MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 391/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 391         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 24 mai 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

40. - Hotărâre privind numirea unui vicepreşedinte şi a doi membri în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

41. - Hotărâre privind numirea preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente

 

42. - Hotărâre privind numirea unui membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României

 

43. - Hotărâre privind numirea vicepreşedintelui - membru executiv - sectorul asigurărilor-reasigurărilor al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 40 din 31 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 356 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

3. - Regulament pentru completarea anexei nr. 3 la Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2014 privind veniturile Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea unui vicepreşedinte şi a doi membri în Comitetul de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numesc, până la data de 23 aprilie 2020, pe locurile devenite vacante în data de 23 aprilie 2015 prin încetarea mandatului început la data de 23 octombrie 2012, potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 42/2012 privind numirea membrilor Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu nominalizarea funcţiilor, un vicepreşedinte şi doi membri ai Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, după cum urmează:

- domnul Soreaţă Henorel Florin - în funcţia de vicepreşedinte;

- domnul Angelescu Ramiro Robert Eduard - în funcţia de membru;

- domnul Atanasiu Teodor - în funcţia de membru.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Parlamentul României în şedinţa din 24 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 40.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente

 

În temeiul prevederilor art. 101 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numeşte, pentru o perioadă de 8 ani, domnul Barbu Daniel-Constantin în funcţia de preşedinte al Autorităţii Electorale Permanente.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 24 mai 2017.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 41.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea unui membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României

 

În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 32 alin. (1), ale art. 33 alin. (2)-(5) din Legea nr. 312/2004 privind Stătutul Băncii Naţionale a României, cu modificările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numeşte domnul Nicolăescu Gheorghe-Eugen în funcţia de membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României, pe locul devenit vacant prin demisie, pentru durata rămasă a mandatului început la data de 11 octombrie 2014, potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 27/2014 pentru numirea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 24 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 42.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind numirea vicepreşedintelui - membru executiv - sectorul asigurărilor-reasigurărilor al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

În temeiul prevederilor art. 67 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 12 lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se numeşte domnul Coca Constantinescu Gheorghe Cornel în funcţia de vicepreşedinte - membru executiv - sectorul asigurărilor* reasigurărilor al Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, pentru durata rămasă a mandatului început la data de 5 noiembrie 2013, potrivit Hotărârii Parlamentului României nr. 60/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, pe locul devenit vacant prin demisie.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 24 mai 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 24 mai 2017.

Nr. 43.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 40

din 31 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 356 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 356 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nagy Tamás în Dosarul nr. 244/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 260D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită,

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au fost încălcate principiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 19 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 244/305/2015, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 356 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nagy Tamás într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii civile privind exercitarea autorităţii părinteşti, cauză în care a fost încuviinţată pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, parte reclamantă, proba cu interogatoriul părţii pârâte administrat potrivit art. 356 din Codul de procedură civilă.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că instanţa nu poate examina veridicitatea conţinutului interogatoriului luat părţii adverse raportat la starea de fapt şi nu se poate verifica dacă răspunsurile date la interogatoriu emană în mod direct, nemijlocit şi în mod personal de la parte. Chiar dacă partea ar trimite răspunsul către mandatar, nu se poate verifica faptul că înaintea redactării răspunsului nu a existat o îndrumare juridică din partea apărătorului ales, iar conţinutul efectiv al răspunsului la interogatoriu influenţează astfel situaţia juridică a procesului. Totodată, se apreciază că se încalcă dreptul la un proces echitabil şi se creează un privilegiu părţii adverse prin faptul că, potrivit dispoziţiei legale criticate, legiuitorul acceptă ca procura specială să fie certificată de avocat, practic împuternicirea avocaţială echivalând cu procura specială certificată tot de avocat. În acest sens, avocatul se substituie părţii interogate, răspunzând în locul acesteia, devenind astfel un intervenient principal, depăşind limitele exercitării apărării.

