MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 419/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 419         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 7 iunie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 122 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 123 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

366. - Hotărâre privind aprobarea normativelor de cheltuieli pentru organizarea Seminarului regional privind schimbul de informaţii în contextul angajamentelor asumate de jurisdicţiile participante la Forumul Global al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în trimestrul IV 2017, la Bucureşti

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.46. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Instrucţiunilor privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de aplicaţie

 

186. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente perioadei 1 ianuarie 2017-31 martie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

3.078. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a produselor pentru construcţii

 

3.079. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind desemnarea Laboratorului de încercări pentru Certificarea Produselor Electrice - LICPE, aparţinând Societăţii Comerciale Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii

 

3.080. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind extinderea desemnării Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii

 

3.081. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, privind extinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 13 din 6 martie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 122

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Pătrăşcanu în Dosarul nr. 12.795/231/2015 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 320 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită,

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că autorul excepţiei deduce neconstituţionalitatea textelor criticate din compararea a două dispoziţii legale, respectiv din compararea contravenientului sancţionat printr-un proces-verbal de contravenţie cu cel care este mai întâi cercetat penal pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală cu privire la care se dă o soluţie de netrimitere în judecată, iar dispoziţiile de drept contravenţional prevăd sancţionarea contravenţională a acestuia de către şeful poliţiei rutiere. Se arată că persoana aflată în cea de-a două ipoteză juridică anterior menţionată are ea însăşi posibilitatea de a solicita suspendarea măsurii suspendării dreptului de a conduce, aşa încât nu există o discriminare între aceasta şi persoana care, formulând contestaţie împotriva procesului-verbal de contravenţie, beneficiază de o astfel de suspendare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 17 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.795/231/2015, Judecătoria Focşani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţi a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Pătrăşcanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată, formulate de autorul excepţiei, într-un dosar referitor la stabilirea vinovăţiei acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că prevederile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 creează discriminare între persoanele care au calitatea de contravenient şi cele cercetate penal pentru fapte ce constituie încălcări ale regimului circulaţiei pe drumurile publice, întrucât, în cazul celor dintâi, contestarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor suspendă, de drept, executarea sancţiunii, în timp ce, în cazul celor din urmă, contestaţia formulată împotriva actului administrativ al şefului poliţiei rutiere nu suspendă executarea pedepsei complementare a suspendării permisului de conducere. Se face trimitere, în acest sens, la prevederile art. 219 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conform cărora „Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Se susţine, totodată, că textele criticate reglementează o ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, cu consecinţa încălcării prevederilor constituţionale ale art. 1 alin (4), întrucât conferă şefului poliţiei rutiere competenţa de a hotărî cu privire la o sancţiune complementară dispusă într-o cauză penală, chiar în situaţia existenţei unei ordonanţe de clasare sau a unei hotărâri judecătoreşti de achitare ori de încetare a procesului penal. Se arată, de asemenea, că şeful poliţiei rutiere, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ca reprezentant al puterii executive, are competenţa de a hotărî cu privire la încălcarea limitelor soluţiilor pronunţate de procuror sau de instanţa de judecată. Se mai susţine că textele criticate încalcă prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, întrucât dau dreptul reprezentantului poliţiei rutiere să aprecieze şi să hotărască cu privire la executarea unui act prin care Ministerul Public, reprezentat de procuror, îşi exercită prerogativele constituţionale. Se arată că sancţiunea complementară a suspendării permisului de conducere, prevăzută de dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, încalcă prezumţia de nevinovăţie, atâta vreme cât poate fi aplicată chiar şi în situaţia clasării, a achitării şi a încetării procesului penal. În fine, autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin dispoziţiilor art. 8 alin. (4) teza întâi şi teza a treia din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât sunt neclare, exprimate generic, prin folosirea unor termeni generali, lipsiţi de precizie.

6. Judecătoria Focşani - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia referitoare la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, făcând trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.041 din 14 septembrie 2010.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Se susţine, în acest sens, că măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere apare ca firească în contextul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi că aceasta a fost prevăzută pentru asigurarea desfăşurării, în condiţii de siguranţă, a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi pentru ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor participante la trafic. Se arată, de asemenea, că dreptul şefului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta de a dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, întrucât acesta exercită atribuţii specifice, distincte de cele ale puterii judecătoreşti şi ale Ministerului Public, în etape procesuale diferite. Se susţine, totodată, că textele criticate nu instituie o discriminare între persoanele care au calitatea de contravenienţi şi cele împotriva cărora a început urmărirea penală, întrucât aceste două categorii se află în situaţii juridice diferite. În fine, se apreciază că celelalte critici de neconstituţionalitate formulate în cauză nu pot fi reţinute, textele criticate nefiind contrare principiilor constituţionale invocate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11)  din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 103: „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule şi tractoare agricole sau forestiere se dispune:

c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier oh tramvai a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, precum şi în cazul accidentului de circulaţie din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane şi instanţa de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulaţie încălcată prezenta ordonanţă de urgenţă prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

(V) În situaţia prevăzută la alin. (1) Ut. c), suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie se dispune de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta. “

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovăţie, art. 124 alin. (3) cu privire la înfăptuirea justiţiei şi art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 19 iulie 2013, şi Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, instanţa de contencios constituţional pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

15. Prin decizia anterior menţionată, Curtea a constatat că textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptă ce a fost urmărită ca infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice, dar pentru săvârşirea căreia procurorul sau instanţa apreciază, observând incidenţa prevederilor art. 10 din Codul de procedură penală din 1968 referitor la cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată, că nu se impune punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale împotriva învinuitului. Curtea a observat că, dacă, pe parcursul urmăririi penale, se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulaţie pentru nerespectarea căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancţionat, în vederea atingerii finalităţii pentru care acest act normativ a fost edictat, şi anume asigurarea desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic. S-a constatat, totodată, că, ulterior momentului emiterii de către procuror sau al pronunţării de către instanţă a unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, ca urmare a lipsei plângerii prealabile, fără a intra în cercetarea fondului, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, se dispune, de către şeful poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, ceea ce nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. S-a arătat că cele două tipuri de organe ale autorităţii de stat implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul şi instanţa de judecată, pe de o parte, ca reprezentanţi ai autorităţii judecătoreşti, iar, pe de altă parte, şeful poliţiei, ca exponent al puterii executive, îşi exercită atribuţiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separaţiei puterilor în stat fiind pe deplin respectat. În acest context, Curtea a observat că nu poate reţine nici critica formulată de autorul excepţiei referitoare la încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 131 din Constituţie.

16. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie, Curtea a reţinut că este neîntemeiată, întrucât persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de şeful poliţiei, inclusiv în ipoteza iii care procurorul sau instanţa a dispus încetarea urmăririi penale sau a procesului penal, după caz, prin aplicarea art. 10 lit. f) din Codul de procedură penală din 1968 referitor la lipsa plângerii prealabile, aşadar, fără să mai analizeze împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi fără să mai aprecieze dacă a fost încălcată vreo regulă de circulaţie.

17. Totodată, Curtea a constatat că nu poate reţine nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate creează o situaţie discriminatorie între persoanele cărora le-a fost suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, ca măsură complementară pentru săvârşirea unei contravenţii la regimul rutier, şi cele care au fost cercetate penal pentru infracţiuni la regimul rutier şi în cazul cărora s-a dispus una dintre soluţiile prevăzute la art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Curtea a reţinut că, astfel cum s-a arătat anterior, accesul la justiţie este asigurat, într-un fel sau altul, ambelor categorii de persoane, aşa încât nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate instituie un tratament discriminatoriu de natură a încălca prevederile art. 16 din Constituţie.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe şi având în vedere faptul că textele criticate în prezenta cauză nu diferă de forma analizată prin decizia anterior invocată, din perspectiva ipotezelor criticate de autorul excepţiei, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 1,041 din 14 septembrie 2010 sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

19. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 1.041 din 14 septembrie 2010, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce, conform textelor criticate, drept consecinţă a încălcării unei reguli de circulaţie de natură a pune în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier, în condiţiile clasării, achitării sau încetării procesului penal, nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie a persoanei în cauză. În acest sens, Curtea reţine că dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie au în vedere considerarea ca nevinovată a persoanei care săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală până la momentul rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti prin care se constată vinovăţia persoanei în cauză. În acelaşi sens, prin Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunţată în Cauza Allenet e Ribemont împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că organele judiciare care instrumentează cauzele au obligaţia de a se abţine de la orice referire care să reflecte în vreun fel o prejudecată cu privire la vinovăţia acuzatului.

20. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin prevederile art. 103 alin. (1) lit. e) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, Curtea reţine că norma constituţională anterior referită nu are incidenţă în prezenta cauză, întrucât reglementează înfăptuirea justiţiei, respectiv, faptul că aceasta se înfăptuieşte

În numele legii, că este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Pătrăşcanu în Dosarul nr. 12.795/231/2015 al Judecătoriei Focşani - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 103 alin. (1) lit. c) şi alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Judecătoriei Focşani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 123

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 16.748/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 330 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legea penală nu poate stabili înţelesul noţiunii de „deţinător temporar”al unui câine în funcţie de durata deţinerii câinelui, dar sensul ce poate fi dedus prin interpretarea literară a sintagmei este mai mult decât elocvent pentru stabilirea voinţei legiuitorului. Se susţine că, în mod evident, intenţia a fost aceea de a sancţiona atât proprietarul, cât şi deţinătorul temporar, în condiţiile în care a avut loc un atac canin, iar aceştia nu au luat măsurile pentru prevenirea unui astfel de atac, fiind, astfel, circumstanţiale, în mod clar, condiţiile în care intervine răspunderea penală a proprietarului şi a deţinătorului. Se arată că, de altfel, conform art. 2 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul. Se conchide că textul criticat este clar, precis şi previzibil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 15 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.748/271/2015, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, excepţie ridicata din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de clasare, dispuse într-un dosar referitor la stabilirea vinovăţiei intimatelor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, prin agresarea victimei de către un câine aflat în paza acestora.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma „deţinătorul temporar” din cuprinsul art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, neputându-se înţelege dacă în sfera sa pot fi incluse şi persoanele în posesia cărora se află câini din categoria celor la care fac referire prevederile ordonanţei de urgenţă menţionate, pentru perioade foarte scurte de timp, fiind dată ca exemplu situaţia persoanei care acceptă paza câinelui pentru o perioadă de 5 minute, timp în care proprietarul acestuia intră într-un magazin pentru a face cumpărături. Se susţine că, pentru aceste considerente, textul criticat este de natură a duce la interpretări arbitrare, în funcţie de semnificaţia pe care i-o dau organele judiciare.

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002, în forma anterioară modificării lor prin art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, prin care a constatat neconstituţionalitatea acestora, însă pentru considerente diferite de cele invocate în prezenta cauză. Se susţine, de asemenea, că viciile de neconstituţionalitate astfel constatate au fost remediate prin modificările operate prin dispoziţiile art. 116 pct. 3 din Legea nr. 187/2012, motiv pentru care prezenta excepţie de neconstituţionalitate este admisibilă. Totodată, se susţine că sintagma „deţinător temporar” din cuprinsul textului criticat este clară, precisă şi previzibilă, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 3, 10, 11 şi 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 prevăd, cu exactitate, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni deţinător temporar, precum şi obligaţiile pe care aceasta le are.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 27 februarie 2014, care au următorul cuprins: „Neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute la art. 6, dacă atacul a avut loc, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. “

11. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea pedepsei.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, într-adevăr, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu prevăd, în mod expres, o definiţie a sintagmei „deţinător temporar”. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 3, 10, 11 şi 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 reglementează condiţiile pe care deţinătorii temporari de câini trebuie să le îndeplinească şi obligaţiile ce le revin acestora. Astfel, deţinătorii temporari de câini trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă vârsta minimă de 18 ani, să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să nu fi fost condamnaţi pentru săvârşirea unei infracţiuni contra persoanei [art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002], De asemenea, aceştia au obligaţia să înregistreze câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, şi să inscripţioneze în mod vizibil, la intrarea în apartament sau în imobil ori pe împrejmuirea aferentă imobilului respectiv, avertismentul „Câine periculos” sau, după caz, „Câine agresiv”, printr-o plăcuţă având dimensiunile de cel puţin 15 x 25 cm [art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. Totodată, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă analizate, deţinătorii temporari de câini, din categoria celor prevăzuţi la art. 1 lit. a) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, au fost obligaţi să sterilizeze câinii pe care îi aveau în detenţie, pe cheltuială proprie [art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. De asemenea, deţinătorii temporari ai câinilor pot fi obligaţi la plata cheltuielilor generate de întreţinerea câinelui aflat sub supraveghere [art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]. În fine, deţinătorii temporari de câini care pot fi încadraţi conform art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 au avut obligaţia de a prezenta câinii la Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, în vederea evaluării şi încadrării lor în una dintre categoriile prevăzute la articolul anterior menţionat [art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002]; până la înfiinţarea Autorităţii de Supraveghere Canină, deţinătorii temporari de câini au fost obligaţi să înregistreze câinii menţionaţi la art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată şi să îi identifice prin tatuaj, pe cheltuiala lor, de către asociaţia anterior arătată.

13. Mai mult, Curtea constată că atât dispoziţiile legale mai sus enumerate, cât şi celelalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă nr. 55/2002 fac referire la deţinătorii temporari de câini de fiecare dată când fac trimitere la proprietarii de câini, întreaga reglementare vizând cele două categorii de persoane, în egală măsură, cu o singură excepţie, cea a prevederilor art. 4 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, care are în vedere existenţa unui proprietar şi a unei adrese la care câinele este deţinut, în mod stabil, dispoziţie legală ce obligă proprietarii de câini, care se încadrează în categoriile prevăzute la art. 1 al aceluiaşi act normativ, să depună la sediul poliţiei în a cărei rază este situat imobilul în care este deţinut câinele o adeverinţă în fotocopie, eliberată de Asociaţia Chinologică Română, afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională, din care să rezulte încadrarea câinelui în categoriile prevăzute la art. 1, precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzând următoarele date: numărul de identificare al câinelui, aplicat prin tatuare sau microcip; efectuarea vaccinării antirabice şi a rapelurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; efectuarea sterilizării câinilor; existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de câini.

14. Analizând ansamblul reglementării regimului de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, Curtea constată că noţiunile de „proprietari de câini” şi deţinători temporari de câini” sunt complementare, prin folosirea lor concomitentă legiuitorul urmărind să acopere toate situaţiile de deţinere, cu titlu permanent sau temporar, a unor câini periculoşi sau agresivi, indiferent de titlul permanent sau temporar cu care aceştia sunt deţinuţi şi indiferent de întinderea în timp a detenţiei.

15. Prin urmare, rezultă, în mod direct, din maniera de reglementare, că subiect activ al infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 poate fi orice persoană care îşi asumă deţinerea unui câine dintre cei enumeraţi la art. 1 din aceeaşi ordonanţă, indiferent de perioada de timp pentru care câinele se află în detenţia sa. Această soluţie legislativă este pe deplin justificată de valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare criticată, respectiv integritatea fizică a persoanelor şi sănătatea publică. Aşa fiind, obligaţia instituită de legiuitor în sarcina oricărei persoane care deţine, chiar şi pentru o perioadă foarte scurtă de timp, un câine periculos sau agresiv de a lua măsurile de prevenire a atacului canin este pe deplin justificată şi proporţională cu scopul urmărit.

16. Având în vedere considerentele mai sus enunţate, Curtea reţine că, în lipsa unei definiţii legale a sintagmei „deţinător temporar*, înţelesul acesteia poate fi dedus din ansamblul reglementării regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, în sfera sa intrând toate persoanele care, neavând calitatea de proprietar, deţin, indiferent cu ce titlu, astfel de câini. Prin urmare, organele judiciare competente să aplice prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu pot întâmpina dificultăţi în a determina dacă o persoană se încadrează sau nu în categoria „deţinătorilor temporari” de câini. Totodată, persoanele care au în detenţie câini din categoriile celor reglementaţi prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 pot stabili, cu uşurinţă, dacă se află sau nu în categoria „deţinătorilor temporari”de câini, în sensul prevederilor ordonanţei de urgenţă supuse controlului de constituţionalitate, pentru a-şi adapta conduita la cerinţele impuse prin actul normativ anterior menţionat.

17. Prin urmare, Curtea constată că maniera de reglementare a infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 nu lipseşte textul criticat de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin norma de incriminare analizată, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragrafele 15-17, şi Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, paragrafele 14-17).

18. Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum acesta se regăseşte reglementat la art. 23 alin. (12) din Constituţie. În acest sens, prin Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragraful 92, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o consecinţă logică a principiului prevăzut la art. 7 din Convenţie este aceea a caracterului general al legii şi că interpretarea şi aplicarea termenilor folosiţi aparţin jurisprudenţei. Pentru acest motiv, instanţa europeană a reţinut că, în orice sistem de drept, dispoziţiile legale, inclusiv cele de drept penal, sunt supuse, în mod inevitabil, procesului de interpretare pe cale judiciară, întrucât, întotdeauna, există o nevoie de elucidare a dispoziţiilor legale neclare sau de adaptare a lor la diferitele circumstanţe. S-a constatat, cu aceeaşi ocazie, că trebuie evitate rigiditatea excesivă a dispoziţiilor legale şi imposibilitatea adaptării lor la diferitele situaţii concrete, chiar dacă certitudinea este dezirabilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Oradea - Secţia penală în Dosarul nr. 16.748/271/2015 şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea normativelor de cheltuieli pentru organizarea Seminarului regional privind schimbul de informaţii în contextul angajamentelor asumate de jurisdicţiile participante la Forumul Global al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,

în trimestrul IV 2017, la Bucureşti

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă normativele de cheltuieli pentru organizarea de către Ministerul Finanţelor Publice, împreună cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, la Bucureşti, în trimestrul IV 2017, a Seminarului regional privind schimbul de informaţii în contextul angajamentelor asumate de jurisdicţiile participante la Forumul Global al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - (1) Finanţarea cheltuielilor necesare organizării şi desfăşurării evenimentului prevăzut la art. 1 se suportă din prevederile bugetare aprobate ale Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru anul 2017, capitolul 51.01 .Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 20 „Bunuri şi servicii”, în limita sumei de 241.450 lei.

