MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 382/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 382         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 22 mai 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

349. - Hotărâre privind stabilirea uniformei, siglei, insignei şi documentelor de legitimare pentru personalul militar al Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 93

din 28 februarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S A. din Bucureşti în dosarele nr. 13.814/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi nr. 8.201/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.365D/2Q16 şi nr. 1.762D/2Q16.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 19 ianuarie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu, şi în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei Societatea Bancpost - S A. din Bucureşti, domnul avocat Valeriu Stoica, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.762D/2016 la Dosarul nr. 1.365D/2016, care a fost primul înregistrat, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată. La acelaşi termen, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 31 ianuarie 2017. La acea dată, Curtea a dispus, pentru aceleaşi motive, amânarea pronunţării pentru data de 28 februarie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 21 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.814/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia Civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin, (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în piaţă a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

4. Prin încheierea din 12 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.201/271/2016, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. într-o cauză având ca obiect contestaţie privind neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii dării în plată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât consacră efectul retroactiv al legii, în totalitatea sa. Astfel, Legea nr. 77/2016 este aplicabilă contractelor de credit încheiate anterior intrării sale în vigoare, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Autoarea excepţiei susţine că legea nouă adaugă raportului juridic născut sub imperiul legii vechi o instituţie juridică cu caracter de noutate faţă de dispoziţiile legale aplicabile la data încheierii raportului juridic avute în vedere de părţi. Prin aplicarea legii noi se ajunge, aşadar, la o altă consecinţă, la alte efecte ale contractului şi la un alt mecanism de stingere a obligaţiilor decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate contractele. Pentru contractele încheiate înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, nu pot fi avute în vedere alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost încheiate.

6. Autoarea excepţiei apreciază că se încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie Prin Legea nr. 77/2016 se instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât acestea pun creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transferai imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, situaţie de natură să îl plaseze într-o poziţie privilegiată pe debitor.

7. Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 77/2016 contravin, în opinia autoarei, dreptului la apărare şi accesului la justiţie, având în vedere că obiectul contestaţiei este limitat strict la condiţiile de admisibilitate prevăzute în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 - dispoziţii care sunt neconstituţionale în raport cu libertatea economică şi dreptul de proprietate. Practic, deşi creditorul are dreptul de a contesta notificarea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului afectat garanţiei, prin darea în plată, acesta nu poate formula nicio apărare cu privire la drepturile sale şi cu privire la aspectele particulare ale speţei care ar putea conduce, eventual, la o inadmisibilitate a notificării. Având în vedere că, faţă de condiţiile de admisibilitate prevăzute în lege, se conferă un drept general tuturor consumatorilor, fără a se avea în vedere o reechilibrare a contractului, în contextul în care executarea acestuia ar deveni prea oneroasă pentru consumator, din diverse circumstanţe excepţionale, limitarea obiectului contestaţiei strict la aceste motive echivalează, în cele din urmă, cu o îngrădire nejustificată a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie, care, în aceste condiţii, devin ineficace şi iluzorii.

8. Autoarea excepţiei mai susţine că, prin dispoziţiile criticate, se aduce o atingere nepermisă dreptului de proprietate privată al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, creditorii deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus în garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.

9. În speţă, arată autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, dreptul consumatorului este unul discreţionar, deoarece acesta poate alege în orice moment obligarea instituţiei creditoare la achiziţionarea imobilului. Privarea de bun nu are loc pe baza unui act al vreunei administraţii, ci pe temeiul voinţei unui particular, ceea ce face ca această ingerinţă să fie una arbitrară, întrucât particularul, respectiv consumatorul, nu este obligat să urmărească vreun interes public, ci numai interesele sale private, atunci când solicită privarea instituţiei creditoare de bunul său.

10. Limitarea gravă adusă dreptului de proprietate prin mecanismul dării în plată nu se încadrează, în opinia autoarei excepţiei, în limitele permise de art. 53 din Constituţie, pierderea dreptului de proprietate nefiind proporţională cu scopul urmărit, elementul de protecţie socială neregăsindu-se în condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.

11. Autoarea excepţiei aduce în discuţie şi considerentele 115-117 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017. Astfel, autoarea apreciază că este necesar să se înlăture efectul suspensiv de drept al notificării, fiind evident că debitorul nu poate întrerupe, în mod legal, executarea de bunăvoie a plăţilor exclusiv în baza unei notificări, care este o manifestare unilaterală de voinţă. Menţinerea efectului suspensiv al notificării într-o asemenea ipoteză ar însemna ca, în pofida celor statuate de Curtea Constituţională, debitorul să păstreze un instrument prin care să genereze abuzuri, fiind suficientă o simplă notificare pentru a face legaliza neexecutarea obligaţiilor asumate. Or, dacă creditorul nu consimte la darea în plată, până când instanţa de judecată nu Stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile impreviziunii, oprirea plăţilor de către debitor, prin voinţa lui unilaterală, are doar semnificaţia unui fapt juridic, al cărui caracter licit sau ilicit (culpa contractuală) se stabileşte doar ulterior, pe baza hotărârii judecătoreşti care constată dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile impreviziunii.

12. În opinia autoarei, deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin art. 45 din Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale creditorilor, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un „vehicul imobiliar”, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar, prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor, va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.

13. Nu are relevanţă faptul că instituţia de credit a primit un bun imobil drept garanţie a obligaţiei de rambursare a creditului, ori, în cazul executării silite a bunului, preţul de adjudecare, întrucât intenţia de la momentul constituirii ipotecii nu este aceea de a dobândi acest imobil în proprietate, ci doar de a avea o preferinţă înaintea altor creditori în ceea ce priveşte sumele valorificate din vânzarea respectivului bun ipotecat indiferent în mâinile cui s-ar afla la momentul valorificării. Dreptul de ipotecă, înţeles ca drept real accesoriu, nu schimbă obiectul creanţei pe care o garantează, ci îl pune pe creditor în poziţia unui creditor preferat. Este adevărat că aceste persoane juridice pot deţine imobile în proprietate, dar astfel de imobile sunt deţinute ca bază a exercitării comerţului lor specific şi nu ca un scop în sine al comerţului lor.

