MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 349/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 349         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 11 mai 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

34. - Hotărâre pentru aprobarea înfiinţării, pe teritoriul României, a Detaşamentului NATO de Contrainformaţii, sub denumirea de ACCI BUCHAREST DETACHMENT – BuDET

 

35. - Hotărâre privind constituirea Grupului PRO-America

 

37. - Hotărâre privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

 

DECRETE

 

454. - Decret privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind cooperarea şi activităţile Reprezentanţei Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în România, semnat la Londra la 11 noiembrie 2016 şi respectiv la Bucureşti la 29 noiembrie 2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 65 din 16 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

301. - Hotărâre privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Apărării Naţionale a imobilului 641, situat în municipiul Timişoara, judeţul Timiş

 

302. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 230/2011 privind autorizarea importatorilor de seminţe de cânepă pentru alte întrebuinţări decât pentru semănat

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

101. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping privind aprobarea cuantumului taxelor de prelevare a probelor de control doping

 

516. - Ordin al ministrului transporturilor privind actualizarea contractelor de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 în transportul feroviar public de călători, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2016

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 20 din 3 aprilie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Rectificări la:

 - Decizia prim-ministrului nr. 368/2017

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea înfiinţării, pe teritoriul României, a Detaşamentului NATO de Contrainformaţii, sub denumirea de ACCI BUCHAREST DETACHMENT - BuDET

 

În temeiul prevederilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, văzând propunerea Preşedintelui României şi avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înfiinţarea, pe teritoriul României, în garnizoana Bucureşti, a Detaşamentului NATO de Contrainformaţii, fără indicativ de unitate militară, sub denumirea de ACCI BUCHAREST DETACHMENT - BuDET, denumit în continuare Detaşament.

Art. 2. - Detaşamentul prevăzut la art. 1 îşi desfăşoară activitatea pe lângă Comandamentul Diviziei Multinaţionale de Sud-Est din Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 3. - Detaşamentul prevăzut la art. 1 beneficiază de prevederile art. 2 din Legea nr. 126/2016 pentru ratificarea Acordului suplimentar la Protocolul de la Paris dintre Guvernul României şi Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa şi Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2015.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 9 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 9 mai 2017.

Nr. 34.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind constituirea Grupului PRO- America

 

În temeiul prevederilor art. 10 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă constituirea Grupului PRO- America, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 9 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 9 mai 2017.

Nr. 35.

 

ANEXĂ

 

Grupul PRO- America

 

Preşedinte:

 

Dragnea Nicolae-Liviu, deputat

PSD

 

 

Membri:

 

Corlăţean Titus, senator

PSD

Costoiu Mihnea-Cosmin, senator

PSD

Valeca Şerban-Constantin, senator

PSD

Paţurcă Roxana-Natalia, senator

PSD

Ciolacu Ion-Marcel, deputat

PSD

Iancu Iulian, deputat

PSD

Iordache Florin, deputat

PSD

Mihălcescu Carmen-Ileana, deputat

PSD

Pop Georgian, deputat

PSD

Vlase Petru-Gabriel, deputat

PSD

Ţapu Nazare Eugen, senator

PNL

Ardelean Ben-Oni, deputat

PNL

Moldovan Sorin-Dan, deputat

PNL

Sighiartău Robert-Ionatan, deputat

PNL

Ştefan Ion, deputat

PNL

Popescu Nicolae-Daniel, deputat

USR

Dinică Silvia-Monica, senator

USR

Benko Erika, deputat

UDMR

Korodi Attila, deputat

UDMR

Sibinescu Ionuţ, senator

ALDE

Gerea Andrei Dominic, deputat

ALDE

Simionca Ionuţ, senator

PMP

Lungu Vasile-Cristian, deputat

PMP

Pambuccian Varujan, deputat

Minorităţile naţionale

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

 

În temeiul prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numeşte pentru o perioadă de 6 ani domnul Adrian Diţă în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 11 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 aţin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 11 mai 2017.

Nr. 37.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind cooperarea şi activităţile Reprezentanţei Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în România, semnat la Londra la 11 noiembrie 2016 şi respectiv la Bucureşti la 29 noiembrie 2016

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 46 din 27 aprilie 2017,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Acordul dintre România şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind cooperarea şi activităţile Reprezentanţei Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în România, semnat la Londra la 11 noiembrie 2016 şi respectiv la Bucureşti la 29 noiembrie 2016, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 10 mai 2017.

