MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 166/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 166         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 7 martie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 672 din 17 noiembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

98. - Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Reformă Feroviară şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

230. - Decizie privind numirea domnului Gheorghe Bogdan Tomoiagă în funcţia de secretar de stat la Ministerul Turismului

 

231. - Decizie privind numirea domnului Eugen Constantin Uricec în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului

 

232. - Decizie privind numirea domnului Andrei Petrişor Maioreanu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Energiei

 

233. - Decizie privind numirea domnului Ciprian Pandea în funcţia de subsecretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

398. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

 

REPUBLICĂRI

 

Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 672

din 17 noiembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în Dosarul nr. 3.384/207/2015 al Judecătoriei Caracal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.776D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.810-1.813D/2015 şi nr. 1.872-1.875D/2015, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015, nr. 3.385/207/2015, nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015, nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015 ale Judecătoriei Caracal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.810-i.813D/2015 şi nr. 1.872- 1.875D/2015 la Dosarul nr. 1.776D/2015, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 5 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.384/207/2015, prin încheierile din 4 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015 şi nr. 3.385/207/2015, prin încheierile din 3 decembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015 şi prin încheierile din

11 noiembrie 2015, pronunţate în dosarele nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Excepţia a fost ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva încheierilor de reexaminare a încheierilor de respingere a cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi soluţionarea cererilor de a dispune instanţa înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului arabil extravilan în cartea funciară.

7 În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 reprezintă un „exces de reglementare” şi încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens susţine că dispoziţia legală criticată dă putere oficiilor de carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obţinut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, lipsind astfel de afecte hotărârea judecătorească. Or, este excesivă şi de neconceput o ingerinţă şi o cenzură a unei hotărâri judecătoreşti din partea unei entităţi executive, acestea fiind contrare principiului separaţiei puterilor în stat,

8, Totodată, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituţie, întrucât dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate, exerciţiului acestui drept, precum şi libertăţii de circulaţie juridică a terenurilor, în condiţiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, protejat prin art. 1 din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit, potrivit art. 17 şi art. 18 din Convenţie.

9. De asemenea, autorul excepţiei apreciază că prevederile criticate încalcă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi duce la lipsirea de efecte a scopului art. 21 din Constituţie, deoarece faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil, prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la un tribunal, în acest context menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte înlăturarea unor obstacole cu privire la realizarea accesului efectiv la instanţă, precum şi referitor la reglementarea defectuoasă sau lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislaţia secundară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunţată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, şi Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunţată în Cauza Aćimović împotriva Croaţiei).

10. Judecătoria Caracal, în dosarele nr. 1.776D/2015, nr. 1.810-1.813D/2015 şi nr. 1.872-1.873D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, prevederile de lege criticate fiind contrare art. 1 alin. (4), art. 44 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie. În acest sens, instanţa reţine că Legea nr. 17/2014 instituie o procedură derogatorie de la dreptul comun cu privire la exercitarea dreptului de preempţiune în cazul vânzării unui teren agricol situat în extravilan. Diferenţele esenţiale constau în obligativitatea parcurgerii procedurii speciale reglementate de art. 3, 4, 6, 7 şi 9 din Legea nr. 17/2014, de natură a asigura o transparenţă extinsă a vânzării, precum şi în sancţiunea nulităţii vânzării, în cazul în care aceasta s-a realizat la un preţ mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare sau în condiţii mai avantajoase. Dacă transmiterea dreptului de proprietate a avut loc ca efect al unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act de vânzare-cumpărare, instanţa judecătorească are obligaţia de a pronunţa o asemenea hotărâre doar dacă procedura prealabilă prevăzută de art. 3 şi 4 din Legea nr. 17/2014 a fost respectată, iar dacă nu au fost efectuate formalităţile, acţiunea promovată în pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare devine inadmisibilă. Instanţa mai arată că, prin posibilitatea registratorului de la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară de a verifica dacă hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea condiţiilor Legii nr. 17/2014, se produce o imixtiune a puterii administrative (oficiul de carte fundară fiind autoritate administrativă organizată în baza Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în subordinea Agenţiei Naţionale de Publicitate şi Cadastru Imobiliare, care la rândul ei se află în subordinea Guvernului) în sfera puterii judecătoreşti, autoritatea administrativă putând să contrazică şi să ignore o hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat. De asemenea invocă prevederile art. 44 din Constituţie şi cele ale art. 20 raportate la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, paragraful 103, în dosarele nr. 1.874D/2Q15 şi 1.875D/2015, Judecătoria Caracal nu şi-a exprimat opinia.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1 j din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul, în dosarele nr. 1.776D/2015, nr. 1.810- 1.813D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 este neîntemeiată. În ceea ce priveşte art. 20 şi art. 21 din Constituţie susţine că nimic nu îl împiedică pe promitentul-cumpărător să exercite măsuri de conservare a drepturilor sale în condiţiile art. 1.558 şi următoarele din Codul civil, respectiv să solicite instanţei competente dreptul ca în numele debitorului său să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 17/2014 stabilite în sarcina vânzătorului. Referitor la încălcarea art. 44 din Constituţie, Guvernul apreciază că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 stabilesc atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului şi condiţiile reglementate de art. 3,4 şi 9 din Legea nr. 17/2014. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, iar nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, antecontractul dând naştere unui drept de creanţă, nu unui drept real. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 38 din 3 februarie 2015 şi nr. 755 din 16 decembrie 2014. Guvernul, în dosarele nr. 1.872-1.875D/2015, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 este întemeiată în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie în măsura în care operaţiunile desfăşurate de registratorul de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (reprezentant al puterii executive) duc la revizuirea celor statuate în mod definitiv prin hotărârea instanţei de judecată, hotărâre ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. De asemenea, prin operaţiunile avute în vedere de registratorul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară cu ocazia respingerii cererii de înregistrare a dreptului de proprietate în cartea fundară obţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti-fiind incidente art. 5571 coroborat cu art. 888 din Codul civil pot fi create premisele apariţiei unor limite disproporţionate ale dreptului de proprietate, contrar art. 20 din Constituţie în raport cu art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Avocatul Poporului face, mai întâi, precizarea că prin art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, pentru claritatea textului şi o aplicare mai judicioasă (după cum rezultă din motivarea Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor), dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate. Astfel, arată că, în prezenta cauză, deşi la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate erau în vigoare prevederile care impuneau ca toate cererile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate să fie respinse dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 17/2014, autorul a ales să critice normele legale iniţiale. De asemenea arată că „din cercetările efectuate, a rezultat faptul că prin trei sentinţe civile, pronunţate de Tribunalul Olt (...) s-au admis acţiunile autorului excepţiei şi s-a constatat că anumite hotărâri arbitrale îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 603 din Codul de procedură civilă.” în prezenta cauză, hotărârea judecătorească în baza căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a fost obţinută pe calea dreptului comun, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, astfel că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 nu apar ca fiind aplicabile în prezenta speţă, motiv pentru care devin incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Referitor la criticile de neconstituţionalitate expuse de autorul excepţiei menţionează faptul că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează doar operaţiunea de verificare a condiţiilor de legalitate şi, prin urmare, atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească pronunţată în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, nu este pusă în discuţie respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se porneşte de la prezumţia de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătoreşti. Faţă de cele prezentate consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu

au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014. Din notele scrise depuse de autorului excepţiei rezultă că acesta critică art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma iniţială, potrivit căruia: „Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.” Anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 fuseseră modificate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricola şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, având în prezent, următorul cuprins: „Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege. “

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, pronunţându-se asupra aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, invocată de acelaşi autor, cu aceeaşi motivare, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014. În esenţă, Curtea a reţinut că, similar cu situaţia din cauzele de faţă, autorul excepţiei, în calitate de cumpărător, a formulat în cursul anului 2015 cereri de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unor terenuri aflate în extravilan, drept de proprietate dobândit prin sentinţele civile nr. 715, nr. 714, nr. 711, respectiv 716, toate din 30 iunie 2015, ale Tribunalului Olt, prin care s-a constatat că hotărârile arbitrale pronunţate, care ţin loc de contract de vânzare, îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

19. Din considerentele încheierilor de sesizare, precum şi din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate depusă la dosare de autorul acesteia înainte de pronunţarea încheierilor de sesizare reiese că autorul critică dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma iniţială, dispoziţii potrivit cărora: „Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.” însă, urmărind succesiunea în timp a dispoziţiilor criticate, Curtea a reţinut că, începând cu data de 16 mai 2014, dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, având următorul cuprins: „Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.” Prin urmare, Curtea a reţinut că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu mai erau în vigoare la data formulării cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară şi nu mai produceau efecte juridice. Astfel, autorul excepţiei a formulat pe parcursul anului 2015 cereri de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, în temeiul noilor dispoziţii ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, în forma modificată prin Legea nr. 68/2014, dispoziţii care intraseră în vigoare începând cu data de 16 mai 2014 şi care, potrivit principiului tempus regit actum, se aplică cererilor de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, formulate de autorul excepţiei,

20. Totodată, autorul excepţiei susţine că, deşi a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate cu respectarea Legii nr. 17/2014, acte care erau menţionate şi în cuprinsul hotărârii arbitrale, cererile prin care a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate au fost respinse de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt, după ce a analizat înscrisurile justificative depuse, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Normele metodolog ce de aplicare a Legii nr. 17/2014, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului apărării naţionale şi al viceprim-ministrului, ministrul culturii, nr. 719/740/M.57/2.333/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 30 mai 2014, potrivit cărora: „Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în baza unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare sau în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public va fi însoţită de copia legalizată a următoarelor înscrisuri: [...] b) adresă emisă de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii, iar, după caz, avizul specific emis de către acest minister, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (4) din lege şi ale normelor metodologice de aplicare a acesteia prevăzute în anexa nr. 3 la ordin:”. Or, aceste critici vizează aplicarea Normelor metodologice ale Legii nr. 17/2014 de către registratorul de carte funciară şi nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate, intrând în competenţa instanţei de judecată să soluţioneze plângerea formulată împotriva încheierii de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum şi cererea autorului excepţiei prin care solicită dispunerea de către instanţă a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Aşadar, aspectele invocate de autorul excepţiei constituie probleme de interpretare şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii, iar nu probleme de constituţionalitate a textului de lege criticat care să intre în competenţa Curţii Constituţionale.

