MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 612/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 612         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 28 iulie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

189. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave

 

761. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 352 din 11 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

ACTE ALE CONSILIULUI DE MEDIERE

 

150. - Hotărâre pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Tabloului mediatorilor autorizaţi

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 50 din 26 iunie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DEPUTAŢILOR, PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 iulie 2017.

Nr. 189.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite Ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave

 

Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii (denumite în continuare părţi),

motivate de dorinţa de a coopera ca parteneri pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, în special a terorismului, într-un mod mai eficient,

recunoscând faptul că schimbul de informaţii reprezintă o componentă esenţială în lupta împotriva infracţiunilor grave, în special a terorismului,

recunoscând importanţa prevenirii şi combaterii infracţiunilor grave, în special a terorismului, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, mai ales a dreptului la viaţă privată,

inspirate de Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, semnat la Prüm la 27 mai 2005, şi căutând să intensifice şi să încurajeze cooperarea dintre părţi în spiritul parteneriatului, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Definiţii

 

În scopul prezentului acord,

1. Profilul ADN (modele de identificare ADN) se defineşte ca fiind un cod format din litere sau din cifre reprezentând un număr de caracteristici de identificare a părţii necodate a unui eşantion analizat de ADN uman, precum structura chimică specifică în diversele segmente de ADN (loci).

2. Prin date cu caracter personal se înţelege orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă („persoana vizată”).

3. Prelucrarea datelor cu caracter personal înseamnă orice operaţiune sau set de operaţiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal, indiferent dacă se derulează sau nu prin mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, sortarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminarea sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea sau ştergerea prin eliminarea sau distrugerea datelor cu caracter personal.

4. Prin date de referinţă se înţelege profilul ADN şi un număr de identificare (date de referinţă ADN) sau date dactiloscopice şi un cod de identificare (date de referinţă dactiloscopice). Datele de referinţă nu trebuie să conţină date care să permită identificarea directă a persoanei vizate. Datele de referinţă care nu pot fi atribuite niciunei persoane (nedetectabile) trebuie să fie recognoscibile ca atare.

 

ARTICOLUL 2

Scopul şi domeniul de aplicabilitate ale prezentului acord

 

1. Scopul prezentului acord este de a intensifica colaborarea dintre părţi pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave.

2. Competenţele de interogare oferite de prevederile prezentului acord sunt utilizate doar în scopul prevenirii, descoperirii şi investigării infracţiunilor grave.

3. Domeniul de aplicabilitate al prezentului acord cuprinde fapte ce constituie o infracţiune pasibilă, potrivit legislaţiei naţionale a părţilor, de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este mai mare de un an sau de o pedeapsă mai gravă.

 

ARTICOLUL 3

Date dactiloscopice

 

În vederea punerii în aplicare a prezentului acord, părţile asigură disponibilitatea datelor de referinţă din fişier pentru sistemele naţionale automatizate de identificare a amprentelor create în vederea prevenirii şi cercetării infracţiunilor. Datele de referinţă conţin numai datele dactiloscopice şi un număr de identificare.

 

ARTICOLUL 4

Interogarea automatizată a datelor dactiloscopice

 

1. În vederea prevenirii şi cercetării infracţiunilor grave, fiecare dintre părţi autorizează punctele naţionale de contact ale celeilalte părţi, prevăzute la articolul 6, să aibă acces la datele de referinţă în sistemele automatizate de identificare a amprentelor, pe care ie-a creat în acest scop, autorizându-le să efectueze interogări automatizate prin compararea datelor dactiloscopice. Interogările pot fi efectuate numai în cazuri individuale şi în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă părţii care efectuează interogarea.

2. Compararea datelor dactiloscopice cu datele de referinţă deţinute de către partea responsabilă de fişier se realizează de către punctele naţionale de contact care solicită interogarea prin intermediul transmiterii automatizate a datelor de referinţă necesare pentru stabilirea unei concordanţe certe.

3. Dacă este nevoie, pot fi realizate analize suplimentare de către punctele naţionale de contact solicitante, în scopul confirmării existenţei unei concordanţe a datelor dactiloscopice cu datele de referinţă deţinute de partea responsabilă de fişier.

 

ARTICOLUL 5

Transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi a altor date

 

În cazul în care procedura la care face referire articolul 4 indică o concordanţă între datele dactiloscopice, transmiterea oricăror date suplimentare cu caracter personal şi a altor date legate de datele de referinţă se realizează în conformitate cu legislaţiile naţionale aplicabile părţilor, inclusiv cu dispoziţiile privind asistenţa judiciară ale părţii solicitate, datele fiind transmise în conformitate cu prevederile articolului 6.

 

ARTICOLUL 6

Puncte naţionale de contact şi aranjamente de punere în aplicare

 

1. În scopul furnizării datelor la care se face referire în articolul 4 şi al furnizării ulterioare a datelor suplimentare cu caracter personal la care se face referire în articolul 5, fiecare parte desemnează unul sau mai multe puncte naţionale de contact. Punctul naţional de contact furnizează astfel de date în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale aplicabile părţii care l-a desemnat în această calitate. Nu vor fi folosite alte canale de asistenţă judiciară disponibile decât dacă este necesar, de exemplu pentru autentificarea acestor date în scopul admiterii lor ca probe în procedurile judiciare ale părţii solicitante.

2. Detaliile tehnice şi procedurale ale interogărilor efectuate conform prevederilor articolului 4 vor fi prevăzute în unul sau mai multe aranjamente de punere în aplicare.

 

ARTICOLUL 7

Interogarea automatizată a profilurilor ADN

 

1. În cazul în care legislaţiile naţionale aplicabile părţilor permit şi pe bază de reciprocitate, fiecare parte autorizează punctele naţionale de contact ale celeilalte părţi, menţionate în articolul 9, să aibă acces la datele de referinţă în fişierele lor de date ADN, autorizându-le să efectueze interogări automatizate prin compararea profilurilor ADN în vederea cercetării infracţiunilor grave. Interogările pot fi efectuate numai în cazuri individuale şi în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă părţii care efectuează interogarea.

2. În cazul în care o interogare automatizată arată concordanţa dintre un profil ADN furnizat şi un profil ADN înregistrat în fişierul analizat al celeilalte părţi, punctul naţional de contact al părţii care efectuează interogarea primeşte, prin notificare automatizată, datele de referinţă în raport cu care a fost identificată o concordanţă. Dacă nu poate fi identificată nicio concordanţă, acest fapt se notifică automatizat.

 

ARTICOLUL 8

Transmiterea de date suplimentare cu caracter personal şi a altor date

 

În cazul în care procedura la care se face referire în articolul 7 indică o concordanţă între profilurile ADN, furnizarea oricăror altor date suplimentare cu caracter personal şi a altor date legate de datele de referinţă se realizează în conformitate cu legislaţiile naţionale aplicabile părţilor, inclusiv cu dispoziţiile privind asistenţa judiciară ale părţii solicitate, datele fiind transmise în conformitate cu prevederile articolului 9.

 

ARTICOLUL 9

Punctul naţional de contact şi aranjamentul de punere în aplicare

 

1. În scopul furnizării datelor potrivit articolului 7 şi al furnizării ulterioare a altor date suplimentare cu caracter personal la care se face referire la articolul 8, fiecare parte desemnează un punct naţional de contact. Punctul de contact furnizează astfel dedate în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă părţii care l-a desemnat. Nu vor fi folosite alte canale disponibile de asistenţă judiciară decât dacă este necesar, de exemplu pentru autentificarea unor astfel de date în scopul admiterii lor ca probe în procedurile judiciare ale părţii solicitante.