Nr. 454.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 65

din 16 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Atilla - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 21.538/3/2015 şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.512D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis la dosar un înscris prin care, în esenţă, solicită judecarea în lipsă, soluţionarea excepţiei şi trimiterea deciziei către instanţa care a sesizat Curtea Constituţională, în vederea continuării procesului în cursul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. De asemenea, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note scrise prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa Curţii Constituţionale existentă în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 27 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 21.538/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii introduse împotriva unei decizii de invalidare emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa autoare a acesteia arată, în esenţă, că textul de lege criticat instituie, în principiu, o cale de atac împotriva deciziilor emise de entităţile implicate în procedura restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi, implicit, împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Ca urmare a modalităţii în care a fost stabilită instanţa competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la sediul entităţii emitente, s-a creat situaţia în care toate deciziile de invalidare şi de compensare prin puncte pentru toate legile reparatorii în materia proprietăţii şi pentru toată ţara să fie contestate numai la Tribunalul Bucureşti, deoarece Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor îşi are sediul în municipiul Bucureşti. Susţine că, în condiţiile în care un număr relativ mic de judecători va soluţiona toate aceste contestaţii, efectul imediat va consta într-o încărcare excesivă a completurilor care soluţionează asemenea litigii, cu consecinţa acordării unor termene mai îndelungate şi a prelungirii duratei de soluţionare a dosarelor. Instanţa autoare a excepţiei mai precizează că, pe de-o parte, dosarele în această materie necesită, pentru soluţionare, un probatoriu relativ complex, eventualele expertize trebuind să se realizeze prin comisie rogatorie, de vreme ce imobilele în cauză se află pe tot teritoriul ţării, iar, pe de altă parte, părţile vor fi nevoite să se deplaseze în Bucureşti sau să angajeze apărători, ceea ce va presupune costuri suplimentare faţă de situaţia alternativă şi firească, în care competenţa ar fi fost atribuită tribunalelor în raza cărora se află imobilele în cauză, Consideră că, potrivit testului de proporţionalitate dezvoltat de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară şi proporţională. Aplicând la cauza de faţă reperele acestui test, instanţa apreciază că, deşi în abstracto măsura legislativă este adecvată scopului urmărit, totuşi, prin efectele pe care le creează, aceasta nu reprezintă o măsură necesară. În acest sens, arată că, art. 111 din Codul de procedura civilă (dreptul comun în materia competenţei teritoriale a instanţei care soluţionează cereri privind persoane juridice de drept public aflate în postura de pârât) stabileşte ca instanţă competentă, alternativ, fie cea de la domiciliul/sediul reclamantului, fie cea de la sediul pârâtului. Instanţa apreciază, în concluzie, că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în măsura în care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în sarcina Tribunalului Bucureşti, nu satisfac cerinţele de constituţionalitate şi convenţionalitate cu privire la egalitatea în drepturi şi liberul acces la justiţie, soluţia legislativă aleasă nerespectând condiţia necesităţii şi proporţionalităţii.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia.

9. Avocatul Poporului apreciază că problemele expuse de Tribunalul Bucureşti în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate relevă, mai degrabă, aspecte ce ţin de aplicarea normelor criticate raportate la o eventuală situaţie de fapt, dar şi de administrarea justiţiei, şi anume încărcarea excesivă a completurilor de judecată în urma activităţii desfăşurate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin emiterea unor decizii. Or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate şi excedează competenţei Curţii Constituţionale, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Apreciază că nu sunt nesocotite nici principiul egalităţii în faţa legii şi nici accesul liber la justiţie.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

13. În opinia instanţei care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful î din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituţiei invocate şi în cauza de faţă fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, sau prin Decizia nr. 115 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2016, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

15. În deciziile menţionate, Curtea a reţinut că, din dispoziţiile Legii nr. 165/2013, rezultă că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, precum şi refuzul acesteia de a soluţiona cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii vor putea fi contestate numai la secţia civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti. Cu privire la modul de stabilire a competenţei instanţelor de judecată, Curtea a observat că aceasta nu este singura situaţie în care legiuitorul a reglementat o competenţă exclusivă a unei singure instanţe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori contestaţia împotriva adeverinţei prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din aceeaşi ordonanţă se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

16. O atare soluţie legislativă, vizând competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a anumitor cauze, a mai făcut obiectul criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constatând, de exemplu, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009 şi Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că o astfel de reglementare este în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poete institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.

17. În continuare, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, mai sus citată, Curtea a reţinut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României. Cu acel prilej, instanţa europeană a constatat că prevederile legislative complexe şi modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară inconstantă şi au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce priveşte interpretarea noţiunilor esenţiale referitoare la drepturile foştilor proprietari, ale statului şi ale terţilor dobânditori ai bunurilor imobile naţionalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observaţii, Curtea Constituţională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiţiei, prin reglementarea criticată, legiuitorul român a avut ca scop şi realizarea obiectivului de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.

18. Având în vedere cele anterior expuse, precum şi faptul că nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede interdicţia instituirii unei anumite instanţe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

19. Întrucât în cauza de faţă nu au apărut elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei soluţii, îşi menţine valabilitatea jurisprudenţa evocată, excepţia de neconstituţionalitate urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 21.538/3/2015 şi constată că dispoziţiile art. 35 alin, (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Apărării Naţionale a imobilului 641, situat în municipiul Timişoara, judeţul Timiş

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 867 şi 868 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi având în vedere prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 892/2015 privind actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale şi pentru transmiterea acestuia în domeniul public al judeţului Timiş,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Ministerului Apărării Naţionale a imobilului 641 situat în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, revenit în domeniul public al statului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 2. - Ministerul Apărării Naţionale se subrogă în drepturile şi obligaţiile Consiliului Judeţean Timiş, preluând odată cu imobilul prevăzut la art. 1 şi contractul de închiriere derulat de către Consiliul Judeţean Timiş pentru un spaţiu din cadrul imobilului, având ca obiect un cabinet medical, cu termen de valabilitate până la data de 17 iunie 2020.

