MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 580/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 580         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 20 iulie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 321 din 9 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

32. - Ordin al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte privind modificarea şi completarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 58/2008

 

645. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară, cu privire la imobilele situate în sectoarele cadastrale din unităţile administrativ-teritoriale Cezieni, Corabia, Gârcov, Giuvărăşti, Gostavăţu, Grădinile, Ianca, Izbiceni, Izvoarele, Morunglav, Obârşia, Rusăneşti, Studina, Tia Mare, Urzica, Vădăstriţa şi Văleni din judeţul Olt

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 321

din 9 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.100/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 771D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, se arată că, deşi Legea nr. 47/1992 reglementează dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, textul criticat lipseşte de efectivitate acest drept atunci când hotărârea judecătorească este pronunţată în ultimul grad de jurisdicţie, sens în care se face referire la hotărârile pronunţate de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi fiscal. Se arată că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu este o cale extraordinară de atac, ci una cu o natură juridică distinctă ce rezultă din însuşi caracterul specific al Legii nr. 47/1992. De asemenea, se mai indică faptul că, prin jocul textelor legale ce ţin de organizarea judiciară, un drept prevăzut de lege este eliminat, contrar art. 1 alin. (3) din Constituţie, în accepţiunea căruia statul de drept implică respectarea drepturilor prevăzute de lege, fiind încălcate, pe cale de consecinţă, şi dispoziţiile art. 21 şi art. 129 din Constituţie.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi mijloacele procesuale, drept care nu se poate reţine încălcarea art. 21 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.100/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24i din Legea nr. 304/2004 privind organizarea Judiciară, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recurs formulate în temeiul art. 29_alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că norma legală criticată stabileşte că recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu poate fi judecat pe fond, ci trebuie catalogat drept inadmisibil în faţa Completului de 5 judecători dacă excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în recursul specific contenciosului administrativ. O asemenea abordare elimină calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta statului de drept referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

7. Se mai apreciază că este necesară existenţa normativă a recursului formulat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 chiar şi împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în ultimul grad de jurisdicţie specific tipologiei cauzei respective, întrucât instanţele judecătoreşti în această fază îşi încalcă de multe ori rolul de filtru şi resping cererile de sesizare a Curţii Constituţionale pentru alte cauze decât cele prevăzute de art. 29 alin. (î)-(3) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, în lipsa recunoaşterii recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 în această situaţie particulară, se ajunge la încălcarea art. 129 din Constituţie.

8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat, în scopul asigurării soluţionării cu celeritate a cauzelor, precum şi respectării principiului egalităţii în faţă legii, a reglementat obligaţia instanţei judecătoreşti de a examina căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi de a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Prevederile criticate reglementează o procedură de filtrare în materia recursurilor soluţionate de Completul de 5 judecători şi vizează probleme de drept, şi nu de fapt, fiind verificate aspecte ce ţin de legalitatea căii de atac exercitate în afara căilor de atac prevăzute de lege. Această procedură de filtrare nu este contrară art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât principiul publicităţii procedurilor judiciare nu este absolut. Se arată că în ipoteza în care la judecata în primă instanţă au avut loc dezbateri publice, absenţa lor în apel sau recurs se poate justifica prin caracteristicile acestor proceduri. Astfel, o procedură de autorizare a exercitării căii de atac consacrate exclusiv unor probleme de drept poate îndeplini exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie, chiar dacă în instanţa de apel sau de casaţie reclamantul nu a avut posibilitatea să se exprime personal în faţa judecătorilor. În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut, în contextul respingerii unui recurs ca inadmisibil în procedura de filtru, în cadrul căreia erau respinse recursurile vădit nefondate sau inadmisibile, că în măsura în care soluţia litigiului era cât se poate de clară, reclamanta nu ar fi avut cum să influenţeze deznodământul recursului sau dacă ar fi fost citată ori prezentă, nici depunând concluzii orale şi nici depunând concluzii scrise ca răspuns la concluziile avocatului general. Se mai arată că art. 6 paragraful 1 din Convenţie se aplică şi procedurii în casaţie şi că modul în care dispoziţiile sale urmează a fi aplicate unei asemenea proceduri depinde de particularităţile sale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că trebuie luate în considerare ansamblul procesului desfăşurat în ordinea juridică a statului în cauză şi roiul unei curţi de casaţie în cadrul sistemului jurisdicţional intern. Acest rol poate conduce, spre exemplu, la stabilirea unor condiţii mai riguroase pentru admisibilitatea unui recurs în casaţie decât pentru admisibilitatea unui apei. Având în vedere specificitatea controlului exercitat de o curte de casaţie asupra hotărârilor instanţelor inferioare, control care este limitat, de regulă, numai la probleme de drept, un formalism mai riguros în materie nu ar fi de natură să pună în discuţie dreptul la un tribunal prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

11. De asemenea este invocată Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, potrivit căreia accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceste condiţionări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanţa sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul urmărit de acesta. Or, Guvernul apreciază că textul criticat, reglementând soluţionarea cererii de recurs prin hotărâre pronunţată fără citarea părţilor, vizează un scop legitim şi nu afectează în chiar substanţa sa dreptul de acces liber la justiţie, constituind o măsură legislativă care dă expresie exigenţelor normelor constituţionale, convenţionale şi legale privitoare la acest drept fundamental.

12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, în acest sens se arată că art. 21 din Constituţie permite oricărei persoane accesul la justiţie: cetăţean român, străin sau apatrid în vederea apărării oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, indiferent dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte legi. De asemenea, nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, principiu ce are semnificaţia că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie. Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, iar stabilirea unor condiţii de admisibilitate a recursului - care, de altfel, este o cale extraordinară de atac, face parte din regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege, ca atare intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.

13. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor condiţii de acces la anumite căi de atac. Aceasta nu constituie o negare a dreptului în sine, ci reprezintă expresia ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având drept consecinţă fie negarea, fie limitarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Se mai arată că, potrivit principiului nemo censetur ignorare legem, titularul unui drept este prezumat că a avut cunoştinţă de reglementarea care prevedea că valorificarea dreptului său se circumscrie unor condiţii de admisibilitate. Or, Curtea Constituţională a statuat constant în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, dar nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994). În acest sens este chiar art. 129 din Legea fundamentală, invocat de autoarea excepţiei, care stabileşte dreptul părţilor interesate de a exercita căile de atac, în condiţiile legii. Accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă art. 241 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Textul criticat a fost introdus în corpul Legii nr. 304/2004 prin art. III pct. 3 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi abrogat prin art. 72 pct. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul criticat avea următorul conţinut: „Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri pronunţate în recurs sau în contestaţie În anulare, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă”.

17. Curtea constată, însă, că, deşi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ridică, în mod expres, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 304/2004, motivarea acesteia nu priveşte textul legal antereferit, care vizează procedura de filtru din faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci faptul că încheierea de respingere â cererii de sesizare â Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti nu poate fi supusă recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Curtea reţine că, în speţă, dat fiind specificul materiei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, şi anume, în materia contenciosului administrativ, cauza parcurge două etape: fond şi recurs, judecate de Curtea de Apel, respectiv secţia corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât, în cauză, a fost respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale în acest ultim grad de jurisdicţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători [încheierea nr. 158 din 12* octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.774/1/2015] fiind considerată instanţa imediat superioară în sensul autonom al art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a apreciat că încheierea astfel pronunţată nu mai poate fi supusă recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, s-a arătat că „soluţionarea efectivă a cauzei nu este scoasă niciodată din competenţa instanţelor fireşti, stabilite de legea procesual civilă pentru a se pronunţa asupra acesteia în fond şi căi de atac”; prin urmare, instanţa ierarhic superioară se poate pronunţa asupra soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectând limitele controlului judiciar antereferit.

18. Astfel, în realitate, criticile de neconstituţionalitate nu privesc existenţa unei proceduri de filtru sau caracterul nepublic al acesteia, ci faptul că recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu este admisibil în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa ultimei instanţe în ierarhia instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, Curtea, având în vedere parcursul procesual atipic al cauzei autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, constată că obiect al acesteia îl constituie art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004, raportate la art. 29 alin. (5) teza a două din Legea nr. 47/1992, care, în forma aplicabilă autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevăd următoarele:

- Art. 21 din Legea nr. 304/2004: „Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”;

- Art. 24 din Legea nr. 304/2004: „Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.

- Art. 29 alin. (5) teza a două din Legea nr. 47/1992: „încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.”

