MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 191/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 191         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 17 martie 2017

 

SUMAR

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

1. – Declaraţie

 

DECRETE

 

297. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 712 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

 

Decizia nr. 714 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

118. - Hotărâre privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Bud Radu din funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare în funcţia publică de inspector guvernamental

 

119. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Satu Mare de către domnul Filip Darius-Graţian

 

120. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Alba de către domnul Zinca Marius

 

121. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Alba de către doamna Popescu Monica

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

272. - Decizie privind numirea prin mobilitate a domnului Bud Radu în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE ORDINULUI ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

 

8. - Hotărâre pentru aprobarea Metodologiei privind acordarea accesului parţial la activitatea profesională în România asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali formaţi în profesie în unul din celelalte state membre

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2016, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

 

ACTE ALE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

DECLARAŢIE

 

În temeiul prevederilor art. 13 pct. 23 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat,

 

Parlamentul României adoptă prezenta declaraţie.

 

Parlamentul României salută clarificările pe care Curtea Constituţională a României le-a adus în Decizia sa din 8 februarie 2017. Declarând neîntemeiate sesizările Consiliului Superior al Magistraturii şi Preşedintelui României, Curtea explică, pe de o parte, cum Parlamentul poate delega Guvernului, printr-o lege specială de abilitare, competenţa de a emite ordonanţe, iar, pe de altă parte, că Executivul „nu are obligaţia constituţională sau legală de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii în materia în care a legiferat, iar Consiliul Superior al Magistraturii nu are abilitarea legală de a emite un astfel de aviz”.

De altfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit de mult că „în cazul elaborării şi emiterii unor alte acte normative, legea nu prevede obligaţia solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că exigenţa acestei autorităţi publice de a aviza acte normative care nu se circumscriu activităţii autorităţii judecătoreşti depăşeşte sfera atribuţiilor sale constituţionale”,

Parlamentul apreciază că, în condiţii normale, asemenea lămuriri nu ar fi fost necesare. Textul Constituţiei este în sine suficient de explicit. Ceea ce a făcut oportună şi necesară decizia Curţii este absenţa manifestă a bunei-credinţe în interpretarea legii fundamentale de către reprezentanţi instituţionali ai autorităţii judecătoreşti, ca şi abuzul de drept al Preşedintelui României, care recurge la sesizarea fără temei a Curţii doar în scopul blocării unui proces politic democratic.

Parlamentul României consideră că recenta decizie a Curţii trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna acţiunilor concertate de subminare a rolului şi prestigiului Parlamentului ca instituţie centrală a democraţiei şi organ reprezentativ suprem al naţiunii noastre. Parlamentul nu va mai accepta pe viitor să fie redus la condiţia de spectator al unor decizii politice ce se iau după criterii netransparente de către persoane care nu şi-au câştigat prin vot dreptul de a decide şi de către agenţi şi agenţii ale statului conduse la rândul lor de persoane numite pentru îndeplinirea unor atribuţii fără caracter politic, de ordin judiciar sau ţinând de sfera siguranţei naţionale.

Pe fond, aceste acţiuni de discreditare a Parlamentului sunt lipsite de o motivaţie raţională. Trebuie afirmat răspicat că toate instrumentele juridice folosite în combaterea corupţiei emană de la Parlament. Ele sunt în mod fundamental expresia voinţei politice a acestuia de a instaura necondiţionat domnia legii şi de a întări instituţiile statului de drept.

Imperfecţiunile cadrului normativ al luptei anticorupţie semnalate cu repetiţie de Curtea Constituţională sunt produse tocmai de urgenţa rareori justificată impusă procesului de adoptare a legilor, unele dintre acestea fiind trecute prin angajarea răspunderii Guvernului. Calitatea legilor creşte ori de câte ori Parlamentul este lăsat să delibereze, fără a fi supus la presiuni exterioare.

Prin această declaraţie, Parlamentul îşi reafirmă supremaţia politică faţă de toate celelalte instituţii publice şi se arată decis să îşi exercite cele trei funcţii fundamentale ce îl revin prin Constituţie: funcţia reprezentativă, funcţia legislativă, precum şi funcţia de alegere şi control al Executivului.

