MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 369/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 369         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE        

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

102. - Lege privind ratificarea Acordului de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016

 

Acord de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

 

470. - Decret pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

106. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate privind aprobarea tarifului orar de plată a activităţilor de natură intelectuală desfăşurate de către experţii în domeniul managementului calităţii în sănătate

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 15 din 25 aprilie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind ratificarea Acordului de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se ratifică Acordul de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, în valoare de 500 milioane euro, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016, denumit în continuare Acord.

Art. 2. - Sumele trase din împrumut şi virate în contul de valută deschis pe numele Ministerului Finanţelor Publice la Banca Naţională a României se utilizează pe măsura necesităţilor de finanţare a deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice guvernamentale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3. - Plata serviciului datoriei publice aferent împrumutului, respectiv rambursarea capitalului, achitarea dobânzilor, comisioanelor şi a altor costuri aferente împrumutului se asigură conform legislaţiei în vigoare privind datoria publică, prin mecanismul aferent finanţărilor rambursabile contractate de Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, în vederea finanţării deficitului bugetului de stat şi refinanţării datoriei publice guvernamentale.

Art. 4. - (1) Se autorizează Guvernul României ca, prin Ministerul Finanţelor Publice, să convină cu Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare amendamente la conţinutul Acordului de împrumut care nu sunt de natură să majoreze obligaţiile financiare asumate de România faţă de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare,

(2) Amendamentele convenite potrivit alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 102.

 

Împrumut numărul 8665 – RO

 

ACORD DE ÎMPRUMUT

(Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare*)


*) Traducere.

 

Datat: 20 decembrie 2016

 

Acord, datat 20 decembrie 2016, încheiat între România (Împrumutatul) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Banca) în scopul asigurării de finanţare în vederea sprijinirii programului (astfel cum este definit în documentul-anexă la prezentul acord). Banca a decis să asigure această finanţare pe baza, printre altele, a: a) acţiunilor pe care împrumutatul deja le-a întreprins sau le-a susţinut în cadrul programului şi care sunt descrise în secţiunea I a anexei nr. 1 la prezentul acord; şi b) menţinerii de către împrumutat a unui cadru adecvat de politici macroeconomice. În consecinţă, împrumutatul şi Banca convin prin prezentul acord următoarele:

 

ARTICOLUL I

Condiţii generale. Definiţii

 

1.01. Condiţiile generale (astfel cum sunt definite în documentul-anexă la prezentul acord) fac parte integrantă din prezentul acord.

1.02. În afara cazului în care din context reiese un alt înţeles, termenii sorişi cu majuscule utilizaţi în prezentul acord au înţelesul care le-a fost atribuit în Condiţiile generale sau în documentul-anexă la prezentul acord.

 

ARTICOLUL II

Împrumutul

 

2.01. Banca este de acord să împrumute Împrumutatului, conform termenilor şi condiţiilor stabiliţi/stabilite sau la care se face referire în prezentul acord, suma de cinci sute milioane euro (500.000.000 EUR), suma menţionată putând fi convertită periodic printr-o operaţiune de conversie valutară, în concordanţă cu prevederile secţiunii 2.08 din prezentul acord, „împrumutul”.

2.02. Împrumutatul poate efectua tragerile din împrumut în vederea sprijinirii programului, în conformitate cu secţiunea a II-a a anexei nr. 1 la prezentul acord.

2.03. Comisionul iniţial plătibil de către Împrumutat va fi egal cu un sfert dintr-un procent (0,25%) din suma împrumutului, Împrumutatul va plăti comisionul iniţial nu mai târziu de 60 de zile după data intrării în vigoare.

2.04. Comisionul de angajament plătibil de către Împrumutat va fi egal cu un sfert dintr-un procent (0,25%) pe an, aplicat la soldul netras din împrumut.

2.05. Dobânda plătibilă de către Împrumutat pentru fiecare perioadă de dobândă va fi la o rată egală cu rata de referinţă pentru moneda împrumutului plus marja fixă, cu condiţia că dobânda plătibilă nu va fi în niciun caz mai mică de zero procente (0%) pe an şi cu condiţia ca la conversia tuturor sau oricărei porţiuni din suma împrumutului dobânda plătibilă de către Împrumutat pe durata perioadei de conversie a respectivei sume să fie determinată în conformitate cu prevederile relevante din art. IV din Condiţiile generale. Indiferent de cele stipulate, dacă orice sumă din soldul tras al împrumutului rămâne neplătită la scadenţă şi o astfel de neplată continuă pe o perioadă de treizeci de zile, atunci dobânda plătibilă de către Împrumutat se va calcula în mod diferit, după cum este stipulat în secţiunea 3.02 (e) din Condiţiile generale

2.06. Datele de plată sunt 15 aprilie şi 15 octombrie ale fiecărui an.

2.07. Suma împrumutului va fi rambursată în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la prezentul acord.

2.08. a) Împrumutatul poate solicita oricând oricare dintre următoarele conversii ale termenilor împrumutului pentru a facilita gestionarea prudentă a datoriei: (i) o schimbare a valutei împrumutului, a tuturor sau a oricărei părţi din suma împrumutului, trasă ori netrasă, într-o valută aprobată; (ii) o schimbare a bazei ratei dobânzii aplicabile: A) tuturor sau oricărei părţi din suma împrumutului, trasă şi nerambursată, de la o rată variabilă la o rată fixă ori viceversa; sau B) tuturor sau oricărei părţi din suma împrumutului, trasă şi nerambursată, de la o rată variabilă bazată pe o rată de referinţă şi o marjă variabilă la o rată variabilă bazată pe o rată de referinţă fixă şi o marjă variabilă sau viceversa; sau C) tuturor sau oricărei părţi din suma împrumutului, trasă şi nerambursată, de la o rată variabilă bazată pe o marjă variabilă la o rată variabilă bazată pe o marjă fixă; şi (iii) stabilirea limitelor la rata variabilă sau la rata de referinţă aplicabilă tuturor sau oricărei părţi din suma împrumutului trasă şi nerambursată, prin stabilirea unui plafon (cap) al ratei dobânzii ori a unei marje (collar) a ratei dobânzii asupra ratei variabile sau ratei de referinţă.

b) Orice conversie solicitată în baza paragrafului a) al acestei secţiuni, care este acceptată de Bancă, trebuie considerată o „conversie”, aşa cum este definită în Condiţiile generale, şi se va efectua în conformitate cu prevederile art. IV din Condiţiile generale şi ale Ghidului de conversie.

2.09. Fără limitarea la prevederile secţiunii 5.08 din Condiţiile generale (renumerotate conform paragrafului 5 al secţiunii a II-a a documentului-anexă la prezentul acord şi legate de cooperare şi consultare), Împrumutatul va transmite prompt Băncii acele informaţii legate de prevederile prezentului articol II, după cum Banca le poate solicita periodic în mod rezonabil.

 

ARTICOLUL III

Program

 

3.01. Împrumutatul declară angajamentul său faţă de program şi implementarea acestuia. În acest scop şi în baza secţiunii 5.08 din Condiţiile generale:

a) Împrumutatul şi Banca, periodic, la solicitarea oricăreia dintre părţi, vor schimba puncte de vedere în ceea ce priveşte cadrul politicilor macroeconomice ale Împrumutatului  şi progresul înregistrat în implementarea programului;

b) înaintea fiecărui schimb de puncte de vedere, Împrumutatul va furniza Băncii, spre analiză şi comentarii, un raport privind progresul realizat în îndeplinirea programului, la acel nivel de detaliu pe care Banca îl va solicita în mod rezonabil; şi

c) fără a se limita la prevederile paragrafelor a) şi b) ale prezentei secţiuni, Împrumutatul va informa cu promptitudine Banca asupra oricărei situaţii care ar putea avea ca efect schimbarea materială a obiectivelor programului sau asupra oricărei acţiuni întreprinse în cadrul programului, incluzând orice acţiune specificată în secţiunea l din anexa nr. 1 la prezentul acord.

 

ARTICOLUL IV

Suspendarea de către Bancă

 

4.01. Evenimentul suplimentar de suspendare constă înfăptui că poate apărea o situaţie care face improbabil ca programul sau o parte semnificativă a acestuia să fie implementate.