19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) în componenta statului de drept referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 129 privind căile de atac.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că relevantă în privinţa stabilirii naturii juridice a recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XXXVI/2006 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la posibilitatea legală de a fi supuse căii de atac a recursului încheierile instanţelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 30 mai 2007. Prin această decizie s-a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate poate fi ridicată inclusiv în faza recursului şi, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, se impune a se considera că încheierile pronunţate în această fază procesuală, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pot fi atacate cu recurs la instanţa imediat superioară, indiferent dacă aceasta are sau nu, potrivit regulilor generale, competenţă în soluţionarea fondului litigiului. În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, se atribuie instanţei imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale o competenţă specială, limitată exclusiv la examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierii pronunţate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. S-a mai arătat că raţiunea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitoare la recurs, a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, indiferent de faza procesuală în care au fost pronunţate, ca o garanţie în plus a liberului acces la justiţie.

21. Din cele de mai sus rezultă că, în accepţiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 nu poate fi înţeles drept o cale extraordinară de atac în condiţiile Codului de procedură civilă sau penală, după caz. Aşadar, Curtea reţine că este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau penală. De asemenea, Curtea constată că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea reţine că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie procedura civilă sau penală în care intervine.

22. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că obiectul recursului este aceia al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-0 de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-

(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii.

23. În continuare, Curtea urmează a analiza dacă acest recurs se poate exercita numai în limitele controlului judiciar specific fiecărei tipologii de cauze, fiind limitată de ultimul grad de jurisdicţie specific cauzei respective, sau, din contră, se poate exercita până la ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti. Cu privire la acest aspect, tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XXXVI/2006, stabileşte că, în raport cu reglementările legale specifice organizării judiciare existente, nu pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor, cum ar fi, „în materie penală, Completul de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în celelalte materii, secţiile acestei instanţe”. Prin urmare, rezultă că acest recurs se poate exercita până la ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti, care, în materie civilă, corespunde cu secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, în materie penală, în prezent, cu Completul de 5 judecători [introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010]. Cu alte cuvinte, o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată la instanţa ierarhic superioară până la ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, această soluţie legislativă este constituţională, fiind în acord cu art. 21 şi art.129 din Constituţie.

24. În schimb, hotărârea judecătorească pronunţată de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti [în materie civilă, secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, în materie penală, Completul de 5 judecători], prin care este respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu mai poate fi atacată la „instanţa imediat superioară”, deoarece aceasta nu există. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că nu poate fi realizat un melanj între cererile în materie civilă, pe de o parte, şi cele din materie penală, disciplinară sau alte cauze care sunt date în competenţa Completului de 5 judecători, pe de altă parte, pentru a se justifica posibilitatea exercitării recursului prevăzut de Legea nr. 47/1992 în materie civilă la Completul de 5 judecători. Mai mult, în condiţiile legale date, nici hotărârea judecătorească pronunţată de Completul de 5 judecători prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale [materie penală, disciplinară sau alte cauze prevăzute de lege] nu poate fi supusă recursului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, tocmai pentru că nu mai există o instanţă imediat superioară.

25. În această situaţie particulară, a gradului de jurisdicţie reprezentat chiar de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti, Curtea reţine că structura de organizare a instanţelor judecătoreşti nu poate fi un motiv care să anihileze un drept stabilit chiar prin Legea nr. 47/1992, pentru că premisa este aceea a configurării organizării instanţelor judecătoreşti în funcţie de drepturile procesuale ce incumbă subiectelor de drept, şi nu invers. Or, prin jocul normelor de competenţă, textul legal criticat exclude posibilitatea formulării unui asemenea recurs atunci când cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate a fost respinsă. În consecinţă, Curtea constată că persoanele aflate în această ipoteză nu beneficiază de niciun remediu procesual apt să ducă la restabilirea legalităţii, acestora fiindu-le aplicat un tratament juridic diferenţiat doar pentru că tipologia de cauză în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a inclus şi ultimul grad de jurisdicţie în materia respectivă. Întrucât egalitatea în drepturi presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic pentru situaţii analoage, Curtea reţine că, în cauza de faţă, s-a realizat o discriminare între persoanele care pot accesa acest unic remediu procesual în funcţie de gradul instanţei judecătoreşti în faţa căreia este ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ceea ce este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie.

26. De asemenea, Curtea reţine că, în accepţiunea art. 21 din Constituţie, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate reprezintă un aspect al accesului liber la justiţie şi, deşi legiuitorul are o marjă de apreciere în configurarea acestora, nu se poate ajunge la eliminarea implicită a unei căi de atac în condiţiile în care acesta este reglementat în fondul activ al legislaţiei. Blocarea accesului la această cale de atac în ipoteza în care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă în ultimul grad de jurisdicţie reprezintă o încălcare a dreptului la acces liber la justiţie prin raportare la folosirea căilor de atac, contrar art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie. De asemenea, ţinând cont de faptul că echitatea procedurii se evaluează în funcţie de garanţiile procesuale de care dispun părţile în litigiu, Curtea constată că textul criticat încalcă şi art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil.

27. Totodată, Curtea constată că soluţia astfel pronunţată, având în vedere similitudinea lor normativă, vizează dispoziţiile art. 21 şi 24 din Legea nr. 304/2004 atât în forma aplicabilă litigiului a quo, cât şi cea în vigoare la momentul pronunţării prezentei decizii.

28. Prin urmare, în acest caz particular, în temeiul art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129 din Constituţie, în lipsa unei reglementări exprese cuprinse în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cererea de recurs astfel formulată angajează, în mod intrinsec, o competenţă de recurs pe orizontală, respectiv o judecată realizată de un complet aflat pe aceiaşi nivel ierarhic. Prin urmare, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, ca o consecinţă a prezentei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţele judecătoreşti urmează să aplice în mod direct art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129 din Constituţie, devenind, astfel, competente să soluţioneze recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti, pronunţate în ultimul grad de jurisdicţie, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate [a se vedea, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, paragraful 34, sau Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 clin 21 decembrie 2016, paragraful 37].

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 1.100/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi constată că dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a două din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI SECRETARIATUL DE STAT PENTRU CULTE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 58/2008

 

În baza art. 22 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată, în conformitate cu prevederile Ordinului secretarului de stat pentru culte nr. 116/2016* privind modificarea şi completarea procedurilor operaţionale şi elaborarea procedurilor de sistem din cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte, având în vedere adresele Ministerului Justiţiei nr. 2/80.881 din 7.11.2014 şi 2/93.232 din 18.11.2014, luând în considerare Solicitarea Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România nr. 1.441 din 25.04.2017,

secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte emite prezentul ordin.

 

Art. I. - Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 58/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2008, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În preambul, paragraful t, alineatele 2 şi 3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Prima congregaţie care a purtat numele de biserică creştină baptistă a apărut în anul 1609 în Amsterdam şi a fost formată din emigranţi englezi. Persecutaţi în Anglia, mulţi baptişti au emigrat în America, unde au înfiinţat biserici creştine baptiste începând cu anul 1639. Astăzi, baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri.

În România, prima biserică creştină baptistă a luat fiinţă în anul 1856 în Bucureşti, prin misiunea Bisericii Baptiste Germane. Între cele două războaie mondiale, prezenţa şi influenţa spirituală a baptiştilor s-au făcut simţite în special în Transilvania, Bihor şi Banat. În perioada comunistă, baptiştii au fost persecutaţi şi consideraţi sectanţi de către regimul totalitar ateu. În prezent, în România există peste 1.700 biserici creştine baptiste, cu aproximativ 150.000 de membri şi aparţinători. Pe plan naţional, bisericile creştine baptiste sunt organizate în Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, care a luat fiinţă în anul 1920 şi are sediul în Bucureşti.”

2. În preambul, paragraful IV, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„IV. Baptiştii îşi trag numele de la practica botezului nou-testamentar. Cuvântul «baptist» vine de la grecescul «baptizo» care înseamnă «afundare». În crezul şi practica bisericii creştine baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, prin afundare în apă, şi este precedat de convertirea celui ce se botează. Pentru baptişti, botezul reprezintă mărturia personală a unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos. Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile şi în bisericile creştine baptiste, copiii cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu, prin cuvântul Scripturii şi rugăciune.”

3. În preambul, paragraful V, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Bisericile creştine baptiste au,, de asemenea, şi servicii divine speciale. Serviciul divin de cununie are un caracter solemn şi consfinţeşte legământul celor doi, bărbat şi femeie, ce se unesc înaintea lui Dumnezeu pentru a forma o familie. Binecuvântarea nou-născuţilor se face, de regulă, în cadrul serviciului divin, prin rugăciunea bisericii. Serviciul divin de înmormântare reafirmă credinţa în înviere şi constituie un act de solidaritate a comunităţii cu cei îndureraţi din pricina despărţirii.”