Parlamentul, ca expresie a suveranităţii naţionale, reprezintă societatea românească în ansamblul ei şi cu toate componentele ei. Îi reprezintă deopotrivă pe cei care au votat, indiferent de opţiunea politică, dar şi pe cei care nu s-au prezentat la urne. Funcţia esenţială a Parlamentului este aceea de a da, prin dezbaterile sale, o formă reprezentativă preocupărilor celor mai grave şi profunde ale societăţii. Cunoaşterea publică este indispensabilă într-o democraţie, iar sarcina oricărui Parlament este aceea de a spori calitatea şi sfera gândirii ce animă deliberarea colectivă.

Modul direct de alegere a Preşedintelui României a indus impresia greşită că cel ales este primul reprezentant al naţiunii, că ar fi un preşedinte absolut al românilor, mai legitim şi mai reprezentativ decât Parlamentul. Preşedintele, odată ales, devine prin efectul Constituţiei exterior societăţii, ocupând o poziţie de mediator între aceasta şi autorităţile publice. Preşedintele României reprezintă statul român - conform art. 80 alin. (1) din Constituţie -, cele trei puteri ale acestuia - legislativă, executivă şi judecătorească - fiind nu numai separate între ele, dar şi distincte de societatea cetăţenilor, care este fundamentul statului, dar nu se confundă cu acesta, conform art. 4 alin. (1) din Constituţie.

Parlamentul este organul care asigură legătura constituţională dintre Preşedinte şi societate, aşa cum subliniază procedura care îi cere Preşedintelui să depună jurământul de învestitură în plenul reunit şi să încredinţeze apoi preşedinţilor celor două Camere documentul pe care a semnat jurământul. Parlamentul oglindeşte deci voinţa societăţii, în timp ce Preşedintele exprimă arhitectura instituţională a statului şi o explică atunci când este necesar.

În al doilea rând, Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare a ţării” - art. 61 alin. (1) din Constituţie. Parlamentul acceptă să delege Guvernului, în termeni precişi, exerciţiul acestei autorităţi, nu însă vreunei alte instituţii. Nu poate delega autoritatea însăşi, care este inalienabilă. În temeiul legilor pe care le face şi pe care le modifică suveran, Parlamentul se poate consulta în cursul procesului legislativ cu instituţii publice, cu experţi, cu societatea civilă, cu orice parte interesată. Avizele pe care Parlamentul convine să le solicite nu pot avea un caracter constrângător. Nimeni şi în nicio materie nu îşi poate aroga dreptul de a uzurpa autoritatea legislativă a Parlamentului, care este unică şi indivizibilă.

În sfârşit, grupurile politice din Parlament trebuie consultate de Preşedinte în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de prim-ministru, după care Parlamentul îi acordă - sau nu - acestuia şi întregii liste a Guvernului votul de încredere - conform art. 103 din Constituţie - şi acceptă programul de guvernare prin care Executivul realizează politica internă şi externă a ţării şi conduce administraţia publică - art. 102. Din acel moment, Guvernul şi toate organele administraţiei publice se supun controlului parlamentar, Parlamentul fiind singura instanţă politică în faţa căreia Guvernul este răspunzător pentru întreaga sa activitate (art. 109 şi 111 din Constituţie).

Prin urmare, Parlamentul României califică drept neconstituţionale şi inacceptabile judecăţile pe care fie Preşedintele României, fie Consiliul Superior al Magistraturii, fie reprezentanţi ai Ministerului Public le formulează la adresa unor decizii şi activităţi ale Guvernului. Asemenea acţiuni uzurpă ilegal şi abuziv dreptul exclusiv al Parlamentului de a trage Guvernul la răspundere, în diferitele forme prevăzute de lege şi de regulamentele Camerelor, pentru activitatea sa.

La începutul primei sesiuni din acest mandat, Parlamentul Românei se angajează cu fermitate să respecte riguros art. 69 din Constituţie şi să servească exclusiv naţiunea pe care o reprezintă, refuzând totodată să îşi supună mandatul oricăror solicitări imperative, de oriunde ar veni. Parlamentul respectă dreptul la liberă exprimare, înţelegând în acelaşi timp că este singurul reprezentant constituţional al întregii societăţi. Oportune sau inoportune, îndreptăţite sau abuzive, părerile Preşedintelui României, Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministerului Public sunt opinii particulare şi parţiale. Opinia structurată şi legală a societăţii româneşti este exprimată în mod legitim şi cu exclusivitate în Parlament.

