MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 198/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 198         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 21 martie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

18. - Lege pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene

 

305. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene

 

23. - Lege privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor

 

314. - Decret pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 716 din 6 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

136. - Hotărâre privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şi pentru învăţământul superior de stat în anul şcolar/universitar 2017-2018

 

137. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico economici ai obiectivului de investiţii „Consolidare restaurare şi amenajare Muzeul Naţional George Enescu «Palatul Cantacuzino», Bucureşti”

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

280. - Decizie privind numirea doamnei Raluca Georgiana Ţena în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru a prim-ministrului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

25. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar ş pentru siguranţa alimentelor

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

359. - Decizie privind închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiare la Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A.

 

Rectificări la:

 - Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3.514/2016

 

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă încetarea valabilităţii prin acordul părţilor sau prin denunţare a acordurilor bilaterale prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

(2) Ministerul Afacerilor Externe face cunoscută, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 34 alin. (5) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, data la care acordurile denunţate îşi încetează valabilitatea, în conformitate cu prevederile acestora.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI.

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

NICULAE BĂDĂLĂU

 

Bucureşti, 17 martie 2017.

Nr. 18.

 

ANEXĂ

ACORDURILE BILATERALE

privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de România cu state membre ale Uniunii Europene

 

1. Acord între România şi Republica Austria privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 15 mai 1996, ratificat prin Legea nr. 34/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 19 martie 1997

2. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 1 iunie 1994, ratificat prin Legea nr. 106/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 30 noiembrie 1994

3. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti Sa 8 noiembrie 1993, ratificat prin Legea nr. 62/1994, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 august 1994, amendat prin:

Protocolul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe, semnat la Praga la 22 ianuarie 2008, privind amendamentele la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Cehe pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 1993 (urmează regimul Acordului), ratificat prin Legea nr. 17/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 20 februarie 2009

4. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Cipru privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 26 iulie 1991, ratificat prin Legea nr. 30/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 1 iunie 1993

5. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Zagreb la 8 iunie 1994, ratificat prin Legea nr. 111/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 2 decembrie 1994, amendat prin:

Protocolul adiţional dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia, semnat la Bucureşti la 30 aprilie 2010, privind amendamentele la Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Croaţia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Zagreb la 8 iunie 1994 (urmează regimul Acordului), ratificat prin Legea nr. 218/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2010

6. Acord între Guvernul României şi Guvernul Regatului Danemarcei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Copenhaga la 14 iunie 1994, ratificat prin Legea nr. 7/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 17 ianuarie 1995

7. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Atena la 23 mai 1997, ratificat prin Legea nr. 166/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 24 octombrie 1997

8. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Finlanda privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Helsinki la 26 martie 1992, ratificat prin Legea nr. 113/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 25 noiembrie 1992

9. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor şi Protocolul la acesta, semnate la Paris la 21 martie 1995, ratificate prin Legea nr. 88/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 19 octombrie 1995

10. Acord între România şi Republica Federală Germania privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor de capital şi Protocolul la acesta, semnate la Bonn la 25 iunie 1996, ratificate prin Legea nr. 125/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 14 iulie 1997

11 .Acord între Guvernul României şi Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Londra la 13 iulie 1995, ratificat prin Legea nr. 109/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 23 noiembrie 1995

12. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Letonia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Riga la 27 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr. 433/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002

13. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Lituania privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Vilnius la 8 martie 1994, ratificat prin Legea nr. 82/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 13 octombrie 1994

14. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polonia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Varşovia la 23 iunie 1994, ratificat prin Legea nr. 109/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 2 decembrie 1994

15. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Portugheze privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 17 noiembrie 1993, ratificat prin Legea nr. 92/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 3 noiembrie 1994

16. Acord între România şi Republica Slovacă privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bratislava la 3 martie 1994, ratificat prin Legea nr. 97/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 15 noiembrie 1994, amendat prin:

Protocolul adiţional dintre România şi Republica Slovacă, semnat la Bratislava la 8 noiembrie 2005, la Acordul dintre România şi Republica Slovacă privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bratislava la 3 martie 1994 (urmează regimul Acordului), ratificat prin Legea nr. 306/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 24 iulie 2006

17. Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Slovenia privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Ljubljana la 24 ianuarie 1996, ratificat prin Legea nr. 64/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 10 iulie 1996

18. Acord între România şi Spania privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 25 ianuarie 1995, ratificat prin Legea nr. 63/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 27 iunie 1995