21. În consecinţă, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, astfel cum a fost formulată.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.384/207/2015, nr. 3.372/207/2015, nr. 3.382/207/2015, nr. 3.383/207/2015, nr. 3.385/207/2015, nr. 3.375/207/2015, nr. 3.377/207/2015, nr. 3.379/207/2015 şi nr. 3.380/207/2015 ale Judecătoriei Caracal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caracal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 711

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Lupaşcu, Lenuţa Manuela Adăscăliţei, Vecturica Răuţă, Elena Ruset, Carmen Gorovei şi Alina Mădălina Albescu În Dosarul nr. 1.131/110/2014/a 1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.663D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate gradele de jurisdicţie, iar legiuitorul are libertatea de a stabili regulile de procedură.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 24 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.131/110/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de recurentele Mirela Lupaşcu, Lenuţa Manuela Adăscăliţei, Vecturica Răuţă, Elena Ruset, Carmen Gorovei şi Alina Mădălina Albescu, în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva unei decizii civile a Curţii de Apel Bacău prin care s-a admis apelul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bacău şi s-a respins acţiunea privind anularea deciziilor prin care pârâtă a respins dreptul la venitul lunar de completare, solicitat ca urmare a concedierii colective, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare.

5, În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia arată că legiuitorul a prevăzut calea de atac extraordinară a recursului împotriva hotărârilor date în apel, împotriva hotărârilor date fără drept de apel, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Nu există o raţiune obiectivă pentru care hotărârile date în apel în cazul conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale să fie excluse de la această cale de atac. Faptul că sentinţele date în materia conflictelor de munca pot fi atacate cu apel nu constituie o garanţie că hotărârea dată în această cale de atac nu va conţine erori ce ar putea fi încadrate m motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, exact ca în speţa de faţă [art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material].

6. Autoarele excepţiei consideră că se produce o situaţie de inegalitate de tratament pentru cetăţenii care au deduse judecăţii cauze ce au ca obiect conflicte de muncă şi asigurări sociale prin comparaţie cu cetăţenii care au deduse judecăţii cauze soluţionate în apel şi supuse dublului grad de jurisdicţie. Simpla calificare a cauzei drept conflict de muncă nu poate duce la crearea unei situaţii de inegalitate de tratament în faţa legii. În concluzie, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă creează o situaţie discriminatorie între cetăţenii care au deduse judecăţii cauze ce au ca obiect litigii de muncă soluţionate în apel şi nesupuse recursului şi cetăţenii care au deduse judecăţii cauze civile soluţionate în apel şi care sunt supuse dublului grad de jurisdicţie.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 500 din 30 iunie 2015 şi nr. 517 din 7 iulie 2015. Astfel, arată că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui proceduri destinate să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii şi descongestionarea instanţelor judecătoreşti de anumite cauze. Nu este contrar principiului egalităţii în fala legii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, cât timp acestea asigură egalitatea juridica a cetăţenilor în utilizarea lor. În ceea ce priveşte reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Înalta Curte împărtăşeşte argumentul Curţii Constituţionale ce a statuat în repetate rânduri că, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În speţă, părţile au putut exercita calea de atac a apelului, astfel încât nu se poate reţine o încălcare a principiului accesului liber la justiţie în condiţiile în care legea nu prevederi calea de atac a recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată, nici în raport cu prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea pronunţată de înaltă Curte de Casaţia şi Justiţie, îl reprezintă dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu observaţia că dispoziţiile legale criticate din noul Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013. Până la această dată se aplică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, care are acelaşi conţinut normativ. Guvernul arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Noul Cod de procedură civilă exceptează de la calea extraordinară de atac a recursului hotărârile pronunţate în materiile prevăzute la art. 483 alin. (2). În doctrină s-a arătat că noul Cod de procedură civilă a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătoreşti, anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluţia fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Raţiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanţei supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. Soluţia legislativă criticată trebuie analizată în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care, cum s-a arătat în doctrină, a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac şi rolul recursului, apelul fiind calea de atac obişnuită de drept comun, iar recursul fiind o cale extraordinară de atac. În final, în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 350 din 7 mai 2015, nr. 500 din 30 iunie 20Î5 şi nr. 517 din 7 iulie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. burtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, ÎS reprezintă prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului “. Însă, Curtea constată că aceste dispoziţii se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015. În procesul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere că este început în anul 2014, se aplică art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 [având un conţinut similar cu cel al art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă], care prevede că: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 Ut. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai ape/u/u/.Având în vedere acestea, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a treia referitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale din Legea nr. 2/2013.

13. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. “ în acest sens, potrivit ârt 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, „Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal”, iar art. 214 din aceeaşi lege stabileşte că „Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

15. În cauza de faţă, autoarele excepţiei au avut acces la judecarea cauzei în primă instanţă, precum şi în apel, care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Curtea reţine că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, recursul era singura cale de atac permisă împotriva hotărârilor pronunţate asupra cererilor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale, cale de atac devolutivă în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865. Pronunţându-se asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea a reţinut că utilizarea unei singure căi de atac ordinare - recursul -, cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă şi suprimarea căii de atac a apelului, prevăzute de dispoziţiile legale criticate, au ca finalitate doar asigurarea celerităţii soluţionării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea drepturilor fundamentale invocate. De altfel, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.”

16. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13, sau Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016).

17. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 privind egalitatea în drepturi din Legea fundamentală - întrucât, în opinia autoarelor excepţiei, se creează o „situaţie discriminatorie între cetăţenii care au deduse judecăţii cauze ce au ca obiect litigii de muncă soluţionate în apel şi nesupuse recursului şi cetăţenii care au deduse judecăţii cauze civile soluţionate în apel şi care sunt supuse dublului grad de jurisdicţie” -, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, recursul este o cale de atac nedevolutivă, nefiind permisă rejudecarea fondului, pe calea recursului realizându-se exclusiv o analiză a legalităţii hotărârii atacate, iar nu şi a temeiniciei acesteia. În acest context, legiuitorul a prevăzut că anumite hotărâri, pronunţate în anumite materii, cum sunt conflictele de muncă şi asigurări sociale, să fie atacate numai cu apel, singura cale de atac devolutivă, potrivit art. 476 din Codul de procedură civilă,

18. Cu privire la raţiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor de muncă, prin Decizia nr. 703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, Curtea a reţinut că, având în vedere specificul şi implicaţiile lor sociale, conflictele de muncă se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac. Nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări.

