MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 351/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 351         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 12 mai 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

99. - Lege privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016

 

Acord între România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor

 

452. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

286. - Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.094/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a generatoarelor de aerosoli

 

305. - Hotărâre privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/425 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecţie şi de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin, (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PETRU-GABRIEL VLASE

NICULAE BĂDĂLĂU

 

Bucureşti, 9 mai 2017.

Nr. 99.

 

ACORD

între România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor

 

România şi Republica Populară Chineză,

dorind să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal,

intenţionând să încheie un acord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea plăţii impozitelor, inclusiv prin aranjamente de utilizare abuzivă a tratatelor fiscale în scopul obţinerii înlesnirilor prevăzute de prezentul acord în beneficiul indirect al rezidenţilor unor state terţe,

au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

Persoane vizate

 

Prezentul acord se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

 

ARTICOLUL 2

Impozite vizate

 

1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute

2. Sunt considerate impozite pe venit toate impozitele stabilite pe venitul total sau pe elementele de venit, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Acordul sunt, în special:

a) în Republica Populară Chineză:

(i) impozitul pe venitul persoanelor fizice;

(ii) impozitul pe venitul întreprinderilor;

(denumite în continuare „impozit chinez*);

b) în România:

(i) impozitul pe venit;

(ii) impozitul pe profit;

(denumite în continuare „impozit român*).

4. Acordul se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării Acordului, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

 

ARTICOLUL 3

Definiţii generale

 

1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile „un stat contractant” şi „celălalt stat contractant” înseamnă România sau Republica Populară Chineză, după cum cere contextul;

b) termenul „China” înseamnă Republica Populară Chineză; atunci când este folosit în sens geografic, înseamnă întreg teritoriul Republicii Populare Chineze, inclusiv teritoriul reprezentat de uscat, apele interne, marea teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, pentru care se aplică legislaţia chineză privind impozitarea, precum şi orice zonă din afara mării sale teritoriale, asupra căreia Republica Populară Chineză are drepturi suverane sau jurisdicţie în conformitate cu dreptul internaţional şi legislaţia sa internă;

c) termenul „România” înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;

d) termenul „persoană” include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul „societate” înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f) expresiile „întreprindere a unui stat contractant” şi „întreprindere a celuilalt stat contractant” înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

g) expresia „trafic internaţional” înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, un vehicul feroviar sau rutier exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului când un astfel de transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat contractant;

h) expresia „autoritate competentă” înseamnă:

(i) în China, Administraţia de Stat pentru Impozitare sau reprezentantul autorizat al acesteia;

(ii) în România, Ministerul Finanţelor Publice sau reprezentantul autorizat al acestuia;

i) termenul „naţional” înseamnă:

(i) în China, orice persoană fizică având naţionalitatea Chinei şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în China;

(ii) în România, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România.

2. În ceea ce priveşte aplicarea Acordului în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în acesta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică Acordul, orice înţeles pe care îl are în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

 

ARTICOLUL 4

Rezident

 

1. În Sensul prezentului acord, expresia „rezident al unui stat contractant” înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui Stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de încorporare, locului său de conducere efectivă, locului său de înregistrare sau oricărui altui criteriu de natură similară şi include de asemenea acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, atunci aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care este situat locul conducerii sale efective.

 

ARTICOLUL 5

Sediu permanent

 

1. În sensul prezentului acord, expresia „sediu permanent” înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.

2. Expresia „sediu permanent” include, în special;

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Expresia „sediu permanent” include, de asemenea:

a) un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii, de asamblare sau de instalare, dar numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni;

b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de o întreprindere prin salariaţi sau alt personal angajat de întreprindere în acest scop, dar numai atunci când activităţile de această natură continuă (pentru acelaşi proiect sau pentru un proiect conex) într-un stat contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează mai mult de 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat.

4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, expresia „sediu permanent” se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg comercial sau expoziţii şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de târg sau expoziţie;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei altei activităţi cu caracter pregătitor sau auxiliar;

g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare â activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri. Totuşi, atunci când o persoană acţionează exclusiv sau aproape exclusiv în numele uneia sau al mai multor întreprinderi de care aceasta este strâns legată, acea persoană nu va fi considerată ca fiind un agent cu statut independent în înţelesul prezentului paragraf cu privire la orice astfel de întreprindere.