(2) Prin derogare de la prevederile cap. I pct. 4 şi cap. II pct. 5 lit. C din Normele privind organizarea în ţară a acţiunilor de protocol şi a unor manifestări cu caracter cultural-ştiinţific, precum şi cheltuielile ce se pot efectua în acest scop de către instituţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 552/1991 privind normele de organizare în ţară a acţiunilor de protocol, cu modificările ulterioare, în scopul organizării şi desfăşurării evenimentului prevăzut la art. 1, se aprobă organizarea a 2 mese oficiale.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 25 mai 2017.

Nr. 366.

 

ANEXĂ

 

NORMATIVELE DE CHELTUIELI

prilejuite de organizarea Seminarului regional privind schimbul de informaţii în contextul angajamentelor asumate de jurisdicţiile participante la Forumul Global al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în trimestrul IV 2017, la Bucureşti

 

Nr. crt.

Tip acţiune/cheltuieli*)

Limită maximă

1.

Recepţie oficială de bun venit

300 lei/persoană

2.

Dineu oficial (în cea de a 3-a zi a evenimentului)

300 lei/persoană

3.

5 mese de prânz/trataţii zilnice de masă

250 lei/zi/persoană

4.

9 pauze de cafea (inclusiv trataţii)

20 lei/pauză/persoană

 

*) Pentru celelalte tipuri de cheltuieli se aplică dispoziţiile legale în vigoare.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Instrucţiunilor privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de aplicaţie

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 339 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, art. 46 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 31 alin. (4) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 6 alin. (3) şi art. 31 alin. (1) din Ghidul carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 şi art. 31 alin. (1) din Legea nr. 384/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art. 36 alin. 1 lit. d), e) şi g) şi art. 40 lit. b), c), e) şi g) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 11 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 522/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

luând în considerare Avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 76 DM din 30.01.2017,

în temeiul dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de aplicaţie, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1.07.2017.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.49/2003 pentru aprobarea „IM. - 3/2, Norme de organizare şi funcţionare a şcolilor de aplicaţie”*).

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel-Beniamin Leş

 

Bucureşti, 17 mai 2017.

Nr. M.46.


*) Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.49/2003 pentru aprobarea „I.M. - 3/2. Norme de organizare şi funcţionare a şcolilor de aplicaţie” nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. deoarece are ca obiect reglementări din domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

 

ANEXĂ

 

INSTRUCŢIUNI

privind organizarea şi funcţionarea şcolilor de aplicaţie

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Şcolile de aplicaţie sunt structuri militare destinate formării profesionale iniţiale şi continue a personalului din Ministerul Apărării Naţionale, denumit în continuare M.Ap.N., care sunt organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ.

(2) Şcolile de aplicaţie pot asigura pregătire şi pentru personalul din instituţiile cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, cu care M.Ap.N. are încheiate protocoale de colaborare în acest scop.

(3) Şcolile de aplicaţie pot asigura pregătire şi pentru personalul armatelor străine, în baza acordurilor/protocoalelor/ înţelegerilor de cooperare încheiate în acest scop.

(4) Şcolile de aplicaţie se supun mecanismelor naţionale de autorizare a furnizorilor de formare profesională pentru cursurile sau stagiile de pregătire pentru care se eliberează certificate/brevete de calificare ori de absolvire cu recunoaştere naţională.

Art. 2. - (1) Şcolile de aplicaţie se înfiinţează şi se desfiinţează prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Şcolile de aplicaţie organizează programele de formare pe arme/grupuri de arme sau servicii şi specialităţi militare şi se subordonează ierarhic statelor majore ale categoriilor de forţe, comandamentelor subordonate structurilor centrale ori structurilor centrale, după caz.

Art. 3. - Pentru îndeplinirea misiunilor, şcolile de aplicaţie pot avea în compunere şi/sau în subordine/coordonare centre/baze/secţii de instruire/pregătire/ perfecţionare/ specializare.

Art. 4. - (1) Programele de formare profesională iniţială şi continuă din şcolile de aplicaţie se organizează numai la forma cu frecvenţă şi se desfăşoară în limba română.

(2) Unele programe de formare profesională continuă, module sau discipline se pot desfăşura şi în limbi de circulaţie internaţională, cu scopul însuşirii terminologiei militare de specialitate şi a standardelor NATO şi UE şi/sau al asigurării pregătirii personalului prevăzut la art. 1 alin. (2).

(3) Pregătirea teoretică de specialitate, practica/stagiul la comandă şi/sau practica şcolară a cursanţilor/elevilor/studenţilor se pot executa şi în alte unităţi militare operaţionalizate, în poligoane, aerodromuri şi centre/baze de antrenament ori în afara unităţilor militare, în condiţiile de mediu necesare dobândirii competenţelor profesionale proiectate, precum şi în cadrul exerciţiilor.

(4) Şcolile de aplicaţie şi unităţile militare organizatoare ale activităţilor de instruire de specialitate în condiţiile prevăzute la alin. (3) au obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru evitarea situaţiilor care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a personalului implicat. În cazul cursurilor/programelor de instruire pentru care desfăşurarea activităţilor presupune existenţa unor riscuri mărite de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, cursanţii semnează la începerea cursului/programului de instruire un angajament.

Art. 5. - Şcolile de aplicaţie asigură:

a) specializarea iniţială în armă sau serviciu şi specialitate militară şi pregătirea pentru prima funcţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor;

b) formarea profesională continuă prin cursuri de carieră a ofiţerilor cu grade inferioare, maiştrilor militari şi subofiţerilor;

c) formarea profesională continuă prin cursuri de perfecţionare/specializare a personalului militar şi civil din M.Ap.N.;

d) organizarea şi desfăşurarea modulelor de pregătire militară de specialitate pentru studenţii din învăţământul universitar militar şi elevii şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, planificate să se desfăşoare în şcolile de aplicaţie;

e) programe de formare iniţială a ofiţerilor şi a subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă;

f) pregătirea militarilor în rezervă;

g) organizarea şi desfăşurarea modulelor de pregătire militară generală şi/sau de specialitate, după caz, şi a cursurilor de carieră pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti;

h) formarea, calificarea şi brevetarea specialiştilor militari: pilot, mecanic conductor şi mecanic servant/operator pe tehnica şi echipamentele militare, electromecanic, armurier, topometrist, paraşutist, pirotehnist/artificier etc.;

i) elaborarea manualelor militare de operare şi instruire pentru arme sau servicii şi specialităţi militare şi participarea la grupuri de lucru pentru elaborarea proiectelor actelor normative specifice şi doctrinelor;

j) organizarea şi desfăşurarea altor programe de formare profesională, conform nevoilor de pregătire ale M.Ap.N.

Art. 6. - (1) Cifrele anuale de şcolarizare, durata, obiectivele şi finalităţile pentru programele de formare profesională iniţială şi continuă organizate în şcolile de aplicaţie se stabilesc anual, prin planul de şcolarizare sau planul de perfecţionare a pregătirii, după caz, elaborate de Direcţia management resurse umane şi aprobate de către ministrul apărării naţionale,

(2) Programele de formare profesională continuă destinate evoluţiei în carieră a personalului militar se organizează diferenţiat, pe categorii de personal şi pe arme sau servicii şi specialităţi militare, în conformitate cu reglementările specifice din M.Ap.N.

Art. 7. - (1) Şcolile de aplicaţie organizează, în funcţie de nevoile de pregătire ale M.Ap.N., programe de formare profesională continuă pentru ocupaţii/calificări cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor în România/Registrul naţional al calificărilor profesionale/Nomenclatorul calificărilor, cu respectarea legislaţiei naţionale în domeniu.

(2) Programele prevăzute la alin. (1) se organizează numai pentru personalul din instituţiile cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, în limita cifrelor de şcolarizare aprobate.

Art. 8. - Participarea personalului la programele de formare profesională continuă din şcolile de aplicaţie se face potrivit reglementărilor M.Ap.N.

Art. 9. - (1) în şcolile de aplicaţie anul de instruire începe la 1 septembrie - anul curent şi se încheie la 31 august - anul următor.

(2) Structura anului de instruire, perioadele de desfăşurare a programelor de formare profesională continuă/cursurilor/ modulelor de pregătire, a modulelor de practică/stagiu la comandă, a practicii şcolare, a taberelor de instrucţie, a vacanţelor/permisiilor se stabilesc prin ordin al şefului Statului Major General, prin planurile de instruire şi programele de instrucţie.

(3) În situaţii deosebite, motivate în scris, comandanţii şcolilor de aplicaţie pot solicita suspendarea cursurilor pe o perioadă determinată, cu aprobarea eşalonului ierarhic superior.

Art. 10. - Pe timpul instituirii stării de mobilizare sau a stării de război se pun în aplicare planurile de instruire/programele de instrucţie şi programele de instruire elaborate în acest scop.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şcolilor de aplicaţie

 

Art. 11. - (1) Şcolile de aplicaţie sunt organizate conform specificului unităţilor militare, au în compunere un comandament, statul major cu module funcţionale, o structură de instrucţie şi educaţie şi o structură de dezvoltare şi reglementări în armă.

(2) în situaţia în care şcoala de aplicaţie are în compunere un centru/o bază/o secţie de instruire/pregătire/perfecţionare/ specializare, structura de dezvoltare şi reglementări în armă se constituie la nivelul comandamentului şcolii şi coordonează activitatea structurilor similare din centrele/bazele/secţiile de instruire/pregătire/ perfecţionare/specializare subordonate şcolii.

Art. 12. - Structura de instrucţie şi educaţie asigură proiectarea, planificarea, organizarea, desfăşurarea, coordonarea şi evaluarea activităţilor de instruire şi este constituită din:

a) entităţi organizaţionale care asigură managementul curricular în cadrul programelor de formare iniţială şi continuă/modulelor de pregătire;

b) catedre şi comisii metodice;

c) formaţiuni de studiu;

d) structură administrare cursuri;

e) structura de asigurare logistică a instruirii;

f) subunităţi de instrucţie şi de asigurare a instruirii.

Art. 13. - Entităţile organizaţionale care asigură managementul curricular au următoarele atribuţii principale:

a) elaborează documentele de planificare, organizare, desfăşurare, evaluare, control şi evidenţă a procesului de instruire;

b) asigură actualizarea curriculumului educaţional şi corelarea acestuia cu cerinţele structurii de forţe şi ale instituţiilor cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale cu care sunt încheiate protocoale de colaborare;

c) gestionează documentele de conducere a procesului de instruire, documentele şcolare şi actele de studii;

d) asigură desfăşurarea concursurilor, examenelor şi evaluărilor care se organizează în şcoală;

e) elaborează, împreună cu şefii de catedre/comisii metodice, repartiţia sarcinilor de instruire şi propun modul de suplinire a posturilor vacante, temporar vacante sau a orelor care nu se pot constitui în norme întregi;

f) elaborează rapoarte, informări, analize şi sinteze privind starea procesului de instruire;

g) asigură evidenţa activităţilor desfăşurate de instructorii asociaţi şi a sarcinilor de instruire îndeplinite de aceştia;

h) verifică modul de îndeplinire a sarcinilor de instruire.

Art. 14. - (1) Catedrele şi comisiile metodice se constituie din minimum 3 membri, din rândul instructorilor militari autorizaţi ca formatori care predau aceeaşi disciplină de studiu, discipline înrudite sau discipline cuprinse în aceeaşi arie curriculară.

(2) în situaţia în care catedrele şi comisiile metodice nu pot fi constituite conform prevederilor alin. (1), acestea se constituie pe arme sau servicii.

Art. 15. - (1) Catedrele şi comisiile metodice au următoarele atribuţii:

a) asigură desfăşurarea activităţilor de instruire;

b) participă la elaborarea planurilor de instruire;

c) elaborează programele de instruire;

d) coordonează şi avizează proiectarea de instruire specifică;

e) elaborează instrumente de evaluare a cursanţilor, elevilor şi studenţilor aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială;

f) elaborează planurile activităţilor proprii;

g) elaborează şi avizează cursuri, culegeri de lecţii, exerciţii şi alte materiale de instruire;

h) monitorizează parcurgerea programelor la fiecare formaţiune de studiu şi modul în care se realizează evaluarea cursanţilor, elevilor şi studenţilor;

i) analizează, periodic, performanţele cursanţilor, elevilor şi studenţilor aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială;

j) elaborează planul consultaţiilor şi organizează activităţi de pregătire suplimentară a cursanţilor, elevilor şi studenţilor pentru concursuri/examene/evaluări finale;

k) organizează şedinţe de instruire demonstrative, interasistenţe, schimburi de experienţă şi alte activităţi de formare continuă a instructorilor;

l) elaborează rapoarte, informări, analize asupra propriilor activităţi, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie;

m) realizează şi implementează proceduri de îmbunătăţire a calităţii instruirii;

n) participă la elaborarea manualelor militare;

o) contribuie la dezvoltarea şi modernizarea logisticii de instruire.

(2) în funcţie de activităţile de instruire din cadrul programelor deformare iniţială şi profesională continuă, atribuţiile catedrelor şi comisiilor metodice de la alin. (1) se completează, după caz, în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

(3) Şedinţele catedrei/comisiei metodice se desfăşoară lunar sau ori de câte ori se consideră necesar, după o tematică aprobată de şeful structurii de instrucţie şi educaţie.

Art. 16. - (1) Şefii catedrelor se numesc de către comandantul şcolii la propunerea şefului structurii de instrucţie şi educaţie, cu avizul consiliului de management al procesului educaţional de formare profesională, din rândul instructorilor militari autorizaţi ca formatori, care au calităţi manageriale şi rezultate deosebite în pregătirea cursanţilor, elevilor şi studenţilor.

(2) Şefi catedrelor şi ai comisiilor metodice răspund de buna desfăşurare a activităţii profesionale a membrilor acestora.

Art. 17. - (1) Atribuţiile şefilor catedrelor şi comisiilor metodice sunt următoarele:

a) participă la elaborarea planurilor de instruire şi organizează activitatea de elaborare a programelor de instruire la disciplinele din responsabilitatea catedrei/comisiei metodice;

b) organizează şi conduc şedinţele catedrei/comisiei metodice;

c) stabilesc atribuţiile fiecărui membru al catedrei/comisiei metodice, propun includerea acestora în fişa postului şi elaborează repartiţia sarcinilor de instruire pentru personalul din subordine;

d) verifică existenţa şi calitatea documentelor de proiectare a instruirii ale membrilor catedrei/comisiei metodice;

e) efectuează asistenţe la activităţile de instruire din cadrul catedrei/comisiei metodice, în special ale instructorilor nou-încadraţi în şcoală, şi la cei la care se constată disfuncţii în procesul de instruire sau în relaţia instructor-elev/cursant/ student;

f) elaborează rapoarte, analize şi informări cu privire la activitatea catedrei/comisiei metodice şi alte documente stabilite prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii;

g) organizează şi îndrumă activitatea de pregătire metodică a membrilor catedrei/comisiei metodice;

h) evaluează activitatea fiecărui membru al catedrei/comisiei metodice şi propun calificativele anuale ale acestora;

i) participă la acţiunile iniţiate de către comandant sau de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie;

j) coordonează elaborarea suporturilor de curs, a culegerilor de lecţii, exerciţii şi a altor materiale de către membrii catedrei/comisiei metodice;

k) organizează activitatea de elaborare, la disciplinele catedrei/comisiei metodice, a tematicii pentru lucrările/proiectele de absolvire, examenele de semestru/modul/certificare a competenţelor profesionale/absolvire;

l) analizează, periodic, performanţele cursanţilor, elevilor şi studenţilor şi, împreună cu personalul din catedră, stabilesc măsuri pentru îmbunătăţirea acestora;

m) propun măsuri pentru dezvoltarea şi modernizarea logisticii de instruire.

(2) în funcţie de activităţile de instruire din cadrul programelor de formare iniţială şi continuă, atribuţiile şefilor catedrelor şi comisiilor metodice de la alin. (1) se completează cu atribuţiile prevăzute în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

Art. 18. - (1) Formaţiunile de studiu sunt următoarele:

a) grupa de cursanţi - reprezintă formaţiunea de bază pentru planificarea, organizarea şi desfăşurarea pregătirii pentru personalul înmatriculat la programele de formare profesională continuă şi cursurile de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă;

b) clasa - reprezintă formaţiunea de bază pentru planificarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de instruire pentru elevii înmatriculaţi la programele de studii postliceale care desfăşoară module de pregătire de specialitate.

(2) Studenţii din învăţământul militar păstrează formaţiunea de studiu specifică instituţiei din care provin.

Art. 19. - (1) Grupa de cursanţi la programele de formare profesională continuă şi la cursurile de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate pe filiera indirectă are un efectiv mediu de 15 cursanţi, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 25.

(2) Elevii şcolilor de maiştri militari şi subofiţeri care desfăşoară module de pregătire de specialitate îşi păstrează organizarea pe clase, după caz, potrivit prevederilor art. 16 din Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 122/2016.

(3) Plutonul de la subunităţile de instruire pentru soldaţii şi gradaţi^ profesionişti are un efectiv de maximum 30 de soldaţi.

(4) în situaţii bine întemeiate, grupa de cursanţi aflaţi la programele de formare continuă de specializare/perfecţionare poate avea un efectiv de minimum 3 cursanţi, cu aprobarea şefului statului major al categoriei de forţe/comandantului comandamentului care are în subordine şcoala.

Art. 20. - (1) Activitatea formaţiunilor de studiu este coordonată de către îndrumătorii de grupe, numiţi prin ordin de zi pe unitate de către comandant din rândul instructorilor militari autorizaţi ca formatori, la propunerea şefului structurii de instrucţie şi educaţie.