4. La articolul 1, literele a)-d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,a) Principiul autorităţii spirituale

Bisericile creştine baptiste din România se întemeiază pe învăţătura Sfintelor Scripturi. Sfânta Scriptură (Biblia) este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi reprezintă autoritatea supremă în materie de credinţă şi practică religioasă a bisericilor creştine baptiste din România.

b) Principiul asocierii

Bisericile creştine baptiste din România sunt biserici surori. Ele se asociază cu scopul de a se sprijini reciproc, de a susţine împreună mărturia creştină, de a veghea la păstrarea nealterată a învăţăturilor Sfintelor Scripturi, de a colabora în misiune şi de a-şi apăra libertatea religioasă.

c) Principiul autonomiei

Bisericile creştine baptiste se organizează şi funcţionează în mod autonom. Comunităţile teritoriale, Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, şi Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România au rolul de a sprijini şi de a îndruma bisericile creştine baptiste locale să îşi îndeplinească menirea.

d) Principiul apostoliei

Fiecare biserică creştină baptistă are mandatul apostolic încredinţat de Hristos de a fi o comunitate trimisă în lume pentru a mărturisi Evanghelia şi pentru a împărtăşi credinţa, speranţa şi iubirea creştină tuturor oamenilor.”

5. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2 - Cultul Creştin Baptist din România se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentului statut. Denumirea acestuia este: Cultul Creştin Baptist din România - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

6. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins

„(4) Cultul Creştin Baptist din România şi părţile sale componente, inclusiv Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, Universitatea «Emanuel» din Oradea şi alte unităţi de învăţământ sunt persoane juridice de drept privat şi utilitate publică.”

7. La articolul 5, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Din motive doctrinare, Cultul Creştin Baptist susţine sacralitatea vieţii de la concepţie până la moartea naturală şi sacralitatea familiei. Familia se întemeiază pe legământul căsătoriei liber consimţit doar între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora, pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

8. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins

„(2) La Cultul Creştin Baptist din România se pot afilia biserici creştine baptiste şi asociaţii de biserici creştine baptiste române şi maghiare din diaspora.”

9. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Biserica creştină baptistă locală reprezintă comunitatea biblică întemeiată pe legământul în jertfa Domnului Isus a credincioşilor născuţi din nou, care au primit botezul credinţei şi acceptă din proprie convingere Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România şi prevederile prezentului statut.

(2) Biserica creştină baptistă locală este de sine stătătoare şi are ca autoritate supremă în materie de credinţă şi practică religioasă învăţăturile Sfintelor Scripturi.

(3) Fiecare biserică creştină baptistă face parte din comunitatea bisericilor pe raza căreia se află sau din Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, precum şi din Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(4) Bisericile creştine baptiste pot stabili norme proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea prezentului statut şi a Mărturisirii de credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.

(5) Bisericile creştine baptiste pot încheia parteneriate cu biserici şi organizaţii creştine din ţară şi din străinătate cu respectarea prevederilor prezentului statut.”

10. La articolul 8, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Actul de constituire întocmit în 3 exemplare va purta semnătura fiecărui membru fondator şi va exprima voinţa colectivă de constituire, va conţine denumirea şi sediul bisericii, precum şi lista membrilor comitetului de conducere. Două exemplare ale actului de constituire, împreună cu actele doveditoare privind sediul şi patrimoniul iniţial, vor fi înaintate comunităţii teritoriale de care aparţine sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.

(3) Comunitatea teritorială sau Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, va proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor legale de constituire, precum şi a celor doctrinare şi va înainta Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România actele respective împreună cu avizul său, care va cuprinde confirmarea îndeplinirii condiţiilor de legalitate şi a celor doctrinare.”

11. La articolul 9, alineatele (1), (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 9. - (1) Eliberarea autorizaţiei de funcţionare se va face de către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, în urma constatării îndeplinirii condiţiilor legale, precum şi a celor doctrinare, şi va fi urmată de înscrierea bisericii în Registrul persoanelor juridice al Cultului Creştin Baptist din România.

(2) Un eventual refuz de avizare din partea comunităţii teritoriale sau de autorizare din partea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România trebuie să fie motivat şi comunicat în scris grupului de credincioşi care a solicitat autorizarea.

........................................................................................................................................

(4) Biserica se consideră definitiv constituită, fără nicio altă formalitate, după eliberarea autorizaţiei de funcţionare de către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Biserica astfel constituită este persoană juridică de la data hotărârii de constituire.”

12. La articolul 9, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Retragerea autorizaţiei de funcţionare se face de către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România în urma propunerii adunării generale a Comunităţii teritoriale, respectiv a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.”

13. La articolul 11, alineatele (1), (2) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Este membru al bisericii creştine baptiste persoane (bărbatul sau femeia, prin naştere), fără deosebire de naţionalitate, etnie sau rasă, care din libera sa convingere a primit botezul, pe baza pocăinţei şi a mărturisirii credinţei în jertfa Domnului Isus, acceptă Mărturisirea de credinţă a Cultului Creştin Baptist, prevederile prezentului statut şi este înscrisă în registrul de membri al bisericii locale,

(2) Calitatea de membru al bisericii creştine baptiste este personală şi netransmisibilă şi poate fi dovedită după registrul de membri ţinut de biserica locală.

........................................................................................................................................

 (7) în cazul transferului unui membru dintr-o altă biserică creştină baptistă, biserica în care acesta se transferă va solicita adeverinţa de membru de la biserica din care acesta pleacă.”

14. La articolul 12, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 12, - (1) Membrii bisericii pot beneficia de consiliere şi asistenţă religioasă şi au dreptul de a participa activ la adunările generale, de a alege şi de a fi aleşi în conformitate cu Mărturisirea de credinţă şi cu prevederile prezentului statut. Dreptul de a alege şi de a fi ales se exercită în conformitate cu prevederile legale în materie.

(2) Membrii bisericii au datoria de a se ruga, de a se hrăni spiritual prin citirea Scripturilor, de a participa cu regularitate la serviciile divine ale bisericii, de a contribui financiar, material şi prin rugăciune la susţinerea activităţii şi misiunii bisericii. Fiecare credincios creştin baptist are datoria de a mărturisi semenilor Evanghelia Domnului Isus Hristos.”

15. La articolul 13, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Biserica locală exercită disciplinarea spirituală asupra membrilor săi care s-au abătut de la Cuvântul lui Dumnezeu prin atitudine, învăţătură sau faptele vieţii. Disciplinarea poate consta în;

a) mustrarea făcută de păstorul bisericii;

b) mustrarea în comitet şi/sau în adunarea generală;

c) suspendarea temporară a exercitării unor drepturi ce decurg din calitatea de membru;

d) excluderea.

(2) Măsurile disciplinare se aplică în scopul îndreptării celui vinovat, avându-se în vedere gradul de vinovăţie, impactul asupra mărturiei bisericii şi atitudinea persoanei în cauză. Disciplinarea se aplică, de regulă, gradual, potrivit procedurii stabilite de adunarea generală a bisericii. Cei puşi sub disciplină sau excluşi nu au dreptul să participe la adunările generale ale bisericii. Celor excluşi pentru tulburarea serviciilor în mod repetat li se poate interzice participarea la serviciile divine ale bisericii.”

16. La articolul 14, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 14. - (1) Retragerea din biserică prin nefrecventarea serviciilor divine, din cauza lipsei de interes, duce la încetarea calităţii de membru. Retragerea constatată de comitetul bisericii va fi consemnată în registrul bisericii, comunicată în scris celui în cauză şi adunării generale.

(2) în situaţia în care un membru al bisericii îşi exprimă în scris hotărârea de retragere, biserica va lua act de această hotărâre şi o va consemna în registrul de membri. Persoana retrasă nu mai face parte din Cultul Creştin Baptist din România.”

17. La articolul 15, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 15. - (1) Cei excluşi sau retraşi vor putea fi reprimiţi ca membri, la cererea scrisă a acestora şi după ce vor dovedi sinceră îndreptare.

........................................................................................................................................

 (3) Reprimirea unui credincios exclus sau retras într-o altă biserică baptistă se va face după consultarea în scris a bisericii în care a fost membru. În situaţia reprimirii membrilor excluşi sau retraşi, biserica poate restrânge dreptul acestora de a fi aleşi în conducerea şi slujirile bisericii.”

18. La articolul 16, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - (1) Copiii nebotezaţi ai credincioşilor baptişti sunt aparţinători ai bisericii creştine baptiste. Sunt aparţinătoare şi persoanele care şi-au exprimat în scris dorinţa de a aparţine bisericii creştine baptiste locale.”

19. La articolul 17, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - (1) Biserica creştină baptistă locală are menirea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin închinare publică, părtăşie frăţească, mărturie creştină, slujire şi misiune.”

20. La articolul 18, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Biserica poate organiza seminare, conferinţe, concerte şi alte activităţi cultural-religioase, după nevoi. Educaţia biblică a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor se face în familie, în şcoala biblică, în grupurile mici, precum şi în seminare şi tabere special organizate de biserică în conformitate cu Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Baptist din România.