19. Acord între Guvernul României şi Guvernul Regatului Suediei privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Stockholm la 29 mai 2002, ratificat prin Legea nr. 651/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 12 decembrie 2002

20. Acord privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Guvernul Regatului Ţărilor de Jos şi Protocolul la acesta, semnate la Bucureşti la 19 aprilie 1994, ratificate prin Legea nr. 114/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 6 decembrie 1994

21. Acord între România şi Republica Ungaria privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bucureşti la 16 septembrie 1993, ratificat prin Legea nr. 63/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 august 1994

22. Acord între Guvernul României, pe de o parte, şi Uniunea Economică Belgo-Luxemburgheză, pe de altă parte, privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, semnat la Bruxelles la 4 martie 1996, ratificat prin Legea nr. 8/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 20 din 6 februarie 1997

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 17 martie 2017.

Nr. 305.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se instituie ziua de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor.

Art. 2. - Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, administratorii pădurilor proprietate publică a statului, ocoalele silvice private, împreună cu autorităţile publice locale şi organizaţiile neguvemamentale, pot organiza manifestări şi acţiuni publice dedicate sărbătoririi Zilei naţionale a pădurilor.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

p. PREŞEDINTELE SENATULUI.

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 21 martie 2017.

Nr. 23.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind instituirea zilei de 25 martie ca Ziua naţională a pădurilor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 martie 2017.

Nr. 314.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 716

din 6 decembrie 2016

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 127D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, primul termen fiind în data de 17 noiembrie 2016, când, având în vedere cererea autoarei excepţiei prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, Curtea a amânat judecarea cauzei pentru data de 6 decembrie 2016

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că susţinerile autoarei excepţiei nu se circumscriu unei veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aceasta critică, în realitate, ordonanţa procurorului prin care s-a dispus soluţia de clasare. În continuare, apreciază că, în condiţiile în care Curtea nu va reţine inadmisibilitatea excepţiei, se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată, aspectele de neconstituţionalitate subliniate de autoarea excepţiei fiind analizate prin Decizia nr. 477 din 10 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 8 ianuarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 12.468/193/2015, Judecătoria Botoşani - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan, cu ocazia soluţionării unei contestaţii împotriva unei ordonanţe de clasare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece „procurorul şi-a însuşit în totalitate propunerea organului de cercetare penală, fără a depune nici cel mai mic efort de a o verifica”. Aceasta rezultă şi din faptul că, deşi a reclamat şi săvârşirea faptei de fals în înscrisuri, depunând dovezi în acest sens, procurorul a dispus doar în legătură cu fapta de abuz în serviciu. În continuare, face referire la anumite situaţii de fapt apreciate ca fiind relevante în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate.

6. Judecătoria Botoşani - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Arată că dreptul persoanei de a se adresa justiţiei nu este afectat de faptul că nu există obligativitatea menţionării motivelor de fapt şi de drept de către procuror în cuprinsul ordonanţei de clasare, în situaţia în care acesta îşi însuşeşte argumentele organului de cercetare penală.

7. Judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea de a examina argumentele invocate în referatul organului de cercetare penală raportat la probatoriul dosarului şi poate face o examinare efectivă şi pertinentă a soluţiei, ceea ce echivalează cu o judecată efectuată de o instanţă independentă şi imparţială în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Apreciază că reiterarea aceloraşi motive de către procuror în cuprinsul ordonanţei este lipsită de eficienţă, iar, în eventualitatea în care acesta nu este de acord cu argumentele organului de cercetare penală, are posibilitatea de a-şi prezenta propriile argumente care vor fi ulterior supuse analizei judecătorului. În concluzie, apreciază că dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul procedură penală nu aduc atingere dreptului persoanei nemulţumite de soluţia procurorului de a se adresa instanţei, iar dreptul său este real şi efectiv, fiind exercitat în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi normele europene.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul arată că, din interpretarea per a contrario a prevederilor criticate rezultă că, atunci când este de acord cu argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cuprinzând propunerea de clasare, procurorul nu mai este obligat să-şi motiveze soluţia. Aşadar, ori de câte ori ordonanţa de clasare nu este motivată în fapt şi în drept, legea prezumă că procurorul şi-a însuşit în totalitate argumentele organului de cercetare penală. Pentru a permite şi în acest caz contestarea în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, deci accesul la justiţie, teza a două a art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede expres că dacă ordonanţa procurorului nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, împreună cu aceasta se va comunica persoanelor interesate (persoana care a făcut sesizarea, suspectul, inculpatul) şi o copie a referatului organului de cercetare penală. În consecinţă, persoana interesată să formuleze plângere la instanţă împotriva soluţiei de clasare are la îndemână nu doar actul procesual de dispoziţie emis de procuror, ci şi motivarea acestuia. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară competent să soluţioneze plângerea va examina legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare în raport de argumentele prezentate de organul de cercetare penală în referatul cu propunerea de clasare, asigurându-se astfel caracterul echitabil al procedurii. În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului la respectarea bunurilor, Guvernul apreciază că aceasta nu subzistă, deoarece dispoziţiile criticate nu vizează regimul proprietăţii şi nici reglementarea folosinţei bunurilor.

10. Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat nu aduce nicio atingere accesului liber la justiţie, care presupune faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care considera că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate. Pentru deplina exercitare a accesului liber la justiţie al persoanelor care contestă o soluţie de clasare este necesar ca persoanele interesate să aibă acces nu doar la soluţia de clasare dispusă, ci şi la motivele în fapt şi în drept ce au condus la această soluţie, motivare pe care o află fie din cuprinsul ordonanţei de clasare (în măsura în care procurorul nu şi-a însuşit argumentele furnizate de organul de urmărire penală sau le-a însuşit parţial), fie din cuprinsul referatului cu propunerea de clasare (la care procurorul face trimitere în ordonanţa de clasare, fără a reitera motivele reţinute de organul de urmărire penală).

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307/

14. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autoarea acesteia invocă în mod formal prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în realitate aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Astfel, burtea apreciază că autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este nemulţumită de modul în care procurorul şi-a exercitat atribuţiile, precum şi de anumite situaţii de fapt determinate de modul în care acesta a înţeles să aplice dispoziţiile de lege criticate.

16. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume, textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat, în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate.

17. Or, Curtea apreciază că, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.»“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

18. Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Sultana Stan în Dosarul nr. 12.468/193/2015 al Judecătoriei Botoşani - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 24

din 19 ianuarie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care constituie obiectul Dosarului nr. 19D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie un criteriu obiectiv de stabilire a instanţei competente să soluţioneze contestaţiile în discuţie. În ce priveşte art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 arată că nu sustrage în mod absolut de la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ actele emise de entităţile la care se referă Legea nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 30 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui regulator de competenţă.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 nu ar putea stabili o procedură derogatorie de la cea reglementată prin legea contenciosului administrativ, care să restrângă drepturile persoanelor acordate prin această lege, deoarece s-ar încălca art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se susţine, totodată, că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care ar permite ca actele administrative să fie supuse unui control judiciar care să nu presupună garanţiile asigurate de contenciosul administrativ. În schimb, se arată că prevederile menţionate sunt constituţionale numai în măsura în care permit adoptarea unor proceduri paralele mai favorabile particularului în ceea ce priveşte posibilitatea şi instrumentele avute la dispoziţie de a cere controlul judecătoresc al actelor emise de către administraţie. Or, în ce priveşte prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc o procedură paralelă de atacare a actelor administrative emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, autorii excepţiei consideră că sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturile particularilor conferite prin legea contenciosului administrativ, atât în privinţa termenului pus la dispoziţie pentru atacarea acestui act, cât şi a stabilirii instanţei competente. Astfel, Legea nr. 165/2013 prevede că particularul trebuie să se adreseze în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, pe când procedura comună a contenciosului administrativ oferă acestuia un termen de 6 luni de la data refuzului nejustificat de soluţionare a plângerii sau de la data răspunsului nefavorabil, neconferind beneficiul procedurii prealabile reglementate de Legea nr. 554/2004. Mai mult, textul criticat din Legea nr. 165/2013 nici/iu oferă autorităţii publice posibilitatea de a-şi revoca actul. În ce priveşte competenţa secţiei civile a tribunalului consideră că îl dezavantajează, de asemenea, pe particular, care nu poate beneficia de un control judiciar specializat al actului vătămător. Aşadar, supunerea acestor acte administrative controlului judecătoresc exercitat de o secţie a instanţei care nu este specializată reprezintă o încălcare nepermisă a Constituţiei, care stabileşte în mod expres cele două categorii de acte administrative care, în mod excepţional, nu sunt supuse controlului instanţei de contencios administrativ, astfel că o normă inferioară nu poate stabili şi alte excepţii fără a încălca norma fundamentală.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu derogă de la dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Arată că, în raport cu scopul pentru care a fost adoptată Legea nr. 165/2013, termenul de 30 de zile a fost stabilit în vederea eficientizării mecanismului de acordare a măsurilor reparatorii şi de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că faptul că sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este în Bucureşti nu poate conduce la interpretarea că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 instituie o competenţă exclusivă din punct de vedere teritorial acestei instanţe. De asemenea precizează, în ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că acestea nu sustrag în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, acestea fiind supuse unei alte proceduri judiciare.