(2) Şefii de grupă/clasă se înscriu în ordinul de zi pe unitate de către comandant, la propunerea şefului structurii administrare cursuri.

(3) Atribuţiile îndrumătorului formaţiunii de studiu şi ale şefului de grupă/clasă se stabilesc de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie în colaborare cu şeful de catedră şi şeful structurii administrare cursuri şi se înscriu în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

(4) Grupele de studenţi, pe timpul desfăşurării modulelor de pregătire de specialitate în şcolile de aplicaţie, sunt conduse de către instructori din instituţia la care sunt înmatriculaţi.

Art. 21. - Structura administrare cursuri asigură conducerea şi coordonarea activităţii extracurriculare a formaţiunilor de studiu pe timpul procesului de instruire.

Art. 22. - Structura de asigurare logistică a instruirii asigură personalul şi baza materială necesare desfăşurării activităţilor de instruire.

Art. 23. - (1) Subunităţile de instrucţie şi de asigurare a instruirii planifică, organizează, desfăşoară şi evaluează activităţile de instruire ale soldaţilor şi gradaţilor profesionişti şi asigură personalul, echipamentele, tehnica şi materialele necesare îndeplinirii obiectivelor programelor de formare profesională/cursurilor/modulelor de pregătire.

(2) Personalul subunităţilor de instrucţie şi de asigurare a instruirii participă Sa activităţile de instruire în calitate de formatori.

Art. 24. - Atribuţiile structurii administrare cursuri, structurii de asigurare logistică a instruirii şi ale subunităţilor de instrucţie şi de asigurare a instruirii sunt elaborate de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie şi se înscriu în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

Art. 25. - (1) Structura de dezvoltare şi reglementări în armă din şcoala de aplicaţie asigură:

a) elaborarea manualelor militare de operare şi instruire pentru arme sau servicii şi specialităţi militare şi participarea la grupuri de lucru pentru elaborarea proiectelor actelor normative specifice şi doctrinelor;

b) elaborarea de studii şi documentări în domeniile doctrinei, acţiunilor militare, cooperării în luptă, organizării procesului de instruire, exploatării şi mentenanţei echipamentelor din înzestrare specifice şcolii de aplicaţie;

c) participarea la elaborarea metodologiilor, criteriilor şi standardelor pentru evaluarea capacităţii operaţionale şi tehnice a unităţilor şi subunităţilor din arma sau serviciul şi specialitatea militară specifică;

d) participarea la elaborarea documentelor cu nevoile misiunii, a documentelor cu cerinţele operaţionale propuse pentru înzestrare, precum şi la testarea-evaluarea echipamentelor militare propuse pentru înzestrare;

e) participarea la procesul de standardizare în scopul realizării şi menţinerii nivelului de interoperabilitate asumat, prin executarea activităţilor specifice acceptării şi implementării acordurilor de standardizare militară NATO, din domeniul armei sau serviciului şi specialităţii militare;

f) participarea la elaborarea lecţiilor identificate în domeniul armei sau serviciului şi specialităţii militare;

g) editarea publicaţiilor specifice.

(2) Structura de specialitate menţionată la alin. (1) poate îndeplini şi alte atribuţii stabilite prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

Art. 26. - (1) Procesul de instruire din şcolile de aplicaţie se planifică pentru un ritm mediu de 30 de ore pe săptămână.

(2) Ritmul mediu săptămânal pentru planificarea activităţilor aferente modulelor de pregătire militară de specialitate pentru studenţi şi elevi este stabilit de instituţiile/unităţile de învăţământ militar în care aceştia sunt înmatriculaţi, în colaborare cu şcoala de aplicaţie.

(3) Durata orei de instruire este de 50 de minute cu o pauză de 10 minute după fiecare oră.

(4) între a treia şi a patra oră de instruire se stabileşte, de regulă, o pauză de până la 30 de minute.

(5) La activităţile practice se pot acorda pauze de 20 de minute după 2 ore de instruire.

(6) Pe timpul exerciţiilor, tragerilor în poligoane, al taberelor de instruire şi al evaluărilor periodice se planifică minimum 8 ore de activităţi de instruire pe zi.

(7) în situaţii speciale şi pe o perioadă determinată, comandantul şcolii poate modifica durata orelor de curs şi a pauzelor.

Art. 27. - (1) La solicitarea cursanţilor, elevilor sau studenţilor se pot organiza consultaţii de grup conduse de către instructorii militari.

(2) în programul orar se prevede timp pentru studiu individual facultativ.

 

CAPITOLUL III

Personalul din şcolile de aplicaţie

 

Art. 28. - (1) Personalul şcolilor de aplicaţie este constituit din instructori militari autorizaţi ca formatori şi personal militar şi civil care încadrează structurile specifice unităţilor militare.

(2) Funcţiile se prevăd în statele de organizare ale şcolilor de aplicaţie cu respectarea legislaţiei şi a actelor normative specifice fiecărei categorii de personal.

Art. 29. - Instructorii militari autorizaţi ca formatori au drepturile şi obligaţiile ce decurg din instrucţiunile specifice M.Ap.N. privind corpul instructorilor militari şi din prezentele instrucţiuni.

Art. 30, - Funcţiile vacante de instructori militari şi personal administrativ se încadrează conform normelor specifice din M.Ap.N.

Art. 31. - Evaluarea performanţelor profesionale ale instructorilor militari se realizează conform normelor specifice din M.Ap.N.

Art. 32. - (1) Şefii modulelor funcţionale, personalul din subordinea acestora, personalul care încadrează funcţii în comandamentul şcolii, comandanţii subunităţilor de instrucţie şi de asigurare a instruirii pot fi implicaţi în procesul de instruire dacă sunt autorizaţi ca formatori; în această situaţie, aceştia participă la activităţile catedrei/comisiei metodice în calitate de formatori.

(2) Sarcinile de instruire repartizate personalului nominalizat la alin. (1) se validează de consiliul de management al procesului educaţional de formare profesională şi se aprobă de către comandantul şcolii.

(3) în formarea profesională continuă pot desfăşura activităţi de instruire instructori militari asociaţi, autorizaţi ca formatori, alţii decât cei enumeraţi la alin. (1), conform reglementărilor specifice M.Ap.N.

(4) Instructorii militari din şcolile de aplicaţie care desfăşoară activităţi de instruire cu elevii înmatriculaţi la programele de studii postliceale şi/sau studenţii din învăţământul universitar militar se iau în evidenţa unităţilor/instituţiilor de învăţământ postliceal/universitar militar ca instructori asociaţi

 

CAPITOLUL IV

Funcţionarea şcolilor de aplicaţie

 

 

 

SECŢIUNEA 1

Comanda şcolii

 

Art. 33. - (1) Conducerea şcolii de aplicaţie se asigură de către comandant, care are drepturile şi obligaţiile ce revin comandantului de unitate militară, potrivit prevederilor legale şi ale actelor normative specifice din M.Ap.N.

(2) Comandantul este şef direct al întregului personal din şcoală.

(3) Comandantul şcolii poartă întreaga răspundere pentru calitatea organizării, desfăşurării, eficienţa şi eficacitatea activităţilor de instruire.

Art. 34. - Comandantul şcolii de aplicaţie are, pe lângă atribuţiile comandantului de unitate militară, şi următoarele atribuţii specifice:

a) coordonează elaborarea planului de dezvoltare instituţională;

b) asigură implementarea politicilor educaţionale şi de dezvoltare instituţională, potrivit normelor stabilite de eşaloanele superioare;

c) asigură realizarea prevederilor planurilor şi programelor de instruire şi ale metodologiilor privind evaluarea cunoştinţelor cursanţilor, elevilor şi studenţilor;

d) aprobă componenţa comisiilor de examen şi graficul desfăşurării examenelor organizate în şcoală;

e) aprobă, după consultarea consiliului de management al procesului educaţional de formare profesională, repartiţia sarcinilor de instruire, urmărind respectarea principiului continuităţii, şi atribuie prin ordin de zi pe unitate orele rămase nealocate;

f) aprobă programul lunar/programarea orară cu activităţile de instruire şi planificarea utilizării bazei materiale şi a logisticii de instruire;

g) aprobă şi coordonează activitatea de formare continuă a instructorilor, pe baza propunerilor şefului structurii de instrucţie şi educaţie;

h) reprezintă şcoala de aplicaţie în relaţiile stabilite pe linie de armă sau serviciu şi specialitate militară cu unităţile şi marile unităţi ale Armatei României;

i) coordonează elaborarea manualelor militare de operare şi instruire pentru arme sau servicii şi specialităţi militare şi participarea la grupuri de lucru pentru elaborarea proiectelor actelor normative specifice şi doctrinelor;

j) coordonează aplicarea instrumentelor de evaluare/autoevaluare a instituţiei, potrivit normelor stabilite de M.Ap.N.;

k) controlează calitatea procesului instructiv-educativ, astfel încât flecare instructor să fie asistat cel puţin o dată pe an. La activităţile de control al calităţii procesului instructiv-educativ comandantul este însoţit, de regulă, de şeful de catedră/comisie metodică;

l) stabileşte componenţa formaţiunilor de studiu şi numeşte şefii de grupe şi îndrumătorii formaţiunilor de studiu;

m) coordonează activităţile de pregătire organizate pentru cursanţii, elevii şi studenţii care participă la competiţii sportive, concursuri şi festivaluri;

n) analizează periodic situaţia pregătirii cursanţilor, elevilor şi studenţilor aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială;

o) răspunde de întocmirea, eliberarea, reconstituirea, anularea, completarea, modificarea, rectificarea documentelor de evidenţă şcolară şi de gestionarea şi arhivarea certificatelor de calificare/absolvire;

p) iniţiază proiecte de parteneriat cu instituţii şi unităţi de învăţământ din ţară şi din străinătate, cu aprobarea eşaloanelor superioare, în condiţiile legii;

q) coordonează activitatea comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în formarea profesională.

Art. 35. - Pe timpul cât comandantul şcolii lipseşte, comanda este asigurată de către locţiitorul comandantului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Consiliul de management al procesului educaţional de formare profesională

 

Art. 36. - (1) Consiliul de management al procesului educaţional de formare profesională, denumit în continuare Consiliu, este organismul funcţional consultativ al comandantului pentru planificarea, organizarea, desfăşurarea şi evaluarea procesului educaţional şi se constituie la nivelul şcolii de aplicaţie.

(2) Şeful structurii de instrucţie şi educaţie este preşedintele Consiliului şi conduce şedinţele acestuia.

(3) Şeful entităţii organizaţionale de management curricular este secretarul Consiliului.

(4) Consiliul este format din: şeful de stat major/similar; şeful modulului resurse umane; şeful modulului logistic; şeful modulului financiar-contabil; şefii de catedre; şefii de comisii metodice; şeful structurii de dezvoltare şi reglementări în armă; şeful structurii administrare cursuri; şeful structurii de asigurare logistică a instruirii; un reprezentant al cursanţilor pentru programele de formare continuă cu durata mai mare de 3 luni; un reprezentant al elevilor, după caz.

(5) Cursanţii şi elevii a căror situaţie se discută sunt chemaţi obligatoriu în faţa Consiliului.

(6) în funcţie de tematica dezbătută, la şedinţele Consiliului pot participa, în calitate de invitaţi, reprezentanţi ai eşaloanelor superioare, ai marilor unităţi/unităţilor beneficiare, ai unităţilor şi instituţiilor de învăţământ militar cu care colaborează şcoala, precum şi personalul implicat în organizarea şi desfăşurarea activităţilor de instruire.

(7) Personalul menţionat la alin. (6) nu are drept de vot în Consiliu,

Art. 37. - (1) Consiliul se întruneşte trimestrial, în şedinţe ordinare, sau de câte ori este nevoie, la ordinul comandantului şcolii.

(2) Şedinţele Consiliului se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor acestuia. Când membrii Consiliului specificaţi la art. 36 alin. (4) lipsesc, iar înlocuitorii legali ai acestora participă la şedinţe în calitate de invitaţi, aceştia nu se iau în considerare la stabilirea cvorumului şi nu au drept de vot.

Art. 38. - (1) Hotărârile Consiliului se iau prin vot deschis cu cel puţin jumătate plus unu din numărul total al membrilor prezenţi.

(2) Registrul de procese-verbale ale şedinţelor Consiliului este însoţit, în mod obligatoriu, de dosarul cu anexe ale proceselor-verbale: documente oficiale, rapoarte, programe, informări, situaţii, cereri, memorii, sesizări, în original sau fotocopie, după caz.

(3) Procesele-verbale ale şedinţelor Consiliului se semnează de către toţi membrii şi invitaţii prezenţi.

Art. 39. - (1) Hotărârile Consiliului sunt prezentate comandantului şcolii de aplicaţie pentru stabilirea măsurilor corespunzătoare şi, după aprobare, sunt obligatorii pentru întregul personal al şcolii.

(2) îndeplinirea hotărârilor Consiliului şi a măsurilor stabilite de către comandantul şcolii se realizează de biroul executiv al Consiliului, constituit din locţiitorul comandantului, şeful structurii de management curricular şi şeful structurii administrare cursuri.

Art. 40 - Consiliul are următoarele atribuţii;

a) stabileşte colectivul responsabil cu elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului, constituit dintre membrii acestuia;

b) analizează şi avizează regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii şi regulamentul comisiei de asigurare a calităţii în formarea profesională;

c) analizează şi avizează metodologiile privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor/examenelor de admitere/absolvire, precum şi a celor pentru ocuparea posturilor din structura de instrucţie şi educaţie şi din structura de dezvoltare şi reglementări în armă;

d) analizează planul de dezvoltare instituţională şi face propuneri pentru implementarea acestuia;

e) adoptă hotărâri pentru aplicarea prevederilor legilor, regulamentelor, instrucţiunilor, dispoziţiilor şi precizărilor eşaloanelor superioare la specificul şcolii;

f) analizează şi avizează planurile de instruire, programele de instruire şi alte documente curriculare;

g) analizează şi avizează proiectele manualelor militare de operare şi instruire pentru arme sau servicii şi specialităţi militare elaborate la nivelul şcolii;

h) adoptă hotărâri/măsuri pentru realizarea integrală a prevederilor planurilor de instruire, ale programelor de instruire, aplicarea metodologiilor privind evaluarea elevilor, studenţilor şi a cursanţilor, precum şi a altor documente de planificare, organizare şi desfăşurare a programelor de formare profesională continuă;

i) propune componenţa comisiilor metodice, analizează şi avizează atribuţiile catedrelor şi comisiilor metodice;

j) propune organizarea activităţilor practice, a taberelor de instrucţie şi a exerciţiilor tactice;

k) analizează şi avizează repartiţia sarcinilor de instruire;

l) analizează periodic situaţia şcolară şi disciplinară a cursanţilor, elevilor şi studenţilor;

m) face propuneri privind aplicarea instrumentelor de evaluare internă a calităţii în formarea profesională;

n) face propuneri privind activitatea de formare continuă a instructorilor militari;

o) analizează proiecte de parteneriat cu unităţi şi instituţii de învăţământ similare din ţară şi din străinătate şi cu unităţile în care se desfăşoară practica la comandă/stagiul şi practica şcolară de către cursanţi şi elevi;

p) face propuneri pentru activităţile de pregătire organizate pentru cursanţii, elevii şi studenţii care participă la competiţii sportive, concursuri şi festivaluri desfăşurate pe plan naţional sau internaţional, după caz;

q) face propuneri privind activitatea de elaborare a curriculumului educaţional oferit de şcoală, îmbunătăţirea, dezvoltarea şi modernizarea bazei de antrenament şi a logisticii de instruire;

r) analizează şi avizează raportul de evaluare internă a calităţii în formarea profesională şi raportul general privind activitatea de instruire şi de reglementare în armă din şcoală;

s) formulează aprecieri sintetice privind activitatea instructorilor şi propune măsuri pentru cei cu performanţe slabe sau care au încălcat etica profesională;

t) analizează situaţia elevilor şi a cursanţilor care urmează să fie exmatriculaţi,

Art. 41. - (1) Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii se elaborează de către un colectiv numit prin ordin de zi pe unitate, se avizează de către Consiliu şi se aprobă de către comandant.

(2) Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare conţine reglementări specifice unităţii militare, reglementări necesare pentru organizarea şt desfăşurarea procesului instructiv-educativ şi pentru aplicarea prezentelor instrucţiuni.

(3) Documentul menţionat la alin. (1) reglementează următoarele aspecte;

a) atribuţiile Consiliului, preşedintelui, secretarului şi membrilor;

b) atribuţiile biroului executiv;

c) modul de desfăşurare a şedinţelor;

d) documentele de planificare, organizare şi evidenţă ale Consiliului: planul de activitate, tematica şedinţelor, registrul cu procesele-verbale ale şedinţelor, materialele prezentate în şedinţe;

e) vacantarea şi completarea locurilor din Consiliu.

(4) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului se analizează şi se avizează în prima şedinţă a Consiliului, care se întruneşte în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Documente manageriale

 

Art. 42. - În şcolile de aplicaţie se elaborează documente manageriale de diagnoză, prognoză, curriculare şi de evidenţă.

Art. 43. - (1) Documentele de diagnoză sunt următoarele:

a) rapoartele trimestriale asupra activităţii de instruire;

b) raportul de autoevaluare internă a calităţii în formarea profesională;

c) raportul general privind activitatea de instruire şi de reglementare în armă;

d) raportul privind autoevaluarea şcolii de aplicaţie, elaborat conform reglementărilor militare.

(2) Raportul trimestrial asupra activităţii de instruire se întocmeşte de către şeful structurii de management curricular, în colaborare cu şefii de catedre şi de comisii metodice, şi se prezintă pentru avizare Consiliului.

(3) Raportul de autoevaluare internă a calităţii în formarea profesională se întocmeşte de către preşedintele comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii în formarea profesională şi se prezintă pentru avizare Consiliului.

