MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 415/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 415         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 6 iunie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

123. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

 

506. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

 

124. - Lege privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, precum şi pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

507. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, precum şi pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

125. - Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

508. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

126. - Lege pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

509. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 195 din 23 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Decizia nr. 239 din 6 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

382. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui de către domnul Bogdan Isabel

 

383. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui de către domnul Popica Eduard-Andrei

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIE/ PUBLICE CENTRALE

 

164. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent măsurii 11.1 „Inovare” din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020

 

768. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.873/2016 privind reglementarea procedurii de raportare a unor indicatori economico-financiari de către operatorii economici cu capital/patrimoniu integral ori majoritar deţinut direct sau indirect de autorităţile publice centrale ori locale

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 aprilie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 15, alineatele (2)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil clasat, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul Naţional al Patrimoniului.

(3) Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil clasat, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile, descrierea şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor.

(4) Date privind patrimoniul cultural naţional mobil clasat pot fi furnizate, la cerere, de Institutul Naţional al Patrimoniului instituţiilor specializate, cercetătorilor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şt cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimţământul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.

(5) Informaţiile cuprinse în inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti, pentru exercitarea atribuţiilor legale ale acestora, precum şi autorităţilor competente ale statului membru solicitant care doresc să verifice dacă bunul în cauză constituie un bun cultural, cu condiţia ca această verificare să fie efectuată în termen de 6 luni de la data notificării statelor membre cu privire la descoperirea bunurilor culturale pe teritoriul lor şi la existenţa unor motive întemeiate pentru a presupune că respectivele bunuri au părăsit ilegal teritoriul altui stat membru.”

2. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. - Prezentul capitol reglementează restituirea de către statul român a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 1993.”

3. La articolul 60 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) patrimoniul cultural naţional al României, fiind clasificat sau definit ca atare înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului naţional;

b) patrimoniul naţional al unui stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu legislaţia statului respectiv, fiind clasificat sau definit ca atare înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene;”.

4. La articolul 60 alineatul (1), litera e) se abrogă.

5. Articolul 61 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 61. - (1) în înţelesul prezentului capitol, părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene desemnează, după caz:

a) ieşirea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu încălcarea legislaţiei acestui stat în materie de protecţie a bunurilor culturale sau cu încălcarea Regulamentului (CE) nr. 116/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind exportul bunurilor culturale;

b) nerevenirea la sfârşitul unei scoateri legale temporare în afara teritoriului naţional sau orice încălcare a uneia dintre condiţiile acestei scoateri temporare a unui bun cultural.

(2) În înţelesul prezentului capitol, prin stat membru solicitant se înţelege statul membru al cărui bun cultural a părăsit ilegal teritoriul său.

(3) în înţelesul prezentului capitol, prin stat membru solicitat se înţelege statul membru pe teritoriul căruia se găseşte un bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui alt stat membru.

(4) în înţelesul prezentului capitol, prin restituire se înţelege returnarea materială a bunului cultural pe teritoriul statului membru solicitant.

(5) în înţelesul prezentului capitol, prin posesor se înţelege persoana care deţine material bunul cultural în numele sau.

(6) în înţelesul prezentului capitol, prin deţinător se înţelege persoana care deţine material bunul cultural în numele altcuiva.”

6. La articolul 64, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 64. - (1) Statul membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului cultural descoperit, are dreptul de a verifica dacă bunul respectiv este un bun cultural, în termen de 6 luni de la data comunicării notificării prevăzute la art. 62 alin. (1) şi, după caz, la art. 63 alin. (2).

(2) Măsurile de conservare prevăzute la art. 62 alin. (2) şi la art. 63 alin. (2) încetează dacă statul membru al Uniunii Europene interesat nu introduce acţiunea în restituire în termen de 3 ani de la data la care a luat cunoştinţă despre locul în care se află bunul cultural şi despre identitatea posesorului sau detentorului, în condiţiile prezentului capitol.”

7. La articolul 64, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

„(6) Cooperarea şi consultarea cu autorităţile centrale ale statelor membre se vor face şi prin utilizarea modulului pentru bunuri culturale al Sistemului de informare al pieţei interne, denumit în continuare I.M.I., instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne şi de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei,

(7) Schimbul de informaţii prin intermediul I.M.I. se face în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile privind protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private.”

