MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 378/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 378         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 22 mai 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

58. - Hotărâre referitoare la Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Migraţia pe ruta central-mediteraneeană, Gestionarea fluxurilor de migraţie, salvarea de vieţi omeneşti - JOI N (2017) 4 final

 

60. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al patrulea raport privind progresele înregistrate către o uniune a securităţii efectivă şi autentică - COM (2017) 41 final

 

61. - Hotărâre privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Europeană de Investiţii - Al doilea raport privind starea Uniunii Energetice - COM (2017) 53 final

 

62. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Evaluarea punerii în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri 2013-2020 şi a Planului de acţiune al UE în materie de droguri 2()13-2016: menţinerea necesităţii unui Plan de acţiune al UE în materie de droguri 2017- 2020 -COM (2017) 195 final

 

64. - Hotărâre referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană şi Comitetul Economic şi Social European - Raport privind mecanismul de alertă 2017 [elaborat în conformitate cu articolele 3 şi 4 din Regulamentul (UE) nr. 1.176/2011 privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice] - COM (2016) 728 final

 

65. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Acord-tip privind statutul în conformitate cu articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1.624 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european - COM (2016) 747 final

 

66. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al optulea raport privind transferul şi relocarea - COM (2016) 791 final

 

67. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind recomandările de reformă în domeniul reglementării serviciilor profesionale - COM (2016) 820 final

 

68. - Hotărâre referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al doilea raport intermediar: primele rezultate cu privire la cadrul de parteneriat cu ţările terţe în contextul Agendei europene privind migraţia - COM (2016) 960 final I

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

730. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 28 din 24 aprilie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2016, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Naţional Democrat .

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Migraţia pe ruta central-mediteraneeană, Gestionarea fluxurilor de migraţie, salvarea de vieţi omeneşti - JOIN (2017) 4 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/323 din 11.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

a) în 2016, ruta central-mediteraneeană a fost principala rută de sosire în Europa pentru imigranţii în situaţie neregulamentară. Peste 181.000 de migranţi au fost detectaţi pe această rută, majoritatea ajungând în Italia, peste jumătate dintre aceştia solicitând azil. Cu toate că întotdeauna a existat migraţie, se pare că în acest caz este vorba de o deplasare structurală din Africa Subsahariană şi nu există niciun indiciu conform căruia aceste tendinţe s-ar putea modifica;

b) prin acest document se completează;

(i) acţiunile întreprinse deja în cadrul Agendei europene privind migraţia, precum noul cadru de parteneriat în materie de migraţie cu ţările terţe:

(ii) activitatea în curs de desfăşurare pentru consolidarea politicilor interne ale UE, precum sistemul european comun de azil şi acţiunile comune privind returnarea.

2. Apreciază concluziile pe tema fenomenului migraţiei în provincia Ragusa ale vizitei de lucru a delegaţiei româneşti - realizate sub egida preşedinţiei malteze a Consiliului UE şi a Senatului italian - la centrul de primire şi triere a imigranţilor din Pozzalo, Italia,în perioada 5-6 mai 2017:

a) eforturile logistice şi financiare depuse şi măsurile legislative aplicate de autorităţile italiene în privinţa primirii şi susţinerii imigranţilor, în special a refugiaţilor;

b) prevederile din legislaţia italiană care cuprind măsuri speciale de sprijin al imigranţilor şi al azilanţilor de război, conform cărora primarul devine tutore pentru minorii imigranţi până la definitivarea situaţiei acestora;

c) eficienţa procesului de primire/triere şi identificare a imigranţilor. Conform datelor oficiale furnizate de autorităţile italiene, 10% din imigranţi sunt de tip economic şi sunt returnaţi ţărilor de origine, în acord cu procedurile italiene;

d) activitatea susţinută a Pazei de Coastă care monitorizează apele teritoriale italiene.

3. Consideră importante:

a) acordarea unei atenţii sporite tuturor regiunilor cu potenţial migratoriu;

b) facilitarea cooperării cu ţările terţe generatoare de imigranţi;

c) susţinerea acţiunilor organizaţiilor internaţionale - UNHCR şi OIM - pentru diminuarea cauzelor generatoare de fluxuri de migraţie neregulamentară,

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI.

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 58.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al patrulea raport privind progresele înregistrate către o uniune a securităţii efectivă şi autentică - COM(2017) 41 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/326 din 11.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Apreciază:

a) soluţiile identificate de Comisia Europeană pentru impulsionarea realizării unui management al informaţiilor rapid, eficient şi calitativ, cum ar fi crearea unui portal unic de căutare care să permită căutări în paralel în toate bazele de date şi sistemele de informaţii ale UE, cu scopul împiedicării folosirii identităţilor false;

b) progresele înregistrate în domeniul protecţiei ţintelor vulnerabile (spaţii publice, spitale, şcoli, centre sportive şi culturale, centre comerciale, noduri de transport), precum elaborarea unor orientări standard cuprinzând proceduri de securitate şi modele aplicabile diferitelor tipuri de ţinte; sprijinirea şi încurajarea schimbului de bune practici între statele membre; organizarea de cursuri de formare şi de exerciţii comune a actorilor implicaţi în gestionarea consecinţelor  unui posibil eveniment.

2. Susţine:

a) consolidarea sistemelor de informaţii existente, îmbunătăţirea schimbului de informaţii între acestea şi acordarea accesului tuturor statelor membre la sistemele de informaţii relevante;

b) noile măsuri legislative în domeniul consolidării securităţii frontierelor externe şi al combaterii terorismului internaţional şi a criminalităţii organizate - modificarea Codului frontierelor Schengen, Regulamentului Frontex, a Directivei privind combaterea terorismului;

c) importanţa realizării unei culturi de securitate la nivelul tuturor actorilor societali, prin promovarea unor proiecte având ca obiectiv conştientizarea şi oferirea informaţiilor necesare pentru înţelegerea fenomenului terorist, la nivelul său real, cu scopul implicării proactive a acestora în prevenirea şi combaterea acestui fenomen;

d) formularea cu prioritate a unei abordări comune în domeniul transportului maritim, fluvial, terestru şi aerian, având în vedere impactul devastator pe care ameninţările cibernetice îl pot avea la adresa infrastructurii critice a statelor membre UE.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 60.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European, Comitetul Regiunilor şi Banca Europeană de Investiţii - Al doilea raport privind starea Uniunii Energetice - COM (2017) 53 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea 13/2008, în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. XXXV/296 din 4.05,2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Sprijină strategia UE privind Uniunea Energetică, dorind să contribuie la implementarea acţiunilor sale.

