MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 388/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 388         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 24 mai 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

112. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii

 

494. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 119 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 130 din 9 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

323. - Hotărâre pentru modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.577/2004 privind desemnarea reprezentanţilor părţii române în Comisia mixtă de frontieră româno-ucraineană

 

325. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu în domeniul public al municipiului Târgu Jiu, judeţul Gorj

 

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

53. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind acceptarea donaţiilor, darurilor manuale, comodatelor şi sponsorizărilor în Ministerul Afacerilor Interne

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10 din 27 ianuarie 2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, cu următoarele modificări şi completări:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1 - Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat implementează în perioada 2017-2020 Programul pentru stimularea înfiinţării de întreprinderi mici şi mijlocii, denumit în continuare Programul «Start-up Nation - Romania».”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) întreprinderile beneficiare ale Programului «Start-up Nation - Romania» sunt întreprinderile înfiinţate după data de 30 ianuarie 2017 în baza prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor de către întreprinzătorii debutanţi în afaceri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 301/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, şi care îndeplinesc, la data depunerii cererii de finanţare, criteriile de eligibilitate impuse de legislaţia în domeniul ajutoarelor de minimis, condiţiile de eligibilitate prevăzute în schema de ajutor de minimis care va fi aprobată potrivit art. 8, precum şi condiţiile specifice în cazul finanţării din fonduri europene.

(2) întreprinderile beneficiare sunt întreprinderile înfiinţate după data prevăzuta la alin. (1) de către persoane fizice care nu au sau nu au avut calitatea de acţionar sau de asociat într-o altă întreprindere mică sau mijlocie care desfăşoară sau care a desfăşurat aceeaşi activitate autorizată pentru care aplică în cadrul programului în anul anterior înscrierii sau în anul înscrierii până la deschiderea sesiunii de înscriere.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3, - (1) Prin Programul «Start-up Nation - Romania» se acordă un ajutor de minimis unui număr maxim anual de 10.000 de beneficiari întreprinderi mici şi mijlocii în sensul Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, în sumă maximă de 200.000 lei/beneficiar, reprezentând 100% din valoarea cheltuielilor eligibile.

(2) Sumele necesare implementării Programului «Start-up Nation - Romania» se asigură anual de la bugetul de stat cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat şi/sau din fonduri externe.

(3) în procesul de implementare a Programului «Start-up Nation - Romania», indiferent de sursa de finanţare, se utilizează atât mecanismul rambursării cheltuielilor efectuate, cât şi cel al decontării cererilor de plată, aşa cum sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2016, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 93/2016.”

4. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) în afara obligaţiilor stabilite prin actele normative în vigoare, aplicabile oricărui operator economic, întreprinderea beneficiară de ajutor de minimis în condiţiile Programului «Start-up Nation - Romania» are şi obligaţia să facă dovada, cel târziu la momentul depunerii ultimei cereri de plată sau de rambursare, a angajării prin proiect, cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi cu normă întreagă, a minimum unui loc de muncă pentru care beneficiază de finanţare, precum şi obligaţia menţinerii acestuia pentru cel puţin 2 ani după finalizarea implementării proiectului.

(2) înregistrarea pentru obţinerea ajutorului de minimis se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

a) pentru a beneficia de ajutorul de minimis solicitantul trebuie să se înregistreze şi să completeze on-line planul de afaceri;

b) planul de afaceri corect şi integral completat se transmite şi se înregistrează on-line o singură dată în cadrul unei sesiuni de înscriere, aplicaţia on-line nepermiţând înscrierea de două ori a aceluiaşi solicitant în aceeaşi sesiune de înscriere;

c) aplicaţia on-line generează automat solicitantului un mesaj de confirmare a efectuării înregistrării planului de afaceri şi punctajul obţinut.

(3) Evaluarea planului de afaceri se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:

a) pe baza criteriilor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă, aplicaţia on-line generează automat punctajul în urma transmiterii planului de afaceri;

b) verificarea administrativă şi de eligibilitate, precum şi verificarea veridicităţii şi coerenţei informaţiilor înscrise în planul de afaceri se efectuează în ordinea punctajului generat de aplicaţia on-line, în conformitate cu prevederile schemei de ajutor de minimis prevăzute la art. 5;

c) solicitanţii pot beneficia de finanţare ne rambursabilă obţinută în cadrul Programului «Start-up Nation - Romania» o singură dată.

(4) Contractarea şi finanţarea se realizează în conformitate cu prevederile schemei de ajutor de minimis prevăzute la art. 5.

(5) Plata se face anual în limita creditelor bugetare evidenţiate în bugetul aprobat pentru anul respectiv al Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat. Pentru contractele semnate într-un an în baza creditelor de angajament, plata se poate face în limita creditelor bugetare evidenţiate în bugetul aprobat pentru anul respectiv şi a creditelor bugetare aprobate pentru anii următori până la ultimul contract semnat.”

5. La articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 5. - (1) Măsurile de natura ajutorului de minimis se implementează prin intermediul unei scheme de ajutor de minimis, care se aprobă prin ordin al ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat şi se derulează cu respectarea criteriilor stabilite de normele europene şi de legislaţia naţională în domeniu.”

6. La articolul 5, alineatul (3) se abrogă.

7. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - Activităţile şi cheltuielile eligibile sunt menţionate în schema de ajutor de minimis prevăzută la art. 5.”

8. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Recuperarea ajutorului de minimis şi dobânda aferentă se va efectua potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare.

(2) în cazul în care se constată că beneficiarii nu au respectat obligaţia păstrării locurilor de muncă şi a investiţiei pe perioada prevăzută în schema de ajutor de minimis, au făcut declaraţii incomplete sau neconforme cu realitatea pentru a obţine ajutorul de minimis sau au schimbat destinaţia acestuia ori se constată că nu au respectat obligaţiile prevăzute în contractul de finanţare, se recuperează total ajutorul de minimis acordat.

(3) Ajutorul de minimis care trebuie recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii ajutorului până la data recuperării acestuia. Rata dobânzii aplicabile este cea stabilită prin legislaţia specifică naţională şi europeană în vigoare.”

9. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Schema de ajutor de minimis prevăzută la art. 5 se elaborează şi se aprobă prin ordin al ministrului pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

10. După articolul 8 se introduce anexa, cu următorul cuprins:

 

ANEXĂ

 

Criterii privind evaluarea on-line a planului de afaceri

 

Nr. crt.

