MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 202/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 202         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 23 martie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

21. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

312. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

22. - Lege pentru modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

313. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

318. - Decret privind numirea în funcţia de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

22. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, pentru completarea art. 51 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, precum şi pentru reglementarea statutului dobânzilor încasate de gestionari din plasarea în depozite bancare sau titluri de stat a sumelor rămase la dispoziţia acestora după închiderea schemelor de garantare finanţate din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, respectiv Programul operaţional pentru pescuit 2007-2013, şi încheierea convenţiilor cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

294. - Decizie privind numirea doamnei Gabriela Constantin în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

295. - Decizie privind numirea domnului Cezar Stancu în funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

 

296. - Decizie privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Ilie Răsvan Dumitru a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

 

297. - Decizie privind eliberarea domnului Cristian Vasile Bitea din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

298. - Decizie privind numirea domnului Cristian Vasile Bitea în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

299. - Decizie privind numirea unui reprezentant al Guvernului în calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 8 din 20 februarie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole se înfiinţează în zonele afectate frecvent de fenomene de secetă, viscole, inundaţii şi alunecări de teren.”

2, La articolul 34, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Reprezentanţii autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură vor elabora un raport anual privind activităţile de realizare a perdelelor forestiere de protecţie a terenurilor agricole, care va fi prezentat comisiilor de specialitate din cele două Camere ale Parlamentului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 21 martie 2017.

Nr. 21.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de protecţie şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 martie 2017.

Nr. 312.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Articolul 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 425 din 10 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Sunt interzise procurarea, deţinerea, portul, utilizarea, testarea, evaluarea, importul, exportul şi comercializarea de către persoane fizice sau juridice a următoarelor sisteme şi dispozitive destinate armelor:”.

2. După alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2):

a) instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) persoanele juridice care produc sistemele şi dispozitivele prevăzute la alin, (2) destinate, exclusiv, pentru instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale sau pentru transferul către un alt stat membru al Uniunii Europene ori exportul către un stat terţ.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 21 martie 2017.

Nr. 22.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea art. 5 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 20 martie 2017.

Nr. 313.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea în funcţia de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 24 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea directorului Serviciului Român de Informaţii,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul general de brigadă cu o stea Ionescu Marcel Răzvan se numeşte în funcţia de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informaţii.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti. 23 martie 2017.

 Nr. 318.

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, pentru completarea art. 51 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, precum şi pentru reglementarea statutului dobânzilor încasate de gestionari din plasarea în depozite bancare sau titluri de stat a sumelor rămase la dispoziţia acestora după închiderea schemelor de garantare finanţate din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, respectiv Programul operaţional pentru pescuit 2007-2013, şi încheierea convenţiilor cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

 

Pentru realizarea obiectivului prevăzut în Programul de guvernare privind finanţarea fermierilor şi stimularea utilizării mecanismului de garantare prevăzuta se derula pe seama fondurilor naţionale de care dispune Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, se impun modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prin:

a) eliminarea definiţiei fermei de familie, a reglementării exclusive a susţinerii fermelor de familie şi lărgirea accesului la măsurile promovate prin actul normativ şi pentru alte categorii de beneficiari, respectiv finanţarea şi garantarea pentru sectorul agricol şi pentru acvacultură; modificarea definiţiilor pentru achiziţie de teren, microcredit, în vederea realizării obiectivelor de mai sus, precum şi fluidizarea mecanismului de garantare;

b) diminuarea comisionului de garantare pentru beneficiarii în cazul cărora Comunicarea Comisiei nr. 2008/C155/02 prevede aplicarea unui comision de garantare de peste 2%, prin instituirea unei scheme de ajutor de stat în baza Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, 2014/C204/01, schemă care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, după primirea deciziei Comisiei Europene.

În acelaşi timp, pentru eficientizarea instrumentelor de garantare care vizează facilitarea accesului la creditele/liniile de credit pentru producţie, acordate pe piaţa românească pentru sectorul agroalimentar, sunt necesare modificarea şi completarea prevederilor cap. VIII din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul îmbunătăţirii mecanismului de garantare practicat în prezent în vederea facilitării accesului la finanţare al beneficiarilor.