Art. 3. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi împreună cu Ministerul Finanţelor Publice va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul apărării naţionale,

Nicolae Nasta,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 5 mai 2017.

Nr. 301.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului 641, situat în municipiul Timişoara, judeţul Timiş, care se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi se dă în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, revenit de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale

 

Nr. MFP

Codul de clasificaţie

Denumirea bunului

Adresa

Elementele-cadru de descriere tehnică/ Carte funciară/ Nr. cadastral

Valoarea de inventar a bunului

(în lei)

Persoana juridică de la care se transmite imobilul CUI

Persoana juridică la care se transmite imobilul CUI

*)

8.19.01

Imobil 641

Judeţul Timiş, municipiul Timişoara, str. Piaţa Libertăţii nr. 5-7

Construcţii şi teren**)

CF 429140

Nr. cadastral 429140

Nr. cadastral 429140-C1

Nr. cadastral 429140-C2

Nr. cadastral 429140-C3

Nr. cadastral 429140-C4

860.737,04

Domeniul public al judeţului Timiş

CUI - 4358029

Statul român, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI-4183229


*) Nr. MFP se acordă odată cu înscrierea imobilului în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.

**) Conform prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.718/2011 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, instituţiile a căror activitate este organizată în baza unor legi speciale şi care au bunuri cu date de identificare clasificate completează anexele la hotărârile Guvernului numai cu acele date care nu sunt clasificate.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 230/2011 privind autorizarea importatorilor de seminţe de cânepă pentru alte întrebuinţări decât pentru semănat

 

Având în vedere prevederile art. 189 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului,prevederile art. 9 alin. (3) şi (4) din Regulamentul delegat (UE) 2016/1.237 al Comisiei din 18 mai 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele de aplicare a sistemului de licenţe de import şi export şi de completare a Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele referitoare la eliberarea şi reţinerea garanţiilor constituite pentru astfel de licenţe, precum şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2.535/2001, (CE) nr. 1.342/2003, (CE) nr. 2.336/2003, (CE) nr. 951/2006, (CE) nr. 341/2007 şi (CE) nr. 382/2008 ale Comisiei şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.390/98, (CE) nr. 1.345/2005, (CE) nr. 376/2008 şi (CE) nr. 507/2008 ale Comisiei,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 230/2011 privind autorizarea importatorilor de seminţe de cânepă pentru alte întrebuinţări decât pentru semănat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 martie 2011, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Importurile prevăzute la art. 189 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79. (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului se realizează numai în baza licenţelor de import emise de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Pentru România, autoritatea competentă responsabilă cu emiterea licenţei de import este Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este autoritatea competentă responsabilă cu emiterea autorizaţiei de importator, colaborarea cu autorităţile competente din celelalte state membre în ceea ce priveşte utilizarea seminţelor de cânepă importată şi transmiterea la Comisia Europeană a comunicărilor prevăzute la art. 17 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1.239 al Comisiei din 18 mai 2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de licenţe de import şi de export.”

2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Autorizaţia de importator se acordă operatorilor economici pe bază de cerere-tip, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2, care se depune la biroul unic din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, însoţită de următoarele documente:

a) certificatul de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie certificată pentru conformitate cu originalul;

b) angajament privind desfăşurarea operaţiunilor de procesare a seminţelor de cânepă importate.

(2) Angajamentul prevăzut la alin. (1) lit. b), în funcţie de procedurile pe care le parcurge cantitatea de seminţe de cânepă importate, cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

a) denumirea şi adresa operatorului economic, respectiv adresa punctului de lucru unde se desfăşoară operaţiunea de transformare a seminţelor;

b) produsul importat, respectiv: seminţe de cânepă încadrate la codul NC 1207 99 91, genul/specia, cantitatea (kg), documente din care să rezulte calitatea seminţelor, buletinul de analiză din care să rezulte că tetrahidrocanabinolul se încadrează în limitele permise de prevederile art. 32 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 1.307/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, precum şi alte documente solicitate de autoritatea emitentă a autorizaţiei;

c) descrierea operaţiunii de transformare la care este supusă sămânţa, produsul finit care rezultă în urma procesării, subprodusele rezultate, cantitatea şi destinaţia pentru fiecare dintre acestea;

d) contractul de prestări servicii cu operatorul care efectuează operaţiunea de transformare, după caz, ca anexă la angajament;

e) calendarul desfăşurării operaţiunii de transformare a seminţelor astfel încât, într-o perioadă de până la 12 luni de la data emiterii licenţei de import de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întreaga cantitate de sămânţă importată să fie supusă transformării.

(3) Autorizaţia pentru import de seminţe de cânepă, altele decât cele pentru semănat, se emite în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei prevăzute la alin. (1) şi este valabilă un an de la data emiterii.”