14. Din prisma art. 45, în coroborare cu art. 135 din Constituţie, statul are obligaţia de a nu schimba sau altera scopul activităţii unui actor la viaţa economică, altfel se încalcă libertatea comerţului.

15. Libera iniţiativă ar însemna libertatea persoanei de a desfăşura activitatea economică în modalitatea pe care aceasta o consideră cea mai potrivită pentru a-şi atinge scopul, uzând de mijloacele juridice pe care le are la dispoziţie. În desfăşurarea activităţii sale economice, persoana este liberă să îşi aleagă partenerii contractuali şi clienţii. Ca o consecinţă, deşi libertatea contractuală nu are valenţe constituţionale exprese, ea ar putea fi subsumată conceptului de liberă iniţiativă, deoarece mijlocul juridic prin care persoana participă la viaţa economică este contractul ca formă de manifestare a libertăţii contractuale.

16. Protejarea consumatorilor şi simpla calitate de consumator a uneia dintre părţile contractului nu poate conduce, potrivit autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, la un efect drastic de încălcare a libertăţii economice şi contractuale, cu atât mai mult cu cât elementul de protecţie socială lipseşte cu desăvârşire din cadrul condiţiilor de admisibilitate din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea de drepturi generale unei categorii largi de consumatori, fără a exista criterii clare în ce priveşte necesitatea consumatorului de protecţie socială, poate da naştere la abuzuri din partea consumatorilor.

17. În final, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, întrucât Legea nr. 77/2016 aduce atingere art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie, este evidentă încălcarea art. 1 din Constituţie.

18. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază, în opinia exprimată În Dosarul Curţii nr. 1.365D/2016, că procedura dării în plată nu este susceptibilă de a crea un efect discriminatoriu pentru creditorul ipotecar în raport cu alte categorii de creditori, întrucât aceştia nu se află în situaţii egale. Instituţia bancară a acordat, în principiu, un credit în condiţiile în care valoarea imobilului a fost stabilită chiar de către evaluatori agreaţi de creditor, iar darea în plată reprezintă o soluţie echitabilă atât pentru debitor, cât şi pentru creditor care, la momentul acordării creditului, a apreciat că imobilul adus în garanţie acoperă valoarea acordată. Astfel, prin aplicarea legii, creditorul primeşte drept prestaţie echivalentă bunul imobil ipotecat în favoarea sa, Iară ca, prin aceasta, să fie încălcate art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1)-(3) sau art. 45 din Constituţie.

19. Instanţa arată că protecţia consumatorilor persoane fizice şi a dreptului la locuinţă familială a debitorului reprezintă scopuri legitime care justifică ingerinţa legiuitorului, că normele legale sunt previzibile, iar măsura este proporţională. Limitele aduse dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice au, aşadar, un caracter rezonabil, măsurile sunt adecvate pentru îndeplinirea scopului urmărit şi există un just echilibru între interesele economice ale creditorului şi cele ale debitorului, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile art. 53 din Constituţie. Se reţine, astfel, că prin legea specială - art. 3 şi art. 10 - s-au instituit condiţii derogatorii de la dreptul comun care nu generează o sarcină excesivă asupra creditorului, de natură de a-i afecta dreptul de proprietate sau de a aduce atingere principiilor libertăţii contractuale, din moment ce acesta primeşte în proprietate un imobil care, la momentul încheierii contractului, a fost evaluat ca acoperind creditul acordat.

20. De asemenea, art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, ci reprezintă particularizări ale principiului aplicării imediate a legii civile noi.

21. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază, în Dosarul Curţii nr. 1.762D/2016, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fără a-şi motiva opinia.

22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. 3, art. 8 alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Din analiza notelor scrise ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, depuse la dosarele celor două cauze, reiese că autoarea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, care au următorul conţinut:

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 4 alin. (1): „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 auro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.”;

- Art. 5 alin. (1) şi (3): (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4”; [...]

„(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.”;

- Art. 7: (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.

- Art. 8 alin. (1) şi (5): (1) în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor”; [...]

„(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.”;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale ari. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”

26. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 referitor la liberul acces la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 135 referitor la economie.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează să analizeze îndeplinirea condiţiilor referitoare la admisibilitatea acesteia prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor (...) privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei precum şi de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

28. Astfel, Curtea reţine, referitor la situaţia de fapt din cauzele aflate pe roiul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea, că autoarea Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti a încheiat contractele de credit cu consumatorii înainte de data intrării în vigoarea noului Cod Civil, respectiv 1 octombrie 2011. Curtea reţine, în plus, că autoarea excepţiei a invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

29. Faptul că aceste contracte de credit au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate În derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

30. Un al treilea motiv de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate din prezentul dosar, generat de lipsa legăturii dispoziţiilor legale criticate cu soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, rezultă din faptul că niciunul dintre consumatorii care sunt parte la contractele de credit nu a fost supus executării silite a imobilului ipotecat. În aceste condiţii, Curtea va reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu au legătură cu soluţionarea celor două cauze în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate conexate în prezentul dosar şi, prin urmare, va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

31. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care Instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătoreasca nu ar avea această posibilitate şi obligaţie, dispoziţiile legale menţionate ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

32. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menţionate în prealabil sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost pronunţată ulterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

33. În continuare, Curtea observă că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, a reţinut că dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin, (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 alin. (3) lit. m) privind adoptarea legilor organice, art. 135 privind economia, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, iar cu privire la dispoziţiile art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană din Constituţie a constatat că nu au incidenţă în cauza de faţă [paragraful 130]. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate repune în discuţie conformitatea dispoziţiilor criticate din Legea nr. 77/2016 cu o parte dintre aceste texte constituţionale.