2. Detaliile tehnice şi procedurale ale interogărilor efectuate conform prevederilor articolului 7 sunt stabilite printr-un aranjament de punere în aplicare de către autorităţile responsabile.

 

ARTICOLUL 10

Mijloace alternative ale cooperării în domeniul profilurilor ADN

 

Până la momentul în care legislaţiile naţionale ale ambelor părţi vor permite interogările tipurilor de profiluri ADN menţionate mai sus, fiecare parte intenţionează să efectueze căutarea în propria bază de date ADN, la cererea celeilalte părţi, în conformitate cu legislaţia naţională şi cerinţele tehnice aplicabile părţii solicitate.

 

ARTICOLUL 11

Interconectarea bazelor de date

 

1. Interconectarea sistemelor de date dactiloscopice se va implementa luând în considerare interfeţele funcţionale care există în Poliţia Română şi în Biroul Federal de Investigaţii pentru schimburile automatizate de date cu state terţe.

2. Canalele de comunicare şi tipul fişierelor se definesc într-un aranjament de punere în aplicare, luând în considerare comunicarea existentă între Poliţia Română şi state terţe şi între Biroul Federal de Investigaţii şi state terţe.

3. Părţile vor depune toate eforturile pentru a implementa interconectarea sistemelor şi pentru a defini canalele de comunicare într-un mod eficient şi rentabil.

4. Volumul maxim al cererilor sau al interogărilor în baza articolelor 4 şi 10 ale prezentului acord este stabilit prin aranjamentele de punere în aplicare respective.

 

ARTICOLUL 12

Furnizarea datelor cu caracter personal şi a altor date în scopul prevenirii infracţiunilor grave, inclusiv a terorismului

 

1. În vederea prevenirii infracţiunilor grave, inclusiv a terorismului, în cazuri individuale, chiar fără a fi solicitate în acest sens, părţile pot furniza, potrivit legislaţiei lor naţionale, punctului naţional de contact relevant al celeilalte părţi la care se face referire la alineatul 4 al prezentului articol, datele cu caracter personal prevăzute în alineatul 2 al prezentului articol, în măsura în care este necesar, deoarece împrejurări determinate îndreptăţesc convingerea că persoana(le) vizată(e):

a) va/vor comite sau a/au comis infracţiuni de terorism sau conexe acestuia sau infracţiuni în legătură cu o grupare sau o organizaţie teroristă, aşa cum acestea sunt definite În legislaţia aplicabilă părţii furnizoare; sau

b) se instruieşte/instruiesc sau s-a/s-au instruit pentru a comite infracţiunile prezentate la litera a); sau

c) va/vor comite sau a/au comis o infracţiune gravă sau face/fac parte dintr-o grupare sau organizaţie infracţională organizată.

2. Datele cu caracter personal care vor fi furnizate în baza prezentului acord pot include, daca sunt disponibile, numele, prenumele, numele anterioare, data şi locul naşterii. Seria şi numărul paşaportului, seria şi numărul altor documente de identitate, cetăţenia actuală şi cele precedente, condamnările anterioare precum şi orice alte informaţii care permit identificarea unor persoane şi/sau conduc la convingerea descrisă la alineatul 1 pot fi puse la dispoziţia celeilalte părţi, dacă sunt cunoscute, iar partea trimiţătoare apreciază că sunt utile şi în conformitate cu legislaţia ei aplicabilă.

3. Suplimentar faţă de datele cu caracter personal menţionate la alineatul 2, o parte poate pune la dispoziţia celeilalte părţi date care nu au caracter personal, referitoare la infracţiunile descrise la alineatul 1,

4. Fiecare dintre părţi desemnează unul sau mai multe puncte naţionale de contact în vederea schimbului de date cu punctul/punctele naţionale de contact al/ale celeilalte părţi. Competenţele punctelor naţionale de contact sunt reglementate de legislaţia naţională aplicabilă.

 

ARTICOLUL 13

Refuzul unei cereri

 

Oricare parte poate refuza, parţial sau în totalitate, furnizarea de date şi informaţii către cealaltă parte, dacă solicitarea nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord, dacă răspunsul ar prejudicia securitatea naţională sau alte interese similare esenţiale ale statului, dacă solicitarea este contrară legislaţiei naţionale aplicabile sau dacă este în contradicţie cu obligaţiile decurgând din acordurile internaţionale existente la care statul său este parte.

 

ARTICOLUL 14

Confidenţialitatea şi protecţia datelor cu caracter personal

 

1. Părţile recunosc faptul că gestionarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal obţinute de la cealaltă parte prezintă o importanţă deosebită pentru menţinerea încrederii în punerea în aplicare a prezentului acord.

2. Părţile se obligă să prelucreze datele cu caracter personal în mod corect şi în concordanţă cu legislaţiile naţionale aplicabile

şi:

a) să se asigure că datele cu caracter personal furnizate sunt adecvate şi relevante în raport cu scopul determinat al transferului;

b) să reţină datele cu caracter personal doar atât timp cât este necesar pentru atingerea scopului determinat pentru care au fost furnizate sau pentru prelucrarea ulterioară, în conformitate cu prevederile prezentului acord; şi

c) să se asigure că posibilele date cu caracter personal incorecte sunt aduse în timp util la cunoştinţa părţii primitoare, pentru luarea măsurilor de corectare adecvate.

 

ARTICOLUL 15

Nederogarea

 

Prezentul acord nu poate afecta drepturile care există deja independent de acest acord ale niciunei persoane private. De asemenea, nici nu va crea drepturi, inclusiv cele de a obţine, a suprima sau exclude orice probă sau de a împiedica schimbul de date cu caracter personal.

 

 

ARTICOLUL 16

Protecţia suplimentară pentru transmiterea de categorii speciale de date cu caracter personal

 

1. Datele cu caracter personal referitoare la originea rasială sau etnică, opiniile politice, religioase sau alte convingeri, calitatea de membru al unui sindicat sau privind starea de sănătate sau viaţa sexuală pot fi furnizate doar în cazul în care sunt în mod deosebit relevante pentru atingerea scopului prezentului acord.

2. Părţile, recunoscând sensibilitatea deosebită a categoriilor de date personale menţionate mai sus, vor lua măsuri de siguranţă corespunzătoare, în special măsuri de securitate adecvate, pentru protecţia acestor date.

 

ARTICOLUL 17

Limitări privind prelucrarea în scopul protecţiei datelor cu caracter personal şi a altor date

 

1. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol, fiecare parte poate prelucra datele obţinute în baza prezentului acord:

a) în scopul cercetării infracţiunilor grave;

b) în scopul prevenirii unei ameninţări grave la adresa siguranţei publice;

c) în cadrul unor proceduri administrative sau nejudiciare, în directă legătură cu cercetările prevăzute la litera (a); sau

d) pentru orice alt scop, doar cu acordul prealabil al părţii care a furnizat datele.

2. Părţile nu vor comunica datele furnizate în baza prezentului acord niciunui stat terţ, entităţi internaţionale sau private, fără consimţământul părţii care le-a furnizat şi fără asigurarea măsurilor de protecţie corespunzătoare.