19. Având în vedere aceste considerente nu se poate susţine că dispoziţiile care reglementează numai posibilitatea formulării apelului în cazul conflictelor de muncă ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi”

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mirela Lupaşcu, Lenuţa Manuela Adăscăliţei, Vecturica Răuţă, Elena Ruset, Carmen Gorovei şi Alina Mădălina Albescu în Dosarul nr. 1.131/110/20i4/a 1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Reformă Feroviară şi pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2016 privind înfiinţarea Autorităţii de Reformă Feroviară,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Reformă Feroviară, denumită în continuare A.R.F., instituţie publică ce îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii.

Art. 2. - În realizarea scopului său, A.R.F., prin structurile sale de specialitate, desfăşoară activităţile prevăzute de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2016 privind înfiinţarea Autorităţii de Reformă Feroviară.

Art. 3. - În exercitarea atribuţiilor specifice, personalul de specialitate al A.R.F. are drept de acces pe toate mijloacele de transport feroviar, inclusiv în cabina de conducere a acestora, în unităţile cu specific feroviar care funcţionează sub autoritatea sau în subordinea Ministerului Transporturilor, în unităţile operatorilor de transport feroviar, în unităţile administratorului şi gestionarilor de infrastructură feroviară, pe baza legitimaţiei speciale emise şi În condiţiile stabilite prin decizie a preşedintelui A.R.F.

Art. 4. - (1) Structura organizatorică a A.R.F. este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Numărul maxim de posturi este 79.

(3) Statul de funcţii, atribuţiile şi sarcinile din cadrul A.R.F. se aprobă prin decizie a Preşedintele A.R.F., în condiţiile legii.

(4) în cadrul structurii organizatorice prevăzute în anexă se pot înfiinţa, în condiţiile legii, servicii, birouri şi compartimente, prin decizie a preşedintelui A.R.F,

Art. 5. - (1) A.R.F este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat.

(2) Preşedintele A.R.F. este ordonator terţiar de credite pentru fondurile alocate în conformitate cu prevederile legale.

(3) în exercitarea atribuţiilor sale preşedintele A.R.F. emite decizii, în condiţiile legii.

Art. 6. - (1) în activitatea sa, preşedintele A.R.F. este ajutat de un director general care este înlocuitorul de drept al preşedintelui

(2) Atribuţiile directorului general şi ale directorului de direcţie vor fi stabilite prin decizie a preşedintelui A.R.F.

Art. 7. - (1) Preşedintele reprezintă A.R.F. în raporturile cu alte instituţii şi autorităţi publice, companii şi societăţi feroviare, organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice sau juridice.

(2) Preşedintele poate delega directorului general sau directorului de direcţie o parte din atribuţiile sale în conformitate cu reglementările în vigoare.

Art. 8. - Preşedintele îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:

a) conduce activitatea A.R.F.;

b) emite decizii pentru implementarea măsurilor de reformă feroviară, cu excepţia celor care se referă la scoaterea din funcţiune a unor sectoare de transport feroviar, cu avizul prealabil al ministrului transporturilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) organizează, coordonează şi îndrumă activitatea A.R.F., exercitând toate prerogativele stabilite de lege;

d) numeşte şi revocă, angajează şi concediază, după caz, personalul A.R.F. şi Ti stabileşte salariile, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli, potrivit legii;

e) aprobă promovarea şi sancţionarea personalului A.R.F., potrivit prevederilor legale;

f) aprobă Regulamentul de ordine interioară şi Regulamentul de organizare şi funcţionare detaliat;

g) aprobă procedurile, instrucţiunile şi ghidurile specifice activităţii A.R.F,;

h) aprobă planul anual de audit intern al A.R.F.;

i) coordonează activitatea de evaluare a performanţelor profesionale ale personalului A.R.F.;

j) aprobă şi coordonează implementarea planului anual de formare profesională şi perfecţionare a personalului propriu;

k) aprobă deplasarea în ţară şi, după caz, în străinătate a personalului A.R.F. pentru participare la acţiuni de analiză şi/sau de documentare, precum şi participarea la grupuri de lucru, sesiuni, seminare, conferinţe, şcolarizări sau altele asemenea;

l) încheie contractele de achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii;

m) coordonează, la nivelul A.R.F,, activitatea de elaborare a proiectelor de acte normative specifice domeniului său de activitate sau de modificare a celor în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 62/2016;

n) semnează raportul de activitate al A.R.F. referitor la stadiul îndeplinirii măsurilor de reformă feroviară, care este prezentat anual Guvernului;

o) reprezintă A.R.F. în relaţiile cu terţii şi semnează actele ce o angajează faţă de aceştia, pe baza şi în limitele conferite de legislaţia în vigoare;

p) reprezintă A.R.F. în raport cu organismele internaţionale în domeniu;

q) reprezintă A.R.F. în relaţiile cu mass-media şi cu societatea civilă;

r) exercită orice atribuţii pentru realizarea oricăror altor activităţi necesare scopului pentru care a fost înfiinţată;

s) stabileşte strategia de dezvoltare sau de modernizare a A.R.F.;

t) exercită orice atribuţii care îi revin din acte normative în vigoare.

