MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 163/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 163         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 1 martie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

11. - Lege pentru modificarea alin. (4) al art. 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

277. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (4) al art. 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Opinie concurentă

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

19. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor externe nerambursabile

 

91. - Hotărâre pentru reaprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Centru de Conferinţă şi Cultură” la Universitatea Politehnica din Bucureşti

 

97. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

228. - Decizie privind numirea doamnei Alina Popa în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

229. - Decizie privind numirea domnului Borbely Laszlo în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

266. - Ordin al ministrului transporturilor privind încredinţarea serviciului de interes economic general Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A.

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea alin. (4) al art. 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Alineatul (4) al articolului 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Personalul didactic de predare cu o vechime în învăţământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

NICULAE BĂDĂLĂU

 

Bucureşti, 3 martie 2017.

Nr. 11.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (4) al art. 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea alin. (4) al art. 262 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 3 martie 2017.

Nr. 277.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 698

din 29 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kolotelo Dmetro Mihailovici, Litviin Vădim Victorovici, Mushchuk Dmytro şi Nikiforiuk Yurii Huntarsovici în Dosarul nr. 4.477/285/2015/a1 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.404D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă traducătorul autorizat pentru limba ucraineană Tetiana Toma.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.459D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 15.666/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.

4. La apelul nominal se prezintă personal părţile Lucian Constantin şi Andrei Lucian Văduva, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.404D/2015 şi nr. 1.459D/2Q15 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Părţile prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

6. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.459D/2015 la Dosarul nr. 1.404D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente. Acestea lasă la aprecierea Curţii soluţionarea cauzei.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 145 din 17 martie 2016. Mai mult, arată că, în speţă, termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost respectat, având în vedere că, în prima cauză, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 9 septembrie 2015, în timp ce măsura preventivă expira la 14 septembrie 2015, iar, în cea de-a doua, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 10 septembrie 2015, în condiţiile în care măsura preventivă expira la 16 septembrie 2015. Consideră că termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen procedural regresiv, care se calculează pe zile pline, iar nu pe zile libere. În acest sens, arată că art. 269 din Codul de procedură penală - referitor la calculul termenelor procedurale - trebuie interpretat strict, în sensul că nu este aplicabil termenelor de regresiune, ci doar termenelor de succesiune, întrucât, potrivit alin. (4) al articolului menţionat, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează. Or, din referirea la ziua care „urmează”, reiese că art. 269 din Codul de procedură penală nu vizează termenele de regresiune, având în vedere că aceste termene nu se raportează la zilele următoare celei de la care încep să curgă, ci la zilele anterioare celei în care se împlinesc. Prin urmare, termenele procedurale de regresiune se calculează pe zile pline în scopul ocrotirii drepturilor procesuale ale participanţilor în procesul penal - inclusiv ale procurorului, sens în care invocă Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, paragraful 34.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 16 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.477/285/2015/a1, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin, (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Kolotelo Dmetro Mihailovici, Litviin Vădim Victorovici, Mushchuk Dmytro şi Nikiforiuk Yurii Huntarsovici cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaţilor.

10. Prin încheierea din 11 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 15.666/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară cu ocazia verificării (egalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, ca urmare a trimiterii în judecată a unui inculpat.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 paragraful 3 referitor la drepturile acuzatului din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care s-ar interpreta că termenul de 5 zile este un termen de recomandare, şi nu unul imperativ. Arată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015. În acest sens, autorii excepţiei Kolotelo Dmetro Mihailovici, Litviin Vădim Victorovici, Mushchuk Dmytro şi Nikiforiuk Yurii Huntarsovici consideră că „termenul prevăzut la alin. (1) al art. 207 din Codul de procedură penală este un termen legal şi imperativ, care fixează durata minimă până la care procurorul poate sesiza judecătorul de cameră preliminară cu rechizitoriu şi respectiv cu dosarul cauzei”, iar consecinţele nerespectării acestui termen sunt „cele prevăzute de art. 268 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, care duc implicit la nulitatea manierei în care a fost sesizată instanţa de fond, procurorul fiind decăzut din exerciţiul pe care tocmai l-a formulat”. Cei patru autori ai excepţiei susţin că procurorul nu a înaintat instanţei rechizitoriul împreună cu dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de data expirării măsurii arestării preventive, având în vedere că, în cauză, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 9 septembrie 2015, iar măsura preventivă expira la 14 septembrie 2015. Consideră că „au fost încălcate dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul de procedură penală, care stabilesc maniera de caicul a celor 5 zile, astfel cum au fost consfinţite de Decizia nr. 336 a Curţii Constituţionale, care modifică şi dă o interpretare generală clară”, în sensul că „termenul de 5 zile este un termen întreg”.

12. Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015, că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, pentru egalitate de tratament juridic, urmează a se constata că termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen imperativ, iar nu de recomandare. Consideră că, dacă se păstrează practica dezvoltată în privinţa inexistenţei unei sancţiuni pentru nerespectarea termenului de 5 zile mai sus menţionat, permiţând, astfel, ca rechizitoriul prin care este trimis în judecată un inculpat arestat preventiv să poată fi depus la instanţă oricând în intervalul de 5 zile, se încalcă prevederile art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 şi 124 din Constituţie.

13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul consideră că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” a trage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Arată că atât considerentele, cât şi soluţia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează că termenul de 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive este un termen de recomandare, iar nu un termen imperativ. În acest sens, arată că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, în această materie, dreptul la apărare, prin importanţa pe care o are, excedează sferei intereselor inculpatului, interesând întreg procesul penal şi activitatea judiciară în general. Astfel, ţinând cont de faptul că raţiunea termenului de depunere a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, la judecătorul de cameră preliminară - în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a luat o măsură preventivă - este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat şi de a verifica din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, consideră că şi acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu. Arată că aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu prevederile constituţionale ale art. 24 şi ale art. 124, precum şi ale art. 20 raportat la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia

19. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 3 referitor la drepturile acuzatului din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că trimiterea la instanţa competentă, de către procuror, a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, declanşează procedura de cameră preliminară, în cazul în care inculpatul trimis în judecată se află, la momentul sesizării instanţei, sub puterea unei măsuri preventive dispuse în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, primind dosarul, are obligaţia ca, din oficiu, fără a exista vreo cerere din partea procurorului sau a inculpatului, să procedeze la verificarea - cu respectarea procedurii reglementate de art. 207 din Codul de procedură penală -, a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive căreia îi este supus inculpatul, indiferent de felul acesteia (control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă), şi să decidă dacă se impune sau nu ca măsura preventivă să fie menţinută.

În acest scop, rechizitoriul cuprinde, în mod obligatoriu, date referitoare la măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 328 alin. (1) raportate la art. 286 alin. (2) lit. e) teza finală din Codul de procedură penală. Rechizitoriul poate să cuprindă, potrivit art. 330 din Codul de procedură penală, şi propunerea de luare, menţinere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive. Acest text se referă la dreptul procurorului de a formula cereri în legătură cu măsurile preventive, cereri pe care le poate face fie prin rechizitoriu, odată cu sesizarea instanţei, fie ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară. Dreptul procurorului de a formula astfel de cereri nu trebuie însă confundat cu sesizarea din oficiu în baza căreia judecătorul de cameră preliminară verifică, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive (paragraful 14 din Decizia nr. 145 din 17 martie 2016).

21. De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când inculpatul trimis în judecată este supus unei măsuri preventive, sesizarea instanţei competente trebuie făcută de procuror, conform art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penali, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului şi înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit art. 207 alin, (2) din Codul de procedură penală. Aşadar, dispoziţiile de lege menţionate stabilesc termene atât pentru procuror - un termen în interiorul căruia să înainteze rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât acesta să aibă timpul necesar şi suficient pentru a face aceste verificări anterior expirării duratei măsuri» preventive -, cât şi pentru judecătorul de cameră preliminară (paragraful 15 din Decizia nr. 145 din 17 martie 2016).

22. Cu privire la un termen regresiv similar celui prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat Că dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin această decizie, Curtea a reţinut că, potrivit art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, alin. (2) al aceluiaşi articol, în prima şi ultima teză, stabilind că judecătorul de drepturi şi libertăţi fixează termen pentru soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, avocatul inculpatului este încunoştinţat şi i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei (paragraful 19 din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015). În ceea ce priveşte natura juridică a termenului regresiv reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală (art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968) şi consecinţele nerespectării acestuia, Curtea a observat că practica judiciară cvasiunanimă a calificat termenul de minimum 5 zile de sesizare a instanţei pentru prelungirea arestării preventive ca fiind un termen de recomandare (paragraful 21 din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015). Ţinând cont de faptul că raţiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat şi de a elimina arbitrariul în ceea ce priveşte dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea a constatat că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu, aceasta fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare şi cu dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei (paragraful 48 din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015). Curtea a concluzionat că „nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi «cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive» este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen” (paragraful 49 din Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015).

23. Prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, mai sus citată, Curtea a constatat că termenul prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeaşi natură juridică cu cel prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu, dar, spre deosebire de situaţia avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 - când instanţa de contencios constituţional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime şi de durată, aparţinând inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, practică judiciară care a dat textului valenţe neconstituţionale -, în cazul termenului stabilit de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu se poate vorbi despre o atare interpretare a dispoziţiilor de lege criticate, interpretare care să fie, în acelaşi timp, ulterioară publicării deciziei mai sus menţionate. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, este inadmisibilă (paragraful 19 din Decizia nr. 145 din 17 martie 2016).

24. În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 251 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 16 iunie 2016, şi nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016.

25. Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, menţionată anterior, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (paragraful 18 din Decizia nr. 276 din 10 mai 2016).

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kolotelo Dmetro Mihailovici, Litviin Vădim Victorovici, Mushchuk Dmytro şi Nikiforiuk Yurii Huntarsovici în Dosarul nr. 4.477/285/2015/a1 al Tribunalului Suceava - Secţia penală şi, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. 15.666/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia penală şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

OPINIE CONCURENTĂ

 

1. Considerăm că soluţia adoptată, cu unanimitate de voturi, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 698 din 29 noiembrie 2016 - aceea de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală - trebuia motivată în sensul că, din perspectiva interesului procesual al invocării acestei excepţii, nu este îndeplinită condiţia existenţei legăturii cu soluţionarea cauzei, întrucât termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost respectat în ambele cauze penale în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Astfel, în Dosarul nr. 4.477/285/2015/a1 al Tribunalului Suceava - Secţia penală, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 9 septembrie 2015, în timp ce măsura preventivă expira la 14 septembrie 2015, iar, în Dosarul nr. 15.666/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 10 septembrie 2015, în condiţiile în care măsura preventivă expira la 16 septembrie 2015.

În ambele cauze penale, procurorul a respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, având în vedere că acest termen are o natură juri di că mixtă - substanţială şi procedurală - şi se calculează pe zile pline, iar nu pe zile libere.

2. Cu privire la termenul stabilit de dispoziţiile art. 207 alin, (1) din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională a reţinut, pe de o parte, că acesta este - ca şi termenul prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală - un termen peremptoriu (Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 251 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 16 iunie 2016, paragraful 28, şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 17), iar, pe de altă parte, că nerespectarea lui este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, paragraful 18).

Jurisprudenţa mai sus menţionată a Curţii Constituţionale se referă, aşadar, numai la caracterul obligatoriu/peremptoriu al termenului prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar nu şi la modul de calcul al acestui termen.

3. Art. 160 din Codul de procedură din 1968 avea următorul cuprins: „Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării”. Majoritatea instanţelor de judecată au considerat că termenul prevăzut de art. 160 din Codul de procedură penală din 1968 era un termen de recomandare, astfel că nu s-a pus problema modului exact de caicul al acestuia. În mod similar, în literatura de specialitate discuţiile s-au purtat doar asupra caracterului peremptoriu sau de recomandare al termenului de 5 zile instituit de art. 160 din vechiul Cod de procedură penală, motiv pentru care nici doctrina nu s-a pronunţat cu privire la natura juridică a acestui termen, respectiv dacă este procedural sau substanţial.

4. În cazul în care termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din noul Cod de procedură penală este considerat a fi unul substanţial, el se calculează pe zile pline, neavând relevanţă faptul că expiră într-o zi lucrătoare sau într-una nelucrătoare, conform dispoziţiilor art. 271 din Codul de procedură penală cu privire la calculul termenelor în cazul măsurilor privative sau restrictive de drepturi.

În schimb, în cazul în care s-ar interpreta că acest termen este unul pur procedural, el s-ar calcula pe zile libere, ceea ce ar însemna că înaintarea rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, ar trebui efectuată de către procuror cu 7 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar, în cazul în care termenul procedural s-ar împlini într-o zi nelucrătoare, el s-ar proroga până în prima zi lucrătoare care urmează, depunerea rechizitoriului impunându-se a fi făcută cu 8 sau 9 ori chiar cu mai multe zile înainte de expirarea măsurii, atunci când sunt sărbători legale sau zile declarate nelucrătoare, potrivit art. 269 din Codul de procedură penală referitor la calculul termenelor procedurale.

5. Observăm, pe de o parte, că termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este reglementat În materia măsurilor preventive, unde se discută, în general, despre termene substanţiale. Pe de altă parte, termenul în discuţie vizează un act procesual, şi anume trimiterea la instanţa competentă, de către procuror, a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, act procesual care declanşează procedura de cameră preliminară, iar în astfel de cazuri este vorba, în general, despre termene procedurale, întrucât termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală împrumută caracteristici atât de la termenele procedurale, cât şi de la termenele substanţiale, apreciem că el are o natură Juridică mixtă.

Doctrina a reţinut că deosebirea dintre termenele procedurale şi cele substanţiale este determinată de interesul protejat, adică de raţiunea avută în vedere la instituirea lor, în sensul că termenele procedurale protejează interese pur procedurale, fiind necesare pentru sistematizarea şi disciplinarea activităţilor procesuale, în timp ce termenele substanţiale proteguiesc interese extraprocesuale şi vizează Situaţiile care atrag restrângerea ori îngrădirea unor drepturi sau interese, aşa cum este cazul termenelor care privesc măsurile preventive şi măsurile asigurătorii.