10. Avocatul Poporului opinează în sensul constituţionalităţii textelor de lege criticate, arătând că atribuirea de competenţe, prin lege, unei instanţe civile în materia soluţionării litigiilor demarate în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât acestea din urmă nu exclud posibilitatea exercitării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe alte căi decât cea a contenciosului administrativ, ci doar garantează un asemenea control şi îi delimitează sfera de aplicare. Consideră, totodată, că motivaţia pentru care excepţia a fost invocată nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate, autorii acesteia apreciind, de fapt, că normele aplicabile în materia restituirii dreptului de proprietate ar fi mai puţin favorabile pentru că nu instituie o procedură prealabila ca în cazul contenciosului administrativ.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare:

- Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

- Art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: „(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

14. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii adresate de reclamanţi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, prin care au solicitat instanţei anularea unei decizii de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea acesteia la emiterea unei decizii de compensare prin puncte pentru un imobil naţionalizat pentru care primarul municipiului Bistriţa a propus acordarea de despăgubiri, întrucât nu mai era posibilă restituirea în natură. Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, apreciind că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc o normă atributivă de competenţă teritorială în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării, care a emis dispoziţia prin care s-au acordat măsuri compensatorii. Aceasta, deoarece o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competenţe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului Bucureşti în soluţionarea tuturor contestaţiilor promovate în exercitarea controlului legalităţii tuturor hotărârilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor de pe întreg teritoriul ţării. Or, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi fost clar exprimată prin indicarea Tribunalului Bucureşti ca unică instanţă învestită cu soluţionarea acestor contestaţii. La rândul său,Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia I civilă şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti si. constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

16. Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra textelor de lege criticat, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a constatat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenţei sale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.

17. Distinct de aceste considerente generale, Curtea a examinat, prin Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 13 iunie 2016, critici similare celor formulate şi în cauza de faţă. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile împotriva deciziilor emise de entităţile învestite ar trebui să fie o instanţă de contencios administrativ, iar nu una civilă, Curtea a observat că, prin edictarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul român şi-a propus să instituie un mecanism eficient pentru accelerarea procesului de restituire a imobilelor preluate de stat în mod abuziv în perioada regimului comunist. Soluţia legislativă prevăzută de textul de lege criticat reprezintă una din modalităţile prin care statul român a dat expresie, sub acest aspect, recomandărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu împotriva României în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului contrare dreptului la un proces echitabil ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secţiilor civile ale tribunalului competenţa de soluţionare a contestaţiilor atât împotriva deciziilor entităţilor deţinătoare sau învestite de lege cu soluţionarea notificărilor, cât şi ale Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Argumentul decisiv pentru adoptarea unei astfel de soluţii legislative l-a constituit plenitudinea de jurisdicţie a unei instanţe civile. În virtutea acesteia, judecătorul se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în puncte (paragraful 21).

18. Aşadar, Curtea Constituţională a constatat (paragraful 22) că legiuitorul român a optat pentru soluţionarea contestaţiilor de către o instanţă civilă în detrimentul uneia administrative în scopul diminuării duratei procedurii, instanţa însăşi urmând să se pronunţe asupra calităţii de persoană îndreptăţită şi să stabilească tipul de despăgubire cuvenită şi modalitatea de realizare a acesteia, în natură sau prin echivalent. În ipoteza în care ar fi fost menţinută competenţa de soluţionare a acestor contestaţii de către instanţele de contencios administrativ nu s-ar fi înregistrat nicio accelerare a procesului de restituire.