De asemenea, este necesară completarea reglementărilor privind sumele rămase la dispoziţia fondurilor de garantare după închiderea schemelor de garantare finanţate din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, respectiv Programul operaţional pentru pescuit 2007-2013, şi încheierea convenţiilor cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 640/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, în vederea reglementării statutului şi destinaţiei sumelor reprezentând dobânzi la sumele alocate pentru constituirea plafonului de garantare, plasate de fondurile de garantare la instituţii financiare.

Urgenţa măsurilor prevăzute de prezentul act normativ este generată de specificul domeniului reglementat pentru campania agricolă de primăvară care este în plină desfăşurare şi pentru care fermierii au necesităţi urgente de finanţare.

Emiterea actului în alte condiţii decât de urgenţă ar avea efecte nefavorabile pentru întregul an agricol 2017, cu efecte negative inclusiv în PIB.

De asemenea, măsurile preconizate vizează şi reglementarea unei situaţii extraordinare generate, pe de o parte, de imposibilitatea achiziţiei de terenuri agricole în vederea extinderii exploataţiilor agricole, pentru modernizarea şi eficientizarea acestora, situaţie care trenează de mult timp şi poate provoca destabilizarea întregului sector agricol, iar, pe de altă parte, de imposibilitatea accesului la finanţarea producţiei agricole şi a producţiei piscicole, pentru categoriile cele mai sensibile de beneficiari, care prin măsurile adoptate ar avea acces la finanţare şi beneficiarii PNDR şi POP, cu efecte favorabile în creşterea gradului de absorbţie a fondurilor alocate României pentru agricultură, piscicultura şi spaţiul rural.

Implicaţiile acestor măsuri pentru activitatea economică a localităţilor rurale sunt foarte importante, iar neaplicarea acestora este de natură să perpetueze tendinţa de pauperizare a populaţiei din mediul rural ocupată în agricultură, să anuleze şansele de extindere a bazei de potenţiali beneficiari ai fondurilor europene alocate pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi astfel să compromită procesul de modernizare sustenabilă a agriculturii româneşti.

Prin aceste măsuri se reduce volumul informaţiilor solicitate de fondurile de garantare instituţiilor finanţatoare pentru fermieri, se întăreşte caracterul garanţiei ca fiind expresă, necondiţionată şi irevocabilă, plătibilă în maximum 30 de zile de la executarea acesteia, cu efecte în scăderea costurilor operaţionale ale finanţatorilor, a celor cu provizioanele de risc de credit şi stimularea creditării acestora cu încadrarea în marja de 2 puncte procentuale.

Reducerea comisionului de garantare de 3,8% va asigura fermierilor accesul la credite cu costuri reduse în situaţia în care nu obţin finanţarea ca urmare a lipsei garanţiilor cerute de finanţator.

În acelaşi timp, având în vedere că, în baza prevederilor cap. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare, nu s-a acordat niciun microcredit din Fondul de microcreditare de la data intrării în vigoare a acestor prevederi şi până în prezent, prin eliminarea cap. III din ordonanţa de urgenţă nu se modifică obiectul de reglementare.

Ţinând cont că aceste măsuri vizează interesul public şi reprezintă o situaţie extraordinară şi de urgenţă a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin, (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 19 iunie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 289/2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind unele măsuri pentru dezvoltarea fi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor al beneficiarilor PNDR 2014-2020 şi POPAM 2014-2020, precum şi pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul producţiei vegetale, zootehnice fi acvaculturii

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează cadrul juridic necesar pentru dezvoltarea şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, al beneficiarilor PNDR 2014-2020 şi POPAM 2014-2020, precum şi pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul producţiei vegetale, zootehnice şi acvaculturii, creşterea producţiei destinate pieţei interne şi externe şi a calităţii acesteia.”

3. La articolul 2, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) teren cu destinaţie agricolă - definit potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;”.