(4) Raportul general privind activitatea de instruire şi de reglementare în armă pentru anul încheiat se întocmeşte de către locţiitorul comandantului, pe baza rapoartelor trimestriale asupra activităţii desfăşurate şi a raportului de autoevaluare internă a calităţii în formarea profesională, precum şi a altor documente relevante pentru activitatea de instruire.

(5) Documentul menţionat la alin. (4) se aprobă de către comandantul şcolii, după ce a fost avizat de Consiliu, şi se înaintează pe cale ierarhică şefului Statului Major General şi şefului Direcţiei management resurse umane, în termen de 30 de zile de la începerea anului de instruire.

(6) Ca documente de diagnoză pot fi folosite şi alte rapoarte, analize sau informări elaborate la nivelul şcolii sau de comisii externe de control şi evaluare.

Art. 44 - Documentele de prognoză sunt următoarele:

a) planul de dezvoltare instituţională;

b) planul operaţional.

Art. 45. - (1) Planul de dezvoltare instituţională cuprinde prognozarea activităţilor pentru o perioadă de 4 ani şi conţine, de regulă, următoarele capitole:

a) prezentarea şcolii cu istoricul acesteia, starea actuală a resurselor umane, materiale, relaţia cu structurile M.Ap.N. şi schema organizatorică;

b) analiza de nevoi, alcătuită din analiza mediului intern şi a celui extern;

c) viziunea, misiunea, priorităţile, obiectivele strategice;

d) planificarea activităţilor majore ale şcolii cu menţionarea obiectivelor, termenelor, resurselor necesare, responsabilităţilor, indicatorilor de performanţă şi evaluărilor anuale;

e) planul operaţional al etapei curente.

(2) Planul de dezvoltare instituţională se avizează de către Consiliu şi se aprobă de către comandant în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

Art. 46. - Planul operaţional cuprinde operaţionalizarea obiectivelor din planul de dezvoltare instituţională pentru o perioadă de un an, se elaborează de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie, se avizează de Consiliu şi se aprobă de către comandant, cu cel puţin două săptămâni înainte de începerea anului de instruire.

Art. 47. - Documentele de management curricular sunt următoarele:

a) registrul cu activităţile structurii de management curricular;

b) planurile de instruire;

c) programele de instruire ale disciplinelor;

d) planurile cu repartiţia temelor şi şedinţelor pe luni;

e) programul lunar/programarea orară cu activităţile de instruire;

f) alte documente elaborate în conformitate cu prevederile legale.

Art. 48. - (1) Registrul cu activităţile structurii de management curricular este documentul prin care se ţine evidenţa activităţilor în cadrul structurii pe durata unui an de instruire.

(2) Registrul cu activităţile structurii de management curricular se elaborează pe baza planului cu principalele activităţi, planului de perfecţionare a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor prin programe de formare profesională continuă şi planului anual de şcolarizare, precum şi pe baza altor documente de planificare emise de eşaloanele superioare şi se aprobă de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie.

Art. 49. - (1) Planul de instruire este documentul de bază care conţine informaţiile necesare planificării, organizării şi desfăşurării activităţilor de instruire specifice unui modul/curs/ program de formare profesională.

(2) Planul de instruire se elaborează, într-un singur exemplar, de către şcoala de aplicaţie, pentru fiecare tip de program de formare profesională, curs de formare a ofiţerilor/subofiţerilor În activitate pe filiera indirectă, se analizează şi avizează de către Consiliu şi se semnează de către comandantul şcolii şi al centrului/bazei/secţiei de instruire/pregătire/specializare, după caz.

(3) Şcoala de aplicaţie participă la proiectarea modulelor de pregătire militară de specialitate pentru programele de studii postliceale pentru formarea maiştrilor militari şi a subofiţerilor şi colaborează cu instituţiile de învăţământ superior militar pentru proiectarea modulelor de pregătire militară de specialitate care se desfăşoară în şcoală.

Art. 50. - (1) Planurile de instruire pentru programele de formare profesională continuă destinate evoluţiei în carieră se avizează de către şeful statului major al categoriei de forţe/comandantul comandamentului, şeful Direcţiei instrucţie şi doctrină din Statul Major General, şeful Direcţiei management resurse umane şi se aprobă de către şeful Statului Major General.

(2) Planurile de instruire pentru programele de formare profesională continuă de perfecţionare/specializare şi cele pentru programele de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate pe filiera indirectă se avizează de către locţiitorul pentru operaţii şi instrucţie al şefului statului major al categoriei de forţe/comandantului comandamentului, şeful Direcţiei instrucţie şi doctrină din Statul Major General, şeful Direcţiei management resurse umane şi se aprobă de către şeful statului majorai categoriei de forţe/comandantul comandamentului care are în subordine şcoala.

(3) După aprobare, planurile de instruire se trimit în format electronic scanat şi la structurile care le-au avizat şi aprobat.

(4) Planurile de instruire se pot modifica, o singură dată, în limita a 20% din numărul total de ore, prin amendamente, discutate şi avizate în Consiliu şi aprobate de către comandantul şcolii, CU informarea structurilor care le-au avizat şi aprobat iniţial.

(5) Planurile de instruire elaborate de şcolile de aplicaţie se înaintează spre avizare şi aprobare până la data de 10 iunie a anului în curs pentru anul de instruire următor.

Art. 51. - (1) Planul cu repartiţia temelor şi şedinţelor pe luni se elaborează pentru corelarea activităţilor de instruire, a succesiunii logice a disciplinelor, temelor şi şedinţelor cu resursele la dispoziţie.

(2) Planul se întocmeşte de către structura de management curricular pentru întreaga perioadă de desfăşurare a programului de formare profesională continuă/cursului/ modulului, în colaborare cu şefii de catedre şi comisii metodice, se avizează de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie şi se aprobă de către comandantul şcolii, de regulă, cu cel puţin 20 de zile înainte de începerea programului/cursului/modulului.

Art. 52. - Programa de instruire a disciplinei este documentul de organizare şi planificare a conţinuturi lor instruirii, se elaborează şi se semnează de către titularul de disciplină, pe baza planului de instruire, se analizează în şedinţa comisiei metodice şi în Consiliu, se avizează de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie şi se aprobă de către comandantul şcolii.

Art. 53. - Programul lunar/Programarea orară cu activităţile de instruire se elaborează de către structura de management curricular, în colaborare cu şefii de catedre, pentru planificarea activităţilor de instruire pe zile, ore, locuri de desfăşurare şi responsabilităţi, se avizează de către şeful structurii instrucţie şi educaţie şi locţiitorul comandantului şi se aprobă de către comandantul şcolii.

Art. 54. - Documentele de conducere a activităţilor de instruire, proiectul de instruire/ASIE/planul de desfăşurare se elaborează de către instructori, se discută în comisia metodică şi se aprobă de către şeful acesteia.

Art. . 55. - Documentele de evidenţă sunt următoarele:

a) registrul matricol:

b) foaia matricolă;

c) extrase cu situaţia şcolară;

d) condica de clasă/grupă;

e) catalogul clasei/grupei;

f) cataloagele pentru examenele/evaluările susţinute de către cursanţi şi elevi;

g) carnetul instructorului/îndrumătorului de grupă;

h) registrul unic de evidenţă a formularelor actelor de studii.

Art. 56. - (1) Documentele şcolare pentru cursanţii şi elevii înmatriculaţi la programe de formare profesională continuă/module de pregătire/cursuri se întocmesc pe formulare ale căror machete st conţinut sunt stabilite prin reglementări ale M.Ap.N.

(2) Pentru studenţii aflaţi la module de pregătire de specialitate în şcolile de aplicaţie se întocmeşte şi se înaintează instituţiilor de învăţământ superior militar situaţia centralizatoare cu rezultatele obţinute de studenţi pe parcursul modulului de pregătire.

Art. 57. - Cataloagele pentru examenele/evaluările susţinute de către cursanţi şi elevi se întocmesc în conformitate cu metodologiile proprii privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/evaluărilor în şcoala de aplicaţie.

Art. 58. - (1) Actele de studii sunt înscrisuri autentice care atestă finalizarea de către titular a unui program de formare profesională continuă/curs, cu sau fără examen de absolvire.

(2) Şcolile de aplicaţie pot elibera următoarele tipuri de acte de studii:

a) certificat de absolvire/de calificare profesională - pentru cursanţii care au promovat examenul de absolvire/de calificare;

b) adeverinţe care atestă frecventarea unui program de formare profesională continuă/curs - pentru cursanţii care nu au promovat examenul de absolvire;

c) documente care atestă brevetarea specialiştilor militari.

(3) Actele de studii se eliberează în original sau în duplicat, numai pe imprimate-tip, potrivit prevederilor legale privind regimul actelor de studii şi al documentelor şcolare şi prezentelor instrucţiuni.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Evaluarea internă a calităţii în formarea profesională

 

Art. 59. - (1) Evaluarea internă a calităţii în formarea profesională în şcolile de aplicaţie se realizează pe baza procedurilor prevăzute în legislaţia naţională privind asigurarea calităţii, aplicate la specificul instituţiei militare, de către o comisie constituită la nivelul fiecărei şcoli, precum şi pe baza precizărilor eşaloanelor superioare.

(2) Comisia pentru evaluarea internă a calităţii în formarea profesională este formată din 3-9 instructori, iar conducerea este asigurată de către locţiitorul comandantului.

Art. 60. - (1) Şcoala de aplicaţie elaborează şi adoptă strategia privind asigurarea calităţii în formarea profesională şi regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei pentru evaluarea internă a calităţii în formarea profesională.

(2) Standardele şi indicatorii de evaluare internă a calităţii în formarea profesională se elaborează de către Statul Major General şi Direcţia management resurse umane.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) se aprobă de către comandantul şcolii la propunerea preşedintelui comisiei pentru evaluarea internă a calităţii în formarea profesională, după ce au fost analizate în cadrul comisiei şi în Consiliu.

Art. 61. - (1) Comisia pentru evaluarea internă a calităţii în formarea profesională are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează şi coordonează aplicarea procedurilor şi a activităţilor de evaluare şi asigurare a calităţii, conform domeniilor şi criteriilor prevăzute de legislaţia în domeniu, aplicate la specificul M.Ap.N.;

b) elaborează, anual, raportul de evaluare internă privind calitatea instruirii în şcoală, care se transmite, ierarhic, Direcţiei management resurse umane şi se pune la dispoziţia evaluatorilor externi;

c) elaborează propuneri de îmbunătăţire a calităţii instruirii.

(2) Raportul de evaluare internă privind calitatea instruirii în

şcoală poate constitui baza oricărei evaluări externe, inspecţii sau oricărui control care se efectuează de către structuri de specialitate din M.Ap.N.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Concursuri, examene şi verificări

 

Art. 62. - (1) în şcolile de aplicaţie, concursurile, examenele şi verificările se planifică, se organizează şi se desfăşoară în baza metodologiilor proprii elaborate în conformitate cu legislaţia în domeniu şi dispoziţiile şefului Direcţiei management resurse umane.

(2) Metodologiile prevăzute la alin. (1) se analizează în Consiliu, se semnează de comandantul şcolii, se avizează de către şeful Direcţiei management resurse umane şi se aprobă de către şeful statului major al categoriei de forţe/comandantul comandamentului căruia i se subordonează şcoala.

Art. 63. - (1) în şcolile de aplicaţie se organizează şi se desfăşoară următoarele forme de evaluare:

a) concursuri de admitere la programele de formare profesională continuă şi la cursul de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate, filiera indirectă;

b) examene şi verificări finale pentru promovarea disciplinelor;

c) examene de absolvire/de certificare a calificării profesionale;

d) alte examene organizate şi desfăşurate în conformitate cu reglementările naţionale si/sau specifice M.Ap.N.

(2) în şcolile de aplicaţie, instrumentele, criteriile şi standardele de evaluare pentru fiecare disciplină şi pe tipuri de cursuri se stabilesc la nivelul catedrei/comisiei metodice, se analizează în Consiliu şi se înscriu în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii.

Art. 64. - Verificările şi examenele se planifică astfel încât cursanţii şi elevii să nu susţină mai mult de o verificare sau un examen pe zi.

Art. 65. - Evaluarea rezultatelor instruirii, examenele, verificările şi încheierea situaţiei şcolare pentru elevii şcolilor de maiştri militari şi subofiţeri înmatriculaţi la programele de studii postliceale se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.122/2016, şi cu prezentele instrucţiuni.

Art. 66. - (1) Cursanţii înmatriculaţi la programe de formare profesională continuă susţin examenele şi verificările finale prevăzute în planurile de instruire.

(2) La programele de formare profesională continuă nu se acordă note curente la disciplinele prevăzute în planurile de instruire.

(3) Evaluarea rezultatelor instruirii la o disciplină se realizează prin examen de promovare a disciplinei sau prin verificare finală, susţinute la finalul modulului în care este cuprinsă disciplina respectivă.

(4) în cazul disciplinelor care se desfăşoară pe parcursul a mai multor module, evaluarea rezultatelor instruirii se realizează prin verificare finală sau examen de promovare la finalizarea fiecărui modul.

(5) Verificările finale se stabilesc pentru disciplinele care nu sunt prevăzute cu examen de promovare.

(6) Rezultatul obţinut la examenul de promovare a disciplinei sau la verificarea finală constituie media disciplinei.

(7) Cursanţii care la examenul de promovare a disciplinei sau la verificarea finală nu obţin minimum nota 5,00 au dreptul la o singură reexaminare, planificată înaintea susţinerii examenului de absolvire.

(8) Cursanţii care în urma reexaminării nu obţin minimum nota 5,00 sunt exmatriculaţi.

Art. 67. - (1) Programele de formare profesională continuă se finalizează cu examen de absolvire.

(2) Un cursant este declarat „promovat” la examenul de absolvire dacă obţine minimum media 5,00 la fiecare probă de examen şi minimum media 6,00 la examen.

(3) Cursanţii care nu au promovat examenul de absolvire au dreptul să susţină examenul, o singură dată, cu seria următoare de cursanţi.

(4) Cursanţilor care nu sunt declaraţi „promovat” li se eliberează adeverinţă de participare la programul de formare profesională continuă/curs.

Art. 68. - Media de absolvire a programului de formare profesională/cursului se calculează cu două zecimale, fără rotunjire, ca medie aritmetică între media examenului de absolvire şi mediile disciplinelor din cadrul programului de formare profesională.

Art. 69. - (1) Situaţia şcolară a cursanţilor de la programele de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate pe filiera indirectă se încheie pe baza următoarelor elemente de calcul:

a) media notelor curente la o disciplină, MNC egală cu media aritmetică a notelor curente înscrise în catalog, fără verificare finală sau examen de promovare;

b) media disciplinei prevăzute cu verificare finală sau examen de promovare, MDV = (3MNC + V) : 4, în care V reprezintă nota obţinută la verificare/examen;

c) la disciplinele care se studiază pe parcursul a mai multor module media se încheie la finalizarea fiecărui modul, conform prevederilor lit. a) sau b);

d) media modulului, MM, este egală cu media aritmetică a mediilor disciplinelor studiate în modulul respectiv; dacă modulul se finalizează cu examen de absolvire, media modulului se calculează astfel: Mme = (3Mm + ME): 4, în care Me reprezintă media obţinută la examen;

e) media de curs, Mc, este egală cu media aritmetică a mediilor modulelor; dacă programul de formare profesională are un singur modul, media modulului reprezintă media de curs;

f) media generală de şcolaritate, MG = (2MC + MEA) : 3, unde MEA reprezintă media examenului de absolvire a cursului.

(2) Mediile menţionate la alin. (1) se calculează cu două zecimale exacte, fără rotunjire.

(3) Sunt declaraţi „promovat” cursanţii care, la sfârşitul cursului, obţin cel puţin media anuală 5,00 la fiecare disciplină de studiu.

(4) Cursanţii care la examenul de promovare a disciplinei sau la verificarea finală nu obţin minimum nota 5,00 au dreptul la o singură reexaminare, planificată înaintea susţinerii examenului de absolvire a modulului/cursului; dacă în urma reexaminării nu obţin minimum nota 5,00, sunt exmatriculaţi.

(5) Un cursant este declarat „promovat” la examenul de absolvire dacă obţine minimum media 5,00 la fiecare probă de examen.

(6) Cursanţii care nu au promovat examenul de absolvire sunt exmatriculaţi cu recuperarea/nerecuperarea cheltuielilor de întreţinere şi instruire pe timpul şcolarizării, după caz.

(7) Cursanţilor care nu sunt declaraţi „promovat” li se eliberează adeverinţă care atestă frecventarea programului de formare profesională continuă/cursului.

Art. 70. - Notele/Mediile înscrise greşit în catalog se corectează prin tăiere cu o linie orizontală şi se înlocuiesc cu notele/mediile corespunzătoare cu cerneală roşie, se semnează de către titularul de disciplină şi de către comandant, care aplică ştampila.

Art. 71. - Cursanţilor care, indiferent de motiv, nu au reuşit să finalizeze cursul nu li se eliberează documente şcolare/acte de studii.

 

CAPITOLUL V

Cursanţii şi elevii

 

SECŢIUNEA 1

Dobândirea calităţii de cursant

 

Art. 72. - (1) Calitatea de cursant al unei şcoli de aplicaţie se poate dobândi de către orice persoană care participă la un program de formare profesională iniţială sau continuă organizat de şcoală.

(2) Calitatea de cursant al şcolilor de aplicaţie se poate dobândi şi de către personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale sau de către cetăţenii străini trimişi la pregătire potrivit prevederilor acordurilor/protocoalelor/înţelegerilor încheiate în acest sens.

Art. 73. - (1) Cursanţii din şcoala de aplicaţie provin din:

a) candidaţii declaraţi „admis” la concursurile/selecţiile organizate pentru programele de formare profesională continuă destinate personalului militar şi civil din M.Ap.N. sau din instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) candidaţii declaraţi „admis” la concursurile organizate pentru cursurile de formare a ofiţerilor/subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă.

