MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 609/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 609         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 27 iulie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

194. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă â Ministerului Afacerilor Interne

 

786. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne

 

771. - Decret privind conferirea Ordinului Virtutea Militară

 

772. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

773. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

774. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

775. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 112 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Decizia nr. 288 din 4 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.638. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială RAD CERT - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76 din 2 noiembrie 2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 8 noiembrie 2016, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul 3, după alineatul (1) se Introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Activitatea desfăşurată de Direcţia Generală de Protecţie Internă în domeniul securităţii naţionale are caracter secret de stat.”

2. La articolul 4, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Controlul asupra activităţii Direcţiei Generale de Protecţie Internă este exercitat de Parlamentul României, prin comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.”

3. La articolul 8, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Directorul general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă este numit şi eliberat din funcţie de către ministrul afacerilor interne.”

4. La articolul 13, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Datele şi informaţiile referitoare la ameninţările, vulnerabilităţile şi factorii de fisc identificaţi sunt comunicate, după caz, beneficiarilor legali prevăzuţi de art. 11 din Legea nr. 51/1991, republicată, cu completările ulterioare, şi şefilor structurilor Ministerului Afacerilor Interne, în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice.”

5. La articolul 24, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) Finanţarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă se realizează de la bugetul de stat, precum şi din alte surse, constituite conform legii.”

6. La articolul 27, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(3) în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului, se stabilesc uniforma cadrelor militare ale Direcţiei Generale de Protecţie Internă, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 şi ale articolului 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 iulie 2017.

Nr. 194.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 21 iulie 2017.

Nr. 786.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Virtutea Militară

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 9 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Legii nr. 517/2003 privind conferirea decoraţiilor de război,

având în vedere propunerea ministrului apărării naţionale, în semn de apreciere pentru profesionalismul şi curajul dovedite în zone cu cotă ridicată de risc, precum şi pentru promovarea imaginii Armatei României în Teatrul de Operaţii din Afganistan,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari, de război:

- domnului colonel Cîrstea Simion Sorin;

- domnului comandor Truşcă Ilie Toma-Dorel.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 771.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Gabriel Gafiţa, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Peru, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Ecuador, cu reşedinţa la Lima.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 772.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Genţiana Şerbu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Cuba, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Haiti şi Jamaica, cu reşedinţa la Havana.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 773.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Ion Vîlcu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Statele Unite Mexicane, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Guatemala şi în Republica Honduras, cu reşedinţa la Ciudad de Mexico.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 774.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Radu Octavian Dobre, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica India, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Federală Democratică Nepal, cu reşedinţa la New Delhi.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

 

Bucureşti, 26 iulie 2017.

Nr. 775.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 112

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Magdalena Chirilă în Dosarul nr. 510/64/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 22D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 10 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 510/64/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Magdalena Chirilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale prin prisma faptului că îngrădesc în mod nejustificat accesul liber la justiţie, nepermiţând utilizarea, în mod efectiv, a unei căi extraordinare de atac pentru înlăturarea erorilor care afectează o hotărâre judecătorească, atunci când denaturarea adevărului consfinţit printr-o hotărâre judecătorească întemeiată pe un raport de expertiză s-a datorat faptei ilicite a altei persoane decât expertul. Se afirmă că o persoană care nu are calitatea de expert poate interveni, prin diverse fapte, în sensul falsificării unui raport de expertiză.

6. Se ajunge, aşadar, la situaţia absurdă în care o hotărâre judecătorească se întemeiază pe un raport de expertiză fals şi nu poate fi revizuită, în condiţiile în care textul are în vedere doar situaţiile expertizelor obişnuite întocmite de experţi, fără ca alte persoane să fie implicate. În concluzie, limitarea situaţiilor în care partea poate cere revizuirea unei hotărâri doar atunci când un expert a comis o infracţiune în legătură cu un raport de expertiză, deşi denaturarea concluziilor poate fi făcută de către expert fără vinovăţie, o altă persoană comiţând acţiunea ilicită ce a dus la formularea unor concluzii contrare realităţii, limitează în mod nejustificat accesul la justiţie în concret la exercitarea căii de atac a revizuirii, remediu institut tocmai pentru a înlătura gravele erori care afectează o hotărâre judecătorească care evocă fondul.

7. Dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale prin prisma faptului că îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, condiţionând momentul promovării căii de atac a revizuirii, instituite tocmai pentru a înlătura erori grave de fapt, de rămânerea definitivă a unei hotărâri penale de condamnare a uneia dintre persoanele implicate în denaturarea adevărului, pentru fapte ilicite circumscrise sferei penalului, chiar şi în condiţiile în care această eroare este evidentă şi de netăgăduit, aspect care face inutilă prelungirea momentului până la care se poate interveni pentru înlăturarea acestor erori, faţă de raţiunea reglementării acestei căi de atac. Se ajunge astfel să se perpetueze, în mod inutil şi prejudiciabil, eroarea gravă de care este afectată o hotărâre judecătorească pentru partea care a urmărit, prin acţiunea iniţială, realizarea unor drepturi, care nu pot fi apărate prin promovarea unei acţiuni în justiţie într-un termen rezonabil.

8. În astfel de situaţii, interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi raporturile juridice la care acestea se referă nu se mai justifică, fiind de natură să aducă atingere nejustificată altor drepturi fundamentale, care nu pot fi redresate decât prin redeschiderea procedurii în timp util, cu respectarea cerinţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, într-un termen rezonabil. În plus, textul este neconstituţional prin aceea că nu permite revizuirea, decât după împlinirea termenului de prescripţie, în situaţia în care persoanele (experţi sau personal auxiliar) care au comis o infracţiune în legătură cu un raport de expertiză nu sunt identificate sau nu există probe suficiente pentru condamnarea acestora, în condiţiile în care într-un laborator oficial au acces mai multe persoane la materialul care stă la baza unui raport de expertiză şi oricare dintre acestea poate recurge la acţiunea ilicită prin care adevărul este alterat, fără Să poată fi identificată.

9. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, argumentând că acest lucru ar putea echivala cu o antepronunţare asupra cererii de revizuire.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege, iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

12. Guvernul mai menţionează şi jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 372 din 4 mai 2006, Decizia nr. 1.084 din 14 octombrie 2008, Decizia nr. 1.079 din 13 decembrie 2012 şi Decizia nr. 627 din 4 noiembrie 2014.

13. Avocatul Poporului a comunicat faptul că îşi menţine punctul său de vedere consemnat de Curtea Constituţională în deciziile nr. 576 din 29 mai 2012, nr. 863 din 18 octombrie 2012 şi nr. 1.079 din 13 decembrie 2012.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 1 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin, 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, reiese faptul că obiectul real al acesteia îl constituie prevederile art. 322 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 322 pct. 4 şi 9: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză;

În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii. [...)

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

- Art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: [...] 3. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora. [...]

Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I”

17. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013, a intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, se mai invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia porneşte de la o premisă eronată, potrivit căreia revizuirea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi promovată decât în cazul în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină. Însă, teza a două a art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 prevede că revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. Cu alte cuvinte, art. 322 pct. 4 teza a două din Codul de procedură civilă din 1865 nu condiţionează invocarea sa de vreun imperativ al întocmirii înscrisului de către un expert.

20. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 627 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 23, a statuat că, prin înscris fals, în sensul art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, trebuie să se înţeleagă nu numai înscrisul reţinut ca fals odată cu constatarea săvârşirii unei infracţiuni, ci şi acela al cărui conţinut nu corespunde realităţii, chiar şi atunci când, prin operaţiunea de alterare a realităţii, nu s-a comis o infracţiune, iar instanţa de revizuire urmează să stabilească ea dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu un conţinut real. Astfel, ivirea unor situaţii în care urmărirea sau condamnarea nu sunt, din punct de vedere legal, posibile nu justifică inadmisibilitatea cererii de revizuire, deoarece, altfel, ar însemna ca erorile judiciare, a căror înlăturare, se urmăreşte să rămână în fiinţă, ceea ce este de neconceput. Instanţa de revizuire are obligaţia de a stabili ea însăşi dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu conţinut real, precum şi motivele pentru care nu s-a aflat până la introducerea cererii de revizuire, care este realitatea.