Art. 9. - A.R.F. întocmeşte, anual, proiectul de buget în conformitate cu prevederile legale în vigoare, care se aprobă de către Ministerul Transporturilor.

Art. 10. - (1) în conformitate cu prevederile art. 12 din prezenta hotărâre, A.R.F. preia de la Ministerul Transporturilor două posturi şi personalul aferent în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2016, iar încadrarea acestuia se va face în termenele şi cu respectarea procedurilor legale aplicabile fiecărei categorii de personal.

(2) Personalul A.R.F. este format din funcţionari publici şi personal contractual.

(3) Numirea personalului A.R.F., raporturile de serviciu, precum şi sancţiunile disciplinare şi răspunderea personalului A.R.F. se fac potrivit prevederilor legale.

(4) Personalul A.R.F. este supus prevederilor regulamentului de ordine interioară al A.R.F., care se aprobă de către preşedintele A.R.F.

(5) Atribuţiile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi compartimentelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare detaliat, care se aprobă de către preşedintele A.R.F.

Ârt. 11. - A.R.F. are obligaţia de a prezenta anual Guvernului, la finalul exerciţiului bugetar, un raport de activitate referitor la stadiul îndeplinirii măsurilor de reformă feroviară.

Art. 12. - (1) Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(1) Numărul maxim de posturi este de 486, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului.”

2. La anexa nr. 2 la litera A, după numărul curent 2 se Introduce un nou număr curent, numărul curent 3, cu următorul cuprins:

 

„3

Autoritatea de Reformă Feroviară

Bucureşti

79”

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul transporturilor,

Dragoş Titea,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

p. Ministrul delegat pentru fonduri europene,

Luminiţa Zezeanu,

secretar de stat

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian-Marius Dobre,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 2 martie 2017.

Nr. 98.

 

ANEXĂ

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Autorităţii de Reformă Feroviară

 

Număr maxim de posturi 79

 

 

 

 

Preşedinte ARF

 

 

 

Autoritatea de Reformă Feroviară

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biroul relaţii externe, transparenţă, relaţii instituţionale

 

 

Compartimentul de asistenţa conducerii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compartimentul audit intern

 

 

Serviciul juridic şi resurse umane

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compartimentul sisteme informatice, statistică, organizare, calitate, prevenire şi protecţie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia economică şi finanţări

 

 

 

 

Direcţia generală contracte servicii publice, material rulant, restructurare reţea feroviară, monitorizare performanţă

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Serviciul contracte servicii publice şi reglementări

 

 

Serviciul achiziţii, închiriere, monitorizare material rulant

 

Serviciul strategie, eficientizare, restructurare reţea feroviară

 

 

 

 

 

 

 

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Gheorghe Bogdan Tomoiagă în funcţia de secretar de stat la Ministerul Turismului

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Gheorghe Bogdan Tomoiagă se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Turismului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 martie 2017.

Nr. 230.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Eugen Constantin Uricec în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Eugen Constantin Uricec se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 martie 2017.

Nr. 231.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Andrei Petrişor Maioreanu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Energiei

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Andrei Petrişor Maioreanu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Energiei.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 martie 2017.

Nr. 232.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Ciprian Pandea în funcţia de subsecretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ciprian Pandea se numeşte în funcţia de subsecretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 7 martie 2017.

Nr. 233.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

 

În temeiul prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

 

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 februarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 6 martie 2017.

Nr. 398.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 8S/2005)

 

LISTA

eşalonării pe zile a plăţii salariilor ordonatorilor principali de credite şi instituţiilor publice subordonate

 

Cod în profil departamental

Denumirea ordonatorului principal de credite

Data păţii salariilor

1

Administraţia Prezidenţială

7

2

Senatul României

5

3

Camera Deputaţilor

5

4

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

8

5

Curtea Constituţională

5

6

Consiliul Legislativ

5

7

Curtea de Conturi

10

8

Consiliul Concurenţei

10

9

Avocatul Poporului

6

10

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

12

11

Consiliul Naţional al Audiovizualului

8

13

Secretariatul General al Guvernului

10

14

Ministerul Afacerilor Externe

15

15

Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

15

16

Ministerul Finanţelor Publice

10

17

Ministerul Justiţiei

10

18

Ministerul Apărării Naţionale

15

19

Ministerul Afacerilor Interne

14

20

Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale

15

21

Ministerul Tineretului şi Sportului

14

22

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

12

23

Ministerul Mediului

10

24

Ministerul Transporturilor

12

25

Ministerul Educaţiei Naţionale

14

26

Ministerul Sănătăţii

15

27

Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale

15

28

Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

10

29

Ministerul Public

13

30

Agenţia Naţională de Integritate

15

31

Serviciul Român de Informaţii

15

32

Serviciul de Informaţii Externe

14

33

Serviciul de Protecţie şi Pază

15

34

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

14

35

Ministerul Economiei

10

36

Ministerul Energiei

10

37

Academia Română

14

38

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

14

39

Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

10

40

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

12

41

Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

7

42

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

10

43

Agenţia Naţională de Presă AGERPRES

10

44

Institutul Cultural Român

12

47

Consiliul Superior al Magistraturii

10

48

Autoritatea Electorală Permanentă

10

49

Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social

10

50

Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

10

51

Consiliul Economic şi Social

7

52

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

10

53

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului

10

55

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

10

56

Academia Oamenilor de Ştiinţă din România

12

58

Consiliul de monitorizare a implementării Convenţiei

15

59

Ministerul Turismului

10

60

Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat

10

61

Ministerul Cercetării şi Inovării

14

62

Ministerul Apelor şi Pădurilor

10

63

Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul

10

64

Ministerul pentru Românii de Pretutindeni

15

3

Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate

15

4

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

10

5

Autoritatea de Supraveghere Financiară

5

7

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior

5

8

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

10

9

Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale

10

17

Registrul Urbaniştilor din România

12

19

Institutul de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României

10

 