4. La articolul 2, după litera b) se introduc trei noi litere, literele b1)-b3), cu următorul cuprins;

„b1) exploataţie agricolă - definită potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 37/2015 privind clasificarea fermelor şi exploataţiilor agricole, cu modificările ulterioare;

b2) exploataţie de acvacultura - exploataţie al cărei obiect de activitate este acvacultura, aşa cum este definită potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare;

b3) achiziţie de teren cu destinaţie agricolă - cumpărarea de teren cu destinaţie agricolă, cu excepţia terenurilor aflate în proprietatea privată a statului şi administrate de Agenţia Domeniilor Statului, în vederea exploatării, de către persoanele fizice sau juridice care deţin în folosinţă sau proprietate, în condiţiile legii, o exploataţie agricolă sau de acvacultură, conform declaraţiilor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, respectiv Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, până la atingerea unui plafon cumulat de maximum 250 ha în proprietate;”.

5. La articolul 2, litera d) se abrogă.

6. La articolul 2, litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) fermier(i) - persoane fizice sau juridice definite potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 104/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi producătorii din domeniul acvaculturii;”.

7. Titlul capitolului II se modifică şi va avea următorul cuprins:

CAPITOLUL II

Garantarea creditelor acordate de instituţiile finanţatoare pentru dezvoltarea şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, al beneficiarilor PNDR 2014-2020 şi POPAM 2014-2020, precum şi pentru dezvoltarea afacerilor în domeniul producţiei vegetale, zootehnice şi acvaculturii”

 

8. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Procentul maxim de garantare şi destinaţia creditelor pentru care se acordă garanţii vor fi:

a) până la maximum 80% din valoarea creditelor acordate de către instituţiile finanţatoare pentru achiziţia de terenuri cu destinaţie agricolă în condiţiile art. 2 lit. b^). Diferenţa de garanţii necesare pentru acoperirea integrală a creditului şi a dobânzilor aferente primului an de creditare va fi asigurată la acordarea creditului de către împrumutaţi cu terenurile achiziţionate şi/sau alte bunuri aflate în proprietatea acestora sau a terţilor garanţi;

b) până la maximum 80% din valoarea creditelor acordate de instituţiile finanţatoare fermierilor, pentru finanţarea producţiei agricole, finanţarea producţiei piscicole şi a investiţiilor în domeniul agricol şi cel al acvaculturii, altele decât cele finanţate din PNDR 2014-2020 şi POPAM 2014-2020;

c) până la maximum 80% din valoarea creditelor acordate de instituţiile finanţatoare beneficiarilor PNDR 2014-2020, respectiv POPAM 2014-2020, pentru finanţarea proiectelor de investiţii sprijinite prin aceste programe.

(2) Anual, din Fondul pentru garantarea creditelor, constituit şi reconstituit conform prevederilor Legii nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor alocate României pentru agricultură, dezvoltare rurală, pescuit şi afaceri maritime, gestionate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin instrumente financiare de garantare şi creditare, precum şi pentru susţinerea obiectivelor naţionale de politică agricolă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se alocă sumele necesare pentru destinaţiile prevăzute la alin (1) lit. a) şi b), iar din sumele prevăzute la art. 58 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, se alocă sumele necesare pentru destinaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c).

(3) Sumele prevăzute la alin. (2) se alocă fondurilor de garantare pentru:

a) garantarea creditelor acordate beneficiarilor de către instituţiile finanţatoare, care au o valoare de până la 3 mii. EUR, denominate în lei la cursul de schimb RON/EUR de la data acordării creditelor şi cu o dobânda maximă la nivelul ROBOR/EURIBOR 6 luni plus o marjă de 2 puncte procentuale, prin emiterea de garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate;

b) garantarea creditelor acordate beneficiarilor, în alte condiţii decât cele prevăzute la lit. a), prin încheierea de către fondurile de garantare cu instituţiile finanţatoare de contracte de garantare.

(4) Sumele alocate vor fi utilizate de fondurile de garantare pentru acordarea de garanţii, precum şi pentru plata, după caz, a valorii/soldului garanţiei.