Criterii

Punctaj

Domeniul de activitate

A

1

Producţie

40

 

2

Programare IT - cod CAEN 6201

40

 

3

Industrii creative

35

 

4

Servicii

30

 

5

Comerţ şi alte activităţi

25

Planul de afaceri conduce la crearea de noi locuri de muncă pe durată nedeterminată în cadrul întreprinderii

B

 

Punctaj suplimentar pentru minimum un loc de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă, creat în plus faţă de cel prevăzut la art. 4 alin. (1)

20

Planul de afaceri conduce la crearea de noi locuri de muncă din categoria persoane defavorizate*/absolvenţi după anul 2012/şomeri

C

1

Cel puţin două locuri de muncă ocupate de persoane defavorizate*/absolvenţi după anul 2012/şomeri

25

 

2

Cel puţin un loc de muncă ocupat de persoană defavorizată*/absolvent după anul 2012/şomer

20

Criterii aferente investiţiei

D

1

Echipamente tehnologice şi software-uri necesare desfăşurării activităţii în pondere mai mare sau egală cu 50% din valoarea planului de afaceri

10

 

2

Caracter inovativ al investiţiei

5

 

Punctajul maxim care se poate obţine este de 100 de puncte.

Punctajul minim pentru accesarea programului este de 50 de puncte.

La punctaje egale va prevala:

- numărul de locuri de muncă ce urmează a fi create în cadrul programului;

- numărul de locuri de muncă ocupate de persoane din categoria persoane defavorizate7absolvenţi după anul 2012/şomeri;

- achiziţia de echipamente tehnologice;

- activitatea pe care accesează programul;

- data şi ora înscrierii în program.

 

* Definită conform Hotărârii Guvernului nr. 799/2014 privind implementarea Programului operaţional Ajutorarea persoanelor defavorizate, cu modificările şi completările ulterioara.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 19 mai 2017.

Nr. 112.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 19 mai 2017.

Nr. 494.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 119

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă în Dosarul nr. 25.636/215/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 200 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că procedura în cadrul căreia se pune în discuţie redeschiderea urmăririi penale nu echivalează cu o judecată asupra fondului şi nu vizează stabilirea vinovăţiei făptuitorului, aspectele avute în vedere privind exclusiv legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale, context în care, chiar dacă se pune în discuţie formularea unei acuzaţii în materie penală, aşa cum Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, această procedură nu priveşte, totuşi, luarea unei hotărâri referitoare la respectiva acuzaţie în materie penală, lucru care urmează să se întâmple doar ulterior, după redeschiderea urmăririi penale. Aşa fiind, se arată că opţiunea legiuitorului ca o astfel de încheiere să nu fie supusă contestaţiei nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei, nefiind obligatorie asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 10 din 21 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25.636/215/2015, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate de autorii excepţiei împotriva încheierii de confirmare a ordonanţei procurorului de redeschidere a urmăririi penale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 496 din 23 iunie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăşte „fără participarea procurorului şi a suspectului sau, după caz, a inculpatului”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este neconstituţională. Se susţine că, în urma pronunţării acestei decizii, a fost acoperit viciul de neconstituţionalitate al textului criticat sub aspectul asigurării caracterului oral şi contradictoriu al procedurii redeschiderii urmăririi penale, dar a fost menţinut caracterul neconstituţional al prevederilor art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală, sub aspectul lipsei unei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară confirmă sau infirmă cererea de redeschidere a urmăririi penale. Se arată că lipsa posibilităţii de a contesta soluţia pronunţată, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se susţine că, în lipsa căii de atac anterior menţionate, dreptul fundamental invocat este golit de conţinut şi că simplul drept al persoanei de a se adresa justiţiei capătă caracter formal atâta vreme cât garanţiile specifice procesului echitabil nu sunt respectate. Se arată că, pentru ca persoanele vătămate prin săvârşirea unor infracţiuni să aibă plenitudinea exercitării drepturilor fundamentale ale căror titulare sunt, este necesar ca acestea Să aibă la dispoziţie nu doar o procedură de judecată contradictorie şi orală, ci şi calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară analizate

6. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că accesul liber la justiţie nu presupune accesul, în toate categoriile de cauze, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Se arată că atât competenţa instanţelor, cât şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, care, cu respectarea principiului egalităţii în drepturi, poate să prevadă reguli diferite, pentru diferite categorii de cauze. Se susţine că, în sistemul nostru juridic, folosirea anumitor căi de atac poate fi exclusă, prin lege, din motive de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor, pentru protejarea anumitor interese sociale sau pentru că natura cauzei impune pronunţarea unei soluţii definitive prompte şi rapide, aşa cum este cazul naturii procedurii redeschiderii urmăririi penale. Se arată, de asemenea, că, potrivit art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la un proces echitabil nu implică, în mod necesar, existenţa mai multor grade de jurisdicţie sau a unor căi de atac.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că eliminarea căilor de atac împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, conform art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, este justificată de caracterul special al procedurii redeschiderii urmăririi penale, procedură ce impune asigurarea soluţionării cu celeritate, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, a cererii formulate de procuror şi obţinerea, în mod rapid, a unei hotărâri definitive, prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra soluţiei procurorului de redeschidere a urmăririi penale. Se mai arată că, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorului îi revine atribuţia constituţională exclusivă de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi regulile de procedură, prin urmare şi cea a reglementării căilor de atac şi că, de altfel, nici dispoziţiile art. 129 din Constituţie, nici prevederile art. 6 din Convenţie nu obligă la asigurarea tuturor căilor de atac în toate cauzele.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că procedura confirmării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a redeschiderii urmăririi penale constituie, ea însăşi, o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului redeschiderii urmăririi penale, fiind reglementată de legiuitor în vederea punerii în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca urmare a celor statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care instanţa europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusa autorizării unei instanţe naţionale, care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 29 octombrie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă ordonanţa procurorului ierarhic superior, prin care, în baza art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, este admisă plângerea persoanei vătămate şi se dispune infirmarea ordonanţei procurorului şi redeschiderea urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se face, totodată, referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, conform căreia legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite prin lege.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorii critică, în realitate, prevederile art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: „încheierea judecătorului de cameră preliminară este definitivă

13. În urma modificării şi completării art. 335 din Codul de procedură penală prin dispoziţiile art. II pct. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, soluţia juridică criticată a fost menţinută de legiuitor, aceasta fiind inclusă în cuprinsul art. 335 alin. (41) din Codul de procedură penală.

14. Având în vedere cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală în forma lor în vigoare la data invocării excepţiei.

15. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţie,

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, paragrafele 16 şi 17, a reţinut că dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia. S-a arătat, în acest sens, că potrivit art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, reluarea urmării penale în caz de redeschidere era de competenţa exclusivă a procurorului, prevederile alin. 2 al articolului anterior menţionat arătând doar că redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanţă. Spre deosebire de vechea reglementare, conform art. 335 alin. (4) din actualul Cod de procedură penală, instituţia redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. În acest fel, legiuitorul a înţeles să pună în acord dispoziţiile Codului de procedură penală cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca urmare a celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunţată în Cauza Stoianova şi Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care instanţa europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanţe naţionale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul de a aprecia dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Curtea a arătat, totodată, că lipsurile care apar în realizarea anchetelor iniţiale nu sunt imputabile reclamanţilor şi nu trebuie să îi pună pe aceştia în situaţii defavorabile. Prin urmare, Curtea a reţinut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale astfel reglementată constituie o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

17. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 19-23, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală reglementează trei cazuri de redeschidere a urmăririi penale de către procuror, din oficiu. Potrivit alin. (1) al art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia clasării constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia această soluţie. În acest caz, procurorul ierarhic superior infirmă ordonanţa de clasare şi dispune redeschiderea urmăririi penale, restituind dosarul organului de cercetare penală, potrivit art. 317 din Codul de procedură penală. Conform art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale poate fi dispusă şi în situaţia în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, în acest caz, procurorul revocă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. În fine, potrivit art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul revocă ordonanţa de renunţare la urmărire penală şi dispune redeschiderea urmăririi penale când constată că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din acelaşi cod. Situaţiilor procesuale anterior analizate le sunt aplicabile dispoziţiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. În termen de cel mult 3 zile, sub sancţiunea nulităţii, în vederea pronunţării unei soluţii în acest sens, judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice legalitatea şi temeinicia ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale. Verificarea legalităţii ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale constă în analiza realizată de judecătorul de cameră preliminară cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale pentru reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere, respectiv faptul că, în drept, în cauză este aplicabilă una dintre situaţiile prevăzute la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Neîndeplinirea condiţiilor de legalitate anterior arătate determină infirmarea ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale. Verificarea temeiniciei ordonanţei de redeschidere a urmăririi penale presupune, însă, efectuarea unui control asupra situaţiilor de fapt ce determină aplicarea prevederilor legale ale art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Astfel, judecătorul de cameră preliminară se află, potrivit textului criticat, în situaţia de a verifica şi constata că, în mod concret, în cauză nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluţia de clasare [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], au apărut fapte sau împrejurări noi care fac să dispară împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală] sau că suspectul sau inculpatul nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile stabilite potrivit art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu prilejul renunţării de către procuror la urmărirea penală [în situaţia prevăzută la art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală].

18. Tot prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, paragrafele 24-25, Curtea a reţinut că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale conform dispoziţiilor art. 285 şi următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din acelaşi cod prevede că, dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale, dispoziţiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunţarea la urmărire. Dacă ultimele două potenţiale soluţii nu schimbă situaţia juridică a persoanei în privinţa căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluţia de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătoreşti. Dar, în oricare dintre cele trei situaţii juridice analizate împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluţia de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzaţie în materie penală.

19. Având în vedere cele reţinute prin decizia anterior citată, Curtea constată că procedura de confirmare a redeschiderii urmăririi penale nu are ca finalitate stabilirea vinovăţiei persoanei în cauză sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost urmărită penal, ci doar reluarea urmăririi penale în privinţa acesteia, care va fi urmată de aplicarea de către procurară uneia dintre soluţiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală mai sus enumerate. Prin urmare, în cazul trimiterii în judecată, inculpatului îi vor fi aplicabile toate dispoziţiile prevăzute la art. 349 şi următoarele din Codul de procedură penală ce reglementează judecata, acesta urmând a beneficia de toate garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil, asigurate de legiuitor în etapa procesului penal anterior menţionată. Astfel, procedura reglementată prin textul criticat nu trebuie analizată izolat, din perspectiva asigurării garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil, ci prin raportare la ansamblul dispoziţiilor legale ce reglementează procesul penal, întrucât aceasta are ca efect formularea unei acuzaţii în materie penală, acuzaţie care va fi însă dezbătută în faza judecăţii.

20. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat, în repetate rânduri, că prevederile constituţionale ale art. 21 nu obligă la asigurarea accesului la toate căile de atac şi la toate structurile judecătoreşti, în toate categoriile de cauze. Prin aceeaşi jurisprudenţă, Curtea a statuat că, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul este îndreptăţit să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale (a se vedea Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005).

21. Totodată, prin Decizia nr. 27 din 29 octombrie 2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: dacă ordonanţa procurorului ierarhic superior, prin care, în baza art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, este admisă plângerea persoanei vătămate şi se dispune infirmarea ordonanţei procurorului şi redeschiderea urmăririi penale, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară potrivit art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 11 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale astfel reglementate - respectiv prin ajungerea în faţa unei „instanţe naţionale” - constituie, prin urmare, o garanţie procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanţilor la procesul penal, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

22. Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea, prin prevederile art. 335 alin. (1) teza a două din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 21 alin, (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie,

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Eugeniu Mihăilescu, Liana Ciurezu, Adrian Ilie Iosif, Ioan Gavrilă şi Vasile Tilcă în Dosarul nr. 25.636/215/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 335 alin. (4) teza a două din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

praf. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 130

din 9 martie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Carina Anamaria Frunză în Dosarul nr. 2.566/252/2015/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.069D/2016.

2. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei apărătorul ales, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autoarea a comunicat concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autoarei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, observând, totodată, că neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate este dedusă din compararea acestora cu normele procesual penale ce reglementează camera preliminară, norme care reprezintă regula, respectiv situaţia în care trimiterea în judecată se face prin rechizitoriu. Arată că, prin art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul a reglementat excepţia de la această regulă, respectiv ipoteza în care judecătorul, de asemenea în procedura de cameră preliminară, face o analiză a ordonanţei de netrimitere în judecată şi constata ca soluţia ar fi trebuit sa fie contrară, respectiv de trimitere în judecată. Motiv pentru care legiuitorul a prevăzut la alin. (7) al art. 341 din Codul de procedură penală - exclusiv pentru ipoteza în care, în cauză, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, făptuitorul având calitatea de inculpat - că instanţa, în urma examenului pe care îl face, poate să admită plângerea şi să constate că sunt suficiente probe administrate, astfel încât să dispună efectuarea judecăţii în cauză Arată că şi într-o astfel de procedură se prevede, la pct. 2 al alin. (7) al art. 341 din Codul de procedură penală, că judecătorul verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează, potrivit art. 280-282, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. Prin urmare, reţine că examenul pe care îl face judecătorul de cameră preliminară în această procedură este identic cu cel prevăzut de legiuitor în ipoteza în care trimiterea în judecată s-a făcut prin rechizitoriu. Arată că încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în această procedură, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, are valenţele unui act de sesizare a instanţei, iar judecătorul care pronunţă o astfel de încheiere devine incompatibil, cauza se trimite spre repartizare aleatorie, astfel încât nu se pot reţine susţinerile autoarei privind incompatibilitatea instanţei. Cu privire la contestaţia ce poate fi formulată, potrivit alin. (9) al art. 341 din Codul de procedură penală, arată că obligaţia de motivare a acesteia nu constituie o discriminare, întrucât de la momentul comunicării încheierii de admitere a plângerii partea ia cunoştinţă de toate aspectele pe care înţelege să le supună controlului prin formularea contestaţiei, astfel încât dreptul la apărare nu este încălcat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia penală nr. 324 din 28 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.566/252/2015/a1, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Carina Anamaria Frunză într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea contestaţiilor declarate, printre alţii, de autoarea excepţiei, împotriva încheierii din 13 ianuarie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Lugoj, prin care, în baza art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea administrării tuturor probelor din Dosarul nr. 386/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, s-a admis plângerea formulată de petenta Societatea Comercială Stone Age Vest - S.R.L., în contradictoriu cu autoarea excepţiei şi alţi intimaţi, a fost desfiinţată ordonanţa de clasare din data de 19 iunie 2015, pronunţată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj menţionat, precum şi ordonanţa prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, pronunţată la 31 august 2015, în Dosarul nr. 55/11/2/2015, şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la autoarea excepţiei şi alţi inculpaţi pentru săvârşirea de către fiecare dintre aceştia a infracţiunilor de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea susţine, în esenţă, că există un regim discriminatoriu ce rezultă din compararea instituţiei plângerii împotriva soluţiilor procurorului - reglementată de art. 336, art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, cu instituţia procedurii camerei preliminare - reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală, şi care, în mod concret şi efectiv, încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Autoarea identifică şi enumera următoarele diferenţe între instituţiile menţionate anterior, care, în opinia ei, determină neconstituţionalitatea normelor procesual penale criticate, respectiv: nu se indică în art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală care este actul de sesizare al instanţei (respectiv, plângerea împotriva soluţiei procurorului sau încheierea judecătorului care soluţionează plângerea); se creează o situaţie discriminatorie între inculpaţii trimişi în judecată prin rechizitoriu şi care beneficiază de procedura camerei preliminare şi inculpaţii trimişi în judecată, în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), care nu beneficiază de camera preliminară şi care nu pot solicita, similar camerei preliminare, verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei; situaţia intimatului din procedură plângerii este mai gravă, întrucât contestaţia trebuie motivată în termen de trei zile, în caz contrar fiind inadmisibilă, potrivit art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, în timp ce, în procedura camerei preliminare, contestaţia nu trebuie motivată, potrivit art. 347 din acelaşi act normativ, termenul pentru promovarea căii de atac fiind tot de trei zile de la comunicarea încheierii; nu se prevăd limitele în care judecătorul va soluţiona plângerea împotriva soluţiei procurorului, respectiv motivele din plângere sau poate analiză, din oficiu, şi alte acte ale dosarului de urmărire penală.

7. Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează că prevederile legale criticate sunt constituţionale, în condiţiile în care, în cazul admiterii plângerii, persoana dedusă judecăţii beneficiază de aceleaşi drepturi cu cea trimisă în judecată prin rechizitoriu atât în ceea ce priveşte dreptul de acces la justiţie, cât şi în ceea ce priveşte dreptul la apărare, fiind prevăzut dreptul acesteia de a contesta legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală anterior trimiterii în judecată, precum şi dreptul de a contesta modul de soluţionare a excepţiilor privind administrarea probelor şi efectuarea urmăririi penale, similar dispoziţiilor corespunzătoare procedurii de cameră preliminară.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Retine că, atunci când clasarea priveşte infracţiuni şi persoane în legătură cu care procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară verifică nu doar legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare, ci şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, competenţa sa fiind identică cu cea a judecătorului de cameră preliminară sesizat prin rechizitoriu. De asemenea reţine că actul de sesizare a instanţei de fond îl constituie încheierea de admitere a plângerii, iar nu plângerea formulată de persoana vătămată, iar, cu privire la cerinţele de admisibilitate şi limitele judecăţii în calea de atac a contestaţiei, reţine că acestea constituie chestiuni de procedură, reglementate de legiuitor în temeiul art. 126 alin, (1) din Constituţie. Pe de altă parte, apreciază că motivele invocate privesc modul de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedează competenţei Curţii Constituţionale.

10. Avocatul Poporului arată că punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (7) pct. 2 fit. c) şi art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală a fost transmis în dosarele Curţii Constituţionale nr. 703D/2015 şi nr. 374D/2014, acesta fiind reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 625 din 8 octombrie 2015 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014. Precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise ale autoarei excepţiei, susţinerile apărătorului autoarei excepţiei, concluziile  procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţie art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, alin. (9) al art. 341 din Codul de procedură penală a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere însă că soluţionarea contestaţiilor s-a făcut prin Decizia penală nr. 324 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Tribunalul Timiş - Secţia penală, care constituie şi actul de sesizare a Curţii, producând efecte norma de procedură prevăzută de textul art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală în redactarea cu care a fost sesizată Curtea, aceasta din urmă se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Textele de lege criticate au următorul conţinut: (7) în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: [...] 2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi: [...] c) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privim la faptele şi persoanele pentru cam, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcăm acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie; [...] (9) în cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c), în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privim la modul de soluţionam a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă

14. Autoarea excepţiei apreciază că normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apărare.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, a statuat că dispoziţiile art. 341 alin. (1)-(4), alin, (6)-(9) şi alin, (11) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile referitoare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragrafele 1 şi 2 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceeaşi soluţie se regăseşte şi în Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015. În deciziile precitate, instanţa de control constituţional a făcut trimitere la cele reţinute prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, în care, analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, a constatat - în paragrafele 33,34 - că legea procesual penală în vigoare consacră trei modalităţi de acuzaţie în materie penală, reglementate de art. 307 referitor la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, art. 309 referitor la punerea în mişcare a acţiunii penale şi la aducerea la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi art. 327 lit. a)referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei de judecată. Dacă în primele două situaţii, notificarea oficială constă în aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect înainte de prima sa audiere şi în comunicarea către inculpat a ordonanţei prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală când, de asemenea, este chemat în vederea audierii, în cea de-a treia situaţie, notificarea oficială constă în comunicarea către inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului în condiţiile art. 344 alin. (2) din acelaşi cod, ce dispune cu privire la procedura camerei preliminare. Pe lângă aceste trei modalităţi de formulare a unei acuzaţii penale, Curtea a identificat şi o altă posibilitate ce izvorăşte din procedura referitoare la soluţionarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Cu toate că procedura ce constituie obiectul analizei sale nu vizează ab initio existenţa unei acuzaţii în materie penală, deoarece ea a fost înlăturată de soluţiile pronunţate de procuror, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară, prin încheiere, poate desfiinţa soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii, atunci încheierea pronunţată are valenţele unui rechizitoriu, deci a unei acuzaţii în materie penală.