Cu privire la raţiunea instituirii termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală (ratio legis), considerăm că legiuitorul a urmărit, pe de o parte, ocrotirea dreptului la apărare al inculpatului supus unei măsuri preventive (control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă), care este un interes procedural, iar, pe de altă parte, protejarea libertăţii fizice (de mişcare) a inculpatului şi a drepturilor sale fundamentale privind libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială a muncii şi libertatea economică - ce pot fi afectate prin luarea unei măsuri preventive, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, paragraful 20, şi Decizia nr. 614 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 28 noiembrie 2016, paragrafele 13, 15, 19 şi 26) - care reprezintă interese extraprocesuale. Astfel, termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este reglementat în materia măsurilor preventive tocmai pentru a asigura mai multe garanţii inculpatului atunci când este pusă în discuţie privarea sa de libertate sau limitarea libertăţii individuale şi a drepturilor fundamentale arătate mai sus. De fapt, scopul ultim al termenului analizat este protejarea libertăţii inculpatului şi a celorlalte drepturi fundamentale menţionate anterior - în cazul în care faţă de el s-a dispus o măsură preventivă în cursul urmării penale -, iar dreptul la apărare este doar un mijloc prin care se asigură această protecţie.

Este adevărat că sancţiunea decăderii - pe care Curtea Constituţională a reţinut-o, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, mai sus citată, paragraful 18, ca fiind incidenţă în cazul nerespectării termenului instituit de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală - este specifică termenelor procedurale, având în vedere că art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că ea intervine pentru nerespectarea termenului stabilit de lege pentru exercitarea „unui drept procesual”. Apreciem însă că, prin instituirea termenului analizat, legiuitorul nu s-a îngrijit numai de ocrotirea dreptului la apărare al inculpatului supus unei măsuri preventive şi de desfăşurarea cu celeritate a procesului penal, ci mal ales, a urmărit să asigure inculpatului mijloace eficiente în scopul protejării libertăţii acestuia, precum şi a celorlalte drepturi fundamentale amintite mai sus. Raţiunea legii fiind aceea de a proteja, prin instituirea acestui termen, în primul rând, drepturi extraprocesuale - şi anume pe cele privind libertatea Individuală, libera circulaţie, viaţa Intimă, familială şi privată, libertatea întrunirilor, munca şi protecţia socială â muncii şi libertatea economică - termenul ar trebui să fie considerat substanţial, iar nu procedural, cu toate consecinţele ce decurg dintr-o atare calificare. În acest sens, potrivit art. 271 din Codul de procedură penală, în calculul termenelor privind măsurile preventive sau orice măsuri restrictive de drepturi, ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia

Astfel, apreciem că termenul de 5 zile instituit de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu poate fi considerat unul pur procedural, ci mai degrabă unul substanţial sau, cel puţin, cu o natură juridică mixtă, care are un regim juridic diferit faţă de termenele procedurale şi se calculează pe zile pline

Având în vedere modul de calcul al termenului de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, rezultă că, în speţă, acest termen a fost respectat, întrucât, într-una din cauze, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 9 septembrie 2015, în timp ce măsura preventivă expira la 14 septembrie 2015, iar, în cealaltă, rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei la 10 septembrie 2015, în condiţiile În care măsura preventivă expira la 16 septembrie 2015.

Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [. . .] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei”. Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, adică pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată în abstracte, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20).

Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiţia existenţei legăturii cu soluţionarea cauzei.

 

Judecător,

dr. Livia Doina Stanciu

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor externe nerambursabile

 

Având în vedere faptul că una dintre principalele măsuri pentru accelerarea absorbţiei, în anul 2015, a constat în identificarea unor proiecte finanţate din surse naţionale a căror finanţare să fie transferată către Programul operaţional sectorial Mediu 2007-2013, în scopul atragerii în totalitate a fondurilor europene disponibile, măsură prevăzută la nivel comunitar în nota COCOF 12-0050-01 din 29 martie 2012,

luând în considerare faptul că reglementarea cadrului juridic de preluare a acestor tipuri de proiecte s-a realizat prin adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor externe nerambursabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 30 iunie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2016, care prevede modul şi condiţiile în care sunt preluate acestea,

ţinând cont de faptul că, în vederea evitării dublei finanţări a investiţiilor care au fost finanţate iniţial din surse naţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2016, stipulează că plata din fondurile aferente Programului operaţional sectorial Mediu a acestor investiţii se va realiza ulterior plăţilor efectuate de CE, pentru aceste proiecte,

având în vedere că la data de 31 martie 2017 are loc procesul de închidere a Programului operaţional sectorial Mediu, iar prin aplicaţia finală de plată pe program se va realiza reglajul conturilor şi există riscul să nu mai poată fi efectuate plăţile pe aceste proiecte, întrucât prin reglajul financiar realizat să nu mai existe plăţi către România,

luând în considerare necesitatea modificării cadrului legal pentru reglementarea efectuării acestor plăţi, în vederea transmiterii către Comisia Europeană,