(5) Pentru garanţiile emise pe seama sumelor prevăzute la alin. (3) lit. a), plata valorii/soldului garanţiei se va efectua numai în cazul în care instituţia finanţatoare prezintă fondului de garantare documente din care să rezulte că a fost declarat exigibil creditul, au fost iniţiate procedurile judiciare împotriva debitorilor şi terţilor garanţi şi că, pentru garanţiile prevăzute în contractul de credit, fondul de garantare are calitatea de cocreditor. În cazul contractelor de garantare încheiate pe seama sumelor prevăzute la alin. (3) lit. b), plata valorii/soldului garanţiei se va face pe baza documentelor din care să rezulte dacă au fost respectate prevederile din contractele de garantare încheiate cu instituţiile finanţatoare.

(6) Acordarea garanţiei solicitate de instituţia finanţatoare are la bază respectarea prevederilor prezentului articol, a art. 4 şi a normelor de lucru pentru aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, aprobate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi care vor face parte integrantă din convenţiile încheiate conform prevederilor art. 6 alin. (1).

(7) în funcţie de tipul entităţii juridice, după caz, acţionarii/asociaţii/administratorii/reprezentanţii legali ai beneficiarilor, în calitate de persoane fizice, vor încheia cu instituţia finanţatoare contracte de fideiusiune, care sunt titluri executorii conform legii.”

9. La articolul 4, literele c) şi d) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,c) beneficiarii plătesc anual un comision de garantare stabilit conform prevederilor Comunicării Comisiei cu privire la aplicarea art. 87 şi 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanţii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 2008/C155/02;

d) pentru beneficiarii pentru care Comunicarea Comisiei 2008/C155/02 prevede aplicarea unui comision de garantare de peste 2% se va institui o schemă de ajutor de stat în baza Orientărilor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, 2014/C204/01, schemă care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, după primirea deciziei Comisiei Europene;”.

10. La articolul 4, după litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:

„e) schema prevăzută la lit. d) nu se aplică în cazul garanţiilor acordate beneficiarilor PNDR 2014-2020 şi POPAM 2014- 2020 pentru obiectivele de investiţii finanţate prin aceste programe. Până la aprobarea schemei de ajutor de stat, se aplică prevederile lit. c);

f) pentru evaluarea criteriului privind «firmă aflată în dificultate», se va utiliza definiţia prevăzută în reglementările europene în domeniul ajutorului de stat, respectiv următoarele documente: certificatul constatator eliberat de oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale sau de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, situaţiile financiare anuale aferente ultimului exerciţiu financiar încheiat.”

11. La articolul 6, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Sumele prevăzute în convenţiile încheiate între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi fondurile de garantare, precum şi cele de la art. 3 alin. (1) se vor pune la dispoziţia acestora pe măsura utilizării.

(3) în scopul prevăzut la art. 3 alin. (2) şi (3), pot fi utilizate de către fondurile de garantare sumele existente la dispoziţia acestora şi care se disponibilizează ca urmare a finalizării garanţiilor acordate beneficiarilor SAPARD în baza Legii nr. 218/2005, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

12. La articolul 6, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

(4) în scopul prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. c), fondurile de garantare utilizează sumele disponibilizate din schemele de garantare aferente PNDR 2007-2013 şi POP 2007-2013, restituite Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în baza art. 58 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016.

(5) Dobânzile virate de gestionari aferente acestor sume vor fi utilizate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale conform prevederilor art. 8, precum şi pentru acoperirea plăţilor efectuate de aceştia, pentru garanţiile acordate şi executate de instituţiile finanţatoare în baza legislaţiei în vigoare în domeniul garantării.”

13. Capitolul III - Fondul pentru creditarea fermelor de familie se abrogă.

Art. II. - Contractele de garantare aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează conform prevederilor legale în vigoare Sa data încheierii acestora.

Art. III. - La articolul 51 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) în funcţie de tipul entităţii juridice, după caz, acţionarii/asociaţii/administratorii/reprezentanţii legali ai beneficiarilor, în calitate de persoane fizice, vor încheia cu instituţia finanţatoare contracte de fidejusiune, care sunt titluri executorii, conform legii.”

Art. IV. - Dobânzile încasate de gestionari din plasarea în depozite bancare sau titluri de stat a sumelor rămase la dispoziţia acestora după închiderea schemelor de garantare finanţate din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, respectiv Programul operaţional pentru pescuit 2007-2013, şi încheierea convenţiilor cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 640/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării vor fi venituri neimpozabile ale acestora şi se vor înregistra în contabilitate ca venituri ale schemelor de garantare.”