3. Partea care furnizează datele poate să impună, în conformitate cu legislaţia sa naţională şi de la caz la caz, condiţii de utilizare a acestora de către partea care le primeşte. În cazul în care partea care le primeşte acceptă aceste date, aceasta este obligată să respecte astfel de condiţii speciale.

4. Restricţiile generale referitoare la standardele legale ale părţii primitoare pentru procesarea datelor cu caracter personal nu pot fi impuse de către partea care furnizează datele ca o condiţie pentru furnizarea de date potrivit alineatului 3 al prezentului articol.

5.0 parte poate realiza o interogare automatizată în fişierele de date dactiloscopice sau ADN ale celeilalte părţi în baza articolelor 4 sau 7 şi poate prelucra datele obţinute în urma unei astfel de interogări, incluzând comunicările referitoare la existenţa sau inexistenţa unei concordanţe, doar cu scopul de a:

a) stabili dacă profilurile ADN sau datele dactiloscopice comparate prezintă concordanţe;

b) pregăti şi transmite o cerere de asistenţă ulterioară, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă a părţii solicitante, incluzând dispoziţiile privind asistenţa judiciară, în cazul în care acele date prezintă concordanţe; sau

c) întocmi evidenţe ale înregistrărilor, aşa cum sunt cerute sau permise de legislaţia naţională aplicabilă a părţii solicitante.

6. Partea care gestionează fişierul poate prelucra datele care i-au fost furnizate de către partea care efectuează interogarea automatizată în conformitate cu prevederile articolelor 4 şi 7, doar acolo unde este necesar în scopul efectuării comparaţiei, oferind răspunsuri automatizate interogărilor sau pentru ţinerea evidenţei în temeiul articolului 19. Datele furnizate în scopul efectuării comparaţiilor vor fi şterse imediat după comparare sau după transmiterea răspunsurilor automatizate la interogări, în afară de cazul în care prelucrarea ulterioară este necesară pentru atingerea obiectivelor menţionate la alineatul 5 literele (b) sau (c) din prezentul articol.

 

ARTICOLUL 18

Corectarea, blocarea şi ştergerea datelor

 

1. La solicitarea părţii furnizoare, partea primitoare este obligată, în conformitate cu legislaţia sa naţională, să corecteze, să blocheze sau să şteargă datele primite în baza prezentului acord care sunt incorecte sau incomplete sau a căror colectare sau prelucrare ulterioară contravine prevederilor prezentului acord sau reglementărilor naţionale aplicabile părţii furnizoare.

2. În momentul în care una dintre părţi realizează că datele pe care le-a primit de la cealaltă parte sunt incorecte, va lua toate măsurile adecvate pentru a se proteja împotriva utilizării eronate a unor astfel de date, care vor include în special suplimentarea, ştergerea sau corectarea acestora.

3. În situaţia în care una dintre părţi constată că datele pe care le-a transmis celeilalte părţi sau pe care le-a primit de la cealaltă parte sunt incorecte, incomplete sau dacă există îndoieli temeinice asupra acestora ori nu ar fi trebuit transmise, această parte va notifica, fără întârzieri nejustificate, cealaltă parte.

 

ARTICOLUL 19

Documentarea

 

1. Fiecare parte ţine o evidenţă a datelor transmise şi primite de la cealaltă parte conform prezentului acord. Această evidenţă serveşte pentru:

a) a asigura monitorizarea eficientă a protecţiei datelor cu caracter personal în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă părţii în cauză;

b) a permite părţilor să folosească eficient drepturile ce le-au fost acordate în temeiul articolelor 18 şi 23; şi

c) a asigura securitatea datelor.

2. Evidenţa include:

a) informaţii referitoare la datele furnizate;

b) data furnizării; şi

c) destinatarul datelor în cazul în care acestea sunt furnizate altor entităţi.

3. Datele din evidenţe sunt protejate prin măsuri adecvate împotriva utilizării incorecte sau a altor forme de prelucrare inadecvată şi vor fi păstrate pentru perioada de timp prevăzută de legislaţia naţională şi de regulamentele părţilor.

 

ARTICOLUL 20

Securitatea datelor

 

1. Părţile se asigură că măsurile tehnice necesare şi aranjamentele organizatorice sunt utilizate pentru protecţia datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale sau dezvăluirii neautorizate, alterării, accesării sau oricărei altei ferme neautorizate de prelucrare.

În mod special, părţile iau măsuri adecvate pentru a asigura accesarea datelor cu caracter personal doar de către persoanele autorizate în acest sens.

2. Aranjamentele de punere în aplicare care se referă la procedurile de interogare automatizată a fişierelor de date dactiloscopice şi ADN în temeiul articolelor 4 şi 7 vor asigura:

a) folosirea adecvată a mijloacelor tehnologice modeme în scopul asigurării protecţiei, securităţii, confidenţialităţii şi integrităţii datelor;

b) utilizarea procedurilor de codificare şi autorizare recunoscute de către autorităţile competente, în situaţia utilizării reţetelor general accesibile; şi

c) un mecanism care să asigure efectuarea doar a interogărilor permise.

 

ARTICOLUL 21

Transparenţa - furnizarea de informaţii către persoanele vizata

 

1. Nicio prevedere a prezentului acord nu va fi interpretată ca interferând cu obligaţiile părţilor, aşa cum sunt prevăzute în legislaţiile acestora, de a furniza către persoanele vizate informaţii cu privire la scopurile prelucrării datelor şi la datele de identificare ale operatorului, la destinatarii sau categoriile de destinatari, la existenţa dreptului de a accesa şi a dreptului de a rectifica datele persoanei vizate şi orice alte informaţii precum baza legală a operaţiunii de prelucrare pentru care datele sunt solicitate, limitele de timp pentru stocarea datelor şi dreptul la recurs, în măsura în care astfel de date suplimentare sunt necesare, cu luarea în considerare a scopurilor şi împrejurărilor specifice în care datele sunt prelucrate, pentru garantarea unei prelucrări corecte în ceea ce priveşte persoanele vizate.

2. Părţile vor garanta existenţa mecanismelor pentru accesul, corectarea şi rectificarea datelor de către persoanele vizate atunci când este cazul şi în baza legislaţiilor naţionale aplicabile părţilor.

3. Astfel de cereri pot fi refuzate în concordanţă cu legislaţia aplicabilă a oricăreia dintre părţi, inclusiv în situaţia în care furnizarea lor ar putea periclita:

a) scopurile prelucrării;

b) cercetarea sau urmărirea penală efectuate de către autorităţile competente ale oricăreia dintre părţi; sau

c) dreptul şi libertăţile părţilor terţe.

 

ARTICOLUL 22

Responsabilitatea

 

Părţile stabilesc măsuri pentru a promova responsabilitatea autorităţilor lor în punerea în aplicare a prezentului acord, în concordanţă cu legislaţiile naţionale aplicabile părţilor.

În căzui abaterilor grave vor fi aplicate sancţiuni penale, civile sau administrative adecvate şi cu efect de descurajare.

 

ARTICOLUL 23

Informaţii

 

La cerere, partea care primeşte datele va informa partea care furnizează datele cu privire la prelucrarea datelor furnizate şi la rezultatele obţinute. Partea care primeşte datele se asigură că răspunsul său este comunicat în timp util părţii care furnizează datele.