2. Apreciază că al doilea Raport privind starea Uniunii Energetice, lansat recent de Comisia Europeană, poate reprezenta un instrument important pentru evaluarea progreselor realizate şi a aspectelor rămase în atenţie ale acestei strategii-cadru. De asemenea, trebuie apreciata asumarea de către Comisia Europeană a punerii în practică a bazelor unei uniuni energetice prin prezentarea propunerilor legislative cu privire la organizarea pieţei de electricitate şi a securităţii aprovizionării.

3. Subliniază faptul că este necesar ca fiecare stat membru să îşi păstreze propria capacitate de a fixa mixul energetic pe teritoriul său.

4. Consideră că, în cadrul unei repartizări riguroase a competenţelor între Uniune şi statele membre, acestea pot avea posibilitatea să participa la proiecte industriale transfrontaliere.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 61.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Evaluarea punerii în aplicare a Strategiei UE în materie de droguri 2013-2020 şi a Planului de acţiune al UE în materie de droguri 2013-2016: menţinerea necesităţii unui Plan de acţiune al UE în materie de droguri 2017-2020 - COM (2017) 195 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/324 din 11.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Subliniază că:

a) evaluarea realizată de Comisia Europeană a vizat cele 15 obiective şi 54 de acţiuni ale Planului de acţiune al UE în domeniul drogurilor în perioada 2013-2016, în ariile: reducerea cererii de droguri, reducerea ofertei de droguri, coordonare, cooperare internaţională, informare şi cercetare în domeniul drogurilor, implementate în perioada ianuarie 2013-august 2016 de cele 28 de state membre ale Uniunii Europene;

b) în baza rezultatelor evaluării, Comisia Europeană a redactat proiectul Planului de acţiune 2017-2020 ţinând cont de recomandările evaluării din cele cinci arii ale politicilor drogurilor şi de recomandarea statelor membre de a avea acelaşi plan de acţiune.

2. Constată că:

a) prin acest document se identifică faptul că sunt necesare îmbunătăţiri în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi accesul, în diferitele state membre, la măsurile de reducere a riscurilor şi a efectelor nocive şi că părţile interesate din societatea civilă au exprimat preocupări în legătură cu sfera şi calitatea acestor măsuri;

b) la nivelul României, Ministerul Afacerilor Interne a introdus recent, în vederea avizării, proiectul hotărârii Guvernului privind aprobarea Planului de acţiune în perioada 2017-2020 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020. Documentul reprezintă o continuare firească a cadrului normativ existent referitor la problematica drogurilor, iar principalele capitole privesc chestiuni specifice ce se regăsesc şi în prezenta comunicare.

3. Consideră importantă susţinerea observaţiilor şi recomandărilor referitoare la prezenta comunicare, transmise de către Agenţia Naţională Antidrog din cadrul Ministerului Afacerilor Interne către Comisia Europeană.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIÂN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 62.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană şi Comitetul Economic şi Social European - Raport privind mecanismul de alertă 2017 [elaborat în conformitate cu articolele 3 şi 4 din Regulamentul (UE) nr. 1.176/2011 privind prevenirea şi corectarea dezechilibrelor macroeconomice] - COM (2016) 728 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 afin, (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/320 din 12.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

a) Raportul privind mecanismul de alertă (RMA) 2017 recomandă realizarea unor bilanţuri aprofundate pentru 13 state membre care se confruntă cu diferite provocări şi riscuri ce s-ar putea extinde în toată UE, toate dintre cele incluse în ediţia anterioară a RMA. Pentru toate cele 13 state membre, bilanţurile aprofundate sunt necesare deoarece fuseseră identificate dezechilibre în ediţia anterioară şi vor analiza daca aceste dezechilibre persistă sau dacă au fost corectate. Dintre cele 19 state membre pentru care au fost realizate bilanţuri aprofundate în 2016, şase au fost evaluate fără dezechilibre (Austria, Belgia, Estonia, Ungaria, România şi Regatul Unit), şapte se confruntă dezechilibre (Finlanda, Germania, Irlanda, Olanda, Slovenia, Spania şi Suedia), iar şase se confruntă cu dezechilibre excesive (Bulgaria, Croaţia, Cipru, Franţa, Italia şi Portugalia);

b) în ediţia anterioară a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM), pentru România a fost elaborat un bilanţ aprofundat (inclus 1h Raportul de ţară pentru 2016), care a concluzionat că nu există dezechilibre macroeconomice.

2. Consideră că:

a) Raportul privind mecanismul de alertă 2017 este echilibrat şi obiectiv;

b) sunt necesare utilizarea procedurii privind dezechilibrele macroeconomice la potenţialul său şi aplicarea componentei corective, atunci când este cazul. De asemenea, consideră necesară consolidarea componentei tehnice a procedurii, prin evaluarea adecvată a tabloului de bord.

3. Apreciază că:

a) publicarea Compendiumului oferă o sinteză asupra modului de funcţionare a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice şi implementării acestora în timp;

b) evaluarea Comisiei Europene conform căreia pentru ţara noastră nu este nevoie în anul 2017 de un bilanţ aprofundat, întrucât creşterea economică este puternică şi stabilă, iar singurul indicator în afara valorilor de referinţă (PIIN - poziţia investiţională internaţională netă) se află pe un trend descrescător.

