MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 552/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 552         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 201 din 30 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 203 din 30 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din acelaşi act normativ

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

479. - Hotărâre privind actualizarea anexei nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

480. - Hotărâre privind înscrierea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea

 

481. - Hotărâre privind transmiterea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unor construcţii aflate în administrarea Penitenciarului Craiova, din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea scoaterii din funcţiune şi demolării

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

536. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai Diaconu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 201

din 30 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laura-Margareta Turchetta în Dosarul nr. 26.511/3/2013/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 109D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legiuitorul are deplina competenţă de a institui procedura de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 20 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 26.511/3/2013/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii În aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de recurenta-reclamantă Laura-Margareta Turchetta într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unor decizii civile ale Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-au admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 132 din 10 februarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, s-a schimbat în parte sentinţa şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor de 10.000 euro. Prin Sentinţa civilă nr. 132 din 10 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Laura-Margareta Turchetta şi l-a obligat pe pârât la plata către aceasta a sumei de 500.000 euro, reprezentând daune morale, ca urmare a erorii judiciare săvârşite cu privire la defunctul Gheorghe Samoilescu, tatăl reclamantei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, autoarea acesteia arată că statul român, prin adoptarea unor dispoziţii legale în materia reparării prejudiciilor cauzate de erori judiciare. Îşi creează un evident avantaj, discriminând persoanele care se adresează justiţiei pentru reparaţii şi prejudiciîndu-le interesele. Prin îngrădirea dreptului de a avea un număr egal de căi de atac şi grade de jurisdicţie, ca şi ale celorlalţi justiţiabili, în situaţia unor acţiuni în pretenţii - despăgubiri pentru erori judiciare, se încalcă grav dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Textele de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece creează diferenţe între cetăţenii care au formulat acţiuni în justiţie împotriva statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare înainte de 31 decembrie 2015 în comparaţie cu cei care au formulat astfel de acţiuni după data de 1 ianuarie 2016. Totodată, susţine că despăgubirile pentru erori judiciare reprezintă un drept de proprietate în sensul Convenţiei, iar, potrivit textelor de lege criticate, liberul acces la justiţie pentru apărarea acestui drept este iluzoriu, iar nu efectiv, neexistând un proces echitabil şi egalitate de tratament juridic, atunci când judecata se poartă împotriva statului în anumite perioade de timp, statul fiind astfel favorizat.

6. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că „pe cale incidentală” invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea contravin prevederilor art. 124 din Constituţie, deoarece unele categorii de justiţiabili au deschisă calea de atac a recursului la instanţa supremă, iar altele au recurs la instanţele ierarhic superioare, neavând parte de un tratament egal, ci de unul bazat pe criterii arbitrare, subiective. Totodată, susţine că procedura de filtrare a recursurilor este discriminatorie, deoarece este prevăzută expres pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu şi pentru celelalte instanţe ierarhic superioare, unde această „filtrare” nu există, ceea ce contravine şi art. 16, 21 şi 44 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în lumina Codului de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, de reformare, care urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, exclusiv pentru motive de nelegalitate. Prin instituirea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a restrâns aria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs, care, corelată cu posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, configurează caracterul de cale de atac extraordinară a recursului. Faptul că, atât prin Codul de procedură civilă, cât şi prin Legea nr. 2/2013, legiuitorul a instituit doar două grade de jurisdicţie cu privire la anumite hotărâri nu conduce la încălcarea principiului privind accesul liber la justiţie, întrucât finalitatea acestei măsuri o constituie sporirea celerităţii judecării acţiunilor civile şi degrevarea instanţelor judecătoreşti. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la căile de atac. Cât priveşte dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, instanţa apreciază că procedura de filtrare a recursurilor nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să facă o selecţie a recursurilor ce urmează a fi soluţionate de această instanţă după anumite criterii, ci instituie o procedură de verificare a admisibilităţii în principiu a căii de atac. Referitor la art. 44 din Constituţie, instanţa consideră că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu se referă la dreptul de proprietate, ci la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată doar în anumite litigii, şi la procedura de filtrare a recursului, atunci când instanţa învestită cu soluţionarea acestuia este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esenţă, deciziile Curţii Constituţionale nr. 350 din 7 mai 2015, nr. 500 din 30 iunie 2015 şi nr. 517 din 7 iulie 2015.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la justiţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi, în general, şi egalităţii în faţa justiţiei, în special.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, prevederi care au următorul conţinut:

- Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată. În cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

- Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”]

- Art. 493 din Codul de procedură civilă se referă la procedura de filtrare a recursurilor.