REPUBLICĂRI

 

HOTĂRÂREA GUVERNULUI Nr. 233/2012

privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora*)

 


*) Republicată în temeiul art. VII din Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private romane în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 12 august 2016, dându-se textelor o nouă numerotare.

Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 2 aprilie 2012.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta hotărâre reglementează metodologia de autorizare a organismelor private române să desfăşoare servicii şi activităţi în domeniul adopţiei interne, precum şi serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de acestea în cadrul procedurii adopţiei interne.

Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, prin organisme private se înţelege asociaţiile, fundaţiile, federaţiile, precum şi filialele acestora, înfiinţate în condiţiile legii.

Art. 3. - Autorizarea prevăzută la art. 1 se realizează de Către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, denumită în continuare A.N.P.D.C.A., şi se acordă pentru o perioadă de doi ani de la data emiterii ei, specificându-se serviciile şi activităţile pe care organismul privat le poate desfăşura.

Art. 4. - (1) Pentru prestarea/desfăşurarea efectivă a serviciilor şi activităţilor pentru care a fost autorizat, organismul privat are obligaţia de a încheia protocoale de colaborare cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare DGASPC, în a căror rază administrativ-teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea

(2) Organismul privat are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la încheierea protocoalelor de colaborare prevăzute la alin, (1), să transmită o fotocopie a acestora A.N.P.D.C.A.

 

CAPITOLUL II

Condiţii de autorizare

 

Art. 5. - Organismele private române care solicită autorizarea în vederea desfăşurării de servicii şi activităţi în domeniul adopţiei interne trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) Să fie persoane juridice române, fără scop lucrativ, constituite în condiţiile legii;

b) să aibă înscris în statut desfăşurarea de activităţi în domeniul adopţiei şi în domeniul protecţiei drepturilor copilului;

c) scopul şi obiectul de activitate, înscrise în statut, să fie în conformitate cu prevederile legislaţiei române;

d) să dispună de resursele materiale necesare pentru desfăşurarea activităţilor a căror autorizare o solicită sau să demonstreze capacitatea de a atrage resursele necesare;

e) să aibă relaţii contractuale pe perioada pentru care se solicită autorizaţia cu cel puţin 3 specialişti, absolvenţi ai învăţământului universitar cu diplomă de licenţă - unul în specializarea asistenţă socială, anul în specializarea psihologie şi unul în drept sau ştiinţe juridice;

f) persoanele din conducerea organismului privat, precum şi cele prevăzute la lit. e) să nu fi fost condamnate definitiv pentru

o infracţiune săvârşită cu intenţie şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;

g) să aibă proceduri/metodologii de lucru conforme cu principiile şi prevederile legale în materia adopţiei, precum şi proceduri de evaluare periodică a satisfacţiei beneficiarilor;

h) să aibă prevăzută în regulamentele proprii obligativitatea păstrării confidenţialităţii de către persoanele angajate şi colaboratori a datelor şi informaţiilor la care au acces referitoare la copiii adoptaţi, adoptatori şi părinţii fireşti;

i) să asigure măsurile necesare în vederea protecţiei datelor şi informaţiilor prevăzute la lit. h);

j) să aibă asistenţi maternali angajaţi ori servicii rezidenţiale proprii, în situaţia în care solicită autorizarea pentru a desfăşura activităţile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a)-c).

 

CAPITOLUL III

Procedura de autorizare

 

Art. 6. - În vederea obţinerii autorizaţiei, organismele private vor depune o cerere însoţită de următoarele documente:

a) actul constitutiv şi statutul, în copie legalizată sau certificată;

b) încheierea judecătorească prin care s-a admis cererea de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau, după caz, în Registrul federaţiilor a organismului privat;

c) regulamentul intern al organismului privat solicitant;

d) lista personalului care va realiza activităţile în domeniul adopţiei, însoţită de cv-urile acestora, diplomele de studii şi contractele în baza cărora îşi vor desfăşura activitatea; diplomele de studii şi contractele se depun în copie legalizată sau certificată;

e) documentele prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei, în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 lit. e);

f) angajamentul personalului din conducerea organismului privat, al persoanelor angajate, precum şi al colaboratorilor, care au acces la date şi informaţii referitoare la copiii adoptaţi, adoptatori, părinţii fireşti şi rudele biologice ale adoptatului, cu privire la păstrarea confidenţialităţii acestor date;

g) document de prezentare a organismului privat care să cuprindă şi descrierea activităţilor planificate şi a metodologiilor/procedurilor de lucru utilizate;

h) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor din conducerea organismului privat, precum şi ale persoanelor prevăzute la art. 5 lit. e);

i) declaraţia reprezentantului legal al organismului privat prin care se obligă să prezinte A.N.P.D.C.A. raportul anual de activitate în vederea reînnoirii autorizaţiei, precum şi rapoarte periodice, la cererea acestuia;

j) angajamentul reprezentantului legai de a informa A.N.P.D.C.A. cu privire la schimbările în urma cărora condiţiile de autorizare nu mai sunt îndeplinite, în maximum 15 zile de la data la care a luat cunoştinţă de producerea acestora;

k) în situaţia în care se solicită autorizarea pentru activităţile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a)-c), licenţa de funcţionare a serviciilor rezidenţiale proprii sau, după caz, a serviciilor de asistenţă maternală, în copie certificată, ori contractele de muncă ale asistenţilor maternali, în copie certificată, în cazul solicitanţilor care deţin licenţă provizorie pentru serviciile de asistenţă maternală.