34. În urma examinării criticilor formulate de autoarea excepţiei din perspectiva acestor dispoziţii constituţionale, instanţa constituţională constată că atât considerentele, cât şi soluţia reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

35. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970.

Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.”[paragraful 115].

36. În ceea ce priveşte critica autoarei excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii, întrucât instituie un tratament discriminatoriu al creditorilor faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, Curtea reiterează jurisprudenţa sa constantă referitoare la conceptul de egalitate în faţa legii, care nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat”. Cu referire la criticile autoarei excepţiei, Curtea reţine că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.

37. Privitor la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 din Constituţie, Curtea reţine că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.[paragraful 16].

38. În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3) şi art. 10, Curtea reţine, în primul rând, că toate considerentele reţinute anterior la paragrafele 35-37 sunt aplicabile mutatis mutandis în plus, Curtea reiterează cele reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, paragraful 128, cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. Astfel, în accepţiunea art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă. Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate,

39. Acest ultim considerent al deciziei precitate este, cu precădere, relevant în examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016. Astfel, Curtea constată că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

40. În acest context, Curtea reţine că suspendarea antemenţionată se aplică atât în situaţia în care creditorul obligaţiei nu formulează contestaţie împotriva notificării transmise, cât şi în situaţia în care acesta din urmă formulează o asemenea contestaţie. Astfel, în lipsa formulării contestaţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părţi acceptă faptul că aceasta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în condiţiile intervenirii impreviziunii, părţile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de art. 5 alin. (3) din lege. De abia după expirarea termenului menţionat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum şi termenul de negociere, executarea plăţilor derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna creditorului un instrument juridic prin intermediul căruia echilibrează poziţia economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condiţiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca pe această perioadă contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că această perioadă este una preprocesuală, de negociere între părţi, în care sunt cercetate posibilităţile de continuare a executării contractului de credit prin adaptarea acestuia la noile condiţii socio-economice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestaţie, notificarea este afectată de o condiţie rezolutorie, aceea a admiterii contestaţiei de către instanţa judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiţie se împlineşte, pe toată perioada termenului de contestaţie şi al judecăţii, notificarea are drept efect şi suspendarea plăţilor rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie şi conexă acesteia.

41. În acest context, Curtea constată că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

42. Din cele de mai sus, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, constată că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie, însă, intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa [a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014 sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013] în condicile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituţie, cunosc limitări implicit admise rezultate atât din evoluţia şi confruntarea acestora în timp [cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituţionale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, şi Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015], cât şi din perspectiva titularilor lor.

43. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun în sensul art. 1 din Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 24], intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi 970 din Codul civil din 1664. Aşadar, scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente.

44. În continuare, Curtea urmează să analizeze dacă măsura criticată este adecvată, necesară şi dacă respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele individuale, în acest sens, Curtea reţine că, în mod abstract, suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat.

45. De asemenea, Curtea constată că măsura legală criticată este necesară, legiuitorul având deplina competenţă constituţională în temeiul art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetăţenilor săi atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de faţă - intervine un aspect care ţine de impreviziune. Curtea observă că, din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăţilor rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/cu caracter provizoriu, cât şi din posibilitatea creditorului de a-şi vedea executată creanţa întru totul în măsura în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulata Desigur, astfel cum s-a precizat, această opţiune a legiuitorului nu este cea mai puţin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanţei judecătoreşti competenţa de a decide ea însăşi, eventual, prin procedura ordonanţei preşedinţiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plăţii sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuşi, Curtea constată că această orientare legislativă a ţinut seama de realităţile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum şi de particularităţile şi specificul circumstanţelor referitoare la iminenţa începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, precum şi la relaţia profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situaţie de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părţi există o neînţelegere apărută cu privire la existenţa impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive în cauză care tranşează problema litigioasă dintre părţi.

46. În continuare, Curtea reţine că măsura criticată configurează un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare, în sensul că pune în balanţă, pe de o parte, protecţia imediată şi nemijlocită a consumatorilor, aşadar, a unui largi sfere de persoane care, deşi se află într-un raport de egalitate juridică cu profesioniştii, sub aspectul puterii lor economice, apreciată în mod individual, se află într-o evidentă relaţie de inferioritate, şi, pe de altă parte, interesul profesioniştilor de a-şi vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit. Intervenind în acest domeniu sensibil, legiuitorul, în marja sa de apreciere, derivată din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, a reglementat această măsură într-un domeniu limitat [contract de credit] şi în condiţii restrictive [condiţii de admisibilitate în marja impreviziunii], protejând, cu efect imediat şi provizoriu, persoanele expuse acestui risc major intervenit în executarea contractului, risc calificat de Curtea Constituţională ca fiind unul supraadăugat. Ar fi fost contrastant cu însăşi noţiunea de impreviziune ca, pe perioada în care notificarea de dare în plată ar fi fost depusă, debitorul de bună-credinţă al obligaţiei, întrucât Curtea în analiza sa pleacă de la premisa axiomatică a art. 57 din Constituţie, să fie ţinut să plătească, în continuare, sume nominale de bani care, sub aspectul cuantumului lor, aduc în discuţie impreviziunea. În aceste condiţii, nu este de admis ca o realitate juridică formală, rezultată din contractul de credit, să prevaleze asupra regulilor de echitate şi bună-credinţă care guvernează materia contractelor civile.

47. De asemenea, Curtea reţine că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

48. În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce caracterizează orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.

49. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile Legii nr. 77/2016, în interpretarea obligatorie dată acestora de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, permite menţinerea suspendării plăţilor către creditori, numai în măsura în care, în cazul fiecărui contract de credit în parte, sunt îndeplinite criterii obiective, respectiv condiţiile existenţei impreviziunii, şi care vor fi evaluate în condiţii de independenţă şi imparţialitate, respectiv de către instanţele de judecată. În acest fel, creditorii beneficiază de suficiente garanţii că dreptul lor de proprietate nu poate fi atins în substanţa sa prin faptul că debitorii beneficiază de prerogativa prevăzute de art. 5 alin. (1), coroborat cu art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.

50. Prin urmare, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016.

51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A, d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5), a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, a prevederilor art. 11 teza a doua, a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 şi art. 8 alin. (1), a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016, şi cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din aceeaşi lege,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5), a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea Bancpost - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.814/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 8.201/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 alin. (1), art. 7 şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceeaşi parte în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin, (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceeaşi parte în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

4. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceeaşi parte în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficiai al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind stabilirea uniformei, siglei, insignei şi documentelor de legitimare pentru personalul militar al Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1994 privind drepturile de echipament şi materiale de resortul echipamentului în timp de pace ale personalului din sectorul apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări prin Legea nr. 143/1994, cu modificările ulterioare, ale art. 9 lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 27 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2016 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă modelul uniformelor pentru personalul militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă a Ministerului Afacerilor Interne.

(2) Uniforma şi echipamentul special se acordă gratuit conform prevederilor legale, în condiţiile prezentei hotărâri.

Art. 2. - (1) însemnele pentru gradele militare şi culorile pentru articolele din compunerea uniformelor pentru personalul militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Articolele de echipament din compunerea uniformelor şi accesoriile pentru acestea se asigură pe baza normelor privind drepturile de echipament pentru personalul militar, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Normele de echipare şi de asigurare cu materiale de resortul echipamentului, specifice altor structuri din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, pot fi aplicate şi pentru personalul militar al Direcţiei Generale de Protecţie Internă, dacă au intervenit situaţii similare care nu sunt prevăzute în normele proprii.

Art. 4. - Insigna şi documentele de legitimare pentru personalul militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 5. - Sigla Direcţiei Generale de Protecţie Internă este prevăzută în anexa nr. 4.

Art. 6. - Până la stabilirea noii valori financiare a drepturilor de echipament ce se acordă cadrelor militare din Direcţia Generală de Protecţie Internă, acestora le sunt aplicabile cotele-părţi anuale ale drepturilor de echipament pentru personalul militar din celelalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne.

Art. 7. - (1) Sumele necesare pentru aplicarea prezentei hotărâri se asigură de la bugetul de stat, în limita fondurilor bugetare aprobate pentru Direcţia Generală de Protecţie Internă, în condiţiile legii.

(2) Achiziţionarea articolelor de echipament special se realizează eşalonat, cu încadrarea în creditele bugetare aprobate cu această destinaţie.

Art. 8. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul afacerilor interne,

Maria-Cristina Manda,

subsecretar de stat Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 18 mai 2017.

Nr. 349.

 

ANEXA Nr. 1

 

DESCRIEREA

însemnelor pentru gradele militare, a semnului de armă şi a culorilor articolelor din compunerea uniformelor personalului militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă

 

Însemnul de grad militar pentru personalul din Direcţia Generală de Protecţie Internă este reprezentat de stele pentru generali, trese pentru ofiţeri şi galoane pentru maiştri militari şi subofiţeri, brodate pe suport de formă dreptunghiulară, confecţionat din material textil.

Semnul de armă al Direcţiei Generale de Protecţie Internă este compus dintr-un leu de aur, limbat, aprins şi armat roşu, ţinând în laba dreaptă anterioară un pumnal cu lama de argint, înzestrat de aur, pe laba stângă anterioară, pe o parte din cea dreaptă şi pe o parte din corp broşează un scut francez medieval, triunghiular, cu flancurile rotunjite, roşu, cuprinzând un şevron de aur, încărcat cu cinci stele roşii, având între braţe un trandafir heraldic, de asemenea, de aur; în şef, o cheie de acelaşi metal, poziţionată în fascie.

Semnul de armă se poate folosi cu cromatica de mai sus sau fără cromatică.

Semnul de armă se aplică la mijlocul lăţimii suportului şi la 5 mm de capătul interior al acestuia.

 

CAPITOLUL I

Aplicarea însemnelor de grad militar

 

SECŢIUNEA 1

Generali

 

Însemnul de grad militar pentru uniforma de ceremonie, de reprezentare şi de serviciu, reprezentat de stele în cinci colţuri încadrate în mărimea unui cerc imaginar cu diametrul de 22 mm, se aplică prin brodare cu fir metalizat de culoarea galben-auriu, pe un suport textil de formă dreptunghiulară, confecţionat din material textil ţesut cu fir metalizat de culoare alb-argintiu.

Stelele sunt conturate cu fir de culoare roşie şi se aplică pe suportul textil corespunzător gradului, astfel:

a) pentru gradul de general de brigadă - o stea;

b) pentru gradul de general-maior-două stele;

c) pentru gradul de general-locotenent - trei stele;

d) pentru gradul de general - patru stele.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Ofiţeri

 

Însemnele de grad militar pentru uniforma de ceremonie, de reprezentare şi de serviciu, reprezentat de trese cu lăţimea de 8 mm, se aplică prin brodare cu fir metalizat de culoare alb-argintiu pe suport textil de formă dreptunghiulară, confecţionat din material textil de culoare neagră.

Pentru ofiţerii cu grad superior, pe mijlocul suportului textil, longitudinal, se brodează cu fir metalizat cu culoare alb-argintiu un galon cu lăţimea de 16 mm.