(2) Elevii şi studenţii provin din:

a) studenţii instituţiilor de învăţământ universitar militar aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială;

b) elevii şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri înmatriculaţi la programele de studii postliceale aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială.

(3) Calitatea de cursant în şcoala de aplicaţie se dobândeşte de către personalul prevăzut la alin. (1) dacă a fost înscris în registrul matricol al şcolii, în condiţiile legii.

(4) înscrierea în registrul matricol se face în cel mult 5 zile lucrătoare de la începerea cursurilor.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Exercitarea calităţii de cursant sau elev

 

Art. 74. - (1) Calitatea de cursant sau elev se exercită prin frecventarea cursurilor, prin participarea la toate activităţile prevăzute în programul orar al şcolii şi respectarea normelor de ordine interioară.

(2) Instructorii militari au obligaţia să monitorizeze prezenţa cursanţilor/elevilor la fiecare oră de curs şi să consemneze absenţele în condica de clasă/catalog.

(3) La celelalte activităţi din şcoală, prezenţa se urmăreşte de către îndrumătorii de grupă/şefii de clasă/şefii de grupă sau de către personalul aflat în serviciul de permanenţă pe unitate.

(4) Cursanţii şi elevii scutiţi parţial de efort fizic din motive medicale au obligaţia de a fi prezenţi la orele de educaţie fizică şi la orele în care se desfăşoară activităţi practice de pregătire militară.

Art. 75. - (1) Absenţele datorate îmbolnăvirii cursanţilor/elevilor sau altor cazuri de forţă majoră, dovedite cu documente legale, se motivează de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie, în baza documentelor justificative.

(2) Absenţa de la program a cursanţilor/elevilor mai mare de 12 ore se consemnează în ordinul de zi pe unitate.

(3) Cursanţii şi elevii care se află în una dintre situaţiile menţionate la alin. (1) au obligaţia de a înştiinţa şcoala în termen de 2 ore de la producerea evenimentului şi de a prezenta, la reluarea activităţii, documentele justificative pentru motivarea absenţelor.

(4) Cursanţii şi elevii care participă, cu aprobarea comandantului, la competiţii de nivel local, naţional sau internaţional se consideră absenţi motivaţi şi sunt obligaţi să recupereze orele la care au absentat, în baza unui plan de recuperare întocmit de către titularii de discipline, avizat de către şefii de catedre şi aprobat de către şeful structurii de instrucţie şi educaţie.

Art. 76. - Pe timpul cât se află la programele de formare profesională iniţială şi continuă cursanţii şi elevii execută serviciul interior în conformitate cu prevederile regulamentelor militare.

Art. 77. - Absenţele nejustificate de la program se iau în evidenţă şi se raportează ierarhic în conformitate cu instrucţiunile specifice.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Drepturile cursanţilor, studenţilor şi elevilor

 

Art. 78. - (1) Cursanţii înmatriculaţi la programe de formare profesională iniţială şi continuă în şcolile de aplicaţie beneficiază de drepturile prevăzute de legislaţia specifică categoriei de personal din care provin, de cele stabilite în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii şi în prezentele instrucţiuni.

(2) Elevii şcolilor de maiştri militari şi subofiţeri care parcurg module de pregătire militară de specialitate în şcolile de aplicaţie beneficiază de drepturile prevăzute în Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.122/2016, de cele stabilite în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii de aplicaţie şi în prezentele instrucţiuni.

(3) Studenţii care parcurg module de pregătire militară de specialitate în şcolile de aplicaţie beneficiază de drepturile stabilite de reglementările specifice învăţământului superior militar, de cele stabilite în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii de aplicaţie şi în prezentele instrucţiuni.

(4) Cursanţii, studenţii şi elevii pot folosi baza de antrenament şi logistică de instruire, precum şi alte facilităţi de care dispun şcolile de aplicaţie, numai sub îndrumarea persoanelor desemnate să conducă activităţile respective.

Art. 79. - M.Ap.N. suportă cheltuielile de întreţinere şi de instruire a cursanţilor/elevilor/studenţilor în conformitate cu prevederile legale.

Art. 80. - (1) Cursanţii, studenţii şi elevii care urmează programe de formare profesională/cursuri/module de pregătire în şcoala de aplicaţie au dreptul să fie evidenţiaţi şi să primească învoiri, permisii, premii şi recompense pentru rezultate deosebite la activităţile de instruire şi extracurriculare, precum şi pentru atitudine civică şi comportare exemplară, potrivit normelor M.Ap.N. şi prevederilor regulamentului propriu de organizare şi funcţionare a şcolii de aplicaţie.

(2) Cursanţii, studenţii şi elevii şcolilor de aplicaţie au dreptul la învoiri şi permisii pentru rezolvarea problemelor personale, în conformitate cu prevederile actelor normative specifice din M.Ap.N.

Art. 81. - Cursanţii şi elevii şcolilor de aplicaţie au dreptul să participe la activităţi extraşcolare, cu respectarea prevederilor actelor normative specifice din M.Ap.N.

Art. 82. - Cursanţii, studenţii şi elevii şcolilor de aplicaţie au dreptul de a contesta rezultatele evaluărilor scrise şi sancţiunile aplicate, conform prevederilor din regulamentele proprii de organizare şi funcţionare ale şcolilor de aplicaţie.

Art. 83. - În şcolile de aplicaţie cursanţii/elevii pot redacta publicaţii şcolare proprii, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Obligaţiile cursanţilor, studenţilor şi elevilor

 

Art. 84. - Cursanţii, studenţii şi elevii care urmează programe de formare profesională/module de pregătire în şcolile de aplicaţie au următoarele obligaţii:

a) să respecte Constituţia României, legile, ordinele, regulamentele şi disciplina militară, prezentele instrucţiuni şi regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;

b) să îşi însuşească cunoştinţele prevăzute în programele de instruire ale disciplinelor din planurile de instruire, să îşi formeze deprinderile, abilităţile, capacităţile şi competenţele necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiilor pentru care se pregătesc;

c) să participe la activităţile de instruire care se desfăşoară cu clasa/grupa de studiu din care fac parte, precum şi la activităţile ordonate;

d) să respecte normele igienico-sanitare individuale şi colective şi normele de comportare în orice situaţie;

e) să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă, de apărare împotriva incendiilor şi de protecţie a mediului, precum şi normele de protecţie civilă;

f) să respecte normele specifice care reglementează utilizarea tehnicii, armamentului şi a echipamentelor militare, a materialelor de instruire şi a celorlalte bunuri din dotarea şcolii;

g) să aibă şi să îşi întreţină echipamentul şi toate materialele necesare pentru a participa la activităţile ce se desfăşoară în şcoală.

Art. 85. - Cursanţilor, studenţilor şi elevilor le este interzis:

a) să distrugă sau să deterioreze documente şcolare, manuale, materiale de logistica instruirii sau alte bunuri din inventarul şcolii;

b) să organizeze şi să participe la acţiuni de tip sindical sau de protest;

c) să deţină şi să consume droguri şi/sau substanţe halucinogene şi să participe la jocuri de noroc nelegale, atât în incinta şcolii, cât şi în afara acesteia;

d) să deţină şi să consume băuturi alcoolice în incinta şcolii;

e) să deţină sau să introducă în incinta unităţii arme, muniţii, obiecte sau materiale care pot afecta integritatea fizică şi psihică a colectivului de cursanţi/elevi şi a personalului;

f) să posede şi să difuzeze materiale cu caracter obscen sau care, prin conţinutul lor, cultivă violenţa şi intoleranţa, instigă la nerespectarea bunelor moravuri ori pot constitui o ameninţare pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării;

g) să aducă jigniri şi să manifeste agresivitate în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul şcolii;

h) să utilizeze telefoanele mobile sau alte mijloace de comunicaţii şi informatică proprietate personală în timpul orelor de curs, examenelor, concursurilor şi altor activităţi ordonate;

i) să întreprindă acţiuni care să aducă prejudicii materiale, de imagine sau de altă natură, şcolii sau armatei.

Art. 86. - Cursanţii, studenţii şi elevii şcolilor de aplicaţie sunt obligaţi să respecte normele privind portul uniformei militare şi, prin comportarea lor, să nu aducă prejudicii onoarei şi demnităţii militare sau prestigiului Armatei României.

Art. 87. - Prin regulamentul propriu de organizare şi funcţionare a şcolii se pot stabili şi alte obligaţii pentru cursanţii, studenţii şi elevii care urmează programe de formare profesională continuă/module de pregătire militară de specialitate în şcoala de aplicaţie, potrivit specificului armelor, serviciilor şi specialităţilor militare.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Recompensarea cursanţilor şi elevilor

 

Art. 88. - Cursanţii şi elevii care obţin rezultate remarcabile în activitatea de instruire şi extraşcolară şi/sau se disting prin comportare exemplară şi calităţi manageriale pot primi următoarele recompense:

a) mulţumire/evidenţiere verbală în faţa colegilor de clasă/grupă de studiu sau în faţa Consiliului;

b) evidenţiere de către comandant în faţa efectivelor şcolii;

c) ridicarea unei sancţiuni aplicate anterior;

d) acordarea de premii, diplome, medalii;

e) acordarea/înaintarea în gradul onorific;

f) înscrierea şefului de promoţie în Registrul istoric şi pe placa de onoare, după caz,

Art. 89. - Studenţii care obţin rezultate remarcabile în activitatea de instruire şi extraşcolară şi/sau se disting prin comportare exemplară şi calităţi manageriale sunt propuşi pentru recompense comandantului instituţiei de învăţământ militar superior la care sunt înmatriculaţi.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Sancţiunile aplicate cursanţilor şi elevilor

 

Art. 90. - (1) Cursanţii înmatriculaţi la programele de formare continuă şi elevii aflaţi în practică sau la cursurile de formare iniţială care săvârşesc fapte prin care se încalcă dispoziţiile legale, inclusiv regulamentele militare, sunt sancţionaţi în funcţie de gravitatea acestora.

(2) Prin abatere gravă. În sensul prezentelor instrucţiuni, se înţelege abaterea care are ca efect producerea unor disfuncţii majore în activităţile, ordinea şi disciplina interioară din şcoală, afectarea în mod esenţial a imaginii acesteia ori a integrităţii fizice, demnităţii sau personalităţii personalului şcolii şi/sau cursanţilor şi elevilor.

(3) Sancţiunile care se pot aplica elevilor sunt cele prevăzute în Instrucţiunile privind organizarea şi funcţionarea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.122/2016.

(4) Consiliul îndeplineşte rolul consiliului profesoral din şcolile de maiştri militari şi subofiţeri la aplicarea sancţiunilor pentru elevi.

Art. 91. - (1) Cursanţilor şi studenţilor care desfăşoară module de pregătire militară de specialitate în şcolile de aplicaţie li se pot aplica sancţiuni în conformitate cu prevederile Regulamentului disciplinei militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 64/2013, potrivit categoriei de personal din care fac parte.

(2) în cazul aplicării de sancţiuni pentru personalul prevăzut la alin. (1), şcoala de aplicaţie informează unitatea de provenienţă a cursantului/instituţia de învăţământ militar despre măsura aplicată.

Art. 92. - (1) Sancţiunile care se aplică cursanţilor/studenţilor/elevilor aflaţi în şcoala de aplicaţie se pot propune de către îndrumătorul formaţiunii de studiu, instructorii militari, şeful structurii de instrucţie şi educaţie, şeful structurii administrare cursuri şi locţiitorul comandantului şcolii, se analizează în Consiliu şi se aprobă de către comandant.

(2) Personalul şcolii este obligat să aducă la cunoştinţa îndrumătorilor formaţiunilor de studii, şefului structurii administrare cursuri, şefului structurii de instrucţie şi educaţie, precum şi personalului cu atribuţii de conducere din şcoală orice abatere de la ordinea şi disciplina militară săvârşită de cursanţi, studenţi ori elevi.

Art.93. - Candidaţii declaraţi „admis” la concursul de formare a ofiţerilor sau subofiţerilor în activitate, pe filiera indirectă, sunt sancţionaţi potrivit categoriei de personal din care provin ori cu care sunt asimilaţi pe timpul desfăşurării cursului.

Art. 94. - Cursanţii pot fi exmatriculaţi dacă:

a) absentează la cel mult 20% din numărul de ore la o singură disciplină;

b) absentează, indiferent de motiv, la cel mult 20% din numărul total de ore al programului de formare profesională/cursului;

c) obţin rezultate mediocre în pregătire sau încearcă să promoveze prin fraudă;

d) săvârşesc abateri grave de la ordinea şi disciplina militară, nu îşi îndeplinesc îndatoririle ce le revin, încalcă normele de conduită militară, precum şi regulile de convieţuire socială.

Art. 95. - Elevii pot fi sancţionaţi cu preaviz de exmatriculare sau pot fi exmatriculaţi în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor privind organizarea şi funcţionarea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 122/2016, de către conducerea şcolilor militare de maiştri militari şi subofiţeri unde sunt înmatriculaţi, la propunerea conducerii şcolii de aplicaţie.

Art. 96. - (1) Cursanţii, studenţii şi elevii care deteriorează bunurile din patrimoniul şcolii suportă contravaloarea lucrărilor necesare reparaţiilor ori cheltuielile pentru înlocuirea bunurilor deteriorate, potrivit normelor referitoare la răspunderea materială a militarilor.

(2) Recuperarea pagubelor nu absolvă cursanţii, studenţii şi elevii de la aplicarea sancţiunilor disciplinare.

(3) Evidenţa sancţiunilor aplicate cursanţilor şi elevilor se ţine de către şeful structurii administrare cursuri şi de către îndrumătorii formaţiunilor de studiu.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Încetarea calităţii de cursant sau elev

 

Art. 97. - Calitatea de cursant/elev al şcolii de aplicaţie încetează în următoarele situaţii:

a) la absolvirea programului de formare profesională/cursului/modulului de pregătire;

b) în cazul exmatriculării;

c) în cazul în care este declarat „inapt medical”;

d) nu se prezintă la cursuri, în timp de 3 zile de la începerea acestora, fără să prezinte documente justificative;

e) prin raport scris al cursantului, cu aprobarea structurii care a dispus detaşarea la curs şi informarea unităţii de provenienţă sau în cazul demisiei acestuia;

f) când este condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia;

g) în cazul condamnării definitive la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării acesteia, în baza deciziei eşalonului superior al unităţii la care este încadrat cursantul.

 

CAPITOLUL VI

Colaborarea dintre şcolile de aplicaţie şi alţi parteneri educaţionali

 

Art. 98. - (1) Şcolile de aplicaţie pot încheia, cu aprobarea şefului eşalonului ierarhic superior, parteneriate cu instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, unităţi medicale, instituţii de cultură, organizaţii guvernamentale, nonguvernamentale, asociaţii şi fundaţii legal constituite, în vederea atingerii obiectivelor de instruire stabilite prin proiectul de dezvoltare instituţională.

(2) Şcolile de aplicaţie pot iniţia, în parteneriat cu structuri ale M.Ap.N., activităţi care să contribuie la atingerea obiectivelor de instruire.

(3) în cazul derulării activităţilor în afara perimetrului şcolii de aplicaţie, în parteneriat se precizează cărei părţi îi revine responsabilitatea asigurării securităţii participanţilor.

Art. 99. - Şcolile de aplicaţie pot încheia parteneriate şi pot derula activităţi comune cu unităţi/instituţii similare din străinătate, cu respectarea prevederilor legale.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 100. - (1) Şcolile de aplicaţie au obligaţia să elaboreze regulamentul propriu de organizare şi funcţionare în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

(2) Metodologiile prevăzute la art. 62 alin, (1) se elaborează şi se aplică unitar în centrele/bazele/secţiile de instruire/pregătire/perfecţionare/specializare din compunere/ subordine. După aprobare, o copie a acestora se transmite eşalonului ierarhic superior şi Direcţiei management resurse umane.

Art. 101. - (1) Cursanţilor şi elevilor li se întocmesc, la finalizarea perioadei de pregătire, fişe de apreciere a pregătirii profesionale şi fişe de apreciere de serviciu speciale.

(2) Fişele de apreciere ale cursanţilor se trimit la unităţile de provenienţă, prin grija structurii administrare cursuri, iar cele ale elevilor se trimit unităţilor de învăţământ la care sunt înmatriculaţi.

(3) în fişele de apreciere a pregătirii profesionale ale cursanţilor se înscriu obligatoriu media de absolvire a programului de formare profesională şi clasificarea absolventului.

Art. 102. - Şcoala de aplicaţie înaintează, trimestrial, la Statul Major General şi la Direcţia management resurse umane situaţia încadrării cu personal şi situaţia efectivelor de cursanţi.

Art. 103. - Documentele de management curricular şi cele de evidenţă aflate în uz îşi menţin valabilitatea până la aprobarea noilor formulare ale căror machete se elaborează de către Direcţia management resurse umane în termen de 6 luni.

Art. 104. - (1) în cadrul Direcţiei generale de informaţii a apărării pregătirea profesională se desfăşoară la Centrul de pregătire în domeniul informaţii pentru apărare „General Nicolae Condescu”.

(2) Formarea profesională continuă a personalului din domeniul informaţii pentru apărare se realizează în centrul menţionat la alin. (1), potrivit reglementărilor specifice şcolilor de aplicaţie.

(3) Organizarea şi funcţionarea Centrului de pregătire în domeniul informaţii pentru apărare „General Nicolae Condescu” se stabilesc prin reglementări proprii.

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea cantităţilor de motorină aferente perioadei 1 ianuarie 2017-31 martie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 258.833/2017 al Direcţiei generale politici agricole, precum şi prevederile art. 9 şi 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă cantităţile de motorină aferente perioadei 1 ianuarie 2017-31 martie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Cantităţile totale de motorină prevăzute la art. 1 sunt de 64,170,834,017 litri, iar valoarea totală a ajutorului de stat aferent este de 91.026.815,00 lei.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 6 iunie 2017.