14. În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate. analizând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta critică doar teza a cincea din dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, teză referitoare la „cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare”. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. Cât priveşte dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat” din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă este neconstituţională. În prezenta cauză, dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă sunt criticate însă din altă perspectivă. Prin urmare, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013, precum şi ale art. 483 alin. (2) şi art. 493 din Codul de procedură civilă.

15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) plivind dreptul de proprietate şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru top”. De asemenea, invocă art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, că acestea se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016. În procesul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere că este început în anul 2013, se aplică dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care au conţinut similar cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Aşadar, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, şi, având în vedere că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu şi-au produs efecte în cauza în cadrul căreia au fost invocate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă.

17. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a cincea, referitoare la cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, din Legea nr. 2/2013, Curtea reţine că acestea reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunţate în astfel de cereri nu sunt supuse recursului în cauza de faţă, autoarea excepţiei a avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015, paragraful 14, în noua lege procesual civilă legiuitorul a reaşezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulţumită pentru motive de nelegalitate şi numai în condiţiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă).

18. Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie, astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 august 2015, paragraful 13, pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza referitoare la cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare din Legea nr. 2/2013, Curtea, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, a stabilit că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, Curtea a stabilit că nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, Curtea a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă, iar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic.

19. În ceea ce priveşte susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală, astfel cum acestea se interpretează potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - întrucât, în opinia autoarei excepţiei, se creează o situaţie discriminatorie între justiţiabili, sub aspectul existenţei dublului grad de jurisdicţie -, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutivă, nefiind permisă rejudecarea fondului, pe calea recursului realizându-se exclusiv o analiză a legalităţii hotărârii atacate, iar nu şi a temeiniciei acesteia. În acest context, legiuitorul a prevăzut că anumite hotărâri, pronunţate în anumite materii, cum sunt cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă.

20. Având în vedere aceste considerente, nu se poate susţine că dispoziţiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului în cazul cererilor privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.

21. În ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unor diferenţe între cetăţenii care au formulat acţiuni în justiţie împotriva statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare înainte de 31 decembrie 2015 în comparaţie cu cei care au formulat astfel de acţiuni după data de 1 ianuarie 2016, se reţine că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate, fără ca aceste diferenţe să aibă semnificaţia unei discriminări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 362 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, paragraful 17).

22. Referitor la invocarea art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu se referă la dreptul de proprietate, ci la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată doar în anumite litigii, şi la procedura de filtrare a recursului, atunci când instanţa învestită cu soluţionarea acestuia este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care judecă, de regulă, recursul.

23. Cât priveşte dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, autoarea excepţiei susţine că acestea contravin prevederilor art. 124 din Constituţie, deoarece unele categorii de justiţiabili au deschisă calea de atac a recursului la instanţa supremă, iar altele au recurs la instanţele ierarhic superioare, neavând parte de un tratament egal, ci de unul bazat pe criterii arbitrare, subiective. Prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, paragrafele 12-17, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de filtrare a recursurilor, care este aplicabilă numai în cazul în care calea extraordinară de atac este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 493 alin. (1) din Codul de procedură civilă, filtrarea recursurilor se face de un complet de 3 judecători, desemnat în mod aleatoriu, care va pregăti dosarul de recurs şi va decide asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea, prin aceeaşi decizie, a mai reţinut că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă.

