MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 376/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 376         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 19 mai 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

105. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

 

483. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

 

107. - Lege pentru modificarea art. 456 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

485. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 456 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 106 din 7 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 126 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

420. - Decizie pentru numirea domnului Ştefan Popescu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

553. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

35. - Ordin privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, şi a Contractului-cadru de vânzare/cumpărare a energiei electrice tranzacţionate pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2.667/2014

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zii ieri

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 22 decembrie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Niciun zilier nu poate presta activităţi pentru acelaşi beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic, cu excepţia zilierilor care prestează activităţi în domeniul creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al ovinelor, bovinelor, cabalinelor, precum şi activităţi sezoniere în cadrul grădinilor botanice aflate în subordinea universităţilor acreditate; în cazul acestora, perioada nu poate depăşi 180 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic.

2. La articolul 5 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) să plătească zilierului remuneraţia cuvenită, prin orice mijloc de plată admis de lege, la sfârşitul fiecărei zile; plata remuneraţiei se poate realiza cel mai târziu la sfârşitul săptămânii sau al perioadei de desfăşurare a activităţii, respectiv lunar, în situaţia în care perioada de desfăşurare a activităţii depăşeşte 30 de zile, numai cu acordul exprimat în scris de către zilier şi beneficiar, modalitatea de plată electronică şi aspectele care privesc plata remuneraţiei se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

3. La articolul 8, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Pentru zilierii care prestează activităţi în domeniul creşterii animalelor în sistem extensiv prin păşunatul sezonier al ovinelor, bovinelor şi cabalinelor, Registrul de evidenţă a zilierilor prevăzut la alin. (1) se întocmeşte săptămânal.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 mai 2017,

Nr. 105.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 mai 2017.

Nr. 483.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea art. 456 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - La articolul 456 alineatul (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d) clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial, asociaţiilor religioase şi componentelor locale ale acestora, precum şi casele parohiale, cu excepţia încăperilor folosite pentru activităţi economice;”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 18 mai 2017.

Nr. 107.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea art. 456 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea art. 456 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi se dispune publicarea acestei legi În Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 mai 2017.

Nr. 485.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 106

din 7 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 8/294/2016 al Judecătoriei Sălişte. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 695D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că, potrivit art. 111 din Codul de procedură penală, înainte de a fi audiată, persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă drepturile prevăzute expres de alin. (2) al acestui articol. Enumerarea nu epuizează şi nu exclude de la aplicare drepturile persoanei vătămate, care se regăsesc în cadrul art. 81 din Codul de procedură penală. Astfel, art. 81 lit. e) din Codul de procedură penală îi permite părţii vătămate să consulte dosarul, indiferent dacă are sau nu angajat un apărător. Faptul că dispoziţiile art. 94 şi cele ale art. 111 nu sunt identice cu cele ale art. 81 nu se poate constitui într-o critică de neconstituţionalitate, atât timp cât interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale se face în mod coroborat. De altfel, există şi dispoziţii care nu sunt inserate în Codul de procedură penală, ci se regăsesc în alte legi speciale, cum este, de exemplu, legea privind protecţia persoanei vătămate, şi care privesc drepturi ale persoanei vătămate, pe care organul judiciar are obligaţia de a i le aduce acesteia la cunoştinţă. Pentru aceste motive, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 14 aprilie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 8/294/2016, Judecătoria Sălişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Marchidann, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva ordonanţei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu prin care s-a dispus neurmărirea/netrimiterea în judecată (art. 340 din Codul de procedură penală).

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 94 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale deoarece nu permit părţii vătămate să consulte dosarul de urmărire penală fără a avea angajat un avocat, iar cele ale art. 111 sunt neconstituţionale deoarece nu conţin reglementări referitoare la obligaţia protecţiei părţii vătămate împotriva abuzurilor organelor judiciare.

6. Judecătoria Sălişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, prin reglementarea art. 94 din Codul de procedură penală, este recunoscut dreptul inculpatului de a consulta dosarul de urmărire penală, posibilitate acordată în egală măsură suspectului, şi nu în ultimul rând persoanelor vătămate. Acest drept poate fi exercitat atât personal, cât şi prin intermediul avocatului părţilor sau subiecţilor procesuali cărora le este recunoscută această facultate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură penală, apreciază că acestea nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci vizează buna desfăşurare a procesului penal şi garantează dreptul la apărare al părţii vătămate. Textul criticat nu condiţionează, nu limitează şi nici nu restrânge în vreun fel dreptul la apărare al părţilor vătămate, organele judiciare fiind obligate să asigure acestora deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să le administreze probele necesare în apărare. De asemenea, textul de lege instituie obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa, de îndată şi mai înainte de a audia partea vătămată, despre drepturile şi obligaţiile acesteia şi de a-i asigura posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării. Astfel, aceste dispoziţii conţin suficiente garanţii procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare a părţilor vătămate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şt exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul arată că dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează dreptul avocatului părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Dreptul părţii vătămate de a consulta dosarul cauzei este prevăzut în mod expres de art. 81 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, dispoziţie care nu impune asistarea părţii vătămate de un avocat pentru exercitarea acestui drept. Astfel, Guvernul apreciază că dispoziţia criticată este clară şi previzibilă şi nu este aptă să creeze discriminări între persoanele aflate în ipoteza normei.