Pentru ofiţerii superiori tresele şi galonul se aplică corespunzător gradului, astfel:

a) pentru gradul de maior - o tresă şi galonul;

b) pentru gradul de locotenent-colonel - două trese şi galonul;

c) pentru gradul de colonel - trei trese şi galonul.

Pentru ofiţerii cu grad inferior tresele se aplică corespunzător gradului, astfel:

a) pentru gradul de sublocotenent - o tresă;

b) pentru gradul de locotenent - două trese;

c) pentru gradul de căpitan - trei trese.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Maiştri militari

 

Însemnul de grad militar pentru uniforma de reprezentare şi de serviciu, reprezentat de galoane cu lăţimea de 8 mm, se aplică prin brodare cu fir metalizat de culoare alb-argintiu, pe suport textil de culoare neagră.

Galoanele se aplică corespunzător gradului, astfel:

a) pentru gradul de maistru militar clasa a IV-a - un galon în formă de unghi şi un galon drept;

b) pentru gradul de maistru militar clasa a III-a - un galon în formă de unghi şi două galoane drepte;

c) pentru gradul de maistru militar clasa a li-a - un galon în formă de unghi şi trei galoane drepte;

d) pentru gradul de maistru militar clasa I - un galon în formă de unghi şi patru galoane drepte;

e) pentru gradul de maistru militar principal - un galon în formă de unghi şi cinci galoane drepte.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Subofiţeri

 

Însemnul de grad militar pentru uniforma de reprezentare şi de serviciu, reprezentat de galoane cu lăţimea de 16 mm şi 10 mm, se aplică prin brodare cu fir metalizat de culoare alb-argintiu pe suport textil de culoare neagră.

Galoanele se aplică corespunzător gradului, astfel:

a) pentru gradul de sergent major-un galon cu lăţimea de 16 mm şi unul cu lăţimea de 10 mm;

b) pentru gradul de plutonier - două galoane cu lăţimea de 16 mm;

c) pentru gradul de plutonier major - două galoane cu lăţimea de 16 mm şi unul cu lăţimea de 10 mm;

d) pentru gradul de plutonier adjutant - trei galoane cu lăţimea de 16 mm;

e) pentru gradul de plutonier adjutant şef - trei galoane cu

lăţimea de 16 mm şi unul cu lăţimea de 10 mm.

 

CAPITOLUL II

Embleme pentru coifură

 

SECŢIUNEA 1

Generali

 

Emblema pentru şapca de ceremonie şi de reprezentare, căciulă, pălărie, basc şi şapca de serviciu se realizează pe suport textil de culoare neagră, fiind formată dintr-o cunună CU câte patru rânduri de frunze de stejar, dispuse în evantai, brodată din fir metalizat de culoare alb-argintiu, care încadrează acvila cruciată, încoronată, pe care se fixează un scut metalic reprezentând scutul mic din stema României.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri

 

Emblema pentru şapca de ceremonie şi de reprezentare, căciulă, pălărie, basc şi şapca de serviciu se realizează pe suport textil de culoare neagră, fiind formată dintr-o cunună cu un număr diferit de rânduri de frunze de stejar dispuse în evantai (trei pentru ofiţeri, două pentru subofiţeri şi maiştri militari), brodată din fir metalizat de culoare alb-argintiu, care încadrează acvila cruciată, încoronată, pe care se fixează un scut metalic reprezentând scutul mic din stema României.

 

CAPITOLUL III

Culorile principalelor articole de echipament ale personalului militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă

 

CATEGORIA DE PERSONAL

ŢINUTA

ARTICOLE DE ECHIPAMENT

ACCESORII

ŞAPCA

BASC.

CĂCIULĂ

VESTON

FRAC

SCURTA

BLUZON

MANTA

PLOAIE

PANTALON

PULOVER

CĂMAŞA

CÂMASÂ

BLUZĂ

TRICOU

CRAVATA

PAPION

SCURTA

COSTUM

UNIC

COSTUM

IZOTERM

COSTUM

PROTECŢIE

INTEMPERII

PANTOFI

BOCANCI,

GHETE

CENTURĂ

CUREA

I. GENERALI, OFIŢERI, MAIŞTRI MILITARI ŞI SUBOFIŢERI

Generali şi ofiţeri

Ceremonie

negru

negru

negru

negru

-

alb

-

-

negru

-

negru

alb-argintiu

alb/argintiu

Reprezentare

negru

negru

negru

negru

negru

gri

negru

-

negru

-

negru

negru

alb/argintiu

Serviciu

negru

-

-

negru

-

-

gri

gri

-

negru

negru

negru

alb/argintiu

Maiştri militari şi subofiţeri

Reprezentare

negru

negru

negru

negru

negru

gri

negru

-

negru

-

negru

negru

alb1 argintiu

Serviciu

negru

-

-

negru

-

-

gri

gri

-

negru

negru

negru

alb/argintiu

 

ANEXA Nr. 2

 

Norme pentru drepturile de echipament ale personalului miliar

 

Norma nr. 1

pentru echiparea cu uniformă de ceremonie a generalilor şi ofiţerilor

 

Nr. crt.

DENUMIREA ARTICOLELOR DE ECHIPAMENT

U/M

PREVE

3ERI

OBSERVAŢII

Cantitate

Durată

(ani)

0

1

2

3

4

5

A. COIFURÂ

1.

Şapcă din stofă pentru ceremonie, completă

buc.

2

8

Se asigură una de vară şi una de iarnă

B. ÎMBRĂCĂMINTE

1.

Costum din stofă pentru ceremonie: veston cu un pantalon lung

buc.

2

8

Se asigură unul de vară şi unul de iarnă. Se poate substitui cu frac şi pantalon

2.

Scurtă din stofă

buc.

1

8

Se poate substitui cu pardesiu.