Art. V. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin hotărâre a Guvernului se vor modifica şi completa, în mod corespunzător, Hotărârea Guvernului nr. 682/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2013 privind unele măsuri pentru dezvoltarea şi susţinerea fermelor de familie şi facilitarea accesului la finanţare al fermierilor, cu modificările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.619/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispoziţiilor cap. VIII „Măsuri pentru facilitarea accesului la finanţarea acordată beneficiarilor din sectorul agricol şi alimentar” din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene

Sevil Shhaideh

Ministrul delegat pentru fonduri europene,

Rovana Plumb

Ministrul finanţelor publice,

Viorel Ştefan

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Bogdan Mănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 16 martie 2017.

Nr. 22.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Gabriela Constantin în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Gabriela Constantin se numeşte în funcţia de consilier la cabinet consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 294.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Cezar Stancu în funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2010, cu modificările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cezar Stancu se numeşte în funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pentru un mandat cu durata de 4 ani.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 295.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Ilie Răsvan Dumitru a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale

 

Având în vedere propunerea Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, formulată prin Adresa nr. 1.034 din 17 februarie 2017, precum şi Avizul favorabil nr. 11.124/2017 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru exercitarea, cu caracter temporar, de către domnul Ilie-Răsvan Dumitru a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ilie Răsvan Dumitru exercită, cu caracter temporar, funcţia publică vacantă din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul generai al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 296.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Cristian Vasile Bitea din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

Având în vedere propunerea viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Vasile Bitea se eliberează din funcţia de vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 297.

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Cristian Vasile Bitea în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici

 

Având în vedere propunerea viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 21 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Cristian Vasile Bitea se numeşte în funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 298.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea unui reprezentant al Guvernului în calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

 

Având în vedere Adresa Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nr. 282/LOV din 17 martie 2017, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/2.076 din 20 martie 2017, prin care se propune numirea unui reprezentant al Guvernului în calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 12 alin, (1) lit. a), al art. 13 alin. (1) şi al art. 131 alin, (1) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Liviu Narcis Pîrvu, consilier la cabinetul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, se numeşte în calitatea de membru al Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reprezentant al Guvernului, pentru un mandat de 4 ani.

Art. 2. - Decizia prim-ministrului nr. 69/2011 privind numirea în calitatea de membri ai Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă a unor reprezentanţi ai Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 22 iunie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

SORIN MIHAI GRINDEANU

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Mihai Busuioc

 

Bucureşti, 23 martie 2017.

Nr. 299.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

DECIZIA Nr. 8

din 20 februarie 2017

 

Dosar nr. 3.285/1/2016

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Beatrice Ioana Nestor - judecător la Secţia I civilă

Carmen Georgeta Negrilă - judecător la Secţia I civilă

Cristina Petronela Văleanu - judecător la Secţia I civilă

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Raluca Moglan - judecător la Secţia I civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Decebal Constantin Vlad - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulamentul Î.C.C.J.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 152/119/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept:

„Dispoziţiile art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), se interpretează sau nu în sensul că se aplică persoanelor care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010)?”

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse jurisprudenţa în materie şi opiniile judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată, precum şi răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorii-raportori, acesta fiind comunicat - potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă - părţilor, care nu şi-au exprimat punctul de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul sesizării

1. Titularul sesizării este Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului declarat de pârâta D S.V.S.A.C împotriva Sentinţei civile nr. 309 din 24 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Covasna.

2. Autorul sesizării este legitimat procesual activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, fiind o curte de apel care judecă în ultima instanţă un litigiu având ca obiect refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de emitere a unui act administrativ care să includă în indemnizaţia de încadrare brută a unui funcţionar public drepturile salariale cuvenite pentru titlul ştiinţific de doctor, obţinut după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010.

II. Obiectul şi temeiul juridic al sesizării

3. Prin încheierea din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 152/119/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat, în temeiul dispoziţiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea chestiunii de drept sus-menţionate.