16. De asemenea, în paragraful 21 al Deciziei nr. 663 din 11 noiembrie 2014, Curtea a reţinut că, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere sau neurmărire penală dispuse de procuror, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară, după ce înlătură inexistenţa aspectelor legate de tardivitate sau inadmisibilitate a plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau netrimitere în judecată, verifică şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

17. Totodată, în Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, paragrafele 42-46, Curtea a reţinut că interesul persoanei care a avut calitatea de inculpat de a fi citată şi de a dezbate în contradictoriu plângerea formulată este evident, deoarece, potrivit art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară poate dispune începerea judecăţii. De aceea, atunci când o instanţă - aşa cum este judecătorul de cameră preliminară - este competentă să analizeze temeinicia unei plângeri prin analiza întregii probaţiuni existente care fundamentează în ansamblu stingerea acţiunii penale, ea nu poate, din motive ce ţin de echitatea procedurii, să tranşeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declaraţiilor persoanei care susţine că nu a comis fapta considerată ca infracţiune. Prin urmare, prezenţa persoanei care a avut calitatea de inculpat este indispensabilă în acest stadiu al procedurii în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să decidă atât cu privire la începerea sau nu a judecăţii, cât şi cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. De asemenea, în cauzele în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, obiectul procedurii referitoare la soluţionarea plângerilor împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată îl constituie nu numai admisibilitatea şi temeinicia acestora, cât şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale. Potrivit ârt. 341 alin. (11) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, dacă judecătorul de cameră preliminară a dispus şi începerea judecăţii. Or, câtă vreme probele reprezintă chintesenţa oricărui proces penal, iar organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului, atunci este evident că procedura desfăşurată în aceste situaţii are o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis.

18. Totodată, Curtea a constatat că garanţiile procedurale referitoare la dreptul la un proces echitabil ce guvernează întreaga procedură referitoare la temeinicia unei acuzaţii în materie penală trebuie să dubleze şi procedura ce ţine de instituirea definitivă a legalităţii acuzaţiei stabilită prin încheierea judecătorului de cameră preliminară de începere a judecăţii. Per a contrario, ar însemna să se accepte posibilitatea ca o procedură de judecată pe fond să se întemeieze pe o procedură anterioară care, într-o manieră incompatibilă cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, restrânge, prin absenţa contradictorialităţii şi oralităţii, dreptul la apărare. Astfel, din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, Curtea a constatat că legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a procurorului de a dezbate, în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de cameră preliminară, fiind necesară citarea lor.

19. În continuare, Curtea reţine că normele procesual penale criticate îşi au corespondent în dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 şi sunt aplicabile doar în situaţia în care, în faza de urmărire penală, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, doar cu privire la faptele şi persoanele pentru care s-a dispus acest act procesual. Potrivit pct. 2 al alin. (7) al art. 341 din Codul de procedură penală, în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii. Curtea constată că, verificând legalitatea şi temeinicia soluţiei procurorului, în ipoteza în care acesta a pus anterior în mişcare acţiunea penală în cauză, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii în urma efectuării aceloraşi tipuri de verificări pe care le face în procedura de cameră preliminară reglementată de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală. Aşadar, judecătorul de cameră preliminară admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii după verificarea competenţei, verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, în aceste condiţii susţinerile autoarei excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 24 nefiind întemeiate.

20. Curtea constată, de asemenea, că soluţia prevăzută la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală se dispune prin încheiere, care constituie actul de sesizare a instanţei de fond şi care, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa precitată, are valenţele unui rechizitoriu. Încheierea de începere a judecăţii, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, este supusă controlului judiciar în contestaţia reglementată de art. 341 alin. (9) şi (10) din Codul de procedură penală. Aşadar, procurorul şi inculpatul pot formula contestaţie cu privire la aspectele consemnate în încheiere referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală, în condiţiile normelor procesual penale anterior menţionate.

21. Curtea constată că această din urmă soluţie legislativă este similară celei instituite de art. 347 din Codul de procedură penală, obligaţia de a formula contestaţia cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, motivat, în termen de trei zile de la comunicarea încheierii, nefiind de natură a afecta constituţionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac. constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, condiţiile procedurale de exercitare a căilor de atac fiind prevăzute „numai prin lege”.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Carina Anamaria Frunză în Dosarul nr. 2.566/252/2015/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) şi alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.577/2004 privind desemnarea reprezentanţilor părţii române în Comisia mixtă de frontieră româno-ucraineană

 

În temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.577/2004 privind desemnarea reprezentanţilor părţii române în Comisia mixtă de frontieră româno-ucraineană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 5 octombrie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Se numeşte în calitatea de şef al delegaţiei române în Comisia mixtă de frontieră româno-ucraineană domnul chestor principal de poliţie Galoş Liviu-Marius, adjunct al inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române.”

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 11 mai 2017.

Nr. 323.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu în domeniul public al municipiului Târgu Jiu, judeţul Gorj

 

Având în vedere prevederile art. 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi prevederile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr. 384 din 14 septembrie 2015, modificată şi completată de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr. 112 din 5 octombrie 2016,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea imobilului având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu în domeniul public al municipiului Târgu Jiu, judeţul Gorj, în vederea modernizării astfel încât activităţile sportive specifice să se poată desfăşura în mod permanent.

Art. 2. - (1) Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu se obligă să menţină destinaţia actuală a imobilului şi să asigure gratuitatea desfăşurării activităţilor Ministerului Tineretului şi Sportului, precum şi unităţilor/instituţiilor din subordinea sau coordonarea acestuia.

(2) Ministerul Tineretului şi Sportului va verifica şi controla periodic direct şi/sau prin Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu modul de folosire al imobilului transmis, în conformitate cu destinaţia acestuia.

(3) în situaţia în care, în urma controlului, se constată că imobilul transmis potrivit art. 1 nu este folosit în conformitate cu destinaţia, imobilul respectiv revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu.

Art. 3. - (1) Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu se obligă să îl întreţină şi să modernizeze imobilul transmis şi să-l menţină la standardele de calitate privind desfăşurarea activităţilor specifice.

(2) Predarea-preluarea imobilului prevăzut în anexă se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, la valoarea de inventar de la data transmiterii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(3) La transmiterea imobilului se vor preda mijloacele fixe şi obiectele de inventar din dotare.

(4) Preluarea imobilului se face cu respectarea situaţiei juridice existente la data transferului.

(5) Odată cu predarea imobilelor se vor preda-prelua activul şi pasivul acestuia, conform situaţiei contabile şi juridice la data predării.

(6) în termen de 30 de zile de la preluarea imobilelor se va proceda la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate publică în favoarea Municipiului Târgu Jiu, în condiţiile legii.

Art. 4. - La intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, Ministerul Tineretului şi Sportului îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorice şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare în anexa nr. 30 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul tineretului şi sportului,

Marius-Alexandru Dunca

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 11 mai 2017.