9. În ce priveşte dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură penală, arată că afirmaţiile autoarei excepţiei nu se susţin, acestea reglementând în mod neechivoc modul de audiere a persoanei vătămate. În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, partea vătămată are dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă. Dispoziţiile menţionate consacră legislativ normele constituţionale referitoare la dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil şi conferă suficiente garanţii subiecţilor procesului penal că organele judiciare vor asigura exercitarea acestor drepturi.

10. Avocatul Poporului susţine că normele supuse controlului de constituţionalitate care stabilesc condiţiile în care se poate solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Mai mult, posibilitatea de a consulta dosarul reprezintă un drept, fiind o componentă esenţială a înlesnirilor necesare apărării de care trebuie să beneficieze părţile şi subiecţii procesuali principali. Acest drept nu poate fi exercitat în mod abuziv, în sensul că trebuie armonizat cu interesele bunei desfăşurări a procesului, trebuie să nu împiedice efectuarea la timp a oricărei activităţi procesuale considerată necesară de către organul judiciar şi nici să nu prejudicieze aflarea adevărului.

11. În continuare, apreciază că dispoziţiile criticate nu consacră vreun caz de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, dreptul de a consulta dosarul putând fi exercitat atât personal, cât şi prin intermediul părţilor sau subiecţilor procesuali principali. În final, Avocatul Poporului arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală. Curtea observă că dispoziţiile art. 111 au fost modificate şi completate prin art. II pct. 15 şi pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Curtea reţine că a fost sesizată prin încheierea din 14 aprilie 2016, anterior modificărilor şi completărilor arătate, astfel că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificare. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 94: „(1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului.

(3) în cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală.

(4) în cursul urmăririi penale, procurorul poate restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale. După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.

(5) în cursul urmăririi penale, avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului.

(6) în toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile părţii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă.

(7) în vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă.

(8) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părţilor şi ai subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul.”;

- Art. 111: „(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:

a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;

c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege;

d) dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;

e) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare;

f) obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă.

(3) Dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi (2) şi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător.

(4) în cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă.

(5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod. “

15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine Că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că noile dispoziţii procesual penale reglementează, în capitolul I al titlului III, participanţii în procesul penai. Aceştia sunt, potrivit art. 29 din Codul de procedură penală, organele judiciare, avocatul, părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi alţi subiecţi procesuali. În continuare, Curtea reţine că, potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar, potrivit art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată. Totodată, potrivit art. 31 din Codul de procedură penală, părţile ori subiecţii procesuali sunt asistate sau reprezentate de avocat, în condiţiile legii.

17. În acest context, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de autoarea excepţiei împotriva soluţiei procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Aşa fiind, Curtea reţine că, în cadrul procedurii în faţa organelor judiciare, autoarea excepţiei are calitatea de persoană vătămată, subiect procesual principal, în accepţiunea dispoziţiilor procesual penale. Totodată, Curtea reţine că orice persoană vătămată are posibilitatea, potrivit art. 20 din Codul de procedură penală, ca până la începerea cercetării judecătoreşti să se constituie ca parte civilă, parte în procesul penal, în accepţiunea dispoziţiilor procesual penale. Indiferent de calitatea deţinută de autoarea excepţiei - fie persoană vătămată, fie parte civilă - aceasta are posibilitatea, potrivit dispoziţiilor legale, de a fi asistată sau reprezentată de către un avocat. În acest sens, art. 31 din Codul de procedură penală dispune că avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii procesuali în condiţiile legii.

18. Astfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 94 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul avocatului de a consulta dosarul pe tot parcursul procesului penal, drept care se concretizează în posibilitatea de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala clientului. Acest drept este conferit de legiuitor atât avocatului părţilor, cât şi avocatului subiecţilor procesuali principali, potrivit art. 94 alin, (1) din Codul de procedură penală.

19. În continuare, Curtea reţine că, în condiţiile în care persoana vătămată sau partea civilă nu doreşte să fie asistată sau reprezentată de către un avocat, acest fapt nu se repercutează asupra dreptului acestor participanţi în procesul penal de a consulta dosarul. Astfel, potrivit art. 94 alin. (8) din Codul de procedură penală, dispoziţiile acestui articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul. Curtea apreciază, totodată, că acest articol trebuie corelat cu dispoziţiile art. 81 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, potrivit căruia, în cadrul procesului penal, persoana vătămată are dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii, dar şi cu cele ale art. 85 alin. (1) din acelaşi act normativ, care dispune că, în cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81, deci şi dreptul de a consulta dosarul.

20. În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Codul de procedură penală, „Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege” iar, potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, în procesul penal se exercită funcţia de urmărire penală; funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; funcţia de judecată. Curtea observă c㠄procesul penar debutează de la momentul sesizării, când se dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă, atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile legale. Astfel, dreptul de a consulta dosarul poate fi exercitat de către persoana vătămată sau de către partea civilă atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

21. Aşa fiind, Curtea constată că atât persoanei vătămate, cât şi părţii civile le este garantat dreptul de a consulta dosarul pe tot parcursul procesului penal, independent de angajarea unui avocat, criticile de neconstituţionalitate ale autoarei excepţiei nefiind întemeiate.

22. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 111 din Codul de procedură penală, Curtea observă că autoarea excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece nu conţin reglementări referitoare la obligaţia asigurării protecţiei persoanei vătămate împotriva abuzurilor organelor judiciare. Curtea apreciază că autoarea excepţiei face abstracţie de chiar conţinutul normativ al dispoziţiei criticate, care la alin. (2) lit. a)-d) prevede drepturile de care persoana vătămată beneficiază în cazul audierii, şi anume dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege; dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă, Totodată, Curtea constată că organul judiciar este obligat să îi aducă la cunoştinţă persoanei vătămate drepturile prevăzute la alin. (2) al art. 111 din Codul de procedură penală, fără a putea aprecia asupra oportunităţii încunoştinţării acesteia, aşa cum susţine autoarea excepţiei.

23. În continuare, Curtea apreciază că eventualele abuzuri ale organului de urmărire penală ce se constituie în elemente ale situaţiei de fapt în care autoarea excepţiei se regăseşte nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marchidann în Dosarul nr. 8/294/2016 al Judecătoriei Sălişte şi constată că dispoziţiile art. 94 şi art. 111 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sălişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 126

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-347 şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Nichita în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 732D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocat având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-347 din Codul de procedură penală, reţinând, faţă de criticile formulate de autorul excepţiei, că judecătorul de cameră preliminară exercită şi funcţia de judecată în cauză şi, de asemenea, că în procedura de cameră preliminară se verifică legalitatea tuturor actelor efectuate de către organele de urmărire penală. Apreciază că procedura de cameră preliminară nu poate fi transformată într-o cale de atac împotriva încheierilor de interceptare emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi, însă judecătorul de cameră preliminară este obligat să constate modul în care au fost administrate probele în baza unor încheieri prin care s-au autorizat/confirmat astfel de măsuri de supraveghere. Cât pliveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală solicită respingerea ca inadmisibilă a acesteia, întrucât, prin formularea criticilor de neconstituţionalitate, se tinde la modificarea normelor procesual penale criticate. De altfel, arată că, în această materie, nu este aplicabil principiul dublului grad de jurisdicţie, având în vedere că obiectul camerei preliminare nu îl formează raportul penal de conflict.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 22 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-347 şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Nichita într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, împotriva încheierii din 15 februarie 2016, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Iaşi - Secţia penală a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 342-347 din Codul de procedură penală autorul formulează, în esenţă, două critici. Într-o primă critică apreciază că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligă instanţa de judecată, în ipoteza dispunerii soluţiei de începere a judecăţii, să îşi însuşească opinia judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi a actelor de urmărire penală, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară dispune într-o procedură în care părţile nu au posibilitatea de a administra probe în privinţa pretinselor nelegalităţi, astfel încât acestea nu beneficiază de garanţiile unui proces echitabil, fiind încălcat, totodată, principiul constituţional potrivit căruia Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”. Într-o a două critică, cu referire la obiectul camerei preliminare, susţine că limitarea acestuia la verificarea „efectuării actelor de către organele de urmărire penală”- iar nu verificarea tuturor actelor efectuate în cursul urmăririi penale, inclusiv cele efectuate de către alte organe judiciare, În speţă, încheierile, mandatele, autorizaţiile emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi - este de natură a încălca garanţiile constituţionale privind legalitatea şi accesul la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, prin încălcarea egalităţii de arme.

7. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală arată că, printre motivele contestaţiei formulate împotriva încheierii din 15 februarie 2016, pronunţate de Tribunalul Iaşi - Secţia penală, a invocat şi cazul de nulitate absolută, prevăzut de dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală referitor la încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, constând în aceea că asupra obiectului camerei preliminare s-a pronunţat un judecător incompatibil, în condiţiile în care, prin încheierea din 2 martie 2016, Tribunalul Iaşi - Secţia penală a admis cererea de abţinere formulată de judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea din 15 februarie 2016, în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2, prin care s-a dispus începerea judecăţii. Susţine că, în situaţia admiterii contestaţiei, singura soluţie pe care o poate pronunţa instanţa de control judiciar este aceea de desfiinţare a hotărârii atacate şi de reţinere a cauzei spre soluţionare, în acest fel contestatorul fiind lipsit de un al doilea grad de jurisdicţie. În esenţă, critică prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală prin raportare la prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală şi apreciază că dispoziţiile criticate sunt contrare, în principal, prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât se creează o inegalitate între părţile aflate în judecarea unei cereri de apel şi subiecţii procesuali care formulează o contestaţie. Apreciază că, în ipoteza admiterii contestaţiei, se impune desfiinţarea încheierii penale contestate şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a o soluţiona cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor.

8. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că prevederile art. 342-347 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 21, art. 53 şi art. 124 din Constituţie, în acest sens făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 777 din 17 noiembrie 2015, nr. 838 din 8 decembrie 2015, nr. 35 din 9 februarie 2016 şi nr. 40 din 9 februarie 2016. Arată că asupra posibilităţii examinării în procedura de cameră preliminară a legalităţii încheierilor judecătorului de drepturi şi libertăţi, opinia unanimă a participanţilor la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, desfăşurată la Sibiu, în perioada 24-25 septembrie 2015, a fost că judecătorul de cameră preliminară va constata eventualele cazuri de nulitate şi va exclude probele administrate cu autorizarea/confirmarea nelegală a judecătorului de drepturi şi libertăţi doar analizând aspectele de legalitate şi fără să transforme camera preliminară într-o cale de atac.