8. La articolul 65, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 5 ani, un raport privind acţiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.”

9. La articolul 66, alineatul (1) se modifici şi va avea următorul cuprins:

„Art. 66. - (1) Acţiunea în restituire prevăzută la art. 65 alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care statul membru al Uniunii Europene reclamant a luat cunoştinţă despre locul în care se află bunul cultural şi despre identitatea posesorului sau detentorului, dar nu mai târziu de 30 de ani de la data la care bunul cultural a părăsit ilegal teritoriul statului reclamant, membru al Uniunii Europene.”

10. La articolul 67, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Pentru a determina dacă posesorul a depus diligenţa necesară, se ţine cont de toate circumstanţele achiziţiei, în special de documentaţia privind provenienţa bunului, de autorizaţiile de ieşire necesare în temeiul legislaţiei statului membru solicitant, de natura părţilor, de preţul plătit, de eventuala consultare de către posesor a registrelor accesibile privind bunurile culturale furate şi de orice informaţii pertinente pe care acesta ar fi putut să le obţină în mod rezonabil sau de orice alt demers pe care o persoană rezonabilă l-ar fi întreprins în aceleaşi circumstanţe.”

11. La articolul 67, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

(41) în caz de donaţie sau de succesiune, posesorul nu poate beneficia de un statut favorabil faţă de persoana de la care a achiziţionat bunul cu acest titlu.”

12. La articolul 67, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale ia măsuri pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia, în vederea efectuării de către statul reclamant a plăţii despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului de bună-credinţă, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.”

13. La articolul 70, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Bunurile culturale care fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute la art. 60.”

14. La articolul 70, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

(6) înainte de a introduce acţiunea în restituire, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale poate decide participarea la o procedură de arbitraj, în conformitate cu legislaţia internă a statului membru solicitat.”

15. La articolul 71, alineatul (1) se abrogă.

16. Articolul 73 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 73. - (1) Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale va notifica, inclusiv prin intermediul I.M.I., autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor culturale ce au părăsit ilegal teritoriul României.

(2) Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale va utiliza I.M.I., după caz, pentru a difuză informaţii relevante privind bunurile culturale care au fost furate sau care au părăsit ilegal teritoriul României.”

17. Anexa se abrogă.

Art. II. - Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, va prezenta Comisiei Europene primul raport privind acţiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, în maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. III. - În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale va elabora, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, normele metodologice privind regimul circulaţiei bunurilor culturale mobile, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. IV. - Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

*

Prezenta lege transpune Directiva 2014/60/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind restituirea obiectelor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012 (Reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 159 din 28 mai 2014.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 123.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 506.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, precum şi pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se aprobă participarea României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE.

Art. 2. - (1) Se aprobă plata contribuţiei financiare a României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE.

(2) Plata contribuţiei financiare anuale a României, prevăzută la alin. (1), se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanţelor Publice, în limita echivalentului în lei al sumei stabilite anual de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE.

Art. 3. - La anexa nr. 1 punctul II din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 29 august 1994, aprobată prin Legea nr. 126/1994, cu modificările şi completările ulterioare, după numărul curent 83 se introduce un nou număr curent, numărul curent 84, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Denumirea organizaţiei

Sediul

Anul înfiinţării

Anul aderării României

Instituţia română care coordonează relaţiile cu organizaţia internaţională respectivă

Explicaţii

0

1

2

3

4

5

6

00

a

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE - Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor

Paris

1961

2016

Ministerul Finanţelor Publice

România participă în calitate de asociat cu drepturi depline din anul 2016”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Mr. 124.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, precum şi pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea participării României ca membru asociat la Proiectul BEPS - Erodarea bazei de impozitare şi transferul profiturilor - iniţiat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică - OCDE, precum şi pentru completarea anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1994 privind autorizarea plăţii cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale interguvernamentale la care România este parte şi dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 507.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatele (2) şi (12) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Banca Naţională a României sau, după caz, Autoritatea de Supraveghere Financiară va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004, cu modificările şi completările ulterioare, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă

..................................................................................................................................................