19. Prin aceeaşi decizie, Curtea a analizat şi critica similară celei formulate şi în cauza de faţă, în sensul că ar fi nesocotite dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Curtea a constatat (paragraful 23) că semnificaţia prevederii constituţionale citate este aceea de a nu permite niciunui act emis de nicio autoritate publică să fie sustras de la posibilitatea de a fi supus controlului exercitat de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială a cărei activitate satisface exigenţele unui proces echitabil. De asemenea, Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa anterioară, reprezentată de Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014 (paragrafele 20 şi 21), s-a reţinut că rolul esenţial al prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie este cel de garantare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice, indiferent de instanţa judecătorească - specializată în contencios administrativ sau de drept comun - competentă. Potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie, elementele definitorii ale noţiunii de „contencios administrativ” sunt reprezentate de natura actului juridic ce stă la baza litigiului, care trebuie să emane de la o autoritate publică, precum şi de calitatea de autoritate publică a uneia dintre părţile litigiului. Totodată, Curtea a reţinut că „ideea centrală a textului constă tocmai în instituirea unei garanţii distincte, suplimentare, în ceea ce priveşte posibilitatea cenzurării de către autoritatea judecătorească â actelor administrative ale autorităţilor publice, ca expresie a prevederilor art. 52 din Constituţie, fără a avea relevanţă dacă instanţa judecătorească ce exercită respectivul control de legalitate are sau nu specializare exclusiv în contencios administrativ”.

20. Curtea a reţinut, totodată (paragraful 26 din Decizia nr. 189 din 7 aprilie 2016), că trebuie avută în vedere şi definiţia contenciosului administrativ stabilită prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, constând în activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Or, în cauzele ce intră sub incidenţa art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deşi una dintre părţi este, într-adevăr, o autoritate publică, nu se poate spune că se încadrează strict în semnificaţia noţiunii de contencios administrativ, întrucât litigiul este generat de o pretenţie de natură civilă, constând în revendicarea unui drept de proprietate privată.^

21. În ce priveşte art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, că textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, soluţiile şi considerentele mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugenia-Veronica Panaitescu, Mircea-Sorin Borşa şi Cătălin Patriciu Borşa în Dosarul nr. 12.858/3/2014/a 1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi ale art. 5 alin, (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şi pentru învăţământul superior de stat în anul şcolar/universitar 2017-2018

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 61 alin. (5), art. 94 alin. (2) lit. d), art. 119 alin. (1), precum şi al art. 222 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:

 

Articol unic. - Se aprobă cifrele de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şi pentru învăţământul superior de stat în anul şcolar/universitar 2017-2018, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Pavel Năstase

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul apărării naţionale,

Gabriel-Beniamin Leş

p. Ministrul sănătăţii,

Rareş Trişcă,

secretar de stat

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian-Marius Dobre,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 136.

 

ANEXĂ

 

Cifrele de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar de stat şt pentru învăţământul superior de stat în anul şcolar/universitar 2017-2018

 

I. Numărul total de locuri pentru educaţie timpurie

665.000

II. Numărul total de locuri pentru învăţământ primar

935.000

III. Învăţământ secundar

 

1. Numărul total de locuri pentru învăţământul gimnazial cu frecvenţă zi

810.000

2. Învăţământ liceal

 

a) Numărul de locuri pentru clasa a IX-a, învăţământ cu frecvenţă zi

165.0001)

b) Numărul de locuri pentru clasa a IX-a, învăţământ cu frecvenţă seral şi cu frecvenţă redusă

15.0002)

c) Numărul de locuri pentru clasa a XI-a, învăţământ cu frecvenţă seral

15.0003)

3. Învăţământ profesional

 

a) Numărul de locuri pentru primul an de învăţământ profesional

54.000

b) Numărul de locuri pentru stagii de pregătire practică

3.000

IV. Învăţământ terţiar nonuniversitar (postliceal)

 

a) Numărul de locuri pentru anul I, învăţământ cu frecvenţă zi şi cu frecvenţă seral

28.0004)

b) Numărul de locuri pentru anul I, învăţământ special cu frecvenţă zi

300

c) Numărul de locuri pentru anul I, învăţământul militar organizat de Ministerul Afacerilor Interne

1.434

d) Numărul de locuri pentru anul I, învăţământul militar organizat de Ministerul Apărării Naţionale

947

e) Numărul de locuri pentru anul I, învăţământul militar organizat de Ministerul Justiţiei

2905)

V. Învăţământ de artă şi sportiv şi învăţământ obligatoriu cu frecvenţă redusă şi program educaţional „A două şansă”

 

1. Numărul de locuri pentru învăţământul de artă (muzică, arte plastice, coregrafie) - nivel primar şi gimnazial

21.500

2. Numărul de locuri pentru învăţământul sportiv - nivel primar şi gimnazial

17.000

3. Numărul de locuri pentru învăţământul sportiv suplimentar - cluburi sportive şcolare

53.000

4. Numărul de locuri pentru învăţământul obligatoriu cu frecvenţă redusă - nivel primar şi gimnazial şi program educaţional „A două şansă” - inclusiv pentru cel organizat în penitenciare