În sensul prezentului articol, o persoană este strâns legată de o întreprindere dacă, ţinând cont de toate faptele şi circumstanţele relevante, una are control asupra celeilalte sau ambele se află sub controlul aceloraşi persoane sau întreprinderi. În orice caz, o persoană se va considera că este strâns legată de o întreprindere dacă una deţine în cealaltă în mod direct sau indirect mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile [sau, în cazul unei societăţi, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot şi al valorii acţiunilor societăţii sau din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile aferente titlurilor de participare (beneficiaI equity interest) deţinute în societate] sau dacă o altă persoană deţine în acea persoană sau în acea întreprindere în mod direct sau indirect mai mult de 50 la sută din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile [sau, în cazul unei societăţi, mai mult de 50 la sută din totalul drepturilor de vot şi al valorii acţiunilor societăţii sau din drepturile în ceea ce priveşte beneficiile aferente titlurilor de participare (beneficiaI equity interest) deţinute în societate],

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

 

ARTICOLUL 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

 

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Expresia „proprietăţi imobiliare” are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză Sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau rutiere nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de asemenea veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor din proprietăţi Imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii independente.

 

ARTICOLUL 7

Profiturile din activitatea de afaceri

 

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai acea parte a lor care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel,

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentului acord, atunci prevederile acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.

 

ARTICOLUL 8

Transport internaţional

 

1. Profiturile obţinute de o întreprindere a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt impozabile numai în acei stat contractant.

2. Prevederile paragrafului 1 se aplică de asemenea profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

 

ARTICOLUL 9

Întreprinderi asociate

 

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei modificări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentului acord şi dacă este necesar autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.

 

ARTICOLUL 10

Dividende

 

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel Stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dividendelor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dividendele provenind dintr-un stat contractant şi plătite celuilalt stat contractant sau unei subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale a acestuia sau oricărei entităţi deţinute în întregime sau în principal de celălalt stat contractant sunt scutite de impozit în primul stat menţionat.

În sensul prezentului paragraf, expresia „deţinută în principal” înseamnă o deţinere care depăşeşte 50 la sută.

4. Prevederile paragrafelor 2 şi 3 nu afectează impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

5. Termenul „dividende” folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

6. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14, după caz.

7. Când o societate care este rezidentă a unui stat contractant realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

8. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea acţiunilor sau a altor drepturi în legătură cu care este plătit dividendul este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

 

ARTICOLUL 11

Dobânzi

 

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi de care beneficiază efectiv un rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile numai în celălalt stat în măsura în care astfel de dobânzi sunt plătite:

a) în legătură cu o creanţă care rezultă ca urmare a vânzării pe credit a oricărui echipament, mărfuri sau servicii; sau

b) la orice împrumut de orice fel acordat de o instituţie financiară a celuilalt stat; sau

c) celuilalt stat contractant sau unei subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale a acestuia sau oricărei entităţi deţinute în întregime sau în principal de celălalt stat.

În sensul prezentului paragraf, expresia „deţinută în principal” înseamnă o deţinere care depăşeşte 50 la sută.

4. Termenul „dobânzi” folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14, după caz.

6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţă pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

8. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu emiterea sau cesionarea titlului de creanţă în legătură cu care sunt plătite dobânzile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei emiteri sau cesionări.

 

ARTICOLUL 12

Redevenţe

 

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Totuşi, redevenţele provenind dintr-un stat contractant sunt de asemenea impozabile în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 3 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul „redevenţe” folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret sau pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplica daca beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14, după caz.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este, fie că nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este legată obligaţia de a plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

6. Cârd, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având În vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentului acord.

7. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite redevenţele este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.

 

ARTICOLUL 13

Câştiguri de capital

 

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.

3. Câştigurile realizate de o întreprindere a unui stat contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor astfel de mijloace de transport sunt impozabile numai în acel stat.

4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor, altele decât acţiunile care sunt tranzacţionate în mod substanţial şi obişnuit la o bursă de valori, sau a unor drepturi comparabile a căror valoare provine în proporţie de peste 50 la sută, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

 

ARTICOLUL 14

Profesii independente

 

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acel stat, cu excepţia următoarelor circumstanţe când astfel de venituri sunt de asemenea impozabile în celălalt stat contractant:

a) dacă acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; în acest caz, numai acea parte a veniturilor care este atribuibilă acelei baze fixe este impozabilă în celălalt stat; sau

b) dacă prezenţa sa în celălalt stat contractant este pentru o perioadă sau perioade care însumează sau care depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte a veniturilor care este obţinută din activităţile sale desfăşurate în celălalt stat este impozabilă în celălalt stat.

2. Expresia „servicii profesionale” cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educaţional sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

 

ARTICOLUL 15

Venituri din activitatea salariată

 

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii sunt impozabile în celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul o are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic internaţional de o întreprindere a unui stat contractant sunt impozabile în acel stat.

 

ARTICOLUL 16

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

 

Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

 

ARTICOLUL 17

Artişti de spectacol şi sportivi

 

1. Prin derogare de la prevederile articolelor 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv din activităţile personale ale acelui rezident desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătura cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7, 14 şi 15, sunt impozabile în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1 sunt scutite de impozit în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile dacă vizita în acel stat este finanţată în întregime sau în principal din fonduri publice ale oricărui stat contractant, în sensul prezentului paragraf, expresia „finanţată în principal” înseamnă o contribuţie din fonduri publice care depăşeşte 50 la sută.