Nr. 325.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu în domeniul public al municipiului Târgu Jiu

 

Nr. M.F.P

Codul de clasificare

Denumire imobil

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Descriere tehnică

Adresa

Valoare de inventar

(lei)

121348 - parţial

8.26.02

Bazin înot descoperit şi anexe cu terenul aferent

Domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului - Clubul Sportiv „Pandurii” Târgu Jiu

CUI: 2680418

Domeniul public al municipiului Târgu Jiu

C6 - Bazin înot descoperit cu suprafaţă construită desfăşurată de 1.524 mp.

Suprafaţă construită la sol - 1.524 mp

C3 - WC cu suprafaţă construită desfăşurată de 6 mp

C4 - magazie cu suprafaţă construită desfăşurată de 52 mp

C5 - Chioşc cu suprafaţă construită desfăşurată de 12 mp

Teren aferent S = 6.750 mp

CF 52148

Ţara: România

Judeţul: Gorj;

MRJ Târgu Jiu;

bd. Constantin Brâncuşi nr. 6F

1.421.190

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind acceptarea donaţiilor, darurilor manuale, comodatelor şi sponsorizărilor în Ministerul Afacerilor Interne

 

Ţinând seama de necesitatea stabilirii, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne (MAI), a unor reglementări subsecvente, de executare a legii, care să prevadă condiţiile concrete pentru acceptarea sau respingerea ofertelor de donaţie, dar manual sau sponsorizare, şi procedurile aplicabile de către structurile MAI, bazate pe reguli de integritate a personalului şi transparenţă a informaţiilor, de faptul că aceleaşi cerinţe trebuie aplicate şi împrumutului de folosinţă, denumit şi comodat,

luând în considerare că anumite donaţii, cum sunt cele indirecte sau deghizate, nu pot face obiectul acceptării de către structurile MAI şi că acelaşi tratament ar trebui aplicat şi împrumutului de consumaţie,

având în vedere prevederile art. 863 lit. c), art. 919 alin. (1) şi (3), art. 935, 984, 985, 999, art. 1011-1029, art. 1.174 şi art. 2.146-2.158 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, ale Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 alin. (1) pct. 22, art. 8 alin. (2), art. 49 alin. (1) şi art. 63 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Unităţile din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi unităţile, instituţiile şi structurile subordonate sau din cadrul acestuia pot primi fonduri băneşti sau bunuri, cu titlu de donaţie, dar manual, comodat său sponsorizare, în condiţiile legii şi ale prezentului ordin.

Art. 2. - (1) Prezentul ordin se aplică donaţiilor, darurilor manuale, comodatelor şi sponsorizărilor primite direct de unităţi.

(2) Prezentul ordin nu se aplică donaţiilor, darurilor manuale, comodatelor şi sponsorizărilor destinate unităţilor în virtutea unei autorizări dispusă de lege sau prin acte ale Guvernului.

(3) Prezentul ordin nu se aplică raporturilor care se nasc între unităţi, instituţii sau structuri ale MAI.

Art. 3. - termenii şi sintagmele utilizate de prezentul ordin au următoarele înţelesuri:

a) donaţie - înţelesul prevăzut la art. 985 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare;

b) dar manual-formă a donaţiei constând în predarea materială a unui bun mobil corporal, a cărui valoare nu depăşeşte 25.000 lei, realizată prin acordul de voinţe al părţilor, prevăzută de art. 1.011 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare;

c) comodat - înţelesul prevăzut la art. 2.146 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) Sponsorizare - înţelesul prevăzut la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare;

e) unitate beneficiară - structura MAI al cărei conducător are calitatea de ordonator de credite, căreia i-au fost oferite, pentru sine sau pentru structura pe care o asigură din punct de vedere logistic şi/sau financiar, fonduri băneşti sau bunuri cu titlu de donaţie, dar manual, comodat sau sponsorizare;

f) ofertant - persoana fizică sau persoana juridică ce formulează o ofertă de donaţie, dar manual, comodat sau sponsorizare;

g) oferta-propunerea de donaţie, dar manual, comodat sau sponsorizare formulată de un ofertant.

Art. 4. - (1) Unitatea beneficiară poate accepta donaţia, darul manual, comodatul sau sponsorizarea având ca obiect:

a) fonduri băneşti;

b) bunuri corporale mobile, altele decât cele prevăzute la lit. a);

c) bunuri imobile;

d) alte bunuri.

(2) Pot fi obiect al sponsorizării numai bunurile care servesc desfăşurării activităţilor din domeniile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - (1) Unitatea beneficiară nu poate accepta donaţia, darul manual, comodatul sau sponsorizarea, în situaţia în care:

a) acceptarea ofertei ar afecta independenţa şi imparţialitatea personalului MAI în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care revin acestuia;

b) acceptarea ofertei ar conduce la crearea unor avantaje personale sau la folosirea în interesul propriu al personalului MAI a fondurilor băneşti ori a bunurilor oferite;

c) se propune susţinerea unor activităţi ale personalului MAI, indicat in personam ca beneficiar al fondurilor băneşti sau bunurilor oferite;

d) oferta este făcută cu scopul evident de a obţine un avantaj economic pentru ofertant, de natură să îl favorizeze în raport cu alte persoane fizice sau persoane juridice;

e) oferta are ca obiect bunuri care, în mod vizibil, nu respectă normele de calitate şi siguranţă prevăzute de reglementările în vigoare;

f) oferta are ca obiect bunuri care nu sunt prevăzute în tabela de înzestrare sau, dacă ar fi acceptată, ar conduce la depăşirea cantităţilor prevăzute în tabela de înzestrare.

(2) Unitatea beneficiară nu poate accepta donaţia indirectă, deghizată şi nici cea care are ca obiect bunuri grevate de sarcini sau bunuri a căror procurare sau deţinere este interzisă de lege.

(3) Unitatea beneficiară nu poate accepta fonduri băneşti sau bunuri oferite cu titlul de împrumut de consumaţie,

Art. 6. - Indiferent de obiect şi valoare, donaţia, darul manual, comodatul sau sponsorizarea se încheie valabil de unităţile beneficiare numai prin înscris. Înscrisurile privind donaţia şi sponsorizarea trebuie să respecte condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru validitatea acestui act juridic.

 

CAPITOLUL II

Acceptarea sau respingerea donaţiei, darului manual, comodatului şi a sponsorizării

 

Art. 7. - Donaţia, darul manual, comodatul sau sponsorizarea se acceptă sau se respinge, în scris, de ordonatorul de credite al unităţii beneficiare.

Art. 8. - (1) Unitatea beneficiară întocmeşte un raport privind oferta, al cărui model este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin. De regulă, raportul se întocmeşte de structura cu atribuţii logistice sau, după caz, de structura de resortul căreia sunt bunurile oferite, potrivit organizării existente la nivelul unităţii beneficiare.