21.500

VI. Învăţământ special pentru copii şi elevi cu deficienţe şi/sau boli cronice din cadrul unităţilor de învăţământ şi/sau al unităţilor sanitare

 

1. Numărul total de locuri pentru educaţie timpurie

3.100

2. Numărul total de locuri pentru învăţământul primar şi gimnazial

22.5006)

3. Numărul de locuri pentru primul an de învăţământ profesional

3.150

4. Numărul de locuri pentru stagii de pregătire practică

1.000

5. Învăţământ liceal

 

a) Numărul de locuri pentru clasa a IX-a, învăţământ cu frecvenţă zi

900

b) Numărul de locuri pentru clasa a XI-a, învăţământ cu frecvenţă zi/seral

300

VII. Învăţământ superior - număr de locuri/granturi de studii

 

1. Studii universitare de licenţă

62.00078)

2. Studii universitare de master

35.6007, 8)

3. Studii universitare de doctorat

3.0007, 8)

4. rezidenţiat

4.000

VIII. Numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale pentru tinerii de origine română din Republica Moldova, ţări învecinate şi diasporă

 

1. Învăţământ preuniversitar

1.800

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

950

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

850

2. Învăţământ superior

 

2.1. studii universitare de licenţă

37058)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

1.890

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

1.815

2.2. studii universitare de master

20008, 9)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

1000

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

1000

2.3. studii universitare de doctorat

1708)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

50

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

120

3. Numărul total de luni-bursă

500

a) stagii de specializare cadre didactice

300

b) mobilităţi studenţeşti/practică studenţi

2008)

IX. Numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale pentru cetăţenii străini, conform documentelor bilaterale de cooperare Internaţională şi unor oferte unilaterale ale statului român, precum şi pentru cetăţenii străini care au dobândit statutul de refugiat sau protecţie subsidiară pe teritoriul României

 

1. Învăţământ preuniversitar

1.800

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

1.180

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

620

2. Învăţământ superior

 

2.1. studii universitare de licenţă

3.5208)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

1.900

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

1.620

2.2. studii universitare de master

9358, 9)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

505

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

430

2.3. studii universitare de doctorat

958)

a) fără plata taxelor de şcolarizare, dar cu bursă

75

b) fără plata taxelor de şcolarizare, dar fără bursă

20

3. Numărul total de luni-bursă

1.700

a) stagii de specializare învăţământ superior

7008)

b) stagii de specializare învăţământ postuniversitar

1.000


1) Inclusiv învăţământul liceal militar (Ministerul Apărării Naţionale).

2) Locuri în clase de început organizate pentru absolvenţii învăţământului gimnazial, care nu au urmat o formă de învăţământ liceal şi care au depăşit vârsta de 18 ani până la data începerii cursurilor şcolare.

3) Locuri în clase de început organizate pentru absolvenţii învăţământului profesional, care doresc să îşi continue studiile şi nu pot fi cuprinşi în clasele existente.

4) Inclusiv învăţământul terţiar nonuniversitar (postliceal) organizat în cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat.

5) Din care 20 de locuri pentru elevi din Republica Moldova, recrutaţi şi selecţionaţi de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare din Republica Moldova.

6) Inclusiv pentru învăţământul special preuniversitar din penitenciare organizat de Ministerul Justiţiei/Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

7) Inclusiv învăţământul militar (Ministerul Afacerilor Interne. Ministerul Apărării Naţionale şi Serviciul Român de Informaţii).

8) În cadrul cifrei totale aprobate se pot face transferuri de locuri între cicluri prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, inclusiv pentru extensiuni universitare.

9) Inclusiv locurile pentru rezidenţial

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Consolidare, restaurare şi amenajare Muzeul Naţional George Enescu «Palatul Cantacuzino», Bucureşti”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (t) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Consolidare, restaurare şi amenajare Muzeul Naţional George Enescu «Palatul Cantacuzino», Bucureşti”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se realizează din împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1.562 (2006), derulat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

p. Ministrul culturii şi identităţii naţionale,

Alexandru-Vasile Oprean,

secretar de stat

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Sevil Shhaideh

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 137.