(3) Fiecare biserică creştină baptistă are libertatea de a desfăşura misiune creştină în ţară şi în străinătate, prin implicarea membrilor săi: în evanghelizare publică şi personală, în rugăciune, studiu biblic şi predicare, în acţiuni sociale şi de caritate, precum şi în înfiinţare de biserici,”

21. La articolul 19, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 19. - (1) în bisericile creştine baptiste din România există două categorii de slujire specială: slujirea duhovnicească şi diaconia.

........................................................................................................................................

 (5) Evanghelizarea reprezintă chemarea harului divin adresată celor ce nu au o relaţie biblică şi personală cu Dumnezeu, pentru a deveni ucenici ai Domnului Isus Hristos, şi se realizează prin mărturisirea personală şi propovăduirea învăţăturilor de bază ale Sfintelor Scripturi.”

22. La articolul 20, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) Potrivit învăţăturii şi practicii bisericilor creştine baptiste, evanghelizarea personală şi publică, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, conducerea grupurilor mici, acţiunile de caritate, precum şi alte activităţi cultural-religioase reprezintă atribuţii ale preoţiei universale, calitate pe care o are fiecare credincios baptist.

(2) în cadrul Cultului Creştin Baptist din România atribuţiile similare slujbei de preot în sensul Legii nr. 489/2006, republicată, sunt considerate numai actele de cult: botezul, administrarea Cinei Domnului în cadrul serviciului divin public, ordinarea slujitorilor duhovniceşti, binecuvântarea copiilor, cununia religioasă şi înmormântarea.”

23. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) Ordinarea se hotărăşte de adunarea generală, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. în vederea ordinării, biserica va solicita cercetarea şi examinarea doctrinară a candidatului de către comitetul comunităţii teritoriale sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. În situaţia în care comunitatea teritorială refuză ordinarea, biserica se poate adresa Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România. În situaţia bisericilor baptiste maghiare, acestea se pot adresa Consiliului Convenţiei.

(2) Ordinarea se face în cadrul serviciului divin, prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare

(1 Timotei 4: 14) stabilită de comitetul bisericii împreună cu comitetul comunităţii teritoriale sau Comitetul executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.

(3) Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor creştine baptiste din ţară şi străinătate.”

24. La articolul 23, alineatele (1), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 23. - (1) Slujitorii duhovniceşti ordinaţi pot fi supuşi evaluării în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă atunci când adunarea generală solicită în mod expres acest lucru prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi. În acest caz se va convoca o adunare generală statutară ulterioară în care slujitorul va fi pus la vot.

........................................................................................................................................

 (4) Dacă nicio altă biserică sau entitate din cadrul cultului nu îl solicită să slujească în această calitate, exercitarea atribuţiilor ce decurg din calitatea de slujitor duhovnicesc ordinat se suspendă până la solicitarea expresă din partea unei biserici baptiste, a unei comunităţi a bisericilor baptiste ori a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, sau a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(5) Pierderea calităţii de slujitor ordinat se face prin hotărârea comitetului comunităţii teritoriale sau a Comitetului executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, în următoarele situaţii:

a) excluderea de către biserică pentru cădere în păcat sau răspândire de învăţături eretice;

b) cădere în păcat sau abateri doctrinare constatate de Comunitatea teritorială, respectiv Convenţia Maghiară, după caz. În acest caz, biserica va proceda la excluderea acestuia;

c) retragerea din cult.”

25. La articolul 24, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Slujitorii duhovniceşti care au fost consacraţi la nivelul bisericii locale pot fi supuşi evaluării, în vederea reconfirmării sau eliberării din slujbă ori când adunarea generală solicită în mod expres acest lucru, prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot. Calitatea de slujitor duhovnicesc încetează dacă acesta nu întruneşte numărul de două treimi din voturile exprimate.”

26. La articolul 25, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 25. - (1) Fiecare biserică creştină baptistă îşi va alege cu precădere păstorul bisericii. Un păstor poate sluji mai multe biserici cu acordul primei biserici care l-a angajat şi în care este membru. O biserică poate angaja şi alţi slujitori duhovniceşti ordinaţi sau consacraţi la nivelul bisericii locale respective.

(2) Angajarea păstorului bisericii şi a celorlalţi slujitori duhovniceşti se face prin hotărârea adunării generale, cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi. Biserica poate decide angajarea şi prin Comunitatea teritorială sau Convenţia Baptistă Maghiară, după caz.”

27. La articolul 26, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Calitatea de păstor este incompatibilă cu apartenenţa la un partid politic şi ocuparea unor funcţii politice.”

28. La articolul 27, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27 - (1) Biserica poate alege, după nevoi, unul sau mai mulţi diaconi, care ajută păstorul sau consiliul păstorilor în administrarea acţiunilor de caritate şi în desfăşurarea activităţilor duhovniceşti (Fapte 6:1-6; Romani 16:1-2; 1 Timotei 3:11).”

29. La articolul 28, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Bisericile care au mai mulţi păstori angajaţi sau care au încredinţat responsabilitatea de presbiter şi altor slujitori duhovniceşti pot organiza consiliul păstorilor. Biserica stabileşte prin hotărârea adunării generale atribuţiile consiliului păstorilor şi responsabilităţile fiecărui păstor sau slujitor duhovnicesc cu rol de presbiter.

(3) Conducerea bisericii locale presupune îmbinarea creativă, sub călăuzirea Duhului Sfânt, a responsabilităţilor şi atribuţiilor adunării generale, comitetului şi păstorului bisericii sau consiliului păstorilor, după caz.”

30. La articolul 29, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Adunarea generală se convoacă de păstorul bisericii în baza hotărârii comitetului. În situaţia în care păstorul refuză convocarea, aceasta se va face de persoana desemnată de comitet. În situaţii speciale, adunarea generală poate fi convocată de păstorul bisericii din proprie iniţiativă sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al membrilor cu drept de vot ai bisericii. Convocarea se va face cu cel puţin 14 zile înainte şi va cuprinde: data, ora, locul, scopul şi ordinea de zi.

........................................................................................................................................

 (5) La stabilirea numărului necesar de membri prezenţi cu drept de vot nu vor fi luaţi în considerare membrii care în ultimele 6 luni nu au participat la serviciile divine ale bisericii.”

31. La articolul 30, alineatele (2), (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) La adunările generale ale bisericii pot participa, cu vot consultativ, din oficiu sau ca urmare a invitării, 1-3 delegaţi ai comunităţii bisericilor sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, precum şi 1-3 delegaţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(3) în situaţie de criză, păstorul bisericii, comitetul bisericii sau o treime din membrii cu drepturi depline ai bisericii pot solicita sprijinul comunităţii teritoriale sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Dacă în termen de 30 de zile comunitatea teritorială nu a răspuns solicitării, sprijinul poate fi cerut Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(4) În situaţie de criză, adunarea generală poate fi convocată de comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, după caz, cu respectarea procedurii statutare. Adunarea generală va fi condusă de un moderator cu drept de vot consultativ, delegat de comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară sau Uniunea Baptistă, după caz.”

32. La articolul 31, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Adunarea generală hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale bisericii şi poate delega o parte dintre atribuţiile ei comitetului bisericii, păstorului bisericii sau consiliului păstorilor, după caz.”

33. La articolul 32, alineatele (1), (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 32. - (1) Adunarea generală alege dintre membrii ei, pe o perioadă de 4 ani, comitetul bisericii, cenzorii şi delegaţii la adunarea generală a comunităţii teritoriale, la Conferinţa naţională şi la Congresul cultului.

........................................................................................................................................

 (5) Păstorul (păstorii) bisericii sau păstorul girant, după caz, este membru de drept în comitetul bisericii pe care o păstoreşte, pe toată perioada activităţii sale.

(6) Cel puţin două treimi din membrii comitetului vor fi aleşi dintre membrii bisericii care nu sunt angajaţii bisericii.”

34. La articolul 33, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 33. - (1) Adunarea generală a bisericii desemnează prin vot delegaţii pentru adunarea generală a comunităţii teritoriale, Conferinţa naţională şi Congresul cultului. Delegaţii bisericii pentru adunarea generală a comunităţii teritoriale vor fi desemnaţi în proporţie de un delegat la 50 de membri. Biserica cu un număr mai mic de 50 de membri are dreptul la un delegat.”

35. La articolul 34, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 34. - (1) Comitetul bisericii reprezintă organul colectiv de conducere şi administrare a activităţii bisericii între adunările generale. Comitetul duce la îndeplinire hotărârile adunării generale şi ajută păstorul bisericii sau consiliul păstorilor în activitatea de cârmuire spirituală a bisericii.”

36. La articolul 35 alineatul (2), literele b), c) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,b) stabileşte, la propunerea păstorului (consiliului păstorilor), strategia bisericii;

c) convoacă adunarea generală şi pregăteşte lucrările acesteia, în conformitate cu art. 29 alin. (3);

........................................................................................................................................

i) evaluează activitatea personalului administrativ şi auxiliar al bisericii;”.