ţinând cont de faptul că valoarea cheltuielilor eligibile autorizate de către AM POS Mediu cuprinse în declaraţia finală de cheltuieli aferentă proiectelor retrospective este de aproximativ 15,4 milioane euro,

neadoptarea de măsuri imediate, prin modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2016, va face ca obiectivele de investiţii finalizate, finanţate iniţial din bugetul de stat sau/şi din bugete locale să nu mai fie decontate din instrumente structurale în cadrul Programului operaţional sectorial Mediu 2007-2013 (POS Mediu), întrucât după reglarea financiară de la nivelul Comisiei Europene nu se vor întoarce bani, care să reîntregească sursele de finanţare iniţiale,

în acelaşi timp efectuarea acestor plăţi în acest moment nu poate fi realizată fără modificarea bazei legale şi, pe de altă parte, există sume în valoare de 15.282.447,23 lei, rambursate necuvenit, pentru care este necesară crearea unui mecanism de recuperare, astfel încât să nu fie afectat bugetul de stat,

având în vedere faptul că sumele primite de la Uniunea Europeană pentru proiectele retrospective nu mai pot fi utilizate pentru finanţarea proiectelor aferente cadrului financiar al Uniunii Europene 2007-2013, întrucât perioada de eligibilitatea luat sfârşit,

luând în considerare că neadoptarea prezentului act normativ menţine blocajul neutilizării sumelor aferente proiectelor retrospective cuvenite bugetului de stat,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2015 privind reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor externe nerambursabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 30 iunie 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2016, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul I, alineatele (8) -(14) se abrogă.

2. După articolul I se introduc trei noi articole, articolele I1-I3, cu următorul cuprins:

„Art. M. - Cheltuielile autorizate de către Autoritatea de management pentru POS Mediu aferente obiectivelor de investiţii finalizate sau pentru partea finalizată din obiectivele de investiţii aflate în execuţie prevăzute la art. I alin. (1) şi (2), incluse în declaraţia finală de cheltuieli pentru program, se rambursează prin reîntregirea bugetelor din care au fost finanţate iniţial obiectivele de investiţii potrivit prevederilor art. I alin (4)-(6) şi acordarea sumei prevăzute la art. I alin. (7), anterior rambursării sumelor de la CE, în limita sumelor aferente programului operaţional din fonduri UE disponibile în conturile bancare ale programului operaţional la nivelul Autorităţii de certificare şi plată, respectiv la nivelul Autorităţii de management.

Art. I2. - (1) în cazul în care Autoritatea de management pentru POS Mediu identifică sume transferate nejustificat beneficiarilor obiectivelor de investiţii, solicită restituirea în termen de 30 de zile calendaristice de la data notificării beneficiarului cu privire la aceste sume.

(2) în situaţia în care beneficiarii nu restituie sumele prevăzute la alin. (1) în termenul stabilit, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Autoritatea de management pentru POS Mediu, solicită în scris Ministerului Finanţelor Publice sistarea alimentării atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrare, cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi a contribuţiilor aferente atunci când nu pot fi asigurate din venituri proprii. Alocarea şi utilizarea cotelor defalcate din impozitul pe venit şi a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost sistate în condiţiile altor acte normative, se menţin.

(3) După recuperarea sumelor de la beneficiari, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Autoritatea de management pentru POS Mediu, comunică în scris Ministerului Finanţelor Publice, care dispune încetarea restricţiilor prevăzute la alin. (2).

(4) La cererea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale prin care se angajează să achite sumele prevăzute la alin. (1) şi în care se menţionează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Autoritatea de management pentru POS Mediu ca beneficiar al sumelor şi detaliile privind plata, directorii generali ai direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/directorul general al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti/şefii de administraţie ai administraţiilor judeţene ale finanţelor publice dispun alimentarea conturilor acestora atât cu cote defalcate din impozitul pe venit, cât şi cu sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, până la nivelul sumelor solicitate pentru plata sumelor decontate necuvenit prevăzute la alin. (1).

(5) în termen de două zile lucrătoare de la data alocării sumelor, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă unităţilor teritoriale ale Trezoreriei Statului documentele de plată prin care achită sumele prevăzute la alin. (1), potrivit celor menţionate în cerere.

(6) în cazul în care ordonatorii de credite nu prezintă documentele de plată în termenul prevăzut la alin. (5) sau în cazul în care acestea nu sunt întocmite potrivit destinaţiei prevăzute la alin. (4), unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului au obligaţia să retragă din conturile bugetelor locale sumele aferente cotelor defalcate din impozitul pe venit, precum şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, care au fost alocate pe baza cererii, corespunzătoare documentelor de plată neprezentate sau întocmite eronat. Unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului au obligaţia să comunice de îndată ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale sumele care au fost retrase şi motivele pentru care au fost retrase.

Art. I3. - Sumele aferente cheltuielilor neeligibile constatate de autoritatea de management şi identificate ulterior datei de 31 martie 2017 se vor recupera de la beneficiari potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.”