 

ARTICOLUL 18

Pensii

 

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile plătite şi site plăţi similare făcute în baza unei scheme publice a sistemului de securitate socială al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

 

ARTICOLUL 19

Funcţii publice

 

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi, sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Pensiile şi alte remuneraţii similare plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de pensii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 15,16,17 şi 18 se aplică salariilor, pensiilor şi altor remuneraţii similare plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.

 

ARTICOLUL 20

Studenţi

 

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

 

ARTICOLUL 21

Profesori şi cercetători

 

Remuneraţiile pe care o persoană fizică care este sau care a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant o rezidentă a celuilalt stat contractant şi care este prezentă în primul stat menţionat numai în scopul de a preda sau de a efectua cercetare la o şcoală, institut, universitate sau orice altă instituţie educaţională sau de cercetare recunoscută oficial de acel stat ie primeşte pentru astfel de activităţi sunt scutite de impozit în acel stat pentru o perioadă care nu depăşeşte trei ani de la data primei sale sosiri în acel stat, cu condiţia ca astfel de remuneraţii să fie obţinute de aceasta din surse situate în afara acelui stat.

 

ARTICOLUL 22

Alte venituri

 

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentului acord sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă beneficiarul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7 sau ale articolului 14, după caz.

3. Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă scopul principal sau unul dintre scopurile principale ale oricărei persoane care are legătură cu crearea sau cesionarea drepturilor în legătură cu care sunt plătite veniturile este acela de a profita de prezentul articol prin intermediul acelei creări sau cesionări.

 

ARTICOLUL 23

Eliminarea dublei Impuneri

 

1. În China, în conformitate cu prevederile legislaţiei din China, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) când un rezident al Chinei realizează venituri din România, suma impozitului aferent acelor venituri plătibil în România în conformitate cu prevederile prezentului acord va fi dedusă din impozitul chinez perceput acelui rezident. Totuşi, suma dedusă nu va depăşi suma impozitului chinez aferent acelor venituri calculată în conformitate cu legislaţia şi reglementările fiscale din China;

b) când veniturile realizate din România reprezintă dividende plătite de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Chinei şi care deţine cel puţin 20 la sută din acţiunile societăţii plătitoare de dividende, deducerea va lua în considerare impozitul plătit în România de societatea plătitoare de dividende în ceea ce priveşte veniturile sale.

2. În România, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri care, în conformitate cu prevederile prezentului acord, sunt impozitate în China, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în China.

Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă veniturilor care sunt impozitate în China.

 

ARTICOLUL 24

Reguli diverse

 

Prevederile prezentului acord nu afectează dreptul fiecărui stat contractant de a aplica legislaţia şi măsurile sale interne referitoare la prevenirea evitării plăţii impozitelor, indiferent dacă sunt sau nu sunt descrise astfel, în măsura în care acestea nu conduc la o impozitare contrară prezentului acord.

 

ARTICOLUL 25

Nediscriminarea

 

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică de asemenea persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi Stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentului acord.

 

ARTICOLUL 26

Procedura amiabilă

 

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în prevederile paragrafului 1 al articolului 25, acelei autorităţi competente a statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile Acordului.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Acordul. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Acordului. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de Acord.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor 2 şi 3. Atunci când este recomandabil pentru realizarea unei înţelegeri, reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante se pot întâlni pentru a avea un schimb oral de opinii.

 

ARTICOLUL 27

Schimbul de informaţii

 

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentului acord sau pentru administrarea ori aplicarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, În măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Acordului. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.

2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mâi sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.

5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

 

ARTICOLUL 28

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

 

Prevederile prezentului acord nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

 

ARTICOLUL 29

Intrarea în vigoare

 

1. Ambele state contractante îşi vor notifica reciproc, pe cale diplomatică, faptul că au îndeplinit procedurile legale interne necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord. Prezentul acord va intra în vigoare în a treizecea zi de la data primirii ultimei notificări şi va produce efecte pentru veniturile obţinute în anii fiscali care încep în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care prezentul acord a intrat în vigoare.

2. Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Populare Chineze pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991, îşi încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului acord şi va înceta să se mai aplice de la data la care va produce efecte prezentul acord.

 

ARTICOLUL 30

Încetarea valabilităţii

 

Prezentul acord va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate transmite celuilalt stat contractant o notificare scrisă de încetare a valabilităţii, pe cale diplomatică, la sau înainte de a treizecea zi a lunii iunie a oricărui an calendaristic care începe după expirarea unei perioade de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. În această situaţie, prezentul acord îşi încetează valabilitatea şi nu va mai produce efecte pentru veniturile obţinute în anii fiscali care încep în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă notificarea de încetare a valabilităţii.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul acord.

Semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016, în două exemplare originale, în limbile română, chineză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

 

Pentru România,

Pentru Republica Populară Chineză,

Anca Dana Dragu,

Qinfeng Wang,

ministrul finanţelor publice

prim-vicecomisar la Administraţia de Stat pentru Impozitare

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Acordului dintre România şi Republica Populară Chineză pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, semnat la Bucureşti la 4 iulie 2016, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 mai 2017.

Nr. 452.

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.094/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a generatoarelor de aerosoli

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.094/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a generatoarelor de aerosoli, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 19 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La punctul 2, subpunctul 2.2 va avea următorul cuprins:

„2.2. Etichetarea

Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008, fiecare generator de aerosoli trebuie să poarte în mod vizibil următoarele indicaţii lizibile şi de neşters:

a) dacă aerosolul este clasificat drept «neinflamabil» conform criteriilor de la punctul 1.9, menţiunea de avertizare «Atenţie» şi celelalte elemente de etichetare pentru aerosoli de categoria 3 prevăzute în tabelul 2.3.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008;

b) dacă aerosolul este clasificat drept «inflamabil» conform criteriilor de la punctul 1.9, menţiunea de avertizare «Atenţie» şi celelalte elemente de etichetare pentru aerosoli de categoria 2 prevăzute în tabelul 2.3.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008;

Art. II. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 12 februarie 2018

*

Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei (UE) 2016/2.037 a Comisiei din 21 noiembrie 2016 de modificare a Directivei 75/324/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte presiunea maximă permisă a generatoarelor de aerosoli şi în vederea adaptării dispoziţiilor privind etichetarea la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, publicată în Jurnalul Oficial al

c) dacă aerosolul este clasificat drept «extrem de inflamabil» conform criteriilor de la punctul 1.9, menţiunea de avertizare «Pericol» şi celelalte elemente de etichetare pentru aerosoli de categoria 1 prevăzute în tabelul 2.3.1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008;

d) în cazul în care generatorul de aerosoli este un produs de consum, fraza de precauţie P102 prevăzută în partea 1 tabelul 6.1 din anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008;

e) orice frază de precauţie suplimentară în ceea ce priveşte utilizarea care să atenţioneze consumatorii asupra pericolelor specifice prezentate de produs; dacă generatorul de aerosoli este însoţit de instrucţiuni de utilizare separate, acestea trebuie să reflecte, de asemenea, respectivele măsuri de precauţie în ceea ce priveşte utilizarea.”

2. La punctul 3, subpunctul 3.1.2 va avea următorul cuprins:

„3.1.2. Presiunea la 50°C din generatorul de aerosoli nu trebuie să depăşească valorile prevăzute în tabelul următor, în funcţie de conţinutul de gaze din generatorul de aerosoli:

Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 314 din 22 noiembrie 2016, şi Rectificarea la Directiva (UE) 2016/2.037 a Comisiei din 21 noiembrie 2016 de modificare a Directivei 75/324/CEE a Consiliului în ceea ce priveşte presiunea maximă permisă a generatoarelor de aerosoli şi în vederea adaptării dispoziţiilor privind etichetarea la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 49 din 25 februarie 2017.

 

Conţinutul de gaze

Presiunea la 50°C

Gaz lichefiat sau un amestec de gaze cu un domeniu de inflamabilitate cu aerul la 20°C şi o presiune standard de 1,013 bari

12 bari

Gaz lichefiat sau un amestec de gaze care nu au un domeniu de inflamabilitate cu aerul la 20°C şi o presiune standard de 1,013 bari

13,2 bari

Gaze comprimate sau gaze dizolvate sub presiune care nu au un domeniu de inflamabilitate cu aerul la 20°C şi o presiune standard de 1,013 bari

15 bari”

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Mihai Tudose

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 mai 2017.

Nr. 286.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/425 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecţie şi de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului

 

În scopul aplicării în România a prevederilor Regulamentului (UE) 2016/425 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecţie şi de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. II şi al pct. 7 din anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 8/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 55/2015,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

ARTICOLUL 1

Dispoziţii generale

 

(1) Prezenta hotărâre stabileşte măsurile de punere în aplicare, la nivel naţional, a prevederilor Regulamentului (UE) 2016/425 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecţie şi de abrogare a Directivei 89/686/CEE a Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 81 din 31 martie 2016, denumit în continuare Regulament, precum şi contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor acestuia,

(2) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta hotărâre au semnificaţia prevăzută în Regulament.

(3) în sensul art. 8 alin. (6), (7) şi (10), al art. 10 alin, (3), (4) şi (9) şi al art. 11 alin. (2) din Regulament, prin sintagmele „limbă uşor de înţeles,, şi, respectiv, „limbă care poate fi uşor înţeleasă” se înţelege „limba română”.

(4) în sensul art. 15 alin. (2) din Regulament, prin sintagma „limba sau limbile impuse de statul membru,, se înţelege „limba română”.