 

 

ANEXĂ

 

Caracteristicile principale şi indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Consolidare, Restaurare şi Amenajare Muzeul Naţional George Enescu «Palatul Cantacuzino», Bucureşti”

 

Titular: Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale

Beneficiar: Muzeul Naţional „George Enescu”

Amplasament: Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, Bucureşti

Indicatori tehnico-economici

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(în preţuri valabile la 21 iulie 2016; 1 euro = 4,47 lei) din care:

 

 

mii lei

45.798

 

construcţii-montaj

 

mii lei

31.927

 

- Eşalonarea investiţiei

 

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

23.000

 

 

C+M

mii lei

16.000

 

Anul II

INV

mii lei

22.798

 

 

C+M

mii lei

15.927

 

Capacităţi:

 

 

 

 

Palatul Cantacuzino

 

 

 

 

- Suprafaţa construită

mp

1.060,55

- Suprafaţa desfăşurată Casa Memorială

mp

4.220,08 (fără terase şi balcoane)

- Suprafaţa construită

mp

179,79 (fără scara monumentală)

- Suprafaţa desfăşurată Anexa C

mp

528,33

- Suprafaţa construită

mp

33,41

- Suprafaţa desfăşurată

mp

33,41

Durata de realizare a investiţiei:

luni

24

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja cu respectarea Codului de proiectare seismică - Partea I - Prevederi de proiectare pentru clădiri, indicativ P 100-1/2013.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din împrumutul acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1.562 (2006), derulat conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Raluca Georgiana Jena în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Raluca Georgiana Jena se numeşte în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 21 martie 2017.

Nr. 280.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 1.066 din 10 februarie 2017, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile art. 10 lit. b), art. 18 alin. (5), precum şi ale art. 48 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 96/2014 privind aprobarea tarifelor aplicabile în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 şi 611 bis din 18 august 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (1), partea introductivă a punctului 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. Tarif pentru autorizare sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor:”.

2. La articolul 1 alineatul (1) punctul 5, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

„d) Tarif pentru autorizarea unităţilor producătoare de seminţe germinate prevăzut la lit. D din anexa nr. 5”.

3. La anexa nr. 5, după litera C se introduce o nouă literă, litera D, cu următorul cuprins:

„D. Tarif pentru autorizarea unităţilor producătoare de seminţe germinate

 

Nr. crt.

Unitate

Tarif

lei/unitate

1.

Unitate producătoare de seminţe germinate*)

378

 

*) În cazul unităţilor cu mai multe puncte de lucru, acestea vor trebui să achite tarif şi să solicite autorizare pentru fiecare punct de lucru în parte.

 

            Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Geronimo Răducu Brănescu

 

Bucureşti, 3 martie 2017.

Nr. 25.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară la Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, identificată cu CIF 31588130 şi contul bancar R083TREZ7005025XXX007370, deschis la Trezoreria Municipiului Bucureşti, reprezentată legal prin domnul Mişu Negriţoiu, în calitate de preşedinte, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (1) şi (3) şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare,

conform art. 8 alin. (11) şi (16) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare,

în baza hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară adoptate în şedinţa din data de 8 martie 2017, conform art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată Nota DSC-SAR nr. 1.331 din 6 martie 2017 privind propunerea de închidere a procedurii de redresare financiară pe bază de plan a Societăţii „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A., cu sediul în sos. Bucureşti Nord nr. 10, Global City Business Park, clădirea 023, et. 4, Voluntari, Ilfov, J23/2823/2011, 5328123/15.03.1994, RA-010/04.10.2003, autorizată prin Decizia nr. 13 din 23 octombrie 2001, reprezentată legal de domnul Mihnea Traian Ştefan Tobescu - director general, persoană din conducerea asigurătorului aprobată de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Decizia nr. 615 din 23 octombrie 2012,

avându-se în vedere următoarele motive de fapt şi de drept:

Prin Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 2.691/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 16 octombrie 2015, a fost dispusă deschiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare la Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A.

Prin Decizia A.S.F. nr. 3.428 din 20 noiembrie 2015*) a fost aprobat planul de redresare financiară elaborat şi transmis de Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A, (societate), potrivit cerinţelor Deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 2.691/2015

Principalele elemente ale planului de redresare au vizat în principal măsuri de capitalizare, revizuirea programului de reasigurare şi o serie de măsuri operaţionale, constând în schimbarea auditorului financiar, revizuirea politicilor/procedurilor interne, inventarierea trimestrială a dosarelor de daună, auditarea sistemului informatic, elemente de natură să conducă la restabilirea situaţiei financiare a societăţii.

În aplicarea planului de redresare, Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A. a transmis Autorităţii de Supraveghere Financiară raportări lunare privind stadiul de realizare al măsurilor asumate, calculul marjei de solvabilitate disponibile, a marjei de solvabilitate minime şi a fondului de siguranţă aferente activităţii de asigurări generale, precum şi situaţia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute.

Măsurile operaţionale stabilite în planul de redresare precum şi revizuirea programului de reasigurare au fost implementate de societate în totalitate.