 

Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 8 martie 2017.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 8 martie 2017.

Mr. 1.

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale art. 4 alin. (3), ale art. 6 lit. A din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/1998 pentru reinstituirea Ordinului Naţional Steaua României, republicată, cu modificările ulterioare,

cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia remarcabilă la consolidarea unei vieţi politice democratice în România, pentru dăruirea de care a dat dovadă de-a lungul întregii sale cariere politice, precum şi pentru exemplul de conduită civică,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer domnului Mircea Ionescu-Quintus.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 297.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 712

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.678D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 2 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 17.525/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de reclamantul Teodor Mazilu Alexandru, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în baza Dispoziţiei Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, în temeiul dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă contravin principiului ne retroactivităţii legii, instituit de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 5/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a stabilit că „este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective”. Or, dispoziţiile criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii în condiţiile în care se aplică unor proceduri deja finalizate. Procedura administrativă la momentul intentării unei acţiuni de chemare în judecată deja a fost începută (chiar trebuia finalizată), reclamantul criticând lentoarea autorităţilor pârâte. Astfel, nu se pot stabili termene de finalizare a unor proceduri aflate în curs de desfăşurare.

6. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, invocând considerentele de principiu reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în acest sens arată că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie să fie făcută „în fiecare cauză în parte, în funcţie de circumstanţele sale”, precum şi prin raportare la criteriile consacrate în materie de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume: complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor în proces, comportamentul autorităţilor statale competente, care poate include, în anumite situaţii, şi importanţa litigiului pentru cei interesaţi. În procesul civil operează principiul „disponibilităţii”. În această privinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că dispoziţiile Convenţiei nu împiedică statele contractante să îşi fondeze procedura lor civilă pe acest principiu, dar aceasta nu dispensează judecătorul naţional de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea ei, impusă de art. 6 paragraful 1 din Convenţie fiecărui proces.

7. În final, autorul excepţiei susţine că, pe cale de consecinţă, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil, iar depăşirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii, constituie deja o încălcare evidentă a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Viaşu împotriva României, o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un «interes patrimonial” apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Hotărârea din 12 mai 2009, pronunţată în Cauza Elias împotriva României).

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu poate fi considerat că procedura administrativă a soluţionării notificării a fost finalizată. Prin cererea formulată, reclamantul solicită a se elibera titlul de despăgubire în baza dispoziţiei din anul 2008, în temeiul art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la un imobil situat în Bucureşti, dispoziţii ce au fost abrogate prin Legea nr. 165/2013. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa constată că prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în Special cele ale art. 33, se stabilesc termene şi proceduri clare de urmat pentru autorităţile locale implicate în soluţionarea cererilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 10/2001 ce au ca efect soluţionarea în termenele stabilite a tuturor cererilor.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 181 din 26 martie 2015 şi nr. 376 din 26 mai 2015.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile nr. 685 din 26 noiembrie 2014 şi nr. 396 din 3 iulie 2014. Cât priveşte Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciază că legiuitorul a instituit obligativitatea interpretării date de aceasta, în scopul aplicării unitare de către instanţele judecătoreşti a unui text de lege.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere depuse la dosar de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:

„(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai

au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1). Prin excepţie, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entităţi desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene. ca supravieţuitoare ale Holocaustului, aflate în viaţă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi. “

15. Curtea reţine că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că autorul acesteia critică dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a stabilit că; „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în corelare cu art. 4, art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea de chemare în judecată privind soluţionarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deţinătoare, cerere introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.528 din Codul civil coroborate cu dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este prematură cererea persoanei îndreptăţite adresată instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unităţii deţinătoare să soluţioneze notificarea la împlinirea termenelor respective” în vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta are ca obiect soluţionarea cererii de obligare a pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în baza Dispoziţiei din 2008 emise de primarul municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru un imobil situat în Bucureşti. Reclamantul - autor al excepţiei - s-a adresat instanţei judecătoreşti la data de 2 decembrie 2014, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, solicitând emiterea unei decizii, reprezentând titlu de despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005. Aşadar, Curtea constată că situaţia din speţă se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse. În termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor; precum şi cauzelor aflate pe rolul Curbi Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi), de vreme ce dosarul de despăgubiri se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în faza de cerere depusă, dar nesoluţionată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora în anumite termene. Or, notificarea formulată de autorul excepţiei, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil din Bucureşti, a fost soluţionată prin Dispoziţia primarului municipiului Bucureşti nr. 9.369 din 16 ianuarie 2008, prin care s-a decis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul respectiv, a cărui restituire în natură nu mai era posibilă.