Art. 7. - În vederea autorizării, A.N.P.D.C.A. poate solicita de la organismul privat sau de la alte autorităţi competente orice alte informaţii pe care le va considera pertinente.

Art. 8. - (1) A.N.P.D.C.A. va soluţiona cererea de eliberare a autorizaţiei în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Pentru motive temeinice, la iniţiativa A.N.P.D.C.A. sau a solicitantului, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă de maximum 15 zile. Prelungirea termenului prevăzut la alin. (1), precum şi durata acestei prelungiri, în cazul în care iniţiativa aparţine A.N.P.D.C.A., se motivează în mod corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(3) în situaţia în care documentaţia depusă nu este completă, solicitantul este informat de către A.N.P.D.C.A., în termen de maximum 10 zile de la înregistrarea cererii, în vederea completării documentelor.

Art. 9. - (1) Analizarea cererii şi a documentaţiei depuse se realizează de către persoanele desemnate prin decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A., care întocmesc un raport ce conţine propunerea privind eliberarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare.

(2) în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale, preşedintele A.N.PD.C.A. emite o decizie prin care autorizează organismul privat să desfăşoare servicii şi activităţi în domeniul adopţiei interne.

(3) Autorizaţia este valabilă pentru o perioadă de doi ani de la date emiterii.

(4) în decizia prevăzută la alin, (2) se vor menţiona serviciile şi activităţile pe care organismul privat a fost autorizat să le desfăşoare în cadrul procedurii adopţiei interne.

(5) în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale de autorizare, decizia prin care se respinge cererea de autorizare a solicitantului va conţine şi indicarea expresă a motivelor care justifică această soluţie.

(6) Decizia privind eliberarea autorizaţiei sau respingerea cererii de autorizare se transmite solicitantului în maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii ei.

Art. 10. - Decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A., prin care a fost soluţionată cererea de autorizare, poate fi atacată în contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 11. - (1) Autorizaţia poate fi reînnoită, la solicitarea organismului privat, fiind însoţită de documentele prevăzute la art. 6, de un raport anual de activitate, precum şi de un raport întocmit de DGASPC/DGASPC-urile cu care a colaborat, vizând modul în care organismul privat a desfăşurat activităţile pentru care a fost autorizat.

(2) La soluţionarea cererii privind reînnoirea autorizaţiei se va avea în vedere şi modul în care organismul privat a implementat eventualele propuneri şi recomandări formulate ca urmare a realizării unor acţiuni de control de către A.N.P.D.C.A.

Art. 12. - (1) Autorizaţia acordată în condiţiile prezentei hotărâri poate li suspendată de către A.N.P.D.C.A. în situaţia în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de autorizare prevăzute la art. 5 lit. d), e) şi g).

(2) Suspendarea autorizaţiei poate fi dispusă şi în situaţia în care A.N.P.D.C.A. constată că organismul privat nu dă curs propunerilor şi recomandărilor formulate ca urmare a realizării unor acţiuni de control de către această instituţie.

(3) Decizia privind suspendarea autorizaţiei se comunică atât organismului privat, cât şi DGASPC/DGASPC-urilor care se află în relaţie contractuală cu aceste în maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii.

(4) în perioada de suspendare a autorizaţiei, organismul privat nu mai poate desfăşura activităţi în domeniul adopţiei.

(5) Decizia privind suspendarea autorizaţiei poate fi revocată dacă organismul privat face dovada încetării cauzelor care au stat la baza luării acestei măsuri.

Art. 13. - (1) Autorizaţia poate fi retrasă de către A.N.P.D.C.A., prin decizie, în următoarele situaţii:

a) nu mai sunt îndeplinite condiţiile de autorizare prevăzute la art. 5 lit. a)-c), f);

b) nerespectarea de către personalul din conducerea organismului privat, precum şi de către persoanele prevăzute la art. 5 lit. e) a obligaţiei vizând păstrarea confidenţialităţii datelor şi informaţiilor la care au acces referitoare la copiii adoptaţi, adoptatori şi părinţii fireşti;

c) nerespectarea angajamentului prevăzut la art. 6 lit. j);

d) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) şi la art. 5 lit. g) şi j).

(2) Decizia privind retragerea autorizaţiei se comunică organismului privat, precum şi DGASPC/DGASPC-urilor care se află în relaţie contractuală cu acesta în maximum 5 zile lucrătoare de la data emiterii,

Art. 14. - Autorizaţia încetează de drept în următoarele situaţii:

a) divizarea, transformarea, fuzionarea sau dizolvarea organismului privat;

b) împlinirea termenului pentru care a fost acordată.