37. La articolul 36, partea introductivă şi litera g) ale alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 36. - (1) Păstorul bisericii sau consiliul păstorilor, după caz, asigură cârmuirea spirituală şi hrana spirituală a bisericii. Astfel, păstorul bisericii sau consiliul păstorilor:

........................................................................................................................................

g) coordonează activitatea comitetului bisericii.”

38. La articolul 36 alineatul (1). după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

„h) întreprinde alte acţiuni necesare cârmuirii eficiente a bisericii.”

39. La articolul 36, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Păstorul bisericii sau consiliul păstorilor răspunde în faţa adunării generale a bisericii de cârmuirea, păstorirea şi hrănirea spirituală a acesteia.”

40. La articolul 37, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 37. - (1) Biserica este reprezentată de păstorul bisericii sau de păstorul coordonator, după caz, împreună cu secretarul bisericii. Biserica este valabil angajată prin semnătura păstorului bisericii sau a păstorului coordonator împreună cu semnătura secretarului. Aceştia pot delega unui alt membru din comitet sau din consiliul păstorilor dreptul de semnătură pentru anumite acte ori documente.”

41. La articolul 38, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - (1) Cenzorii reprezintă organul de control financiar al bisericii. Ei sunt aleşi de adunarea generală în număr de 1-3, cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor cu drept de vot prezenţi în adunarea generală. Cenzorii nu pot fi agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete.”

42. La articolul 39, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Bunurile destinate activităţii bisericii filiale fac parte din patrimoniul bisericii la care s-a afiliat, al comunităţii teritoriale sau al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România. Biserica locală cu personalitate juridică va folosi bunurile băneşti şi materiale destinate bisericii filiale numai în acest scop.”

43. La articolul 41, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 41. - (1) Membrii bisericii filiale se întâlnesc în adunare administrativă o dată pe an, pentru evaluarea lucrării şi pentru stabilirea propriei viziuni, la propunerea slujitorului care o conduce.

........................................................................................................................................

 (5) Membrii bisericii filiale nu vor fi luaţi în considerare la stabilirea numărului de membri necesar pentru ţinerea adunării generale a bisericii de care aparţin.”

44. La articolul 43, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

-(2) Biserica va susţine financiar comunitatea teritorială, Convenţia Baptistă Maghiară, după caz, şi Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, conform hotărârilor organelor statutare competente ale acestora.”

45. La articolul 44, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Biserica asigură educaţia religioasă a copiilor credincioşilor baptişti, membri sau aparţinători, a copiilor aflaţi în plasament în familii baptiste, precum şi a celor ce solicită educaţie religioasă din partea bisericii creştine baptiste.

(3) în situaţia în care conducerea unei şcoli la care studiază copii aparţinând bisericilor creştine baptiste nu poate asigura profesori de religie aparţinând Cultului Creştin Baptist, aceştia pot face dovada studierii religiei proprii, cu atestat din partea bisericii creştine baptiste căreia îi aparţin.”

46. La articolul 47, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) înstrăinarea sau cesionarea bunurilor sacre imobile poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul membrilor bisericii locale prezenţi la adunarea generală special convocată pentru acest scop, şi avizul Comunităţii teritoriale sau al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Lăcaşurile de cult considerate de Cultul Creştin Baptist din România ca fiind de valoare istorică nu pot fi demolate sau înstrăinate fără acordul Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

47. La articolul 48, alineatele (1), (3), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 48. - (1) O biserică baptistă încetează a fiinţa:

a) din proprie iniţiativă, prin hotărârea adunării generale luată cu nouă zecimi din numărul total al membrilor;

b) în urma hotărârii de retragere a autorizaţiei de funcţionare în condiţiile prezentului statut. În cazul retragerii autorizaţiei de către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România la propunerea Comunităţii teritoriale, respectiv a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz, biserica se poate adresa Conferinţei Naţionale a Cultului Creştin Baptist din România.

........................................................................................................................................

 (3) Desfiinţarea bisericii filială poate fi hotărâtă fie de către grupul de credincioşi care o compun, fie în urma hotărârii adunării generale a bisericii de care aparţine, în condiţiile prezentului statut. În cazul retragerii autorizaţiei, biserica filială se poate adresa Adunării generale a Comunităţii teritoriale de care aparţine sau Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.

(4) în caz de desfiinţare a bisericii patrimoniul acesteia trece în proprietatea Comunităţii teritoriale de care a aparţinut ori a Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz.

(5) în situaţia în care o parte din membrii unei biserici părăsesc Cultul Creştin Baptist din România, patrimoniul rămâne în proprietatea bisericii. În situaţia în care toţi membrii unei bisericii părăsesc Cultul Creştin Baptist din România patrimoniul bisericii rămâne în proprietatea comunităţii teritoriale de care aceasta a aparţinut ori a Convenţiei Baptiste Maghiare din România, după caz.”

48. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 49. - (1) Comunitatea bisericilor creştine baptiste (comunitatea baptistă) reprezintă asocierea unui număr minim de 50 de biserici creştine baptiste cu personalitate juridică.

(2) Comunitatea bisericilor creştine baptiste este entitatea cultică teritorială de reprezentare a intereselor generale ale bisericilor de pe raza sa de competenţă, de coordonare spiritual-administrativă a activităţilor comune ale acestora, de susţinere a activităţilor bisericilor.

(3) Comunitatea bisericilor creştine baptiste se poate organiza pe raza unui judeţ, a mai multor judeţe sau pe raza municipiului Bucureşti. Delimitarea teritorială a unei comunităţi va fi stabilită cu acordul Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(4) Fiecare comunitate a bisericilor creştine baptiste trebuie să facă parte din Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Comunităţile teritoriale existente la data adoptării prezentului statut rămân în funcţiune.

(5) Sediul şi denumirea comunităţii teritoriale vor fi stabilite de adunarea generală a acesteia.”

49. La articolul 50, alineatele (2), (3), (5), (6) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Convocarea adunării generale de constituire a comunităţii teritoriale se face de un comitet de iniţiativă, format din cel puţin o treime din numărul păstorilor bisericilor respective, şi va fi comunicată în scris tuturor bisericilor din zona respectivă, cu cel puţin 60 de zile înainte. Convocarea va cuprinde scopul, data, ora şi locul întrunirii.

(3) Bisericile invitate pentru constituire vor hotărî în cadrul adunărilor generale oportunitatea înfiinţării comunităţii teritoriale, situaţie în care vor desemna delegaţii la această adunare generală, în proporţie de un delegat la fiecare 50 de membri. Bisericile mai mici de 50 de membri au drept la un delegat.

........................................................................................................................................

 (5) Actul de constituire, întocmit în două exemplare, va purta semnătura fiecărui delegat şi va menţiona voinţa colectivă de constituire, denumirea şi sediul comunităţii teritoriale, precum şi membrii comitetului de conducere. Un exemplar din actul de constituire împreună cu actele doveditoare privind sediul comunităţii teritoriale şi patrimoniul iniţial vor fi trimise Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în vederea autorizării.

(6) în situaţia în care comunitatea teritorială cuprinde biserici din mai multe judeţe, autorizarea va avea loc după aprobarea delimitării teritoriale de către Consiliul Uniunii, în prima şedinţă a acestuia.

(7) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România va înregistra comunitatea teritorială nou-înfiinţată în Registrul persoanelor juridice al cultului şi va elibera autorizaţia de funcţionare a comunităţii teritoriale.”

50. La articolul 51, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) susţinerea şi apărarea intereselor bisericilor creştine baptiste care fac parte din comunitatea teritorială respectivă;”.

51. Articolul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 52. - Organele de conducere ale comunităţii bisericilor sunt adunarea generală şi comitetul de conducere. Comisia cenzorilor reprezintă organul de control financiar al comunităţii bisericilor creştine baptiste.”

52. La articolul 53, alineatele (1), (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 53. - (1) Adunarea generală a comunităţii teritoriale se ţine o dată pe an şi ori de câte ori este nevoie. Adunarea generală se convoacă de preşedinte, în baza hotărârii comitetului de conducere sau la cererea scrisă şi motivată a cel puţin o treime din numărul total al delegaţilor bisericilor.

........................................................................................................................................

 (3) Adunarea generală este prezidată de preşedintele comunităţii teritoriale, asistat de secretar. În cazul în care membrii prezenţi o cer, prezidarea se face de un birou de zi, ales de adunarea generală şi compus din: preşedinte de zi, secretar de zi şi cel puţin 3 numărători de voturi. Persoanele care au prezidat adunarea generală semnează procesul-verbal al acesteia.