 

ARTICOLUL V

Intrare în vigoare. Încetare

 

5.01. Condiţia suplimentară de intrare în vigoare constă în faptul că Banca este mulţumită de progresul înregistrat de către Împrumutat în implementarea programului şi de conformitatea cadrului de politici macroeconomice ale Împrumutatului.

5.02. Data-limită de intrare în vigoare este de o sută optzeci (180) de zile de la data prezentului acord.

 

ARTICOLUL VI

Reprezentare. Adrese

 

6.01. Reprezentantul Împrumutatului este ministrul finanţelor publice.

6.02. Adresa Împrumutatului este:

Ministerul Finanţelor Publice

Str. Apolodor nr. 17, Bucureşti România

Telex: 11239 Fax: 4021 312 6792

 

6.03. Adresa Băncii este:

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

1818 H Street, N.W.

Washington, D.C. 20433

Statele Unite ale Americii

Telex:

Fax:

248423 (MCI) sau

1-202-477-6391

64145 (MCI)

 

 

Convenit la Bucureşti, România, în ziua şi anul menţionate mai sus.

 

România

Prin: reprezentant autorizat

Anca Dana Dragu,

ministrul finanţelor publice

 

Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare

Prin: reprezentant autorizat

Elisabetta Capannelli,

director de ţară pentru România

 

ANEXA Nr. 1

 

Acţiunile programului. Disponibilitatea sumelor din împrumut

 

SECŢIUNEA I

Acţiuni În cadrul programului

 

Acţiunile întreprinse în cadrul programului. Acţiunile întreprinse sau susţinute de către Împrumutat în cadrul programului includ următoarele:

1. Împrumutatul, prin MFP: i) a amendat Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007 pentru a permite efectuarea operaţiunilor de răscumpărare anticipată şi preschimbare a titlurilor de stat, prin Hotărârea Guvernului nr. 275/2015; şi ii) a implementat o platformă electronică de tranzacţionare pentru operaţiuni pe piaţa secundară, astfel cum a fost evidenţiat prin scrisoarea MFP referitoare la „România - DPL 2 - actualizarea condiţionalităţii privind datoria publică”.

2. Împrumutatul, prin MS, a aprobat planul de achiziţii centralizate pentru anul 2016, incluzând şi antibiotice şi medicamente oncologice, astfel cum a fost evidenţiat prin scrisoarea MS din data de 5 august 2016.

3. Împrumutatul, prin MFP, a publicat, pe pagina web a MFP, lista proiectelor de investiţii semnificative prioritizate pentru anul 2016, astfel cum a fost evidenţiat prin scrisoarea MFP din 22 iunie 2016.

4. Guvernul României a aprobat şi a transmis Parlamentului proiectul Legii privind venitul minim de incluziune, astfel cum a fost evidenţiat prin scrisoarea Secretariatului Generai al Guvernului din data de 6 aprilie 2016 şi primită de Parlament la data de 11 aprilie 2016.

5. Parlamentul României a adoptat Legea nr. 111/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din data de 1 iunie 2016.

6. Împrumutatul a privatizat Electrica prin IPO, astfel cum este evidenţiat prin confirmarea Depozitarului central din data de 9 iulie 2014.

7. ANRE a emis Ordinul nr. 107/2014, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 97/2015, cu privire la liberalizarea pieţei gazelor naturale pentru noncasnici.

8. OPCOM a cuplat piaţa pentru ziua următoare din România cu pieţele de energie electrică din Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia, astfel cum este evidenţiat prin scrisoarea OPCOM din data de 8 iunie 2016.

9. Împrumutatul a aprobat Strategia naţională privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 şi Planul naţional de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020, prin Hotărârea Guvernului nr. 739/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 şi 831 bis din data de 20 octombrie 2016.

10. i) Parlamentul României a adoptat Legea nr. 150/2015, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din data de 25 iunie 2015; şi ii) Guvernul României a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2016, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din data de 30 iunie 2016, ambele modificând legea privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.

11. Parlamentul României a adoptat modificări la legea privind piaţa de capital, prin Legea nr. 268/2015, în vederea modernizării cadrului de reglementare, întărirea guvernării şi răspunderii ASF, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din data de 18 noiembrie 2015.

 

SECŢIUNEA a II-a

Disponibilitatea sumelor din împrumut

 

A. Generalităţi. Împrumutatul poate trage sumele din împrumut în concordanţă cu prevederile prezentei secţiuni şi ale unor instrucţiuni suplimentare pe care Banca le poate specifica prin notificarea Împrumutatului.

B. Alocarea sumelor din împrumut. Împrumutul este alocat într-o tranşă unică, din care Împrumutatul va putea trage sumele împrumutului. Alocarea sumelor din împrumut în acest scop este descrisă în tabelul de mai jos:

 

Alocări

Suma din împrumut alocată (exprimată în euro)

(1) Tranşă unică

500.000.000

SUMA TOTALĂ

500.000.000

 

C. Plata comisionului iniţial. Nicio tragere din contul împrumutului nu va fi efectuată până când Banca nu va primi plata integrală a comisionului iniţial.

D. Condiţii de eliberare a tranşei

1. Nicio tragere nu va fi efectuată din tranşa unică dacă Banca nu este mulţumită de: a) programul realizat de Împrumutat: şi b) conformitatea cadrului de politici macroeconomice al Împrumutatului.

E. Depozite ale sumelor din împrumut. Cu excepţia cazului în care Banca stabileşte altfel:

1. toate tragerile din contul împrumutului se vor depozita de către Bancă într-un cont desemnat de către Împrumutat şi acceptat de Bancă; şi

2. Împrumutatul: a) se va asigura că, la depozitarea sumei împrumutului în contul specificat, o sumă echivalentă va fi înregistrată în sistemul de management al bugetului al Împrumutatului, într-o manieră acceptabilă Băncii, şi b) va transmite Băncii confirmare scrisă în termen de 30 zile după fiecare astfel de depozit.

F. Cheltuieli excluse. Împrumutatul se angajează că sumele din împrumut nu vor fi utilizate pentru finanţarea cheltuielilor excluse. Dacă Banca determină în orice moment că o sumă din împrumut a fost utilizată pentru a efectua o plată pentru o cheltuială exclusă, Împrumutatul va rambursa imediat, în baza notificării de către Bancă, o sumă egală cu suma acelei plăţi către Bancă. Sumele rambursate Băncii în baza unei astfel de cereri vor fi anulate.

G. Data-limită de tragere. Data-limită de tragere a sumelor împrumutului este 31 decembrie 2017.

 

ANEXA Nr. 2

 

Graficul de rambursare

 

Împrumutatul va rambursa suma împrumutului în totalitate la data de 15 octombrie 2036.

 

Documentul-anexa

 

SECŢIUNEA I

Definiţii

 

1. „ANRE” înseamnă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a Împrumutatului, înfiinţată prin Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004.

2. „ASF” înseamnă Autoritatea de Supraveghere Financiară a Împrumutatului, înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, care a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate până la data prezentului.

3. „Electrica” înseamnă Societatea Energetică - S.A., o companie înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Electricitate - S.A., cu modificările şi completările ulterioare, efectuate până la data prezentului, în prezent listată pe Bursa de Valori de la Bucureşti şi Bursa de Valori de la Londra.