24. Aşadar, procedura de filtrare a recursurilor este stabilită de legiuitor numai pentru ipoteza generală în care recursul este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu şi pentru cazurile anume prevăzute de lege în care recursul este de competenţa tribunalului sau curţii de apel, ceea ce nu poate contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui regulile de procedură şi potrivit art. 129 din Legea fundamentală părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laura-Margareta Turchetta în Dosarul nr. 26.511/3/2013/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin (2) teza a cincea din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 493 din Codul de procedura civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 203

din 30 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din acelaşi act normativ

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Medochimie România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 4.729/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 259D/2016.

2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei, avocaţii Ioana Katona şi Viorel Nicolae Dinu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Vasilica Adameşteanu, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 291D/2016, nr. 401D/2016, nr. 402D/2016, nr. 663D/2016, nr. 665D/2016, nr. 1.201D/2016, nr. 1.228D/2016 şi nr. 1.245D/2016, având un obiect similar al excepţiei de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.291/2/2015, de Societatea Glaxosmithkline - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă The Wellcome Foundation Limited, Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals - S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited, şi Glaxo Wellcome UK Limited, în Dosarul nr. 5.624/2/2015, de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 7.612/2/2015 şi nr. 7.611/2/2015, de Societatea Medochimie România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.670/2/2015, de Societatea Merck Sharp & Dohme România - S.R.L., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă Janssen Biologies B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe şi Merck Sharp & Dohme Limited, în Dosarul nr. 7.820/2/CAF/2015, de Pfizer România - S.R.L., în Dosarul nr. 7.689/2/2015, şi de Societatea Johnson & Johnson România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă Janssen - Cilag Internaţional NV, Janssen Pharmaceutica NV şi Johnson & Johnson D.O.O., în Dosarul nr. 1.728/2/CAF/2016, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal răspund, pentru autoarele excepţiei, avocaţii Ioana Katona şi Viorel Nicolae Dinu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Vasilica Adameşteanu, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin, (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarele nr. 291D/2016, nr. 401D/2016, nr. 402D/2016, nr. 663D/2016, nr. 665D/2016, nr. 1.201D/2016, nr. 1.228D/2016 şi nr. 1.245D/2016 la Dosarul nr. 259D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei, avocat Viorel Nicolae Dinu, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, susţine, în esenţă că, prin notele scrise aflate la dosarul cauzei a arătat starea de drept care rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 5 alin. (3) - (7) şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, iar aceasta se rezumă la împrejurarea că suma pe care o plăteşte contribuabilul, deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, rezultă dintr-un document nesemnat şi neasumat de către autoritatea desemnată să gestioneze întreg sistemul, prin care contribuabilului nu i se comunică altceva decât un set de cifre care, însumate, dau presupuse valori ale consumului de medicamente puse pe piaţă de acel deţinător. Or, acest consum ar trebui să reprezinte valoarea medicamentelor compensate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii pe un anumit trimestru. Apreciază că, în acest sistem de stabilire a taxei parafiscale, contribuabilul nu are nicio posibilitate de a verifica realitatea acestui consum. Ca atare, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu face o verificare reală a consumului de medicamente, ci doar centralizează datele comunicate de casele judeţene de sănătate. În continuare, reprezentantul autorilor excepţiei reiterează, pe larg, criticile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei judecătoreşti, cuprinse în notele scrise, care au însoţit încheierea de sesizare a Curţii, aflate la dosarul cauzei.

7. Avocat Ioana Katona consideră că obligaţia instituită exclusiv în sarcina deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă de a suporta un deficit bugetar, care include şi este şi determinat de adaosurile comerciale ale terţilor aflaţi pe lanţul de distribuţie, fără ca aceştia din urmă să participe la acoperirea acestui deficit bugetar, este discriminatorie, inechitabilă şi încalcă dreptul de proprietate privată. În final, apreciază că instituirea taxelor de către legiuitor trebuie făcută în limitele Constituţiei şi, ca atare, solicită admiterea excepţiei.

8. Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate susţine respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, din perspectiva unor critici asemănătoare, statuând conformitatea acestora cu prevederile Constituţiei.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că, în această materie, există precedent constituţional şi nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin încheierile din 11 februarie 2016, 18 martie 2016 şi 4 aprilie 2016, pronunţate în dosarele nr. 4.729/2/2015, nr. 5.624/2/2015 şi 7.611/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (î) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Medochimie România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Societatea Glaxosmithkline - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în nume propriu şt în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă The Wellcome Foundation Limited, Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals - S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited şi Glaxo Wellcome UK Limited şi Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv anularea unor notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuţiei clawback pentru trimestrul IV al anului 2014 şi trimestrul I al anului 2015.

11. Prin încheierile din 17 februarie 2016, 3 martie 2016, 26 mai 2016 şi 23 iunie 2016, precum şi Sentinţa nr. 1.789 din 27 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.291/2/2015, nr. 7.612/2/2015, nr. 7.820/2/CAF/2015, nr. 1.728/2/CAF/2016 şi nr. 7.689/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) sintagma „potrivit prevederilor art. 5 alin. (7)” şi alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, Societatea Merck Sharp & Dohme România - S.R.L., în nume propriu, precum şi în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă Janssen Biolog ies B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe şi Merck Sharp & Dohme Limited, Societatea Pfizer România - S.R.L., Societatea Johnson & Johnson România - S.R.L., Janssen - Cilag Internaţional NV, Janssen Pharmaceutica NV şi Johnson & Johnson D.O.O., în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv anularea unor notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuţiei clawback pentru trimestrul IV al anului 2014 şi trimestrele I şi II ale anului 2015.

12. Prin încheierea din 6 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.670/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7) şi ale art. 6 alin. (1), în privinţa trimiterii la art. 5 alin. (7), şi alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea MEDOCHIMIE ROMÂNIA-5.R.L. Într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv anularea unei notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea contribuţiei clawback pentru trimestrul IV al anului 2014.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, care reglementează colectarea unei contribuţii pentru finanţarea sistemului public de sănătate, respectiv pentru acoperirea deficitului bugetar reprezentat de diferenţa dintre bugetul de stat alocat într-un trimestru pentru asigurarea eliberării compensate de medicamente către pacienţi şi sumele efectiv compensate pacienţilor într-un trimestru, indicatorii formulei de calcul a contribuţiei clawback sunt stabiliţi exclusiv de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi au la bază date care excedează informaţiilor cunoscute sau care ar putea fi cunoscute de plătitor.

14. De asemenea apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 restrâng dreptul de contestare al contribuabilului şi fac imposibilă verificarea acurateţei şi legalităţii bazei de impunere a contribuţiei clawback.

15. În continuare, autoarele excepţiei consideră că instituirea obligaţiei de plată a contribuţiei clawback exclusiv în sarcina deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă este discriminatorie, în condiţiile în care există mai multe entităţi (distribuitori şi farmacii) pe lanţul de distribuţie al medicamentelor până la eliberarea acestora în regim compensat, iar regimul comercial al acestora nu are un caracter diferenţiat substanţial, astfel încât să justifice această diferenţiere. Totodată, instituirea obligaţiei de plată a contribuţiei clawback, prin includerea adaosurilor comerciale (de distribuţie şi de farmacie) în baza de impunere - atât în valoarea consumului total trimestrial (CTt) care determină procentul p, cât şi în valoarea consumului individual trimestrial al contribuabilului, încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale consacrat de art. 56 alin. (1) şi dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţia României. Ca atare, afirmă că, prin stabilirea bazei de impunere raportat la toate entităţile care participă pe lanţul de distribuţie al medicamentelor eliberate în regim compensat se încalcă caracterul echitabil, previzibil şi rezonabil pe care trebuie să îl aibă orice sarcină fiscală instituită de un stat de drept, indiferent de natura sarcinii fiscale.

