MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 456/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 456         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 19 iunie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

72. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei - Verificarea ex post a adiţionalităţii 2007-2013 - COM (2017) 138 final

 

73. - Hotărâre referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităţilor de concurenţă din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor şi privind garantarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne - COM (2017) 142 final

 

74. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Crearea unui sistem de impozitare a societăţilor echitabil, competitiv şi stabil pentru Uniunea Europeană - COM (2016) 682 final

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

429. - Hotărâre pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere privind cooperarea în domeniul probaţiunii şi al sistemului penitenciar între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia, semnat la 27 aprilie 2017 la Bucureşti

 

Memorandum de înţelegere privind cooperarea în domeniul probaţiunii şi al sistemului penitenciar între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

364. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru stabilirea condiţiilor aplicabile în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie în anul 2017

 

519. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.158/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Argeş

 

3.932. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 29 din 24 aprilie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei - Verificarea ex post a adiţionalităţii 2007-2013 - COM (2017) 138 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/359 din 31.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

(1) Constată că nivelul agregat al cheltuielilor structurale ale statelor membre în regiunile de convergenţă în perioada 2007- 2013 (94,4 miliarde euro în medie pe an pentru perioada 2007-2013) a fost cu aproximativ 1,2 miliarde euro mai scăzut decât nivelul ex ante (95,6 miliarde euro) şi cu 13 miliarde euro mai ridicat decât nivelul agregat stabilit la mijlocul perioadei (81,4 miliarde euro), în pofida existenţei unor diferenţe semnificative între statele membre. În general, diferenţele cele mai mari sunt concentrate în statele membre cele mai afectate de încetinirea creşterii economice şi de criza finanţelor publice.

(2) Constată că toate statele membre, cu excepţia Greciei, şi-au respectat nivelul de referinţă pentru perioada 2007-2013, fie cel stabilit iniţial la verificarea ex ante în Cadrele strategice naţionale de referinţă, fie cel revizuit în cadrul verificării la jumătatea perioadei. Şase state membre se situează sub nivelul de referinţă stabilit la verificarea ex ante, dar deasupra nivelului de referinţă final (Cehia, Germania, Italia, Lituania, Ungaria şi Portugalia), ca urmare a revizuirii în jos decise în cadrul verificării la jumătatea perioadei.

(3) Constată că verificarea ex post a confirmat deficienţele metodei de verificare a adiţionalităţii, care fuseseră deja identificate cu ocazia verificării la jumătatea perioadei. Volumul de informaţii care trebuie furnizate reprezintă o povară semnificativă pentru statele membre şi prezintă dificultăţi în cadrul verificării de către Comisie din cauza problemelor legate de comparabilitate între diversele metode utilizate de statele membre pentru a verifica adiţionalitatea şi statisticile oficiale disponibile în UE. Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care verificarea adiţionalităţii pentru perioada 2014-2020 a fost simplificată substanţial şi a fost aliniată la guvernanta economică a UE.

(4) Apreciază faptul că România a respectat principiul adiţionalităţii, evitându-se astfel aplicarea unei corecţii financiare de către Comisia Europeană prin anularea totală sau parţială a contribuţiei din fondurile structurale.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 12 iunie 2017.

Nr. 72.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind oferirea de mijloace autorităţilor de concurenţă din statele membre astfel încât să fie organisme mai eficace de asigurare a respectării normelor şi privind garantarea funcţionării corespunzătoare a pieţei interne - COM (2017) 142 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului nr. 2 anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/364 din 7.06.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

(1) Constată că propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii, deoarece ANC aplică norme cu o dimensiune transfrontalieră. Doar o acţiune la nivelul UE poate asigura funcţionarea satisfăcătoare a sistemului de cooperare ce permite ANC să investigheze presupusele încălcări dincolo de frontierele statului membru în care îşi au sediul.

De asemenea, propunerea de directivă respectă principiul proporţionalităţii deoarece aceasta va stabili standarde minime care să permită ANC să asigure respectarea eficace a normelor UE în materie de concurenţă. Statele membre vor putea în continuare să stabilească standarde mai ridicate şi să îşi adapteze normele la specificităţile naţionale.

(2) Recomandă:

a) înlocuirea definiţiei noţiunii de „cartel secret”, prevăzută la art. 2 (9), cu terminologia utilizată de Directiva nr. 104/2014 privind acţiunile în despăgubire, respectiv „cartel”, pentru a face referire la înţelegerile sau practicile concertate între doi sau mai mulţi concurenţi care urmăresc coordonarea comportamentului concurenţial al acestora pe piaţă sau influenţarea parametrilor relevanţi ai concurenţei prin practici, care includ, printre altele, fixarea sau coordonarea preţurilor de achiziţie sau de vânzare sau a altor condiţii comerciale, inclusiv în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, alocarea cotelor de producţie sau de vânzare, împărţirea pieţelor şi a clienţilor, inclusiv manipularea procedurilor de cerere de oferte, restricţionări ale importurilor sau exporturilor sau acţiuni anticoncurenţiale împotriva altor concurenţi. Cartelurile, prin natura lor, au caracter secret;

b) revizuirea prevederilor art. 21 întrucât, în forma actuală, încurajează transmiterea cererilor complete de clemenţă către Comisia Europeană, în defavoarea unei autorităţi de concurenţă naţionale mai bine plasate care, conform prevederilor art. 21 (6), ar urma să primească o cerere simplificată, în circuitul procedural. Numai dacă autoritatea va fi informată că nu există interes de acţiune din partea Comisiei, aceasta va putea primi o cerere de clemenţă completă şi va avea competenţă de acţiune;

c) clarificarea prevederilor ârt. 29 (1) care în forma actuală nu permit transmiterea datelor din dosarul cauzei investigate de autorităţile de concurenţă. În aplicarea legislaţiei în domeniu, către instanţă/procuratură, atunci când este vizată răspunderea penală a persoanei fizice.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 12 iunie 2017.