4. „Cheltuieli excluse” înseamnă orice cheltuială:

a) pentru bunuri sau servicii furnizate în conformitate cu un contract, pe care orice instituţie ori agenţie financiară naţională sau internaţională, alta decât Banca ori Asociaţia, le-a finanţat sau a fost de acord să le finanţeze ori pe care Banca sau Asociaţia le-a finanţat ori a fost de acord să le finanţeze în cadrul unui alt împrumut, credit sau asistenţă financiară nerambursabilă;

b) pentru bunuri incluse în următoarele grupe sau subgrupe din Clasificarea comercială internaţională standard, revizuirea 3 (SITC, Rev. 3), publicată de Naţiunile Unite în Lucrări statistice, seria M, nr. 34/Rev. 3 (1986), sau orice grupe ori subgrupe ulterioare, conform cu reviziile viitoare ale SITC, aşa cum sunt indicate de Bancă prin notificarea Împrumutatului:

 

Grupa

Subgrupa

Descrierea detaliată

112

 

Băuturi alcoolice

121

 

Tutun, tutun neprelucrat, rebuturi tutun

122

 

Tutun, prelucrat (conţinând sau nu înlocuitori de tutun)

525

 

Materiale radioactive şi asociate

667

 

Perle, pietre preţioase şi semipreţioase, neprelucrate sau prelucrate

718

718.7

Reactoare nucleare şi părţi ale acestora, elemente de combustibil (cartuşe), neiradiate, pentru reactoarele nucleare

728

728.43

Echipamente procesare tutun

897

897.3

Bijuterii din grupul de metale aur, argint sau platină (exceptând ceasurile şi cutiile de ceas) şi materialele bijuteriilor (incluzând seturile de geme)

971

 

Aur, nemonetar (excluzând pepite şi concentrate de aur)

 

c) pentru bunuri dedicate unor scopuri militare sau paramilitare ori pentru consumul de lux;

d) pentru bunuri dăunătoare mediului, a căror producţie, utilizare sau import este interzisă/interzis în conformitate cu legislaţia Împrumutatului sau în baza unor acorduri internaţionale la care Împrumutatul este parte;

e) efectuată în numele oricărei plăţi interzise printr-o decizie a Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite luată în conformitate cu prevederile cap. VII al Cartei Naţiunilor Unite; şi

f) în legătură cu care Banca stabileşte că reprezentanţi ai Împrumutatului sau alţi utilizatori ai sumelor împrumutului s-au angajat în practici corupte, frauduloase ori constrângătoare sau au încheiat înţelegeri secrete cu intenţia de fraudare, fără ca Împrumutatul (sau un alt asemenea utilizator) să fi întreprins la timp acţiuni corespunzătoare şi satisfăcătoare pentru Bancă în vederea rezolvării acestor situaţii atunci când apar.

5. „Condiţii generale” înseamnă „Condiţiile generale pentru împrumuturi ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare” din data de 12 martie 2012, cu modificările stipulate în secţiunea a II-a a documentului-anexă.

6. „Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007” înseamnă Hotărârea Guvernului nr. 1.470 din 6 decembrie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate până la data prezentului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 19 decembrie 2007.

7. „Hotărârea Guvernului nr. 275/2015” înseamnă Hotărârea Guvernului nr. 275 din 22 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 27 aprilie 2015,

8. „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2016” înseamnă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35 din 28 iunie 2016 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 30 iunie 2016.

9. „IPO” înseamnă ofertă publică iniţială.

10. „Legea nr. 150/2015” înseamnă Legea nr. 150 din 18 iunie 2015 pentru modificarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 459 din data de 25 iunie 2015,

11. „Legea nr. 268/2015” înseamnă Legea nr. 268 din 6 noiembrie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 18 noiembrie 2015.

12. „MS” înseamnă Ministerul Sănătăţii sau orice succesor legal al acestuia.

13. „MFP” înseamnă Ministerul Finanţelor Publice sau orice succesor legal al acestuia.

14. „OPCOM” înseamnă operatorul pieţei de energie electrică şi gaze naturale din România, înfiinţat prin Hotărârea Guvernului nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Electricitate - S.A., cu modificările şi completările ulterioare, efectuate până la data prezentului.

15. „Ordinul nr. 107/2014” înseamnă Ordinul ANRE nr. 107 din 22 octombrie 2014 pentru stabilirea unor măsuri privind furnizarea gazelor naturale la clienţii noncasnici în perspectiva eliminării preţurilor finale reglementate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din data de 27 octombrie 2014, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANRE nr. 97/2015.

16. „Program” înseamnă programul de acţiuni, obiective şi politici menite să promoveze creşterea şi să realizeze o reducere sustenabilă a sărăciei, menţionate sau la care se face referire în scrisoarea din data de 11 noiembrie 2016 transmisă Băncii de către Împrumutat, prin care se declară angajamentul Împrumutatului faţă de implementarea programului şi se solicită asistenţă de la Bancă pentru susţinerea programului pe parcursul implementării sale.

17. „Piaţa pentru ziua următoare” este o componentă a pieţei angro de energie electrică pe care se realizează tranzacţii orare ferme cu energie electrică, cu livrare în ziua următoare zilei de tranzacţionare şi care funcţionează în regim cuplat cu pieţele din Republica Cehă, Slovacia şi Ungaria prin mecanismul de cuplare prin preţ.

18. „Tranşa unică” înseamnă suma împrumutului alocată la categoria intitulată „Tranşa unică” din tabelul prezentat în partea B a secţiunii a II-a a anexei nr. 1 la prezentul acord.

 

SECŢIUNEA a II-a

Modificări ale Condiţiilor generale

 

Modificările Condiţiilor generale constau în:

1. În tabelul privind Cuprinsul, referirile la secţiuni, numele secţiunii şi numerele secţiunii se modifică pentru a reflecta modificările stabilite în paragraful de mai jos.

2. Ultima propoziţie din paragraful a) din secţiunea 2.03 (referitoare la aplicaţiile pentru trageri) se şterge În întregime.

3. Secţiunile 2.04 („Conturi desemnate”) şi 2.05 („Cheltuieli eligibile”) sunt şterse în întregime, iar secţiunile rămase în articolul II sunt renumerotate corespunzător.

4. Secţiunea 3.01 Comision iniţial se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Secţiunea 3.01. Comision iniţial; comision de angajament

a) Împrumutatul va plăti Băncii un comision iniţial aplicat la valoarea împrumutului la nivelul stabilit în acordul de împrumut (comision iniţial).

b) Împrumutatul va plăti Băncii un comision de angajament aplicat la soldul netras al împrumutului la nivelul specificat în acordul de împrumut (comision de angajament). Comisionul de angajament se va acumula începând cu a şaizecea zi de la semnarea acordului de împrumut până la datele la care sumele sunt trase de către Împrumutat din contul de împrumut sau anulate. Comisionul de angajament va fi plătibil semianual la fiecare dată de plată.”

5. Secţiunile 5.01 („Execuţia generală a proiectului”) şi 5.09 („Management financiar. Raportări financiare. Audit”) se şterg în întregime, iar secţiunile rămase în articolul V se renumerotează corespunzător.

6. Paragraful a) din secţiunea 5.05 (renumerotat în baza paragrafului 5 de mai sus şi referitor la „Utilizarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor”) este şters în întregime.

7. Paragraful c) din secţiunea 5.06 (renumerotat în baza paragrafului 5 de mai sus) se modifică şi se citeşte după cum urmează:

„Secţiunea 5.06. Planuri. Documente. Înregistrări

(...) c) Împrumutatul va păstra 2 ani după data-limită de tragere toate înregistrările (contracte, ordine, facturi, note de plată, chitanţe şi alte documente) care evidenţiază cheltuielile în cadrul împrumutului până la 2 ani după data-limită de tragere, Împrumutatul va permite reprezentanţilor Băncii să examineze aceste înregistrări.”

8. Paragraful c) din secţiunea 5.07 (renumerotat în baza paragrafului 5 de mai sus) se modifică şi se citeşte după cum urmează:

„Secţiunea 5.07. Monitorizarea şi evaluarea programului

(...) c) Împrumutatul va pregăti sau va asigura pregătirea şi va furniza Băncii, nu mai târziu de 6 luni după data-limită de tragere, un raport cu o arie de acoperire şi nivel de detaliu, în concordanţă cu solicitarea rezonabilă a Băncii, privind implementarea programului, realizarea de către părţile la împrumut şi Bancă a obligaţiilor acestora în cadrul acordului juridic şi îndeplinirea scopurilor împrumutului.”

9. În anexă, Definiţii, toate referinţele la numerele şi paragrafele secţiunii se modifică, după cum este cazul, pentru a reflecta modificările stabilite mai sus.

10. Anexa se modifică prin introducerea unui nou paragraf 19 cu următoarea definiţie a „Comisionului de angajament” şi renumerotarea corespunzătoare a următoarelor paragrafe:

„19. «Comision de angajament» înseamnă comisionul de angajament specificat în acordul de împrumut pentru scopurile secţiunii 3.01 (b).”

11. În paragraful 37 renumerotat (paragraful 36 iniţial) din anexă, definiţia „Cheltuieli eligibile” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„37. «Cheltuieli eligibile» înseamnă orice utilizare a împrumutului în sprijinul programului, alta decât finanţarea cheltuielilor excluse în baza prezentului acord de împrumut.”