III. Expunerea succintă a procesului

4. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanta L.T.M., în calitate de funcţionar public, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A.C., includerea în indemnizaţia sa de încadrare brută a drepturilor salariale reprezentând echivalentul sporului de 15% din salariul de bază pentru titlul ştiinţific de doctor şi actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.

5. Tribunalul Covasna a admis acţiunea şi a obligat autoritatea pârâtă să includă, începând cu luna aprilie 2015, în indemnizaţia de încadrare brută a reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 15% din salariul de bază pentru titlul ştiinţific de doctor şi să plătească sumele actualizate cu indicele de inflaţie, de la9 aprilie 2015 la data plăţii efective.

6. Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, până la aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prin Legea nr. 71/2015, personalul care a obţinut titlul ştiinţific de doctor după anul 2009 nu a beneficiat de o majorare a salariului de bază în mod similar cu persoanele care au deţinut titlul ştiinţific de doctor anterior anului 2010; s-a apreciat însă că ulterior au devenit aplicabile prevederile art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, pretenţiile reclamantei dovedindu-se a fi fondate.

7. Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs pârâta D.S.V.S.A.C., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, şi solicitând casarea hotărârii de fond şi respingerea acţiunii; recurenta-pârâtă a criticat, ca nelegală, interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.

IV. Dispoziţiile legale supuse interpretării

8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014

„Art. 5. - (1) în anul 2015. pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/ autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

(11) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.”

V. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă

9. Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, întrucât de dezlegarea problemei în discuţie depinde soluţionarea litigiului, chestiunea de drept ce constituie obiectul sesizării este nouă, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai statuat şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

10. Intimata-reclamantă a apreciat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, întrucât dispoziţiile legale vizate sunt clare şi nu lasă loc de interpretări, finalitatea acestora fiind înlăturarea discriminării între posesorii titlului ştiinţific de doctor, dobândit înainte şi după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009).

11. Recurenta-pârâtă nu şi-a exprimat punctul de vedere.

VII. Punctul de vedere al completului de judecată care a sesizat Instanţa supremă cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

12. Completul de judecată care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu şi-a exprimat punctul de vedere referitor la problema de drept supusă dezlegării, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunţare.

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

13. Prin Adresa nr. 1.832/C/3.765/111-5/2016 din 18 noiembrie 2016, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei Judiciare - Serviciul Judiciar Civil nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

IX. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

A) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 20161, prin care s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009”.

B) Curţile de apel şi tribunalele

14. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, majoritatea curţilor de apel au comunicat jurisprudenţa şi/sau puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.

15. Din analiza jurisprudenţei şi a punctelor de vedere transmise de instanţele de judecată se desprinde concluzia că acestea sunt unanime cu privire la soluţionarea chestiunii de drept în discuţie, practica judiciară fiind semnificativă şi unitară în sensul că prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul care a fost încadrat după anul 2009, care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, să beneficieze de acelaşi nivel al salariului de bază de care a beneficiat personalul încadrat pe aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie şi care a deţinut titlul ştiinţific de doctor anterior anului 2010; s-a apreciat că, în contextul în care prevederile art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu s-ar aplica persoanelor care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, s-ar crea o discriminare salarială, fiind evident faptul că în aplicarea dispoziţiilor legale ce formează obiectul analizei nu prezintă interes momentul dobândirii titlului de doctor, ci doar deţinerea sau nu de către salariat a studiilor doctorale, urmând ca acordarea drepturilor cuvenite să fie efectuată de la momentul recunoaşterii beneficiului prin lege.

16. S-a apreciat că prin art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 legiuitorul a urmărit înlăturarea inechităţii în salarizare, respectiv a discriminării între personalul din instituţiile şi autorităţile publice, salarizat din fonduri publice, care a beneficiat de sporul de doctorat până la 31 decembrie 2009 şi căruia mai apoi, ca efect al Legii-cadru nr. 330/2009, i s-a acordat ulterior o compensaţie cu caracter tranzitoriu în contul acestui spor, după care acest spor i-a fost inclus în salariul de bază, şi personalul care a obţinut titlul ştiinţific de doctor ulterior anului 2009 şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, fără a beneficia însă de o recunoaştere reflectată în drepturile salariale a acestui spor, ce fusese abrogat, de altfel.