 

ARTICOLUL 24

Relaţia cu alte acorduri şi cooperarea

 

1. Nicio prevedere a prezentului acord nu va fi interpretată în sensul de a limita ori de a aduce atingere prevederilor oricăror altor tratate sau acorduri existente aplicabile părţilor.

2. Nicio prevedere a prezentului acord nu va fi interpretată în sensul de a limita ori de a aduce atingere cooperării existente între părţi.

 

ARTICOLUL 25

Consultări

 

1. Părţile se consultă reciproc, cu regularitate, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord.

2. Orice diferende referitoare la interpretarea sau punerea în aplicare a prezentului acord vor fi soluţionate prin consultări între părţi.

 

ARTICOLUL 26

Cheltuieli

 

Fiecare parte suportă cheltuielile efectuate de autorităţile sale pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentului acord, în cazuri speciale, părţile pot conveni asupra unor aranjamente diferite.

 

ARTICOLUL 27

Încetarea Acordului

 

Fiecare parte poate înceta aplicarea prezentului acord, prin transmiterea unei notificări scrise celeilalte părţi. Încetarea Acordului are loc în termen de trei luni de la data notificării. Prevederile prezentului acord vor continua să se aplice datelor transmise anterior încetării acestuia.

 

ARTICOLUL 28

Amendamente

 

La solicitarea oricăreia dintre părţi, prezentul acord poate fi oricând amendat, prin acordul scris al părţilor. Amendamentul intră în vigoare conform procedurii prevăzute la articolul 29.

 

ARTICOLUL 29

Intrarea în vigoare

 

1. Prezentul acord intră în vigoare, cu excepţia articolelor de la 7 la 9, la data ultimei notificări care finalizează schimbul de note diplomatice între părţi, indicând faptul că fiecare a efectuat demersurile necesare pentru intrarea în vigoare a Acordului şi va rămâne în vigoare dacă nu îşi încetează aplicarea potrivit articolului 27.

2. Articolele de la 7 la 9 ale prezentului acord vor intra în vigoare la data ultimei notificări care finalizează schimbul de note diplomatice între părţi, prin care fiecare parte comunică posibilitatea punerii în aplicare a acestor articole pe bază de reciprocitate. Acest schimb se realizează dacă legislaţia ambelor părţi permite interogarea profilului ADN conform articolelor 7-9.

 

Semnat la Washington DC, la data de 5 octombrie 2015, În două exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba engleză, ambele texte fiind egal autentice.

 

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Statelor Unite ale Americii,

Gabriel Oprea,

Loretta Lynch,

viceprim-ministru pentru securitate naţională, ministrul afacerilor interne

procuror general al Statelor Unite ale Americii

 

Alan Bersin,

 

adjunct al secretarului de stat pe probleme de afaceri internaţionale din cadrul Departamentului Securităţii Interne

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C.

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite ale Americii privind intensificarea cooperării în prevenirea şi combaterea infracţiunilor grave, semnat la 5 octombrie 2015 la Washington D.C., şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 21 iulie 2017.

Nr. 761.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 352

din 11 mai 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Săndiţa Neaţă în Dosarul nr. 1.711/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 915D/2016,

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 916-938D/2016 şi nr. 1.035D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Liliana Daniela Ghegoiu, Ecaterina Radulea, Georgeta Postelnicu, Ana Poloşan, Maria Daniela Nistor, Rodica Muşat, Anişoara Morcov, Ileana Mihuţ, Elena Ispas, Simona Ionuţ, Gyongyver Domby Sylvia, Dolhescu Lucica, Delia Cristina, Dorin Codarcea Munteanu, Corina Maria Ciobanu, Daniela Mădălina Buzescu, Lilla Bencze, Irina Budescu, Mihaela Agripina Both, Mihaela Mariana Borş, Nicoleta Letiţia Boghian, Dan Liviu Biriş, Brigitta Tunde Barko şi de reclamanţii Monica Cristina Albu şi alţii, în dosarele nr. 1.712-1.734/62/2016 şi nr. 5.123/62/2015 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită,

4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 916-938D/2016 şi nr. 1.035D/2016 la Dosarul nr. 915D/2016, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

6. Prin încheierile din 6 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 1.711-1.734/62/2016, şi prin încheierea din 24 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.123/62/2015, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanţii Săndiţa Neaţă, Liliana Daniela Ghegoiu, Ecaterina Radulea, Georgeta Postelnicu, Ana Poloşan, Maria Daniela Nistor, Rodica Muşat, Anişoara Morcov, Ileana Mihuţ, Elena Ispas, Simona Ionuţ, Gyongyver Domby Sylvia, Dolhescu Lucica, Delia Cristina, Dorin Codarcea Munteanu, Corina Maria Ciobanu, Daniela Mădălina Buzescu, Lilla Bencze, Irina Budescu, Mihaela Agripina Both, Mihaela Mariana Borş, Nicoleta Letiţia Boghian, Dan Liviu Biriş, Brigitta Tunde Barko şi de reclamanţii Monica Cristina Albu şi alţii, în cauze având ca obiect drepturi băneşti.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun ca anumite componente ale remuneraţiei cuvenite pentru munca prestată să fie calculate la o anumită dată, fără a ţine seama de situaţiile concrete ale realităţii social-economice existente, aşa cum sunt inflaţia ori modificarea condiţiilor socio-economice, în fapt, autorii arată că beneficiază de toate sporurile prevăzute de lege (spor de ture, de noapte, de TBC, de chirurgie etc.) prin raportare la cuantumul salariului avut în plată în luna octombrie 2010, iar nu la cel corespunzător datei plăţii efective. Astfel, sporurile sunt calculate la o valoare mai mică decât cea a salariului de bază efectiv în plată. Precizează că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, „Cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cofe/ procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă

De asemenea, autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile de lege criticate ar determina o salarizare diferită faţă de personalul din sectorul privat.

8. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă consideră că art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 nu încalcă prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, fiind atributul exclusiv al legiuitorului de a reglementa situaţiile care corespund nevoilor sociale la un moment dat.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul, în dosarele nr. 915-938D/2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, critica autorilor excepţiei vizând probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar nu aspecte de neconstituţionalitate. În Dosarul nr. 1.035D/2016 consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la discriminare.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalităţii în faţa legii. Cât priveşte dispoziţiile art. 148 alin (2) din Constituţie consideră că domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice ţine de competenţa statului membru, iar nu a Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că acesta nu intră sub incidenţa reglementărilor Uniunii Europene.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

[...]

(5) în salariul de bază, indemnizaţia tunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea susţin că sunt încălcate următoarele prevederi internaţionale: art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la egalitate, respectiv dreptul la muncă şi egalitatea remunerării pentru o muncă egală, şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind proprietatea.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la aceleaşi susţineri, raportate la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 706 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2017, şi prin Decizia nr. 762 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 31 martie 2017, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

17. La paragraful 17 al Deciziei nr. 762 din 13 decembrie 2016, Curtea a reţinut că un prim aspect invocat de autorii excepţiei se referă la modul în care legea a fost interpretată şi aplicată în ceea ce priveşte caicului sporurilor salariale cuvenite, considerând că acest cuantum ar fi trebuit raportat la salariul aflat în plată şi nu Ea nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010. Or, Curtea a observat că autorii excepţiei nu fac o comparaţie între două categorii de persoane, ci între ceea ce legea prevede şi ceea ce aceştia şi-ar fi dorit să prevadă, ceea ce nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate din prisma dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

18. Referitor la susţinerile autorilor excepţiei vizând inegalitatea de tratament sub aspectul salarizării între domeniul public şi cel privat, Curtea a reţinut, la paragraful 18 al Deciziei nr. 762 din 13 decembrie 2016, că, prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că „angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli - mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator.”