12. Paragraful 44 renumerotat (paragraful 43 iniţial) al anexei „Situaţii financiare” este eliminat în întregime.

13. În paragraful 48 din anexă, definiţia Comisionului iniţial se modifică prin înlocuirea secţiunii 3.01 cu secţiunea 3.01 (a).

14. În paragraful 67 din anexă, definiţia termenului „Plata împrumutului” se modifică şi va avea următorul conţinut:

„67. «Plata împrumutului» înseamnă orice sumă plătibilă de către părţile împrumutului către Bancă în baza acordurilor juridice sau în baza acestor Condiţii generale, incluzând (fără a fi însă limitate la acestea) orice sumă din soldul tras al împrumutului, dobânda, comisionul iniţial, comisionul de angajament, dobânda la rata dobânzii în caz de neplată a obligaţiilor (după caz), orice primă de rambursare anticipată, orice comision de tranzacţionare pentru conversie sau pentru terminarea unei conversii înainte de termen, taxa de fixare a marjei variabile (după caz), orice primă plătibilă după stabilirea unui plafon al ratei dobânzii ori a unei marje de variaţie a ratei dobânzii şi orice sumă de lichidare datorată de către Împrumutat.”

15. În paragraful 72 din anexă, definiţia termenului „Dată de Plată” se modifică prin eliminarea cuvântului „este” şi prin adăugarea cuvintelor „şi Comisionul de Angajament sunt” după cuvântul „dobândă”.

16. Definiţia termenului „Proiect” din paragraful 75 din anexă se modifică şi se citeşte „Program”, iar definiţia acestuia se modifică şi se va citi după cum urmează (şi toate referirile la „Proiect” în cadrul prezentelor Condiţii generale sunt considerate a fi referiri la „Program”):

„75 «Program» înseamnă programul la care se face referire în prezentul acord de împrumut, pentru sprijinirea căruia este acordat împrumutul.”

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind ratificarea Acordului de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economica) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind ratificarea Acordului de împrumut (Cel de-al doilea împrumut pentru politici de dezvoltare privind eficientizarea finanţelor publice şi creşterea economică) dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 20 decembrie 2016, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 15 mai 2017.

Nr. 470.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind aprobarea tarifului orar de plată a activităţilor de natură intelectuală desfăşurate de către experţii în domeniul managementului calităţii în sănătate

 

Având în vedere:

- Referatul Unităţii de standarde pentru serviciile de sănătate, aprobat cu nr. 285/CV din 15 05.2017;

- prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 173 alin. (10) şi art. 174 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Nota de fundamentare privind calculul tarifului orar pentru plata experţilor necesari a fi utilizaţi de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate pentru îndeplinirea obiectivelor sale, elaborata de către Unitatea de standarde pentru serviciile de sănătate cu nr. 36/USSS din data de 11,05.2017, cu avizul Direcţiei economice prin care se confirmă existenţa resurselor financiare necesare desfăşurării acestei activităţi,

în temeiul art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 15 lit. a) şi art. 19 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 629/2015 privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă nivelul tarifului orar de plată a activităţilor de natură intelectuală desfăşurate de către experţii în domeniul managementului calităţii în sănătate, în baza contractelor ce se încheie între Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate şi aceştia, la valoarea de 72 lei.

(2) Din contravaloarea activităţilor prevăzute la alin. (1), contractate şi desfăşurate, Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate reţine şi virează, conform legii, sumele aferente impozitului pe venit şi contribuţiilor datorate de către experţi la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale.

Art. 2. - Structurile organizatorice ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

Vasile Cepoi

 

Bucureşti, 15 mai 2017.

Nr. 106.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

 

DECIZIA Nr. 15

din 25 aprilie 2017

 

Dosar nr. 635/1/2017

 

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele Completului

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală

Simona Cîrnaru - judecător la Secţia penală

Marius Dan Foitoş - judecător la Secţia penală

Ioana Alina Ilie - judecător la Secţia penală

Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

Ionuţ Mihai Matei - judecător la Secţia penală

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 47.050/3/2015*/a 10 (2.344/2016), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept „dacă acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege”.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

La şedinţa de judecată a participat doamna Monica Eugenia Ungureanu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Marinela Mincă, procuror şef al Biroului reprezentare din cadrul Secţie] judiciare - Serviciul judiciar penal al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând Obiectul Dosarului nr. 635/1/2017 aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, precum şi faptul că au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Constanţă, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Timişoara, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate.

În acest context a arătat că opinia majoritară a instanţelor a fost în sensul că „acţiunea unică de transport a drogurilor de risc şi mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior, pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal”.

De asemenea a precizat că, la data de 6 martie 2017, a fost depus punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 7 aprilie 2017, s-a înaintat punctul de vedere al Facultăţii de drept a Universităţii din Bucureşti, iar la data de 13 aprilie 2017 a fost depus punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În continuare a arătat că, la data de 3 aprilie 2017, la dosar, a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat, la aceeaşi dată, inculpaţilor S.F.S. şi L.A.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă la dosar nu s-au depus puncte de vedere din partea acestora privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezbaterii în Dosarul nr. 635/1/2017.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de faţă să primească următoarea rezolvare: „Acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, fără drept, constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal”.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 47.050/3/2015*/a 10 (2.344/2016), în baza art. 475 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a hotărât sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept „dacă acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege*

II. Expunerea succintă a cauzei

La data de 18.01.2017, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi împotriva Sentinţei penale nr. 1.234 din data de 16.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în Dosarul nr. 47.050/3/2015*, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală a pus în discuţie, conform art. 475-476 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în vederea rezolvării de principiu a chestiunii de drept: „dacă acţiunea unică de transport a drogurilor de risc şi mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României poate constitui element material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Prin Sentinţa penală nr. 1.234 din 16.05.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, s-a reţinut în esenţă că, la data de 26.09.2015, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii au pătruns pe teritoriul României, din Ungaria, având ascunse în partea stângă a bordului şi în portbagajul autoturismului cantitatea de 19,57 grame cocaină, cantitatea de 3 şi 1/2 comprimate MDMA (tenamfetamine), cantitatea totală de 1.841 comprimate, 3,4 methylenedioxymetamfetamine, amfetamina şi metamfetamină, procurate în prealabil din Olanda, iar după câteva ore, la data de 27.09.2015, în jurul orelor 3,40, au fost opriţi la intrarea în Bucureşti, dinspre Autostrada A2, de ofiţerii de poliţie, care au realizat procedura flagrantului, descoperind drogurile în autoturism.

Tribunalul a apreciat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni aflate în concurs real.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel cei doi inculpaţi, iar în cursul procedurii desfăşurate în faza apelului, Curtea de apel, din oficiu a invocat necesitatea rezolvării chestiunii de drept sus-menţionate.

Procedând la examenul de admisibilitate a sesizării, Curtea de apel a apreciat că o atare sesizare este admisibilă, deoarece cauza se află spre soluţionare în ultimă instanţă, chestiunea a cărei lămurire se cere este una de drept, iar de soluţionarea ei depinde rezolvarea fondului cauzei. Totodată, problema în discuţie nu a mai fost dezlegată printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii.

Opiniile apărătorilor inculpaţilor, aşa cum rezultă din partea introductivă a încheierii, au fost în sensul că. În cazul acţiunii unice continuate, de transport a drogurilor pe teritoriul statului străin şi ulterior, după introducerea în ţară pe teritoriul României, elementele materiale ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 se suprapun, infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 absorbind pe cea prevăzuta de art. 2 din aceeaşi lege, cu motivarea că prima infracţiune este una complexă, unică

Opinia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, aşa cum rezultă din partea introductivă a încheierii, a fost aceea că şi în situaţia în care acţiunea de transport al drogurilor pe teritoriul statului străin şi ulterior pe teritoriul naţional este unică, sunt întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni, art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, deoarece chiar şi în situaţia unicităţii transportului, traficul naţional se comite prin simpla deţinere a drogurilor.

Constatând că în cauză există puncte de vedere diferite, în baza art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, instanţa menţionată a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a chestiunii de drept invocate.