4. Recomandă:

a) abordarea unor politici economice flexibile de către statele membre pentru a avea o creştere economică sustenabilă, inteligentă şi favorabilă convergenţei, principiul „one-size-fits-all” (acelaşi pentru toţi) nefiind viabil în contextul numeroaselor provocări cu care se confruntă UE la ora actuală şi a diferenţelor intracomunitare;

b) analizele pe termen lung deoarece sunt surprinse mult mai bine efectele politicilor economice şi permit evaluarea lor corectă, conştienţi fiind că măsuri economice cu efecte pozitive pe termen scurt sau pentru anumite domenii pot genera dezechilibre şi inegalităţi neintenţionate pe termen lung.

Art. 2, - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 64.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - Acord-tip privind statutul în conformitate cu articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1.624 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european - COM (2016) 747 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/317 din 11.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că prezenta comunicare cuprinde o propunere de acord-tip privind statutul cadrului de cooperare între Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă şi echipele sale, pe de o parte, şi autorităţile competente ale ţărilor terţe 1h cauză, pe de altă parte.

2. Notează elaborarea Acordului-tip în conformitate cu articolul 54 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1.624 prin care s-a înfiinţat Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european formată din Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (având la bază Agenţia FRONTEX) şi autorităţile naţionale ale statelor membre, responsabile de gestionarea frontierelor.

3. Notează că Agenţia poate coordona cooperarea operativă dintre statele membre şi ţările terţe cu respectarea gestionării

frontierelor externe potrivit Regulamentului (UE) 2016/1.624, în circumstanţe care impun intensificarea asistenţei tehnice şi operative. Agenţia poate desfăşura acţiuni la frontierele externe în care sunt implicate unul sau mai multe state membre şi o ţară terţă care se învecinează cu cel puţin unul dintre aceste state membre, cu condiţia obţinerii acordului ţării terţe în cauză, inclusiv pe teritoriul acestei ţări terţe.

4. Remarcă necesitatea ca Acordul-tip să conţină o serie de aspecte importante pentru punerea în aplicare a colaborării cu statele terţe învecinate în domeniul protecţiei frontierelor:

a) domeniul de aplicare al acordului;

b) definiţiile termenilor-cheie folosiţi în acordul-tip;

c) planul operativ al acţiunii;

d) sarcinile şi competenţele membrilor echipei;

e) normele privind suspendarea şi încetarea acţiunii;

f) privilegiile şi imunităţile membrilor echipei, inclusiv răspunderea penală şi civilă;

g) normele privind prelucrarea şi protecţia datelor cu caracter personal;

h) procedura în cazul litigiilor;

i) respectarea drepturilor fundamentale.

5. Notează utilizarea de către Comisie a Acordului-tip privind statutul ca bază de negociere - în numele Uniunii Europene - a diferitelor acorduri cu statele terţe învecinate.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 65.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al optulea raport privind transferul şi relocarea - COM (2016) 791 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/325 din 11.05.2017,

 

Senatul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată eforturile Comisiei Europene de continuare a colaborării foarte strânse cu autorităţile italiene şi elene, precum şi cu statele membre, agenţiile UE şi ceilalţi parteneri pentru identificarea soluţiilor obstacolelor întâmpinate preponderent la nivel operaţional,

2. Apreciază că:

a) principalele recomandări ale Comisiei Europene cuprinse în prezentul raport, adresate statelor membre de transfer;

b) principalele recomandări adresate Greciei şi Italiei, cuprinse în prezentul raport.

3. Apreciază concluziile pe tema fenomenului imigraţiei în provincia Ragusa ale vizitei de lucru a delegaţiei româneşti - realizate sub egida preşedinţiei malteze a Consiliului UE şi a Senatului italian - la centrul de primire şi triere a imigranţilor din Pozzalo, Italia,în perioada 5-6 mai 2017:

a) eforturile logistice şi financiare depuse şi măsurile legislative aplicate de autorităţile italiene în privinţa primirii şi susţinerii imigranţilor, în special a refugiaţilor;

b) prevederile din legislaţia italiană care cuprind măsuri speciale de sprijin al imigranţilor şi al azilanţilor de război, conform cărora primarul devine tutore pentru minorii imigranţi până la definitivarea situaţiei acestora;

c) eficienţa procesului de primire/triere şi identificare a imigranţilor. Conform datelor oficiale furnizate de autorităţile italiene, 10% din imigranţi sunt de tip economic şi sunt returnaţi ţărilor de origine, în acord cu procedurile italiene;

d) activitatea susţinută a Pazei de Coastă care monitorizează apele teritoriale italiene.

4. Consideră importante:

a) acordarea unei atenţii sporite tuturor regiunilor cu potenţial migratori u;

b) facilitarea cooperării cu ţările terţe generatoare de imigranţi.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 66.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind recomandările de reformă în domeniul reglementării serviciilor profesionale - COM (2016) 820 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/295 din 4.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Subliniază că, în baza acestei comunicări, obiectivul Comisiei Europene este să demareze un proces de evaluare a reglementărilor naţionale, în special din perspectiva proporţionalităţii acestora şi a îndeplinirii obiectivelor declarate ale politicilor publice naţionale. Comunicarea ar trebui să sprijine statele membre în acest proces cu scopul de a elimina restricţiile substanţial nejustificate şi, la nivel general, să determine construirea unui reflex de conştientizare a acestei dimensiuni în cadrul procesului de reglementare pe viitor.

2. Constată că:

a) prin acest document se identifică astfel posibilităţile de îmbunătăţire a cadrului de reglementare pentru anumite profesii, considerate importante din punct de vedere economic, respectiv: arhitecţi, ingineri, avocaţi, contabili, consilieri în proprietate intelectuală, agenţi imobiliari şi ghizi turistici, iar recomandările sunt formulate pentru fiecare stat membru în parte, ţinând cont de propriul mediu de reglementare;

b) România figurează cu recomandări referitoare la reconsiderarea scopului extins al activităţilor rezervate pentru arhitecţi, ingineri şi contabili, precum şi în ceea ce priveşte proporţionalitatea cerinţelor privind acţionariatul pentru firmele de contabilitate.