Nr. 73.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Crearea unui sistem de impozitare a societăţilor echitabil, competitiv şi stabil pentru Uniunea Europeană - COM (2016) 682 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/445 din 31.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. la act de:

a) poziţia Comisiei Europene potrivit căreia CCCTB va îmbunătăţi considerabil funcţionarea pieţei unice din punct de vedere fiscal şt va permite eliminarea principalelor obstacole fiscale cu care societăţile se confruntă în prezent pe piaţa unică. CCCTB va fi obligatorie doar pentru cele mai mari societăţi. Cu toate acestea, IMM-urile şi întreprinderile nou-înfiinţate pot opta să participe la sistem, dacă doresc să beneficieze de simplificarea şi de reducerea costurilor pe care acesta le oferă;

b) propunerea privind instrumentele îmbunătăţite de evitare a dublei impuneri, considerând că societăţile trebuie să plătească impozite echitabile în ţara în care generează profiturile;

c) propunerea privind măsurilor suplimentare de combatere a abuzurilor, astfel, CCCTB conţine dispoziţii antiabuz pentru a proteja statele membre împotriva erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor, atât în cadrul UE, cât şi în raport cu ţările terţe. Măsurile antiabuz din cadrul CCCTB le reflectă pe cele din Directiva privind combaterea evitării obligaţiilor fiscale (ATAD).

2. Apreciază faptul că prin propunerea privind soluţionarea litigiilor legate de dubla impunere şi propunerea referitoare la problema tratamentului neuniform al elementelor hibride care implică ţări terţe, se va realiza o impozitare mai echitabilă şi mai eficientă a societăţilor în UE, precum şi combaterea diferitelor forme de abuz.

3. Manifestă rezerve în ceea ce priveşte a două etapă privitoare la consolidarea bazelor fiscale, din cauza posibilului impact semnificativ asupra veniturilor bugetare naţionale, ce poate afecta posibilitatea planificării fiscal-bugetare a statelor membre.

4. Recomandă:

a) certificarea activităţilor de cercetare-dezvoltare definite la art. 4 alin. (11), COM (2016) 685 de către autoritatea naţională care supraveghează domeniul vizat, precum şi pentru aplicarea unitară a stimulentului fiscal instituit de directivă;

b) introducerea unei prevederi care să delimiteze tipurile de cheltuieli eligibile pentru facilitatea fiscală propusă;

c) acordarea stimulentului sub forma supradeducerii fiscale din baza impozabilă pentru C-D [varianta precedentă a art. 9 alin. (3)], care permite o aplicare unitară în toate statele membre şi asigură rezultate fiscale comparabile între contribuabili/state membre;

d) respingerea abordării propuse de Preşedinţia malteză care permite statelor membre să menţină un stimulent fiscal naţional care îmbracă forma creditului fiscal;

e) respingerea mecanismului propus pentru compensarea/ recuperarea transfrontalieră a pierderilor fiscale, care este complex, dificil de aplicat şi de controlat;

f) continuarea discuţiilor asupra principiilor propuse şi clarificarea definiţiilor pentru termenii şi expresiile utilizate.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite instituţiilor europene.

 

Această hotărâm a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 12 iunie 2017.

Nr. 74.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere privind cooperarea în domeniul probaţiunii şi al sistemului penitenciar între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia, semnat la 27 aprilie 2017 la Bucureşti

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Memorandumul de înţelegere privind cooperarea în domeniul probaţiunii şi al sistemului penitenciar între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia, semnat la 27 aprilie 2017 la Bucureşti.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Tudorel Toader

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 9 iunie 2017.

Nr. 429.

 

MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE

privind cooperarea în domeniul probaţiunii şi al sistemului penitenciar între Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia

 

Ministerul Justiţiei din România şi Ministerul Executării Pedepselor din Georgia, denumite în continuare părţi, reafirmând angajamentul pentru consolidarea statului de drept, democraţiei şi bunei guvernări în interiorul Parteneriatului Estic al Politicii europene de vecinătate a Uniunii Europene,

având în vedere Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Georgia, pe de altă parte, încheiat în iunie 2014 şi dorinţa statului georgian de a deveni membru al Uniunii Europene,

considerând că dezvoltarea cooperării dintre România şi Georgia în domeniul executării pedepselor are un rol important în consolidarea relaţiei dintre cele două ţări,

având dorinţa comună de a dezvolta cooperarea bilaterală şi stabilirea unui parteneriat între părţi, conştientizând faptul că schimbul de informaţii şi experienţă reprezintă un interes reciproc pentru părţi, dorind să stimuleze colaborarea nemijlocită dintre autorităţile responsabile cu executarea pedepselor dintre cele două state, reafirmând hotărârea de a contribui în mod constructiv şi substanţial la consolidarea relaţiilor bilaterale prin dezvoltarea cooperării dintre România şi Georgia în domeniul executării pedepselor, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Aplicabilitate

 

Domeniile de cooperare ale prezentului memorandum sunt:

a) managementul eficient al sistemului penitenciar şi sistemului de probaţiune;

b) siguranţa şi regimul penitenciar, precum şi protecţia drepturilor omului în penitenciare;

c) schimb de experienţă privind reabilitarea, programele de resocializare şi reintegrare a deţinuţilor sau a persoanelor aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune;

d) schimb de informaţii şi experienţă privind instituirea unui sistem progresiv de executare a pedepsei; instituirea unui sistem motivaţional pentru deţinuţi;

e) schimb de informaţii şi experienţă privind elaborarea şi implementarea programelor de reducere a violenţei în penitenciare, precum a celor destinate deţinuţilor cu afecţiuni psihice;

f) asistenţa medicală în penitenciare;

g) consolidarea performanţei profesionale a personalului din sistemul penitenciar şi a celui din sistemul de probaţiune;

h) responsabilizarea socială cu participarea şi implicarea reprezentanţilor penitenciarelor şi ai serviciilor de probaţiune.

 

ARTICOLUL 2

Forme de cooperare

 

În aplicarea dispoziţiilor articolului 1 din prezentul memorandum, principalele forme de cooperare sunt:

a) schimbul de informaţii şi bune practici;

b) organizarea de vizite şi întâlniri între oficiali, experţi şi delegaţii, având teme de interes comun pentru părţi;

c) organizarea şi participarea la conferinţe, seminare, stagii de practică, ateliere de lucru şi alte evenimente cu subiecte de interes comun pentru părţi;

d) consiliere, mentorat şi formare profesională inclusiv prin detaşarea reciprocă de experţi, la solicitarea şi cu acordul celor doi miniştri, în limita resurselor financiare şi umane disponibile;

e) convenirea unor planuri de acţiuni anuale sau multianuale, după caz;

f) elaborarea şi implementarea unor proiecte comune;

g) alte forme de cooperare convenite.