16. Autoarele excepţiei susţin că garantarea dreptului constituţional la sănătate şi prin accesul neîntrerupt al populaţiei la medicamente compensate poate justifica necesitatea instituirii unei taxe pentru suplimentarea fondurilor necesare, dar nu se poate justifica ca reglementarea (modul practic de stabilire) acestei taxe să fie realizată cu încălcarea principiilor şi prevederilor constituţionale invocate.

17. Totodată, se apreciază că, astfel cum sunt formulate textele legale criticate, nu se poate contesta valoarea procentului „p”, întrucât art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 se referă la comunicarea către contribuabil a valorii consumului trimestrial de medicamente, nu şi la comunicarea procentului „p”, care este reglementată de art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ. Prin urmare, având în vedere că deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă îi sunt transmise, potrivit dispoziţiilor legale criticate, valori de consum şi procente determinate unilateral, consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 restricţionează dreptul contribuabilului de a contesta actul administrativ-fiscal de stabilire a elementelor de calcul al contribuţiei clawback, încălcându-se, astfel, liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

18. Autoarele excepţiei susţin că, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă, contribuţia clawback este instituită exclusiv în sarcina deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă, aspect discriminatoriu raportat la existenţa şi a altor entităţi participante în sistemul de punere pe piaţă a medicamentelor până la momentul eliberării acestora în regim compensat către pacienţi. Astfel, deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă suportă, din propriul său beneficiu şi patrimoniu, nu numai impozitul său pe profit şi TVA-ul, ci şi contribuţia clawback aferentă atât propriilor preţuri de vânzare, cât şi adaosurilor comerciale ale distribuitorilor şi farmaciilor

19. În final, autoarele excepţiei afirmă că obligaţia instituită exclusiv în sarcina deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă de a suporta un deficit bugetar, care include şi este şi determinat de adaosurile comerciale ale terţilor aflaţi pe lanţul de distribuţie, fără ca aceştia din urmă să participe la acoperirea acestui deficit bugetar, este discriminatorie şi inechitabilă, contravenind art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, şi reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate, rezultatul final al mecanismului de plată fiind grevarea patrimoniului deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă dincolo de limitele acceptabile din punct de vedere constituţional.

20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 259D/2016, nu îşi exprimă Opinia CU privirea la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 291D/2016 şi nr. 665D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată din perspectiva prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), întrucât deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă nu poate stabili, la momentul la care decide să comercializeze un anumit medicament, care este partea din preţul acestui medicament pe care urmează să o achite cu titlu de taxă clawback.

22. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 401D/2016, apreciază că este întemeiată susţinerea părţii că este obligată la plata unei taxe al cărei mod de caicul, sub aspectul legalităţii, nu poate fi verificat şi, ca atare, se pune problema transparenţei şi predictibilităţii fiscale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate derivată din instituirea contribuţiei clawback exclusiv în sarcina deţinătorilor de APP şi din includerea în baza de impunere a contribuţiei clawback a adaosului comercial al altor entităţi aflate pe lanţul de distribuţie, Curtea îşi exprimă opinia în sensul că aceste susţineri nu pot fi reţinute.

23. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 402D/2016, nr. 663D/2016 şi nr. 1.228D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, în raport cu raţionamentele dezvoltate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014 şi Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014.

24. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 1.201 D/2016 şi nr. 1.245D/2016,arată că punctul său de vedere este obligatoriu faţa de dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, doar în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată din oficiu, pentru motivarea încheierii de învestire, iar, în celelalte ipoteze, instanţa are facultatea de a prezenta o opinie. Prin urmare, instanţa s-a limitat doar la justificarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

26. Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie. Astfel, arată că instanţa de contencios constituţional, spre exemplu prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015 şi Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, a reţinut că nu există discriminare în ceea ce priveşte plata contribuţiei trimestriale între deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, obligaţi la piaţa acesteia, şi ceilalţi operatori implicaţi pe lanţul de distribuţie, iar comunicarea în format electronic a datelor necesare pentru calculul contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni normelor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în transmiterea informaţiilor. De asemenea, Curtea, în jurisprudenţa, sa a reţinut că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie justului echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APR

27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992. să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, însă, din examinarea notelor scrise depuse de autoarele excepţiei în motivarea criticii, rezultă că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din acelaşi act normativ, având următorul conţinut:

- Art. 1: „Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care sunt persoane juridice române, precum şi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, prin reprezentanţi legali ai acestora, au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, pentru medicamentele utilizate în tratamentul spitalicesc, precum şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, contribuţiile trimestriale calculate conform prezentei ordonanţe de urgenţă.