18. Faţă de împrejurarea că autorul prezentei excepţii s-a îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conţinând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de acesta. Ca atare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depăşită.

19. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a haltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 5/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Teodor Mazilu Alexandru în Dosarul nr. 17.525/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II l-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

praf. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 714

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49.596/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.793D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 11.170 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 49.596/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de intimaţii Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva popririi în Dosarul de executare nr. 1.141/2012 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că în favoarea lor a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 3.364/10 noiembrie 2008, reprezentând titlu de despăgubire, conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005. Legea nr. 247/2005 reglementa distinct procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, după cum urmează: dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maximum 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea”, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar. În speţă, autorii excepţiei au optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar, întrucât suma pentru care a fost emisă decizia sus-menţionată era mai mică decât 500.000 lei. Prin urmare, procedura privind emiterea titlurilor de despăgubire s-a încheiat. Or, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, pentru efectuarea plăţilor în dosarele aprobate este necesară reluarea procedurii privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-o modalitate identică cu cea parcursă deja. Astfel, legea nouă vine şi modifică o situaţie juridică încheiată sub imperiul legii vechi, producând efecte retroactive.

6. Totodată, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 44 din Constituţie, privind dreptul de proprietate privată, deoarece acestea înlătură efectele titlului de despăgubire emis în favoarea lor prin care se recunoaşte un drept de creanţă împotriva statului român. În acest sens, menţionează că în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face trimitere la jurisprudenţa referitoare la încălcările dreptului la respectarea bunurilor persoanelor îndreptăţite să primească o reparaţie pentru imobilele a căror restituire nu mai este posibilă, în special la Cauza Viaşu împotriva României, unde a apreciat că o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial” apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol.

7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la art. 44 din Constituţie, consideră că legiuitorul este liber să opteze atât în privinţa măsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a persoanelor îndreptăţite a beneficia de aceste despăgubiri, ţinând seama mai ales de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. Referitor la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, consideră că această critică este neîntemeiată, sens în care sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 287 din 28 aprilie 2015 şi nr. 566 din 16 octombrie 2014.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile nr. 657 din 15 octombrie 2015 şi nr. 566 din 16 octombrie 2014.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. burtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:

„(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.[...]

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1). Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.”

14. În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, analizând dispoziţiile art. 41 alin, (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea cuprind două ipoteze: 1) fie sumele de bani sunt stabilite în cadrul procedurii administrative, prin dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013; 2) fie sumele de bani sunt stabilite în procedura judiciară, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pentru cele două situaţii, dispoziţia normei este comună, şi anume plata sumelor de bani stabilite în una dintre cele două variante se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Raportând circumstanţele litigiului în care a fost invocată excepţia la conţinutul normativ al art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că prezenta cauză se încadrează în prima ipoteză a textului legai criticat, respectiv în situaţia existenţei unei decizii din 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezentând titlul de despăgubire în care se precizează suma de bani acordată ca despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, decizie emisă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti din 2003, definitivă şi irevocabilă. Totodată, Curtea constată că situaţia din speţă se “Încadrează în ipoteza tezei a două a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor; precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Mana Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.), de vreme ce cauza având ca obiect contestaţia la executare se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe rolul instanţei judecătoreşti. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate li constituie prevederile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt titulari ai unui drept de despăgubire pentru un imobil a cărui restituire în natură nu mai este posibilă, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care, însă, nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, din cauza lipsei emiterii unui titlu de plată. Autorii excepţiei au apelat la procedura executării silite pornite împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea obligării acesteia la plata sumelor de bani stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 ca despăgubire. Considerând că titlul de despăgubire emis în 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituie titlu executoriu, autorii excepţiei au solicitat, iar instanţa a încuviinţat executarea silită a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

17. Dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 cuprind norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situaţii care au translatat regimul juridic anterior adoptării Legii nr. 165/2013 şi care se supun unor reguli speciale, după cum urmează: alin. (î) prevede că plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014; alin. (2) stabileşte cuantumul minim al unei tranşe ca fiind 5.000 lei; alin. (3) prevede că pentru plata acestor sume Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; alin. (4) prevede obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a emite titluri de plată în condiţiile alin. (1) şi (2); alin, (5) stabileşte că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din aceeaşi lege

18. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că autorii excepţiei sunt beneficiari ai Deciziei nr. 3,364 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlu de despăgubire. Or, în condiţiile existenţei unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispoziţiile art. 41 alin. (4), care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în conformitate cu graficul de eşalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, paragraful 16). Aşadar, autorii excepţiei - beneficiind de titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu se regăsesc în situaţia reglementată de art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci se regăsesc în situaţia prevăzută de art. 41 alin. (4) din lege, referitoare la emiterea titlurilor de plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Ca atare, art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportată la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu are legătură cu soluţionarea cauzei şi, prin urmare, este inadmisibilă.

19. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013, referitoare la plata în 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, referitor la critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 21, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), instanţa europeană a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună, în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât instanţa constituţională a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Faţă de acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, şi Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15).

20. Prin Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii.

21. În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituţie, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reţinută. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 25, măsura eşalonării plăţii cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanţei într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plăţii datorate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligaţiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului naţional. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranşă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanţelor acestora.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

23. În final, Curtea reţine că referirea pe care autorii excepţiei o fac la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este pertinentă. Astfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 26, în contextul legislativ examinat nu se pune problema neexecutării de către organele statului a obligaţiei de plată a despăgubirilor, aspect faţă de care instanţa europeană a sancţionat încălcarea dreptului de proprietate privată garantat de Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 vizează eşalonarea plăţii, nicidecum refuzul executării obligaţiei de plată a despăgubirilor.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49,596/300/2012 a! Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă,

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aplicarea mobilităţii pentru domnul Bud Radu din funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare în funcţia publică de inspector guvernamental

 

Având în vedere prevederile art. 27 alin. (1) lit. a), art. 30 lit. a) şi art. 33 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se dispune aplicarea mobilităţii pentru domnul Bud Radu din funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare în funcţia publică de inspector guvernamental.

Art. 2. - Numirea în funcţia publică de inspector guvernamental se face prin decizie a prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 118.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Satu Mare de către domnul Filip Darius-Graţian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Filip Darius-Graţian exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Satu Mare.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 119.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Alba de către domnul Zinca Marius

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Alba de către domnul Zinca Marius.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 120.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Alba de către doamna Popescu Monica

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Doamna Popescu Monica exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Alba.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 121.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea prin mobilitate a domnului Bud Radu în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere prevederile art. 33 alin. (1) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Bud Radu se numeşte în funcţia publică de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în aplicarea mobilităţii înalţilor funcţionari publici.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 272.

 

ACTE ALE ORDINULUI ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR SI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

 

 

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI, MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Metodologiei privind acordarea accesului parţial la activitatea profesională în România asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali formaţi în profesie în unul din celelalte state membre

 

Având în vedere prevederile:

- art. 40 alin. (1), lit. a1) şi a4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 321 din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, întrunit în şedinţa din data de 14 februarie 2017, emite următoarea hotărâre:

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind acordarea accesului parţial la activitatea profesională în România asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali formaţi în profesie în unul din celelalte state membre, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,

Mircea Timofte

 

Bucureşti, 14 februarie 2017.

Nr. 8.

 

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind acordarea accesului parţial la activitatea profesională în România asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali formaţi în profesie în unul din celelalte state membre

 

Art. 1. - (1) Prevederile prezentei metodologii se aplică în vederea soluţionării cererilor de acces la activitatea profesională în România, înaintate de:

a) asistenţii medicali generalişti şi moaşele, formaţi în profesie în celelalte state membre, care nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru recunoaşterea automată a calificării, în vederea exercitării profesiei în România, precum şi

b) asistenţii medicali titulari ai unui titlu de calificare de asistent medical specializat/tehnician medical, eliberat de un alt stat membru, care doresc să exercite profesia în România.

(2) Aplicarea prevederilor prezentei metodologii se face cu respectarea celorlalte cerinţe prevăzute de lege pentru exercitarea profesiilor de asistent medical generalist, de moaşă şi de asistent medical şi sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1).