Art. 15. - Decizia vizând suspendarea sau retragerea autorizaţiei poate fi atacată în contencios administrativ, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL IV

Serviciile şi activităţile ce pot fi prestate/desfăşurate de organismele private autorizate în cadrul procedurii adopţiei interne

 

 

Art. 16. - Beneficiarii serviciilor şi activităţilor prestate/desfăşurate în cadrul procedurilor de adopţie internă de către organismele private care îndeplinesc condiţiile de autorizare prevăzute la art. 5 sunt:

a) copiii care au fost sau urmează să fie adoptaţi;

b) adoptatorii;

c) părinţii fireşti şi familia extinsă;

d) comunitatea - persoanele fizice, precum şi membrii organizaţi ai colectivităţilor locale.

Art. 17. - (1) Activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private, adresate copiilor care au fost sau urmează să fie adoptaţi, sunt:

a) informarea şi consilierea copilului cu privire la modificarea obiectivelor planului individualizat de protecţie şi includerea adopţiei interne ca finalitate a acestuia, precum şi referitor la procesul de adopţie, la implicaţiile şi consecinţele adopţiei, etapele, procedurile şi activităţile specifice;

b) informarea şi consilierea copilului cu privire la modul şi consecinţele exprimării consimţământului la adopţie sau, după caz, în vederea exprimării opiniei sale în cadrul procedurilor de adopţie, precum şi cu privire la motivul pentru care opinia sa nu a fost luată în considerare;

c) realizarea demersurilor necesare acomodării copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare în vederea facilitării potrivirii practice;

d) asistenţa de specialitate a copilului pentru care nu s-a putut identifică o familie adoptatoare potrivită, în cazul în care demersurile de adopţie ale copilului au eşuat sau adopţia a încetat;

e) întocmirea unor materiale de informare adresate copiilor cu privire la procedurile, demersurile şi efectele adopţiei;

f) activităţile postadopţie prevăzute de lege.

(2) Activităţile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) pot fi realizate de către organismele private autorizate doar în cazul în care copilul beneficiază de o măsură de protecţie specială dispusă în condiţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la un asistent maternal angajat al acestuia sau, după caz, la un serviciu rezidenţial al organismului privat.

Art. 18. - Activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private destinate adoptatorilor sunt:

a) informarea familiilor/persoanelor care îşi exprimă intenţia de a adopta cu privire la documentaţia necesară, la demersurile şi la durata procedurilor adopţiei interne;

b) pregătirea adoptatorilor pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte;

c) informarea şi consilierea adoptatorilor cu privire la demersurile legale necesare dezvăluirii, în condiţiile legii, a identităţii părinţilor fireşti ai copilului şi, după caz, necesare contactării acestora şi/sau a rudelor biologice de către copil;

d) activităţile postadopţie prevăzute de lege;

e) evaluarea adoptatorului sau familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului.

Art. 19. - Activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private, destinate părinţilor fireşti şi familiei extinse a copiilor care au fost sau urmează să fie adoptaţi, sunt:

a) asigurarea de asistenţă de specialitate în situaţia încetării adopţiei;

b) consilierea şi pregătirea părinţilor fireşti şi/sau a rudelor biologice pentru realizarea contactelor cu adoptatul.

Art. 20. - (1) Serviciile ce pot fi prestate de către organismele private destinate comunităţii vizează informarea şi promovarea adopţiei interne în scopul conştientizării problematicii şi nevoilor beneficiarilor şi creşterii numărului adopţiilor interne.

(2) în vederea realizării serviciilor prevăzute la alin. (1) pot fi organizate întâlniri, conferinţe, comunicări, campanii de mediatizare, editare de publicaţii, precum şi orice alte servicii de promovare a adopţiei interne.

(3) în cazul în care se solicită autorizarea doar pentru realizarea serviciilor prevăzute la alin. (1), nu este aplicabilă condiţia prevăzută la art. 5 lit. e).

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 21. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 7 aprilie 2012.

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. III şi V din Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, care nu sunt încorporate în forma republicată şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale acesteia:

Art. III. - (1) Organismele private române care deţin autorizaţii emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora, valabile la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, şi care doresc să realizeze până la expirarea termenului pentru care au fost autorizate şi activitatea de evaluare a adoptatorului sau familiei adoptatoare pot solicita Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, denumită în continuare A.N.P.D.C.A., completarea autorizaţiei cu această activitate.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1), la cererea privind completarea autorizaţiei se anexează un document care conţine descrierea metodologiei şi procedurilor de lucru ce urmează a fi utilizate în realizarea evaluării. În situaţia organismelor private autorizate numai pentru realizarea serviciilor de informare şi promovare adopţie internă, la cererea privind completarea autorizaţiei se anexează şi documentele prevăzute la art. 6 lit. d) şi e) din Hotărârea Guvernului nr. 233/2012.

(3) Cererea de completare a autorizaţiei prevăzută la alin. (1) se soluţionează de către A.N.P.D.C.A., prin decizie, în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrare. Decizia de completare se comunică solicitantului în 5 zile lucrătoare de la data emiterii.

(4) în cazul completării autorizaţiei, organismele private au obligaţia încheierii unor acte adiţionale la contractele de colaborare încheiate cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a căror rază administrativ-teritorială îşi desfăşoară activitatea şi a transmiterii unei fotocopii a acestora către A.N.P.D.C.A., în termen de 5 zile de la încheierea lor.

Art. V. - (1) Autorizaţiile emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 233/2012, precum şi cele emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004, valabile la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, îşi menţin valabilitatea până la expirarea termenului pentru care au fost emise.

(2) Contractele de colaborare aflate în derulare, încheiate potrivit art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 233/2012, îşi menţin valabilitatea până la expirarea termenului autorizaţiei în baza căreia au fost încheiate.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.