(4) Hotărârile se iau cu cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor delegaţilor prezenţi; în caz de paritate, decide votul persoanei care prezidează. La adunările generale ale comunităţii teritoriale pot participa cu vot consultativ 1-3 delegaţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

53. La articolul 54, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 54. - (1) Adunarea generală a comunităţii teritoriale alege dintre delegaţii bisericilor comitetul de conducere şi cenzorii, pentru o perioadă de 4 ani. Oricare membru ales poate fi revocat de adunarea generală înainte de expirarea mandatului, dacă s-a făcut vinovat de cădere în păcat, de abateri grave de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau de neîndeplinirea îndatoririlor ce îi revin.

........................................................................................................................................

 (3) Adunarea generală desemnează reprezentanţii comunităţii teritoriale în Consiliul Uniunii, în proporţie de un reprezentant la fiecare 3.000 de membri. Pentru numărul membrilor care depăşeşte multiplul de 3.000 se va desemna un reprezentant, dacă numărul membrilor este mai mare de 1.500. Comunităţile teritoriale cu un număr mai mic de 3.000 de membri au dreptul la un reprezentant. De asemenea, adunarea generală face propuneri pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

54. La articolul 55, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 55. - (1) Adunarea generală analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor de pe raza ei de competenţă, hotărăşte asupra tuturor problemelor majore ale comunităţii teritoriale şi poate delega o parte din atribuţii comitetului de conducere.”

55. La articolul 55 alineatul (2), literele b), d), e) şi j) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) desemnarea reprezentanţilor comunităţii teritoriale în Consiliul Uniunii Baptiste şi stabilirea propunerilor pentru membrii Comitetului executiv al Uniunii Baptiste;

........................................................................................................................................

d) stabilirea contribuţiei bisericilor pentru comunitatea teritorială;

e) angajarea şi revocarea slujitorilor duhovniceşti ai comunităţii teritoriale;

........................................................................................................................................

j) desfiinţarea comunităţii bisericilor creştine baptiste.”

56. La articolul 56, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 56. - (1) Comitetul de conducere al comunităţii teritoriale are următoarea componenţă: un preşedinte, 1-3 vicepreşedinţi, un secretar şi 3-11 membri. Preşedintele şi secretarul comunităţii teritoriale pot fi aleşi pentru cel mult două mandate consecutive.”

57. La articolul 57, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - (1) Comitetul comunităţii teritoriale conduce activitatea comunităţii între adunările generale.”

58. La articolul 57, partea introductivă a alineatului (2) şi literele c), d), e) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Comitetul comunităţii teritoriale îndeplineşte următoarele atribuţii:

........................................................................................................................................

c) aprobă structura de personal a comunităţii teritoriala;

d) hotărăşte angajarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului administrativ şi de specialitate al comunităţii teritoriale;

e) decide în probleme de salarizare şi în alte probleme de personal al comunităţii teritoriale;

f) verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor, respectiv retragerii autorizaţiei de funcţionare;”.

59. La articolul 58, alineatele (1), (2), (3), (4) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 58. - (1) Preşedintele reprezintă comunitatea bisericilor în relaţiile cu autorităţile statului şi cu terţii. El organizează şi conduce activitatea curentă a comunităţii teritoriale.

(2) Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile hotărâte de adunarea generală a comunităţii teritoriale sau de comitetul de conducere al acesteia. Vicepreşedinţii pot coordona cercurile misionare sau departamentele înfiinţate în cadrul comunităţii teritoriale.

(3) Secretarul are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi a actelor către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, biserici şi terţi. El răspunde de comunicarea la termen a scrisorilor adresate prin comunitatea teritorială de către Uniunea Baptistă sau de către Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului către biserici sau către angajaţii acestora.

(4) Secretarul întocmeşte procesele-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor de comitet. Secretarul comunităţii teritoriale răspunde de evidenţa şi păstrarea actelor comunităţii. De asemenea, acesta îndeplineşte atribuţiile ce i-au fost delegate de către preşedinte referitoare la conducerea optimă a comunităţii teritoriale.

........................................................................................................................................

 (6) Reprezentarea comunităţii teritoriale în justiţie sau faţă de terţi se face de preşedinte, care poate delega această atribuţie unui alt membru al comitetului de conducere sau unui specialist.”

60. Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. - (1) în cadrul comunităţii bisericilor se pot organiza cercuri misionare teritoriale, fără personalitate juridică. Acestea pot îndeplini atribuţiile cu caracter spiritual ale comunităţii teritoriale.

(2) Cercul misionar teritorial este coordonat de un consiliu format din slujitorii duhovniceşti, aleşi de liderii spirituali ai bisericilor care îl compun. Consiliul poate fi condus de un vicepreşedinte al comunităţii teritoriale desemnat de comitetul acesteia, cu acordul membrilor consiliului de coordonare a cercului misionar teritorial.”

61. La articolul 61, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 61. - (1) în cadrul comunităţii teritoriale pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea comitetului comunităţii, departamente de copii, tineret, femei şi altele asemenea.”

62. La articolul 62, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Comunitatea bisericilor se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de adunarea generală a comunităţii teritoriale, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile sau imobile, de valori materiale şi/sau băneşti din partea persoanelor fizice şi/sau juridice, din ţară şi din străinătate, sau prin orice alte moduri sau mijloace licite.”

63. Articolul 63, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Bunurile sacre ale comunităţii bisericilor se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, republicată, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul adunării generale, stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi în adunarea generală a comunităţii teritoriale.”

64. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 64. - (1) Desfiinţarea comunităţii bisericilor se poate face de către adunarea generală întrunind delegaţii a cel puţin trei pătrimi din numărul bisericilor creştine baptiste care o compun. Convocarea se face cu 30 de zile înainte, prin adresă oficială trimisă bisericilor aparţinătoare, şi va cuprinde data, ora, locul şi scopul convocării. Hotărârea de desfiinţare trebuie să întrunească votul a cel puţin trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.

(2) În cazul desfiinţării comunităţii teritoriale, patrimoniul acesteia, cu activul şi pasivul său, va trece în proprietatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, a unei alte comunităţi teritoriale sau a unei biserici creştine baptiste, în funcţie de hotărârea luată în acest sens de adunarea generală care a hotărât desfiinţarea/

65. La articolul 66, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Numărul reprezentanţilor Convenţiei în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România se stabileşte conform prevederilor art. 54 din prezentul statut.

(3) Reprezentarea intereselor bisericilor creştine baptiste maghiare în faţa organelor centrale ale statului se face de către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România împreună cu delegatul Convenţiei.”

66. La articolul 67, după litera k) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:

„l) propune retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă.”

67. La articolul 73, litera k) se modifică şi va avea cu următorul cuprins:

„k) propune Conferinţei Naţionale a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România retragerea autorizaţiei de funcţionare a bisericilor baptiste maghiare care se abat grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a căror mărturie a fost compromisă foarte grav;”.

68. La articolul 75, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

„h) verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor, respectiv a retragerii autorizaţiei de funcţionare.”

69. La articolul 77, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Secretarul general răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Convenţiei, de orice alte evidenţe necesare activităţii Convenţiei, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Convenţiei şi ale congreselor acesteia. El are răspunderea transmiterii la termen a corespondenţei şi actelor către Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, biserici şi terţi. De asemenea, el îndeplineşte atribuţiile referitoare la conducerea operativă a Convenţiei ce i-au fost delegate de către preşedinte.”

70. La articolul 79, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,(2) Constituirea comunităţii bisericilor baptiste maghiare se va face potrivit procedurii de constituire a comunităţii bisericilor creştine baptiste române, cu următoarele amendamente: actul de constituire se va întocmi în 3 exemplare, din care unul rămâne la Convenţia Baptistă Maghiară, care va înainta dosarul împreună cu avizul său Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în vederea autorizării.”

71. Articolul 84 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 84. - Convenţia contribuie financiar la susţinerea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste cu o sumă proporţională cu numărul de membri ai bisericilor baptiste maghiare. Contribuţia va fi stabilită anual de Congresul Convenţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

72. Articolul 86 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 86. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România (Uniunea Baptistă) este organul naţional de reprezentare a Cultului Creştin Baptist din România. Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România are scopul de a exprima unitatea spirituală şi doctrinară a credincioşilor baptişti din România şi de a reprezenta interesele generale ale bisericilor creştine baptiste şi ale celorlalte părţi componente ale Cultului Creştin Baptist din România.

(2) Bisericile creştine baptiste, comunităţile bisericilor creştine baptiste şi Convenţia Baptistă Maghiară din România au obligaţia să trimită Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România rapoarte şi orice acte cerute de aceasta privind problemele de interes general ale Cultului Creştin Baptist din România.

(3) Sediul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România se află în Bucureşti şi reprezintă sediul central al Cultului Creştin Baptist din România.”

73. Articolul 87 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 87. - (1) în cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România funcţionează: Comisia pastorală, Comisia de educaţie biblică şi Departamentul de misiune. Acestea sunt conduse de câte un vicepreşedinte al Cultului Creştin Baptist din România. În cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste va funcţiona Agenţia de misiune externă a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(2) în cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România pot funcţiona, cu acordul şi sub autoritatea Consiliului Uniunii, departamente de copii, tineret, femei, social, învăţământ preuniversitar şi altele.