Art. 2. - În sensul prezentei metodologii:

a) în cadrul sintagmei „accesul parţial la activitatea profesională”, prin denumirea „activitate profesională” se înţelege, după caz, activitatea profesională de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical şi desemnează totalitatea activităţilor de îngrijiri de sănătate, care în baza normelor în vigoare alcătuiesc profesia, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical;

b) prin acordarea „accesului parţial la activitatea profesională” persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) se înţelege autorizarea acestora să exercite în România numai una sau un cumul de activităţi de îngrijiri de sănătate. Acestea pot aparţine profesiei corespondente celei pentru care profesioniştii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) au dobândit titlul de calificare eliberat de un alt stat membru sau, în cazul în care în România nu se regăseşte o profesie corespondentă, acestea pot aparţine profesiei care include domeniul de activitate al profesiei atestate prin respectivul titlu de calificare.

Art. 3. - (1) Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România acordă acces parţial la activitatea profesională asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali prevăzuţi la art. 1 alin. (1), numai în situaţia în care aceştia întrunesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt calificaţi pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită acces parţial în România:

b) diferenţele dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine şi cea exercitată în condiţiile legii în România impun parcurgerea întregului program de educaţie şi formare prevăzut de normele în vigoare în vederea acordării accesului deplin la exercitarea acesteia în România;

c) activitatea, respectiv cumulul de activităţi de îngrijiri de sănătate care fac obiectul acordării accesului parţial la activitatea profesională, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical pot fi separate în mod obiectiv de celelalte activităţi care aparţin profesiei în cauză;

d) activitatea, respectiv cumulul de activităţi de îngrijiri de sănătate prevăzute la lit. c) pot fi exercitate în mod autonom în statul membru de origine.

(2) Accesul parţial la activitatea profesională de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical se acordă de la caz la caz la cererea persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1).

Art. 4. - (1) Activitatea sau cumulul de activităţi de îngrijiri de sănătate care fac obiectul acordării accesului parţial la activitatea profesională, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical se exercită de către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) în regim temporar/ocazional sau în regim de stabilire pe teritoriul României.

(2) Solicitările de exercitare a activităţilor prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către Departamentul de recunoaştere a calificărilor profesionale din cadrul Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România cu respectarea dispoziţiilor şi a termenelor prevăzute pentru fiecare regim de exercitare, de către Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medica! generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În cererea adresată Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România solicitantul va preciza regimul de exercitare a activităţilor de îngrijiri de sănătate prevăzute la alin. (1), precum şi toate datele de contact.

Art. 5. - (1) Soluţionarea cererilor prevăzute la art. 4 alin. (2) se face în baza următoarelor documente aflate în termen de valabilitate la data depunerii:

a) copie după documentele care atestă una din cerinţele de cetăţenie, filiaţie, convieţuire sau rezidentă prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare;

b) copia documentelor de schimbare a numelui, după caz;

c) copia titlului de calificare;

d) un certificat eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine prin care se atestă nivelul educaţional al calificării raportat la prevederile art. 11 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale;

e) documente eliberate de unitatea de învăţământ emitentă a titlului de calificare din care rezultă durata totală a formării profesionale, materiile, numărul de ore de instruire şi de stagii practice efectuate şi, după caz, numărul de credite transferabile (ECTS), precum şi competenţele profesionale însuşite;

f) documente eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine din care rezultă descrierea activităţilor de îngrijiri de sănătate care alcătuiesc profesia pentru care a fost eliberat titlul de calificare, precum şi caracterul autonom de exercitare a acestora;

g) documente care atestă educaţia medicală continuă însuşită de solicitant;

h) documente din care rezultă experienţa profesională a solicitantului, eliberate de autoritatea competentă din statul membru de origine;

i) documente de onorabilitate profesională privind absenţa suspendărilor şi culpelor profesionale eliberate;

j) un certificat de sănătate fizică şi psihică de medicul în evidenţa căruia figurează;

k) documente din care rezultă asigurarea pentru greşeli profesionale valabilă pe teritoriul României, în cazul solicitărilor de exercitare a activităţilor de îngrijiri de sănătate în regim de stabilire.