(5) în sensul art. 8 alin, (9) şi (10), art. 9 alin. (2) lit. b) şi c), al art. 10 alin. (7) şi (9), precum şi al art. 11 alin. (4) şi (5) din Regulament, prin sintagma „autoritate naţională competentă” se înţelege „autoritatea de supraveghere a pieţei”.

(6) în sensul art. 24 alin. (10) din Regulament, prin sintagma „autorităţile competente” se înţelege Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale si/sau Inspecţia Muncii,

(7) în sensul pct. 4.2 din anexa IV, pct. 9 din anexa V, pct. 3.2 din anexa VI, pct. 5.2 şi 6.2 din anexa VII, pct. 5.2 şi 6 din anexa VIII la Regulament, prin sintagma „autoritate naţională” se înţelege „autoritatea de supraveghere a pieţei”.

 

 

ARTICOLUL 2

Libera circulaţie

 

(1) Punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor individuale de protecţie care respectă prevederile Regulamentului nu poate fi împiedicată.

(2) Cu ocazia târgurilor, a expoziţiilor şi a demonstraţiilor sau a altor evenimente similare, echipamentele individuale de protecţie care nu sunt conforme prevederilor Regulamentului pot fi expuse, cu condiţia ca un anunţ vizibil să indice clar faptul că astfel de echipamente individuale de protecţie nu sunt conforme prevederilor Regulamentului şi că ele nu pot fi introduse pe piaţă dacă nu sunt aduse în stare de conformitate. În timpul demonstraţiilor cu aceste echipamente se iau măsuri corespunzătoare de securitate pentru a se asigura protecţia persoanelor.

 

 

ARTICOLUL 3

Prezumţia de conformitate a echipamentelor individuale de protecţie

 

(1) Se consideră că echipamentele individuale de protecţie aflate sub incidenţa Regulamentului sunt conforme cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa II la Regulament, atunci când sunt conforme cu prevederile standardelor române şi/sau ale standardelor naţionale ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sau cu părţi ale acestora.

(2) Lista cuprinzând referinţele standardelor române care adoptă standarde armonizate în domeniul echipamentelor individuale de protecţie care intră sub incidenţa Regulamentului, la care se face referire la alin. (1), se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Ordinul prevăzut la alin. (2) se actualizează ori de câte ori este cazul.

 

 

ARTICOLUL 4

Notificarea

 

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale notifică Comisiei Europene şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene organismele desemnate să îndeplinească atribuţii de evaluare a conformităţii, ca părţi terţe, în temeiul Regulamentului.

 

 

ARTICOLUL 5

Autorităţile de notificare

 

(1) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale este autoritatea de notificare responsabilă de instituirea şi îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea şi notificarea organismelor de evaluare a conformităţii şi pentru monitorizarea organismelor notificate, inclusiv conformitatea cu art. 26 din Regulament, în domeniul de competenţă.

(2) Evaluarea şi monitorizarea menţionate la alin. (1) se efectuează de către un organism naţional de acreditare în înţelesul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE)nr. 339/93.

 

 

ARTICOLUL 6

Obligaţia de informare a autorităţilor de notificare

 

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale informează Comisia Europeană în legătură cu procedurile pe care le aplică pentru evaluarea şi notificarea organismelor de evaluare a conformităţii şi pentru monitorizarea organismelor notificate, precum şi în legătură cu orice modificări ale acestora.

 

 

ARTICOLUL 7

Prezumţia de conformitate a organismelor notificate

 

În cazul în care un organism de evaluare a conformităţii îşi demonstrează conformitatea cu criteriile prevăzute în standardele române şi/sau în standardele naţionale ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene care adoptă standardele armonizate relevante ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în părţi din aceste standarde, se consideră că acesta este în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 24 din Regulament, în măsura în care acele standarde aplicabile acoperă aceste cerinţe.

 

 

ARTICOLUL 8

Cererea de desemnare în vederea notificării

 

(1) Organismele de evaluare a conformităţii depun o cerere de desemnare în vederea notificării la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

(2) Cererea prevăzută la alin, (1) trebuie să fie însoţită de următoarele documente:

a) o descriere a activităţilor de evaluare a conformităţii, a modulului sau modulelor de evaluare a conformităţii şi a tipurilor de echipamente individuale de protecţie pentru care organismul se declară a fi competent;

b) certificatul de acreditare emis de un organism naţional de acreditare care să ateste că organismul de evaluare a conformităţii îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 24 din Regulament;

c) alte documente stabilite de procedura prevăzută la alin. (5).

(3) în aplicarea art. 24 alin. (9) din Regulament, organismele de evaluare a conformităţii încheie o asigurare de răspundere civilă.

(4) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale desemnează prin ordin al ministrului organismele de evaluare a conformităţii ce se notifică potrivit prevederilor art. 4. Acest ordin se actualizează ori de câte ori este necesar.