Nr. 186.

 

 

ANEXĂ

 

Cantităţile de motorină aferente perioadei 1 ianuarie 2017-31 martie 2017, determinate la plată de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ce beneficiază de ajutor de stat acordat sub formă de rambursare

 

Nr. crt.

Specificare

Cantităţi de motorină (*) (litri) - *

Valoare ajutor de stat rotunjit, fără subdiviziuni (*) (lei)

1

Sectorul vegetal

56.439.827,243

80.060.313,00

2

Sectorul zootehnic

7.731.006,774

10.966.502,00

3

Sectorul îmbunătăţiri funciare

-

-

 

Total

64.170.834,017

91.026.815,00


(*) Pentru anul 2017, valoarea nominală a ajutorului de stat este 1,4185 lei/litru.

(**) Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a produselor pentru construcţii

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 3 din 4.05.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă desemnarea organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a produselor pentru construcţii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului;

b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familia de produse/produsul, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţia organismului, precum şi specificaţiile tehnice aferente pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR - şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 3.078.

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului:

Societatea Comercială Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L.

Adresa:

Splaiul Unirii nr. 313, Corp M, etaj 1, D3, camera 14. sectorul 3, CP 030138, Bucureşti Tel.: +40(21) 589.33.05, fax: +40(21)589.33.19 E-mail: oicpe@oicpe.ro, website: www.oicpe.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CEI 17065:2013.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

 

Domenii de competenţă:

 

Numărul deciziei CE

Familia da produse, produsul, utilizarea preconizată

Sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

2011/284/CE

Cabluri electrice, de control şi de comunicare (1/3):

Cabluri de energie, de comandă şi comunicaţii.

Cabluri pentru aplicaţii generale în lucrări de construcţii

(pentru utilizări care fac obiectul reglementărilor privind reacţia la foc).

Sistem 1+

EN 50575:2014

EN 50575:2014/A1:2016

CP

 

NOTĂ:

CP - funcţia de certificare produs.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE şi FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind desemnarea Laboratorului de încercări pentru Certificarea Produselor Electrice - LICPE, aparţinând Societăţii Comerciale Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L., în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 4 din 4.05.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin, (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă desemnarea Laboratorului de încercări pentru Certificarea Produselor Electrice - LICPE aparţinând Societăţii Comerciale Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L. În vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii;

a) elementele de identificare a organismului;

b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familia de produse/produsul, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţiile organismului, precum şi specificaţiile tehnice aferente pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 3.079.

 

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului;

Laboratorul de încercări pentru Certificarea Produselor Electrice - LICPE, aparţinând Societăţii Comerciale Electric Products Certification Independent Body - OICPE - S.R.L.

Adresa:

Splaiul Unirii nr. 313, corp M, etaj 1, D3, camera 14, sectorul 3, CP 030138, Bucureşti Tel.: +40(21) 589.33.05, fax: +40(21) 589.33.19 E-mail: oicpe@oicpe.ro, website: www.oicpe.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

Domenii de competenţă:

 

Numărul deciziei CE

Familia de produse, produsul, utilizarea preconizată

Sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

2011/284/CE

Cabluri electrice, de control şi de comunicare (1/3):

Cabluri de energie, de comandă şi comunicaţii.

Cabluri pentru aplicaţii generale în lucrări de construcţii

(pentru utilizări care fac obiectul reglementărilor privind reacţia la foc).

Sistem 3

EN 50575:2014

EN 50575:2014/A1:2016

LAB

 

NOTĂ:

LAB - funcţia de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind extinderea desemnării Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC

 

În vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii

Având în vedere Procesul-verbal nr. 5 din 4.05.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă extinderea desemnării Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului; b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familia de produse/produsul, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţiile organismului, precum şi specificaţiile tehnice aferente pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 3.080.

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului:

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare Teritorială Durabilă URBAN-INCERC Adresa:

Şos. Pantelimon nr. 266, sectorul 2, Bucureşti, tel.: +40(21) 255.25.81, fax: +40(21) 255.00.62, e-mail:urban-incerc@incd.ro, website: http://www.incd.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul: SR EN ISO/CEI 17025:2005.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

 

Domenii de competenţă:

 

Numărul deciziei CE

Familia de produse, produsul, utilizarea preconizată

Sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

97/464/CE

Produse de construcţii pentru instalaţii de epurare a apelor uzate din exteriorul clădirilor (2/3)

Canal de evacuare prefabricat.

Pentru utilizare în afara clădirilor, pentru apele uzate de la clădiri şi de la lucrările de construcţii civile care includ drumurile.

Sistem 3

EN 1433:2003

EN 1433:2003/A1:2006

EN 1433:2003/AC:2006

LAB

 

NOTĂ:

LAB - funcţia de laborator de încercări ale produselor pentru construcţii.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

privind extinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 6 din 10.05.2017 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (2) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă extinderea desemnării organismului de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii Societatea Comercială Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea funcţiei specifice de certificare a controlului producţiei în fabrică, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului; b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familia de produse/produsele, utilizarea preconizată, sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi funcţia organismului, precum şi specificaţia tehnică armonizată pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 3.081.

 

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului;

Societatea Comercială Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS - S.A.

Adresa:

Calea Griviţei nr. 391-393, sectorul 1, Bucureşti, tel.: +40(21) 316.23.37, fax:+40(21)316.13.70

E-mail: incertrans@incertrans.ro, website: http://www.incertrans.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul: SR EN ISO/CEI 17065: 2013.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

Funcţiile îndeplinite de organism:

 

Domenii de competenţă:

 

Numărul deciziei CE

Familia de produse, produsele, utilizarea preconizată

Sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

98/214/CE

Produse metalice pentru structuri, inclusiv produse auxiliare (1/4):

Gabioane şi saltele din plasă metalică cu ochiuri hexagonale

(pentru retenţia solului, consolidarea solului, regularizarea cursurilor de apă, eroziunea solului, sistem de consolidare tip ţesătură, placări arhitecturale, pereţi de susţinere, bariere de sunet, atenuare de zgomot)

Sistem 2+

EAD 200019-00-0102 ediţia 2015

CPF

 

NOTĂ:

CPF - funcţia de certificare a controlului producţiei în fabrică.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 13

din 6 martie 2017

 

Dosar nr. 3.554/1/2016

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mihaela Tăbârcă - judecător la Secţia I civilă

Simona Lala Cristescu - judecător la Secţia I civilă

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă

Alina Iuliana Juca - judecător la Secţia I civilă

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Rodica Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Virginia Florentina Duminică - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Laura Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şt Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 7.430/118/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administraţiei publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform dispoziţiilor art. 1.635 şi următoarele din Codul civil ?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, acestea neexprimându-şi punctul de vedere; se arată, de asemenea, că majoritatea curţilor de apel, exceptând instanţa de trimitere, a comunicat că nu a identificat jurisprudenţă referitoare la problema de drept în discuţie şi nici cauze aflate pe rol, în care să se pună această problemă de drept şi că la dosar a fost depus răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării.

De asemenea se arată de către magistratul-asistent că Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor „OVIDIUS” Constanţa, neavând calitate de parte în cauză, a depus la dosar, prin avocat, un înscris, intitulat „intervenţie accesorie în favoarea intimatei...1 sau, în subsidiar, „punct de vedere”, prin care îşi exprimă opinia cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Faţă de acest din urmă aspect, Curtea ia în discuţie admisibilitatea cererii formulate de Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor „OVIDIUS” Constanţa.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deliberând, în raport cu dispoziţiile art. 63 şi art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, având în vedere caracterul necontencios al procedurii prevăzute de art. 519 şi următoarele din acelaşi cod, precum şi lipsa calităţii de parte în litigiul de fond a petentei, respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de Asociaţia Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor „OVIDIUS” Constanţa, constatând că aceasta nu poate fi primită în niciuna din formele sub care se solicită a fi calificată - „intervenţie accesorie”, respectiv „punct de vedere”,

în urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul sesizării

1. Titularul sesizării este Curtea de Apel Constanţa - Secţia J civilă, învestită cu soluţionarea apelului formulat împotriva Sentinţei nr. 442 din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă.

2. Titularul sesizării este legitimat procesual activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, fiind o curte de apel care judecă în ultima instanţă un litigiu având ca obiect cererea reclamanţilor Judeţul C, Consiliul Judeţean C şi preşedintele Consiliului judeţean C, de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 800.000 lei, reprezentând plata efectuată de reclamanţi în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013.

II. Obiectul şi temeiul juridic al sesizării

3. Prin încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.430/118/2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat, în temeiul dispoziţiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administraţiei publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform dispoziţiilor art. 1.635 şi următoarele din Codul civil r

III. Expunerea succintă a procesului

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, reclamanţii Judeţul C, Consiliul Judeţean C şi preşedintele Consiliului Judeţean C au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 800.000 lei, reprezentând plata efectuată de reclamanţi în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013.

5. Reclamanţii au arătat că, prin Decizia nr. 70 din 6.08.2013, emisă de Camera de Conturi din cadrul Curţii de Conturi a României, aferent exerciţiului financiar 2012, auditorii publici externi au constatat că entitatea auditată a efectuat plăţi nelegale la titlul VI - Transferuri între unităţi ale administraţiei publice din cadrul cap. 67,02 alin. 51.01,01 - Transferuri curente/Transferuri către instituţii publice reprezentând finanţare acţiuni sportive. S-a reţinut, din verificările efectuate şi documentele puse la dispoziţie de entitatea auditată, că finanţarea acţiunilor sportive s-a realizat fără respectarea normelor legale în vigoare, care stipulează în mod expres principiile şi regulile în care se pot asigura finanţări nerambursabile din fonduri publice. A reieşit faptul că finanţarea asigurată din bugetul Consiliului Judeţean C pentru activităţile sportive nu a respectat regulile şi principiile stipulate de Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 69/2000). De asemenea a rezultat că din bugetul consiliului judeţean nu puteau fi finanţate şi efectuate plăţi pentru acţiuni sportive, decât în condiţiile prevăzute expres de actele normative în vigoare, astfel că, în anul 2012, entitatea verificată a plătit nelegal sume reprezentând finanţări nerambursabile din fonduri publice către asociaţii şi cluburi sportive, finanţarea şi plăţile fiind efectuate de către Consiliul Judeţean C numai în baza hotărârilor emise de această autoritate.

6. S-a reţinut, prin Decizia nr. 70 din 6.08.2013 a Camerei de Conturi că, potrivit prevederilor Legii bugetului de stat pe anul 2012 nr. 293/2011 (Legea nr. 293/2011) şi a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 273/2006). ordonatorul principal de credite putea asigura finanţarea acţiunilor sportive în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul local, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv prevederile Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 350/2005), precum şi cele ale Legii nr. 69/2000, care reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport în România şi condiţiile finanţării activităţii sportive din fonduri publice, prevederi nerespectate de entitatea auditată.

7. În raport cu aceste împrejurări, Curtea de Conturi a dispus în sensul obligării ordonatorului principal de credite, având calitatea de reclamant în cauza în care a fost formulată sesizarea, de a proceda la stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia, ca urmare a plăţii nelegale în sumă totală de 10.949.041 lei, reprezentând finanţări nerambursabile pentru acţiuni sportive, dispoziţie a cărei nerespectare atrage tragerea la răspundere penală a persoanei care se face vinovată de nepromovarea demersurilor pentru recuperarea plăţilor nelegale.

8. În acest context, au arătat reclamanţii, alocarea sumei de 800.000 de lei către pârâtă, precum şi achitarea acesteia ulterior reprezintă o plată nedatorată care trebuie supusă repetiţiunii, în vederea evitării îmbogăţirii patrimoniului pârâtei în dauna patrimoniului reclamantei, astfel cum aceste sume au fost reţinute şi individualizate de către Curtea de Conturi prin actele anterior menţionate; au apreciat reclamanţii că plăţile efectuate în baza Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013 sunt veritabile plăţi nedatorate, în sensul că nu există un contract, un act juridic în temeiul căruia să se interpreteze că plata este datorată, nefiind în ipoteza prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 350/2005, fapt pentru care urmează ca plata efectuată fără a fi datorată să fie supusă repetiţiunii.

9. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.341 şi următoarele din Codul civil, raportate la dispoziţiile art. 1.635-^- 1.649 din acelaşi cod,

10. Pe cale de excepţie, reclamanţii au invocat nelegalitatea Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013.

11. Prima instanţă, prin Sentinţa nr. 442 din 3 martie 2016, a admis excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013, precum şi acţiunea formulată de reclamanţi, obligând pârâta la restituirea către reclamanţi a sumei de 800.000 lei, plătită de reclamanţi în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013; în temeiul dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002, a obligat pârâta la dobânzi şi majorări de întârziere, după caz, aplicabile la suma de 800.000 lei, calculate pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data recuperării sumei.

12. Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la emiterea Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013 niciuna dintre condiţiile prevăzute de Legea nr. 350/2005 nu a fost respectată, respectiv nu a existat o transparenţă a finanţărilor nerambursabile, nu a existat o cofinanţare din partea beneficiarului, nu s-a realizat o procedură de selecţie publică de proiecte (nici măcar nu a existat un astfel de proiect), nu a existat o alocare prealabilă în bugetul anual al autorităţilor finanţatoare pentru programele de finanţare nerambursabilă, nu a existat un program anual pentru astfel de finanţări şi, cu atât mai puţin, un raport cu privire la contractele încheiate.

13. Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în urma constatării nelegalităţii dispoziţiilor actului administrativ prin care s-au alocat fondurile publice, actele subsecvente şi plăţile realizate în baza acestora sunt, şi ele, desfiinţate.

14. Aşadar, având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004). prima instanţă a reţinut că se impune ca litigiul să fie dezlegat fără a ţine seama de dispoziţiile actului administrativ constatat nelegal, respectivul act anulat ne mai existând în acest proces, ceea ce produce efectele fireşti retroactive, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul civil în materia efectelor nulităţii contractului, conform art. 1.254, aplicabile şi actului unilateral, conform art. 1.325, deci şi actului administrativ cu caracter individual, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

15. În aceste condiţii prima instanţă a considerat că pârâta nu a fost niciodată îndreptăţită a beneficia de finanţarea cu suma de 800.000 lei. Constatarea nelegalităţii actului administrativ prin care s-a aprobat alocarea din fonduri publice, realizându-se cu încălcarea normelor legale imperative, lipseşte de temei legal sau angajament legal plata acestei sume din fonduri publice, cu consecinţa prejudicierii bugetului local, astfel încât această sumă este supusă restituirii.

16. În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plată dobânzii şi a majorărilor de întârziere s-a constatat că acesta este, de asemenea, întemeiat, potrivit dispoziţiilor art. 731 din Legea nr. 500/2002.

17. Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a declarat apel pârâta.

IV. Dispoziţiile legale supuse interpretării

18. Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 94/1992)

„Art. 5. - (1) Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informaţii, necesare exercitării atribuţiilor sale.

(2) Entităţile auditate de Curtea de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informaţiile solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi, şi să-i asigure accesul în sediile acestora.

(3) La solicitarea auditorilor publici, persoanele fizice sau juridice deţinătoare de acte sau documente sunt obligate să le pună la dispoziţia acestora.

(4) Entităţile auditate sunt obligate să sprijine activitatea auditorilor publici, în cazul efectuării misiunilor de audit la sediile acestora, prin asigurarea unor spaţii de lucru adecvate şi a accesului logistic corespunzător.

(5) Entităţile auditate poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi absolvite de aceasta răspundere prin invocarea rapoartelor Curţii de Conturi.

(...)”

„Art. 33. - (1) Activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2).

(2) în situaţia în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate şi se comunică entităţii auditate.

(3) în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.

(...)”

„Art. 64. - (1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda,”

V. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă

19. Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, întrucât este învestită cu soluţionarea cauzei În ultimă instanţă, de dezlegarea problemei în discuţie depinde soluţionarea litigiului, chestiunea de^drept care face obiectul sesizării este nouă, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20. Apelanta-pârâtă a arătat că trimiterea legii la noţiunea de „prejudiciu” exclude punerea pe poziţie de egalitate a persoanei care se face vinovată de nelegalitatea plăţii dispuse prin hotărârea consiliului judeţean (înţeleasă în sens larg, începând cu ordonatorul de credite, până la responsabilitatea celor care, conform legii administraţiei publice locale, au avizat sub aspectul legalităţii hotărârea) cu persoana beneficiarului acestor plăţi şi care, cu bună-credinţă şi în considerarea scopului acestor alocări, a utilizat aceste sume.

21. Intimaţii-reclamanţi au apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu au formulat un punct de vedere referitor la problema de drept supusă dezlegării.

VII. Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat instanţa supremă cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22.  Din cuprinsul dispoziţiilor legale supuse interpretării rezultă că legiuitorul a conferit Curţii de Conturi atributul verificării şi constatării abaterilor/neregulilor în gestionarea fondurilor publice, precum şi rolul de a estima abaterea/eroarea constatată, în timp ce obligaţia legală a determinării efective a prejudiciului cert astfel creat este trasată conducerii entităţii verificate, care trebuie să ia şi măsurile necesare recuperării lui.

23. Conform pct. 163 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 130/2010, cu modificările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010), raportul de control cuprinde, ca regulă, măsurile recomandate entităţii audiate pentru înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă sau fiscală controlată, precum şi pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi luarea măsurilor necesare recuperării acestuia. Între aceste recomandări se înscrie şi cea de sesizare a organelor de urmărire penală, cu informarea entităţii controlate în legătură cu această sesizare, în situaţia în care se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, care au determinat sau nu producerea de prejudicii, dar şi suspendarea din funcţie a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate.

24. Textul pct. 171 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 arată că, „pentru valorificarea constatărilor înscrise în raportul de control şi, respectiv, în nota de constatare prevăzută la pct. 125 lit. a)-d), care constituie anexă a raportului de control, Curtea de Conturi poate dispune/solicita” mai multe măsuri în scopul înlăturării neregulilor constatate, inclusiv sesizarea organelor de urmărire penală.