(2) în cazul în care solicitantul se află la prima prestare temporară/ocazională de activităţi de îngrijiri de sănătate, acesta va depune în completare:

a) o declaraţie prealabilă scrisă, în care se precizează domeniul de asigurare sau afte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind responsabilitatea profesională de care acesta beneficiază în statul membru de origine, declaraţie care înlocuieşte documente prevăzute la alin. (1) lit. k), precum şi

b) o declaraţie privind cunoaşterea limbii române, necesară pentru practicarea profesiei în România.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. b)-k) se însoţesc de traduceri legalizate în limba română.

(4) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) au termen de valabilitate de 3 luni de la data emiterii.

Art. 6. - Stabilirea activităţilor prevăzute la art. 4 alin. (1) se face prin analiza comparativă a calificării şi a competenţelor profesionale însuşite de solicitant în cursul formării şi a experienţei profesionale, în raport cu unităţile tehnice specializate cuprinse în standardul de pregătire profesională şi CU activităţile precizate de standardul ocupaţional, prevăzute de normele în vigoare pentru profesia în cauză.

Art. 7. - (1) Analiza comparativă prevăzută la art. 6 se efectuează de către Comisia naţională de recunoaştere a calificărilor profesionale din cadrul Departamentului de recunoaştere a calificărilor profesionale al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.

(2) Ca urmare a analizei efectuate, comisia prevăzută la alin. (1) întocmeşte un proces-verbal privind diferenţele majore de formare care nu permit autorizarea deplină în profesie a solicitantului, unităţile tehnice specializate din formarea însuşită de acesta care pot fi recunoscute precum şi activitatea, respectiv activităţile de îngrijiri de sănătate care fac obiectul acordării accesului parţial la activitatea profesională respectivă.

Art. 8. - În baza procesului-verbal menţionat la art. 7 alin. (2), Departamentul de recunoaştere a calificărilor profesionale al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România propune acordarea accesului parţial la activitatea profesională, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical, precizând activitatea, respectiv cumulul de activităţi de îngrijiri de sănătate care fac obiectul acordării accesului parţial, titlul profesional cu care solicitantul va exercita aceste activităţi şi, după caz, unităţile sanitare în care acesta urmează să desfăşoare respectivele activităţi de îngrijiri de sănătate.

Art. 9. - Propunerea de acordare a accesului parţial la activitatea profesională, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical, se aprobă de către preşedintele Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România şi se comunică filialei pe a cărei rază teritorială se află unitatea sanitară în care solicitantul va desfăşura activităţile prevăzute la art. 4 alin. (1), în regim temporar/ocazional, sau filialei pe a cărei rază teritorială solicitantul domiciliază, în cazul în care acesta va exercita respectivele activităţi în regim de stabilire pe teritoriul României.

Art. 10. - Activităţile prevăzute la art. 4 alin. (1) se exercită cu titlul profesional din statul membru de origine, tradus în limba română, şi cu celelalte drepturi şi obligaţii prevăzute de normele în vigoare, după caz, pentru asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali formaţi în România şi autorizaţi să exercite respectivele activităţi de îngrijiri de sănătate.

Art. 11. - Înscrierea în organizaţia profesională în vederea dobândirii calităţii de membru a asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali, beneficiari ai accesului parţial la activitatea profesională în urma aplicării prevederilor prezentei metodologii, se face la Biroul executiv al Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege în acest sens.

Art. 12. - (1) Avizarea anuală a certificatului de membru dobândit de beneficiarii de acces parţial !a activitatea profesională, după caz, de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical se face de către structura de specialitate a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România care are în atribuţii înscrierea membrilor, precum şi controlul şi supravegherea exercitării profesiilor în cauză

(2) Structura de specialitate menţionată la alin. (1) întocmeşte, în baza aplicaţiei internet elaborate în acest scop, evidenţa asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali care au dobândit acces parţial la activitatea profesională în România. Evidenţa va cuprinde în mod distinct, pentru fiecare profesionist în parte, activităţile de îngrijiri de sănătate pentru care se emite aviz anual sau aviz de exercitare în regim temporar/ocazionai şi va face parte integrantă din Registrul naţional unic al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali din România, la finalizarea procesului de reactualizare a acestuia.

Art. 13. - (1) Modelul certificatului de membru şi modelul avizului anual eliberat asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali care au dobândit acces parţial la activitatea profesională în România sunt prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezenta metodologie.