21. De asemenea, prin Decizia nr. 1.079 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, Curtea a subliniat faptul că dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 constituie norme de procedură, care dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul este liber să stabilească competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, evident cu respectarea celorlalte prevederi şi principii constituţionale. Curtea a mai reţinut că instanţa de revizuire se pronunţă mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni privitoare la pricină, infracţiune săvârşită de un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, ori asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii de fals, în cazul în care hotărârea revizuită s-a dat în temeiul înscrisului rezultat al infracţiunii de fals (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.002 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011).

22. Aşadar, legea acoperă şi situaţia reclamată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta este nemulţumită de faptul că o eventuală acţiune ar putea fi promovată doar în condiţiile în care fapta săvârşită de o altă persoană decât un expert s-a prescris deja. Însă, aşa cum s-a arătat la paragraful 20, în temeiul art. 322 pct. 4 teza a două din Codul de procedură civilă din 1865, persoana interesată poate solicita instanţei judecătoreşti să stabilească ea însăşi dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu conţinut real, precum şi motivele pentru care nu s-a aflat, până la introducerea cererii de revizuire, care este realitatea. De altfel, înscrisul la care se face referire în dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă nu este doar înscrisul constatat ca fiind fals odată cu constatarea săvârşirii unei infracţiuni, ci şi înscrisul al cărui conţinut nu este real, chiar dacă prin operaţiunea de alterare a realităţii nu s-a comis o infracţiune, urmând ca dovada conţinutului nereal al înscrisului să fie făcută în faţa instanţei de revizuire. Aceasta în ipoteza în care instanţa penală nu a mai fost sesizată, deoarece organele de urmărire penală au considerat că nu s-a săvârşit o infracţiune. Altfel, erorile judiciare a căror înlăturare este urmărită ar rămâne în fiinţă, lucru de neconceput,

23. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea nu poate constata încălcarea prevederilor art. 11, art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 şi ale art. 129 din Constituţie.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magdalena Chirilă în Dosarul nr. 510/64/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 322 pct. 4 şi 9, precum şi ale art. 324 alin. 1 pct. 3 şi alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 288

din 4 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Niculescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21), art. 27 alin. (21)din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul Civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava În Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.060D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o serie de înscrisuri în susţinerea acesteia, precum şi concluzii suplimentare prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21), art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă.

5. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Tudor Vasile, din cadrul Baroului Suceava, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016.

7. Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.128D/2016 şi nr. 1.157D/2016 la Dosarul nr. 1.060/2016, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că statul român nu a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei prin niciun act translativ de proprietate. Nici înainte de 1918, statul austriac nu a fost proprietarul acestor bunuri, ci Fondul, în acest sens fiind menţionate cărţile funciare Câmpulung şi Vatra Dornei, precum şi un înscris din 17 iulie 1871, care atestă faptul că însuşi statul austriac a recunoscut dreptul de proprietate al Fondului. Se mai invocă o hotărâre pronunţată de Curtea de Casaţie din Varşovia în 1931, din care rezultă că patrimoniul Fondului este separat de cel al statului, ceea ce înseamnă că această stare de drept nu a fost schimbată nici în perioada interbelică.

10. Se mal arată că acordarea personalităţii juridice de drept public nu echivalează cu calificarea patrimoniului Fondului drept o proprietate a statului român; această protecţie juridică superioară nu trebuie să ducă la ideea că proprietatea bisericii aparţine statului român, ci, din contră, atestă faptul că este una diferită de cea a statului. În sensul celor de mai sus, sunt invocate Decretul-lege nr. 1.257/1919, Legea nr. 320/1946, care recunosc proprietatea Fondului, precum şi amenajamentele silvice din perioada 1931-1943. Prin urmare, se arată că, din moment ce bunurile imobile în discuţie nu aparţin statului român, nu pot fi deţinute de statul român în temeiul voinţei sale suverane, al succesiunii de state, ci aparţin unui fond bisericesc. Se conchide, aşadar, în sensul că acestea trebuie restituite proprietarului lor de drept.

11. Plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti nu trebuie să nesocotească înscrierile în cartea funciară, justiţia trebuie să se supună legii; în acest sens, sunt invocate art. 124 din Constituţie, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001. Se mai arată că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat trebuie înlăturată dacă singurul remediu procesual sunt căile extraordinare de atac, întrucât nici prezumţiile absolute nu sunt infailibile, de necontrazis. Sunt invocate hotărârile din 26 ianuarie 2006 şi 29 iunie 2006, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Lungoci împotriva României şi Caracas împotriva României, conchizându-se în sensul că atunci când există circumstanţe noi trebuie admis revirimentul jurisprudenţial şi la instanţele judecătoreşti. Or, condiţiile de admisibilitate a căilor de atac sunt astfel concepute încât nu permit promovarea unei noi acţiuni care, în ipoteza autorului excepţiei de neconstituţionalitate, să fie întemeiată pe contractul de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, drept pentru care cererea sa de revizuire a fost respinsă pe acest temei în cursul anului 2016 ca inadmisibilă, ceea ce atrage, în optica acestuia, neconstituţionalitatea art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi a art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În final, se subliniază conceptul de dreptate cuprins în art. 1 alin. (3) din Constituţie.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că soluţionarea aspectelor ridicate de autorul acesteia nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci vizează chestiuni specifice căilor de atac prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin încheierile din 20 mai 2016, 8 iunie 2016 şi 14 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.929/314/2006*, nr. 956/278/2010 şi nr. 613/285/2006, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă şi Tribunalul Suceava - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin, (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de restituire în materia fondului funciar.

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 11 alin. (21) şi art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, precum şi art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost interpretate de instanţele judecătoreşti (menţionându-se, în acest sens, Decizia civilă nr. 147/A din 13 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, nr. 3.332 din 27 noiembrie 2014), sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 1 alin, (3) din Constituţie,

15. Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se susţine că instituirea unei prezumţii legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este şi prezumţia de lucru judecat, afectează însăşi ideea de „dreptate”, menţionată de art. 1 alin. (3) din Constituţie ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. În acest sens, se arată că instanţele de judecată au reţinut în mod irevocabil că, la momentul preluării abuzive a bunurilor revendicate, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, antecesor al actualei fundaţii bisericeşti, nu avea în patrimoniul său un drept de proprietate deplină asupra bunurilor deţinute, ci un drept de administrare, corespunzător proprietăţii publice. Invocând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale ce reglementează prezumţiile legale absolute, se tinde la o „reexaminare” a prezumţiei de lucru judecat născută din deciziile de speţă anterior menţionate, prin invocarea unor „elemente noi”, de natură a proba existenţa dreptului de proprietate în favoarea sa, respectiv un contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868”, între „visteria împărătească” şi Fondul Bisericesc Greco Ortodox Bucovinean, act juridic în baza căruia a fost înscris dreptul de proprietate al Fondului în cartea funciară. Înscrierea unui bun în cartea funciară conferă importante avantaje de ordin substanţial şi procedural proprietarului său, cartea funciară constituind un instrument de publicitate a proprietăţii funciare destinat să garanteze proprietatea bunurilor şi circulaţia acestora (Hotărârea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Sociedad Andnima del Ucieza împotriva Spaniei, paragrafele 47 şi 57).

16. Or, lipsirea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei de orice efect util al dreptului real înscris în cartea funciară şi constituirea în anul 2015 în favoarea statului român a unui drept de proprietate asupra imobilelor ce aparţin averii bisericeşti, imobile preluate fără nicio despăgubire, relevă o manieră arbitrară, ilegitimă şi imprevizibilă în soluţionarea cererii de restituire a bunurilor. Această incertitudine administrativ-jurisdicţională şi jurisprudenţială izvorâtă dintr-o aplicare discreţionară a dispoziţiilor legale incidente este contrară principiului securităţii juridice.

17. Se mai apreciază că adoptarea unei soluţii singulare, de negare a dreptului tabular al Fondului Bisericesc la data deposedării, schimbarea unei jurisprudenţe unanime, conforme legii publicităţii imobiliare, care conferă celui înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate o prezumţie absolută de proprietate şi, prin recunoaşterea în lipsa unui titlu de proprietate a unui drept de proprietate în favoarea statului, cu efecte de opozabilitate faţă de proprietarul tabular de la data deposedării, are valoarea unei legi retroactive ce alterează deznodământul judiciar firesc al litigiului, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Prezumţia de lucru judecat, dedusă dintr-o interpretare şi aplicare discreţionară a legii, contrar spiritului constituţional, are în speţă efect retroactiv, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie. În fine, se arată că dreptul la nediscriminare impune înlăturarea oricărei inegalităţi de tratament privind exerciţiul drepturilor tabulare între Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei şi alţi proprietari tabulari cărora jurisprudenţa constantă a instanţei supreme le-a recunoscut şi le recunoaşte „prezumţia legală absolută a dreptului aparţinând persoanei înscrise în cartea funciară”; de asemenea, vocaţia legală a Fondului la restituirea proprietăţilor sale funciare este protejat de art. 44 din Constituţie.

18. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte de aplicare şi interpretare a legii care intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale.

19. Tribunalul Buzău - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

20. Tribunalul Suceava - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, precum şi ale art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 este întemeiată. În acest sens, se arată că se impune corelarea prevederilor Legii nr. 18/1991 „cu cele prevăzute de cărţile funciare aplicabile zonelor din fostul imperiu chiar şi în perioada comunismului, cu atât mai mult cu cât şi noul cod civil dispune cu privire la caracterul absolut al înscrierii în cartea funciară, ceea ce înseamnă că drepturile reale se dobândesc, se modifică şi se sting numai de la data intabulării”. Or, o lege specială nu poate institui un sistem normativ discriminatoriu, susţinut doar de puterea lucrului judecat sau de calitatea proprietarului tabular, în condiţiile în care autorul excepţiei îşi poate „dobândi” dreptul său de proprietate preluat abuziv de statul român. În ceea ce priveşte art. 1.202 din Codul civil din 1864 şi art. 328 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt constituţionale.

21. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

22. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate privesc aplicarea legii de către instanţa judecătorească, fără a fi veritabile critici de neconstituţionalitate. Se mai susţine că prin criticile de neconstituţionalitate formulate se tinde la modificarea şi completarea legii; or, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, Curtea neputând complini eventualele omisiuni legislative.

23. De asemenea, în subsidiar, se mai arată că textele legale criticate au scopul de a asigura stabilitatea raporturilor juridice care privesc retrocedarea imobilelor, fiind edictate din raţiuni sociale majore, respectiv evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile. Sunt menţionate considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 445 din 15 aprilie 2008, Deciziei nr. 1.285 din 2 decembrie 2008 şi Deciziei nr. 587 din 4 mai 2010.

24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 11 alin. (21)şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 6 alin, (14)din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 1.202 din Codul civil din 1864, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:

- Art. 11 alin. (21) din Legea nr. 18/1991: „(21) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producţie de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producţie sau de către stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane”;

- Art. 27 alin. (21) din Legea nr. 18/1991: „(21) Proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului, prin comisiile de fond funciar, titluri de proprietate conform prezentei legi. Acestor categorii de proprietari şi moştenitori le sunt aplicabile numai prevederile art. 64”;

- Art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000: „(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, făgăduind dreptul de proprietate”;

- Art. 1.202 din Codul civil din 1864: „Prezumţia legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.

Nicio dovadă nu este primită împotriva prezumţiei legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumţii, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie şi afară de aceea ce se va zice în privinţa jurământului şi mărturisirii ce ar face o parte în judecată”;

- Art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Prezumţia legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel”.

27. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi cerinţele de calitate a actelor normative, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în faţa legii şi la preeminenţa legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 142 alin, (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale.

28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 328 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, noul Cod de procedură civilă „se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare” [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012]. Or, cauzele în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate au fost înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti înainte de 15 februarie 2013. Prin urmare, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 328 din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

29. Curtea reţine, de asemenea, că întreaga motivare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, nu priveşte conţinutul normativ al acestora. În realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra pertinenţei şi relevanţei probelor pe care le poate depune persoana îndreptăţită la restituire, precum şi asupra modului în care aceste probe pot fi interpretate de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau de către instanţa de judecată. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui organului administrativ care are rolul de aplicare a legii sau instanţei de judecată chemate să cenzureze o eventuală decizie nelegală a acestuia. Aprecierea calităţii de proprietar a persoanei îndreptăţite la restituire, în baza probelor administrate, reprezintă o chestiune de fapt, a cărei stabilire intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuţia instanţelor de judecată să interpreteze şi să determine dispoziţiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. Or, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă [a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 27 ianuarie 2017, paragraful 32].

30. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse art. 1.202 din Codul civil din 1864, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 618 din 11 octombrie 2016, paragrafele 34-37, s-a mai pronunţat asupra unor critici identice cu privire la art. 328 din Codul de procedură civilă, considerentele reţinute prin decizia menţionată fiind valabile şi în cauza de faţă. În esenţă, Curtea a reţinut că acest text de lege consacră o clasificare indirectă a prezumţiilor legale, în funcţie de posibilitatea răsturnării acestora prin proba contrară, respectiv în prezumţii absolute şi relative. În privinţa Susţinerii referitoare la faptul că instituirea unei prezumţii legale absolute, care nu permite nicio dovadă contrară, cum este şi prezumţia de lucru judecat, afectează însăşi ideea de „dreptate”, menţionată de art. 1 alin. (3) din Constituţie ca valoare supremă garantată într-un stat de drept. Curtea a reţinut că reglementarea legală a autorităţii de lucru judecat ce însoţeşte hotărârea judecătorească nu contravine noţiunii de „dreptate”, reglementată prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, dat fiind faptul că există remedii procesuale, de natură a contracara efectele injuste ale unei hotărâri judecătoreşti netemeinice sau nelegale care este definitivă şi executorie, şi anume căile extraordinare de atac. În acest sens, Curtea a arătat că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, părţile pot uza de calea extraordinară de atac a revizuirii şi în situaţia în care, la data pronunţării hotărârii atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natură a schimba soluţia dată în cauză. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu beneficiază de valorificarea „prezumţiei legale absolute a dreptului aparţinând persoanei înscrise în cartea funciară”, astfel cum în mod constant a decis instanţa supremă în favoarea altor proprietari tabulari, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate. Faptul că instanţa de judecată poate să nu dea valoare probatorie anumitor înscrisuri depuse în dovedirea dreptului pretins nu poate constitui eo ipso un veritabil tratament discriminatoriu şi, implicit, neconstituţional.

31. Aspectele de fapt învederate Curţii Constituţionale, respectiv respingerea cererii de revizuire întemeiate pe existenţa unui contract de vânzare încheiat la Viena în data de 13 iunie 1870, „în temeiul Legii nr. 20/1868”, între „visteria împărătească” şi Fondul Bisericesc Greco-Ortodox Bucovinean, nu pot face obiectul analizei instanţei constituţionale, ci al instanţelor judecătoreşti în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (21) şi ale art. 27 alin. (21) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 6 alin. (14) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi ale art. 328 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei din Suceava în Dosarul nr. 2.929/314/2006* al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 956/278/2010 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 613/285/2006 al Tribunalului Suceava - Secţia I civilă,

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 1.202 din Codul civil din 1864 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia a li-a civilă, Tribunalului Buzău - Secţia i civilă şi Tribunalului Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială RAD CERT - S.R.L. În vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 7 din 20.06.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin,

Art. 1. - Se aprobă desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială RAD CERT - S.R.L. În vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului;

b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familiile de produse/produsele, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţia organismului, precum şi specificaţiile tehnice armonizate pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - La data publicării prezentului ordin, Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 595/2015 pentru desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii - Societatea Comercială RAD CERT - S.R.L. , în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 635 din 9 septembrie 2015, se abrogă.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 13 iulie 2017.

Nr. 3.638.

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului: Societatea Comercială RAD CERT - S.R.L.

NB 2293 Adresa:

Sediul social: Calea Griviţei nr. 160, bl. B, sc. 1, et. 4, ap. 16, sectorul 1, Bucureşti

Punct de lucru: bd. Mircea Vodă nr. 44, bl. M17/I, apartament, ap. 2, cam. 12, sectorul 3, Bucureşti

Tel.: +40(21) 320.80.01, fax: +40(21) 320.80.02, e-mail: office@radcert.ro

Website: http://www.radcert.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CE117065:2013.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

Funcţiile îndeplinite de organism:

 

Nr. deciziei CE

Familiile de produse şi utilizările preconizate

Sistemul evaluare şi verificare

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

97/740/CE

Produse de bază şi auxiliare pentru zidărie (1/3):

. Produse de zidărie categoria I Elemente având o rezistenţă medie la compresiune specificată cu o probabilitate de a nu fi atinsă de cel mult 5% (în stâlpi, pereţi şi compartimentări)