(5) Desemnarea prevăzută la alin. (4) se realizează în baza procedurii aprobate potrivit prevederilor art. 4 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 50/2015, cu modificările ulterioare.

(6) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale notifică numai organismele de evaluare a conformităţii care îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 24 din Regulament.

 

 

ARTICOLUL 9

Contestarea competenţei organismelor notificate

 

(1) În cazurile în care Comisia Europeană investighează competenţa unui organism notificat sau continuarea îndeplinirii de către un organism notificat a cerinţelor şi a responsabilităţilor care îi revin, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prezintă acesteia, la cerere, toate informaţiile care au fundamentat notificarea sau menţinerea competenţei organismului în cauză.

(2) În cazul în care Comisia Europeană constată că un organism notificat nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte cerinţele pentru a fi notificat, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, în baza actului de punere în aplicare adoptat de către Comisia Europeană, conform art. 31 alin. (4) din Regulament, ia măsurile corective necesare, inclusiv retragerea notificării, dacă este necesar.

 

 

ARTICOLUL 10

Schimbul de experienţă

 

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale participă la schimbul de experienţă între autorităţile naţionale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea, organizat de către Comisia Europeană.

 

 

ARTICOLUL 11

Supravegherea pieţei echipamentelor individuale de protecţie

 

(1) Se desemnează Inspecţia Muncii ca autoritate de supraveghere a pieţei în domeniul reglementat de Regulament.

(2) Autoritatea de supraveghere a pieţei trebuie să informeze anual Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi ori de câte ori acesta îi solicită, cu privire la activităţile desfăşurate privind supravegherea pieţei.

 

 

ARTICOLUL 12

Atribuţii ale autorităţii de supraveghere a pieţei

 

În aplicarea prevederilor cap. VI din Regulament, Inspecţia Muncii îndeplineşte şi următoarele atribuţii:

a) informează Comisia Europeană şi celelalte state membre în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (6) şi art. 40 alin. (3) din Regulament;

b) se asigură că se iau fără întârziere măsurile restrictive corespunzătoare prevăzute la art. 38 alin. (8) din Regulament;

c) participă la consultările cu statele membre şi operatorul economic relevant/operatorii economici relevanţi iniţiate de Comisia Europeană în baza art. 39 alin. (1) şi art. 40 alin. (4) din Regulament;

d) ia toate măsurile necesare care se impun în aplicarea prevederilor art. 39 alin. (2) şi art. 41 alin. (2) din Regulament;

e) informează Comisia Europeană în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Regulament;

f) solicită operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare prevăzute la art. 40 alin. (1) din Regulament sau să pună capăt neconformităţii dacă acesta se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 41 alin. (1) din Regulament.

 

ARTICOLUL 13

Contravenţii

 

Constituie contravenţie următoarele fapte:

a) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Regulament referitoare la îndeplinirea de către producător a cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile, pentru proiectarea şi fabricarea echipamentelor individuale de protecţie;

b) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului de întocmire a documentaţiei tehnice şi de efectuare a procedurii de evaluare a conformităţii aplicabile produsului;

c) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului de întocmire a declaraţiei de conformitate UE şi de aplicare a marcajului CE;

d) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (3) din Regulament referitoare la obligativitatea păstrării de către producători a documentaţiei tehnice şi a declaraţiei de conformitate UE timp de 10 ani după introducerea pe piaţă a echipamentelor individuale de protecţie;

e) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (4) din Regulament referitoare la existenţa procedurilor pentru ca producţia de serie să rămână conformă cu Regulamentul;

f) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (4) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorilor de a testa prin eşantionare echipamentele individuale de protecţie puse la dispoziţie pe piaţă, ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de echipamentele individuale de protecţie, de a investiga şi, după caz, de a ţine un registru de plângeri pentru echipamentele individuale de protecţie neconforme şi rechemări ale echipamentelor individuale de protecţie şi de a informa distribuitorii în legătură cu orice astfel de activităţi de monitorizare;

g) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (5) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului de afişare pe echipamentele individuale de protecţie sau pe ambalaj ori într-un document care însoţeşte echipamentele individuale de protecţie a tipului, lotului sau numărului de serie ori a altui element care să permită identificarea acestora;

h) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (6) din Regulament referitoare la obligativitatea indicării de către producător pe echipamentele individuale de protecţie sau pe ambalaj ori într-un document care însoţeşte echipamentele individuale de protecţie a denumirii comerciale înregistrate sau a mărcii înregistrate şi a adresei poştale la care poate fi contactat, în limba română;

i) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (7) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului de a se asigura că echipamentele individuale de protecţie sunt însoţite de instrucţiunile şi de informaţiile prevăzute în anexa II pct. 1.4 din Regulament sau că aceste instrucţiuni şi informaţii, precum şi orice text imprimat pe etichete sunt clare, uşor de înţeles, inteligibile şi lizibile, în limba română;

j) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (8) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului fie de a prezenta declaraţia de conformitate UE împreună cu echipamentele individuale de protecţie, fie de a include în instrucţiuni şi informaţiile prevăzute la pct. 1.4 din anexa II la Regulament adresa de internet la care poate fi accesată declaraţia de conformitate UE;

k) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (9) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului care consideră sau are motive să creadă că anumite echipamente individuale de protecţie pe care le-a introdus pe piaţă nu sunt conforme cu Regulamentul, de a lua de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivele echipamente individuale de protecţie în conformitate, a le retrage sau a le rechema, după caz, sau, în cazul în care echipamentele individuale de protecţie prezintă un risc, de a informa imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, oferind detalii, în special cu privire la neconformitate şi la toate măsurile corective luate;

l) nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (10) din Regulament referitoare la obligativitatea producătorului de a furniza autorităţii de supraveghere a pieţei, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, toate informaţiile şi documentaţia necesare în limba română sau de a coopera cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, ia orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele individuale de protecţie pe care le-a pus la dispoziţie pe piaţă;

m) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) din Regulament, referitoare la obligativitatea reprezentantului autorizat de a păstra la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei declaraţia de conformitate UE şi documentaţia tehnica timp de 10 ani după ce echipamentele individuale de protecţie au fost introduse pe piaţă sau de a furniza autorităţii de supraveghere a pieţei, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, informaţiile şi documentaţia necesare pentru a demonstra conformitatea echipamentelor individuale de protecţie sau de a coopera cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele individuale de protecţie acoperite de mandat;

n) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a introduce pe piaţă doar echipamente individuale de protecţie conforme;

o) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a se asigura, înainte de introducerea pe piaţă a echipamentelor individuale de protecţie, că producătorul a îndeplinit procedura corespunzătoare de evaluare a conformităţii sau de a se asigura că producătorul a întocmit documentaţia tehnică sau că echipamentele individuale de protecţie poartă marcajul CE ori că echipamentele individuale de protecţie sunt însoţite de documentele cerute sau că producătorul a respectat cerinţele prevăzute la art. 8 alin. (5) şi (6) din Regulament;

p) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (2) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului care consideră sau are motive să creadă că anumite echipamente individuale de protecţie nu sunt în conformitate cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile de a nu introduce aceste produse pe piaţă înainte ca ele să fi fost puse în conformitate sau de a informa producătorul şi autorităţile de supraveghere a pieţei atunci când echipamentele individuale de protecţie prezintă un risc;

q) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a indica denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată şi adresa poştală la care poate fi contactat, în limba română;

r) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (4) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a se asigura că echipamentele individuale de protecţie sunt însoţite de instrucţiunile şi informaţiile prevăzute la pct. 1.4 din anexa II la Regulament, în limba română;

s) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (5) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a se asigura că, atât timp cât echipamentele individuale de protecţie se află în responsabilitatea lui, condiţiile de depozitare sau transport al acestora nu le periclitează conformitatea cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile prevăzute în anexa II la Regulament;

ş) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (6) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a testa prin eşantionare echipamentele individuale de protecţie puse la dispoziţie pe piaţă, ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de echipamentele individuale de protecţie, de a investiga şi, după caz, de a ţine un registru de plângeri pentru echipamentele individuale de protecţie neconforme şi rechemări ale echipamentelor individuale de protecţie şi de a informa distribuitorii în legătură cu orice astfel de activităţi de monitorizare;

t) nerespectarea prevederilor art. 10 alin, (7) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului care consideră sau are motive să creadă că anumite echipamente individuale de protecţie pe care le-a introdus pe piaţă nu sunt în conformitate cu Regulamentul, de a lua de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivele echipamente individuale de protecţie în conformitate, a le retrage sau a le rechema, după caz, sau, în cazul în care echipamentele individuale de protecţie prezintă un risc, de a informa imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei;

ţ) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (8) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a păstra o copie a declaraţiei de conformitate UE la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei timp de 10 ani după introducerea pe piaţă

a echipamentelor individuale de protecţie şi de a se asigura că documentaţia tehnică poate fi pusă la dispoziţia acestei autorităţi, la cerere;

u) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (9) din Regulament referitoare la obligativitatea importatorului de a furniza autorităţii de supraveghere a pieţei, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, toate informaţiile şi documentaţia necesare în limba română sau de a coopera cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele individuale de protecţie pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă;

v) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Regulament referitoare la obligativitatea distribuitorului de a se asigura, înainte de a pune la dispoziţie pe piaţă echipamentele individuale de protecţie, că acestea poartă marcajul CE, sunt însoţite de documentele necesare şi de instrucţiunile şi informaţiile prevăzute la pct. 1.4 din anexa II la Regulament, în limba română, precum şi că producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art. B alin. (5) şi (6) şi, respectiv, la art. 10 alin. (3) din Regulament;