3. Consideră important că:

a) se va monitoriza implementarea recomandărilor de către statele membre urmând ca ulterior să se propună, după caz, măsuri suplimentare pentru eliminarea obstacolelor care persistă, inclusiv prin declanşarea acţiunilor de constatare a încălcării dreptului UE de către statele membre;

b) aceste orientări completează Analiza anuală a creşterii şi, în consecinţă, evaluările realizate în cadrul Semestrului European.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin, (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 67.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European şi Consiliu - Al doilea raport intermediar: primele rezultate cu privire la cadrul de parteneriat cu ţările terţe în contextul Agendei europene privind migraţia - COM (2016) 960 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 1 privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/318 din 11.05.2017,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată:

a) progresele înregistrate în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările terţe considerate prioritare (Niger, Mali, Senegal, Etiopia, Nigeria) în cadrul noului parteneriat în domeniul migraţiei, adoptat în iunie 2016;

b) reducerea fluxului de tranzit în Africa - 1.500 migranţi care au traversat Sahara prin Niger în noiembrie 2016 faţă de 70.000 în luna mai - care nu a determinat o reducere a sosirilor în Europa, ci dimpotrivă, numărul sosirilor din cele cinci ţări prioritare crescând la aproximativ 59.000, dintr-un total de 173.000 migranţi pe ruta central-mediteraneană.

2. Apreciază:

a) acţiunile întreprinse până în prezent şi rezultatele obţinute în cadrul noului tip de parteneriat cu cele cinci ţările terţe prioritare;

b) faptul că s-au pus bazele operaţionalizării unui ghişeu unic pentru colectarea de date privind returnările la nivelul UE şi consolidarea cooperării administrative în domeniul returnărilor.

3. Susţine:

a) necesitatea unui angajament amplu şi susţinut din partea tuturor părţilor implicate, deopotrivă state membre şi ţări terţe, pentru ca parteneriatul să dea rezultate pe termen lung;

b) aprofundarea cooperării cu state terţe de origine şi de tranzit cum sunt Pakistanul, Afganistanul şi Bangladesh, alături de valorificarea maximală a potenţialului Parteneriatelor de mobilitate ale UE cu Iordania, Liban şi Belarus;

c) importanţa abordării echilibrate geografic, bazată, în funcţie de evaluări, pe aplicarea principiilor „mai mult pentru mai mult” şi „mai puţin pentru mai puţin”, atât pe palierul economic/comercial, cât şi prin activităţi/proiecte de consolidare a cooperării practice în materie de returnare şi readmisie;

d) implementarea obiectivelor şi acţiunilor sub umbrela Noului cadru de parteneriat în conexiune cu obiectivele şi acţiunile aferente Procesului de la Valletta, în scopul asigurării coerenţei şi complementarităţii acestora.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite instituţiilor europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 68.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. 663/110/76/2012 pentru aprobarea componenţei Comisiei de autorizare a activităţii de schimb valutar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La articolul 1 alineatul (1), punctele 3 şi 4 se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 19 mai 2017.

Nr. 730.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 28

din 24 aprilie 2017

 

Dosar nr. 304/1/2017

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mariana Constantinescu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emilia Claudia Vişoiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Laura-Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Florentina Dinu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, şi ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 391/36/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

„- în interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se poate considera că furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, astfel cum este definit de Legea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este o autoritate publică?

- noţiunea de «autoritate publică», astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, este similară cu cea de «instituţie publică» astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cu privire la obiectul sesizării, arătând că instanţele de judecată au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, transmiţând puncte de vedere cu privire la acestea; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, act care, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost comunicat părţilor, ale căror puncte de vedere sunt ataşate la dosar.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunilor de drept ce fac obiectul sesizării, constată următoarele;

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 3 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 391/36/2014, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarelor chestiuni de drept:

În interpretarea art. 2 alin. (1) Lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 554/2004), se poate considera că furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, astfel cum este definit de Legea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 241/2006), şi Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 51/2006), este o autoritate publică?

- noţiunea de «autoritate publică», astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, este similară cu cea de «instituţie publică», astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 500/2002), şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 273/2006)?”

II Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.06.2014, cu nr. 391/36/2014, reclamanta societate comercială a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând următoarele:

- anularea în tot a răspunsului la Plângerea prealabilă administrativă nr. 5.523 din 23.05.2014, materializat în Adresa nr. 959.922 din 6.06.2014 emisă de pârâtă, ca netemeinic şi nelegal;

- să se constate calitatea reclamantei de serviciu public asimilat autorităţilor publice, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, astfel cum a fost modificată prin art. 2 pct. 39 din Legea nr. 273/2006;

- să se constate că, în această calitate, reclamanta se încadrează în excepţia prevăzută de art. 9 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011), în sensul că nu este obligată să constituie garanţii în cazul înlesnirilor la plată sub forma eşalonării, prin derogare de la art. 126 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală).

3. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care a solicitat eşalonarea la plată a debitelor pe care le are la buget, fără constituirea de garanţii, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, raportat la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, astfel cum au fost modificate prin art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, prin derogare de la prevederile art. 126 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

4. Reclamanta a apreciat că răspunsul negativ al pârâtei este total nejustificat, faţă de temeiurile legale invocate, lezându-i dreptul de acces la o facilitate legală, cum este cea a înlesnirii la plată sub forma eşalonării, fără constituirea de garanţii, în conformitate cu prevederile legale invocate. A arătat reclamanta Că derulează proiecte cu fonduri europene prin autorităţile locale, acţionariatul fiind: judeţul T., prin consiliul judeţean, municipiul T.. Consiliul Local Municipal T„ oraşul I.. prin consiliul local, oraşul M„ prin consiliul local, oraşul S., prin consiliul local.