3. La articolul 6 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) cantitatea în kilograme de seminţe care au fost supuse operaţiunii respective, cantitatea de produs finit şi de subproduse rezultate şi destinaţia acestora;”.

4. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Structura cu atribuţii în inspecţii tehnice din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a direcţiilor pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti verifică periodic importatorii autorizaţi şi, după caz, la operatorii care realizează transformarea seminţelor importate, modul de respectare a condiţiilor care au dus la acordarea autorizaţiei de importator prevăzute la art. 4, precum şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 7.”

5. La articolul 10, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) se fac de către persoanele împuternicite din cadrul structurii cu atribuţii în inspecţii tehnice din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al direcţiilor pentru agricultură judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti."

Art. II. - Autorizaţiile de importator şi licenţele de import emise anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri îşi păstrează valabilitatea.

Art. III. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat,

Alexandru Petrescu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 mai 2017.

Nr. 302.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTI-DOPING

 

ORDIN

privind aprobarea cuantumului taxelor de prelevare a probelor de control doping

 

Având în vedere:

- dispoziţiile art. 3 pct. 62, art. 7 pct. 8 şi art. 30 din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile art. 3 alin. (2) lit. a) şi c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale Anti-Doping, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Nota nr. 1.295 din 25.04.2017 a Direcţiei generale de testare, anti-trafic substanţe interzise, relaţii publice şi internaţionale,

în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping emite prezentul ordin.

Art. 1. - Cuantumul taxei de prelevare a probelor de control doping se modifică după cum urmează:

 

Recoltare 1-3 probe

900 lei/probă

Recoltare peste 3 probe

600 lei/probă

 

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă orice dispoziţii contrare.

Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping,

Graziela Elena Vâjială

 

Bucureşti, 8 mai 2017.

Nr. 101.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind actualizarea contractelor de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 în transportul feroviar public de călători, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2016

 

Având în vedere că până la această dată nu a fost încheiat Protocolul de predare-primire prevăzut la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2016 privind înfiinţarea Autorităţii pentru Reformă Feroviară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 53/2017,

având în vedere prevederile Ordinului ministrului transporturilor nr. 483/2017 pentru aprobarea volumului de transport feroviar public de călători pe care operatorii de transport feroviar de călători îl pot executa în cadrul pachetului minim social pentru care aceştia primesc compensaţii de la bugetul de stat în anul 2017, în temeiul prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2016 privind unele măsuri de eficientizare a implementării proiectelor de infrastructură de transport, unele măsuri în domeniul transporturilor, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, art. 5 alin. (8) şi (11) şi art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2016 privind înfiinţarea Autorităţii pentru Reformă Feroviară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 53/2017, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă actualizarea contractelor de servicii publice pentru perioada 1 ianuarie 2016-2 decembrie 2019 în transportul feroviar public de călători, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 231/2016, prin încheierea actelor adiţionale prevăzute în anexele nr. I-V*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

 

Bucureşti, 10 mai 2017.

Nr. 516.


*) Anexele nr. I-V se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 20

din 3 aprilie 2017

 

Dosar nr. 4.025/1/2016

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secţia I civilă

Paula C. Pantea - judecător la Secţia I civilă

Rodica Susanu - judecătoria Secţia I civilă

Doina Popescu - judecător la Secţia I civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

Roxana Popa - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Ruxandra Monica Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Valentin-Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Simona Daniela Encean - judecătoria Secţia penală

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 4.025/1/2016 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 pin Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 6.575/202/2015 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 42.151/299/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se lămuri dacă în noţiunile de «orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă», respectiv «ipotecile şi celelalte sarcini reale», la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se include şi măsura sechestrului prevăzută de dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât radierea înscrierii sechestrului în cartea funciară se realizează din oficiu, ca efect al adjudecării, sau exclusiv în condiţiile prevăzute de dispoziţiile ari. 167 alin. (1) teza finală şi dispoziţiile art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; apelanta-petentă S.C. A. - S.R.L. a depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susţinut că sechestrul penal este inclus în alte categorii de sarcini, de care imobilul executat silit rămâne liber ca urmare a adjudecării, aplicându-se prevederile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizărilor privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a dispus, prin încheierea din 2 noiembrie 2016, în Dosarul nr. 6.575/202/2015, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se lămuri dacă în noţiunile de „orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă”, respectiv „ipotecile şi celelalte sarcini reale”, la care Fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se include şi măsura sechestrului prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât radierea înscrierii sechestrului în cartea funciară se realizează din oficiu. ca efect al adjudecării, sau exclusiv în condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

2. De asemenea, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a dispus, prin încheierea din 18 noiembrie 2016, în dosarul nr. 42.151/299/2014, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru a răspunde următoarei întrebări: „rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă că sechestrul asigurător penai notat în cartea funciară face parte dintre sarcinile care se sting prin adjudecarea în procedura vânzării silite a bunului imobil, astfel încât să poată face obiectul radierii conform alin. (4), sau singura cale de obţinere a radierii este dispoziţia organelor penale competente în sensul ridicării măsurii?”

Constatându-se identitatea de obiect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus conexarea celor două sesizări.