III. Punctul de vedere al completului din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Curtea a reţinut că, în speţă, infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 are mai multe variante alternative ale elementului material, existând infracţiunea ori de câte ori suntem în prezenţa cel puţin a unei astfel se variante alternative. Între aceste variante se regăseşte şi transportul drogurilor, care constă în deplasarea drogurilor dintr-un loc în altul.

Infracţiunea prevăzută de art. 3 din lege are, de asemenea, mai multe variante alternative de comitere, acestea fiind introducerea sau scoaterea din ţară, importul/exportul de droguri fără drept.

Introducerea în ţară reprezintă acţiunea de procurare, de luare a drogurilor dintr-un alt stat şi aducerea lor pe teritoriul naţional al României. De regulă, această introducere se realizează prin transport rutier, naval, aerian, feroviar şi presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin peste frontiera de stat, în spaţiul teritorial al României.

Prin urmare, în situaţia în care introducerea în ţară se face prin transport (greu de imaginat alte modalităţi de introducere), iar traficul naţional se realizează, de asemenea, tot în varianta alternativă a transportului (nu şi în celelalte variante: vânzare, transformare, oferire spre vânzare etc.), care se situează în continuarea primului transport, elementul material al celor două infracţiuni este acelaşi, fiind unic şi continuu.

Argumentul potrivit căruia transportul implică în mod automat „deţinere” şi astfel ar exista elemente materiale diferite (în acest sens fiind argumentate unele soluţii în practica judiciară) nu poate fi acceptat, deoarece nu se poate concepe transportul unor bunuri fără a le poseda, însăşi deplasarea acestora implicând posesia şi nefiind posibilă în lipsa posesiei bunurilor.

Faţă de unicitatea elementului material s-ar putea pune problema concursului ideal de infracţiuni numai dacă, aşa cum arată dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Codul penal, acţiunea sau inacţiunea săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni. Or, o acţiune unică de transport reprezintă una şi aceeaşi împrejurare faptică, neexistând niciun temei pentru ruperea transportului, în mod artificial, în două părţi componente, În ceea ce priveşte urmările produse, atât infracţiunea prevăzută de art. 2, cât şi cea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt infracţiuni de pericol, ambele având ca rezultat socialmente periculos o stare de pericol pentru sănătatea populaţiei, pentru integritatea fizică şi mentală a consumatorilor.

Nu în ultimul rând, în situaţia concursului ideal de infracţiuni, acţiunea ce constituie elementul material trebuie să conducă la o pluralitate materială şi juridică de rezultat, ceea ce în situaţia prezentată nu se realizează.

Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că unităţii elementului material al celor două infracţiuni (verbum regens) îi corespunde, în plan juridic, o unitate naturală de infracţiune, cu atât mai mult cu cât există şi unitate de rezoluţie infracţională, dar şi unitate de rezultat socialmente periculos.

Elementul material al celor două infracţiuni - transportul drogurilor până la frontiera de stat şi transportul aceloraşi droguri după depăşirea frontierei de stat - este o acţiune, prin natura ei, de durată, susceptibilă de prelungire în timp, în mod natural şi după producerea rezultatului socialmente periculos, adică după ce infracţiunea a atins momentul consumării.

Faţă de aceste argumente, opinia Curţii de Apel Bucureşti a fost în sensul că, ori de câte ori sunt întrunite condiţiile pentru reţinerea vreuneia dintre modalităţile elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, nu se va putea reţine în concurs şi infracţiunea prevăzută de art. 2 din aceeaşi lege, dacă variante ale elementului material al acestei din urmă infracţiuni sunt înglobate în modalităţile reglementate de art. 3; în aceste situaţii se va reţine numai infracţiunea prevăzută de art. 3, care reprezintă astfel o variantă agravată a infracţiunii prevăzute de art. 2, în raport cu existenţa elementului de extraneitate.

În concluzie, opinia exprimată a fost aceea că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc şi mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri şi nu al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal.

IV. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

în urma comunicării raportului întocmit în temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, inculpaţii S.F.S. şi L.A.L. nu au formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii, astfel cum aveau posibilitatea potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie curţile de Apel Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti şi Timişoara.

În majoritate, punctele de vedere exprimate de curţile de apel au fost în dezacord cu opinia cuprinsă în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume că, în cazul transportului de droguri de risc/mare risc pe teritoriul unui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, se pot reţine două infracţiuni, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal.

Astfel, magistraţii Secţiei penale a Curţii de Apel Bacău au considerat că trebuie reţinut concursul ideal de infracţiuni, întrucât fapta prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 2 din aceeaşi lege.

Curtea de Apel Braşov a comunicat faptul că, în urma consultării judecătorilor din cadrul Secţiei penale, au fost exprimate două puncte de vedere:

Într-o opinie majoritară s-a apreciat în sensul existenţei unui concurs ideal de infracţiuni, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi/sau alin. (2), respectiv art. 3 alin. (1) şi/sau alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin raportare la obiectul juridic diferit al celor două infracţiuni. Astfel, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, obiectul juridic este unul complex, întrucât, pe lângă relaţiile sociale privitoare la sănătatea publică şi, implicit, a persoanelor care ar putea deveni consumatoare de droguri de risc/de mare risc - obiect comun pentru ambele incriminări, sunt apărate şi relaţiile sociale ce vizează regimul juridic vamal care este reglementat prin norme proprii şi care, prin astfel de fapte, este lezat prin introducerea şi/sau scoaterea din ţară, precum şi prin importul şi/sau exportul unor droguri de risc/de mare risc.

O altă opinie, minoritară, a fost în sensul celei exprimate de completul de trimitere, în sensul că se va reţine o singură infracţiune, respectiv cea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, acţiunea unică de transport reprezentând aceeaşi împrejurare faptică care se regăseşte în ambele norme de incriminare.

S-au anexat xerocopii de pe deciziile penale nr. 364/Ap din 9.07.2014 şi nr. 91 /Ap din 19.03.2014 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, în care problema de drept a cărei rezolvare este pusă în discuţie a fost soluţionată în sensul opiniei majoritare expuse anterior.

La nivelul secţiilor penale ale Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Ilfov a fost exprimată opinia majoritară în sensul că acţiunea unică continuată de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal.

Opinia contrară, potrivit căreia acţiunea unică de transport de droguri de risc şi de mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi nu al infracţiunii prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal, a fost conturată, în majoritate, la nivelul tribunalelor Bucureşti, Giurgiu şi Ialomiţa.

În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti.

Opiniile judecătorilor Secţiei penale a Curţii de Apel Cluj au fost împărţite referitor la încadrarea juridică corectă a faptei din speţa Curţii de Apel Bucureşti, prin urmare nu s-a înaintat un punct de vedere unitar.

Tribunalul Cluj a transmis că, în urma examinării practicii judiciare relevante a instanţei, s-a constatat că, în situaţia avută în vedere prin adresa înaintată, practica şi jurisprudenţa din cadrul Tribunalului sunt în sensul reţinerii doar a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 - trafic internaţional de droguri (în ipoteza în care se pune problema unui autor care efectuează doar acte de transport pe teritoriul altui stat, iar apoi pe teritoriul României, ca urmare a introducerii ilegale în ţară a drogurilor de risc/mare risc).

Tribunalul Bistriţa-Năsăud a arătat că, în jurisprudenţa

Secţiei penale, s-a statuat că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc şi de mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul naţional, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material doar al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, şi nu al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din actul normativ sus-menţionat, aflate în concurs.

Tribunalul Maramureş a transmis că, în opinia judecătorilor din cadrul Secţiei penale, transportul drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României constituie infracţiunile prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs real.

În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti.

Tribunalul Sălaj a arătat că nu au fost identificate hotărâri relevante pronunţate în această materie. Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei penale asupra chestiunii de drept puse în discuţie este în sensul că în cauză s-ar impune a fi reţinut concursul ideal de infracţiuni, având în vedere că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 sancţionează traficul internaţional de droguri, respectiv introducerea drogurilor în ţară, iar art. 2 din Legea nr. 143/2000, ca modalitate alternativă, transportul acestora la destinaţie.