9. Totodată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 16, 20, 21, 53 şi 129 din Constituţie, reţinând că nu se poate pune semnul egalităţii între situaţiile în care se statuează, în primă instanţă, asupra vinovăţiei unei persoane acuzate de săvârşirea unei infracţiuni şi trimise în judecată, pronunţându-se una din soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi situaţiile în care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond hotărăşte, prin încheiere, asupra obiectului procedurii de cameră preliminară, care îl constituie, potrivit art. 342 din acelaşi act normativ, verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, pronunţându-se una dintre soluţiile prevăzute de art. 346 din Codul de procedură penală. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 338 din 8 decembrie 2015, paragrafele 14,15 şi 18 în care s-a statuat că judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei şi că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt aspectele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 20 ianuarie 2016, în care instanţa de contencios constituţional a stabilit înţelesul dispoziţiilor constituţionale ale art. 129, reţinând că dreptul la nivel dublu de jurisdicţie în materie penală presupune că orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal poate să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Arată că obiectul procedurii camerei preliminare nu îl constituie examinarea vinovăţiei persoanei însă, cu toate acestea, legiuitorul a stabilit existenţa a două grade de jurisdicţie şi în această etapă, respectiv fond şi contestaţie. În raport cu jurisprudenţa instanţei de control constituţional reţine că legiuitorul este abilitat să reglementeze căile de atac, inclusiv sub aspectul soluţiilor, precum şi în raport cu însuşi conţinutul lor, iar, în aceste condiţii, art. 129 din Constituţie nu poate constitui temei pentru pronunţarea în căile de atac a unei soluţii neprevăzute de legiuitor, cum este trimiterea cauzei spre rejudecare, în ipoteza în care s-ar constata incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cât priveşte prevederile art. 342-347 din Codul de procedură penală reţine, pe de o parte, că încheierile prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune măsuri de supraveghere tehnică nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară, deoarece, potrivit art. 342, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă numai asupra legalităţii administrării probelor de către organele de urmărire penală. În schimb, legalitatea modului în care organele de urmărire penală pun în executare mandatul de supraveghere tehnică face obiectul verificărilor judecătorului de cameră preliminară. Pe de altă parte, reţine că dispoziţiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc, în mod expres, că judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. În ceea ce priveşte prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală reţine că acestea au fost adoptate în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin, (2) şi art. 129, nefiind contrare principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, întrucât acest principiu este incident numai în cazul hotărârilor prin care instanţa soluţionează fondul acţiunii penale pronunţând achitarea, încetarea procesului penal, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau, după caz, condamnarea. Or, în procedura camerei preliminare nu se examinează fondul cauzei penale, ci legalitatea rechizitoriului, a actelor de urmărire penală şi a probelor administrate anterior trimiterii în judecată. Reţine, totodată, că, reglementând calea de atac a contestaţiei, legiuitorul a instituit un dublu grad de jurisdicţie în această materie.

12. Avocatul Poporului precizează că, în ceea ce priveşte prevederile art. 342-347 din Codul de procedură penală, a transmis punctul său de vedere, acesta fiind reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 472 din 16 iunie 2015 şi nr. 35 din 9 februarie 2016, şi îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat. Cât priveşte prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate sunt neîntemeiate, invocând, în acest sens, dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 342-347 şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, prevederile din titlul II - „Camera preliminară”- al Părţii speciale a Codului de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016, Având în vedere că, în cauză, instanţa de control constituţional a fost sesizată prin încheierea din 22 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2, de Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, aşadar anterior modificărilor menţionate în precedent, şi analizând notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 342-346 din Codul de procedură penală şi art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, astfel încât instanţa de control constituţional se va pronunţa cu privire la normele procesual penale precitate, în forma precizată. Dispoziţiile art. 342-347 din Codul de procedură penală, care constituie titlul II -„Camera preliminară”- al Părţii speciale a Codului de procedură penală, reglementează cu privire la obiectul, durata procedurii în camera preliminară, măsurile premergătoare, procedura, soluţiile, contestaţia în camera preliminară. Dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) au următorul cuprins: „(7) Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii; [ J 2. admiterea contestaţiei şi: [...] b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. “

16. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 342-347 din Codul de procedură penală aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la principiile statului de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, invocă şi prevederile art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil” şi art. 8 - „Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 129 - „Folosirea căilor de atac”, precum şi prevederilor art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil” din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, şi art. 14 paragraful 1 privind egalitatea persoanelor în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul deduce neconstituţionalitatea normelor procesual penale criticate din compararea acestora cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală referitoare la soluţiile ce se pot pronunţa în judecata apelului. În acest sens, autorul consideră că, similar soluţiei legislative reglementate în cazul admiterii apelului - de desfiinţare a hotărârii atacate şi de dispunere a rejudecării de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută - şi în cazul contestaţiei, formulate în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală, se impune, în ipoteza admiterii, desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul care a pronunţat-o, atunci când se reţine un caz de nulitate absolută, cum este cel precizat în prezenta cauză, respectiv încălcarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, constând în aceea că asupra obiectului camerei preliminare s-a pronunţat un judecător incompatibil.

18. Curtea constată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin compararea a două instituţii juridice - contestaţia, respectiv apelul - şi a normelor procesual penale care reglementează cu privire la acestea, nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportarea acestora la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. (Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015).

19. În aceste condiţii, Curtea constată că nu se află în prezenţa unor veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.

20. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342-346 din Codul de procedură penală, referitor la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligă instanţa de judecată, în ipoteza dispunerii soluţiei de începere a judecăţii, să îşi însuşească opinia judecătorului de cameră preliminară cu privire la legalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi a actelor de urmărire penală, prin aceasta fiind încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi înfăptuirea justiţiei, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015. Astfel, în paragraful 19 al deciziei precitate, Curtea a reţinut că - în ceea ce priveşte posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată de a exercita, potrivit ari 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, şi funcţia de judecată în cauză - o astfel de competenţă nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunţe şi pe fondul cauzei (în acelaşi sens, Decizia nr. 777 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 12 februarie 2016, paragraful 27, Decizia nr. 40 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 23 martie 2016, paragraful 26). De altfel, o soluţie contrara celei criticate de autorul excepţiei ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură Să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).

21. În ceea ce priveşte cea de-a două critică de neconstituţionalitate, cu referire la obiectul camerei preliminare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 1 martie 2016, paragraful 19, a observat că, în repetate rânduri, a fost chemată să se pronunţe asupra unor dispoziţii secvenţiale ale instituţiei camerei preliminare, constatând că aceasta a fost concepută, în accepţiunea legiuitorului, „ca o instituţie nouă şi inovatoare” care are ca scop „înlăturarea duratei excesive a procedurilor în faza de judecat㔠fiind, în acelaşi timp, un remediu procesual menit „să răspundă exigenţelor de legalitate, celeritate şi echitate a procesului penal” (a se vedea Expunerea de motive la Proiectul de Lege privind Codul de procedură penală - PL-x nr. 412/2009). Instituţia camerei preliminare este reglementată în cuprinsul Codului de procedură penală la art. 342-348, unde se găsesc elementele referitoare la obiectul şi durata, măsurile premergătoare, procedura, soluţiile ce pot fi pronunţate şi contestaţia împotriva acestor soluţii. Astfel, prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare potrivit textului de lege menţionat anterior, Curtea a tras concluzia că acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredinţată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiaşi competenţe materiale, personale şi teritoriale a instanţei din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicţional (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 25 şi paragraful 27). Tot prin Decizia nr. 838 din 8 decembrie 2015, paragraful 20, instanţa de contencios constituţional a reţinut că a eliminat, cu acele ocazii, din conţinutul normativ aspectele neconstituţionale care, astfel remediate, conduc, alături de argumentele deciziei precitate, la conturarea unei instituţii constituţionale şi funcţionale.

22. Totodată, în paragraful 14 al Deciziei nr. 838 din 8 decembrie 2015, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competenţă şi la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzaţia în materie penală. De altfel, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va comunica de îndată parchetului, în vederea remedierii, încheierea pronunţată în cazul în care fie constată ne regularităţi ale actului de sesizare, fie sancţionează, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori exclude una sau mai multe probe administrate în timpul urmăririi penale. Cu privire la legalitatea probaţiunii, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe, care. potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obţinute prin tortură şi cele derivate din acestea. Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunţa asupra aspectelor legate de temeinicia acuzaţiei, aceasta fiind atributul exclusiv al instanţei competente să judece fondul cauzei. Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că obiectivul acestei proceduri este de a stabili dacă urmărirea penală şi rechizitoriul sunt apte să declanşeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecăţii, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta şi pe care părţile şi ceilalţi participanţi îşi vor putea întemeia susţinerile ori pe care trebuie să le combată.

23. Aşadar, Curtea constată că legiuitorul a limitat la o fază distinctă de parcurs a procesului penal posibilitatea invocării excepţiilor referitoare la competenţa instanţei, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor sau legalitatea actelor efectuate de organul de urmărire penală, fază în care nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. Faţă de susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că - în ipoteza examinării, în procedura de cameră preliminară, a legalităţii încheierilor judecătorului de drepturi şi libertăţi - judecătorul de cameră preliminară va constata eventualele cazuri de nulitate şi va exclude probele administrate cu autorizarea/confirmarea nelegală a judecătorului de drepturi şi libertăţi doar analizând aspectele de legalitate şi fără să transforme camera preliminară într-o cale de atac. De altfel, împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară procurorul, părţile şi persoana vătămată pot formula contestaţie, în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală. În aceste condiţii, având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea constată că procedura judecăţii în camera preliminară nu încalcă normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, asigurând garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 347 raportat la art. 342-346 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Nichita în Dosarul nr. 8.128/99/2015/a2 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 342-346 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Ştefan Popescu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ştefan Popescu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 19 mai 2017.

Nr. 420.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014

 

Văzând Referatul de aprobare nr. F.B. 4.378 din 12.05.2017 al Centrului de Resurse Umane în Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite prezentul ordin.

Art. I. - Normele metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 19 decembrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 10, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti va înscrie contractele de asociere în Registrul judeţean/municipiului Bucureşti de evidenţă a contractelor de asociere a cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical, prevăzut în anexa nr. 4.”

2. La articolul 13, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Actul de înfiinţare a cabinetului de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă sau a profesiei de asistent medical îl constituie certificatul de înregistrare a cabinetului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.

(2) Cabinetul de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă sau a profesiei de asistent medical se înregistrează la direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti în Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical, prevăzut în anexa nr. 6,”

3. La articolul 14, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

,,(3) Modelul certificatului anexă la certificatul de înregistrare în Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical este prevăzut în anexa nr. 7.”

4. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - Anexele nr. 1-7 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.”