5. Serviciul public furnizat este delegat prin autoritatea delegată denumită Asociaţia Intercomunitară „Dezvoltarea durabilă a serviciilor de apă şi canalizare în judeţul T,”, formată prin asocierea unităţilor administrativ-teritoriale menţionate, la care se adaugă oraşul B., prin consiliul local, şi comuna S.( prin consiliul local; prin urmare, susţine reclamanta, aceasta furnizează un serviciu public în regim de putere publică, delegată de unităţile publice mai sus arătate, şi are calitatea de persoană juridică de drept public asimilată autorităţilor publice, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, încadrându-se în excepţia prevăzută de art. 9 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, în sensul că poate beneficia de înlesniri la plată sub forma eşalonării fără constituirea de garanţii.

6. Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acţiunii, arătând că Adresa nr. 959.922 din 6.06.2014 emisă de D.G.R C.C B din cadrul A.N.A.F, atacată în cauză, nu este act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, întrucât nu dă naştere şi nu modifică sau stinge raporturi juridice, reprezentând doar un punct de vedere la solicitarea reclamantei de a i se comunica dacă, în conformitate cu dispoziţiile legale indicate de aceasta, poate accesa eşalonarea tuturor sumelor restante la bugetul de stat, fără constituire de garanţii asigurătorii.

7. Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, în vederea obţinerii de înlesniri la plată, instituţiile publice exceptate de la constituirea de garanţii sunt cele definite prin Legea nr. 500/2002 şi prin Legea nr. 273/2006, iar nu cele definite de Legea nr. 554/2004, invocată de reclamantă.

8. Reclamanta este înfiinţată în temeiul Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 31/1990), forma de constituire societate pe acţiuni fiind prevăzută numai de acest act normativ; este înmatriculată la registrul comerţului potrivit legii, acest aspect nefiind specific instituţiilor publice, astfel că nu se încadrează în situaţiile de excepţie prevăzute de art. 9 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 şi, ca atare, pentru a beneficia de acordarea înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale trebuie să constituie garanţii potrivit prevederilor art. 9 din acelaşi act normativ.

9. Excepţia invocată în mod eronat de reclamantă se referă la instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 şi Legea nr. 273/2006, după caz, şi nu la asimilarea serviciului public cu calitatea de autoritate publică, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a solicitat reclamanta în acţiunea formulată.

10. Prin Sentinţa civilă nr. 172 din 8.10.2014, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

11. Instanţa de fond a reţinut că, potrivit procedurii instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, una dintre condiţiile impuse contribuabilului pentru acordarea unei astfel de facilităţi fiscale este aceea de constituire a garanţiilor prevăzute la art. 9.

12. Tot art. 9 din actul normativ în discuţie prevede, în cuprinsul alin. (12), că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanţii: a) instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după caz

13. Prima instanţă a apreciat că, potrivit Legii nr. 500/2002 şi Legii nr. 273/2006, noţiunea de „instituţie publică” se referă strict la acele entităţi - autorităţi publice - implicate în procesul bugetar şi care se supun principiilor, procedurilor de formare, administrare, angajare şi utilizare a fondurilor publice, precum şi responsabilităţii impuse de legile menţionate.

14. Or, reclamanta nu poate fi asimilată, din acest punct de vedere, unei instituţii publice, întrucât ea nu aplică regulile bugetare arătate, ci funcţionează ca societate comercială, fiind supusă normelor generale de funcţionare privind persoanele juridice de drept privat împrejurarea că acţionariatul reclamantei este format din autorităţi/instituţii publice nu este de natură a imprima acelaşi caracter şi societăţii comerciale constituite prin aportul lor, aceasta fiind o entitate distinctă, cu patrimoniu diferit de cel al acţionarilor şi cu reguli de funcţionare diferite. De asemenea, faptul că societatea prestează un serviciu public, chiar şi în gestiune delegată, nu prezintă niciun fel de relevanţă sub aspectul calificării acesteia ca fiind o instituţie publică.

15. Instanţa de fond a reţinut că definiţia dată de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 autorităţilor publice asimilate nu poate fi folosită decât în contextul acestei legi, respectiv pentru a delimita sfera contenciosului administrativ, şi în niciun caz nu poate fi extinsă altor situaţii, neprevăzute expres în lege.

16. Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabil în cauză şi cuprinde, în considerentele sale, motive contradictorii şi străine de natura pricinii deduse judecăţii.

17. S-a apreciat de către recurentă că instanţa de fond a interpretat greşit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, atunci când a susţinut că definiţia dată de acest articol nu poate fi folosită decât în contextul legii contenciosului administrativ, deoarece, dacă legea nu distinge, atunci nici instanţa nu o putea face, în lipsa unui text expres.

18. Dimpotrivă, a susţinut recurenta, legiuitorul asimilează autorităţilor publice, inclusiv persoanele juridice de drept privat care furnizează un serviciu public; în cauză, suntem în prezenţa unei persoane juridice de drept public, având în vedere structura acţionariatului şi împrejurarea că aceasta furnizează un serviciu în gestiune delegată de către autorităţile publice locale şi judeţene, conform contractului de delegare, act ce este unul administrativ, conform Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006.

19. Pe cale de consecinţă, a concluzionat recurenta, pentru că prestează un serviciu public, este asimilată autorităţii publice şi, de aceea, se încadrează în excepţia prevăzută de art. 9 alin. (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 şi ar putea beneficia de eşalonarea datoriilor către bugetul de stat şi bugetele speciale, fără constituirea unor garanţii, prin derogare de la art. 126 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

20. Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de recurentă, prin care a solicitat, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

III. Dispoziţiile legale supuse interpretării

21. Legea nr. 554/2004:

„Art. 2. - Semnificaţia unor termeni (1) în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

(...)

b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

(...)”

22. Legea nr. 500/2002

„Art. 2. - (1) în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

(...)

30. instituţii publice - denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea/coordonarea acestora, finanţate din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2);

23. Legea nr. 273/2006 „Art. 2. - Definiţii

(1) în înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

(...)

39. instituţii publice locale - denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora;

(...)”.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

24. Din încheierea de sesizare nu rezultă dacă recurenta a formulat un punct de vedere cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept invocate, distinct de cel exprimat prin cererea de sesizare, care a fost expus deja mai sus.