19. Analizând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale privind dreptul de proprietate, la paragraful 19 al Deciziei nr. 762 din 13 decembrie 2016, Curtea a reţinut că aceste critici au în vedere o diminuare a cuantumului sporurilor salariale prin modul de calcul reglementat de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010. Astfel, autorii excepţiei susţin că majorarea cu 15% a sporurilor, prevăzută de dispoziţiile de lege criticate, ar trebui să se raporteze la cuantumul salariului corespunzător datei plăţii acestuia. Or, faţă de această critică, Curtea reţine că majorarea prevăzută de art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut ori indemnizaţia brută de încadrare a urmărit revenirea parţială a cuantumului acestor drepturi la nivelul avut anterior reducerilor dispuse prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Potrivit acestui ultim text de lege, „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25% “ Prin urmare, textul de lege criticat nu stabileşte modul în care aceste sporuri se calculează raportat la cuantumul salariului, acesta fiind domeniul de reglementare al altor norme de lege, ci majorarea acestor drepturi băneşti după diminuarea temporară a cuantumului lor prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010. Aşa fiind, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar aceste concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei în raport cu dreptul la muncă.

20. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a observat că aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauză, textul de lege criticat nereglementând aspecte care privesc accesul la justiţie.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. În final, Curtea reţine că dispoziţiile art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, invocate de autorii excepţiei în susţinerea acesteia, nu au incidenţă în cauza de faţă.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Săndiţa Neaţă, de Liliana Daniela Ghegoiu, de Ecaterina Radulea, de Georgeta Postelnicu, de Ana Poloşan, de Maria Daniela Nistor, de Rodica Muşat, de Anişoara Morcov, de Ileana Mihuţ, de Elena Ispas, de Simona Ionuţ, de Gyongyver Domby Sylvia, de Dolhescu Lucica, de Delia Cristina, de Dorin Codarcea Munteanu, de Corina Maria Ciobanu, de Daniela Mădălina Buzescu, de Lilla Bencze, de Irina Budescu, de Mihaela Agripina Both, de Mihaela Mariana Borş, de Nicoleta Letiţia Boghian, de Dan Liviu Biriş, de Brigitta Tunde Barko şi de Monica Cristina Albu şi alţii, în dosarele nr. 1,711-1.734/62/2016 şi nr. 5,123/62/2015 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE CONSILIULUI DE MEDIERE

 

CONSILIUL DE MEDIERE

 

HOTĂRÂRE

pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Tabloului mediatorilor autorizaţi

 

În temeiul art. 12, art. 19 alin. (4) şi art. 20 lit. f) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, adoptat prin Hotărârea Consiliului de mediere nr. 5/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al dispoziţiilor art. 26 din Statutul profesiei de mediator, aprobat prin Hotărârea Consiliului de mediere nr. 39/2015,

Consiliul de mediere adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea i, a Tabloului mediatorilor autorizaţi, întocmit de Consiliul de mediere, actualizat

Art. 2. - În anul 2017 Tabloul mediatorilor autorizaţi cuprinde 2 secţiuni astfel:

- Secţiunea 1 cuprinde mediatorii autorizaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru desfăşurarea activităţii de mediator, potrivit anexei nr. 1*), care face parte integrantă din prezenta hotărâre;

- Secţiunea 2 cuprinde mediatorii autorizaţi fără drept de exercitare a profesiei: mediatorii suspendaţi, mediatorii fără formă de exercitare a profesiei, mediatorii autorizaţi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru desfăşurarea activităţii de mediator, potrivit anexei nr. 2*), care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Tabloul din anexele la prezenta hotărâre va fi pus de Secretariatul tehnic la dispoziţia oricărei persoane care solicită în scris acest lucru Consiliului de mediere şi va fi transmis către instituţiile prevăzute la art. 12 alin. (3) din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Consiliului de mediere,

Mugur Bogdan Mitroi

 

Bucureşti, 7 iulie 2017.

Nr. 150.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 50

din 26 iunie 2017

 

Dosar nr. 932/1/2017

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Adriana Elena Gherasim - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emilia Claudia Vişoiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6.158/180/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dispoziţiile art. 3.1.1. lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 «Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)», aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că se aplică la momentul constatării contravenţiei, în urma măsurării vitezei de către operatorul radar, respectiv de către instanţa de judecată, în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, ori se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală ?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cu privire la obiectul sesizării, arătând că, la solicitarea instanţei supreme, instanţele de judecată au comunicat hotărâri şi/sau puncte de vedere referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, din analiza cărora rezultă că există, deja, o bogată şi diversificată jurisprudenţă cu privire la aceasta; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, care au formulat punctele de vedere ataşate la dosar.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 28 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.158/180/2016, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Dispoziţiile art. 3.1.1. lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 «Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)», aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare (Norma de metrologie legală NML 021-05), trebuie interpretate în sensul că se aplică la momentul constatării contravenţiei, în urma măsurării vitezei de către operatorul radar, respectiv de către instanţa de judecată, în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, ori se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală ?”

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei încheiat de intimatul I.P.J. Bacău, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.050 lei şi s-a luat măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere, în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 49 alin. (1), raportat la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002).

3. S-a reţinut că, în ziua de 29.04.2016, ora 16,00, petentul a condus autoturismul, în localitate, cu viteza de 101 km/h, stabilită de aparatul radar Trucam-004136. S-a menţionat în procesul-verbal că, în localitate, viteza maximă este semnalizată prin indicatoare de 50 km/h.

4. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, petentul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare contravenţiei încheiat de intimat şi obligarea acestuia la restituirea permisului de conducere reţinut abuziv, în lipsa unei decizii de suspendare a dreptului civil de a conduce pe drumurile publice. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancţiunilor aplicate cu sancţiunea „avertisment”.

5. În motivarea plângerii, petentul susţine că au fost încălcate prevederile Normei de metrologie legală NML 021-05, respectiv că fapta nu ar fi fost constatată cu mijloace tehnice certificate şi omologate metrologic, deoarece cinemometrul cu care s-a constatat fapta nu a fost pus în funcţiune de personal certificat, nu era însoţit de un certificat care atestă omologarea de Biroul Român de Metrologie Legală, nu a fost marcat şi sigilat şi nu era însoţit de buletin de verificare, nu i s-a făcut autotestarea la pornire, aparatul radar nu are un registru în care să se menţioneze marjele de eroare pe care acesta le înregistrează la momentul punerii în funcţiune, iar agentul nu este calificat să desfăşoare activităţi cu echipamentul video menţionat în procesul-verbal. Totodată, se susţine de către petent că aparatul radar cu care s-a înregistrat contravenţia are o marjă de eroare de +7-2 km/h, situaţie în care viteza de 101 km/h scade sub limita de 100 km/h şi că indicatorul de intrare în localitate nu se vedea bine, fiind mascat de un copac.