5. După anexa nr. 3 la normele metodologice se introduc patru noi anexe, anexele nr. 4-7, al căror cuprins este prevăzut în anexele nr. 1-4, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - În cuprinsul Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014, sintagma „Registrul judeţean al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România” se înlocuieşte cu sintagma „Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical”.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Florian-Dorel Bodog

 

Bucureşti, 12 mai 2017.

Nr. 553.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 4 la norme)

 

MODEL

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului ..................................... /Municipiului Bucureşti

 

 

 

REGISTRUL JUDEŢEAN/MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

de evidenţă a contractelor de asociere a cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical

 

Nr. crt.

Data

zz/ll/aaaa

Forma de organizare

Informaţii privind contractul de asociere

Părţile contractului de asociere

Denumirea asocierii

Scopul şi obiectul asocierii

Sediul profesional al asocierii

Localitatea/Cod

Judeţ/Sector

Strada

Nr.

Bloc

Etaj

Ap.

 

Nr. de înregistrare

Cod fiscal/ contract de asociere

Nume şi prenume persoană/e care au calitatea de coordonator al asocierii

Durata contractului de asociere

Denumire cabinet individual de practică independentă:

Modalitatea de încetare a contractului de asociere

Titular cabinet

Specialitatea

Nr. Certificat de membru

Cod fiscal

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 5 la norme)

 

MODEL

 

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului .................................../Municipiului Bucureşti

 

CERTIFICAT DE ÎNREGISTRARE

 

Cabinetul ..................................., cu sediul în localitatea ..................................., strada ................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sector/judeţ ..................................., reprezentat prin (asistent medical generalist/moaşă/asistent medical) titular/ă cabinet ..................................., cod numeric personal ..................................., este înregistrat în Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical, secţiunea I, cu nr. de identificare ..................................., data ...................................

Servicii de îngrijiri medicale autorizate

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

............................................................................................................................................................

 

Director,

Responsabil (Administrator),

...................................

...................................

 

Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical

 

NOTĂ:

Prezentul certificat de înregistrare a cabinetului s-a eliberat în conformitate cu prevederile art. 13 din Normele metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014.

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 6 la norme)

 

MODEL

 

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului .................................../Municipiului Bucureşti

 

REGISTRUL JUDEŢEAN/MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical

 

Nr. înregistrare

Data înregistrării

zz/ll/aaaa

Denumire cabinet

Sediul/Adresa cabinetului (Localitatea, strada, nr., bl., sc., etaj, ap., sector/judeţ)

Titularul cabinetului

(nume şi prenume)

Specialitatea titularului

cabinetului

Cod numeric personal

(Nr. înscriere al titularului în Registrul unic)

Nr. şi data avizare/reavizare cabinet

Data încetării activităţii zz/ll/aaaa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 4

(Anexa nr. 7 la norme)

 

MODEL

 

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului .................................../Municipiului Bucureşti

 

- Certificat anexă -

CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE

în Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical, secţiunea I, cu nr. de identificare

 

Se modifică astfel*:

 Schimbarea sediului: la adresa: Str. ................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sector ..................................., cu suprafaţa de ...................................

 înfiinţarea/desfiinţarea sediului /secundar la adresa: Str. ................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sector ..................................., cu suprafaţa de ...................................

 Schimbarea numelui ...................................

 Schimbarea structurii cabinetului ...................................

 Modificarea serviciilor de îngrijiri medicale autorizate ...................................

(Se vor enumera serviciile de îngrijiri medicale autorizate a fi acordate ca urmare a modificării activităţii cabinetului, în funcţie de specializările şi competenţele profesionale dobândite de titular, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014.)

 Alte modificări: ...................................

 

Director,

Responsabil (Administrator),

...................................

...................................

 

Registrul judeţean/municipiului Bucureşti al cabinetelor de practică independentă a profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical

 

NOTA:

Prezenta anexă la certificatul de înregistrare a cabinetului s-a eliberat în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) din Normele metodologice privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical în regim independent, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.454/2014.


* Se vor menţiona doar elementele care au fost modificate.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, şi a Contractului-cadru de vânzare/cumpărare a energiei electrice tranzacţionate pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2.667/2014

 

Având în vedere prevederile art. 22 alin. (2) lit. b), e) şi f), ale art. 53 alin. (1) şi ale art. 55 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 9 alin. (1) lit. g) şi h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Regulamentul de organizare şi desfăşurare a licitaţiilor simultane cu preţ descrescător pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 65/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 30 iulie 2014, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează.

1. La articolul 5 alineatul (2), după litera j) se introduce o nouă literă, litera j1), cu următorul cuprins:

„j1) garanţie financiară de bună execuţie a contractului de vânzare-cumpărare (garanţie financiară de bună execuţie) - document de garanţie emis de o bancă agreată de FUI, constând în sume de bani şi/sau instrumente financiare (scrisoare de garanţie bancară, garanţii de plată, bilete la ordin avalizate de o bancă comercială etc.) constituite în favoarea FUI de fiecare participant la licitaţie declarat câştigător, în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare stabilite în urma licitaţiei;”.

2. La articolul 5 alineatul (2), litera k) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„k) garanţie financiară de participare la licitaţie (garanţie financiară de participare) - document de garanţie emis de o bancă agreată de OPCSU, constând în sume de bani şi/sau instrumente financiare (scrisoare de garanţie bancară, garanţii de plată, bilete la ordin avalizate de o bancă comercială etc.) constituite în favoarea OPCSU de fiecare producător/furnizor de energie electrică înregistrat la PCSU (cu excepţia FUI), pentru fiecare sesiune de licitaţie la care acesta doreşte să participe; este executată de OPCSU în cazul refuzului de semnare a unui/unor contract(e) de vânzare-cumpărare stabilit(e) în urma licitaţiei sau în cazul neconstituirii în termen, de către participantul declarat câştigător la licitaţie, a garanţiei financiare de bună execuţie, pentru acoperirea penalităţii datorate de acesta;”.