25. În raport cu înscrisurile prezentate de părţi a reieşit că este constituit un dosar penal în legătură cu aceste finanţări nerambursabile, astfel că entitatea auditată a pus în aplicare prevederile sus-menţionate în directă legătură cu persoana/ persoanele identificată/identificate a fi apreciată/apreciate ca vinovată/vinovate de generarea acestui prejudiciu la bugetul local - în sensul că s-a constituit ca parte civilă în vederea recuperării lui.

26. Instanţa, astfel sesizată, a considerat că problema de drept care necesită dezlegare este aceea referitoare la posibilitatea apelării de către reclamanta entitate audiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 94/1992 şi cu normele enunţate, la orice altă instituţie juridică în vederea recuperării prejudiciului constatat prin actele de control ale Curţii de Conturi, în afara celei deja consacrate, de răspundere civilă delictuală a persoanelor găsite responsabile de emiterea actului nelegal de plată.

27. Această chestiune are, în contextul reglementării cu caracter general a răspunderii civile delictuale a funcţionarului care a contribuit la producerea prejudiciului, conform art. 16 din Legea nr. 554/2004, precum şi al reglementării cu caracter special a răspunderii civile a aleşilor locali pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, conform art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, o importanţă deosebită sub aspectul ordonării raţionamentului juridic, fiindcă ea generează o serie de ipoteze de lucru în practică.

28. Astfel, dacă sarcina entităţii auditate de a lua măsurile necesare recuperării prejudiciului constatat prin controlul Curţii de Conturi s-ar traduce într-un drept de opţiune între atragerea răspunderii civile delictuale a persoanei acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar - incluzând în această situaţie şi teza răspunderii penale (cu constituire de parte civilă) - şi, respectiv, solicitarea în justiţie de la terţul beneficiar a sumelor alocate nelegal, aceasta ar presupune că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie va putea opera cumulativ cu plata nedatorată.

29. Într-un asemenea caz s-ar admite că:

- solicitarea inserată în decizia Curţii de Conturi (pct. 181 alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010), de luare de către entitatea verificată a măsurilor pentru suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar, „până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate”, ar fi facultativă, iar nu una cu caracter obligatoriu, supusă sancţiunii date de textul menţionat - aplicarea art. 62 lit. b) din Legea nr. 94/1992;

- recuperarea mai rapidă a prejudiciului în temeiul art. 1.635 alin. (1) din Codul civil, de la terţul beneficiar al plăţilor dispuse conform actului administrativ ulterior anulat, ar avea importanţă hotărâtoare asupra procedurilor administrative, civile sau penale iniţiate asupra persoanelor acuzate de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală a acestora din urmă ori încadrarea juridică a faptelor de abuz în serviciu depinzând într-o măsură determinantă de prejudiciul rămas neacoperit);

- restituirea prestaţiilor de către terţul beneficiar ar avea în plan juridic aceleaşi efecte cu cele ale răspunderii civile delictuale solidare, în raport cu bugetul local prejudiciat;

- s-ar pune în discuţie existenţa, din perspectiva Legii nr. 554/2004, a dreptului terţului beneficiar al plăţii ordonanţate de a se regresa împotriva funcţionarului public/alesului local găsit culpabil de săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii, atât pentru restituirea sumei primite, cât şi pentru eventualele daune-interese suferite;

- restituirea prestaţiilor de către terţul beneficiar ar pune în discuţie posibilitatea celui din urmă de a se apăra, în contextul imputării directe a unui prejudiciu stabilit printr-un control al Curţii de Conturi, într-o procedură la care însă nu a participat. Cu toate că decizia Curţii este în prezent act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, terţul beneficiar al plăţilor apreciate ca nelegale nu o va putea contesta în condiţiile legii contenciosului administrativ, actele de control ale Curţii de Conturi putând fi contestate doar de către entităţile supuse verificării;

- acţiunea vizând restituirea sumelor primite ar ignora principiul securităţii juridice, câtă vreme - cum se invocă în speţă - plăţile ordonanţate au fost utilizate de către beneficiar în încheierea altor acte juridice. Cu privire la acest aspect, chestiunea aplicabilităţii principiului de drept resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, în urma anulării unui act administrativ care a produs efecte juridice în alte ramuri de drept, nu a fost negată şi a făcut obiectul unor studii doctrinare;

- acţiunea vizând restituirea sumelor primite ar pune în discuţie modul de calcul al termenelor de prescripţie (calculate de la data efectuării plăţii ori de la momentul constatării nelegalităţii plăţii ordonanţate).

30. Opinia instanţei de trimitere este că, în tranşarea acestei probleme, are relevanţă, în egală măsură, faptul că în cazul actului administrativ cu caracter individual emis de către o autoritate a administraţiei publice locale, legiuitorul a consacrat mecanisme specifice de control prealabil de legalitate; până la momentul punerii ei în aplicare, hotărârea consiliului judeţean este supusă avizului de legalitate al secretarului judeţului, în raport cu dispoziţiile art. 97 şi 98, cu referire la art. 48 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), dar şi tutelei administrative reglementate prin art. 115 alin. (7) din aceeaşi lege, coroborat cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

31. În considerarea acestor reglementări ale Legii nr. 215/2001, beneficiarul unor plăţi dispuse prin acte administrative vizând sponsorizări sau alte alocări de fonduri publice este îndrituit să se încreadă în legalitatea operaţiunilor de aprobare la plată (cu excepţia cazului în care probele converg spre teza conivenţei frauduloase a terţului beneficiar, iar răspunderea este atrasă pe alte temeiuri în drept).

32. Se consideră deopotrivă relevantă, în acest context, jurisprudenţa anterioară a instanţei supreme în litigiile privind măsurile dispuse de către Curtea de Conturi în procedura administrativ-jurisdicţională, în raport cu dispoziţiile art. 45 şi următoarele din Legea nr. 94/1992, în forma în vigoare anterior revizuirii Constituţiei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 septembrie 1992) şi în conformitate cu care era atrasă răspunderea civilă a administratorilor, gestionarilor, contabililor, precum şi a celorlalţi salariaţi care au concurat, prin acţiunile lor, la producerea pagubelor cauzate în legătură cu formarea, administrarea şi întrebuinţarea resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi cu gestionarea patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale (de exemplu, Decizia nr. 206/1997 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercială, publicată în Dreptul nr. 9/1997, p. 115), dar şi soluţia dată de Secţiile Unite prin Decizia nr. 2/1996, în aplicarea art. 46 din Legea nr. 94/1992.

33. Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 făcea trimitere la măsuri luate împotriva celor găsiţi vinovaţi de producerea prejudiciului, mergând de la suspendarea din funcţie şi până la iniţierea asupra acestor persoane a procedurilor legale de recuperare a sumelor (normele utilizând sintagma „până la soluţionarea definitiva a cauzelor în care sunt implicate”- n.r. - aceste persoane).

34. Opiniile doctrinare actuale susţin aceeaşi linie de gândire, afirmând că răspunderea autorităţii publice pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative ilegale este o răspundere civilă delictuală obiectivă, care derivă din obligaţia de garanţie instituită de lege în sarcina autorităţilor publice cu privire la legalitatea actelor pe care le emit şi activităţii pe care o desfăşoară în slujba cetăţenilor, care are ca suport asumarea riscurilor pentru eventuala activitate defectuoasă, abuzivă, ilicită şi cauzatoare de prejudicii pentru persoanele fizice şi persoanele juridice.

35. În fine, s-ar putea pune în discuţie dacă, prin jocul apelării la diferite proceduri judiciare de recuperare a prejudiciului constatat prin decizia Curţii de Conturi, implicaţiile de ordin patrimonial şi penal asupra persoanei/persoanelor trimise în judecată pentru pretinsa săvârşire a unor infracţiuni în legătură cu gestionarea fondurilor publice să mizeze pe aplicarea aceloraşi argumente reţinute de CEDO în Cauza Lungu şi alţii împotriva României - nr. 25.129/06, Hotărârea din 21 octombrie 2014 (încălcarea principiului securităţii juridice prin derularea simultană şi în paralel a două proceduri independente cu privire la aceeaşi faptă - punerea instanţei penale în situaţia luării în considerare a hotărârilor civile definitive, de impunere către terţe persoane, fie şi în parte, a prejudiciului pentru care funcţionarul public este trimis în judecată, ori de a lua în considerare reîncadrarea juridică a faptei pe măsura recuperării respectivului prejudiciu).

36. Instanţa de trimitere a mai avut în vedere şi că, în alte acte normative, legiuitorul a prevăzut explicit că prejudiciul constatat ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi regularităţii utilizării şi administrării fondurilor publice stă la baza emiterii unui titlu de creanţă, care fundamenteaz㠓În temeiul legii - acţiunea de recuperare de la beneficiari a sumelor primite necuvenit (de exemplu, art. 21 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011), ori că prejudiciul se recuperează prin decizie de imputaţie sau angajament de plată [art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - Legea nr. 188/1999].

37. Spre deosebire de aceste reglementări, Legea nr. 94/1992 pare a transpune în sarcina entităţii auditate şi a factorilor de decizie din cadrul ei chestiunea răspunderii civile delictuale pentru actele emise. Astfel, art. 5 alin. (5) din legea menţionată poate primi, în raport cu această viziune, interpretarea că rapoartele Curţii de Conturi nu ar putea fi opuse de către entitatea auditată nici actelor ulterioare de control financiar, dar nici terţilor, iar răspunderea pentru prejudiciul produs prin utilizarea nelegală a fondurilor publice operează strict pe tărâmul dat de art. 1.349, art. 1.357, art. 1.382 şi art. 1.384 din Codul civil.

38. Desigur, a susţinut instanţa de trimitere, problematica pusă în dezbatere nu are nicio legătură cu situaţiile în care recuperarea creanţelor bugetare (constituite fie ca sume datorate de terţe persoane în temeiul legislaţiei fiscale, fie ca plăţi bugetare nedatorate pe temei contractual) implică luarea de către entitatea auditată a măsurilor necesare întregirii bugetului autorităţii administraţiei publice, pentru că, într-o atare ultimă ipoteză, valorificarea actelor de control se realizează în virtutea calităţii de creditor bugetar.

39. A concluzionat instanţa de trimitere că problema de drept pusă în discuţie în prezenta cauză vizează clarificarea existenţei unui drept de opţiune între iniţierea procedurii răspunderii civile delictuale a celor vinovaţi de producerea prejudiciului prin plăţi nelegale de la bugetul local şi recuperarea aceluiaşi prejudiciu de la beneficiarii de bună credinţă ai acestor plăţi ori chiar a posibilităţii legale de valorificare concomitentă a ambelor opţiuni de către entitatea auditată.

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

40. Prin Adresa nr. 2.108/C/4.057/III-5/2016 din 21 noiembrie 2016, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

IX. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

A) În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate hotărâri relevante cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită.

B) Curţile de apel şi tribunalele

41. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, majoritatea curţilor de apel a comunicat că nu a identificat jurisprudenţa referitoare la problema de drept în discuţie şi nici cauze aflate pe rol, în care să se pună această problemă de drept; singura instanţă care a transmis jurisprudenţa relevantă în legătură cu chestiunea de drept supusă dezlegării este Curtea de Apel Constanţa - Secţia a I civilă (Decizia nr. 25IC din 2 martie 2016, Decizia nr. 18/C din 10 februarie 2016, Decizia nr. 73/C din 6 iunie 2016), care este şi autorul sesizării; şi alte curţi de apel - Bucureşti şi Bacău - au transmis hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie, care, însă, nu vizează problema de drept punctuală ce face obiectul sesizării în discuţie (de exemplu, Decizia nr. 2.587 din 7 august 2014 a Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal):

a) Prin Decizia nr. 25/C din 2 martie 2016 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă s-au reţinut următoarele:

42. „Pretinzând efectuarea unei plăţi nedatorate, prin acţiunea dedusă judecăţii în cauză, reclamanţii au solicitat Obligarea pârâtului (o asociaţie sportivă - n.r.) la restituirea sumei de 1.130.000 lei, ce i-a fost achitată în temeiul hotărârilor (...) emise de Consiliul Judeţean C., şi au susţinut îndeplinirea condiţiilor stabilite de art. 1.341 alin. (i) şi art. 1.635 alin. (1) din Codul civil, prin raportare la Decizia nr. 70/2013 a Camerei de Conturi C., prin care s-a constatat că finanţarea asigurată din bugetul Consiliului Judeţean C. pentru activităţile sportive nu a respectat regulile şi principiile stipulate de Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului. (...) Instanţa de control judiciar a constatat nelegalitatea celor două acte administrative individuale (hotărârile consiliului judeţean - n.r.) prin încheierea de şedinţă din 25.11.2015, iar, în acest context, aprecierea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale acţiunii în repetiţiune ce s-a dedus judecăţii impune valorificarea prevederilor art. 4 alin. (3) din actul normativ anterior menţionat (Legea nr. 554/2004 - n.r.) (...). Deşi este de necontestat că admiterea excepţiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar înlăturarea acestuia din litigiul în care a fost invocată excepţia, beneficiarul actului administrativ constatator sau constitutiv de drepturi nu mai are posibilitatea de a se prevala de acesta în faţa instanţei, ceea ce conduce la lipsa fundamentului dreptului consacrat şi impune concluzia că admiterea excepţiei de nelegalitate produce, practic, efecte similare, ca întindere şi conţinut, cu anularea actului. În consecinţă, în valorificarea considerentelor teoretice expuse anterior, referitoare la ipoteza plăţii efectuată în executarea unei obligaţii nule, Curtea (de apel - n.r.) apreciază că, urmare a constatării nelegalităţii hotărârilor (...) Consiliului Judeţean C., în temeiul cărora a fost efectuată plata a cărei restituire se solicită, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale acţiunii în repetiţiune nu mai poate fi contestată, întrucât ne aflăm în prezenţa executării unei obligaţii de care Consiliul Judeţean C., în calitatea sa de titular al plăţii ce se pretinde a fi restituită, nu mai este ţinut. Nefiind opozabile părţii împotriva căreia au fost invocate, respectiv reclamanţilor, cele două acte administrative individuale a căror nelegalitate a fost constatată rămân inoperante în cadrul litigiului de faţă, iar plata sumei de 1.130.000 lei, efectuată în temeiul acestora, a devenit lipsită de cauză şi este, în consecinţă, o plată nedatorată, care se impune a fi restituită, indiferent de atitudinea subiectivă a intimatului-pârât, respectiv de buna sau reaua sa credinţă, întrucât în cazul plăţii nedatorate nu interesează faptul că a fost încasată cu bună-credinţă, plata fiind supusă repetiţiunii în orice situaţie, pentru că ceea ce nu este datorat nu poate fi reţinut.” (în acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 18/C din 10 februarie 2016 şi nr. 73/C din 6 iunie 2016 ale aceleiaşi instanţe).

b) Prin Decizia nr. 2.587 din 7 august 2014 a Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-au reţinut următoarele:

43. „În urma acţiunii de audit a contului de execuţie bugetară pe anul 2010 efectuat la reclamantă, Camera de Conturi Judeţeană N. a emis Decizia nr. 61/2011 în care a constatat, cu privire la acest contract, că autoritatea publică a efectuat plăţi nelegale pentru cantităţi de lucrări neefectuate (în sumă de 73.878,9 lei) şi pentru cantităţi de lucrări care nu au fost asumate legal (în sumă de 65.659 lei). Astfel, la punctele numărul 12 din dispozitivul deciziei, organul de control a dispus măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de efectuarea de cheltuieli fără bază legală cu privire la respectivul obiectiv şi recuperarea prejudiciului. Obiectul acţiunii cu care reclamanta (unitate administrativ-teritorială - n.r.) a învestit instanţa în prezenta cauză îl constituie obligarea pârâtei (societate comercială - n.r.) la plata prejudiciului rezultat din efectuarea plăţilor pentru lucrări neexecutate. În raport cu limitele învestirii, prima instanţă a constatat că acţiunea este întemeiată în parte. (...) Conform concluziilor expertului tehnic, situaţiile de lucrări au fost întocmite în mod defectuos. (...) Rezultă că pentru executarea obiectivului contractat de pârâtă, autoritatea publică achizitoare a suferit un prejudiciu în sumă de 47.756,43 lei, constatările expertului confirmând lipsa de diligentă a autorităţii publice la recepţia cantităţilor de lucrări şi faptul că procesele-verbale de recepţie au fost încheiate formal. Este adevărat că principiul libertăţii contractuale instituit de art. 969 din Codul civil, în vigoare la data naşterii raportului juridic dintre părţi, se aplică şi în căzui contractelor de achiziţie publică, însă actele de gestiune întocmite de părţi în executarea contractului sunt supuse cu preponderenţă regimului de drept public, calitatea de autoritate publică a achizitorului şi sursa publică a sumelor achitate executantului imprimând raporturilor juridice dintre părţi o natură administrativă. În consecinţă, chiar dacă reclamanta şi-a asumat obligaţia de plată evidenţiată în situaţiile de lucrări şi a semnat procesele-verbale de recepţie, această situaţie nu este de natură să ducă la respingerea acţiunii; întrucât plata serviciilor prestate s-a făcut din fonduri publice, devin incidente dispoziţiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 500/2000 privind finanţele publice, potrivit cărora efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii.”