(3) Activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în domeniile administrativ, financiar-contabil, secretariat, protocol, juridic, mass-media, relaţii publice şi altele asemenea va fi organizată sub formă de birouri şi compartimente.”

74. Articolul 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 88. - (1) Institutul teologic Baptist din Bucureşti funcţionează sub autoritatea spiritual-doctrinară a Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi în acord cu legislaţia în domeniu.

(2) Institutul Teologic Baptist din Bucureşti se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi prezintă periodic rapoarte financiare Consiliului Uniunii, Conferinţei Naţionale şi Congresului.”

75. Articolul 89 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 89. - (1) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România poate înfiinţa, organiza şi întreţine, singură sau în colaborare cu alte organizaţii creştine, grădiniţe, şcoli de toate gradele, tabere, orfelinate, cămine de bătrâni, case de odihnă, unităţi de asistenţă medicală şi de caritate, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă şi altele asemenea, în condiţiile legii.

(2) Cu avizul Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România se pot înfiinţa şi organiza asociaţii şi fundaţii cu personalitate juridică distinctă în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la alin. (1).”

76. Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 90. - Organele de conducere ale Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România sunt Consiliul Uniunii şi Comitetul executiv. Organul de control financiar este Comisia de cenzori, formată din 3-5 cenzori,”

77. Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 91 . - (1) Consiliul Uniunii este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România între conferinţele naţionale. Acesta este ales pe o durată de 4 ani şi este format din: membrii Comitetului executiv, aleşi de Congres, reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, validaţi de Congres, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii «Emanuel» din Oradea, validaţi de Congres.

(2) La întâlnirile Consiliului Uniunii pot participa, cu vot consultativ, directorii de departamente ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, precum şi directorul executiv, consilierul financiar, consilierul juridic şi directorul Casei de Pensii a Cultului Creştin Baptist din România.”

78. Articolul 92 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 92. - (1) Consiliul Uniunii este convocat de preşedintele Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în urma hotărârii Comitetului executiv sau, când acesta refuză, Consiliul poate fi convocat din iniţiativa unei treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii. Consiliul Uniunii se întruneşte de două ori pe an şi ori de câte ori este nevoie. Consiliul Uniunii este prezidat de preşedinte, asistat de secretarul general.

(2) Pentru a putea lua hotărâri valabile este necesară prezenţa a două treimi din numărul membrilor Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România. Hotărârile se iau cu votul a jumătate plus unu din numărul celor prezenţi, în caz de paritate, decide votul preşedintelui.”

79. La articolul 93 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 93. - (1) Consiliului Uniunii coordonează activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România între conferinţele naţionale şi duce la îndeplinire hotărârile Congresului şi ale Conferinţei naţionale.”

80. La articolul 93 alineatul (2), literele b), c), g), I), m), n), p), q), r), ş), t), u), şi v) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) stabileşte strategia şi obiectivele pentru activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, pe care le supune aprobării Conferinţei naţionale;

c) îndrumă şi controlează activitatea Comitetului executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune şi a celorlalte departamente;

........................................................................................................................................

g) numeşte şi revocă directorul şi membrii Comitetului de conducere al C.P.A.;

........................................................................................................................................

l) hotărăşte indexarea periodică a salariilor din cadrul cultului şi stabileşte structura de personal a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

m) aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare a Comisiei pastorale, a Comisiei de educaţie biblică, a Departamentului de misiune, a Bordului de coordonare a I.T.B. Bucureşti, precum şi a celorlalte departamente din cadrul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

n) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare al C.P.A. a cultului;

........................................................................................................................................

p) avizează proiectele de buget ale Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi C.P.A. şi le supune aprobării Conferinţei naţionale;

q) încheie parteneriate între Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate şi le supune ratificării Conferinţei naţionale;

r) propune Congresului afilierea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe, cu respectarea principiilor Mărturisirii de credinţă a cultului;

........................................................................................................................................

ş) soluţionează contestaţiile grupurilor de credincioşi formulate împotriva refuzului de autorizare şi analizează şi propune spre soluţionare Conferinţei Naţionale a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România situaţiile de retragere a autorizaţiei de funcţionare;

t) soluţionează contestaţiile personalului angajat al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi al C.P.A. În probleme privind raporturile de muncă faţă de deciziile Comitetului executiv sau ale Comitetului de conducere al C.P.A., după caz;

........................................................................................................................................

u) aprobă RRM, CIM, Regulamentul cenzorilor Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

v) decide achiziţionarea şi înstrăinarea de bunuri imobile, precum şi a acelor bunuri mobile şi mijloace fixe ce nu sunt date în competenţa Comitetului executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;”.

81. La articolul 94, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 94. - (1) Comitetul executiv este organul de conducere al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România între sesiunile Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi este format din: preşedinte, 4 vicepreşedinţi, secretar general şi secretar general adjunct. Preşedintele şi secretarul general al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România nu pot deţine în acelaşi timp şi funcţiile de preşedinte sau secretar de comunitate.”

82. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 95. - Atribuţiile Comitetului executiv sunt următoarele:

a) conduce activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România între sesiunile Consiliului Uniunii;

b) convoacă Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;

c) hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

d) întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;

e) stabileşte publicaţiile Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi orientarea acestora;

f) aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România;

g) decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

h) îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

83. La articolul 96, alineatele (2)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Problemele de interes general ale bisericilor creştine baptiste române sunt reprezentate de preşedintele cultului împreună cu secretarul general al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, iar cele ale bisericilor baptiste maghiare, împreună cu secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare.

(3) Preşedintele cultului împreună cu secretarul general conduc operativ Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Preşedintele poate emite decizii în îndeplinirea atribuţiilor sale operative.

(4) Secretarul general asigură legătura Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România cu părţile componente ale cultului. El răspunde de desfăşurarea fluxului corespondenţei, de evidenţa şi păstrarea actelor Uniunii Baptiste, precum şi de întocmirea corectă a proceselor-verbale ale Comitetului executiv, Consiliului Uniunii şi ale Conferinţei naţionale.

(5) Vicepreşedinţii cultului coordonează domeniile de activitate stabilite de Congresul cultului, iar secretarul general adjunct îndeplineşte atribuţiile încredinţate de Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

84. Articolul 97 se modifică şi va avea următorul cuprins;

„Art. 97. - (1) Cenzorii verifică activitatea financiar-contabilă a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, a Casei de Pensii, a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti. Cenzorii pot efectua verificări financiar-contabile şi la Universitatea «Emanuel» din Oradea. Comisia de cenzori prezintă rapoarte Conferinţei naţionale şi Congresului cultului.

(2) Drepturile şi obligaţiile cenzorilor sunt prevăzute în Regulamentul Comisiei de cenzori, aprobat de Consiliul Uniunii:

85. La articolul 98, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România poate dobândi, prin orice mijloace sau moduri licite, şi poate deţine, sub orice titlu, cu respectarea prevederilor legale, bunuri mobile şi imobile în vederea îndeplinirii obiectivelor sale sau pentru a le atribui în folosinţă bisericilor, comunităţilor teritoriale şi celorlalte persoane juridice din cadrul cultului.

(3) Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România se întreţine financiar din contribuţia bisericilor, stabilită de Congresul cultului sau de Conferinţa naţională, precum şi din donaţii, sponsorizări, legate, liberalităţi de orice fel de bunuri mobile sau imobile, de valori materiale ori băneşti de la persoane fizice şi juridice, din ţară şi din străinătate, precum şi prin orice alte moduri sau mijloace licite.”

86. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 99. - (1) Sunt bunuri sacre: lăcaşurile de cult cu terenurile şi anexele aferente, casele pastorale pentru personalul duhovnicesc, terenurile, clădirile şi bunurile mobile destinate activităţilor şi practicilor de cult, spaţiile de învăţământ cu terenurile aferente şi cimitirele confesionale, aflate în proprietatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi destinate activităţii acesteia sau a entităţilor din cadrul cultului.

(2) Bunurile sacre ale Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România se află sub protecţia Legii nr. 489/2006, în sensul că sunt imprescriptibile şi insesizabile. Înstrăinarea lor poate avea loc numai cu acordul Conferinţei naţionale stabilit cu trei pătrimi din numărul delegaţilor prezenţi.”

87. La articolul 100, alineatele (2), (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) El se compune din delegaţii bisericilor creştine baptiste conform prevederilor prezentului statut şi se ţine o dată la 4 ani, de preferinţă în cursul lunii mai.

(3) Convocarea Congresului cu caracter electiv se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii luate de către membrii în exerciţiu ai Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România împreună cu reprezentanţii nou-aleşi ai comunităţilor teritoriale, întruniţi în şedinţă comună.

........................................................................................................................................