Curtea de Apel Constanţa nu a expus o părere relativ la problema de drept în discuţie, precizând că, la nivelul Secţiei penale şi pentru cauze penale cu minori şi de familie din cadrul acestei instanţe, există jurisprudenţă cu privire la problema de drept supusă dezbaterii, sens în care s-au anexat xerocopii de pe sentinţele penale nr. 143 din 28 august 2015 şi nr. 107 din 27 august 2013 pronunţate de Tribunalul Tulcea şi rămase definitive prin deciziile penale nr. 1.249/P din 18 decembrie 2015 şi nr. 471/P din 11 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa.

Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă faptul că, la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de către inculpaţii din cauză, s-au reţinut, deopotrivă, în concurs, infracţiunile prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Craiova a comunicat că opinia majoritară a instanţelor din raza de competenţă a acestei curţi (tribunalele Dolj, Olt şi Gorj) este în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate realiza elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal.

În opinie minoritară, Tribunalul Mehedinţi a apreciat că există o singură infracţiune, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

A fost ataşată Decizia penală nr. 988 din 1 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Curtea de Apel Galaţi a comunicat faptul că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul acestei instanţe este în sensul că. În cazul transportului de droguri de risc/mare risc pe teritoriul unui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, se pot reţine două infracţiuni, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal. Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 este comisă în momentul tranzitării frontierei de stat cu drogurile de risc/mare risc, iar transportul ulterior al aceloraşi droguri pe teritoriul ţării constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti relevante care să se refere strict la modalitatea transportului de droguri de risc/mare risc.

Magistraţii Secţiei penale a Tribunalului Galaţi au opinat, deopotrivă, în sensul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Privitor la jurisprudenţa în materie a fost ataşată xerocopie a Sentinţei penale nr. 82 din 10 februarie 2017 pronunţate de Tribunalul Galaţi, hotărâre ce nu este definitivă.

În sens contrar, în acord cu opinia cuprinsă în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, magistraţii Judecătoriei Lieşti au apreciat că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc şi mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, desfăşurată de acelaşi subiect activ, constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, şi nu al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs ideal.

Magistraţii Tribunalului Vrancea au opinat în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României constituie concursul între traficul internaţional de droguri şi traficul de droguri de risc/mare risc, deoarece sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni, cu referire la modalitatea normativă a traficului internaţional de droguri. Această din urmă infracţiune se poate reţine, având în vedere că, după ce inculpaţii au tranzitat ţările menţionate, prin simpla deţinere a drogurilor traficate, săvârşesc, în concurs, şi cea de-a două infracţiune, respectiv trafic de droguri. Elementul material al infracţiunii prevăzute la art. 3 din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea, precum şi importul/exportul de droguri, fără drept. Pentru cea de-a două infracţiune, respectiv cea de trafic de droguri de risc/mare risc, se realizează distinct un alt element material, şi anume cel al deţinerii.

Curtea de Apel Iaşi a comunicat jurisprudenţa relevantă cu privire la problema de drept în discuţie, dar şi punctele de vedere ale judecătorilor din cadrul tribunalelor Iaşi şi Vaslui, care au fost în sensul aplicării concursului ideal de infracţiuni prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000.

La nivelul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel Oradea s-a exprimat un punct de vedere în sensul că acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României este absorbită în mod natural în elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, astfel încât se va reţine infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ori de câte ori nu există şi alte variante alternative ale laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 care nu pot fi înglobate în acţiunile de „introducere în ţară” sau de „import” prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul Satu Mare a comunicat că jurisprudenţa este orientată în sensul reţinerii concursului de infracţiuni.

S-a anexat xerocopie de pe Sentinţa penală nr. 44 din 11 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cu menţiunea că la nivelul Curţii de Apel Oradea şi al Tribunalului Bihor nu s-au identificat hotărâri judecătoreşti privind problema de drept vizată.

Curtea de Apel Piteşti a comunicat faptul că, la nivelul acestei instanţe, nu a fost identificată practică judiciară referitoare la problema de drept supusă discuţiei.

Punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Piteşti este în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs ideal, şi nu infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege.

S-a apreciat că elementele constitutive ale celor două infracţiuni, atât obiectul juridic şi urmarea socialmente periculoasă, cât şi elementul material, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor fiind diferită, infracţiunea de trafic intern de droguri (de risc sau de mare risc) nu este absorbită de cea de trafic internaţional de droguri.

În consecinţă, s-a arătat că trebuie reţinute două infracţiuni în concurs ideal, întrucât persoanele cercetate nu numai că transportă drogurile, dar le şi deţin în vederea traficării, ce constituie o altă modalitate de comitere a infracţiunii de trafic intern de droguri, ceea ce semnifică faptul că simpla deţinere ilicită a drogurilor, în vederea traficării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii respective, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective.

Curtea de Apel Ploieşti a transmis, în xerocopie, Sentinţa penală nr. 486 din 1 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova.

Magistraţii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Prahova împărtăşesc opinia potrivit căreia acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal.

Magistraţii Judecătoriei Câmpina au exprimat următoarea opinie:

Acţiunea unică continuă de transport de droguri de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şt ulterior pe teritoriu] României constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, dar şi pe cele ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară. Nu se poate concluziona în sensul că infracţiunea reglementată de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2), întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă (cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea, prepararea) nu se pot regăsi în elementul material al infracţiunii reglementate în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. În acest sens este şi Decizia nr. 1.137 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Opinia magistraţilor Judecătoriei Mizil a fost în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, respectiv trafic internaţional de droguri.

Opinia majoritară a judecătorilor din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Buzău a fost în sensul că există un concurs ideal de infracţiuni între faptele prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel Timişoara a comunicat faptul că, în urma consultării judecătorilor de la Secţia penală, s-a apreciat că transportul drogurilor pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal. Aceeaşi opinie au exprimat-o, în unanimitate, şi Tribunalul Arad, cu menţiunea că, în ipoteza în care s-ar aprecia altfel, dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Codul penal ar rămâne fără niciun efect, precum şi Judecătoria Caransebeş,

În acest sens, cu titlu exemplificativ, au fost ataşate hotărâri judecătoreşti.

Opinia unanimă din cadrul Secţiei penale a Tribunalului Timiş a fost în sensul că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României poate constitui o singură infracţiune prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri doar în ipoteza în care elementul material al laturii obiective nu presupune şi alte activităţi care intră în conţinutul normativ al art. 2 din lege, spre exemplu, transportul nu este urmat de vânzarea pe teritoriul României.

Dimpotrivă, Tribunalul Caraş-Severin şi Judecătoria Moldova Nouă au achiesat la punctul de vedere al completului de judecată care a formulat întrebarea.

Curţile de Apel Suceava şi Târgu Mureş nu au exprimat un punct de vedere vizând chestiunea supusă dezlegării şi nu au identificat jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept în discuţie.

Judecătoriile Odorheiu Secuiesc şi Reghin s-au raliat opiniei completului de judecată care a formulat întrebarea. În plus, Judecătoria Reghin a apreciat că infracţiunea de trafic internaţional de droguri, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, fiind o variantă agravantă a infracţiunii prevăzute de art. 2 din aceeaşi lege, în condiţiile în care există o acţiune unică de transport, doar existenţa unui raport de extraneitate nu ar putea conduce la reţinerea unui concurs de infracţiuni.

VI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 661/C/634/111-5/2017 din data de 13 aprilie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că sesizarea este admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, cauza se află în cursul judecăţii, problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului instanţei supreme, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar de lămurirea respectivei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată.

Referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, Ministerul Public a susţinut în dezvoltarea concluziilor depuse la dosarul cauzei că dezlegarea problemei de drept trebuie să fie în sensul că acţiunea unică continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul altui stal şi, ulterior, pe teritoriul României întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic internaţional de droguri şi trafic de droguri de risc/mare risc, în concurs ideal, cu referire la modalitatea normativă a traficului internaţional de droguri.

Infracţiunea descrisă în art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri are ca element material activităţile enumerate de textul incriminator, desfăşurate fără drept, şi anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea şi orice alte operaţii privind circulaţia drogurilor de risc/mare risc.

Introducerea sau scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc/mare risc, fără drept, alcătuiesc elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000.