 (12) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală comunică lunar Oficiului toate informaţiile pe care le deţine, potrivit legii, în legătură cu declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valută şi/sau în moneda naţională, care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieşirea din Uniune, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Uniune. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informaţiile legate de suspiciunile de spălare de bani sau finanţare a terorismului ce sunt identificate în cursul activităţii specifice,”

2. La articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Persoanele prevăzute la art. 10 şi instituţiile competente prevăzute la alin. (1) vor transmite Oficiului datele şi informaţiile solicitate, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, iar pentru cererile care prezintă un caracter de urgenţă, formulate în temeiul art. 5 alin. (3), în termen de 48 de ore de la data primirii cererii.”

3. La articolul 8, alineatele (1), (2), (5), (7) şi (10) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, va informa de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în situaţia în care se constată finanţarea terorismului, va informa de îndată Serviciul Român de Informaţii cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a terorismului.

(2) Identitatea persoanei fizice care a informat persoana fizică desemnată în conformitate cu art. 20 alin. (1) şi a persoanei fizice care, în conformitate cu art. 20 alin. (1), a informat Oficiul nu poate fi dezvăluită în cuprinsul informării.

..................................................................................................................................................

 (5) După primirea informaţiilor, în conformitate cu alin. (1), procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi Serviciul Român de Informaţii pot solicita Oficiului completarea acestora.

..................................................................................................................................................

 (7) Organele de urmărire penală vor comunica periodic Oficiului stadiul de rezolvare a informărilor transmise, precum şi cuantumul sumelor aflate în conturile persoanelor fizice sau juridice pentru care s-a dispus blocarea, ca urmare a suspendărilor efectuate ori a măsurilor asigurătorii dispuse.

..................................................................................................................................................

 (10) După primirea rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, în cazul în care se constată existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, Oficiul va informa de îndată organul competent.”

4. La articolul 24 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) Banca Naţională a României sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, pentru persoanele supuse supravegherii prudenţiale a acestora, după caz, potrivit legii, inclusiv pentru sucursalele din România ale persoanelor juridice străine supuse unei supravegheri similare în ţara de origine;”.

5. La articolul 25, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - (1) Personalul Oficiului, inclusiv personalul detaşat, are obligaţia de a nu transmite informaţiile primite în timpul activităţii decât În condiţiile legii. Obligaţia se menţine şi după încetarea funcţiei, pe termen nelimitat.”

6. După articolul 25 se introduce un nou articol, articolul 251, cu următorul cuprins:

„Art. 251, - (1) Autorităţile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) informează, după caz, Autoritatea europeană de supraveghere, respectiv Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, Regulamentului (UE) nr. 1,094/2010 şi, respectiv, Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010, asupra următoarelor cazuri:

a) când apreciază că un stat terţ îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 25 alin. (4) lit. b) şi d), pentru persoanele supuse supravegherii acestora:

b) când apreciază că legislaţia unui stat terţ nu permite aplicarea măsurilor obligatorii de cunoaştere a clientelei;

c) când apreciază că un stat terţ impune aplicarea de proceduri de cunoaştere a clientelei şi de păstrare a evidenţelor referitoare la aceasta, echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege, iar aplicarea acestora este supravegheată de o manieră echivalentă celei reglementate prin prezenta lege;

d) în acele situaţii vizând statele terţe, ce fac obiectul informării Comisiei de către Oficiu, conform reglementărilor emise în baza prezentei legi.

(2) Autorităţile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) transmit, după caz, Autorităţii europene de supraveghere, respectiv Autorităţii bancare europene, Autorităţii europene pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe, informaţii din domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, Regulamentului (UE) nr. 1.094/2010 şi, respectiv, Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010.

(3) Autorităţile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) cooperează, după caz, cu autorităţile europene de supraveghere, respectiv Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, Regulamentului (UE) nr. 1.094/2010 şi, respectiv, Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010, şi transmit acestora informaţiile necesare îndeplinirii obligaţiilor în temeiul Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.

(4) în scopul realizării informărilor prevăzute la alin. (1), Oficiul furnizează autorităţilor prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a) informaţiile ce fac obiectul transmiterii către Autoritatea europeană de supraveghere, respectiv Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe, conform legii.”

7. La articolul 26, alineatele (2), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, scop în care primeşte, analizează, prelucrează informaţii şi informează, în condiţiile art. 8 alin. (1), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

..................................................................................................................................................