44. Unele instanţe de judecată au transmis puncte de vedere/opinii ale judecătorilor, potrivit cărora:

a) în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992, măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi, privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administraţiei publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform art. 1.635 şi următoarelor din Codul civil (Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Vrancea; Curtea de Apel Piteşti şi instanţele judecătoreşti din circumscripţia teritorială a acesteia);

b) măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administraţiei publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform dispoziţiilor art. 1.635 şi următoarelor din Codul civil, în măsura în care nu se identifică un alt temei care ar justifica restituirea (Tribunalul Cluj - Secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale);

c) opinia judecătorilor din cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi este în sensul că, din prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 rezultă că rapoartele Curţii de Conturi nu pot fi opuse de către entitatea auditată nici actelor ulterioare de control financiar, nici terţilor, iar răspunderea pentru prejudiciul produs prin utilizarea nelegală a fondurilor publice operează strict pe tărâmul art. 1.349, 1.357, 1.382 şi 1.384 din Codul civil; în condiţiile în care problema pusă în discuţie nu are legătură cu situaţiile în care recuperarea creanţelor bugetare implică luarea de către entitatea auditată a măsurilor necesare întregirii bugetului autorităţii administraţiei publice, se opinează că nu există un drept de opţiune între iniţierea procedurii răspunderii civile delictuale a celor vinovaţi de procedura prejudiciului prin plăţi nelegale de la bugetul local şi recuperarea aceluiaşi prejudiciu de la beneficiarii de bună-credinţă a acestor plăţi, ci urmarea primei căi este obligatorie.

X. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

45. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, prin Decizia nr. 203 din 7 aprilie 20161, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate analizată. În considerentele deciziei sus-menţionate, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit prevederilor art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituţie, Curtea de Conturi „exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public”, control care nu se poate raporta decât la dispoziţiile legale. S-a relevat că acesta este motivul pentru care legiuitorul, dând eficienţă prevederilor Legii fundamentale, a stipulat în art. 2 lit. a) din Legea nr. 94/1992 că, prin activitatea de control exercitată de Curtea de Conturi, „se verifică şi se urmăreşte modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice”. Pe cale de consecinţă, Curtea Constituţională a apreciat că dispoziţiile de lege criticate, referitoare la constatarea de către Curtea de Conturi a unor abateri de la legalitate şi regularitate, nu sunt neconstituţionale, ci, din contră, reprezintă o expresie a prevederilor art. 137 alin. (1) şi art. 140 alin. (1) din Legea fundamentală. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Constituţie, Curtea Constituţională a notat că dispoziţiile art. 2 lit. n) şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 „nu împiedică exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale ale instanţelor de judecată cu privire la actele Curţii de Conturi, iar susţinerea referitoare la caracterul definitiv al constatărilor acestei instituţii apare, de asemenea, ca fiind lipsită de temei”.

 

XI. Jurisprudenţa C.E.D.O şi a C.J.U.E.

46. În jurisprudenţa instanţelor europene nu au fost identificate hotărâri relevante cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept

47. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile; s-a apreciat de către judecătorii-raportori că nu este îndeplinită condiţia privind legătura ce trebuie să existe între lămurirea chestiunii de drept supuse dezlegării şi soluţionarea pe fond a litigiului.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şt Justiţie

48. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată că sesizarea este inadmisibilă, după cum se va arăta în cele ce urmează,

49. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are a analiza dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, faţă de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

50. Potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

51. Din cuprinsul prevederilor legale citate se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ; în doctrină, ele au fost identificate după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă.

52. Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Constanţa este legal învestită cu soluţionarea apelului împotriva unei hotărâri pronunţate de Tribunalul Constanţa, într-un litigiu având ca obiect recuperarea prejudiciului produs unei autorităţi publice, Consiliul Judeţean C, prin efectuarea de finanţări nerambursabile din fonduri publice, către o asociaţie sportivă.

53. Competenţa de a soluţiona cauza, în primă instanţă, aparţine Tribunalului Constanţa, în temeiul art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Hotărârea pronunţată de tribunal este supusă numai apelului, iar curtea de apel este competentă să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă, coroborat cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, conform cărora „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2017 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.”

54. Analiza îndeplinirii condiţiei de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică presupune a stabili dacă dispoziţiile legale care fac obiectul sesizării au legătură cu cauza şi sunt determinante în soluţionarea acesteia.

55. Instanţa de trimitere, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, trebuie să verifice din oficiu admisibilitatea sesizării şi să prezinte argumentele pentru care apreciază, între altele, că de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

56. Încheierea de sesizare nu conţine argumente de natură să permită a se înţelege raţionamentul instanţei în stabilirea legăturii dintre dispoziţiile legale a căror lămurire se solicită şi soluţionarea cauzei pe fond. Sub acest aspect sunt expuse mai multe situaţii posibile de urmat din perspectiva valorificării deciziei Curţii de Conturi, concluzionând-se că se impune să se clarifice dacă există un drept de opţiune între iniţierea procedurii răspunderii civile delictuale a celor vinovaţi de producerea prejudiciului prin plăţi nelegale de la bugetul local şi recuperarea aceluiaşi prejudiciu de la beneficiarii de bună-credinţă ai acestor plăţi, ori chiar a posibilităţii legale de valorificare concomitentă a ambelor opţiuni de către entitatea auditată.

57. Prioritar verificării îndeplinirii condiţiei referitoare la caracterul determinant al chestiunii de drept pentru soluţionarea cauzei pe fond se impune a reliefa contextul care a generat întrebarea adresată instanţei supreme, prin identificarea obiectului litigiului şi prin prezentarea succintă a cadrului factual şi juridic din cauza principală, elemente esenţiale pentru soluţionarea cauzei.

58. Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii Judeţul C, Consiliul Judeţean C şi preşedintele Consiliului Judeţean C au chemat în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 800.000 lei, reprezentând plata efectuată de reclamanţi în temeiul Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013.

59. Pârâta este o asociaţie sportivă care a primit de la reclamanţi această sumă cu titlu de finanţare nerambursabilă din fonduri publice. Printr-o decizie a Camerei de Conturi s-a constatat că entitatea auditată, Consiliul Judeţean C, a efectuat această plată cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 350/2005, precum şi cele ale Legii nr. 69/2000.

60. Trebuie precizat că, în cadrul acţiunii în litigiul pendinte, reclamanţii au invocat şi excepţia de nelegalitate a hotărârii consiliului judeţean în temeiul căreia s-au efectuat plăţile către pârâta, asociaţie sportivă.

61. În cuprinsul hotărârii pronunţate de prima instanţă, în legătură cu cauza acţiunii, există precizarea că reclamanţii au renunţat la temeiul juridic reprezentat de prevederile art. 1.341 din Codul civil şi că acţiunea are ca temei de drept dispoziţiile art. 1.635-1.637 din acelaşi cod, precum şi toate celelalte acte normative care reglementează activitatea Curţii de Conturi, fără a fi indicate actele normative incidente.

62. Instanţa de apel, în cuprinsul încheierii de sesizare, cu privire la cauza acţiunii promovate de reclamanţi pentru recuperarea prejudiciului, a indicat prevederile art. 1.341 şi următoarele din Codul civil, privind plata nedatorată şi art. 1.635 şi următoarele din acelaşi cod, privind restituirea prestaţiilor.

63. De asemenea, instanţa de apel menţionează în încheierea de sesizare că, prin intermediul căii de atac a apelului, se critică doar modalitatea de aplicare a dispoziţiilor dreptului comun, fără a fi criticată şi soluţia dispusă asupra excepţiei de nelegalitate, însă din memoriul de apel rezultă că s-au adus critici şi asupra dispoziţiei de admitere a excepţiei de nelegalitate.

64. Se poate remarca, din această perspectivă, o lipsă de coerenţă între cele reţinute în hotărârea primei instanţe şi expunerea efectuată de instanţa de apel în cuprinsul încheierii de sesizare. În timp ce instanţa de fond reţine că restituirea sumelor s-a dispus în temeiul art. 1.635 alin. (1) din Codul civil, ca o consecinţă a anulării Hotărârii Consiliului Judeţean C nr. 52/2013, pe cale incidentală, ca urmare a admiterii excepţiei de nelegalitate, instanţa de apel indică drept cauză a acţiunii prevederile art. 1.341 şi următoarele din Codul civil privind plata nedatorată şi art. 1.635 şi următoarele din Codul civil privind restituirea prestaţiilor.

65. Toate aceste neconcordanţe sesizate afectează claritatea, precizia şi lipsa de echivoc, care trebuie să caracterizeze conţinutul actului de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Aceasta, deoarece, pe calea mecanismului hotărârii prealabile, se realizează o interpretare de principiu a unei norme de drept într-un context factual şi juridic care trebuie pe deplin lămurite pentru a exclude o interpretare dată doar pentru a rezolva problemele particulare ivite în legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei şi, eventual, pentru a răspunde unor apărări care s-au ridicat în litigiul principal.

66. Întrebarea formulată de către instanţa de trimitere porneşte de la premisa existenţei unui act administrativ cu caracter individual, nelegal, în temeiul căruia s-a efectuat plata şi, în acest context, se solicită să se lămurească dacă, din interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 s-ar putea considera că măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi, aceea de recuperare a prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform art. 1,635 şi următoarele din Codul civil.

67. Dispoziţiile art. 1.635 şi următoarele din Codul civil se referă la:

- restituirea prestaţiilor ori de câte ori cineva este ţinut în virtutea legii să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare;

- restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic desfiinţat ulterior cu efect retroactiv;

- restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic ale cărui obligaţii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forţă majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

68. Din modul în care a prezentat punctul său de vedere, instanţa de apel recunoaşte că entitatea auditată poate apela la diferite proceduri judiciare de recuperare a prejudiciului constatat prin decizia Curţii de Conturi, dar solicită instanţei supreme ca, pe cale de interpretare, să limiteze posibilităţile pe care entitatea auditată le-ar avea la îndemână pentru recuperarea prejudiciului.

69. Din analiza hotărârilor judecătoreşti transmise la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rezultă că entităţile auditate nu se rezumă numai la formularea acţiunilor având ca temei plata nedatorată sau răspunderea civilă delictuală, ci şi faptul că, în funcţie de specificul activităţii entităţilor auditate şi al activităţii ce a dus la producerea prejudiciului, măsurile pentru recuperarea prejudiciului sunt foarte diferite.

70. Lămurirea chestiunii de drept implică a se stabili dacă între prevederile legale indicate în conţinutul întrebării există vreo corelaţie şi determinarea legăturii dintre acestea şi soluţionarea cauzei pe fond.

71. În acest scop este necesară redarea conţinutului dispoziţiilor legale indicate de instanţa de trimitere în cuprinsul întrebării:

Legea nr. 94/1992

„Art. 5. - (1) Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informaţii, necesare exercitării atribuţiilor sale.

(2) Entităţile auditate de Curtea de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informaţiile solicitate, la termenele şi în structura stabilite de Curtea de Conturi, şi să-i asigure accesul în sediile acestora.

(3) La solicitarea auditorilor publici, persoanele fizice sau juridice deţinătoare de acte sau documente sunt obligate să le pună la dispoziţia acestora.

(4) Entităţile auditate sunt obligate să sprijine activitatea auditorilor publici, în cazul efectuării misiunilor de audit la sediile acestora, prin asigurarea unor spaţii de lucru adecvate şi a accesului logistic corespunzător

(5) Entităţile auditate poartă întreaga răspundere pentru acţiunile lor şi nu pot fi absolvite de această răspundere prin invocarea rapoartelor Curţii de Conturi.

(...)”

.Art. 33. - (...)

(3) în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.

(...)”

„Art. 64. - (1) Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este amenda.”

72. În vederea interpretării art. 5 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 este de subliniat că această prevedere legală se regăseşte în cap. I al legii, denumit „Dispoziţii generale”, iar alineatele precedente ale art. 5 reglementează obligaţiile entităţilor auditate, care intră în competenţa de verificare a Curţii de Conturi, precum şi ale altor persoane fizice sau juridice deţinătoare de acte ort documente.

73. Din interpretarea, în acelaşi timp, literală şi sistematică a dispoziţiilor alin. (3) al art. 5 din Legea nr. 94/1992 rezultă că ipoteza normativă a acestui text legal stabileşte că entităţile auditate nu se pot prevala de rapoartele Curţii de Conturi în scopul de a fi absolvite de răspundere pentru acţiunile lor. Cu alte cuvinte, în cazul în care entităţile auditate sunt supuse altor controale sau altor verificări, acestea nu pot opune rapoartele Curţii de Conturi pentru a fi exonerate de răspundere pentru eventuale neregularităţi constatate.

74. În acest context rezultă că nu se poate identifica nicio legătură între aceste prevederi legale şi cauza acţiunii din litigiul principal, după cum nu se poate stabili nicio corelaţie cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 sau ale art. 64 din aceeaşi lege, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

75. Art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 reglementează modalitatea de valorificare a rapoartelor de audit în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate care au determinat producerea unor prejudicii. O atare situaţie de fapt se comunică entităţii publice auditate, concluzie care se desprinde din conţinutul art. 33 alin. (3) teza I din Legea nr. 94/1992.

76. Textul art. 33 alin. (3) teza finală din Legea nr. 94/1992 instituie în sarcina entităţii auditate obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune luarea de măsuri pentru recuperarea acestuia. Analiza conţinutului art. 33 alin. (3) teza finală nu oferă niciun indiciu cu privire la calea de urmat, lăsând în sarcina entităţii auditate alegerea celor mai eficiente şi mai adecvate căi pentru recuperarea prejudiciului. Explicaţia rezidă în faptul că entităţile auditate [care potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 94/1992 pot fi autorităţi publice, companii/societăţi naţionale, regii autonome, societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalului social] s-ar putea afla într-o multitudine de raporturi juridice, astfel că, dată fiind natura diversă a acestora, ari. 33 alin. (3) teza finală nu prevede nici măcar cu titlu exemplificativ natura căii procesuale sau administrative de urmat pentru recuperarea prejudiciilor constatate.

77. Cât priveşte dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 94/1992 se constată că prin acestea este reglementată infracţiunea referitoare la nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii auditate a măsurilor transmise de Curtea de Conturi.

78. În mod evident aceste prevederi legale no au legătură cu soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de trimitere, pentru că nu s-a pus în discuţie nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi.

79. Dacă judecata cauzei depinde de stabilirea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni este în sarcina instanţei de trimitere să aprecieze şi să adopte măsurile procesuale adecvate în raport cu situaţia ivită.

80. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanţei de trimitere, atunci, pe cale de interpretare, dar contrar spiritului şi literei legii, s-ar ajunge la limitarea posibilităţilor pe care entităţile publice le-ar putea folosi pentru recuperarea prejudiciilor, deşi legea prevede clar şi expres că stabilirea întinderii prejudiciului şi a măsurilor ce pot fi dispuse pentru recuperarea acestuia sunt obligaţii ale acestor entităţi publice şi, de aceea, procedurile de recuperare la care vor apela pot fi stabilite numai de aceste entităţi publice.

81. Instituţiile publice pot fi implicate în diverse raporturi juridice cum ar fi, de exemplu, raporturi de muncă, administrative, contractuale, derivând din achiziţii publice etc. În funcţie de natura raportului juridic în care este implicată instituţia publică şi în raport cu specificul situaţiei în care s-a produs prejudiciul sau s-a efectuat plata nelegală din bugetul instituţiei publice, recuperarea acestora poate fi diferită, iar alegerea modalităţii pentru recuperarea prejudiciului aparţine conducerii entităţii auditate.

82. Nu este posibil a se stabili cu valoare de principiu o cale de urmat prin interpretarea textelor legale indicate în cuprinsul întrebării, deoarece acestea nu conţin nicio referire cu privire la modalitatea concretă în care entităţile auditate vor recupera prejudiciul.

83. Este atributul instanţei de trimitere să stabilească, în raport cu toate circumstanţele factuale şi juridice ale cauzei (care nu au fost în mod clar şi neechivoc prezentate în încheierea de sesizare), dacă reclamanţii au promovat o acţiune afectată sau nu de un fine de neprimire,

84. Numeroasele probleme ce pot să apară în cadrul litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, referitoare la modalităţile la care entităţile publice auditate au apelat, nu pot fi rezolvate printr-o soluţie dată într-un litigiu cu un anumit obiect, ci ele se analizează, plecând de la principiul disponibilităţii ce guvernează orice litigiu civil, în funcţie de specificul acestuia şi de regulile ce guvernează litigiul respectiv, iar dacă entitatea verificată recurge la mai multe măsuri simultan pentru recuperarea prejudiciului, atunci tot instanţele judecătoreşti vor soluţiona litigiile, pe baza principiilor consacrate ce sunt aplicabile.

85. Nu se poate considera că se impune interpretarea acestor texte, pentru că ele nu ar fi clare şi precise, prin raportare la alte dispoziţii din alte acte normative, aşa cum încearcă să sugereze instanţa de apel atunci când face referiri la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, deoarece textele din Legea nr. 94/1992, prin modul de redactare, prevăd expres că entităţile publice auditate au obligaţia de a stabili întinderea prejudiciului şi de a dispune măsuri pentru recuperarea acestuia.

86. Există şi dispoziţii în legi speciale, în care este stabilită procedura de urmat pentru recuperarea acestor prejudicii, iar pentru situaţiile în care nu există reglementare specială se recurge la normele dreptului comun, aşa cum s-a procedat în litigiul principal.

87. De altfel, instanţa supremă s-a pronunţat asupra rolului pe care mecanismul instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă îl are, acela de a da chestiunii de drept o rezolvare de principiu, pentru ca „să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.” (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 820 din 4 noiembrie 2015)._

88. În acest context se reţine că lămurirea chestiunii de drept cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată nu are legătură cu soluţionarea pe fond a litigiului, mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă neputând fi uzitat, atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiţiile restrictive de admisibilitate analizate, rolul unificator al instituţiei juridice a hotărârii prealabile numai în privinţa chestiunilor de drept de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective.

89. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 7.430/118/2015, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (5), art. 33 alin. (3) teza ultimă şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsura impusă prin decizia Curţii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs prin alocarea nelegală de fonduri publice, printr-un act al administraţiei publice locale cu caracter individual, constatat nelegal în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, deschide calea recuperării sumelor de la terţii beneficiari, conform dispoziţiilor art. 1.635 şi următoarele din Codul civil ”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu


1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 23 iunie 2016.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.