25. Intimata a susţinut că recurenta tinde să obţină o soluţie pe fondul cauzei deduse judecăţii, având în vedere că problema care trebuie dezlegată în speţă este dacă recurenta-reclamantă beneficiază de eşalonarea la plată, fără constituirea unei garanţii; a susţinut că dispoziţiile legale supuse interpretării sunt clare şi precise în ceea ce priveşte problema de drept expusă.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

26. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, reţinând următoarele: este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; soluţionarea cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării; chestiunea de drept este una veritabilă; chestiunea este nouă şi asupra ei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici a unei alte sesizări, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

27. Completul care a formulat sesizarea a apreciat că, pentru dezlegarea problemelor de drept în discuţie, se impune, mai întâi, interpretarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (21), art. 2, art. 3 lit. a), art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 17, 18, 20 şi 25 din Legea nr. 241/2006 şi art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (3), art. 2 lit. e), g) şi h), art. 9 alin, (1) şi (2), art. 22, 24, 25 şi art. 29 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 51/2006.

28. Astfel, în raport cu aceste prevederi legale, furnizorul serviciului public de apa şi canalizare este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) fit. b) din Legea nr. 554/2004.

29. Conform acestor din urmă dispoziţii legale, autoritatea publică este, prin asimilare, persoana juridică de drept privat care, potrivit legii, este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

30. Faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (21) şi art. 2 şi art. 3 lit. a), art. 10 alin. (2). art. 16 alin. (1). art. 17, 18, 20 şi 25 din Legea nr. 241/2006 şi art. 1 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (3), art. 2 a in. (1) lit. e), g) şi h), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 22, 24, 25 şi art. 29 alin. (1), (4) şi (7) din Legea nr. 51/2006 rezultă că un furnizor de serviciu public de apă şi canalizare, chiar dacă este o societate comercială înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990, pentru că este autorizată (licenţiată) să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, este asimilat unei autorităţi publice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

31. În speţă, societatea comercială recurentă a fost înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990, dar are ca acţionari numai autorităţile publice locale şi autorităţile publice judeţene, potrivit art. 8 alin, (3) lit. c) şi f) din Legea nr. 51/2006, iar serviciul de apă şi canalizare îl furnizează ca urmare a delegării de gestiune, delegare dispusă conform art. 29 din acelaşi act normativ.

32. În această calitate de autoritate publică asimilată, recurenta-reclamantă a solicitat aplicarea art. 9 alin, (12) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, pentru a putea beneficia de eşalonare la plată, fără constituirea unei garanţii, autorităţile fiscale refuzând aplicarea acestui text legal, în cazul recurentei, cu motivarea că nu este instituţie publică, în sensul Legii nr. 500/2002 sau al Legii nr. 273/2006.

33. Conform art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, instituţia publică reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora, iar potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 sunt instituţii publice locale - comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

34. Deşi termenul folosit de aceste acte normative este acela de instituţii publice, se poate considera că acesta este sinonim cu termenul de autoritate publică, astfel cum este folosit în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă unul dintre cele două acte normative (Legea nr. 273/2006) a intrat în vigoare după legea contenciosului administrativ.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale şi opiniile exprimate de acestea

35. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la problemele de drept ce fac obiectul sesizării.

36. Pot fi menţionate, totuşi, Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014), şi deciziile nr. 3.971 din 24 august 2011 şi nr. 407 din 29 ianuarie 2013, pronunţate de Secţia de contencios administrativ şi fiscal (nepublicate) care, prin considerentele pe care le conţin, pot prezenta relevanţă pentru dezlegarea chestiunilor de drept supuse dezbaterii.

37. Astfel, prin Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014, instanţa supremă a statuat că „Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestuia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Aşadar, pentru ca o persoană să facă parte din această categorie este necesară întrunirea, în mod cumulativ, a două cerinţe obligatorii: să exercite un serviciu de interes public şi să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorităţi publice.

Analiza îndeplinirii primei cerinţe, care vizează sfera atribuţiilor persoanei, se face ţinând seama de definiţia dată serviciului de interes public în doctrina de drept administrativ. Altfel spus, trebuie observat dacă, prin realizarea serviciului, se urmăreşte satisfacerea unor nevoi de interes general şi dacă se relevă, în mod direct sau indirect, o autoritate publică.

Cu referire la cea de-a două condiţie, care priveşte relaţia persoanei ce realizează serviciul public cu autorităţile publice, aceasta este îndeplinită, alternativ, dacă învestirea pentru îndeplinirea serviciului s-a făcut de către o autoritate publică ori dacă activitatea persoanei este supusă controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, indiferent de modalitatea de învestire.

Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu de către o autoritate publică (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar).

Sunt incluşi, aşadar, particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societăţi comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică, în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice.”

38. De asemenea, prin Decizia nr. 3.971 din 24 august 2011, s-a reţinut că „(...) pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. - S.A. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, astfel cum ea este definită în art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004; sunt asimilate autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică. Desigur, entitatea aflată în discuţie constituie o persoană juridică de drept privat, care, potrivit legii, e autorizată să presteze un serviciu public (transport feroviar), în regim de putere publică”.

39. Tot astfel, prin Decizia nr. 407 din 29 ianuarie 2013, s-a reţinut că „(...) nu se poate ignora faptul că pârâta (Universitatea «Spini Haret» - n.r.) este încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiţie persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. (...) în cauza de faţă, Universitatea «Spiru Haret» nu poate fi o autoritate administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le poate emite sunt consecinţa unei delegări de competenţe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem naţional de învăţământ. (...) Prin urmare, pârâta aflată în discuţie este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.”

40. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, majoritatea instanţelor de judecată au comunicat că nu au identificat jurisprudenţa referitoare la problemele de drept supuse dezlegării, transmiţând puncte de vedere cu privire la acestea; câteva instanţe au transmis hotărâri care nu prezintă relevanţă cu privire la problemele de drept supuse dezlegării sau sunt parţial relevante; din analiza acestora şi a opiniilor formulate de instanţele de judecată rezultă următoarele orientări:

A. Într-o primă orientare (Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Tribunalul Cluj, Tribunalul Galaţi, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Mizil) s-a apreciat că:

a) furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, astfel cum este definit de Legea nr. 241/2006 şi Legea nr. 51/2006, este autoritate publică, întrucât are statut de utilitate publică şi este autorizată să presteze un serviciu public, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 241/2006;

b) noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 este similară cu noţiunea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 (Sentinţa nr. 469 din 5.11 2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 853 din 3.06.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal).

B. Într-o altă orientare (Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Sălaj, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Bihor, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Judecătoria Câmpina) s-a considerat că:

a) furnizorul serviciului public de apă şi canalizare nu aste o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind una dintre entităţile indicate la art. 2 alin. (1) lit. g) şi h) din Legea nr. 51/2006, desfăşurând activităţile specifice serviciului public în baza unui raport contractual încheiat cu autoritatea publică delegatară (sentinţele nr. 70 din 30 ianuarie 2015, nr. 12 din 25 iunie 2015, nr. 26 din 10 septembrie 2015. pronunţate de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; deciziile nr. 327 din 5.04.2016, nr. 449 din 21.04.2016, pronunţate de Tribunalul Sălaj; Sentinţa nr. 1.764 din 9.12.2016, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal);

- s-a arătat că nu are calitate de autoritate publică furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, nefiind îndeplinite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care asimilează autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care au obţinut, potrivit legii, statut de utilitate publică sau care sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Statutul de utilitate publică, ca premisă de definire a unei autorităţi publice asimilate, trebuie dobândit în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, dar condiţiile de dobândire a statutului de utilitate publică nu prezintă legătură cu Legea nr. 241/2006 sau cu Legea nr. 51/2006.

- în ceea ce priveşte calitatea de autoritate publică, dobândită ca efect al prestării unui serviciu public, în regim de putere publică, cele două acte normative aplicabile furnizorului de servicii de alimentare cu apă şi canalizare nu reglementează atribute de putere publică în favoarea furnizorului, aceste atribute rămânând în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale sau a Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.). Ca atare, furnizorul de servicii operează într-un cadru strict contractual, fără atribuţii de putere publică.

b) noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este similară cu noţiunea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006;

- cele trei acte normative oferă trei criterii de definire a calităţii de instituţie publică, acestea nefiind exclusive: astfel, art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, într-o manieră de reglementare extensivă, insistă pe finanţarea bugetară a activităţii acestora, art. 2 din Legea nr. 273/2006 reglementează instituţiile publice locale ce includ unităţile administrativ-teritoriale şi instituţiile şi serviciile publice subordonate (operând criteriul raporturilor de subordonare funcţională sau financiară, respectiv personalitatea juridică, iar aplicarea acestor criterii trebuind a fi coroborată în mod necesar cu dispoziţiile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), iar art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 reglementează autorităţile publice, din punct de vedere funcţional;

- cele trei norme nu au niciun grad de similaritate, de la caz la caz trebuind a fi analizate atât premisele de autoritate publică, cât şi cele de instituţie publică sau instituţie publică locală (în ceea ce priveşte ultimele două categorii, dispoziţiile Legii nr. 500/2002, precum şi cele ale Legii nr. 273/2006 fiind clare asupra inexistenţei caracterului similar între autorităţile publice ale administraţiei centrale şi de specialitate, faţă de instituţiile publice locale).

C. Un punct de vedere distinct, nuanţat a formulat Tribunalul Prahova - Secţia a H-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, conform căruia:

a) problema supusă dezbaterii la pct. 1 din sesizare nu este nouă, fiind reflectată într-o practică neunitară în urmă cu aproximativ 10 ani, în litigiile având ca obiect pretenţii rezultate din contracte încheiate între furnizorul de utilităţi şi beneficiar, privind interpretarea dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006; faţă de înţelesul larg al noţiunii de „autoritate publică”, cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, furnizorul de servicii comunitare de utilităţi publice poate fi considerat o autoritate publică asimilată, dar o astfel de interpretare trebuie abordată cu prudenţă, întrucât determinant pentru aplicarea normelor cuprinse în Legea nr. 554/2004 este regimul juridic de putere publică, în care se emit actele acestor autorităţi publice; asimilarea, pur şi simplu, a furnizorului serviciului public de apă şi canalizare cu o autoritate publică, în înţelesul Legii nr. 554/2004, este lipsită de consecinţe practice, întrucât, aşa cum administraţia poate acţiona în calitate de persoană juridică civilă, la rândul său, furnizorul nu poate fi tratat în toate situaţiile drept emitent de acte administrative; astfel, nu orice act al autorităţii publice este act administrativ; totodată, dacă actul juridic are natură civilă, iar o anumită autoritate administrativă are competenţa de a-l emite, atunci şi refuzul emiterii acestuia este tot de natura civilă;

b) problema supusă dezbaterii la pct. 2 este lipsită de consecinţe practice, întrucât ceea ce atrage aplicarea sau nu a normelor din contenciosul administrativ este natura actelor emise (în regim de putere publică), iar nu calitatea emitentului; astfel, în practică, nu s-au întâlnit situaţii din care să reiasă că actul dedus judecăţii este emis în regim de putere publică, dar că, fiind emis de o instituţie ce nu se încadrează în noţiunea de „autoritate publică”, nu ar putea fi atacat pe calea contenciosului administrativ.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

41. În jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional şi a instanţelor europene nu au fost identificate decizii relevante în privinţa chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

42. Prin Adresa nr. 438/C/645/III-5/2017 din 23 martie 2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

43. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin, (7) din Codul de procedură civilă se apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, sunt întrunite condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile numai cu privire la cea de-a două dintre întrebările formulate, prima chestiune neîntrunind condiţia ce impune ca soluţionarea pe fond a cauzei pendinte să depindă de lămurirea unei atare chestiuni de drept.