 

ARTICOLUL 3

Soluţionarea litigiilor

 

Orice dispută care se poate ivi în legătură cu interpretarea sau implementarea prezentului memorandum va fi rezolvată pe cale amiabilă, prin consultări şi negocieri între părţi,

 

ARTICOLUL 4

Implementarea

 

1. Prezentul memorandum va fi implementat în concordanţă cu legislaţia aplicabilă pe teritoriul statelor din care provin părţile.

2. În scopul implementării prezentului memorandum, limba engleză va fi utilizată ca limbă de lucru.

 

ARTICOLUL 5

Costuri

 

1. Părţile susţin, pe bază de reciprocitate, toate cheltuielile ocazionate de aplicarea prezentului memorandum, pentru activităţile care au loc pe teritoriile statelor lor.

2. Părţile pot conveni şi asupra altor modalităţi de finanţare, inclusiv în parteneriat cu alte organizaţii.

3. În cazul vizitelor delegaţiilor, finanţarea se realizează după cum urmează:

a) partea gazdă acoperă costurile privind cazarea şi transportul pe teritoriul său;

b) partea trimiţătoare acoperă costurile aferente transportului internaţional.

 

ARTICOLUL 6

Amendamente

 

1. Prezentul memorandum poate fi modificat pe baza unei solicitări scrise a oricăreia dintre părţi.

2. Modificările vor intra în vigoare în conformitate cu procedura pentru intrarea în vigoare a prezentului memorandum prevăzută la articolul 8.

 

ARTICOLUL 7

Efecte asupra obligaţiilor internaţionale ale părţilor

 

Prezentul memorandum nu afectează drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din acordurile internaţionale sau regulamentele la care acestea sunt parte.

 

ARTICOLUL 8

Intrarea în vigoare şi denunţarea unilaterala a memorandumului

 

Prezentul memorandum intră în vigoare la data ultimei notificări prin care părţile îşi comunică reciproc îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislaţia internă necesare pentru intrarea sa în vigoare.

 

ARTICOLUL 9

Durata

 

Memorandumul se încheie pentru o durată nedeterminată.

 

ARTICOLUL 10

Denunţarea

 

Oricare dintre părţi poate notifica celeilalte părţi, în orice moment, prin canalele diplomatice, intenţia de a denunţa prezentul memorandum. Denunţarea va produce efecte în termen de 3 (trei) luni de la data primirii notificării.

Prezentul memorandum este semnat la Bucureşti, în data de 27 aprilie 2017.

Memorandumul este încheiat în limbile română, georgiană şi engleză, în două exemplare originale, toate textele fiind egal autentice, în cazul unor divergenţe, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Ministerul Justiţiei din România,

Pentru Ministerul Executării Pedepselor din Georgia,

Tudorel Toader,

Kakha Kakhishvili,

ministrul justiţiei

ministrul executării pedepselor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

pentru stabilirea condiţiilor aplicabile în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie în anul 2017

 

Având în vedere prevederile:

- Referatului Direcţiei metale preţioase, pietre preţioase şi Proces Kimberley nr. 651 din 26 aprilie 2017;

- Hotărârii Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 28 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte condiţiile aplicabile în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marcă de garanţie proprie, în anul 2017.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin se aplică operatorilor economici autorizaţi de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor să efectueze cel puţin una dintre următoarele operaţiuni:

a) prelucrarea metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase (exclusiv producerea obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase);

b) introducerea în ţară a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase.

Art. 3. - Condiţiile necesare pentru autorizarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marcă de garanţie proprie sunt:

a) autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase pentru cei puţin una dintre operaţiunile prevăzute la art. 2, vizată anual;

b) personal propriu angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, desemnat prin decizia administratorului, care promovează testarea;

c) dotarea tehnică specifică tipului de metal preţios pentru care se solicită marca de garanţie proprie conform art. 7.

Art. 4. - Documentele care se vor depune la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în vederea obţinerii autorizaţiei pentru efectuarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie de către operatorul economic, al cărui personal a promovat testarea, sunt următoarele:

a) cerere de autorizare pentru efectuarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase;

b) autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase pentru cel puţin una dintre operaţiunile prevăzute la art. 2, vizată anual;

c) proces-verbal de constatare, eliberat de personalul de specialitate al Direcţiei metale preţioase, pietre preţioase şi Proces Kimberley al cărui model este prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul ordin, prin care se atestă existenţa dotării tehnice prevăzute la art. 7;

d) cerere de stabilire a mărcii de garanţie proprie;

e) dovada achitării taxei de autorizare pentru operaţiunea de marcare a metalelor preţioase.

Art. 5. - (1) în termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei complete, prevăzute la art. 4, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va completa autorizaţia cu operaţiunea de marcare a metalelor preţioase şi va stabili conţinutul mărcilor de garanţie proprie.

(2) Personalul desemnat, care a promovat testarea, are dreptul de marcare cu marca de garanţie proprie numai a obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase aparţinând operatorului economic care l-a desemnat în vederea participării la testare şi strict pentru tipul de metal preţios pentru care a promovat testarea.

Art. 6. - (1) Condiţiile necesare pentru participarea la testarea în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie sunt:

a) cerere de înscriere la testare al cărei model este prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin;

b) decizia administratorului pentru desemnarea personalului propriu angajat;

c) copia contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată;

d) fişa de aptitudini, a persoanei desemnate, eliberată de medicina muncii;

e) autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase, vizată anual, pentru cel puţin una dintre operaţiunile prevăzute la art. 2;

f) copia cărţii de identitate sau a altui document echivalent a persoanei desemnate.

(2) Testarea va consta într-o probă teoretică şi o probă practică.

(3) Vor putea susţine proba practică numai acele persoane care au promovat proba teoretică în condiţiile stabilite prin regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea testării în vederea autorizării operaţiunii de marcare cu marca de garanţie proprie a obiectelor şi bijuteriilor din metale preţioase, denumit în continuare Regulament.