(2) La baza raportului privind oferta stau următoarele documente:

a) oferta: din conţinutul acesteia trebuie să reiasă cine este ofertantul şi, după caz, persoana împuternicită de acesta, care este obiectul ofertei şi cuantumul fondurilor băneşti, ori cantitatea, valoarea şi suficiente elemente de identificare a bunurilor oferite;

b) avizul Direcţiei generale de protecţie internă;

c) avize, autorizări, aprobări sau altele asemenea, atunci când sunt obligatorii potrivit legii.

Art. 9. - (1) De regulă, dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul donaţiei, darului manual sau sponsorizării se face cu ocazia prezentării ofertei. În cazul bunurilor care urmează să fie achiziţionate, oferta trebuie să conţină un angajament privind prezentarea dovezii proprietăţii cel târziu până la data încheierii actului prevăzut la art. 13.

(2) în cazul darului manual, atunci când nu este posibilă prezentarea unor documente privind dreptul de proprietate asupra bunului, dovada acestui drept poate fi făcută şi prin prezentarea unei declaraţii pe propria răspundere

(3) în cazul comodatului, oferta trebuie să fie însoţită de dovada dreptului de folosinţă asupra bunurilor.

(4) Calitatea de proprietar se prezumă în cazul organismelor sau instituţiilor străine, de nivel guvernamental sau ministerial, de aplicare a legii, ori cu rol de reprezentare sau de promovare a culturii.

Art. 10. - (1) Avizul prevăzut la art. 8 alin. (2) lit. b) se emite, în scris, de structura din cadrul Direcţiei generale de protecţie internă responsabilă pe această linie la nivelul unităţii beneficiare, la solicitarea acesteia din urmă, înainte de iniţierea altor proceduri de promovare a raportului.

(2) Avizul negativ exprimat potrivit alin. (1) determină respingerea ofertei, fără parcurgerea altor proceduri de promovare a raportului.

Art. 11. - (1) Raportul însoţit de toate documentele menţionate în cuprinsul acestuia şi de documentele care au stat la baza întocmirii sale se supune avizelor interne de specialitate, de la nivelul ordonatorului de credite al unităţii beneficiare sau, dacă nu există structuri gestionare ale domeniilor care fac obiectul avizării, de la nivelul structurii ierarhic superioare.

(2) în funcţie de obiectul ofertei, unitatea beneficiară trebuie să solicite avize interne de specialitate, din domeniul logistic, TIC, medical, reiaţii internaţionale, relaţii publice sau altele asemenea.

(3) în cazuri excepţionale, pentru acoperirea unor nevoi evidente şi imediate, cauzate de existenţa unei situaţii de urgenţă, unităţile beneficiare pot accepta donaţii, daruri manuale sau sponsorizări constând în medicamente, materiale de prim ajutor, alimente ori alte bunuri care pot servi scopurilor umanitare, fără parcurgerea procedurilor care presupun emiterea avizelor prevăzute la alin. (2) şi a celui prevăzut la art. 8 alin. (2) lit. b).

(4) Avizul pentru legalitate şi viza pentru control financiar preventiv propriu sunt obligatorii, aceasta din urmă încheind procedura avizării de specialitate.

Art. 12. - (1) Raportul avizat potrivit procedurii prevăzute la art. 11 se prezintă ordonatorului de credite care asigură finanţarea, care decide acceptarea sau respingerea ofertei.

(2) Ordonatorul de credite aprobă raportul prin înscrierea, olograf, a menţiunii „SE ACCEPTĂ” sau „SE RESPINGE”, datare, semnare şi aplicarea ştampilei.

(3) Data aprobării raportului reprezintă data acceptării sau respingerii ofertei.

(4) Acceptarea ofertei semnifică inclusiv aprobarea măsurilor şi/sau responsabilităţilor propuse în raport.

Art. 13. - (1) în caz de acceptare, unitatea beneficiară, prin persoana împuternicită prevăzută în raportul privind oferta, încheie actul de donaţie, dar manual, comodat sau sponsorizare.

(2) Toate contractele de donaţie, comodat sau sponsorizare încheiate, respectiv înscrisul privind darul manual se înregistrează în evidenţa unităţii beneficiare.

Art. 14. - (1) După încheierea contractului/înscrisului:

a) fondurile băneşti urmează destinaţiile prevăzute la art. 63 alin. (2) sau (4) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi se utilizează conform aceloraşi prevederi şi cu respectarea destinaţiei stabilite; în cazul unităţilor finanţate din venituri proprii şi subvenţii sau integral din venituri proprii, fondurile băneşti se depun în contul corespunzător de venituri bugetare şi se utilizează conform destinaţiei stabilite;

b) bunurile se înregistrează în evidenţele contabile.

(2) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 63 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, lunar, în termen de 5 zile de la expirarea lunii, ordonatorii de credite transmit Direcţiei generale financiare din cadrul MAI situaţia fondurilor băneşti provenite din donaţii, daruri manuale sau sponsorizări virate la bugetul de stat şi utilizate potrivit art. 63 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) în situaţia În care legea sau transmiţătorul nu stabileşte destinaţia, fondurile băneşti se utilizează cu prioritate pentru achitarea datoriilor către furnizori. Fără a se limita la enumerare şi în raport cu priorităţile identificate de unitatea beneficiară, aceste fonduri băneşti pot fi utilizate şi pentru:

a) finalizarea unor investiţii în curs sau a unor reparaţii capitale şi curente ale clădirilor din patrimoniu;

b) procurarea unor mijloace fixe, obiecte de inventar şi materiale prevăzute în tabelele de înzestrare şi normele de dotare, fără a se depăşi cantităţile prevăzute de acestea;

o) achiziţia unor servicii pentru nevoile unităţii beneficiare;

d) achiziţia de imobile;

e) acoperirea altor cheltuieli necesare bunei desfăşurări a activităţii unităţii beneficiare.

 

CAPITOLUL III

Gestionarea dosarelor de ofertă şi transparenţa informaţiilor

 

Art. 15. - (1) La finalizarea procedurii, potrivit art. 12, raportul privind oferta, documentele menţionate în cuprinsul acestuia şi documentele care au stat la baza întocmirii sale se constituie într-un dosar de ofertă, indiferent de acceptarea sau respingerea donaţiei, darului manual, comodatului sau sponsorizării.

(2) Dosarele de ofertă se păstrează la unitatea beneficiară, de către structura stabilită de conducătorul acestei unităţi sau, după caz, de ordonatorul de credite, şi trebuie să fie disponibile pentru a fi puse la dispoziţie, potrivit legii, organelor de control.

(3) Dosarele de ofertă se păstrează pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la data înregistrării actului prevăzut la art. 13, în cazul fondurilor băneşti, respectiv pe toată durata de existenţă a bunurilor.