II. Expunerea succintă a proceselor

3. Prin Sentinţa civilă nr. 1.214 pronunţată la data de 31 mai 2016 de Judecătoria Călăraşi în Dosarul nr. 6.575/202/2015, a fost admisă plângerea formulată de petenta S.C. A. - S.R.L. În contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, iar pe cale de consecinţă a fost anulată încheierea de respingere a cererii de reexaminare din 26 noiembrie 2015 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi.

A fost anulată parţial încheierea din 12 octombrie 2015 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi în Dosarul nr. xxxxx/2015, doar în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a ipotecii legale de sub C8, conform art. 167 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sub C9 din cartea funciară nr. xxxxx.

S-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii luate în baza Ordonanţei din data de 1 septembrie 2015 emise de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, privind imobilul cu numărul cadastral nr. xxxxx, înscris în cartea funciară nr. xxxxx, imobil aflat în proprietatea petentei S.C. A. - S.R.L., radierea acestei măsuri din cartea funciară menţionată, precum şi comunicarea hotărârii către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi, în vederea efectuării formalităţilor de radiere a măsurii asigurătorii.

În fapt, s-a reţinut că prin procesul-verbal de licitaţie imobiliară nr. x din 17 august 2015, întocmit în cadrul procedurii de executare silită care a format obiectul Dosarului nr. xx/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B., s-a vândut la licitaţie terenul arabil în suprafaţă de xxxx m.p., situat în extravilanul comunei Vâlcelele, judeţul Călăraşi, tarlaua xx/x, parcela x, având carte funciară nr. xxxxx a localităţii Vâlcelele şi număr cadastral xxxxx, proprietatea debitoarei C. Cumpărător (adjudecatar) este S.C. A. - S.R.L., reclamanta din prezenta cauză.

Prin actul de adjudecare încheiat la data de 18 septembrie 2015, în cadrul aceleiaşi proceduri de executare silită, adjudecatarul a devenit proprietarul imobilului sus-menţionat, conform dispoziţiilor art. 857 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Ordonanţa din data de 1 septembrie 2015, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi prin care s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului, a fost menţionată în cartea funciară la data de 11 septembrie 2015, în condiţiile în care persoana urmărită penal, C., nu mai era proprietarul imobilului sus-menţionat şi în condiţiile în care urmărirea imobilului fusese deja notată în cartea funciară încă din data de 23 martie 2015. Potrivit dispoziţiilor art. 857 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ipotecile şi celelalte sarcini reale intabulate după notarea urmăririi în cartea funciară se vor radia din oficiu, cu excepţia celor pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute.

Cu alte cuvinte, prin ordonanţa menţionată, organul de urmărire penală a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra unui bun imobil care nu mai era proprietatea persoanei urmărite penal şi în situaţia în care notarea urmăririi imobilului (în sensul dispoziţiilor art. 857 din Codul de procedură civilă) era deja efectuată în cartea funciară.

În drept, instanţa de fond a apreciat că, în baza dispoziţiilor art. 857 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă, măsura asigurătorie a sechestrului, cu valoare de ipotecă imobiliară, instituită prin Ordonanţa din data de 1 septembrie 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, trebuia radiată din oficiu, şi nu obligatoriu la cererea adjudecatarului (cerere care, oricum, a fost respinsă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi - motiv pentru care adjudecatarul S.C. A. - S.R.L. s-a adresat instanţei prin cererea formulată în dosarul pendinte).

Împotriva sentinţei anterior menţionate s-a declarat apel de către de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Călăraşi, cererea de apel nefiind motivată.

La termenul din 5 octombrie 2016, din oficiu, instanţa de apel a pus în discuţie necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 857 din Codul de procedură civilă raportat la art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus şi suspendarea judecăţii,

4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.395 din 23 februarie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 42.151/299/2014, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentei S.C. D. - S.R.L., formulată în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva încheierii din 22 august 2014, emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sector 1, prin care s-a respins cererea de radiere a sechestrului asigurător dispus de către parchet.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că ridicarea sau menţinerea măsurii asigurătorii luate în procesul penal se dispune, din oficiu, doar de procuror, prin ordonanţa de clasare, în temeiul art. 315 alin. (2) din Codul de procedură penală, sau de instanţa de judecată, prin hotărâre, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din acelaşi act normativ.

S-a reţinut că, prin actul de adjudecare nr. xxx din 23 mai 2014, petenta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în sectorul 1 al municipiului Bucureşti. Ulterior adjudecării, petenta a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate şi radierea Ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti din data de 19 octombrie 2012, prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului, această ultimă cerere fiindu-i respinsă.

Instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) şi art. 29 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru radierea înscrierii sechestrului. Întrucât măsura asigurătorie dispusă în procesul penal nu a încetat de drept şi nu este supusă radierii din oficiu, conform art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, precum şi că sechestrul asigurător nu a fost radiat conform normelor de procedură penale aplicabile.

Apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond de către petenta vizează, în esenţă, faptul că dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile şi în situaţia existenţei unui sechestru penal asupra bunului, sechestru care se menţine numai asupra sumelor de bani rămase în urma îndestulării creditorului ipotecar. De asemenea, a arătat că interesele statului şi ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sunt suficient apărate prin aceea că au fost citaţi cu ocazia îndeplinirii măsurilor de executare asupra imobilului, aceştia având posibilitatea de a interveni în executarea silită desfăşurată de creditoare.

Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2016 Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunând şi suspendarea judecăţii în temeiul art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

5. Prin încheierea pronunţată la data de 2 noiembrie 2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

Fondul litigiului având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, sub aspectul menţinerii sau radierii sechestrului, în contextul factual expus, depinde de interpretarea noţiunilor la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile anterior menţionate au fost avute în vedere de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi la momentul emiterii încheierii de carte funciară atacate cu plângere, iar pentru soluţionarea pe fond a pricinii tribunalul a apreciat că se impune a se stabili în prealabil dacă în noţiunile de „orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă” respectiv „ipotecile şi celelalte sarcini reale”, la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se include şi măsura sechestrului prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât radierea înscrierii sechestrului în cartea funciară se realizează din oficiu, ca efect al adjudecării, sau exclusiv în condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

Tribunalul a constatat ca fiind îndeplinită şi condiţia privind noutatea problemei de drept, având în vedere că textele de lege ce se solicită a fi interpretate sunt conţinute de acte normative relativ recent intrate în vigoare, având potenţial de a conţine probleme de drept noi, de natură a genera practică neunitară. În acest sens, la nivelul Judecătoriei Călăraşi există deja practică neunitară în dosare similare (Dosarul nr. 6.584/202/2015).

Ca urmare a consultării jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestor probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, iar problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Tribunalul Călăraşi a arătat că o problemă conexă a făcut obiectul unei sesizări anterioare, soluţionată în sensul respingerii ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, însă problema de drept supusă analizei în această cauză nu vizează desfăşurarea executării silite şi valabilitatea actelor întocmite în această procedură, aşa cum se întâmpla în ipoteza deciziei anterior menţionate, ci în prezenta cauză se pun în discuţie exclusiv aspectele vizând menţinerea sau radierea sechestrului penal în cartea funciară, în procedura plângerii prevăzută de art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, tribunalul a apreciat că problema de drept asupra căreia se solicită intervenţia instanţei supreme este una veritabilă şi care prezintă o dificultate suficient de mare, decurgând din incidenţa unor prevederi legale aparţinând unor ramuri de drept distincte, instituite prin acte normative având forţă juridică diferită, dar care necesită o interpretare coroborată în vederea soluţionării plângerii, conform art. 31 din Legea nr. 7/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

6. Prin încheierea pronunţată la data de 18 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

Tribunalul, legal învestit cu soluţionarea unui apel aflat în curs de judecată, urmează să pronunţe o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

(Răspunsul la întrebarea adresată de instanţă este necesar în vederea soluţionării pe fond a cauzei, întrucât interpretarea modului de aplicare a dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă raportat la situaţia de fapt expusă constituie problema fundamentală pusă în discuţia instanţei de apel.

Chestiunea în cauză are caracter de noutate, în sensul că nu s-a identificat o jurisprudenţă constantă şi unitară asupra problemei în discuţie. De asemenea, întrebarea priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, având ca obiect o problemă de drept reală, iar nu aparentă. Existenţa unor decizii penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra aspectelor în discuţie nu este suficientă pentru a considera lămurită problema de interpretare, întrucât una dintre apărările formulate în cauză vizează tocmai competenţa exclusivă a instanţei penale de a se pronunţa asupra efectelor sau menţinerii măsurii asigurătorii penale.

IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

7. Părţile din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, deşi instanţa a acordat termen în acest sens.

8. În dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, apelanta S.C. A. - S.R.L. a apreciat că se impune aplicarea fără rezerve a dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în sensul radierii din oficiu a sechestrului asigurător penal.

9. După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelanta S.C. A. - S.R.L. a depus, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, reiterând argumentele invocate în faţa instanţei de apel.

V. Punctele de vedere ale completelor de judecată care au formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

10. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 6.575/202/2015 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă a apreciat că pot fi identificate argumente în sprijinul ambelor interpretări, însă din moment ce problema de drept pusă în discuţie este singura care se ridică în speţă şi are caracter determinant asupra soluţiei, o prezentare a punctului de vedere ar echivala cu o antepronunţare.

11. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 42.151/299/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a arătat că există la nivelul instanţei două opinii divergente, însă nu are conturată nicio opţiune cu privire la interpretarea ce trebuie adoptată, considerându-le pertinente deopotrivă.

VI. Jurisprudenţă instanţelor naţionale în materie

12. Având în vedere identitatea dispoziţiilor din vechea reglementare cu cea a dispoziţiilor actuale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat curţilor de apel transmiterea jurisprudenţei relevante atât cu privire la art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, cât şi cu privire la art. 518 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă de la 1865.

13. Instanţa de trimitere, Curtea de Apel Bucureşti a comunicat un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti, în ilustrarea celor două opinii conturate la nivelul instanţelor din raza sa teritorială.