17. Or, în contextul în care autoritatea legiuitoare a înţeles să aprobe cu modificări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin Legea nr. 71/2015, în scopul eliminării discriminărilor existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, este greu de susţinut şi mai mult decât discutabil că eliminarea unor atare discriminări a avut în vedere doar anumite categorii de salariaţi şi nu toţi destinatarii actului normativ în discuţie, aflaţi în aceeaşi situaţie, respectiv cei care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie. Aşa fiind, dacă corespunde realităţii împrejurarea că, într-adevăr, până la 09 aprilie 2015 nu exista temei legal pentru acordarea sporului aferent titlului ştiinţific de doctor, sporul în discuţie fiind abrogat, deci inaplicabil celor care dobândeau titlul după anul 2009, începând cu data menţionată, prin intervenţia Legii nr. 71/2015, acest spor urmează a fi avut în vedere şi valorificat la stabilirea aceluiaşi nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare, nivel aplicabil salariaţilor cu aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după 31 decembrie 2009, sumele aferente sporurilor de care au beneficiat anterior acestei date.

18. În acest sens, s-au pronunţat următoarele instanţe: Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a I civilă (Decizia nr. 1.231 din 27 septembrie 2016); Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.398 din 10 martie 2016 şi Decizia nr. 447 din 11 februarie 2016); Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (Sentinţa nr. 5.960 din 9 iunie 2016); Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă (Sentinţa nr. 366 din 28 aprilie 2015, Sentinţa nr. 928 din 15 octombrie 2014); Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă (Sentinţa nr. 57 din 18 februarie 2016); Tribunalul Sălaj - Secţia civilă (Sentinţa nr. 895 din 24 iunie 2016); Curtea de Apel Cluj - Secţia a I civilă (Decizia nr. 1.700/A din 5 iulie 2016); Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 489/CA din 15 iunie 2016); Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 28 din 13 ianuarie 2016, Sentinţa nr. 2,868 din 12 octombrie 2016); Tribunalul Gorj - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 138 din 29 ianuarie 2016); Tribunalul Olt - Secţia a I civilă (Sentinţa nr. 503 din 15 septembrie 2016); Curtea de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Decizia nr. 664 din 13 octombrie 2016); Tribunalul laşi - Secţia I civilă (Sentinţa nr. 499 din 17 martie 2016); Curtea de Apel laşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 944 din 11 octombrie 2016, Decizia nr. 903 din 5 octombrie 2016 şi Decizia nr. 829 din 21 septembrie 2016); Tribunalul Bihor - Secţia a 11l-a contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 931/CA din 12 mai 2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.495 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea - Secţia de contencios administrativ şi fiscal); Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă (Decizia nr. 1.782 din 20 septembrie 2016); Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 1.091 din 22 septembrie 2016); Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 434 din 23 februarie 2016 şi Decizia nr. 720 din 10 martie 2016)

X. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

19. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 20161, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate analizată.

XI. Jurisprudenţa C.E.D.O. şi a C.J.U.E.

20. În jurisprudenţa instanţelor europene nu au fost identificate hotărâri relevante cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită. 1

XII. Raportul asupra chestiunii de drept

21. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod, pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile; judecătorii-raportori au apreciat că nu sunt îndeplinite condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept, care să necesite intervenţia instanţei supreme în vederea lămuririi, şi condiţia noutăţii chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicita, întrucât problema de drept invocată şi-a clarificat înţelesul în practica judiciară, aşa cum rezultă din jurisprudenţa instanţelor naţionale, care au stabilit în unanimitate aceeaşi interpretare a dispoziţiilor legale supuse interpretării.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

22. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, instanţa supremă constată că sesizarea nu întruneşte cerinţele legale, atât cele privind regularitatea formulării acesteia, cât şi cele privind admisibilitatea mecanismului procedural în discuţie, prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

A) Cu privire la ne regularitatea actului de sesizare se reţine că, potrivit „art. 520 alin, (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor”.