De asemenea, potrivit calendarului aprobat prin Decizia A.S.F. nr. 2.691/2015, societatea a procedat la majorarea capitalului social cu suma de 300 milioane lei, prima tranşă de 200 milioane lei fiind aprobată prin Decizia A.S.F. nr. 1.547 din 3 august 2016*), iar cea de-a doua, în valoare de 100 milioane lei, a fost aprobată prin Decizia A.S.F. nr. 272 din 20 februarie 2017*).

Ca urmare a îndeplinirii măsurilor stabilite în planul de redresare (cerinţe Solvency I), indicatorii societăţii au fost restabiliţi, astfel: la data de 31 decembrie 2016 Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A. Înregistrează un raport între marja disponibilă şi marja minimă de 1,8, un raport între marja disponibilă şi fondul de siguranţă de 5,4 şi un grad de acoperire al rezervelor tehnice cu active admise de 120,5%, respectiv un coeficient de lichiditate de 1,4.

Începând cu luna ianuarie 2016, rapoartele lunare privind stadiul implementării măsurilor de redresare transmise de societate au cuprins şi informaţii privind calculul cerinţei de capital de solvabilitate (SCR) şi calculul cerinţei de capital minim (MCR), în conformitate cu prevederile Deciziei A.S.F. nr. 3.428 din 20 noiembrie 2015.

Ca urmare a abaterii profilului de risc de la ipotezele care au stat la baza calculării SCR raportate la A.S.F., în special ţinând cont de evoluţia portofoliului/primelor brute subscrise faţă de valorile estimate în planul de redresare, societatea a recalculat cerinţa de capital de solvabilitate (SCR) la data de 31 decembrie 2016, în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare.

Atât fondurile proprii eligibile să acopere SCR, cât şi fondurile proprii eligibile de bază să acopere MCR au fost clasificate de societate în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 71din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, şi întrunesc condiţiile art. 67-69 din aceeaşi lege.

Din analiza raportărilor transmise de societate, atât în aplicarea Deciziei nr. 3.428 din 20 noiembrie 2015, cât şi din raportările transmise în conformitate cu prevederile art. 167 alin. (6) din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, a rezultat că începând cu luna martie 2016, societatea deţine fonduri proprii de bază eligibile care să acopere cerinţa minimă de capital (MCR), iar începând cu luna decembrie 2016 societatea deţine fonduri proprii eligibile să acopere cerinţa de capital de solvabilitate (SCR).

Astfel, la data de 31 decembrie 2016 gradul de acoperire al MCR cu fonduri proprii eligibile de bază este de 205,7%, iar gradul de acoperire al SCR cu fonduri proprii eligibile este de 106,7%, fiind respectate astfel cerinţele prevederilor art. 72 alin. (1) şi art. 95 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare.

Întrucât măsurile întreprinse de Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A. au condus la restabilirea situaţiei financiare a societăţii, în şedinţa din data de 8 martie 2017, Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară a hotărât închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară, drept care emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se dispune închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare financiară, potrivit dispoziţiilor art. 20 lit. a) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, la Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A., cu sediul în şos. Bucureşti Nord nr. 10, Global City Business Park, clădirea 023, et. 4, Voluntari, Ilfov, J23/2823/2011, 5328123/15.03.1994, RA-010/04.10.2003, autorizată prin Decizia nr. 13 din 23 octombrie 2001, reprezentată legal de domnul Mihnea Traian Ştefan Tobescu - director general, persoană din conducerea asigurătorului aprobată de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin Decizia nr. 615 din 23 octombrie 2012.

Art. 2. - În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, se revocă Decizia A.S.F. nr. 2.691/2015 privind deschiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare, la Societatea „Euroins România Asigurare Reasigurare” - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 16 octombrie 2015.

Art. 3. - (1) Prezenta decizie este executorie, conform art. 21 alin. (3) raportat la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) împotriva prezentei decizii societatea de asigurare poate face contestaţie la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii.

(3) Contestaţia nu suspendă executarea deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 21 alin. (3) raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 14 martie 2017.

Nr. 359.


*) Deciziile A.S.F. nr. 3.428/2015, nr. 1.547/2016 şi nr. 272/2017 nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.

 

RECTIFICĂRI

 

În Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3.514/2016 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa „Maryland” din municipiul Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, se face următoarea rectificare:

- la art. 1, în loc de: „... Drumul Ghirlandei nr. 150-151, “se va citi: „... strada Drumul Ghindari nr. 150-154,”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.