(7) Plenul Oficiului este structura deliberativă şi de decizie, fiind format din câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Băncii Naţionale a României, Curţii de Conturi şi Autorităţii de Supraveghere Financiară, numit în funcţie pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului.

(8) Activitatea deliberativă şi de decizie prevăzută la alin. (7) se referă la elemente de strategie în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi îndrumări de specialitate. Asupra chestiunilor de natură economico-administrativă, plenul Oficiului se pronunţă doar la solicitarea preşedintelui.”

8. La articolul 28, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(5) Contravenţiile se constată şi sancţiunile prevăzute la alin. (2) se aplică de către reprezentanţii împuterniciţi, după caz, de Oficiu sau de altă autoritate competentă, în condiţiile legii, să efectueze controlul. În cazul în care controlul este efectuat de Banca Naţională a României sau de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi, anume desemnaţi de către entităţi, în condiţiile legii.

(6) Pentru faptele prevăzute la alin. (1) se pot aplica de către Oficiu, Banca Naţională a României sau de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, pe lângă sancţiunile contravenţionale, şi măsuri sancţionatorii specifice, potrivit competenţei acestora.”

9. La data aplicării art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, denumirea „Garda Financiară” se înlocuieşte cu „Agenţia Naţională de Administrare Fiscală”.

Art. II. - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la propunerea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Guvernul aprobă, prin hotărâre, modificarea corespunzătoare a Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2008, cu modificările ulterioare.

Art. III. - Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. I pct. 7 - referitor la art. 26 alin. (7), care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. IV. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prezintă Guvernului, spre aprobare, un nou regulament de organizare şi funcţionare.

*

Prezenta lege transpune prevederile art. 8 din Directiva 201G/78/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 de modificare a Directivelor 98/26/CE, 2002/87/CE, 2003/6/CE, 2003/41/CE, 2003/71/CE, 2004/39/CE, 2004/109/CE, 2005/60/CE, 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2009/65/CE cu privire la competenţele Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale) şi ale Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 15 decembrie 2010.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 125.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 508.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) şi b) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei pentru fiecare an de deportare ori de detenţie.

(2) Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c), d) şi g) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 250 lei pentru fiecare an de strămutare, de muncă forţată sau de evacuare din propria locuinţă.

(3) Persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. e) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 400 lei.”

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-e) şi g), precum şi persoana care s-a aflat în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. f) beneficiază începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară de 200 lei, dacă ulterior nu s-au recăsătorit.”

Art. II. - Drepturile prevăzute la art. I se acordă după cum urmează:

a) începând cu data de 1 iulie 2017, pentru persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b), d) şi

e) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege;

b) începând cu data de 1 ianuarie 2018, pentru persoanele care s-au aflat în situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c) şi g), precum şi pentru categoriile de beneficiari prevăzute la art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege.

Art. III. - Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti 30 mai 2017.

Nr. 126.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I,

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 30 mai 2017.

Nr. 509.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 195

din 23 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 369D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, nr. 347 din 24 mai 2016 şi nr. 452 din 28 iunie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 824/CA din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 7.561/118/2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu cu prilejul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 129 din 27 ianuarie 2015, pronunţate de Tribunalul Constanţa într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ, în temeiul Legii nr. 9/1998.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementează şi pentru trecut, iar efectele acestora se răsfrâng chiar asupra cererilor de chemare în judecată depuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin aplicarea retroactivă a termenelor procedurale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 164/2014 se aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiază de la momentul învestirii instanţei de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei. Consideră că eşalonarea pe 5 ani a sumelor cuvenite reprezintă un abuz al executivului, în timp ce dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la sumele recunoscute devine iluzoriu, iar creanţa avută asupra statului român nu beneficiază de niciun fel de garanţie, în condiţiile în care aceasta nu poate forma obiectul executării silite. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014.

7. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Reţine că, din modul de redactare a dispoziţiilor legale a căror neconstituţionalitate se invocă, nu rezultă prevederi exprese de aplicare retroactivă, acordarea unui nou termen de 18 luni, de efectuare a validării/invalidării hotărârilor emise de comisiile judeţene de aplicare a Legii nr. 9/1998, fiind justificată de complexitatea faptică şi juridică a procedurii administrative pe care o implică aplicarea Legii nr. 9/1998, termenul procedural neputând a reprezenta în sine o cauză de ineficacitate a mecanismului sau o încălcare a drepturilor garantate de Constituţie. Este de remarcat că obiectul acţiunii deduse judecăţii în primă instanţă îl reprezintă cererea reclamanţilor de a obliga pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită o decizie de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 5.405/26.02.2010 a Comisiei judeţene Constanţa de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi nu o acţiune tipică de apărare a dreptului de proprietate, până la emiterea deciziei de validare sau invalidare, dreptul de proprietate al reclamanţilor având caracter incert.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015. De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, menţionează că prevederile legale ce fac obiectul prezentei excepţii nu reprezintă o încălcare a accesului liber la justiţie, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei judecătoreşti, atât în cazul în care este nemulţumită de soluţia dată, cât şi în cazul în care entitatea învestită de lege, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), nu emite decizia în termenele prevăzute de lege.

10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Precizează că este necesar a face diferenţa între procesele declanşate în contradictoriu cu ANRP, prin care aceasta din urmă este obligată la emiterea titlurilor de despăgubire ce intră în competenţa sa legală (cum este şi prezenta speţă), şi situaţiile în care, în cadrul proceselor, instanţa judecătorească pune în discuţie şi întinderea despăgubirilor acordate. Prin dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul impune un termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, pentru validarea sau invalidarea hotărârilor emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la ANRP şi pentru care nu s-a emis decizie. Or, raportat la situaţia de ansamblu, consideră că incidenţa acestui termen în cadrul proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată ţine de modul de interpretare şi aplicare a unui act normativ nou asupra proceselor aflate pe rol, ceea ce intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a noii legi. Pe de altă parte, instanţa de judecată, odată ce a intervenit un nou act normativ în materia acordării despăgubirilor, stabilind proceduri diferite de cele anterioare, nu poate să se pronunţe în temeiul unei legi care a ieşit din fondul activ al legislaţiei. O asemenea soluţie ar putea fi de natură să creeze confuzii la nivelul autorităţii competente să aplice noua lege, iar, pe de altă parte, să pună în aplicare o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul vechii legi. Analizând dintr-o perspectivă de ansamblu motivele care au condus la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează că normele supuse controlului de constituţionalitate, în acest moment, nu sunt incidente în cauză, neavând legătura cu soluţionarea acesteia, în fapt, prevederile art. 15 din Legea nr. 164/2014 devin aplicabile abia după împlinirea termenelor instituite pentru parcurgerea fazei administrative. Or, din actul de sesizare a instanţei de contencios constituţional rezultă că cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu ANRP, are ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ în temeiul Legii nr. 9/1998. Ca atare, cererea depusă iniţial în temeiul Legii nr. 9/1998 nu era soluţionată de ANRP la momentul intrării în vigoare a noului act normativ, Legea nr. 164/2014, motiv pentru care, în continuarea fazei administrative, devin incidente noile prevederi legale. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauze.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şt ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Crasova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficiai al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014. Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

- Art. 14 alin. (1) şi (2): „(1) Hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pentru care nu s-a emis decizie de validare/invalidare, se validează/invalidează în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a prezentei legi, se validează/invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.”;

- Art. 15: „în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 13 alin. (1) şi la art. 14 alin. (1) şi (2), persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la art. 8.”

14. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (1) şi

(3) privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare şi obligaţia Parlamentului, Preşedintelui României, Guvernului şi autorităţii judecătoreşti de a garanta aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării.

15. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea

reţine că prevederile art. 14 alin, (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 342 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 18 august 2016, şi nr. 347 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial ăl României, Partea I, nr. 622 din 12 august 2016), Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.

17. Astfel, Curtea a statuat, în esenţă, că prevederile art. 14 alin, (1) din Legea nr. 164/2014 stabilesc obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a valida sau invalida în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, înregistrate anterior acestui moment. Prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu produc niciun fel de efecte pentru trecut, fiind aplicabile exclusiv din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. Prin urmare, Curtea nu a reţinut critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

18. Faptul că prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se stabilesc noi termene în care ANRP trebuie să verifice hotărârile se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă măsurilor reparatorii luate de statul român în vederea compensării pierderilor suferite de anumiţi cetăţeni români în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestui demers reparatoriu.

19. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, în acord cu jurisprudenţa sa, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic prin comparaţie cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

20. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, garantat la nivel constituţional prin art. 21, Curtea a reţinut că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că acesta nu este un drept absolut, ci poate fi condiţionat, exercitarea acţiunilor fiind supusă exigenţei respectării unor termene, de decădere sau de prescripţie, sau a anumitor condiţii stabilite de lege, fără să fie, în acest fel, nesocotite dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie.

21. Cu privire la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 164/2014, Curtea a reţinut, în esenţă, că acestea reglementează calea de acces la instanţa judecătorească - secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază domiciliază solicitantul - a persoanei îndreptăţite în cazul nerespectării termenelor stabilite la art. 14 alin. (1) din lege fără a conţine niciun viciu de neconstituţionalitate raportat la criticile formulate.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Distinct de acestea, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor, Curtea reţine că reglementarea, prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, a unui interval de timp fix, cert şi precis determinat în care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este obligată să valideze/invalideze hotărârile emise de comisiile judeţene în baza Legii nr. 9/1998, anterior intrării în vigoare a legii, este de natură să asigure un cadru legal apt să dea eficienţă dreptului de proprietate. De altfel, Curtea a mai reţinut că doar deciziile definitive de plată a despăgubirilor generează un drept de creanţă asupra statului, care beneficiază de protecţie constituţională, în condiţiile art. 44 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014; „Actul administrativ prin care se stabileşte dreptul la despăgubiri şi cuantumul acestora este, după caz: (...) c) decizia de validare, emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor după intrarea în vigoare a prezentei legi, cu privire la hotărâri emise în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;”.

24. Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile legale criticate nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, iar invocarea dispoziţiilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind puse în discuţie reglementări comunitare cu caracter obligatoriu.

25. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, Curtea reţine că, potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv după data de 18 decembrie 2014, se validează sau se invalidează de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin decizie, în termen de 18 luni de la data înregistrării lor.

26. Însă, din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că despăgubirile băneşti au fost acordate autorilor excepţiei prin Hotărârea nr. 5.405 din 26 februarie 2010, emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa. Prin urmare, având în vedere că hotărârea comisiei judeţene este emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, respectiv la data de 26 februarie 2010, dispoziţiile art. 14 aţin. (2) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 şi cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Basa, Niculae Basa, Ion Basa, Dumitru Basa, Gheorghe Basa şi Florica Predoiu în Dosarul nr. 7.561/118/2014 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceiaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 239

din 6 aprilie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Marian Buliga, în Dosarul nr. 21.965/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă - Camera de Consiliu. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile procedurale trebuie exercitate în condiţiile legii, cu bună-credinţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.965/300/2011, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă - Camera de Consiliu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Marian Buliga, reclamant într-o cauză având ca obiect cererea de reexaminare formulată împotriva unei încheieri a instanţei judecătoreşti prin care i s-a aplicat o amendă judiciară, în temeiul art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine preeminenţa dreptului comunitar asupra dreptului naţional în domenii care cad în competenţa de reglementare a Uniunii Europene, arătând că „dreptul comunitar are prioritate faţă de oricare prevedere a dreptului naţional, chiar şi faţă de prevederile constituţionale ale statelor membre “. Consecinţa supremaţiei dreptului comunitar este aceea că statele membre au obligaţia de a abroga ori a amenda legislaţia naţională contrară. Prin urmare, apreciază că prevederile art. 1081 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale în raport cu mai multe dispoziţii constituţionale, fără a motiva în concret în ce constă contrarietatea.

6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă - Camera de Consiliu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 109 din 14 februarie 2008 şi nr. 610 din 27 mai 2008. Instanţa menţionează în actul de sesizare a Curţii Constituţionale că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a formulat în prealabil alte trei cereri de reexaminare a amenzii judiciare aplicate, toate cu acelaşi conţinut cu cel din cauza prezentă, care au fost respinse, iar încheierile prin care au fost soluţionate au fost comunicate petentului, fiind menţionate în cuprinsul lor atât motivarea soluţiei, cât şi calea de atac împotriva lor.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/5166/2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.062 din 8 septembrie 2016, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Normele contestate au făcut în numeroase cazuri obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea respingând criticile de neconstituţionalitate formulate. Spre exemplu, prin Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, Curtea a menţionat că activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege, iar stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. În speţă însă, critica autorului vizează în mare măsura aspecte ce ţin de modul de aplicare a legii de către instanţa judecătorească şi mai puţin probleme de constituţionalitate a textului de lege criticat.