Transportul de droguri, ca variantă alternativă de realizare a elementului material al infracţiunii prevăzute în art. 2 din legea menţionată, este operaţiunea prin care drogurile sunt deplasate dintr-un loc în altul pe teritoriul unui stat sau dintr-o ţară îi alta, prin orice mijloace de transport: autoturisme, camioane, autobuze, nave, aeronave, animale de tracţiune etc.

Introducerea sau scoaterea din ţară a drogurilor de risc sau de mare risc - acţiune ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000 - presupune trecerea frontierei de stat a României.

Introducerea constă în acea acţiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în ţară, acţiune realizată prin transport (pe uscat, apă sau aerian), şi presupune deplasarea drogurilor dintr-un stat străin peste frontiera de stat în spaţiul teritorial al României.

A susţinut că, aparent, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 3 presupune realizarea elementului material, în forma transportului, a art. 2 din Legea nr. 143/2000, în realitate, acest element material este distinct. Transportul în cazul art. 3 din Legea nr. 143/2000 presupune trecerea frontierei de stat, element care nu caracterizează şi transportul - element material al infracţiunii prevăzute de art. 2 din aceeaşi lege; de altfel, infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 se şi consumă în momentul trecerii frontierei de stat.

A considerat că, în ipoteză, a reţine doar infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 echivalează cu considerarea acestei infracţiuni ca fiind o forma agravată a infracţiunii prevăzute de art. 2 din aceeaşi lege. Or, o asemenea concluzie nu poate fi acceptată în condiţiile în care Legea nr. 143/2000 a prevăzut în mod distinct atât forme agravate pentru aceste infracţiuni, cât şi circumstanţe agravante speciale ale acestora.

Procurorul a mai menţionat că trebuie avută în vedere şi voinţa legiuitorului, care a reglementat operaţiuni distincte privind circulaţia drogurilor, cele privind tranzitarea teritoriului naţional fiind considerate cu un grad de pericol social mai ridicat, reflectat de limitele speciale de pedeapsă, atât minime, cât şi maxime.

Un alt element de diferenţă se regăseşte la nivelul obiectului juridic al celor două infracţiuni. În cazul art. 2 din Legea nr. 143/2000, obiectul vizează relaţiile sociale privind sănătatea publică. În cazul art. 3 din aceeaşi lege, obiectul juridic priveşte, pe lângă sănătatea publică, că valoare socială ocrotită, şi ocrotirea regimului juridic vamal; aşadar, legiuitorul dă o relevanţă juridică distinctă situaţiei în care este adusă atingere şi dreptului suveran al autorităţii statale de a controla regimul de circulaţie şi taxare a oricăror bunuri care intră/ies pe/de pe teritoriul naţional.

Această distincţie se reflectă şi la nivelul urmării imediate pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, aceasta constând în cazul ambelor într-o stare de pericol pentru sănătatea publică şi a consumatorilor, generată de săvârşirea activităţilor incriminate, căreia îi poate fi subsumată în primul caz (art. 2 din Legea nr. 143/2000) producerea unor consecinţe de natură fizică, precum vătămarea integrităţii corporale, iar în cazul celei prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 o stare de pericol pentru regimul vamal.

Pe de altă parte, potrivit art. 38 alin. (2) din Codul penal există concurs formal de infracţiuni atunci când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Or, acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc sau de mare risc pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul naţional, fără drept, datorită împrejurărilor în care are loc, realizează atât conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi pe cel al infracţiunii prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ, în această unică acţiune fiind comprimate elementele constitutive ale celor două infracţiuni, pe parcursul transportului fiind realizată introducerea în ţară a drogurilor.

Concluzionând, Ministerul Public a precizat că solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să dea următoarea dezlegare chestiunii de drept cu judecata căreia a fost învestită: „Acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, fără drept, constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal”.

VII. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Universitatea Bucureşti a dat curs solicitării, fiind transmis punctul de vedere în acest sens, respectiv că acţiunea unică de transport al drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, nu poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, ci infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege.

VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

Până în prezent nu a fost pronunţată nicio decizie cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale ce fac obiectul dezlegării chestiunii de drept.

IX. Jurisprudenţa naţională anterioară asupra chestiunii de drept analizate

În jurisprudenţa Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut o singură soluţie, şi anume: existenţa concursului de infracţiuni între infracţiunea prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000, pornindu-se de la ideea că infracţiunea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu absoarbe infracţiunea prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi nu constituie o variantă agravată a acesteia din urmă, ci comiterea infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi a infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 realizează un concurs de infracţiuni, după caz, real sau formal (ideal).

În sensul acestei opinii s-a reţinut că fapta inculpatului de a solicita cumpărarea drogurilor de risc din străinătate de către o altă persoană, de a trimite bani pentru achiziţionarea acestora şi de a le primi prin serviciul poştal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât legea privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri nu sancţionează în art. 3 alin. (1) numai persoana care introduce, în mod nemijlocit, drogurile de risc în ţară, ci şi persoana care le expediază, precum şi cea căreia V sunt destinate (Decizia nr. 3.547 din 4 noiembrie 2008).

Prin altă decizie (nr. 4.150 din 11 decembrie 2009) s-a reţinut că fapta de introducere în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri constituie infracţiuni distincte, prevăzute în art. 3 şi art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă. Din analiza comparată a celor două norme incriminatoare se constată că cele două infracţiuni diferă în ceea ce priveşte obiectul juridic şi elementul material al laturii obiective. Nu este obligatoriu ca introducerea drogurilor în ţară şi apoi transportul acestora către altă graniţă, cu scopul de a fi scoase din ţară, să se realizeze de aceeaşi persoană, dar în speţă, chiar dacă inculpatul este cel care a trecut drogurile prin vama de la graniţa cu Bulgaria şi ulterior le-a transportat spre Ungaria, reţinerea celor două infracţiuni în concurs este corectă, una nefiind absorbită de cealaltă.

Totodată, nu se poate susţine că infracţiunea reglementată în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2), întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă nu se pot regăsi în elementul material al infracţiunii reglementate în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. În cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, intr-un tren internaţional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în tară, în concurs (Decizia nr. 1.137 din 12 aprilie 2012).

S-a stabilit că fapta de a introduce în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, la punctul de frontieră, constituie infracţiuni distincte prevăzute în art. 2 şi în art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs (Decizia nr. 5.596 din 2 decembrie 2003).

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis că cumpărarea de droguri de mare risc pe teritoriul unui stat străin, deţinerea şi transportul prin intermediul unor curieri al drogurilor de mare risc pe teritoriul mai multor state străine pentru a fi introduse în ţară, inculpaţii fiind depistaţi pe traseul de deplasare spre România, în cadrul unei acţiuni de cooperare judiciară internaţională între autorităţile române şi autorităţile statului pe teritoriul căruia au fost depistaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută în art. 20 din Codul penal anterior raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs (Decizia nr. 3.559 din 2 noiembrie 2012).

Concursul ideal de infracţiuni a fost reţinut şi în situaţia introducerii în ţară de arme şi muniţii, fără drept, precum şi deţinerea şi transportul acestora, fără drept, pe teritoriul României, după momentul introducerii armelor şi muniţiilor în ţară, care întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută în art. 279 alin. 1 din Codul penal anterior, aflate în concurs ideal (Decizia nr. 952 din 17 martie 2009).

X. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate decizii în problema de drept analizată.

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că:

Acţiunea continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României realizează elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 în modalitatea transportului de droguri şi elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000 în modalitatea introducerii în ţară de droguri.

Acţiunea continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000, în concurs formal (ideal),

XII. Opinia judecătorului-raportor

Opinia judecătorului-raportor a fost în sensul admiterii sesizării Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, prin încheierea din data de 18 ianuarie 2017, în Dosarul nr. 47.050/3/2015*/a 10 (2.344/2016) şi statuării că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi Chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în mod legal, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2017, pronunţată în Dosarul nr. 47.050/3/2015*/a 10 (2.344/2016) de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Din examinarea dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală rezultă că pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, şi anume:

a) să existe o cauză în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicţie pe rolul uneia dintre instanţele enumerate expres de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curte de apel sau tribunal;

b) chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluţionarea în fond a cauzei respective;

c) problema de drept nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt îndeplinite condiţiile menţionate anterior, respectiv există o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti fiind învestită cu soluţionarea apelurilor declarate împotriva unei sentinţe, hotărârea ce urmează a se pronunţa fiind definitivă.