6. Prin Sentinţa nr. 5.203 din 16.08.2016, Judecătoria Bacău a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată, reţinând - în ce priveşte susţinerea potrivit căreia aparatul radar ar avea o eroare tolerată de „cel puţin 4%”, respectiv „+/-2 km/h” - că Norma de metrologie legală NML 021-05 prevede că aparatele pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre) stabilesc erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (...) - în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ±4 km/h, pentru viteze până la 100 km/h şi ±4 % din valoarea măsurată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h. Or, aceste erori sunt cerinţe minimale prevăzute pentru atestarea legalităţii determinărilor făcute cu un cinemometru. Utilizarea termenului de eroare tolerată presupune că legiuitorul a înţeles să accepte ca valide măsurătorile care se încadrează în limitele stabilite.

7. Astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit pct. 5,1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune, respectiv pentru utilizare. Metrologia legală, ca activitate reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/1992 privind activitatea de metrologie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 11/1994, cu modificările şi completările ulterioare, asigură exactitatea şi uniformitatea măsurărilor efectuate în domenii de interes public, conferind astfel credibilitate rezultatelor obţinute.

8. Prin urmare, buletinul de verificare metrologică, eliberat pentru un cinemometru, conferă măsurătorilor efectuate cu acesta prezumţia de veridicitate; astfel, legea stabileşte împrejurarea că determinările realizate cu un cinemometru verificat metrologic exprimă realitatea. Aşa fiind, eroarea maxim tolerată nu poate fi avută în vedere ulterior admiterii la verificarea metrologică. Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge în situaţia incertitudinii tuturor determinărilor de interes public supuse cerinţelor de metrologie legală, deoarece toate mijloacele de măsurare ştiinţifică au o anumită eroare tolerată.

9. În consecinţă, nu poate fi primită susţinerea petentului că autovehiculul cu care circula ar fi avut o viteză mai mică de 101 km/h, cu înscrisurile depuse de intimat fiind dovedit că viteza autovehiculului condus de petent este cea înscrisă în procesul-verbal, atestată de aparatul radar ce are verificare metrologică valabilă, aşa cum rezultă din buletinul de verificare depus la dosar, fiind utilizat de un agent care deţine atestat în acest sens.

10. Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a formulat apel, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului-verbal de constatare a contravenţiei atacat.

11. În expunerea motivelor de apel s-a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că marjele de eroare sunt avute în vedere doar la omologarea şi verificarea metrologică şi că toate aparatele de măsurare au o marjă de eroare tolerată pe care legiuitorul a acceptat-o; dispoziţiile Normei de metrologie legală NML 021-05 nu fac referire la luarea în considerare a marjei de toleranţă doar în cadrul omologării şi verificării metrologice a aparatelor radar, astfel că instanţa de judecată nu poate extinde sau restrânge aceste dispoziţii la situaţii neprevăzute în normă, care, de altfel, are o reglementare generală; deoarece prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ale Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul de aplicare) şi ale Normei de metrologie legală NML 021-05 nu se stabileşte autoritatea competentă care să aplice eroarea maximă admisă, apelantul apreciază că această obligaţie revine agentului constatator, în momentul constatării contravenţiei şi încheierii procesului-verbal, iar în caz contrar instanţei învestite cu soluţionarea plângerii contravenţionale; omologarea şi verificarea metrologică a aparatului radar, confirmată de buletinul metrologic, nu conduc la măsurarea absolută şi nici la includerea în viteza măsurată a marjei de eroare pentru a o reţine o măsurare precisă.

III. Dispoziţiile normative supuse interpretării

12. Norma de metrologie legală NML 021-05:

„3. Cerinţe metrologice şi tehnice

3.1. Cerinţe metrologice

3.1.1. Erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei;

a) pentru măsurarea vitezei, simulată în condiţii de laborator, eroarea maximă tolerată este de:

- ±1 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- ±1% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

b) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează numai în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de:

- ±3 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- ±3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;

c) pentru măsurarea vitezei, în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:

- în regim staţionar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei proprii de deplasare a autovehiculului de patrulare, eroarea maximă tolerată este cea prevăzută la lit. b);

- în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de:

- ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h;

- ±4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. (...)”

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

13. Apelantul a opinat că marjele de toleranţă prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05 se aplică pentru măsurarea vitezei, nu pentru etalonarea/omologarea/verificarea aparaturii, invocând ca precedent european un aviz de contravenţie emis de organul constatator din Franţa, în care, la o viteză înregistrată cu aparatul radar de 110 km/h, agentul constatator a dedus marja de eroare, luând în calcul la aplicarea sancţiunii viteza de 104 km/h.

14. Intimatul a susţinut că nu este competent completul de judecată să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

15. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă: soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor normative ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă şi asupra ei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici a unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

16. În cuprinsul încheierii de sesizare s-a arătat că jurisprudenţa cu privire la chestiunea de drept în discuţie este, deja, divergentă, fiind prezentate două orientări:

- într-o primă interpretare, instanţele au reţinut că, în cazul vitezei măsurate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, eroarea maximă tolerată prevăzută de norma de metrologie legală se aplică de agentul constatator la momentul constatării contravenţiei şi încheierii procesului-verbal, iar în caz de neconformare de instanţa învestită cu soluţionarea plângerii contravenţionale (Tribunalul Alba, Decizia nr. 28A/2016; Tribunalul Bihor, Decizia nr. 375/2015);

- într-o a două interpretare, instanţele au reţinut că norma se interpretează în sensul că viteza afişată de cinemometrul/aparatul radar utilizat reprezintă viteza exactă cu care a circulat autovehiculul surprins în trafic, în condiţiile în care dispozitivul a fost declarat „admis”, conform buletinului de verificare metrologică emis de Biroul Român de Metrologie Legală (Tribunalul Buzău, Decizia nr. 811/2015; Tribunalul Galaţi, Decizia nr. 288/2015).

17. În opinia completului sesizat cu soluţionarea apelului, cea de-a două interpretare este corectă.

18. Verificarea cerinţelor cuprinse în Norma de metrologie legală NML 021-05 (printre care se numără şi erorile tolerate, conform pct. 3.1.1) se realizează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.

19. În cadrul acestor evaluări se determină erorile de măsurare ale cinemometrelor şi se verifică încadrarea lor în limitele erorilor tolerate impuse. Mai mult decât atât, cerinţele precizate anterior nu se aplică în funcţionarea propriu-zisă a cinemometrelor, astfel încât, dacă un cinemometru, în condiţii normale de utilizare, afişează o viteză de 100 km/h, aceasta înseamnă că autovehiculul are această viteză nemaifăcându-se alte „ajustări” ale valorii afişate de cinemometru, operatorul nefăcând decât să constate valoarea măsurată şi afişată de cinemometru.

20. Dacă cinemometrul se află în perioada de valabilitate metrologică, iar apelantul nu a invocat motive tehnice obiective, care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, subzistă prezumţia de bună funcţionare.

21. Aşadar, marja de eroare este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret şi la încadrarea juridică a faptei, astfel că agentul constatator nu are temei juridic de a interveni în valoarea înregistrată şi nici instanţa de judecată.

22. Erorile tolerate, pe care apelantul le invocă, nu reprezintă valori care să fie deduse din viteza pe care aparatul o măsoară, ci reprezintă limite maxime pe care le poate avea eroarea de măsurare a unui aparat pentru ca el să poată fi omologat şi, ulterior, aprobat în vederea utilizării, erori în limitele cărora trebuie să se situeze determinările efectuate cu ocazia verificărilor, sub acţiunea unor factori de influenţă extremi (temperatură, umiditate, tensiune de alimentare, radiaţie electromagnetică, impulsuri de interferenţă, descărcări electrostatice, vibraţii sinusoidale, şocuri mecanice), menţionaţi în cap. 3.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05, unde se menţionează explicit că „după efectuarea acestor încercări, cinemometrul trebuie să îndeplinească cerinţele specificate la paragraful 3.1.1”.