Art. 16. - (1) în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării actului prevăzut la art. 13, unitatea beneficiară este obligată să publice fotocopia raportului privind oferta, în extras, pe pagina de internet a ordonatorului de credite acceptant sau, dacă nu există, a structurii ierarhic superioare, în secţiunea dedicată informaţiilor de interes public.

(2) Extrasul prevăzut la alin. (1) trebuie:

a) să asigure accesul la informaţiile prevăzute la rubricile de la poziţiile 1-7 din raportul privind oferta;

b) să respecte prevederile legale referitoare la protecţia datelor cu caracter personal, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 32/1994, cu modificările şi completările ulterioare, şi să nu aducă atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale.

(3) Extrasul prevăzut la alin. (1) se obţine prin anonimizarea informaţiilor exceptate potrivit alin. (2) lit. b).

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi în cazul unor eventuale documente, anexe la raportul privind oferta, care conţin informaţiile prevăzute la rubricile de la poziţiile 1-7 din raportul privind oferta.

(5) Termenul de păstrare a informaţiei pe pagina de internet este cel prevăzut la art. 15 alin. (3).

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 17. - Procedurile de acceptare sau respingere a ofertelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentului ordin se finalizează în condiţiile şi potrivit competenţelor prevăzute de acesta.

Art. 18. - Structurile cu atribuţii de control din MAI verifică modul de respectare a dispoziţiilor prezentului ordin, conform competenţelor.

Art. 19. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 20. - Prezentul ordin intră în vigoare la data de 1 iunie 2017.

 

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 16 mai 2017.

Nr. 53.

 

ANEXĂ

 

Model de raport privind oferta

 

UNITATEA ...............................................

 

Nr. de înregistrare, data

ORDONATOR DE CREDITE

 

Grad, nume şi prenume

 

...............................................*)

 

semnătură, dată, ştampilă

 

RAPORT PRIVIND OFERTA DE DONATIE/DAR MANUAL/COMODAT/SPONSORIZARE

 

1

Ofertant:

Date de identificare a ofertantului - nume, prenume, domiciliu; denumire, sediu; seria actului de identitate sau a paşaportului

2

Obiectul donaţiei/darului manual/comodatului/sponsorizării:

- Descrierea bunurilor: cantitate, tip, marcă, an fabricaţie ori alte asemenea caracteristici

- În cazul fondurilor băneşti, rubrica se poate comasa cu cea de la poziţia 3.

3

Valoare:

- Valoarea bunurilor

- Cuantumul fondurilor băneşti

4

Durata contractului:

Perioada pentru care se încheie contractul, dacă există.

5

Necesitatea şi oportunitatea acceptării ofertei

Prezentarea elementelor pe baza cărora unitatea beneficiară justifică necesitatea şi oportunitatea acceptării ofertei

6

Sarcini/Drept uri şi obligaţii

Se fac menţiuni atunci când: donaţia este cu sarcină; dacă în contractul de sponsorizare se prevăd drepturi şi obligaţii ale părţilor; în contractul de comodat se prevăd drepturi şi obligaţii care decurg din aplicarea prevederilor art. 2.148-2.157 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, ş.a.m.d.

7

Destinaţie:

- Menţiuni referitoare la destinaţia bunurilor sau a fondurilor băneşti oferite/

- „Nu s-a stabilit”, dacă ofertantul nu a stabilit o astfel de destinaţie

8

Titlul cu care ofertantul deţine bunurile sau fondurile financiare

Menţiuni referitoare la documentele care confirmă/atestă calitatea de proprietara1 bunurilor oferite/Menţiuni privind angajamentul ofertantului de a prezenta dovada proprietăţii cel târziu până la data încheierii actului de transfer, în cazul bunurilor ce urmează a fi achiziţionate/Menţiuni referitoare la provenienţa mijloacelor financiare oferite, conform declaraţiei ofertantului

9

Persoana împuternicită

Se înscriu datele de identificare a persoanei propuse să semneze contractul de donaţie, comodat sau de sponsorizare ori înscrisul privind darul manual

10

Alte responsabilităţi

Cine asigură realizarea unor proceduri ulterioare acceptării ofertei, cum ar fi:

- publicarea informaţiilor pe site;

- iniţierea demersurilor de înscriere a bunurilor în contabilitate, în inventarul bunurilor din domeniul public al statului, virarea fondurilor băneşti la bugetul de stat ş.a.m.d.;

- verificarea utilizării conform destinaţiei;

- alte responsabilităţi care derivă din îndeplinirea unor atribuţii sau obligaţii legale ori din executarea contractului.

11

Avize

Avize interne obţinute de la structurile de specialitate - semnătura, data, ştampila.

 

Prezentul raport conţine _ pagini

 

12

Documente justificative:

Se fac referiri la documentele care însoţesc raportul, inclusiv date privind numărul de pagini al fiecărui document; documentele prevăzute la art. 9 alin. (2) din ordin se menţionează ca documente anexate:

1. anexa nr. 1 la raport - descrierea detaliată a bunurilor, .............. pagini;

2. oferta formulată de .............., .............. pagini;

3. avizul DGPI nr. .............., .............. pagini;

4. avizul ..............  nr. .............., .............. pagini (de exemplu, avizele de la poziţia 11, dacă la emiterea acestora au fost întocmite documente distincte; alte avize decât cele de la poziţia 11);

5. autorizaţia emisă de .............., nr. .............., ..............  pagini.

 

Conducătorul structurii,

...............................................

(semnătură, dată, ştampilă)

 

*) Se înscrie olograf, de ordonatorul de credite, menţiunea „SE ACCEPTĂ” sau „SE RESPINGE”, în raport de decizia luată.

 

1. La publicarea pe pagina de internet, în extras, a fotocopiei raportului privind oferta, datele cu caracter personal se anonimizează; dacă este cazul, se anonimizează şi informaţiile care pot conduce la nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „... beneficiarul este obligat să aducă la cunoştinţa publicului sponsorizarea într-un mod care să nu lezeze, direct sau indirect, activitatea sponsorizată, bunele moravuri sau ordinea şi liniştea publică.”, sau informaţiile care pot aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale.

2. Informaţiile care necesită o prezentare în detaliu (de exemplu: pentru descrierea bunurilor) pot fi prezentate într-o anexă la raport, făcându-se referire expresă despre acest lucru.

3. Orice document invocat în raport se anexează la acesta, făcându-se referire expresă la rubrica „Documente justificative”.

4. Rubricile raportului se adaptează, în funcţie de obiectul şi natura contractului (de exemplu: poziţiile 2 şi 3 pot fi comasate, atunci când obiectul îl reprezintă transmiterea unor fonduri băneşti; poziţia 4 este specifică, de regulă, contractelor de comodat sau sponsorizare).

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.