Art. 7. - Dotarea tehnică minimă specifică tipului de metal preţios pentru operatorii economici care solicită autorizarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase este următoarea:

1. piatra de analiză;

2. lupă;

3. ciocan;

4. suport de marcare;

5. reactivi chimici, depozitaţi în sticluţe de culoare brună, cu dop rodat şi picurător, pentru: aur-7 reactivi specifici, argint - 1 reactiv specific, platină - 1 reactiv specific;

6. chei-etalon cu diferite compoziţii chimice pentru fiecare titlu legal după cum urmează:

 

Nr. crt.

Metal preţios

Titlu

‰

Nr. chei-etalon

1.

Aur galben

375

6

500

6

585

15

750

5

833

5

900

4

916

5

2.

Aur alb

375

1

585

1

750

1

3.

Argint

750

1

800

1

875

1

916

1

925

1

4.

Platină

950

1

5.

Paladiu

spectrometru cu fluorescenţă de raze X*)


*) Spectrometrul cu fluorescenţă de raze X trebuie să îndeplinească următoarele condiţii;

- pentru toate aliajele metalelor preţioase, eroarea de măsurare trebuie să fie sub 0,5%, demonstrată prin rapoarte de aplicaţii ale firmei producătoare;

- abaterea standard a valorilor obţinute pentru 10 măsurători consecutive efectuate în aceiaşi loc pe aliajele metalelor preţioase să fie sub 0,1%, demonstrată prin rapoarte de aplicaţii ale firmei producătoare.

 

7. spaţiu special amenajat pentru analiza şi marcarea metalelor preţioase în care este obligatorie prezenţa unei mese speciale de lucru şi a unei case de bani.

Art. 8. - Regulamentul, precum şi informaţiile privind bibliografia, data şi locul susţinerii probei teoretice şi probei practice vor fi disponibile la sediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi pe site-ul www.anpc.ro

Art. 9. - Pentru participarea la testarea în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase se percep taxe în limitele şi în condiţiile stabilite prin Regulament.

Art. 10. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Marcel Bogdan Pandelică

 

Bucureşti, 5 mai 2017.

Nr. 364.

 

ANEXA Nr. 1

 

CERERE

pentru înscrierea la testarea în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie

 

Subscrisa Societatea/PFA/AF .........................................., cu sediul social/domiciliul în localitatea .........................................., str. .........................................., nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul .........................................., posesoare a Autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase nr. .........................................., eliberată la data .........................................., de vă rugăm să ne aprobaţi înscrierea la testarea în vederea obţinerii autorizaţiei pentru efectuarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase, pentru următoarele persoane desemnate :

1. .........................................., legitimat cu B.I./C.I. seria ............ nr. .........................................., CNP .........................................., pentru 1): aur , argint , platin㠁, paladiu ;

2. .........................................., legitimat cu B.I./C.I. seria ............ nr. .........................................., CNP .........................................., pentru 1): aur , argint , platin㠁, paladiu ;

3. .........................................., legitimat cu B.I./C.I. seria ............ nr. .........................................., CNP .........................................., pentru 1): aur , argint , platin㠁, paladiu ;

4. .........................................., legitimat cu B.I./C.I. seria ............ nr. .........................................., CNP .........................................., pentru 1): aur , argint , platin㠁, paladiu ;

5. .........................................., legitimat cu B.I./C.I. seria ............ nr. .........................................., CNP .........................................., pentru 1): aur , argint , platin㠁, paladiu ;

Activitatea de analiză şi marcare cu marca de garanţie proprie se va face la următorul punct de lucru/sediu social din

Judeţul .........................................., localitatea .........................................., str. .......................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., ap. ...., et. ...., dotat în conformitate cu prevederile art. 7 al Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 364/2017 pentru stabilirea condiţiilor aplicabile în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie în anul 2017.

 

Semnătura şi ştampila

..........................................

 

1) Se va marca cu X căsuţa corespunzătoare metalului preţios pentru care se solicită autorizarea sau menţinerea autorizării.

 

ANEXA Nr. 2

 

PROCES-VERBAL

de constatare a dotării tehnice prevăzute la art. 7 din Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 364/2017 pentru stabilirea condiţiilor aplicabile în vederea autorizării operaţiunii de marcare a metalelor preţioase cu marca de garanţie proprie în anul 2017

 

Subsemnatul(a), .........................................., din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor - Direcţia metale preţioase, pietre preţioase şi Proces Kimberley, în baza dispoziţiilor Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 364/2017, împuternicit prin Delegaţia nr. ............................ din ..........................................,

am constatat că Societatea .......................................... deţine/nu deţine dotarea tehnică minimă specifică tipului de metal preţios .........................................., pentru care se solicită autorizarea operaţiunii de marcare a metalelor preţioase.

Prezentul proces-verbal a fost întocmit în două exemplare, unul pentru Societatea  si unul pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor -

Societatea

Direcţia metale preţioase, pietre preţioase

 

şi Proces Kimberley

 

 

 

Semnătura şi ştampila

Semnătura şi ştampila

..........................................

..........................................

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru abrogarea unor dispoziţii ale Ordinului directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate imobiliară nr. 1.158/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Argeş

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. I. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă nr. crt. 2 din anexa nr. 1 şi anexa nr. 3 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.158/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Argeş, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 octombrie 2016.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 18 mai 2017.

Nr. 519.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari

 

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (3) lit. c) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 22/2007 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 21/2007 privind aprobarea Standardelor de autorizare de funcţionare provizorie a unităţilor de învăţământ preuniversitar, precum şi a Standardelor de acreditare şi de evaluare periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 844/2002 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar, precum şi durata de şcolarizare, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului naţional al calificărilor, cu modificările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.381/2012*) privind acordarea autorizării ele funcţionare provizorie pentru nivelul de învăţământ „gimnazial” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 2 din 27.03.2017 privind propunerea de acordare a acreditării pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular evaluate în perioada 30 mai 2016-10 martie 2017,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery”, cu sediul în oraşul Voluntari, Drumul Potcoavei nr. 100, judeţul Ilfov, pentru nivelul de învăţământ „gimnazial/nivel 1 (conform Hotărârii Guvernului nr. 918/2013, cu modificările ulterioare), limba de predare „română”, forma de învăţământ „cu frecvenţă (zi)”.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari, acreditată potrivit dispoziţiilor art. 1, este persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ, şi beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2017-2018.