23. Aşadar, erorile cuprinse la pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 reprezintă cerinţe metrologice pe care aparatul radar trebuie să le respecte cu ocazia verificărilor, iar dacă, în urma tuturor încercărilor la care acesta este supus, măsurătorile sunt în limitele admise, aparatul este aprobat şi poate fi utilizat, fără a se aplica vreo eroare, căci în exploatarea sa obişnuită nu este supus unor influenţe atât de puternice precum cele impuse în cadrul verificărilor metrologice.

24. Concluzionează instanţa de trimitere că interpretarea contrară nu poate fi acceptată, pentru că textele de lege care reglementează contravenţiile săvârşite prin depăşirea vitezei vorbesc de constatarea acestor contravenţii cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, care, în momentul eliberării buletinului de verificare metrologică, beneficiază de o prezumţie de bună funcţionare, pe de o parte; pe de altă parte, niciun text de lege nu permite instanţei de judecată să reîncadreze contravenţia în urma aplicării marjei de eroare într-o contravenţie mai uşoară, pentru situaţiile când rezultă săvârşirea indubitabilă a unei contravenţii.

VI. Jurisprudenţa Instanţelor naţionale în materie

25. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate decizii relevante pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, această categorie de litigii nefiind de competenţa instanţei supreme.

26. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au comunicat hotărâri şi/sau puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă dezlegării, din analiza cărora rezultă că există, deja, o bogată jurisprudenţa cu privire la aceasta.

27. Astfel:

A. Într-o orientare covârşitor majoritară, dispoziţiile art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către Serviciul de metrologie legală; aşadar, marja de eroare este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret.

28. Această orientare a fost îmbrăţişată de către următoarele instanţe:

a) prin exprimarea opiniei, ca urmare a consultării magistraţilor din cadrul instanţei:

- Curţile de Apel Craiova, Galaţi şi laşi (cu menţiunea că această categorie de instanţe nu judecă litigii din sfera celor în care sunt aplicabile dispoziţiile normative supuse interpretării);

- Tribunalele Alba, Sibiu, Dolj, Bacău, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj;

- Judecătoriile Slatina şi Sfântu Gheorghe.

b) prin pronunţarea de hotărâri judecătoreşti:

- Tribunalele Iaşi 1, Galaţi 2 Vrancea 3, Hunedoara 4, Sibiu 5, Alba 6, Suceava 7, Botoşani 8, Prahova 9, Dâmboviţa 10, Buzău 11, Gorj 12, Mehedinţi 13, Covasna 14, Harghita 15, Olt 16, Satu Mare17, Argeş 16 şi Constanţa 19;

- Judecătoriile Strehaia 20, Drobeta Turnu-Severin 21, Slatina 22, Bacău 23, Oneşti 24, Buhuşi 25, Braşov 26, Făgăraş 27, Moineşti 28, Târgu Secuiesc 29 şi Huşi 30.

B. O orientare minoritară, potrivit căreia textul normativ analizat se aplică atât la momentul efectuării verificării metrologice, cât şi la momentul constatării contravenţiei.

29. Această orientare a fost susţinută de către următoarele instanţe:

a) prin exprimarea opiniei, ca urmare a consultării magistraţilor din cadrul instanţei: Tribunalul Bacău.

b) prin pronunţarea de hotărâri judecătoreşti:

- Tribunalul Buzău 31;

- Judecătoria Balş 32

C. O orientare izolată, concretizată Într-o singură hotărâre, pronunţată de Tribunalul Bihor 33, potrivit căreia dispoziţiile normative în discuţie se aplică în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, cu consecinţa înlăturării sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

D. O altă orientare izolată, potrivit căreia textul normativ în discuţie se aplică la momentul constatării contravenţiei, susţinută de Judecătoriile Rupea şi Caracal, prin exprimarea opiniei, şi de Judecătoria Corabia, prin pronunţarea unei hotărâri 34.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

30. Actul din care fac parte dispoziţiile normative supuse interpretării nu intră în categoria actelor supuse controlului de constituţionalitate, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

31. Prin Adresa nr. 1.003/C/1641/III-5 din 25 aprilie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil se analizează, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) raportat la art. 102 alin. (3) lit. e), art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 4, lit. b) pct. 2, lit. c) pct. 3, lit. d) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, în referire la aplicarea în soluţionarea plângerilor contravenţionale a prevederilor pct. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05, anexă la Ordinul nr. 301/2005 al Biroului de Metrologie Legală, modificat şi completat”.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

33. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

34. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

35. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, doctrina şi jurisprudenţa instanţei supreme au identificat următoarele condiţii de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ:

- existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;

- chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului. Învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei;

- chestiunea de drept să fie nouă;

- chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele (intră în această categorie hotărârile pronunţate într-un recurs în interesul legii şi hotărârile preliminare).

36. Cu privire la prima cerinţă - existenţa unei cauze în curs de judecată - se constată, din actele dosarului, că, în prezent, cauzase află în curs de judecată în faza procesuală a apelului, la Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, nefiind pronunţată până la acest moment o hotărâre definitivă.

37. Litigiul principal are ca obiect plângerea contravenţională prin care s-a solicitat anularea unui proces-verbal de constatare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, urmând a se verifica legalitatea acestui act administrativ, în raport cu criticile formulate de titularul acţiunii, acesta făcând referire la împrejurarea că fapta nu ar fi fost constatată cu mijloace tehnice certificate şi omologate metrologic, întrucât cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea nu a fost pus în funcţiune de personal certificat şi nu era însoţit de un certificat care atestă omologarea la Biroul Român de Metrologie Legală, nu a fost marcat şi sigilat, nu era însoţit de buletin de verificare şi nu i s-a făcut autotestarea la pornire, că aparatul radar nu are un registru în care să se menţioneze marjele de eroare pe care acesta le înregistrează la momentul punerii în funcţiune, iar agentul constatator nu este calificat să desfăşoare activităţi cu echipamentul video menţionat în procesul-verbal. Prin urmare, tribunalul care a înaintat sesizarea judecă pricina în ultimă instanţă, astfel că se constată îndeplinită şi cea de-a două cerinţă de admisibilitate - cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze în ultimă instanţă.

38. Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte, în care se ridică, este îndeplinită deoarece, prin raportare la obiectul cauzei, soluţia pe fond depinde de interpretarea dispoziţiilor articolului 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală nr. 021-05, pentru a se putea stabili dacă momentul la care se aplică marja de eroare a aparatului radar determină reţinerea unei alte viteze decât cea pentru care s-a încheiat procesul-verbal contestat, ceea ce ar putea conduce la anularea acestuia.

39. Nu este, însă, îndeplinită cerinţa noutăţii chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării.

40. Analiza conţinutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiţie distinctă de aceea a nepronunţării anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistenţei unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare cu privire la acea chestiune de drept.

41. Aşa cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis în jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 35, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014 36, Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014 37, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 38, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015 39 şi Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015 40), în lipsa unei definiţii a „noutăţii” chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.

42. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia, însă, ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

43. Din această perspectivă, condiţia noutăţii unei chestiuni de drept trebuie examinată în raport cu scopul legiferării acestei instituţii procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism proactiv de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul reactiv al recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (control a posteriori).

44. În doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia sesizarea instanţei supreme ar fi justificată, sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate, atunci când problema de drept nu a mai fost analizată în lucrările de specialitate juridică - în interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat în vigoare recent sau relativ recent prin raportare la momentul sesizării. De asemenea, problema de drept poate fi considerată nouă prin faptul că nu a mai fost dedusă judecăţii anterior.

45. Caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

46. Examenul jurisprudenţial efectuat arată că există o practică judiciară majoritară consistentă, relevată în perioada 2010-2017, în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, în sensul interpretării că dispoziţiile art. 3.1.1 lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către Serviciul de Metrologie Legală.

47. Soluţiile contrare acestei practici au un caracter izolat, fiind identificate doar la anumite completuri din cadrul Tribunalului Buzău (practica fiind în continuare divergentă la această instanţă, în pofida faptului că există o soluţie de unificare a jurisprudenţei în această chestiune, afişată pe portalul instanţelor de judecată, ce datează din data de 22.01.2010 http://portal.just.ro/114/Lists/Jurisprudenta/), la Judecătoria Balş (o sentinţă rămasă definitivă prin neapelare), la Tribunalul Bihor (o decizie), precum şi la Judecătoria Corabia (o sentinţă rămasă definitivă prin neapelare), aceste instanţe judecătoreşti interpretând norma supusă dezlegării în cauză în sensul că marja de eroare a cinemometrului poate fi calculată şi la momentul constatării contravenţiei ori la momentul soluţionării plângerii.

48. Prin urmare, existenţa deja a unei practici neunitare relevă nu numai că se poate apela la mecanismul recursului în interesul legii, ci şi că nu mai poate fi sesizată instanţa supremă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, chestiunea de drept care a generat-o nemaifiind, prin urmare, una nouă, ci una care a creat deja divergenţă în jurisprudenţă.

49. Din această perspectivă, în cazul analizat, cerinţa noutăţii chestiunii de drept nu este îndeplinită, pentru că, din studierea jurisprudenţei puse la dispoziţie de instanţele naţionale, rezultă că au fost pronunţate în această materie hotărâri definitive/irevocabile, practica judiciară fiind orientată majoritar către acelaşi gen de soluţie.

50. Aceste hotărâri judecătoreşti, aflate la dosar, consacră, pentru aceleaşi raţiuni de interpretare a legii, soluţia exprimată în sensul că eroarea tolerată a aparatelor radar prezintă relevanţă doar pentru verificarea metrologică, iar după această verificare, eroarea nu se mai ia în calcul la fiecare viteză înregistrată, fiind deja inclusă în cinemometru.

51. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6.158/180/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dispoziţiile art. 3.1.1. lit. c) din Norma de metrologie legală NML 021-05 «Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)», aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301 din 23 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că se aplică la momentul constatării contravenţiei, în urma măsurării vitezei de către operatorul radar, respectiv de către instanţa de judecată, în cursul soluţionării plângerii contravenţionale, ori se aplică doar la momentul verificării şi omologării aparatului radar de către serviciul de metrologie legală ?”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 


1 Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 1.727 din 2 noiembrie 2016, nr. 8 din 11 ianuarie 2017. nr. 184 din 2 februarie 2017 şi nr. 998 din 26 mai 2016.

2 Secţia de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 415 din 1.07.2015, nr. 870 din 24 octombrie 2016, nr. 36 din 6 ianuarie 2017, nr. 493 din 3 iunie 2016, nr. 151 din 26 februarie 2016 şi nr. 322 din 12 iunie 2015.

3 Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 878 din 10 noiembrie 2015, nr. 628 din 15 septembrie 2015, nr. 421 din 19 mai 2015 şi nr. 45 din 19 ianuarie 2016.

4 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 74 din 17 ianuarie 2017 şi nr. 1.697 din 13 decembrie 2016.

5 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 555 din 15 mai 2015, nr. 802 din 25 iunie 2015 şi nr. 83 din 14 februarie 2014.

6 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă - deciziile nr. 1.339 din 10 noiembrie 2016, nr. 9 din 16 ianuarie 2014 şi nr. 178 din 12 martie 2015.

7 Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 69 din 18 ianuarie 2017.

8 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 1.993 din 24 octombrie 2016, nr. 391 din data de 11 martie 2016 şi nr. 2.169 din 16 noiembrie 2016

9 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 940 din 13 aprilie 2016, nr. 430 din 17 februarie 2016 şi nr. 1.234 din 12 iunie 2013.

10 Secţia a II-a civită, de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 668 din 15 iunie 2016.

11 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - o orientare jurisprudenţiala: deciziile nr. 402 din 7 martie 2017 şi nr. 522 din 19 aprilie 2016.

12 Secţia contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 1.374 din 27 mai 2015 şi nr. 2.440 din 29 noiembrie 2016,

13 Secţia alia civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 798 din 24 noiembrie 2015 şi nr. 2 din 13 ianuarie 2015.

14 Secţia civilă - Decizia nr. 768 din 29 noiembrie 2016.

15 Secţia civilă - deciziile nr. 1.006 din 2 decembrie 2015 şi nr. 576 din 21 octombrie 2014.

16 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 868 din 15 decembrie 2016 şi nr. 770 din 3 decembrie 2016.

17 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 85 din 21 martie 2014 şi nr. 763 din 19 decembrie 2016.

18 Secţia civilă - Decizia nr. 828 din 25 septembrie 2014.

19 Secţia de contencios administrativ şi fiscal - deciziile nr. 2.431 din 10 noiembrie 2016, nr. 335 din 16 februarie 2016 şi nr. 368 din 11 iunie 2014.

20 Sentinţa nr. 807 din 3 septembrie 2015.

21 Sentinţa nr. 1.722 din 25 aprilie 2013.

22 Sentinţa nr. 8.639 din 12 octombrie 2016.

23 Sentinţele nr. 3.550 din 27 mai 2016, nr. 3.551 din 27 mai 2016, nr. 1.964 din 23 martie 2017, nr. 1.419 din 3 martie 2017 şi nr. 927 din 14 februarie 2017 (orientarea majoritară).

24 Sentinţele nr. 154 din 16 ianuarie 2015, nr. 2.364 din 16 octombrie 2015 şi nr. 2.211 din 27 septembrie 2013 (orientarea majoritară).

25 Sentinţa nr. 789 din 17 octombrie 2016.

26 Sentinţa nr. 263 din 13 ianuarie 2010.

27 Sentinţele nr. 734 din 10 aprilie 2014 şi nr. 528 din 21 aprilie 2015.

28 Sentinţa nr. 3 din 10 ianuarie 2017.

29 Sentinţa nr. 669 din 8 iulie 2016.

30 Sentinţa nr. 891 din 3 decembrie 2013.

31 Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - o orientare jurisprudenţiala: deciziile nr. 309 din 26 februarie 2016, nr. 361 din 28 februarie 2017 şi nr. 196 din 7 februarie 2017.

32 Sentinţa nr. 1.256 din 5 iunie 2014.

33 Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2.947 din 19 decembrie 2016.

34 Sentinţa nr. 161 din 16 februarie 2015, rămasă definitivă prin neapelare.

35 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014.

36 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014.

37 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014.

38 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014.

39 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015.

40 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.