- Art. 3: „(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2) Procentul «p» se calculează astfel:

p = [ (CTt - BAt)/CTt] x 100,

unde:

CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligaţia de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, raportată Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la art. 12 pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii,

unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.

- Art. 5 alin. (3) - (7): „(3) Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 1, după deducerea TVA-ului de către aceştia din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform alin. (7). Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).

(4) Farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente potrivit prevederilor art. 1 şi 12 îşi asumă sub semnătură electronică şi raportează la casele de asigurări de sănătate valoarea aferentă consumului de medicamente care include şi TVA, care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, după cum urmează:

a) farmaciile cu circuit deschis raportează lunar consumul, în condiţiile contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

b) unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1 şi 12 raportează lunar, până la data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate consumul de medicamente, pe baza metodologiei şi a formularelor de raportare aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

(5) Unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamentele prevăzute la art. 1, după aprobarea bugetului propriu, raportează caselor de asigurări de sănătate bugetul anual aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Pentru anul 2011, raportarea se face în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(6) Casele de asigurări de sănătate raportează lunar consumul centralizat de medicamente către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în baza metodologiei şi a formatului aprobat prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

(7) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care datorează contribuţia, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente care include şi TVA suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, pe baza raportărilor transmise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.”;

- Art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală: „(1) Datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) pot fi contestate de persoanele prevăzute la art. 1 în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor.

(2) Contestaţiile şi actele doveditoare se depun la registratura Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi se soluţionează prin emiterea unui act administrativ comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate potrivit art. 5 alin. (7).”

30. În opinia autoarelor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (2) şi (3) care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, art. 31 alin. (1) care consacră dreptul la informaţie, art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 52 care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.

31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, şi Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

32. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce priveşte plata contribuţiei trimestriale între deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, obligaţi la plata acesteia, şi ceilalţi operatori implicaţi pe lanţul de distribuţie, respectiv distribuitorii (angrosişti) şi furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează.

33. Curtea a reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.

34. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 31 alin. (1) privind dreptul la informaţie, deoarece sistemul creat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conferă contribuabilului posibilitatea de a solicita şi de a obţine informaţiile direct de la farmacii şi spitale, în ceea ce priveşte consumul total de medicamente pe baza căruia se stabileşte valoarea taxei datorate, prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 15 mai 2015, Curtea a reţinut că transmiterea în format electronic a datelor necesare pentru calcului contribuţiei trimestriale nu este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale invocate, ci reprezintă o consecinţă a eliminării barierelor administrative, în scopul instituirii unei proceduri caracterizate prin simplificare şi celeritate în comunicarea informaţiilor. De altfel, datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin, (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Totodată, Curtea a reţinut că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, întrucât legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.

35. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului justei aşezări â sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”. Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri, care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

36. De asemenea, prin Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru” între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi aţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc” (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49).

37. Reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, şi ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei. În acest context şi pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt Decizia nr. 668 din 12 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015, precitate.

38. Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus.