Art. 3. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari are obligaţia de a solicita evaluarea externă periodică în termen de maximum 5 ani de la obţinerea acreditării, dar nu mai târziu de anul şcolar 2021-2022.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi personalul nedidactic din unitatea de învăţământ autorizată, angajat conform prevederilor legii, se preia la unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari.

Art. 5. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari este monitorizată şi controlată periodic de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov, în vederea verificării respectării standardelor care au stat la baza acreditării.

Art. 6. - S.C. „Campus Discovery” - S R L. din oraşul Voluntari, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Şcoala Gimnazial㠄Discovery” din oraşul Voluntari, Direcţia generală evaluare şi monitorizare învăţământ preuniversitar, Direcţia generală management preuniversitar din Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Ilfov vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Pavel Năstase

 

Bucureşti, 23 mai 2017.

Nr. 3.932.


*) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.381/2012 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 29

din 24 aprilie 2017

 

Dosar nr. 438/1/2017

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mariana Constantinescu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emilia Claudia Vişoiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 219/119/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„1) Dacă dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Decretul-lege nr. 118/1990), pot fi interpretate în sensul că din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de facilităţile şi drepturile prevăzute de acest act normativ face parte şi cel care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit;

2) Dacă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ pot fi interpretate în sensul că dovada calităţii de persoană care a avut stabilit domiciliu obligatoriu poate fi făcută exclusiv prin declaraţii de martori;

3) Dacă dezlegarea dată problemei enunţate la pct. 2 este în sens afirmativ, care sunt condiţiile pentru ca dovada exclusiv prin declaraţii de martori să fie admisibilă?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cu privire la obiectul sesizării, arătând că, la solicitarea instanţei supreme, instanţele de judecată au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există deja o jurisprudenţă bogată referitoare la aceste probleme de drept: se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, act care, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost comunicat părţilor, dintre care numai recurenta-pârâtă, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, şi-a exprimat punctul de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 219/119/2016, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunile de drept sus-menţionate.

,,1) Dacă dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 pot fi interpretate în sensul că din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de facilităţile şi drepturile prevăzute de acest act normativ face parte şi cel care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit;

2) Dacă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ pot fi interpretate în sensul că dovada calităţii de persoană care a avut stabilit domiciliu obligatoriu poate fi făcută exclusiv prin declaraţii de martori;

3) Dacă dezlegarea dată problemei enunţate la pct. 2 este în sens afirmativ, care sunt condiţiile pentru ca dovada exclusiv prin declaraţii de martori să fie admisibilă?”

II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Covasna - Secţia civilă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, anularea deciziilor nr. 51 din 21.07.2015 şi nr. 62 din 14.08.2015 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

3. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că cererea sa de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 a fost respinsă, deşi are calitatea de persoană îndreptăţită, având în vedere că tatăl său a fost considerat, în perioada 1.01.1948-31.12.1954, duşmanul regimului, motiv pentru care a fost încadrat pe lista chiaburilor, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în localitatea I. Reclamantul a mai arătat că din acest motiv întreaga familie a avut de suferit din cauza statutului de chiabur, deplasările membrilor familiei putându-se efectua în acea perioadă de timp numai cu aprobarea prealabilă a autorităţilor, li s-a restricţionat dreptul de a vizita locuri publice, cum ar fi întrunirile locuitorilor satului, restaurante, precum şi participarea în viaţa satului.

4. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestaţiei, învederând că nu există dovezi cu privire la persecuţia domiciliului obligatoriu instituită asupra familiei reclamantului, iar din documentele depuse la dosar rezultă că numitul B., tatăl reclamantului, nu figurează pe lista chiaburilor.

5. Prin Sentinţa civilă nr. 648 din 24.06.2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 16 august 2016, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a admis acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă: a anulat deciziile nr. 51 din 21.07.2015 şi nr. 62 din 14.08.2015 emise de pârâtă cu privire la reclamant, a stabilit că, începând cu data de 1 iulie 2015, acesta este beneficiar al drepturilor prevăzute de prevederile art. 4 alin. (2), art. 8 şi art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada 1.01.1948-31.12.1954, ca urmare a persecuţiilor politice constând în stabilirea domiciliului obligatoriu în comuna I, judeţul C., în acest interval de timp, constând în indemnizaţie lunară de 200 lei pentru fiecare an de domiciliu obligatoriu şi în celelalte drepturi prevăzute de lege.

6. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că martorii audiaţi de instanţă au confirmat faptul că reclamantul şi întreaga familie au avut nu numai interdicţia de a părăsi localitatea, ci şi interdicţia de a părăsi casa şi curtea casei fără a avea încuviinţarea autorităţilor, aspect ce se circumscrie măsurii domiciliului obligatoriu, fiind de esenţa acestei măsuri, iar ca urmare a persecuţiilor politice, constând în stabilirea domiciliului obligatoriu pentru părinţii reclamantului, aceste măsuri au avut repercusiuni şi asupra copiilor (reclamantul din cauză), care au fost supuşi aceleiaşi restricţii de a nu părăsi casa fără încuviinţarea autorităţilor locale, nu li s-a permis să îşi schimbe domiciliul, temporar sau permanent, neavând posibilitatea de a se muta din sat, iar pentru executarea şi menţinerea efectivă a acestei măsuri au fost supuşi unei supravegheri continue din partea autorităţilor, fiind periodic verificaţi la locuinţa ce reprezenta domiciliul acestora.

7. Instanţa de fond a mai reţinut că, În cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, potrivit cărora una dintre modalităţile de persecuţie politică (pentru care acest act normativ recunoaşte anumite drepturi) este aceea a domiciliului obligatoriu într-o anumită localitate, această noţiune fiind definită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 27 noiembrie 2014), în sensul că noţiunea de domiciliu obligatoriu se referă la situaţia în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere liberă a domiciliului.

8. Instanţa de fond a concluzionat în sensul că, pentru a beneficia de drepturile acordate de legiuitor potrivit Decretului-lege nr. 118/1990, art. 1 alin. (1) lit. d), este necesar ca reclamantul să dovedească împrejurarea că a fost supus, el sau soţul/soţia ori părinţii cu care locuia, măsurii administrative a domiciliului obligatoriu, condiţie a cărei îndeplinire poate fi dovedită atât cu înscrisuri, cât şi cu martori sau alte mijloace de probă, conform art. 10 din acelaşi act normativ. În acest sens, tribunalul a arătat că are în vedere că, sub aspect probatoriu, art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 stipulează expres că dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, adică inclusiv prin declaraţii de martori, ipoteză ce se regăseşte în cauză, raţiunea textului fiind tocmai aceea a de a da posibilitatea probării unor atare situaţii în condiţiile în care, în cele mai multe cazuri, măsurile represive la care au fost supuşi chiaburii nu erau reflectate în înscrisuri, în acte oficiale.

9. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta, criticând-o, în esenţă, sub aspectul greşitei aplicări a normelor de drept material, prin ignorarea aspectului că simplul fapt al catalogării unei persoane drept chiabur nu atrage, de la sine, concluzia că aceasta şi familia sa au fost persecutaţi pe motive politice prin stabilirea domiciliului obligatoriu.

III. Dispoziţiile legale supuse interpretării

10. Decretul-lege nr. 118/1990:

„Art. 1. - (1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

(...)

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

(...)

Art. 10. - (1) Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.”

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

11. Părţile nu şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunile de drept care fac obiectul sesizării.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

12. Instanţa de trimitere a apreciat ca sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; soluţionarea cauzei depinde de lămurirea modulul de interpretare a dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este nouă şi asupra ei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici a unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

13. Referitor la condiţia noutăţii, instanţa de trimitere a făcut mai multe precizări.

14. Astfel, a arătat că întrebările ce fac obiectul sesizării sunt urmare a interpretării diferite pe care instanţele de contencios administrativ au dat-o Deciziei nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu consecinţa apariţiei unor soluţii divergente în ce priveşte:

- interpretarea noţiunii de „domiciliu obligatoriu”, în sensul că unele instanţe apreciază că această situaţie include şi împrejurările când persoana în cauză nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit (Decizia nr. 402/R din 12.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal), în timp ce alte instanţe apreciază că, în această situaţie, nu se poate reţine că a fost instituită măsura domiciliului obligatoriu (Decizia nr. 819/R din 17.11.2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Sentinţa nr. 484 din 1.07.2016 a Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 301/R din 7.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal);

- mijloacele de probă ce pot fi folosite în dovedirea faptului Că persoanei în cauză i-a fost aplicată măsura stabilirii domiciliului obligatoriu, unele instanţe apreciind că proba cu martori poate fi folosită chiar dacă la dosar sunt depuse acte oficiale din care nu rezultă că reclamantului sau familiei sate i-ar fi fost impusă măsura domiciliului obligatoriu (Decizia nr. 402/R din 12.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal), în timp ce alte instanţe considera că actele oficiale au prioritate, martorii neputând aprecia ei înşişi caracterul de domiciliu obligatoriu, în contra actelor depuse (Sentinţa nr. 484 din 1.07.2016 a Tribunalului Mureş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Decizia nr. 819/R din 17.11.2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şt fiscal).

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

15. Conform dispoziţiilor art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, completul de judecată care a formulat sesizarea a arătat că, în cadrul Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, există două opinii jurisprudenţiale:

a) potrivit primei opinii este îndeplinită condiţia ca reclamantul să fi avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada de referinţă, dacă acesta a avut interdicţia de a părăsi casa şi curtea casei fără a avea încuviinţarea autorităţilor, neavând posibilitatea de a se muta din localitate, iar pentru executarea şi menţinerea efectivă a acestei măsuri a fost supus unei supravegheri continue din partea autorităţilor, fiind periodic verificat la locuinţa ce reprezenta domiciliul acestora De asemenea, potrivit acestei opinii, se poate dovedi, chiar şi numai prin proba cu martori, existenţa de facto a măsurii domiciliului obligatoriu. (Sentinţa nr. 887 din 13.11,2015 a Tribunalului Covasna - Secţia civilă, menţinută prin Decizia nr. 249 din 23.03.2016 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Decizia nr. 402/R din 12.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Sentinţa nr. 106 din 13.02.2015 a Tribunalului Covasna - Secţia civilă, menţinută prin Decizia nr. 571/R din 12.05.2016 a Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal);

b) în cea de-a două opinie, la care aderă şi completul care a formulat sesizarea, se reţine că persoanele catalogate în perioada de referinţă drept „chiabur” nu au beneficiat în mod automat de măsurile cu caracter reparatoriu pentru simplul fapt al apartenenţei la această categorie socială, ci numai în măsura în care au îndeplinit condiţiile impuse de reglementările aplicabile şi că nu se impune o interpretare de natură a conduce la extinderea sferei beneficiarilor normei, prin includerea categoriei persoanelor cărora le-a fost limitată, sub diverse forme, libertatea de circulaţie, categorie ce nu a fost avută în vedere de legiuitor, întrucât stabilirea forţată a domiciliului presupune fixarea în spaţiu a unei persoane, impunerea unei locaţii, cu limitarea subsecventă a libertăţii de mişcare a acesteia. În sensul acestei opinii, declaraţiile martorilor pot fi avute în vedere doar dacă se coroborează cu înscrisurile, când acestea există, sau doar dacă sunt probe directe, nu indirecte (în sensul că prezintă doar supoziţii ale martorilor în legătură cu un eventual refuz al autorităţilor de a aproba mutarea domiciliului reclamantului sau familiei sale, dacă aceştia ar fi formulat o solicitare cu acest obiect), când proba cu înscrisuri (acte oficiale) nu este posibilă, (deciziile nr. 615/R din 13.09.2016, nr. 301/R din 7.04.2016, nr. 39/R din 17.01.2017, nr. 470/R din 17.04.2015, nr. 259/R din 26.02.2015, pronunţate de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.)

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale şi opiniile exprimate de acestea

16. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a stabilit că:

„1. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege şi persoanele care făceau parte, în perioada de referinţă, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a)-e) ale aceluiaşi alineat şi îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege.

2. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare:

a) noţiunea de «domiciliu obligatoriu» se referă numai la situaţia în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu şi la cazurile în care persoana în cauză şi membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulaţie;

b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei - soţul/soţia şi copiii - al persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată da măsura administrativă

17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat, de asemenea, asupra aspectului referitor la sfera mijloacelor de probă admisibile în materia supusă dezbaterii, prin mai multe decizii de speţă, dintre care menţionăm deciziile nr. 1.368 din 9 aprilie 2002 şi nr. 4.591 din 23 octombrie 2009.