 (5) Convocarea Congresului se comunica în scris tuturor bisericilor creştine baptiste cu personalitate juridică, cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii acestuia. Convocarea va cuprinde: data, ora şi locui ţinerii Congresului, precum şi tema şi ordinea de zi a Congresului.”

88. La articolul 102, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins;

„(2) Convocarea Congresului se face de către preşedintele cultului, în baza hotărârii Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

89. La articolul 103, literele a), b), d), e), f) şi k) se modifică şi vor avea următorul cuprins;

,,a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor creştine baptiste din România;

b) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi a C.P.A.;

........................................................................................................................................

d) alege Comitetul executiv al Uniunii şi confirmă secretarul general al Convenţiei Baptiste Maghiare în funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

e) validează reprezentanţii comunităţilor şi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, rectorul Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, rectorul Universităţii «Emanuel» din Oradea, în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

f) alege cenzorii Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, în număr de 3-5 persoane:

........................................................................................................................................

k) hotărăşte afilierea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România la organizaţii baptiste internaţionale, intrarea în alianţele prevăzute în art. 6 din prezentul statut, precum şi ieşirea din aceste alianţe;”

90. La articolul 103, după litera k) se introduce o nouă literă, litera l), cu următorul cuprins:

„l) în situaţia convocării unui Congres extraordinar, acesta preia şi atribuţiile Conferinţei naţionale.”

91. Articolul 104 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 104. - (1) Propunerile pentru Comitetul executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România vor fi făcute de către adunările generale ale comunităţilor bisericilor.

(2) în cursul lunii ianuarie a anului în care are loc Congresul electiv şi anterior ţinerii adunărilor generale ale comunităţilor teritoriale se va întruni Comisia Naţională de Propuneri (C.N.P.), formată din delegaţii comunităţilor teritoriale. Aceştia vor fi desemnaţi de către slujitorii duhovniceşti ordinaţi de pe raza comunităţii respective. Numărul delegaţilor în C.N.P. va fi în proporţie de un delegat la fiecare 2.000 de membri. Comunităţile teritoriale mai mici de 2.000 de membri au dreptul la un delegat.

(3) C.N.P. va stabili prin vot componenţa Comitetului executiv propus în ordinea voturilor obţinute şi va transmite fiecărei comunităţi teritoriale lista candidaţilor, în vederea prezentării ei în adunarea generală, după ce s-a obţinut acordul fiecărui candidat. Moderatorul comisiei va fi preşedintele în exerciţiu al cultului.

(4) Adunarea generală a comunităţii teritoriale are dreptul să propună propriul candidat pentru fiecare funcţie în parte. Persoana care întruneşte cel mai mare număr de voturi este candidatul comunităţii teritoriale pentru funcţia respectivă. La şedinţa de pregătire a Congresului cultului se totalizează propunerile comunităţilor teritoriale şi se întocmeşte lista candidaţilor pe funcţii pentru Congresul cultului, în ordinea voturilor obţinute.”

92. La articolul 105, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Convocarea Conferinţei naţionale se va face de către preşedintele cultului, în urma hotărârii Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, cu minimum 30 de zile înainte de ţinerea acesteia, şi va cuprinde data, ora, locul şi ordinea de zi.”

93. La articolul 106, literele a), c), d), e), f), g), i), j), k), I), m) şi n) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) analizează şi evaluează situaţia generală a bisericilor creştine baptiste din România;

........................................................................................................................................

c) aprobă viziunea, strategia şi obiectivele propuse de Consiliul Uniunii pentru activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România;

d) analizează, evaluează şi aprobă activitatea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi a C.P.A.;

e) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi a Comitetului executiv al Uniunii, la propunerea cenzorilor;

f) aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi a Comitetului de conducere al C.P.A., la propunerea cenzorilor;

g) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România pentru anul următor;

........................................................................................................................................

i) Stabileşte contribuţia anuală a membrilor bisericilor pentru Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România;

j) ratifică încheierea de parteneriate între Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România şi organizaţii baptiste din străinătate, precum şi cu organizaţii evanghelice din ţară şi din străinătate;

k) hotărăşte în probleme legate de afilierea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România la organizaţii baptiste internaţionale şi în probleme legate de alianţele prevăzute la art. 6 din prezentul statut;

l) aprobă noii membri în Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România în locul celor demişi, retraşi sau decedaţi;

m) soluţionează contestarea retragerii autorizaţiei de funcţionare a bisericii locale care s-a abătut grav de la Mărturisirea de credinţă a cultului sau a cărei mărturie a fost compromisă;

n) aprobă regulamentele de ordine internă a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România şi alte norme proprii cu caracter general în domeniul financiar contabil, juridic, de personal şi altele asemenea;”

94. La articolul 107, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Comitetul de conducere al Casei de Pensii este format din: preşedinte, care este secretarul general în exerciţiu al cultului, directorul Casei de Pensii, 7 reprezentanţi ai Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, 2 reprezentanţi ai Convenţiei Baptiste Maghiare, un reprezentant al Universităţii «Emanuel» din Oradea şi un reprezentant ITBB, având calitatea de asiguraţi ai acesteia.”

95. La articolul 108, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Universitatea «Emanuel» din Oradea se supune controlului spiritual-doctrinar al Consiliului Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.

(3) Universitatea «Emanuel» din Oradea se supune controlului financiar periodic al Comisiei de cenzori a Universităţii. Comisia de cenzori a Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România poate efectua controale financiare la Universitatea «Emanuel» din Oradea.”

96. La articolul 109, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Instituţiile de învăţământ din cadrul cultului, pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare, vor avea şi autorizaţie de funcţionare din partea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România. În caz de abatere gravă de la Mărturisirea de credinţă a cultului, la propunerea Consiliului Uniunii, Conferinţa naţională poate hotărî retragerea autorizaţiei eliberate de Uniunea Baptistă. Retragerea autorizaţiei de către cult reprezintă încetarea calităţii de instituţie de învăţământ a Cultului Creştin Baptist din România.”

97. Articolul 114 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 114. - (1) Comisia pastorală este organul de cercetare a neînţelegerilor sau eventualelor conflicte interne, a cazurilor litigioase din cadrul cultului, care nu au fost soluţionate la nivel de biserică locală sau comunitate teritorială.

(2) Comisia pastorală funcţionează potrivit regulamentului propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România.”

98. La articolul 116, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale cultului şi din organele de conducere ale instituţiilor acestuia persoanele care sunt agenţi sau colaboratori ai serviciilor secrete sau membrii unor organizaţii cu ideologie incompatibilă cu credinţa creştină baptistă.”

99. La articolul 119, după alineatul (2) se introduce un nou alineat alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Prezentele modificări/completări la Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Baptist - Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România, statut aprobat de către Congresul al XXXIV-lea al Cultului Creştin Baptist din România din 17-18 mai 2007, Cluj-Napoca şi recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 58/2008, au fost aprobate de către Congresul Extraordinar al Cultului Creştin Baptist din România din 23-24 martie 2017, Timişoara.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte,

Victor Opaschi

 

Bucureşti, 30 iunie 2017.

Nr. 32.


* Ordinul secretarului de stat pentru culte nr. 116/2016 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară, cu privire la imobilele situate în sectoarele cadastrale din unităţile administrativ-teritoriale Cezieni, Corabia, Gârcov, Giuvărăşti, Gostavăţu, Grădinile, Ianca, Izbiceni, Izvoarele, Morunglav, Obârşia, Rusăneşti, Studina, Tia Mare, Urzica, Vădăstriţa şi Văleni din judeţul Olt

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unităţile administrativ-teritoriale Cezieni - sectoarele cadastrale 1, 2, 3 şi 4, Corabia - sectoarele cadastrale 1, 2 şi 3, Gârcov - sectoarele cadastrale 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7, Giuvărăşti - sectoarele cadastrale 1, 2 şi 3, Gostavăţu - sectoarele cadastrale 1, 2 şi 3, Grădinile - sectoarele cadastrale 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9, Ianca - sectoarele cadastrale 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, Izbiceni - sectoarele cadastrale 1,2 şi 3, Izvoarele - sectorul cadastral 1, Morunglav - sectoarele cadastrale 1,2, 3,4, 5 şi 6, Obârşia - sectoarele cadastrale 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7, Rusăneşti - sectorul cadastral 1, Studina - sectoarele cadastrale 1,2, 3, 4 şi 5, Tia Mare - sectoarele cadastrale 1,2, 3, 4 şi 5, Urzica - sectoarele cadastrale 1, 2, 3, 4, 5 şi 6, Vădăstriţa - sectoarele cadastrale 1,2, 3, 4, 5 şi 6 şi Văleni - sectorul cadastral 1 din judeţul Olt, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru sectoarele din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la art. 1, cu planul cadastral şi cu noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, pe sectoarele din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la art. 1, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 28 iunie 2017.

Nr. 645.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.