39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate de Curte prin deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

40. Distinct de acestea, Curtea nu poate reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, deoarece potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiaşi articol, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

41. Cum dispoziţiile de lege criticate nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autoarele excepţiei, nu poate fi reţinută incidenţa în cauză a prevederilor art. 53 alin. (2) teza a două din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi1,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Medochimie România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 4.729/2/2015 şi nr. 5.670/2/2015, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.291/2/2015, Societatea Glaxosmithkline - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă The Wellcome Foundation Limited Glaxosmithkline Trading Servicies Limited, Glaxosmithkline Biologicals - S.A., Glaxo Operation UK LTD, Smithkline Beecham PLC, Glaxosmithkline UK Limited, Glaxosmithkline Export LTD, Glaxo Group LTD, Beecham Group, VIIV Healthcare UK Limited şi Glaxo Wellcome UK Limited, în Dosarul nr. 5.624/2/2015, Societatea Boehringer Ingelheim RCV Gmbh&Co KG Viena Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 7.612/2/2015 şi nr. 7.611/2/2015, de Societatea Merck Sharp & Dohme România - S.R.L., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă Janssen Biologics B.V., N.V. Organon, Schering Plough Europe şi Merck Sharp & Dohme Limited, în Dosarul nr. 7.820/2/CAF/2015, de Pfizer România - S.R.L., în Dosarul nr. 7,689/2/2015, şi de Societatea Johnson & Johnson România - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în calitate de reprezentant legal, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, al deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă Janssen - Cilag Internaţional NV, Janssen Pharmaceutica NV şi Johnson & Johnson D.O.O., în Dosarul nr. 1.728/2/CAF/2016, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3 alin. (1) şi (2), art. 5 alin. (3)-(7), art. 6 alin. (1) şi (2) teza finală din acelaşi act normativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 


1 A se vedea opinia separată ataşată Deciziei Curţii Constituţionale nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea anexei nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a modificării codului de clasificare, a datelor de identificare şi actualizării valorilor de inventar ale bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea serviciilor judeţene de ambulanţă, unităţi sanitare în subordinea Ministerului Sănătăţii, potrivit datelor de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Ministerul Sănătăţii, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi va opera modificările în anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 6 iulie 2017.

Nr. 479.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale bunurilor din domeniul public al statului care îşi modifică codul de clasificare, datele de identificare şi actualizează valorile de inventar

 

Nr. M.F.P.

Cod clasificare

Denumirea bunului care face obiectul actului normativ

Datele de identificare ale imobilului

Valoarea de inventar

(iei)

Descriere tehnică

Adresa

1

2

3

4

5

6

Administratorul: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII - SERVICIUL DE AMBULANŢĂ JUDEŢEAN PRAHOVA - CUI 7485701

159303

8.25.07

Sediul SAJ Prahova

Suprafaţă construită:

C1 =211 mp; C2 = 782 mp,

C3 = 108 mp, C4 - 16 mp, C5 = 11 mp

Suprafaţă desfăşurată:

C1 =492 mp, C2 = 905 mp,

C3 = 108 mp, C4 = 16 mp, C5 = 11 mp

Regim de înălţime:

C1 = S+P+1E, C2 = P+1E, C3 = P,

C4 = P, C5 = P Suprafaţă teren = 8.391 mp CF nr. 136786

Judeţul Prahova,

Mrj. Ploieşti,

Şoseaua Vestului nr. 24

6.151.900

Administratorul: MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PENTRU SERVICIUL DE AMBULANŢĂ JUDEŢEAN SĂLAJ - CUI 7595291

156244

8.25.07

Substaţie de ambulanţă Şimleu Silvaniei

Clădire sediu, anexe, garaje + teren,

Suprafaţă total construită = 785 mp

C1 = P, Sc = 336 mp C2 = P, Sc = 6 mp C3 = P, Sc = 443 mp

Suprafaţă teren =2.933 mp

CF nr. 51768

Judeţul Sălaj,

oraşul Şimleu Silvaniei,

str. Simion Bărnuţiu nr. 12

697.910

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea unui imobil în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea a unui imobil constând în teren şi construcţii, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, trecut în domeniul public al statului prin Hotărârea Consiliului Local al Oraşului Babadag nr. 144 din 29 noiembrie 2013.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 6 iulie 2017.