6. De asemenea, autorul excepţiei mai precizează că prin textul de lege criticat, care nu dă posibilitatea autorităţilor competente locale de pe teritoriul statului în care se află persoana interogată de a efectua interogatoriul, i se aduce o vătămare ce ar putea fi înlăturată doar prin modificarea prevederilor art. 356 din Codul de procedură civilă, ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate care prevăd procedura administrării probai cu interogatoriul în situaţia în care partea se află în străinătate fiind constituţionale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi reprezintă dispoziţiile art. 356 - Luarea interogatoriului părţii aflate în străinătate din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, text de lege care are următorul cuprins:

„(1) Dacă prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte ori prin acte normative speciale nu se prevede altfel partea care se află în străinătate şi este reprezentată în proces printr-un mandatar va putea fi interogată prin acesta.

(2) în acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este suficientă.”

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil astfel cum se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate reglementează procedura luării interogatoriului în cazul persoanelor care se află în străinătate, stabilind o excepţie de la regula potrivit căreia partea nu poate fi reprezentată cu prilejul interogatoriului, şi preiau în mare măsură soluţia legislativă prevăzută de Codul de procedură civilă din 1865 care prevedea în art. 223 că „Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată. În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.”

16. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea s-a mai pronunţat, constatând constituţionalitatea acestora (a se vedea, în acest sens. Decizia nr. 33 din 19 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2006, Decizia nr. 1.115 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 18 noiembrie 2008, Decizia nr. 1.154 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, Decizia nr. 403 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011. sau Decizia nr. 140 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 2 mai 2012).

17. Răspunzând unor critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea a reţinut că prevederile referitoare la procedura de interogare a părţii care are domiciliul în străinătate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Norma derogatorie de la dreptul comun, care instituie posibilitatea interogării părţii care se află în străinătate prin intermediul persoanei care o reprezintă în judecată, este expresia opţiunii legiuitorului în reglementarea procedurii administrării probelor în procesul civil, care trebuie să se întemeieze pe celeritate şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.

18. Curtea a mai statuat că principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu are semnificaţia uniformităţii, situaţiile obiectiv diferite în care se află cetăţenii impunând un tratament juridic deosebit. Reglementarea distinctă a procedurii de administrare a probei cu interogatoriul pentru persoanele cu domiciliul în străinătate este justificată de situaţia diferită în care se află aceste persoane şi, prin urmare, nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie.

19. Astfel, Curtea constată că soluţia adoptată în deciziile menţionate şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

20. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea constată că nu este încălcat nici accesul liber la justiţie, respectiv dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, ceea ce se asigură prin normele criticate, legiuitorul trebuind să reglementeze mijloace procedurale apte să dea posibilitatea administrării interogatoriului în funcţie de specificul cauzelor. De altfel, Curtea a reţinut că principiul egalităţii armelor nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul ca prin procedurile chiar diferit reglementate să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015).

21 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nagy Tamás în Dosarul nr. 244/305/2015 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi constată că dispoziţiile art. 356 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 41

din 31 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „în măsura în care se interpretează că menţionarea eronată a termenului de declarare a căii de atac nu produce efecte juridice”, excepţie ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.186/103/2014 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 261D/2Q16.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât căile de atac sunt guvernate de principiul legalităţii. De altfel, arată că problema învederată prin excepţia de neconstituţionalitate a fost amplu dezbătută de doctrina de specialitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 10 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.186/103/2014, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „în măsura în care se interpretează că menţionarea eronată a termenului de declarare a căii de atac nu produce efecte Juridice”, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe în dispozitivul căreia termenul de declarare a recursului a fost menţionat greşit, respectiv de 30 de zile, în loc de 15 zile conform art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În raport de acest termen, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, consecutiv celei a tardivităţii formulării recursului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate interpretate, în sensul că menţionarea eronată în hotărâre a termenului de declarare a căii de atac nu produce efecte juridice, apar ca fiind neconstituţionale, întrucât, printr-o astfel de interpretare, s-ar ajunge la o încălcare a accesului liber la justiţie în condiţiile în care partea declară calea de atac în termenul prevăzut în mod greşit în dispozitivul hotărârii atacate, însă peste termenul legal stabilit. O asemenea interpretare determină o restrângere a accesului liber la justiţie care nu se circumscrie prevederilor imperative ale art. 53 din Constituţie şi ar constitui, totodată, o încălcare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea fundamentală. Se mai arată că apare ca fiind vădit disproporţionat tratamentul prevăzut în situaţia din cauza pendinte faţă de cel prevăzut de art. 457 alin. (3) şi alin. (4) din Codul de procedură civilă.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de instanţa de judecată, îl reprezintă dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „în măsura în care se interpretează că menţionarea eronată a termenului de declarare a căii de atac nu produce efecte juridice”. În realitate, modul de formulare a acestuia reflectă motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât Curtea va reţine ca obiect al acesteia prevederile art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, text legal care are următorul cuprins: „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.”