3. Articolul VI se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. VI. - (1) Sumele primite din fonduri de la Uniunea Europeană pentru Programul operaţional sectorial Mediu şi Programul operaţional sectorial Transport, aferente plăţilor eligibile în cadrul proiectelor retrospective, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (3) lit. I1) din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se fac venit la bugetul de stat, la o poziţie bugetară distinctă, prin intermediul autorităţilor de management, respectiv al Autorităţii de certificare şi plată în cazul proiectelor de infrastructură de transport.

(2) în cazul Programului operaţional sectorial Mediu prevederile alin, (1) se aplică pentru sumele care se cuvin bugetului de stat potrivit prevederilor art. I alin. (4) şi (5), cu respectarea prevederilor art. I alin. (7).”

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

p. Ministrul delegat pentru fonduri europene,

Luminiţa Zezeanu,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 2 martie 2017.

Nr. 19.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru reaprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Centru de Conferinţă şi Cultură” la Universitatea Politehnica din Bucureşti

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă modificarea denumirii obiectivului de investiţii ai cărui indicatori tehnico-economici au fost aprobaţi prin Hotărârea Guvernului nr. 823/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 22 august 2012, din „Sală de conferinţe (aulă)” la Universitatea Politehnica din Bucureşti în „Centru de Conferinţă şi Cultură” la Universitatea Politehnica din Bucureşti.

Art. 2. - Se reaprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Centru de Conferinţă şi Cultură” la Universitatea Politehnica din Bucureşti, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 2 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din veniturile proprii ale Universităţii Politehnica din Bucureşti, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Pavel Năstase

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 2 martie 2017.

Nr. 91.

 

ANEXĂ

 

CARACTERISTICI PRINCIPALE ŞI INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii „Centru de Conferinţă şi Cultură” la Universitatea Politehnica din Bucureşti

 

Titular: Ministerul Educaţiei Naţionale

Beneficiar: Universitatea Politehnica din Bucureşti

Amplasament: Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti, sectorul 6

Indicatorii tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(preţuri valabile la data de mai 2016; 1 euro = 4,5 lei), din care:

mii lei

62.040

- construcţii + montaj

mii lei

45.975

Valoarea rest de executat (inclusiv TVA)

(preţuri valabile la data de mai 2016; 1 euro = 4,5 lei), din care;

mii lei

26.262

- construcţii + montaj

- Eşalonarea investiţiei INV/C+M

mii lei

17.498

* Anul I

mii lei

19.000

 

mii lei

13.000

* Anul II

mii lei

7.262

 

mii lei

4.498

Capacităţi:

 

 

Suprafaţa construită

mp

2.195,10

Suprafaţa desfăşurată

mp

6.329,10

Durata de realizare a investiţiei (rest de executat)

luni

15

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja cu respectarea reglementărilor tehnice privind Codul de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din veniturile proprii ale Universităţii Politehnica din Bucureşti, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 27/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 18 ianuarie 2017, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 8, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Numărul maxim de posturi aprobat pentru aparatul propriu al Ministerului Economiei este de 196 de posturi finanţate de la bugetul de stat, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetelor demnitarilor.”

2. La articolul 11, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) Ministrul economiei este ajutat în activitatea sa de 4 secretari de stat, precum şi de secretarul general şi de 2 secretari generali adjuncţi, numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului, în condiţiile legii.”

3. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Încadrarea personalului în numărul maxim de posturi aprobat şi în noua structură organizatorică se realizează în termenele şi cu respectarea condiţiilor şi a procedurii aplicabile fiecărei categorii de personal, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului economiei.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Mihai Tudose

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Ana Birchall

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian-Marius Dobre,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 2 martie 2017.

Nr. 97.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 27/2017)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Economiei

 

Numărul maxim de posturi = 196, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetelor demnitarilor

 

 

 

 

 

COLEGIUL MINISTERULUI

 

MINISTRU

 

SERVICIUL AUDIT PUBLIC INTERN

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CABINET MINISTRU

 

 

 

 

 

COMPARTIMENTUL UNITATEA DE POLITICI PUBLICE

 

 

 

 

DIRECŢIA CORP CONTROL MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

COMPARTIMENTUL INFORMAŢII CLASIFICATE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general

 

Secretar de stat

 

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cabinet secretar de stat

 

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

Cabinet secretar de stat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA BUGET, FINANCIAR - CONTABILITATE

 

DIRECŢIA POLITICI INDUSTRIALE, COMPETITIVITATE ŞI TRANSPORT ENERGIE

 

 

DIRECŢIA AFACERI EUROPENE ŞI PROGRAME COMUNITARE

 

DIRECŢIA RESURSE MINERALE

 

DIRECŢIA INDUSTRIA DE APĂRARE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA RESUSE UMANE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul cooperare internaţională şi probleme speciale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul reglementări în domeniul resurselor umane

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul comunicare şi mass-media

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA JURIDICĂ ŞI RELAŢII INSTITUŢIONALE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECŢIA INVESTIŢII, ACHIZIŢII PUBLICE ŞI SERVICII INTERNE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Alina Popa în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Alina Popa se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 6 martie 2017.