Sistem 2+

EN 771-1 +A1:2015

EN 771-2 + A1:2015

EN 771-3 + A1:2015

EN 771-4 + A1:2015

EN 771-5+ A1:2015

EN 771-6+ A1:2015

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Anrocament cu piatră sortată (construcţii hidraulice şi alte lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC:2004

EN 13242+A1:2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC:2004

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Balast de cale ferată (lucrări de căi ferate)

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC;2004

EN 13242+A1:2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC:2004

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Agregate şi filere pentru beton, mortar şi pastă de ciment (la clădiri, drumuri şi alte lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC:2004

EN 13242+A1:2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC:2004

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Agregate pentru mixturi cu sau fără lianţi hidraulici (pentru drumuri şi alte lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC:2004

EN 13242+A1:2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC:2004

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Agregate pentru mixturi bituminoase şi tratamente de suprafaţă (drumuri şi alte lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC:2004

EN 13242+A1:2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC:2004

CPF

98/598/CE

Agregate pentru utilizări supuse unor cerinţe stricte de securitate (2/2):

. Filere pentru mixturi bituminoase şi tratamente de suprafaţă (drumuri şi alte lucrări de inginerie civilă

Sistem 2+

EN 12620:2002+A1:2008

EN 13043:2002

EN 13043:2002/AC:2004

EN 13055-1:2002

EN 13055-1:2002/AC:2004

EN 13055-2:2004

EN 13139:2002

EN 13139:2002/AC:2004

EN 13242+A1 ;2007

EN 13383-1:2002

EN 13383-1:2002/AC:2004

EN 13450:2002

EN 13450:2002/AC;2004

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

. Amestecuri bituminoase (pentru utilizări în construcţia drumurilor şi în tratarea suprafeţei drumurilor)

Sistem 2+

EN 13108-1:2006

EN 13108-1:2006/AC:2008

EN 13108-2:2006

EN 13108-2:2006/AC:2008

EN 13108-3:2006

EN 13108-3;2006/AC:2008

EN 13108-4:2006

EN 13108-4:2006/AC:2008

EN 13108-5:2006

EN 13108-5:2006/AC:2008

EN 13108-6:2006

EN 13108-6:2006/AC:2008

EN 13108-7:2006

EN 13108-7 ;2006/AC;2008

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

. Tratamente de suprafaţă (utilizate la tratarea suprafeţei drumurilor)

Sistem 2+

EN 12271:2006

EN 12273:2008

CPF

98/601/CE

Produse pentru construcţia drumurilor (1/2):

. Bitumuri (pentru utilizări în construcţia drumurilor şi în tratarea suprafeţei drumurilor)

Sistem 2+

EN 12591:2009

EN 13808:2013

EN 13924:2006

EN 13924:2006/AC:2006

EN 14023:2010

EN 15322:2013

CPF

99/94/CE

Produse prefabricate din beton normal/uşor/celular autoclavizat (1/1):

. Produse prefabricate din beton normal/uşor/celular autoclavizat (pentru utilizări structurale)

Sistem 2+

EN 1168:2005+A3:2011

EN 1520:2011

EN 12794:2005+A1:2007

EN 12794:2005+A1:2007/AC:2008

EN 12843:2004

EN 13224:2011

EN 13225:2013

EN 13747:2005+A2:2010

EN 14843:2007

EN 14844:2006+A2:2011

EN 14991:2007

EN 14992:2007+A1:2012

EN 15037-1:2008

EN 15050+A1:2012

EN 15258:2009

CPF

99/469/CE

Produse aferente betonului, mortarului şi pastei de ciment (1/2):

. Aditivi (pentru beton, mortar şi pastă de ciment)

Sistem 2+

EN 934-2:2009+A1:2012

EN 934-3:2009+A1:2012

EN 934-4:2009

EN 934-5:2007

CPF

99/469/CE

Produse aferente betonului, mortarului şi pastei de ciment (1/2):

. Produse de protejare a betonului şi de reparaţii (pentru alte utilizări în clădiri şi lucrări de inginerie civilă)

Sistem 2+

EN 1504-2:2004

EN 1504-3:2005

EN 1504-4:2004

EN 1504-5:2004

EN 1504-6:2006

EN 1504-7:2006

CPF

 

NOTĂ;

CPF  = funcţia de certificare control producţie în fabrică

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.