3. După articolul 63 se introduce un nou articol, articolul 631, cu următorul cuprins:

„Art. 631. - (1) Fiecare participant la licitaţie declarat câştigător are obligaţia să constituie, în favoarea fiecărui FUI cu care urmează să încheie un contract de vânzare-cumpărare conform prevederilor art. 63, garanţia financiară de bună execuţie.

(2) Valoarea garanţiei financiare de bună execuţie se stabileşte la 15% din valoarea totală a tranzacţiei (Vt) corespunzătoare respectivului contract, stabilită şi comunicată de OPCSU conform prevederilor de la art. 62 alin. (2) şi (4).

(3) Termenul de valabilitate al garanţiei financiare de bună execuţie este data de 7 a lunii care urmează ultimei luni de contract.

(4) Depunerea garanţiei financiare de bună execuţie, constituită în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3), se face cel mai târziu în ziua semnării contractului şi este o condiţie obligatorie pentru încheierea acestuia.

(5) Termenii şi condiţiile privind executarea garanţiei financiare de bună execuţie sunt prevăzute în contractele încheiate de părţi în baza Contractului-cadru de vânzare-cumpărare a energiei electrice tranzacţionate pe PCSU, aprobat prin decizie a preşedintelui ANRE.”

4. La articolul 64, alineatele (1)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 64. - (1) Contractele dintre fiecare cumpărător şi fiecare vânzător se încheie obligatoriu în maximum 8 zile lucrătoare de la transmiterea de către OPCSU a comunicărilor prevăzute la art. 62 alin. (2), cu condiţia depunerii de către fiecare participant la licitaţie declarat câştigător a garanţiei financiare de bună execuţie corespunzătoare fiecărui contract propriu. FUI şi participanţii la licitaţie declaraţi câştigători trebuie să transmită la OPCSU dovada semnării acestor contracte.

(2) OPCSU execută garanţia financiară de participare depusă de un participant la licitaţie declarat câştigător în următoarele situaţii:

a) dacă participantul la licitaţie declarat câştigător refuză încheierea unui/unor contract(e) în condiţiile comunicate/ publicate de OPCSU, în termenul prevăzut la alin. (1);

b) dacă participantul la licitaţie declarat câştigător nu depune garanţia financiară de bună execuţie, în termenul şi condiţiile prevăzute la art. 631 alin. (1)-(4).

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), partea care refuză încheierea unui contract în condiţiile comunicate/ publicate de OPCSU şi/sau, după caz, nu depune garanţia financiară de bună execuţie în termenul şi condiţiile prevăzute la art. 631 alin. (1)-(4) trebuie să plătească o penalitate egală cu jumătate din valoarea totală a tranzacţiei (Vt) corespunzătoare respectivului contract, stabilită şi comunicată de OPCSU conform prevederilor art. 62 alin. (2) şi (4).

(4) în cazul în care un participant la licitaţie declarat câştigător refuză încheierea unui contract în condiţiile comunicate/publicate de OPCSU sau nu depune garanţia financiară de bună execuţie în termenul şi condiţiile prevăzute la art. 631 alin. (1)-(4), acesta va plăti către OPCSU diferenţa pozitivă dintre penalitatea specificată la alin. (3) şi valoarea garanţiei financiare de participare executată de OPCSU, în termenul prevăzut de Convenţia de participare la PCSU. OPCSU efectuează transferul sumei de bani corespunzătoare întregii penalităţi în contul celeilalte părţi.”

5. La articolul 64, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) OPCSU eliberează garanţia financiară de participare, depusă de participanţii la licitaţie declaraţi câştigători, la data la care aceştia fac dovada semnării contractelor de vânzare-cumpărare încheiate conform comunicărilor prevăzute la art. 62 alin. (2).

6. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 67. - OPCSU suspendă desfăşurarea unei sesiuni de licitaţie în următoarele situaţii:

a) dacă licitaţia nu se închide până la ora 15,30; în această situaţie, după terminarea rundei curente, licitaţia se suspendă şi se reia în următoarea zi lucrătoare la ora 9,00;

b) dacă apar defecţiuni sau avarii care afectează funcţionarea platformei informatice a PCSU; în această situaţie, licitaţia se suspendă pentru maximum 24 de ore.”

7. La articolul 72, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) să primească înapoi garanţia financiară de participare depusă, dacă nu se îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament pentru executarea ei;”.

8. La articolul 73, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) să depună garanţia financiară de participare pentru fiecare sesiune de licitaţie la care doresc să participe;”.

9. La articolul 73, după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:

„f1) să constituie garanţia financiară de bună execuţie în favoarea FUI, în termenul şi condiţiile prevăzute de prezentul regulament dacă este declarat câştigător în urma unei sesiuni de licitaţie;”.

10. La articolul 73, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) să plătească penalitatea prevăzută de prezentul regulament şi de Convenţia de participare la PCSU, în cazul în care refuză încheierea unui contract în condiţiile comunicate/publicate de OPCSU sau nu depune garanţia financiară de bună execuţie în termenul şi condiţiile prevăzute de prezentul regulament.”