(2) Formatul special al avizului anual pentru autorizarea exercitării activităţilor de îngrijiri de sănătate care dau acces parţial la profesie va cuprinde denumirea activităţii de îngrijiri de sănătate sau, după caz, lista denumirilor respectivelor activităţi de îngrijiri de sănătate care fac obiectul autorizării.

Art. 14. - Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali care au dobândit în România acces parţial la activitatea profesională au obligaţia să informeze beneficiarul, în mod clar, cu privire la domeniul de îngrijiri de sănătate în care aceştia furnizează servicii.

Art. 15. - Cererea de acces parţial, după caz, la activitatea profesională de asistent medical generalist, de moaşă sau de asistent medical poate fi respinsă dacă refuzul se justifică prin motive imperative de interes general, recunoscute ca atare în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

 

ANEXA Nr. 1

la metodologie

 

Siglă

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALISTI, MOAŞELOR SI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

 

 

Timbru sec

 

CERTIFICAT DE MEMBRU

cu acces parţial la activitatea profesională

Nr. ......................./data .......................

 

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, constatând îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege, acordă domnului/doamnei ..................................................., cetăţean ..................................................., titular/ă al/a Diplomei/Certificatului ..................................................., seria .............. nr. ....................... eliberată/eliberat la data de ....................... la ...................................................,  (oraşul)/ ...................................................,(statul membru de eliberare),

asistent medical generalist/moaşă/asistent medical ...................................................

calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Titularul/Titulara a dobândit în România acces parţial la activitatea profesională de asistent medical generalist/moaşă/asistent medical şi este autorizat/ă să practice activităţile de îngrijiri de sănătate prevăzute în avizul anual, cu respectarea normelor în vigoare.

 

Titularul/Titulara a depus jurământul profesional.

 

Data înscrierii în Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România .......................

 

Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,

...........................................................................................

 

NOTĂ:

Exercitarea pe teritoriul României a activităţilor de îngrijiri de sănătate care fac obiectul acordării accesului parţial la activitatea profesională de se face în baza prezentului certificat, însoţit de avizul anual.

 

ANEXA Nr. 2

la metodologie

 

Siglă

ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALISTI, MOAŞELOR SI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA

 

 

Timbru sec

 

Nr. ......................./data .......................

AVIZ ANUAL

pentru autorizarea exercitării activităţilor de îngrijiri de sănătate care dau acces parţial la profesie

 

Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România avizează Certificatul de membru cu acces parţial la profesia de ................................................... nr. ....................... eliberat în data de ....................... domnului/doamnei ................................................... , cetăţean ..................................................., asistent medical generalist/moaşă/asistent medical ...................................................

Avizul este valabil pentru perioada ...................................................

Pe perioada de valabilitate a avizului domnul/doamna ................................................... , asistent medical generalist/moaşă/asistent medical ...................................................  este autorizată să exercite în România, ................................................... (denumirea activităţii de îngrijiri de sănătate/următoarele activităţi de îngrijiri de sănătate)

- ................................................................................................................................

- ................................................................................................................................

- ................................................................................................................................

 

Nr. poliţei de asigurare/.................................................../data de eliberare/Societatea ...................................................;

Nr. de credite ...................................................

Sancţiuni ...................................................

 

Preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România,

...........................................................................................

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2016, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

 

Judeţul: Arad

Entitate: Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

Adresa: localitatea Nădlac, Str. Independenţei nr. 36, telefon 0257-473006, fax 0257-206446, codul poştal 315500

Numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor: 7/01.02.1990

Numărul şi data înscrierii în Registrul federaţiilor ..........................- ..............................................

Actul normativ, nr., dată, de recunoaştere a utilităţii publice: Hotărârea Guvernului nr. 1.124/18.09.2008 Codul de înregistrare fiscală: 3218132

 

Surse de venit

lei

Venituri din cotizaţii

18.410

Contribuţii candidaţi pentru campania electorală - alegeri locale

6.271

Contribuţii candidaţi pentru campania electorală - alegeri parlamentare

12.221

Venituri din donaţii

123

Sponsorizări şi alte liberalităţi pentru susţinerea entităţii nonprofit

7.623

Venituri din vânzare bilete spectacol

1.250

Dobânzi bancare

47

Venituri din despăgubiri (asigurare)

770

Cofinanţări proiecte comune

325.341

TOTAL:

372.056

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.