Nr. 228.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Borbely Laszlo în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), al art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Borbely Laszlo se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 6 martie 2017.

Nr. 229.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind încredinţarea serviciului de interes economic general Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A.

 

Luând în considerare importanţa strategică a infrastructurii aeroportuare aflate în administrarea Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. În contextul politicilor de securitate regională,

având în vedere Comunicarea Comisiei 2014/C 99/03 privind Orientările privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor şi companiilor aeriene şi art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 523/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A., cu modificările ulterioare,

în conformitate cu Decizia Comisiei 2012/21/UE din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensaţii pentru obligaţia de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general,

în baza Memorandumului nr. 1.778 din 7 februarie 2017 cu tema „încredinţarea serviciului de interes economic general la Societatea Naţională «Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa» - S.A. şi acordarea compensaţiei pentru îndeplinirea obligaţiei de serviciu public “, aprobat în şedinţa Guvernului României din data de 9 februarie 2017,

în temeiul art. 4 lit. b) şi d) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se încredinţează serviciul de interes economic general Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanta” - S.A.

(2) Următoarele activităţi efectuate de către Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa”- S.A. reprezintă serviciu de interes economic general:

a) întreţinerea curentă, repararea şi modernizarea suprafeţelor de mişcare aeronave (pistă, căi rulare, platforme) aflate în administrarea societăţii, a turnului de control, precum şi a echipamentelor aferente;

b) organizarea, echiparea şi operarea fluxurilor de pasageri în terminalele aeroportului;

c) asigurarea, în condiţiile legii, a spaţiilor şi a utilităţilor necesare autorităţilor publice care efectuează activităţi specifice de control pe aeroport;

d) prelucrarea zborurilor cu aeronavele de stat scutite conform legii de la plata tarifelor aeroportuare, inclusiv a pasagerilor acestor aeronave, 24 de ore din 24, 7 zile din 7;

e) asigurarea echipamentelor specifice necesare deservirii la sol a aeronavelor menţionate la lit. d);

f) protecţia infrastructurii aeroportuare.

Art. 2. - (1) Asigurarea activităţilor prevăzute la art. 1,24 de ore din 24, la standardele de securitate şi siguranţă aplicabile în vigoare, reprezintă obligaţie de serviciu public pentru Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A.

(2) Obligaţia de serviciu public se instituie până la data de 31 decembrie 2017.

(3) în cazul în care pe durata de valabilitate a obligaţiei de serviciu public condiţiile pentru aplicarea Deciziei Comisiei 2012/21/UE nu mai sunt îndeplinite, ajutorul se notifică, în conformitate cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Art. 3. - (1) Pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiei de serviciu public prevăzute la art. 2, Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. are dreptul la primirea unor compensaţii în cuantum maxim de 22.730 mii lei.

(2) Pe perioada în care Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. beneficiază de compensaţie pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiei de serviciu public compensaţia nu poate fi folosită pentru investiţii în infrastructura aeroportuară care să conducă la dezvoltarea capacităţii aeroportului.

Art. 4, - (1) Costurile care sunt luate în calcul la stabilirea şi justificarea nivelului compensaţiei cuprind toate cheltuielile fixe şi variabile, curente şi de capital, efectuate pentru asigurarea activităţilor aferente serviciului de interes economic general, precum şi cota-parte ce revine acestor activităţi din cheltuielile comune ale societăţii. Costurile cu investiţiile, cu precădere cele privind infrastructura, vor fi luate în calcul dacă sunt legato strict de îndeplinirea serviciului de interes economic general

(2) Veniturile care vor fi luate în considerare la stabilirea şi justificarea compensaţiei vor include toate veniturile obţinute din activităţile care fac obiectul serviciului de interes economic general, precum şi eventualul profit din celelalte activităţi desfăşurate de societate, altele decât cele aferente serviciului de interes economic general.

(3) La elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli al Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. pentru anul 2017 veniturile provenite din activităţile care fac obiectul serviciului de interes economic general se evidenţiază separat, împreună cu costurile aferente, calculate conform alin, (1). Valoarea compensaţiei acordate nu va depăşi diferenţa dintre costurile şi veniturile respective, şi nici eventualul profit obţinut din celelalte activităţi desfăşurate de societate, pentru a evita eventuala supracompensare.

(4) Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. reflectă în mod separat în evidenţele contabile interne ale societăţii costurile şi veniturile legate de activităţile aferente serviciului de interes economic general, cu evidenţierea separată a costurilor cu serviciile prestate pentru prelucrarea zborurilor cu aeronave scutite conform legii de la plata tarifelor aeroportuare, inclusiv a pasagerilor acestor aeronave, precum şi pe cele legate de alte activităţi şi servicii, împreună cu parametrii de alocare a acestora.