44. Pe fondul problemei, în ce priveşte cea de-a două chestiune de drept supusă dezlegării, prin raport se propune soluţia potrivit căreia noţiunea de „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

45. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunile de drept a căror dezlegare se solicită, constată următoarele:

A. Cu privire la prima întrebare:

46. „în interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 se poate considera că furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, astfel cum este definit de Legea nr. 241/2006 şi Legea nr. 51/2006, este o autoritate publică?”

47. Definiţia „autorităţii publice” cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 este importantă şi necesară în scopul calificării unei entităţi ca fiind emitenta actului administrativ atacat sau a refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri.

48. Pentru a avea calitate procesuală pasivă în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, pârâta/pârâtul trebuie să fie emitenta/emitentul actului, conform art. 13 - „Citarea părţilor, relaţii”, din legea sus-menţionată.

49. Obiectul acţiunii de fond îl reprezintă refuzul autorităţii fiscale centrale de a da curs cererii reclamantei, societate comercială pe acţiuni şi titulară a contractului de delegare a Gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul T., prin care s-a solicitat eşalonarea la plată a debitelor pe care aceasta le are la buget, fără constituirea de garanţii, în temeiul art. 9 alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011.

50. Aceste dispoziţii legale prevăd o excepţie de la regula constituirii unei garanţii, arătând că instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, precum şi prin Legea nr. 273/2006, după caz, nu constituie garanţii.

51. Litigiul care se poartă între societatea comercială şi autoritatea fiscală este întemeiat pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noţiunea de autoritate publică asimilată şi a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă şi canalizare, deoarece acesta poate acţiona atât în calitate de persoană juridică civilă, cât şi în calitate de persoană de drept administrativ.

53. Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă şi canalizare constituit în societate pe acţiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deşi se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

54. Împrejurarea că societatea comercială poate fi asimilată unei autorităţi publice este lipsită de consecinţe practice în litigiul pe care instanţa de trimitere îl are de soluţionat, deoarece nu lămureşte problema încadrării contribuabilului în excepţia prevăzută la art. 9 alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011.

55. Din această perspectivă rezultă că prima întrebare este inadmisibilă, sesizarea sub acest aspect urmând a fi respinsă ca atare, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unui raport de dependenţă între soluţionarea pe fond a cauzei pendinte şi lămurirea chestiunii de drept invocate.

B. Cu privire la cea de-a două întrebare:

56. „Noţiunea de «autoritate publică», astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, este similară cu cea de «instituţie publică», astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006?”

57. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 definesc „autoritatea publică” ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, şi asimilează noţiunii, inclusiv persoanele de drept privat care au fost autorizate să presteze un serviciu public.

58. Pe de altă parte, art. 9 alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 exceptează de la regula constituirii unei garanţii instituţiile publice, astfel cum sunt definite de Legea nr. 500/2002 şi Legea nr. 273/2006.

59. Dispoziţiile Legii nr. 500/2002 nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii, definind instituţiile publice centrale, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, indiferent de modul de finanţare al acestora, motiv pentru care referirea la acest act normativ urmează să fie îndepărtată din conţinutul întrebării.

60. Analizând prevederile art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, incidente cauzei, se constată că acestea prevăd că sunt instituţii publice locale: „comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora;”.

61. Dacă din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autorităţile publice, indiferent de rangul acestora, inclusiv cele asimilate, urmează să acţioneze în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, Legea nr. 273/2006 cuprinde în categoria generică de „instituţii publice” numai anumite entităţi, adică unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora.

62. Pentru categoria serviciilor publice, Legea nr. 273/2006 a introdus o condiţie specială, şi anume, subordonarea faţă de unităţile administrativ-teritoriale: comune, oraşe, municipii, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti.

63. Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că noţiunea de „autoritate publică” din cuprinsul Legii nr. 554/2004 nu este similară cu cea de „instituţie publică” din cuprinsul Legii nr. 273/2006.

64. Legea nr. 273/2006 a introdus o noţiune autonomă, având drept suport serviciile publice despre care face vorbire şi Legea nr. 554/2004, însă nu în orice condiţii, ci numai dacă sunt în subordinea unităţilor administrativ-teritoriale.

65. Răspunsul la cea de-a două întrebare formulată de autorul sesizării este, aşadar, în mod firesc, negativ, noţiunile nefiind similare.

66. În raport cu cele prezentate mai sus, chestiunea care poate conduce la dezlegarea pricinii este aceea dacă furnizorul serviciului public de apă şi canalizare, constituit în societate comercială pe acţiuni, este o instituţie publică, în sensul art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, coroborat cu art. 9 alin. (12) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, şi dacă se află în subordinea unităţilor administrativ-teritoriale acţionare, care au înfiinţat societatea.

67. Or, analiza existenţei/inexistenţei subordonării o poate face numai completul care soluţionează recursul, în baza probelor administrate în cauză, nefiind o chestiune de drept care să necesite pronunţarea unei hotărâri preliminare.

68. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite, în parte, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 3 noiembrie 2016, în Dosarul nr. 391/36/2014 şi, în consecinţă, stabileşte că:

Noţiunea ele „autoritate publică”, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu este similară cu cea de „instituţie publică”, astfel cum este prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Respinge, în rest, sesizarea ca inadmisibilă.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 aprilie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2016, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Partidul Naţional Democrat

 

Denumirea partidului politic: Partidul Naţional Democrat (PND)

Sediul: str. Tumul Eiffel nr. 6, sectorul 2, Bucureşti

Situaţia cuantumului total al cotizaţiilor primite de Partidul Naţional Democrat în anul fiscal 2016:

 

Nr. crt.

Partidul

Naţional Democrat

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna ianuarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna februarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în tuna martie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna aprilie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în tuna mai

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iunie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iulie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna august

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna septembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna octombrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primita în luna noiembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna decembrie

1

PND

9.200

11.200

6.700

8.400

-

2.600

3.880

11.540

8.520

380

500

21.233

Cuantum total

84.153

 

 

Numele şi prenumele reprezentantului legal

Buchidău Sorin

Semnătura

 

Data întocmirii

28.04.2017

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.