Din verificările efectuate a rezultat şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită şi, de asemenea, această chestiune nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate menţionate de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitata

Pentru a răspunde problemei de drept ridicate de Curtea de Apel Bucureşti se impune o analiză comparativă a dispoziţiilor legale ce definesc infracţiunile de trafic intern de droguri şi de trafic internaţional de droguri, incriminate distinct prin dispoziţiile art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Astfel, în prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000 este incriminată cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor, fără drept.

În art. 3 din Legea nr. 143/2000 sunt incriminate introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri, fără drept.

Nu se poate reţine că traficul intern de droguri este absorbit de infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc/mare risc, întrucât este vorba despre texte normative diferite, de modalităţi diferite de săvârşire, respectiv o acţiune complexă de introducere în ţară de droguri, în ipoteza traficului internaţional, iar, în cazul traficului intern de droguri, o acţiune distinctă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre aceste două infracţiuni se constată existenţa lor de sine stătătoare. Fapta de a introduce droguri în ţară şi aceea de a transporta astfel de substanţe pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, chiar săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, constituie infracţiuni distincte, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs.

Având în vedere modalitatea prin care legiuitorul a incriminat traficul de droguri, reiese că, în articolele sus-menţionate s-au avut în vedere operaţiuni distincte privind circulaţia drogurilor, cele privind tranzitarea limitelor teritoriale ale ţării fiind considerate cu un grad de pericol social mai ridicat, rezultat din limitele speciale de pedeapsă, atât minime, cât şi maxime.

În sensul acestei opinii, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, soluţia absorbţiei infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000 (în modalitatea transportului) în infracţiunea prevăzută în art. 3 din acelaşi act normativ a fost respinsă prin Decizia nr. 4.150 din 11 decembrie 2009, în considerentele căreia s-a reţinut că fapta de introducere în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri constituie infracţiuni distincte, prevăzute în art. 3 şi art. 2 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, cea dintâi neabsorbind-o pe cea din urmă. Din analiza comparată a celor două norme incriminatoare se constată că cele două infracţiuni diferă în ceea ce priveşte obiectul juridic şi elementul material al laturii obiective. Nu este obligatoriu ca introducerea drogurilor în ţară şi apoi transportul acestora către altă graniţă, cu scopul de a fi scoase din ţară, să se realizeze de aceeaşi persoană, dar în speţă, chiar dacă inculpatul este cel care a trecut drogurile prin vama de la graniţa cu Bulgaria şi ulterior le-a transportat spre Ungaria, reţinerea celor două infracţiuni hi concurs este corectă, una nefiind absorbită de cealaltă.

Pe de altă parte, există concurs formal (ideal) de infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Codul penal, atunci când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Or, acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României, fără drept, se încadrează în ipoteza concursului formal de infracţiuni, prevăzută de art. 38 alin. (2) din Codul penal. Astfel, acţiunea continuă de transport al drogurilor, datorită împrejurărilor în care a avut loc - pe parcursul transportului drogurile au fost introduse pe teritoriul României, fără drept -, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în modalitatea normativă a transportului de droguri, şi ale infracţiunii prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ, în modalitatea introducerii în ţară de droguri.

În ipoteza concursului formal (ideal) de infracţiuni, într-o singură acţiune sau inacţiune sunt comprimate elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni. În acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României sunt comprimate, la momentul trecerii drogurilor peste frontiera de stat a României, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 2 şi în art. 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât, pe parcursul transportului, este realizată introducerea în ţară de droguri.

În sensul reţinerii celor două infracţiuni sus-menţionate, În concurs ideal, este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală (deciziile penale nr. 5.596 din 2 decembrie 2003, nr. 3.547 din 4 noiembrie 2008. nr. 952 din 17 martie 2009, nr. 4.150 din 11 decembrie 2009, nr. 1.137 din 12 aprilie 2012 şi nr. 3,559 din 2 noiembrie 2012), dar şi practica judiciară consfinţită la nivelul curţilor de apel (deciziile penale nr. 1.249/P din 18 decembrie 2015 şi nr. 471/P din 11 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, deciziile penale nr. 364/Ap din 9.07.2014 şi nr. 91/Ap din 19.03.2014 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, Decizia penală nr. 988 din 1 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Sentinţa penală nr. 44 din 11 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, Sentinţa penală nr. 486 din 1 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova etc.).

Acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, datorită împrejurărilor în care a avut loc, realizează atât conţinutul infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi conţinutul infracţiunii prevăzute în art. 3 din acelaşi act normativ.

Un argument în plus îl reprezintă şi faptul că transportul de droguri, fără drept, nu presupune introducerea drogurilor în ţară, ci se poate realiza în interiorul frontierelor României, iar introducerea în ţară de droguri, fără drept, nu necesită, în mod obligatoriu, transportul de droguri, ci se poate efectua prin expedierea unui colet sau prin intermediul unei alte persoane.

În sensul acestei opinii, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală s-a reţinut că fapta inculpatului de a solicita cumpărarea drogurilor de risc din străinătate de către o altă persoană, de a trimite bani pentru achiziţionarea acestora şi de a le primi prin serviciul poştal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât legea privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri nu sancţionează în art. 3 alin. (1) numai persoana care introduce, în mod nemijlocit, drogurile de risc în ţară, ci şi persoana care le expediază, precum şi cea căreia îi sunt destinate (Decizia nr. 3.547 din 4 noiembrie 2008).

În altă ordine de idei, se constată că infracţiunea prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu constituie o variantă agravantă a infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, ci o infracţiune distinctă. În acest sens, prin Decizia nr. 1.137 din 12 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, s-au reţinut următoarele: nu se poate susţine că infracţiunea reglementată în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 este o variantă agravată a infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) şi (2), întrucât cele mai multe din variantele acesteia din urmă nu se pot regăsi în elementul material al infracţiunii reglementate în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În cazul în care inculpatul a trecut peste frontiera de stat a României o cantitate de 0,5 kg de droguri de mare risc, într-un tren internaţional, care a circulat ulterior acestui moment pe teritoriul României până în gara unde inculpatul a fost depistat, sunt întrunite atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta transportului, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în varianta introducerii în ţară, în concurs.

Soluţia concursului de infracţiuni între fapta penală prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi cea prevăzută de art. 3 din acelaşi act normativ se reflectă şi în alte decizii de speţă pronunţate de instanţa supremă. Astfel, prin Decizia nr. 5.596 din 2 decembrie 2003 s-a stabilit că fapta de a introduce în ţară şi aceea de deţinere şi transport de droguri săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, la punctul de frontieră, constituie infracţiuni distincte, prevăzute în art. 2 şi în art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs.

Prin Decizia nr. 3.559 din 2 noiembrie 2012, Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele: cumpărarea de droguri de mare risc pe teritoriul unui stat străin, deţinerea şi transportul prin intermediul unor curieri al drogurilor de mare risc pe teritoriul mai multor state străine pentru a fi introduse în ţară, inculpaţii fiind depistaţi pe traseul de deplasare spre România, în cadrul unei acţiuni de cooperare judiciară internaţională între autorităţile române şi autorităţile statului pe teritoriul căruia au fost depistaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută în art. 20 din Codul penal anterior raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs.

Soluţia concursului ideal de infracţiuni în situaţii similare se reflectă, de asemenea, în jurisprudenţa Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. 952 din 17 martie 2009 s-a stabilit ca introducerea în ţară de arme şi muniţii, fără drept, precum şi deţinerea şi transportul acestora, fără drept, pe teritoriul României, după momentul introducerii armelor şi muniţiilor în ţară, întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută în art. 279 alin. 1 din Codul penal anterior, aflate în concurs ideal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 47.050/3/2015*/a 10 (2.344/2016), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: „Dacă acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege”, şi stabileşte:

În interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea unică continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin şi pe teritoriul României, fără drept, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 din acelaşi act normativ, în concurs formal (ideal).

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător MIRELA SORINA POPESCU

Magistrat-asistent,

Monica Eugenia Ungureanu


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.