Art. 5. - (1) Reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. se vor asigura că în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii pentru anul 2017 cheltuielile de natură salariată nu depăşesc nivelul prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat pentru anul 2016.

(2) Pe perioada cât beneficiază de compensaţie pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiei de serviciu public, Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. nu poate modifica în descreştere tarifele aeroportuare.

Art. 6. - (1) Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. va fundamenta lunar valoarea compensaţiei solicitate, conform art. 4, şi va întocmi Nota de fundamentare şi justificare a subvenţiilor/transferurilor ce vor fi primite de la bugetul de stat conform prevederilor Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului transporturilor nr. 65/1.712/2016 pentru aprobarea Normelor privind fundamentarea, acordarea şi justificarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru unele activităţi desfăşurate de unii operatori economici, prin bugetul Ministerului Transporturilor.

(2) în termen de 30 de zile de la încheierea fiecărui trimestru, Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. va prezenta Ministerului Transporturilor, Direcţia economică, un raport care va conţine:

a) valoarea compensaţiei primite pentru acoperirea Cheltuielilor de exploatare şi, respectiv, de investiţii, aferente serviciului de interes economic general;

b) cheltuielile de exploatare efectuate, care intră sub incidenţa serviciului de interes economic general, cu defalcare pe tipuri de cheltuieli;

c) numărul de zboruri scutite de la plata tarifelor aeroportuare, efectuate în trimestrul respectiv;

d) contravaloarea tarifelor de la lit. c);

e) cheltuielile cu investiţiile efectuate, care intră sub incidenţa serviciului de interes economic general;

f) valoarea veniturilor proprii obţinute din activităţile aferente serviciului de interes economic general;

g) profitul obţinut din celelalte activităţi desfăşurate de societate.

(3) Pe baza raportărilor efectuate de Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” -

S.A., Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor efectuează verificări pentru a se asigura că societatea nu a primit compensaţii care depăşesc valoarea determinată conform art. 4.

(4) În raport cu cele constatate în urma activităţilor prevăzute la alin. (3), Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor solicită societăţii rambursarea supracompensării.

(5) Direcţia transport aerian verifică periodic modul de ducere la îndeplinire de către Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. a obligaţiei de serviciu public.

Art. 7. - (1) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor asigură raportarea către Consiliul Concurenţei a sumelor alocate Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A., pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiei de serviciu public, în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 175/2007.

(2) în cazul în care nu există date definitive privind valoarea ajutorului de stat, Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor va transmite valori estimative. Erorile constatate şi corecţiile legale, anulări, recalculări, recuperări, rambursări, se raportează până la data de 31 martie a anului următor anului de raportare.

(3) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor are obligaţia informării Consiliului Concurenţei cu privire la intrarea în vigoare a măsurilor de sprijin, precum şi a oricărei modificări aduse măsurii de sprijin, în termen de maximum 5 zile de la momentul la care acest eveniment a avut loc.

(4) Direcţia economică din cadrul Ministerului Transporturilor are obligaţia ca în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul privind Registrul ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 437/2016, să încarce în Registrul general al ajutoarelor de stat acordate în România (RegAS) măsura de ajutor de stat ce face obiectul prezentului ordin, în termen de 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestuia. Actul de acordare, plăţile, obligaţiile de recuperare a ajutoarelor şi rambursarea efectivă a respectivelor obligaţii, aferente acestei măsuri, se vor încărca în RegAS în termen de 7 zile lucrătoare de la data semnării actului sau a publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data instituirii plăţilor, a obligaţiilor de recuperare a ajutoarelor sau a rambursării efective a respectivelor obligaţii.

(5) Informaţiile privind sumele alocate cu titlu de compensaţie în baza prezentului ordin se păstrează 10 ani de la data acordării ultimei compensaţii. Aceasta evidenţă trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea condiţiilor impuse prin actul de acordare şi reglementările europene în domeniul ajutorului de stat incidente.

(6) Societatea Naţională „Aeroportul internaţional Mihail Kogălniceanu - Constanţa” - S.A. ţine evidenţa specifică a compensaţiilor de care beneficiază în baza prezentului ordin pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data ultimei alocări. Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare şi reglementările comunitare incidente din domeniul ajutorului de stat, cum sunt: datele de identificare a beneficiarului, durata, cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului, originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate.

Art. 8 - La cererea Comisiei Europene sau a Consiliului Concurenţei, Ministerul Transporturilor, prin Direcţia economică, va furniza toate informaţiile pe care acestea ie consideră necesare pentru a stabili dacă compensările acordate în baza prezentului ordin sunt compatibile cu Decizia Comisiei 2012/21/UE.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

 

Bucureşti, 27 februarie 2017.

Nr. 266.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.