w) nerespectarea prevederilor art. 11 alin, (2) din Regulament referitoare la obligativitatea distribuitorului care considera sau are motive să creadă că anumite echipamente individuale de protecţie nu sunt în conformitate cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile prevăzute în anexa II la Regulament de a nu pune respectivele echipamente individuale de protecţie la dispoziţie pe piaţă înainte ca acestea să fi fost puse în conformitate sau, dacă echipamentele individuale de protecţie prezintă un risc, de a informa producătorul sau importatorul, precum şi autoritatea de supraveghere a pieţei;

x) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Regulament referitoare la obligativitatea distribuitorului de a se asigură că, atât timp cât echipamentele individuale de protecţie se află în responsabilitatea lui, condiţiile de depozitare sau de transport al acestora nu le periclitează conformitatea cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile prevăzute în anexa II la Regulament;

y) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (4) din Regulament referitoare la obligativitatea distribuitorului care consideră sau are motive să creadă că anumite echipamente individuale de protecţie pe care le-a pus la dispoziţie pe piaţă nu sunt în conformitate cu Regulamentul, de a se asigura că sunt luate de îndată măsurile corective necesare pentru a le pune în conformitate, a le retrage sau a le rechema, după caz, sau, dacă echipamentele individuale de protecţie prezintă un risc, de a informa imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei;

z) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Regulament referitoare la obligativitatea distribuitorului de a furniza autorităţii de supraveghere a pieţei, la cererea motivată a acesteia, toate informaţiile şi documentaţia necesare, pentru a demonstra conformitatea echipamentelor individuale de protecţie, sau de a coopera cu autoritatea respectivă la orice acţiune de eliminare a riscurilor prezentate de echipamentele individuale de protecţie pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă, la cererea acesteia;

aa) nerespectarea prevederilor art. 13 din Regulament referitoare la obligativitatea operatorilor economici de a transmite către autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, datele de identificare ale oricărui operator economic care le-a furnizat echipamente individuale de protecţie şi/sau ale oricărui operator economic căruia i-au furnizat echipamente individuale de protecţie;

bb) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Regulament referitoare la structura şi conţinutul declaraţiei de conformitate UE, precum şi traducerea acesteia în limba română;

cc) nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (1) şi/sau (3) din Regulament referitoare la condiţiile de aplicare a marcajului CE.

 

ARTICOLUL 14

Sancţiuni

 

(1) Faptele prevăzute la art. 13 lit. a) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(2) Faptele prevăzute la art. 13 lit. b), n), s) şi x) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.

(3) Faptele prevăzute la art. 13 lit. i), j), l), m) şi bb) se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.

(4) Faptele prevăzute la art. 13 lit. c)-h), k), o)-r), u) şi aa) se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.

(5) Faptele prevăzute la art. 13 lit. q), ş)-ţ), v), w), y), z) şi cc) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.

(6) Pentru faptele prevăzute la art. 13 lit. a), b), n), s) şi x) pe lângă sancţiunea contravenţională principală se aplică şi sancţiunile contravenţionale complementare de retragere, rechemare de pe piaţă şi/sau interzicerea punerii la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor individuale de protecţie neconforme, prevăzute de Regulament la art. 38 alin. (4).

(7) Pentru faptele prevăzute la art. 13 lit. c)-m), o)-r), ş)-w), y), z) şi aa)-cc) pe lângă sancţiunea contravenţională principală se aplică şi sancţiunile contravenţionale complementare de retragere şi/sau interzicerea punerii la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor individuale de protecţie neconforme, prevăzute la art. 38 alin. (4) din Regulament.

(8) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 13 şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1)-(7) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei Muncii.

(9) Contravenţiilor prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale notifică Comisiei Europene până la data de 21 martie 2018 contravenţiile prevăzute la art. 13 şi sancţiunile prevăzute la alin. (1)-(7).

 

ARTICOLUL 15

Abrogare

 

(1) Hotărârea Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 26 februarie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă la data de 21 aprilie 2018.

(2) Ori de câte ori în alt act normativ anterior se face trimitere la actul normativ abrogat la alin. (1), trimiterea se va considera a fi făcută la Regulament şi la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta hotărâre, după caz.

 

ARTICOLUL 16

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

(1) Produsele introduse pe piaţă înainte de data de 21 aprilie 2019, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 115/2004, cu modificările ulterioare, pot fi puse la dispoziţie pe piaţă şi după această dată.

(2) Certificatele de examinare CE de tip şi deciziile de aprobare emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 115/2004, cu modificările ulterioare, rămân valabile până la data de 21 aprilie 2023, cu excepţia cazului în care expiră înainte de această dată.

 

ARTICOLUL 17

Intrarea în vigoare

 

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 21 aprilie 2018, cu excepţia art. 4-10 şi a art. 14 alin. (10) care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţă Vasilescu

Ministrul economiei,

Mihai Tudose

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 5 mai 2017.

Nr. 305.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.