9. Avocatul Poporului a trimis punctul său de vedere prin Adresa nr. 14.806 din 29 septembrie 2016, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 8.922 din 3 octombrie 2016, prin care susţine constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

10. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2). ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, şi urmează a se pronunţa asupra textelor legale invocate, care au avut următorul cuprins: „Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol, va sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:

a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice.”

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 privitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul de apărare, art. 44 alin. (1) care consacră garantarea dreptului de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 129 privind folosirea căilor de atac şi în art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia, în motivarea sa, se rezumă doar la enunţarea unor dispoziţii din Constituţie şi la menţionarea mai multor convenţii internaţionale pretins a fi încălcate de textul de lege criticat.

15. Cu privire la obligaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a-şi motiva critica formulată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că excepţia de neconstituţionalitate „cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Indiscutabil primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat”.

16. În aceste condiţii, Curtea a constatat că „în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate”. Însă Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cazul în care aceasta „nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat”. În acest sens, Curtea Constituţională a arătat că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“.

17. Raportând cele de mai sus Sa cauza de faţă, Curtea constată că autorul excepţiei indică doar formal o serie de articole din Constituţie, astfel că, prin modul general în care este formulată excepţia de neconstituţionalitate, nu se poate desluşi în mod rezonabil formularea sau existenţa vreunei critici de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865 apare ca fiind nemotivată, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea acesteia.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1081 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Marian Buliga, în Dosarul nr. 21.965/300/2011 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia Civilă - Camera de Consiliu.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui de către domnul Bogdan Isabel

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui de către domnul Bogdan Isabel.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 31 mai 2017.

Nr. 382.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Vaslui de către domnul Popica Eduard-Andrei

 

Având În vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Popica Eduard-Andrei exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Vaslui.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează;

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 31 mai 2017.

Nr. 383.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Ghidului solicitantului aferent măsurii 11.1 „Inovare” din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale pescuit - Autoritatea de management pentru POPAM nr. 309.797 din 9 mai 2017,

în baza prevederilor:

- Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1.198/2006 şi (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 1.255/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului;

- Regulamentului nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului nr. 1.605/2002 al Consiliului;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016;

- Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 816/2016 privind aprobarea Listei detaliate a cheltuielilor eligibile pentru operaţiunile finanţate, inclusiv cheltuielile de personal ale Autorităţii de management, în cadrul Programului operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 347/2016 privind stabilirea cadrului general de implementare a operaţiunilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime prin Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se aprobă Ghidul solicitantului aferent măsurii 11.1 „Inovare” din Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 18 mai 2017.

Nr. 164.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2.873/2016 privind reglementarea procedurii de raportare a unor indicatori economico-financiari de către operatorii economici cu capital/patrimoniu integral ori majoritar deţinut direct sau indirect de autorităţile publice centrale ori locale

 

Având în vedere dispoziţiile:

- art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările ulterioare;

- art. 113 lit. C din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.873/2016 privind reglementarea procedurii de raportare a unor indicatori economico-financiari de către operatorii economici cu capital/patrimoniu integral ori majoritar deţinut direct sau indirect de autorităţile publice centrale ori locale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.023 din 20 decembrie 2016, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (1), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,g) Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii - F.N.G.C.I.M.M. - S.A. - I.F.N. şi filialele acestuia, Fondul Român de Contragarantare - S.A., Poşta Română Broker de Asigurare - S.R.L. şi Compania de Asigurări-Reasigurări EXIM România (CARE - România) - S.A.”.

2. După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 91, cu următorul cuprins:

„Art. 91. - Entităţile prevăzute la art. 1 alin. (1), ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, au obligaţia transmiterii raportărilor trimestriale - date preliminate prin formularul S1001 în termen de 45 de zile de la încheierea perioadei de raportare.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Daniela Pescaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 768.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.