Astfel, în opinia majoritară s-a apreciat că dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă nu se aplică şi măsurii sechestrului instituite conform art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât această sarcină nu se radiază din oficiu, ci conform procedurii reglementate de art. 167 alin. (1) şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare; s-a argumentat că sechestrul instituit de organele penale nu poate fi ridicat decât prin contestarea măsurii asigurătorii în procesul penal şi că, numai după soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva ducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, se poate face contestaţie potrivit legii civile. Solicitarea petentei de radiere a notării sechestrului dispus asupra imobilului adjudecat echivalează cu împiedicarea executării şi lipsirea de efecte a ordonanţei procurorului, deşi acest act nu a fost contestat, iar măsura asigurătorie nu a fost ridicată.

În opinia minoritară, sechestrul se va radia din oficiu, conform art. 857 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Aceasta, deoarece măsura asigurătorie a sechestrului penal nu valorează titlu executoriu, motiv pentru care nu poate fi opus adjudecatarului, care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în urma unei proceduri de executare silită, declanşată la cererea unui creditor care se afla în posesia unui titlu executoriu.

14. Jurisprudenţa celorlalte instanţe naţionale Curtea de Apel Braşov a comunicat sentinţele nr. 1.010 din 28 decembrie 2015 şi nr. 1.216 din 28 decembrie 2015 ale Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitive prin deciziile Tribunalului Covasna, prin care s-a apreciat că în ipoteza analizată sunt incidente dispoziţiile art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi sub imperiul vechii reglementări, prin Decizia civilă nr. 316/A din 17 mai 2016, definitivă, a Tribunalului Covasna.

Curtea de Apel Cluj a comunicat hotărâri judecătoreşti definitive ale Judecătoriei Cluj-Napoca şt ale Tribunalului Specializat Cluj, prin care s-au analizat tangenţial problemele de drept supuse dezbaterii.

Pe vechea reglementare s-au comunicat trei hotărâri judecătoreşti cuprinzând soluţii diferite.

Curtea de Apel Constanţa a comunicat Decizia nr. 173 din 13 martie 2014, definitivă, a Tribunalului Constanţa, prin care s-a reţinut că de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă şi s-a dispus radierea sechestrului asigurător.

Curtea de Apel Timişoara a comunicat deciziile nr. 1.402 din 15 noiembrie 2016 şi nr. 1.501 din 9 decembrie 2016 ale Tribunalului Timiş, prin care s-a reţinut că dispoziţiile art. 857 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă; în situaţia în care un imobil sechestrat ar fi dobândit la licitaţie publică, acesta ar putea trece în proprietatea adjudecatarului doar grevat de sechestrul penal, care nu este o sarcină în accepţiunea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materia ce face obiectul sesizării şi nici nu au comunicat opinii teoretice ale judecătorilor.

15. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

16. În urma verificărilor efectuate, se constată că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă.

17. Curtea Constituţională a constatat însă constituţionalitatea dispoziţiilor art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, respingând excepţiile ridicate. Astfel, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015, s-a reţinut că „sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv” (paragraful 16).

18. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, în continuarea raţionamentului expus anterior, s-a reţinut că luarea măsurilor asigurătorii nu are semnificaţia stabilirii vinovăţiei celor ce săvârşesc fapte penale, înainte ca vinovăţia acestora să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă (paragraful 24).

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că „ingerinţa generată prin dispunerea sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile ale suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile vizează drepturi fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, este reglementată prin lege. respectiv art. 249 şi următoarele din Codul de procedură penală, are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul procesului penal, se impune, fiind adecvată în abstracto scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie şi este necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept” (paragraful 30).

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

19. Prin raportul întocmit în cauză, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii- raportori au apreciat că sesizările nu sunt admisibile, deoarece chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica instanţelor, acestea stabilind, în majoritate, o interpretare unitară; mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi uzitat doar ca urmare a întrunirii condiţiilor restrictive de admisibilitate prevăzute de text, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privinţa chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanţă a fi lămurite şi care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

20. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

21. Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât, în ambele dosare, tribunalul, legal învestit cu soluţionarea unui apel aflat în curs de judecată, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

22. Cea de-a treia condiţie, însă, nu este îndeplinită.

23. Astfel, deşi art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept”, atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţa constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că, pentru a putea fi vorba despre o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară.

24. De asemenea, chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, a unei reglementări cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.

25. Cele două instanţe care au formulat sesizările solicită interpretarea şi lămurirea conţinutului unor sintagme cuprinse în art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, în funcţie de care vor aplica dispoziţiile cuprinse în aceste texte de lege.

26. Concret, se cere a se lămuri dacă în noţiunile de „orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă” (alin. 3 al art. 857 din Codul de procedură civilă), respectiv „ipotecile şi celelalte sarcini reale” (alin. 4 al aceluiaşi articol) este inclusă şi măsura sechestrului prevăzută de art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală.

27. Acest aspect a primit, în mod constant, o dezlegare unitară, atât în practica instanţelor judecătoreşti, inclusiv în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în practica Curţii Constituţionale, precum şi în doctrină, în sensul că măsura asigurătorie, care vizează un bun imobil şi care este dispusă într-un proces penal, are valoarea unei inscripţii ipotecare. Faptul că se foloseşte termenul de „sechestru asigurător”, şi nu acela de „ipotecă”, nu a reprezentat o controversă jurisprudenţială ori doctrinară.