C. LENJERIE

1.

Cămaşă albă

buc.

2

4

 

D. ÎNCĂLŢĂMINTE

1.

Pantofi pentru ceremonie

per.

2

8

 

E. ECHIPAMENT DIVERS

1.

Cravată pentru ceremonie

buc.

1

4

Se poate asigura papion.

2.

Centură pentru ceremonie

buc.

1

8

Se poate asigura brâu pentru frac.

F. ACCESORII

1.

Suport/epolet cu însemne de grad şi semn de armă

per.

3

4

 

2.

Eghilet dublu cu accesorii

buc.

1

4

 

3.

Petliţe

per,

2

4

 

 

NOTE:

1. De prevederile normei beneficiază generalii şi ofiţerii numiţi în funcţii de conducere, până la şef serviciu/similar, inclusiv.

2. Femeile primesc pălărie în loc de şapcă şi fustă în loc de pantalon lung.

3. Pentru pardesiu se poate asigura fular din mătase, contra cost, la preţ de achiziţie, în afara prevederilor normei.

 

Norma nr. 2

pentru echiparea cu uniformă de reprezentare a generalilor, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor

 

Nr. crt.

DENUMIREA ARTICOLELOR DE ECHIPAMENT

U/M

PREVEDERI

OBSERVAŢII

Cantitate

Durată

(ani)

0

1

2

3

4

5

A. COIFURĂ

1.

Şapcă din stofă de iarnă, completă

buc.

1

3

 

2.

Şapcă din stofă de vară, completă

buc.

1

3

 

3.

Căciulă din blană naturală

buc.

1

5

 

4.

Căciulă din blană caracul

buc.

1

6

Pentru generali şi colonei

B. ÎMBRĂCĂMINTE

1.

Costum din stofă: veston cu doi pantaloni lungi pentru iarnă

buc.

1

3

 

2.

Costum din stofă: veston cu doi pantaloni lungi pentru vară

buc.

1

3

 

3.

Scurtă cu mesadă şi guler blană naturală

buc.

1

5

Pentru generali şi colonei se asigură cu guler din blană caracul

4.

Bluzon

buc.

1

3

 

5.

Manta pentru ploaie

buc.

1

4

 

C. LENJERIE

1.

Cămaşă

buc.

4

2

 

2.

Cămaşă albă

buc.

1

4

Se asigură numai ofiţerilor fără drept de port uniformă de ceremonie, maiştrilor militari şi subofiţerilor.

3.

Cămaşă bluză cu mânecă lungă

buc.

2

2

 

4.

Cămaşă bluză cu mânecă scurtă

buc.

2

2

 

5.

Ciorapi

per.

6

1

Pentru femei se asigură şase perechi ciorapi dres

D. ÎNCĂLŢĂMINTE

1.

Pantofi de iarnă

per.

1

2

 

2.

Pantofi de vară

per.

1

1

 

3.

Ghete

per.

1

4

Pentru femei se distribuie cizme

E. ECHIPAMENT DIVERS

1.

Cravată

buc.

2

4

 

2.

Fular

buc.

1

5

 

3.

Mănuşi din piele

per.

1

2

Se distribuie alternativ o pereche pentru iarnă şi o pereche pentru vară

4.

Centură piele

buc.

1

6

Se poate asigura tip chingă, în funcţie de nevoi

5.

Curea pantaloni

buc.

1

6

 

6.

Pulover

buc.

1

3

 

F. ACCESORII

1.

Emblemă pentru coifură

buc.

1

-

Pentru fiecare căciulă

2.

Suport cu însemne grad şi semne armă

per.

7

3

 

3.

Petliţe

per.

2

3

 

4.

Eghilet cu accesorii

buc.

1

4

Se asigură numai ofiţerilor fără drept de port uniformă de ceremonie, maiştrilor militari şi subofiţerilor

5.

Ecuson mânecă

buc.

8

3

 

6.

Centură pentru ceremonie

buc.

1

8

Se asigură numai ofiţerilor fără drept de port uniformă de ceremonie.

 

NOTE:

1. La prima acordare a gradului de ofiţer, maistru militar sau subofiţer se distribuie o singură dată, indiferent de numărul încadrărilor ulterioare în sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională: o şapcă din stofă pentru iarnă, un costum cu doi pantaloni din stofă pentru iarnă, o scurtă cu mesadă şi guler din blană naturală, patru cămăşi, şase perechi ciorapi, patru cearşafuri, două feţe de pernă, o pătură, o geantă pentru transport echipament şi accesoriile aferente (suport cu însemne de grad şi semne de armă, petliţe şi ecusoane).

2. Femeile primesc pălărie în loc de şapcă şi fustă în loc de pantalon lung.

3. Bluzonul şi scurta se pot confecţiona din piele, în acelaşi model, şi se achiziţionează de către cadrele militare, contra cost, la preţul de achiziţie, în afara prevederilor normei.

 

Norma nr. 3

pentru echiparea cu uniformă de serviciu a generalilor, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor

 

Nr. crt.

DENUMIREA ARTICOLELOR DE ECHIPAMENT

U/M

PREVEDERI

OBSERVAŢII

Cantitate

Durată

(ani)

0

1

2

3

4

5

A. COIFURÂ

1.

Basc cu emblemă

buc.

1

1

Se poate asigura fes tricotat

2.

Şapcă completă

buc.

2

2

Se asigură una de vară şi una de iarnă.

B. ÎMBRĂCĂMINTE

1.

Costum unic cu doi pantaloni

buc.

1

1

 

2.

Costum izoterm

buc.

1

3

 

3.

Costum de protecţie contra intemperiilor

buc.

1

4

 

4.

Scurtă cu mesadă detaşabilă

buc.

1

4

 

C. LENJERIE

1.

Cămaşă bluză cu mânecă lungă

buc.