11. La articolul 74, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) să încaseze penalitatea prevăzută de prezentul regulament şi de Convenţia de participare la PCSU, în cazul în care partenerul/partenerii din tranzacţiile bilaterale comunicate de OPCSU refuză încheierea contractului sau nu constituie garanţia financiară de bună execuţie.”

12. În anexă, la punctul 5, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) Depunerea garanţiilor financiare de participare (maximum 5 zile de la anunţ) Z-23”

13. În anexă, punctul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„10. Stabilirea şi transmiterea cantităţilor aferente contractelor bilaterale dintre FUI şi participanţii la licitaţie declaraţi câştigători Z-9

8 zile”

14. În anexă, punctul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„11. Încheierea contractelor bilaterale de vânzare-cumpărare energie electrică şi depunerea garanţiilor financiare de bună execuţie Z-1

o zi”

Art. II. - Contractul-cadru de vânzare/cumpărare a energiei electrice tranzacţionate pe piaţa centralizată pentru serviciul universal, aprobat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 2.667/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După secţiunea „Facturare şi condiţii de plat㔠se introduce o nouă secţiune, secţiunea „Executarea garanţiei financiare de bună execuţie”, care va conţine un nou articol, articolul 131, cu următorul cuprins:

„Executarea garanţiei financiare de bună execuţie

Art. 131. - Cumpărătorul are dreptul să execute garanţia financiară de bună execuţie, în cazul în care vânzătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (2), pentru trei (3) zile într-o perioadă de treizeci (30) de zile.”

2. La articolul 16, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

,,d) să execute garanţia financiară de bună execuţie şi să încaseze contravaloarea acesteia.”

3. La articolul 17, după litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:

,,g) să elibereze garanţia financiară de bună execuţie în ziua următoare terminării perioadei contractuale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea ei.”

4. La articolul 20, după litera c) se introduc patru noi litere, literele d)-g), cu următorul cuprins:

,,d) prin reziliere de către cumpărător, dacă în termen de 7 zile de la executarea garanţiei financiare de bună execuţie vânzătorul nu a reluat îndeplinirea obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (2), cu excepţia situaţiilor în care, în acest interval de timp, vânzătorul a notificat forţa majoră;

e) prin reziliere de către cumpărător, dacă, după executarea garanţiei financiare de bună execuţie şi reluarea îndeplinirii obligaţiilor contractuale, vânzătorul se găseşte din nou în situaţia de neîndeplinire timp de 3 zile a obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 7 alin. (2);

f) prin reziliere de către vânzător, dacă cumpărătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată a facturii în termen de 10 zile de la scadenţa acesteia;

g) prin denunţare unilaterală de oricare dintre părţi, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, în situaţia prevăzută la art. 22 alin. (5).”

5. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 22. - (1) Părţile sunt exonerate de orice răspundere pentru neîndeplinirea parţială sau totală a obligaţiilor ce decurg din prezentul contract, dacă aceasta este rezultatul acţiunii forţei majore, definită la art. 1.351 alin. (2) din Codul civil.

(2) Partea care invocă forţa majoră trebuie să notifice acest lucru în scris celeilalte părţi, în termen de 3 zile de la apariţia acesteia, cu confirmarea ulterioară a organelor competente de la locul producerii evenimentului ce constituie forţă majoră şi cu estimarea duratei după care aceasta îşi încetează efectele.

(3) Neîndeplinirea obligaţiei de comunicare în termenul prevăzut la alin. (2) nu înlătură efectul exonerator de răspundere al forţei majore, dar antrenează obligaţia părţii care o invocă de a repara pagubele cauzate celeilalte părţi ca urmare a necomunicării.

(4) Perioada de forţă majoră încetează atunci când partea care a emis notificarea conform alin. (2) emite o nouă notificare prin care anunţă că este capabilă să îşi îndeplinească din nou toate obligaţiile ce îi revin prin prezentul contract.

(5) în cazul în care perioada de forţă majoră se prelungeşte pentru mai mult de treizeci (30) de zile consecutive, partea care a primit notificarea de forţă majoră poate denunţa unilateral contractul cu obligaţia de a comunica acest lucru, în scris, celeilalte părţi.”

6. Articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 25. - (1) Niciuna dintre părţi nu poate cesiona drepturile şi obligaţiile ce decurg din acest contract fără obţinerea prealabilă a acordului scris al celeilalte părţi.

(2) în cazul cesiunii contractului de către vânzător, cesionarul are obligaţia constituirii garanţiei financiare de bună execuţie conform reglementărilor aplicabile, anterior datei de la care cesiunea devine efectivă. A două zi după ce cesiunea devine efectivă, cumpărătorul are obligaţia să elibereze garanţia financiară de bună execuţie constituită de cedent, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru executarea ei.”

7. În tabelul din anexa nr. 1 la contract, după termenul ANRE se introduce termenul Garanţie financiară de bună execuţie, cu următoarea definiţie:

„Document de garanţie emis de o bancă din România agreată de cumpărător, constând în sume de bani şi/sau instrumente financiare (scrisoare de garanţie bancară, garanţii de plată, bilete la ordin avalizate de o bancă comercială etc.) constituite în favoarea cumpărătorului de către vânzător conform reglementărilor aplicabile”

Art. III. - Producătorii de energie electrică, furnizorii, furnizorii de ultimă instanţă şi Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale „OPCOM” - S.A. duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 17 mai 2017.

Nr. 35.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.