28. Aceeaşi terminologie era folosită şi în reglementarea Codului de procedură civilă de la 1865 [art. 518 alin. (3) şi (4)], nefiind identificate interpretări neunitare nici la acel moment.

29. Reglementarea prevăzută de art. 857 din Codul de procedura civilă, referitoare la transmiterea proprietăţii unui imobil prin adjudecare, este identică cu cea cuprinsă în Codul de procedură civilă de la 1865, noile dispoziţii aducând anumite completări, însă fără a modifica regimul măsurilor asigurătorii care intră sub incidenţa textului de lege invocat. De asemenea, condiţia noutăţii unei chestiuni de drept nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită, astfel cum se arată de către instanţele de trimitere, numai din perspectiva unei analize limitate doar la împrejurarea că asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare.

30. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa anterioară1, că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o normă nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, deoarece criteriul vechimii, prin raportare exclusivă la anul emiterii respectivului act normativ supus dezbaterii, nu poate fi absolutizat.

31. Relevant în examinarea condiţiei noutăţii chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită pe calea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile sunt existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe constante în materia de referinţă, deoarece caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor judecătoreşti, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară cristalizată în timp.

32. Ca atare, câtă vreme problema de drept ce face obiectul sesizării a mai fost analizată în doctrină, în interpretarea unui act normativ mai vechi, dar care cuprindea o reglementare similară sub aspectele care interesează în cauza de faţă, caracterul de noutate se pierde şi face inadmisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă.

33. Sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti este inadmisibilă şi dintr-o altă perspectivă.

34. Deşi, în esenţă, se solicită interpretarea unor norme cuprinse în art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportului juridic dedus judecăţii în cauza aflată pe rolul acestei instanţe nu îi sunt aplicabile aceste norme, întrucât nu ne aflăm în ipoteza reglementată de textul de lege,

35. Astfel, ipoteza prevăzută de alin. 4 al textului de lege mai sus invocat se referă la radierea, din oficiu, din cartea funciară a ipotecilor, a sarcinilor reale, precum şi a altor drepturi reale intabulate după notarea urmăririi în cartea funciară. Or, în cauza dedusă judecăţii şi în legătură cu care s-a solicitat interpretarea unei norme de drept, nu regăsim această ipoteză, fiind vorba despre radierea unei ipoteci (un sechestru asigurător dispus în procesul penal) notată anterior notării urmăririi în cartea funciară.

36. Din studierea jurisprudenţei puse la dispoziţie de curţile de apel se observă că instanţele au pe rol cauze similare în care se identifică aceeaşi problemă de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv ipoteza prevăzută de art. 857 alin. (4) din Codul de procedură civilă, practica fiind orientată majoritar spre aceeaşi soluţie.

37. Aceste instanţe consideră că se poate radia din oficiu un sechestru asigurător penal înscris asupra unui imobil, atâta vreme cât a fost notat ulterior notării încheierii urmăririi silite în procedura vânzării la licitaţie a imobilului.

38. Aşa cum s-a menţionat în precedent, din niciuna dintre aceste hotărâri nu reiese faptul că instanţele au întâmpinat greutăţi în a considera sechestrul asigurător penal ca nefăcând parte din categoria sarcinilor şi ipotecilor prevăzute de art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, soluţiile fiind unitare în acest sens.

39. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica instanţelor, acestea stabilind, în majoritate, o interpretare unitară.

40. Având în vedere argumentele expuse, în sensul că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă poate fi uzitat doar ca urmare a întrunirii condiţiilor restrictive de admisibilitate evocate, rolul său unificator putând fi exercitat numai în privinţa chestiunilor de drept noi, care se impun cu pregnanţă a fi lămurite şi care prezintă o dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sesizările nu sunt admisibile.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, sesizările formulate de Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 6.575/202/2015 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 42.151/299/2014, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 167 alin. (1) teza finală şi art. 195 alin. (5) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se lămuri dacă în noţiunile de «orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă», respectiv «ipotecile şi celelalte sarcini reale», la care fac referire dispoziţiile art. 857 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă se include şi măsura sechestrului prevăzută de dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, astfel încât radierea înscrierii sechestrului în cartea funciară se realizează din oficiu, ca efect al adjudecării, sau exclusiv în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 alin. (1) teza finală şi dispoziţiile art. 195 alin. (5) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare”.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA

CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu


1 Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.

 

RECTIFICĂRI

 

La Decizia prim-ministrului nr. 368/2017 privind numirea doamnei Daniela Barbu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 26 aprilie 2017, se face următoarea rectificare:

- în titlu, în loc de: „... doamnei Daniela Barbu in...”se va citi: „... doamnei Gheorghiţa-Daniela Barbu in...”.

- în cuprinsul articolului unic, în loc de: „... doamna Daniela Barbu se numeşte ...” se va citi: „... doamna Gheorghiţa-Daniela Barbu se numeşte ...”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.