11. În opinia instanţei de judecată, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii, judecătorul având îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces, principiul legalităţii procesului civil fiind expres prevăzut de art. 7 din Codul de procedură civilă.

13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că acestea consacră o regulă cu valoare de principiu constituţional care decurge din prevederile art. 126 şi 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Principiul legalităţii căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces.

14. Curtea reţine că în prezenta cauză instanţa de judecată deduce neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin raportare la o situaţie dată, respectiv, în practică, o instanţă de judecată a prevăzut în mod eronat în dispozitivul hotărârii termenul pentru declararea căii de atac, apreciind, astfel, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că menţionarea eronată în hotărâre a termenului de declarare a căii de atac nu produce efecte juridice.

15. Or, având în vedere aceste susţineri, Curtea observă că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, Ci privesc modul de interpretare şi aplicare a textelor legale de către instanţele de judecată, iar eventualele greşeli ale acestora nu pot reprezenta motive de neconstituţionalitate care ar putea fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepţia apare ca fiind inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 97 din 25februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 20 aprilie 2016). Aşadar, eventualele greşeli de aplicare a legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 19).

16. În continuare, referitor la susţinerea potrivit căreia este vădit disproporţionat tratamentul prevăzut în situaţia din cauza pendinte faţă de cel prevăzut de art. 457 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că pentru situaţia în care părţile îşi exercită drepturile procesuale în sensul indicat în mod eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, bazându-se pe aparenţa de legalitate a acesteia, şi nu potrivit principiului legalităţii căilor de atac, urmează ca instanţa de judecată să aprecieze asupra unui eventual remediu procesual aplicabil în cauză.

17. De altfel, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, realizează un control de constituţionalitate în ceea ce priveşte legile şi alte acte normative, în timp ce problemele privind coordonarea legislativă revin autorităţii legiuitoare, iar cele referitoare la aplicarea legii, instanţei de judecată. Coordonarea legislativă ţine de competenţa puterii legiuitoare, iar aspectele sale tehnice fac parte din atribuţiile Consiliului Legislativ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 249 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 23 iunie 2005). Prin urmare, Curtea reţine că modul de interpretare şi aplicare a textelor legale, precum şi verificarea respectării termenelor procedurale reprezintă chestiuni ce ţin de competenţa instanţei de judecată, iar eventualele greşeli ale acesteia nu se pot converti în vicii de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea nu are competenţa de a elimina din conţinutul normativ al textului, pe calea controlului de constituţionalitate, o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 21).

18, Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.186/103/2014.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

REGULAMENT

pentru completarea anexei nr. 3 la Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2014 privind veniturile Autorităţii de Supraveghere Financiară

 

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2), art. 14 şi ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 8 alin. (14) şi art. 176 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie,

în urma deliberărilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din cadrul şedinţei din data de 10.05.2017,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezentul regulament.

Art. I. - În anexa nr. 3 la Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 16/2014 privind veniturile Autorităţii de Supraveghere Financiară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, la numărul curent 2, după punctul 2.15 se introduce un nou punct, punctul 2.16, cu următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Categoria de venituri

Precizări (operaţiunea, baza de calcul căreia i se aplică cota etc.)

Nivelul tarifului/ taxei/cotei

(%)

2.

Tarif/Taxă de înscriere/ înregistrare/menţinere/radiere în/din evidentele şi registrele A.S.F.

„2.16 avizarea specialiştilor constatare daune şi înscrierea acestora în Registrul A.S.F.

300 lei”

 

Art. II. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Prim-vicepreşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Gheorghe Cornel Coca Constantinescu

 

Bucureşti, 15 mai 2017.

Nr. 3.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.