2

3

 

2.

Cămaşă bluză cu mânecă scurtă

buc.

2

3

 

3.

Lenjerie de corp termică (bluză şi pantalon)

buc.

1

2

 

4.

Tricou

buc.

2

2

 

5.

Ciorapi

per.

6

1

 

D. ÎNCĂLŢĂMINTE

1.

Bocanci unici

per.

1

1

Petru femei se asigură ghete cu şiret

E. ACCESORII

1.

Suport cu însemne grad şi semne armă

per.

6

3

 

2.

Ecuson mânecă

buc.

6

3

 

3.

Ecuson nominal

buc.

3

4

Când se asigură din metal durata de serviciu este de 10 ani

 

Norma nr. 4

pentru asigurarea cu echipament special

 

Nr. crt.

DENUMIREA ARTICOLELOR

U/M

PREVEDERI

OBSERVAŢII

Cantitate

Durată

(ani)

0

1

2

3

4

5

1.

Mănuşi protecţie - iarnă

per.

2

1

 

2.

Mănuşi protecţie - vară

per.

2

1

 

3.

Cască protecţie

buc.

1

Inv.

 

4.

Ochelari de protecţie solară şi antizăpadă

buc.

1

2

 

5.

Geantă transport tip rucsac

buc.

1

Inv.

 

6.

Ciorapi termici

per.

2

1

 

7.

Protecţie coate şi genunchi

buc.

1

Inv.

 

8.

Combinezon

buc.

2

2

 

 

NOTE:

1. Prezenta normă se aplică militarilor care sunt încadraţi în statele de organizare, precum şi celor care, în diverse ocazii, execută misiunile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.

2. Echipamentul special distribuit cadrelor militare conform prezentei norme se acordă în folosinţă temporară, gratuit, în scopul îndeplinirii activităţilor pentru care este destinat.

3. În situaţii justificate, directorul general al Direcţiei generale logistice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne poate aproba înlocuirea/substituirea unor materiale de echipament special cu altele asemănătoare, care asigură aceleaşi condiţii de protecţie.

 

Norma nr. 5

pentru echiparea generalilor şi ofiţerilor În rezervă şi în retragere

 

Nr. crt.

DENUMIREA ARTICOLELOR DE ECHIPAMENT

U/M

PREVEDERI

OBSERVAŢII

Cantitate

Durata

(ani)

0

1

2

3

4

5

1

Şapcă din stofă pentru ceremonie, completă

buc.

1

10

Se asigură de vară sau de iarnă

2

Şapcă din stofă de iarnă, completă

buc.

1

10

 

3

Şapcă din stofă de vară, completă

buc.

1

10

 

4

Căciulă din blană naturală

buc.

1

-

Pentru generali şi colonei se asigură din blană caracul

5

Costum din stofă pentru ceremonie (veston cu pantalon lung)

buc.

1

10

Se asigură de vară sau de iarnă

6

Costum stofă cu un pantalon lung iarnă

buc.

1

10

 

7

Costum stofă cu un pantalon lung vară

buc.

1

10

 

8

Scurtă cu mesadă şi guler blană naturală

buc.

1

-

Pentru generali şi colonei se asigură cu guler din blană caracul

9

Manta pentru ploaie

buc.

1

10

 

10

Cămaşă

buc.

2

4

Se poate distribui şi de culoare albă

11

Pantofi negri pentru ceremonie

per.

1

5

 

12

Pantofi

per.

1

3

Se asigură de vară sau de iarnă

13

Cravată pentru ceremonie

buc.

1

5

 

14

Cravată

buc.

1

3

 

15

Fular

buc.

1

10

 

16

Centură pentru ceremonie

buc.

1

10

 

17

Eghilet cu accesorii

buc.

1

10

 

 

NOTE:

1. Prezenta normă se aplică pentru echiparea generalilor şi ofiţerilor în rezervă sau în retragere, cu drept de a purta uniformă - cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament. Articolele de echipament prevăzute în prezenta normă se asigură după 8 ani de la trecerea în rezervă sau în retragere.

2. Şapca din stofă pentru ceremonie, costumul din stofă pentru ceremonie, pantofii negri pentru ceremonie şi cravata pentru ceremonie se asigură pentru generaţi şi ofiţerii care au deţinut funcţii de conducere la data trecerii în rezervă.

3. Odată cu echipamentul prevăzut de normă se distribuie toate accesoriile de îmbrăcăminte şi însemnele de grad aferente.

4. Cu ocazia avansării în gradul următor celui avut la data trecerii în rezervă sau retragere, se distribuie gratuit accesoriile necesare pentru două uniforme. Ofiţerii în rezervă sau retragere avansaţi generali primesc în dotare numai o singură dată următoarele accesorii: patru perechi suporţi cu însemne de grad şi semne de armă, o emblemă pentru căciulă, trei perechi petliţe, paspoal pentru vipuşcă şi lampas pentru două costume, trei şepci, dintre care una de ceremonie, una de vară şi una de iarnă.

5. Accesoriile de îmbrăcăminte şi însemnele de grad necesare pentru înlocuirea celor uzate, înainte de îndeplinirea duratei prevăzute de normă, precum şi alte articole de echipament se pot asigura la cerere, contra cost, la preţul de achiziţie. Femeile primesc pălărie în loc de şapcă şi fustă în loc de pantalon lung.

6. În cazul când se introduc în dotare noi uniforme, acestea se vor asigura începând cu anul introducerii lor, pe măsura achiziţionării acestora.

 

ANEXA Nr. 3*)

 

Insigna şi documentele de legitimare

 

A. Insigna

1. Insigna atestă, împreună cu legitimaţia de serviciu prevăzută la pct. B, calitatea de militari în activitate.

2. Insigna este prevăzută cu sistem de fixare prin lamelă metalică şi agrafă pe articolele de îmbrăcăminte, pe centură sau pe suportul de piele aferent în care se poate introduce şi legitimaţia de serviciu.