18. Astfel, instanţa supremă a reţinut c㠄Din certificatul emis de Arhivele Naţionale (...) rezultă că numitul A. (socrul reclamantei) a fost declarat chiabur. Împreună cu toată familia sa a fost alungat din locuinţa sa din comună, aşa cum susţin martorii audiaţi nemijlocit de instanţă, fiind nevoiţi să locuiască în comuna

C., judeţul H., în perioada aprilie 1951-august 1969. Astfel fiind, în mod corect, instanţa fondului a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 1 lit. e) din Decretul-lege nr. 118/1990, mutarea în altă localitate decât cea de domiciliu fiind impusă de fapt de autorităţile acelor vremuri.” (Decizia nr. 1.368 din 9 aprilie 2002).

19. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, din analiza cărora rezultă că există deja o jurisprudenţă bogată referitoare la aceste probleme de drept, majoritatea instanţelor care au judecat în această materie raportându-se - în pronunţarea soluţiilor sau în exprimarea opiniilor formulate - la Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

20. Concluzia care se desprinde din analiza hotărârilor judecătoreşti şi a opiniilor transmise de instanţele de judecată este că, referitor la chestiunile invocate la pct. 2 şi 3 din sesizare, nu exista divergenţe, orientarea unanimă fiind în sensul admisibilităţii probei cu martori în dovedirea calităţii de persoană care a avut stabilit domiciliul obligatoriu, în lipsa înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente.

21. În ce priveşte chestiunea invocată la pct. 1 din sesizare, jurisprudenţă şi punctele de vedere conturează, însă, două orientări:

A. o orientare majoritară, întemeiată pe Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia dispoziţiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 se aplică în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de acest text de lege, ce nu poate fi interpretat extensiv; în acord cu această interpretare nu poate beneficia de facilităţile şi drepturile prevăzute de actul normativ în discuţie şi cei care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat, în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit (Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă; Tribunalul Prahova - Secţia I civilă);

B. o orientare minoritară, potrivit căreia, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, din categoria persoanelor îndreptăţite să beneficieze de facilităţile şi drepturile prevăzute de acest act normativ face parte şi persoana care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind obligată să se prezinte la miliţie pentru a fi verificată (Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Covasna - Secţia civilă).

VII. Jurisprudenţă Curţii Constituţionale, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

22. În jurisprudenţă Curţii Constituţionale şi a instanţelor europene nu au fost identificate decizii relevante în privinţa chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curta da Casaţia şi Justiţia

23. Prin Adresa nr. 568/C/859/I11-5/2017 din 10 martie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

24. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

X. Înalta Curte

25. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele:

26. Înainte de cercetarea în fond a problemelor de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

27. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

28. Din analiza textului legal citat rezultă cu evidenţă că legiuitorul a instituit, pentru declanşarea acestei proceduri, o serie de condiţii de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ. În doctrină, ca şi în jurisprudenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deja cristalizată în această materie, aceste condiţii au fost identificate şi examinate ca fiind următoarele:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanţa care a formulat sesizarea este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

- chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

29. Instanţa supremă constată că primele trei cerinţe de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât instanţa de trimitere este Curtea de Apei Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, legal învestită cu soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe date în judecata unei cereri în materia contenciosului administrativ, cauza aflându-se în ultimă instanţă.

30. Din analiza actelor aflate la dosar se constată însă că celelalte condiţii nu sunt îndeplinite, după cum se va arăta în continuare.

31. Referitor la condiţia ca problema de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare se poate constata că atât instanţa de trimitere, cât şi celelalte instanţe ce au transmis puncte de vedere consideră că răspunsul la prima întrebare rezultă din dezlegarea dată prin Decizia nr. 9 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei probleme de drept.

32. Astfel, în considerentele acestei decizii, instanţa supremă a arătat c㠄(...) simpla apartenenţă, oficială sau de facto, la categoria socială a chiaburilor nu presupune de plano acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, ci numai în măsura în care persoanele care solicită beneficiul măsurilor reparatorii fac dovada că se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a)-e) din decretul-lege. În acelaşi sens este oportun a se menţiona că nu a fost identificată în cuprinsul legislaţiei ulterioare anului 1990 nicio dispoziţie care să instituie măsuri cu caracter reparatoriu acordate, în mod automat, «chiaburilor», în înţelesul asociat acestei categorii sociale în timpul orânduirii instaurate în România după 6 martie 1945” şi c㠄persoanele catalogate în perioada respectivă drept «chiabur» nu au beneficiat în mod automat de măsurile cu caracter reparatoriu pentru simplul fapt al apartenenţei la această categorie sociali, ci numai în măsura în care au îndeplinit condiţiile impuse de reglementările aplicabile.”

33. Prin aceeaşi decizie, instanţa supremă a reţinut, de asemenea, că:

„(...) chestiunea de drept supusă dezlegării vizează posibilitatea acordării drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru ipoteza reglementată de art. 1 alin. (1) lit. d) din acest act normativ, şi persoanelor cărora le-a fost limitată libertatea de circulaţie.

Sub acest aspect se observă că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 8/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (...), în contextul analizării comparative cu ipoteza strămutării într-o altă localitate, prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. e) din decretul-lege, măsura administrativă a domiciliului obligatoriu presupunea îngrădirea dreptului de alegere în mod liber a domiciliului.

Or, cele două noţiuni - măsura administrativă a domiciliului obligatoriu, respectiv limitarea libertăţii de circulaţie - nu pot fi considerate echivalente, deoarece sunt corelative unor drepturi subiective cu conţinut diferit, respectiv dreptul de alegere în mod liber a domiciliului şi dreptul la liberă circulaţie.

În consecinţă, dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 se interpretează în sensul că drepturile reparatorii pot fi acordate numai persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, respectiv fac dovada faptului că faţă de ele a fost dispusă măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu.

Astfel fiind, în condiţiile în care textul de lege este lipsit de echivoc, în aplicarea principiului de drept «interpretatio cessant in claris», nu se impune o interpretare de natură a conduce la extinderea sferei beneficiarilor normei prin includerea categoriei persoanelor cărora le-a fost limitată, sub diverse forme, libertatea de circulaţie, categorie ce nu a fost avută în vedere de legiuitor.”