Nr. 480.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi care se dă în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea

 

Cad de clasificare

Adresa imobilului

Persoana juridică la care se dă în administrare imobilul

Denumirea

imobilului

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Anul

dobândirii

Valoarea de inventar

(lei)

Temeiul legal

Număr de înregistrare în inventarul bunurilor din domeniul public al statului

8.19.01

Judeţul Tulcea,

oraşul Babadag,

str. Heracleea nr. 10

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Tulcea

CUI 4321488

36-87

Suprafaţă teren = 1.113 mp

Nr. construcţii = 3

C1 = 318 mp

C2 = 78 mp

C3 = 78 mp

CF 30631

2013

751.323,41

Hotărârea Consiliului Local Babadag

nr. 144/29.11.2013

Ministerul Finanţelor Publice urmează să atribuie număr de înregistrare în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al statului.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unor construcţii aflate în administrarea Penitenciarului Craiova, din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea scoaterii din funcţiune şi demolării

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 10 alin. (2) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 din Ordonanţa Guvernului României nr. 112/2000 pentru reglementarea procesului de scoatere din funcţiune, casare şi valorificare a activelor corporale care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr. 246/2001,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă transmiterea din domeniul public în domeniul privat al statului a unor construcţii aflate în administrarea Penitenciarului Craiova, situate în comuna Işalniţa, judeţul Dolj, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Trecerea în domeniul privat al statului a construcţiilor prevăzute la alin. (1) se face în vederea scoaterii din funcţiune şi demolării acestora.

(3) După scoaterea din funcţiune şi demolarea construcţiilor prevăzute la alin. (1), Penitenciarul Craiova va asigura administrarea construcţiilor având datele de identificare prevăzute în anexă până la finalizarea desfiinţării acestora şi îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică,

Art. 2. - Ministerul Justiţiei, prin Administraţia Naţională a Penitenciarelor, îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ valorică şi va opera, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, modificările corespunzătoare în anexa nr. 11 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Ministrul justiţiei,

Sofia Mariana Moţ,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 6 iulie 2017.

Nr. 481.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

a construcţiilor aflate în administrarea Penitenciarului Craiova din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care trec din domeniul public al statului În domeniul privat al acestuia, în vederea scoaterii din funcţiune şi demolării

 

Nr. crt.

Nr. M.F.

Cod de clasificare

Denumire imobil

Adresa imobil

Anul dobândirii/ dării în folosinţă

Descriere tehnica

Valoare de inventar (în lei)

Persoana juridică ce administrează bunul

0

1

2

3

4

5

6

7

8

1

161192

8.25.02

Fânar

Ţara: România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 123;

Suprafaţa desfăşurată = 123;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren =;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

918

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

2

161193

8.25.02

Fânar

Ţara: România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 122;

Suprafaţa desfăşurată = 122;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren =;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

918

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

3

161196

8.25.02

Pătul porumb

Ţara: România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 12,56;

Suprafaţa desfăşurată = 12,56;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren =;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

840

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

4

161197

8.25.02

Pătul porumb

Ţara: România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 12,56;

Suprafaţa desfăşurată = 12,56;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren =;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

840

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

5

161198

8.25.02

Pătul porumb

Ţara; România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 12,56;

Suprafaţa desfăşurată = 12,56;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren = ;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

721

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

6

161202

8.25.02

Anexă crescătorie porci

Ţara: România:

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 69;

Suprafaţa desfăşurată = 69;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren = ;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

254

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

7

161203

8.25.02

Grajd porci

Ţara: România;

judeţul: Dolj,

comuna Işalniţa

2005

Suprafaţa construită = 440;

Suprafaţa desfăşurată = 440;

Regimul de înălţime = P;

Suprafaţă teren = ;

nr. cadastral 30243;

extras CF 46116/2011

172,521

Penitenciarul Craiova

CUI 4553240

 

DECIZII ALE  PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai Diaconu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice

 

Având în vedere propunerea Ministerului Finanţelor Publice formulată prin Adresa nr. 9.396 din 7 iulie 2017, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/4.675 din 7 iulie 2017, precum şi Avizul favorabil nr. 40.713/2017 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Mihai Diaconu a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihai Diaconu exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Finanţelor Publice.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

p. Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 12 iulie 2017.

Nr. 536.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.