3. Insigna Direcţiei Generale de Protecţie Internă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond albastru, o acvilă de aur, cu capul spre dreapta, încoronată, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur, în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Conform anexei nr. 1 la Legea nr. 102/1992 privind stema ţării şi sigiliul statului, cu modificările ulterioare, pasărea apare încoronată cu o coroană închisă, cu tocă purpurie, formată dintr-un cerc frontal, cu borduri subţiri sus şi jos, împodobit, în faţă, cu o piatră dreptunghiulară culcată, patru pietre romboidale (două la stânga, două la dreapta) şi două perle pe flancuri, redate pe jumătate. De la marginea superioară a cercului se ridică opt fleuroane, în formă de vârf de lance, dintre care cinci sunt vizibile, cu primul, al treilea şi al cincilea mai mari şi decorate, fiecare, cu câte o piatră rectangulară, ornată cu două linii negre orizontale sus şi jos şi alte două linii verticale pe flancuri, aşezată în pal, înconjurată de trei perle mici, poziţionate în triunghi şi, în partea inferioară, de o piatră ovală dispusă în pal, cu al doilea şi al patrulea mai mici şi încărcate, fiecare, cu câte o piatră ovală pe centru şi cu o perlă mică deasupra; primele trei fleuroane din faţă simt intercalate de două vârfuri ascuţite, terminate cu perle. Din vârfurile fleuroanelor pleacă, în sus, spre mijlocul coroanei, opt lame înguste, dintre care primele cinci din faţă sunt vizibile, de formă arcuită şi ornate cu perle, care se reunesc şi se termină la mijloc printr-un glob împodobit cu o centură în formă de fascie, mai îngroşată, din mijlocul căreia se înalţă un pal care atinge vârful globului. Globul este surmontat de o cruce recruciată, românească, pe mijlocul căreia broşează crucea Sfântului Andrei, de dimensiuni mai mici; elementele coroanei sunt de argint, cu pietrele rectangulare, romboidale, ovoidale şi perlele de culoare albă.

Pe pieptul acvilei se află un scut cuprinzând, pe albastru, un leu de aur, limbat, aprins şi armat roşu, ţinând în laba dreaptă anterioară un pumnal cu lama de argint, înzestrat de aur, pe laba stângă anterioară, pe o parte din cea dreaptă şi pe o parte din corp broşează un scut francez medieval, triunghiular, cu flancurile rotunjite, roşu, cuprinzând un şevron de aur, încărcat cu cinci stele roşii, având între braţe un trandafir heraldic, de asemenea, de aur; în şef, o cheie de acelaşi metal, poziţionată în fascie.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: INVICTUS (ÎNVINGĂTOR).

În exergă, între un cerc liniar auriu la interior şi un cerc auriu şi un altul albastru împodobit cu zece coroane deschise, cu câte trei fleuroane, intercalate de zece fleuroane mai mici, de asemenea, de aur, la exterior, pe fond albastru, legenda scrisă cu litere majuscule de acelaşi metal: * MINISTERUL AFACERILOR INTERNE * DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ.

 

INSIGNA

 


*) Modelele insignei şi legitimaţiei de serviciu sunt reproduse în facsimil.

 

B. Legitimaţia de serviciu

1. Legitimaţia de serviciu a personalului militar din Direcţia Generală de Protecţie Internă este documentul oficial care atestă calitatea de militar în activitate şi va fi folosită pentru declinarea calităţii numai în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

2. Legitimaţia de serviciu este confecţionată în sistem duplex (faţă-verso), filigranată cu următorul conţinut:

a) faţă - în partea de sus central rândul întâi „ROMÂNIA”, rândul al doilea „MINISTERUL AFACERILOR INTERNE”, rândul al treilea titulatura „LEGITIMAŢIE”, rândul al patrulea seria (maximum 3 litere), respectiv numărul (maximum 5 cifre) legitimaţiei; în colţul din stânga sus este barat cu tricolorul României, în centru stema României; în partea de jos stânga se vor înscrie în raport cu nivelul de acces aprobat pentru titularul legitimaţiei funcţia „MINISTRULAFACERILOR INTERNE” şi semnătura scanată a ministrului afacerilor interne, pentru treapta de acces general, respectiv funcţia „DIRECTOR GENERAL” şi semnătura scanată a directorului general, pentru treptele de acces limitat, iar sub aceasta treptele ce conţin nivelul de acces aprobat pentru titularul legitimaţiei. Sub treptele ce conţin nivelul de acces se consemnează data expirării legitimaţiei. În partea de jos dreapta fotografia titularului, cu dimensiunile de 3 x 3 cm, executată color (în ţinuta de reprezentare);

b) verso - în partea de sus, central, rândul întâi „DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ”, pe rândul al doilea central, data eliberării legitimaţiei; în centru, însemnul heraldic al unităţii. În partea de jos, sub însemnul heraldic, se vor înscrie gradul militar, numele, prenumele tatălui şi prenumele titularului, precum şi codul numeric personal al titularului.

3. Modelul legitimaţiilor de serviciu şi cromatica specifică fiecăreia sunt prevăzute în figurile nr. 1 şi 2.

 

Fig. nr. 1

 

DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ

(acces general)

 

 

Fig. nr. 2

 

DIRECŢIA GENERALĂ DE PROTECŢIE INTERNĂ

(acces limitat)

 

ANEXA Nr. 4

 

Sigla Direcţiei Generale de Protecţie Internă

 

Sigla Direcţiei Generale de Protecţie Internă, utilizată ca semn de armă pentru individualizare şi recunoaştere, se compune din „D.G.P.I.” şi din elemente ale însemnului heraldic, aprobat potrivit legii.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.