34. Instanţa supremă, în dezlegarea problemelor de drept cu care a fost învestită, a stabilit, totodată, că:

„Interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din Decretul-lege nr. 118/1990 atrage concluzia potrivit cu care beneficiul prevederilor respective poate fi acordat numai persoanelor care fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcţii pentru care aveau pregătirea profesională.

Subsecvent acestei interpretări se reţine, de principiu, că familia persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii de ordin material şi moral ca şi persoana principal vizată de respectiva măsură administrativă.

Totodată, în sfera membrilor familiei asupra cărora se răsfrâng implicit consecinţele măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu pot fi incluşi, în mod rezonabil, soţul/soţia şi copiii. În privinţa copiilor, în mod rezonabil se poate prezuma că au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile atât copiii născuţi în perioada de referinţă, copiii minori, precum şi cei care au devenit majori în perioada de referinţă, în considerarea faptului că aceştia nu aveau în mod real şi efectiv posibilitatea de exercitare liberă a dreptului de alegere a domiciliului.

Cu alte cuvinte, nu este necesar să fie dovedit în mod distinct şi că membrii familiei (soţul/soţia şi copiii) persoanei vizate au suportat personal şi direct consecinţele morale şi/sau materiale ale stabilirii domiciliului obligatoriu” şi c㠄pot beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 membrii familiei - soţul/soţia şi copiii - persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, însă sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă.”

35. În sesizarea supusă analizei, instanţa de trimitere solicită ca, tot în interpretarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990, să se indice dacă acestea „pot fi interpretate în sensul că din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de facilităţile şi drepturile prevăzute de acest act normativ face parte şi cel care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit.”

36. Or, în condiţiile în care instanţa supremă a interpretat aceste prevederi printr-o decizie dată conform dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, iar potrivit art. 521 alin. (3) din acelaşi cod „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea 1”, nu se mai poate pronunţa o altă decizie de interpretare a aceloraşi prevederi, chiar dacă, aşa cum susţine Curtea de Apel Braşov, în practica judiciară ar exista soluţii divergente şi după pronunţarea Deciziei nr. 9/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept.

37. Dat fiind caracterul obligatoriu al dezlegărilor date prin această decizie, instanţele trebuie să aibă în vedere considerentele acesteia, mai ales când s-a precizat c㠄dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 se interpretează în sensul că drepturile reparatorii pot fi acordate numai persoanelor care se încadrează în ipoteza normei, respectiv fac dovada faptului că faţă de ele a fost dispusă măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu. Astfel fiind, în condiţiile în care textul de lege este lipsit de echivoc, în aplicarea principiului de drept «interpretatio cessant în claris», nu se impune o interpretare de natură a conduce la extinderea sferei beneficiarilor normei prin includerea categoriei persoanelor cărora le-a fost limitată, sub diverse forme, libertatea de circulaţie, categorie ce nu a fost avută în vedere de legiuitor.”

38. Prin urmare, întrebarea de la primul punct al sesizării formulate de Curtea de Apel Braşov va fi respinsă, ca inadmisibilă, deoarece textul a cărui interpretare se solicită a făcut obiectul unei alte decizii date în dezlegarea unei probleme de drept.

39. În privinţa celorlalte două probleme, a căror dezlegare o solicită instanţa de trimitere, referitoare la interpretarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, sesizarea va fi respinsă tot ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.

40. Potrivit art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.”

41. Deşi textul legal este clar, instanţa de trimitere nu a precizat care este problema legată de interpretarea acestui text, ci s-a limitat să invoce soluţiile din practica judiciară, soluţii ce vizează aplicarea acestor prevederi.

42. Instanţa supremă s-a pronunţat asupra rolului pe care mecanismul instituit de art. 519 din Codul de procedură civilă îl are, statuând că, pentru ca acesta „să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, instanţa supremă trebuie chemată să dea chestiunii de drept o rezolvare de principiu. Altfel spus, în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.” (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015)

43. Or, în condiţiile în care textul art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 prevede că dovada se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar, în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, nu se poate stabili, aşa cum solicită instanţa de trimitere, ca în interpretarea acestui text să poată fi declarată admisibilă o probă care este, oricum, prevăzută de lege (proba cu martori).

44. Revine fiecărei instanţe învestite cu soluţionarea unui litigiu, cum este şi cel aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, obligaţia să analizeze şi să încuviinţeze probele ce îi sunt solicitate, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, şi să le administreze conform Codului de procedură civilă.

45. Pentru că textul legal a cărui interpretare se solicită foloseşte noţiunea de „act oficial”, iar, în caz de imposibilitate de prezentare, pe cea de „orice mijloc de probă”, nu se poate considera că textul ar fi lipsit de claritate şi ar putea conduce la interpretări diferite.

46. Chestiunile invocate de instanţa de trimitere ţin mai mult de aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă decât de interpretarea textului din Decretul-lege nr. 118/1990.

47. Aspectele privind admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probei cu martori sunt unele ce vizează aplicarea Codului de procedură civilă (art. 249-265 şi art. 309-326) şi nu ţin de modul în care ar putea fi interpretat art. 10 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990.

48. Practic, prin chestiunile invocate la pct. 2 şi 3 din sesizare, instanţa de trimitere doreşte soluţionarea litigiului cu care a fost învestită; or, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum instanţa supremă a reţinut deja, în jurisprudenţa sa, scopul şi rolul acestui mecanism al dezlegării unor chestiuni de drept este altul.

49. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apei Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 219/119/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„1) dacă dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi interpretate în sensul că din categoria persoanelor îndreptăţite a beneficia de facilităţile şi drepturile prevăzute de acest act normativ face parte şi cel care nu a avut voie să părăsească locuinţa decât cu acordul expres al organelor de stat şi doar în situaţii speciale, fiind nevoit să se prezinte la miliţie pentru a fi verificat în virtutea stabilirii statutului de chiabur ce i-a fost atribuit;

2) dacă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ pot fi interpretate în sensul că dovada calităţii de persoană care a avut stabilit domiciliu obligatoriu poate fi făcută exclusiv prin declaraţii de martori;

3) dacă dezlegarea dată problemei enunţate la punctul 2 este în sens afirmativ, care sunt condiţiile pentru ca dovada exclusiv prin declaraţii de martori să fie admisibilă11

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.