23. Rezultă că, sub aspectul regularităţii sesizării, art. 520 alin. (1)teza a II-a din Codul de procedură civilă impune ca actul de sesizare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să îndeplinească anumite exigenţe de ordin structural, respectiv să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, punctul de vedere al completului, prin care să se argumenteze în concret necesitatea declanşării mecanismului de unificare a jurisprudenţei pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi punctul de vedere al părţilor

24. Aşa cum s-a arătat deja în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016), raţiunea instituirii acestor condiţii formale ale actului de sesizare constă în asigurarea scopului pentru care a fost instituit acest nou mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, fără ca prin acest mecanism procedural să se determine suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesităţii declanşării sale de către instanţa de judecată, cu consecinţa prelungirii duratei procedurii judiciare şi afectării art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, care instituie şi protejează dreptul la un proces echitabil, cu garanţia sa esenţială constând în soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

25. Doctrina în materie a considerat procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile ca fiind o procedură sui-gerieris care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului, al cărui obiect îl constituie o chestiune (problemă) de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei,

26. Referitor la consecinţa absenţei din încheierea de sesizare a elementelor esenţiale pentru soluţionarea chestiunii prealabile, în lipsa reglementării, printr-o normă expresă, a soluţiilor posibile într-o asemenea ipoteză, s-a apreciat că instanţa de trimitere a unei întrebări prealabile ar trebui să fie preocupată nu doar de a primi un răspuns îndoielilor sale cu privire la un text legal, ci chiar de a realiza, prealabil acestei trimiteri, un examen riguros al îndeplinirii condiţiilor impuse de textul art. 519 din Codul de procedură civilă şi o interpretare proprie a textului normativ supus dezbaterii, ce urmează a fi reflectat în punctul de vedere al completului, astfel cum este acesta reglementat în dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă.

27. Numai în această manieră şi cu respectarea strictă a dispoziţiilor procedurale în materie, instanţa de judecată, care impune în mod uzual o anumită disciplină procesuală părţilor, ar putea demonstra că respectă ea însăşi, atunci când legea impune în mod expres, o asemenea disciplină procesuală necesară.

28. Or, examinând sesizarea formulată de către Curtea de Apel Braşov, se constată că în cuprinsul acesteia nu se regăsesc motivele care susţin admisibilitatea sesizării şi punctul de vedere al completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii asupra îndeplinirii condiţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, condiţie impusă, în mod expres, de dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod.

29. În încheierea de sesizare nu sunt prezentate aspectele referitoare la problematica de interpretare şi/sau aplicare a textului legal supus analizei, interpretările posibile sau criteriile/elementele care ar putea conduce, eventual, la o neaplicare a normei legale şi nici cele referitoare la dificultatea interpretării/aplicării acestei norme, raportat la datele concrete ale litigiului.

30. În acest context, s-a apreciat că este oportună, cel puţin pentru raţiuni de analogie, menţionarea jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional cu privire la nemotivarea sesizărilor de neconstituţionalitate. Astfel, în mod constant, aceasta a stabilit ca sesizările de neconstituţionalitate adresate Curţii Constituţionale fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit cărora: „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, Curtea Constituţională neputându-se substitui subiectelor îndreptăţite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituţional, şi neputând formula critici la care, ulterior, să şi răspundă.

31. În aceeaşi ordine de idei, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă (Decizia nr. 20 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2015, Decizia nr. 31 din 19 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015), s-a sancţionat, sub aspectul admisibilităţii, neregăsirea în încheierea de sesizare a punctului de vedere al completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei asupra condiţiilor prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, cerinţă impusă prin dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă.

32. În virtutea acestor argumente şi urmând aceeaşi linie jurisprudenţială, se apreciază că încheierea care nu cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării şi punctul de vedere al completului asupra chestiunii de drept nu îndeplineşte condiţiile unui act de sesizare legal întocmit şi, deci, nu ar putea declanşa o examinare pe fond a problemei de drept supuse dezbaterii în cadrul mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

B) Referitor la admisibilitatea sesizării pentru declanşarea procedurii în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se constată că pentru declanşarea acestei proceduri legiuitorul a instituit, prin art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de condiţii care trebuie să fie întrunite cumulativ, după cum urmează:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- instanţă care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

- chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

- chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

33. Se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Braşov, legal învestită cu soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Covasna, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.

34. Este îndeplinită, de asemenea, condiţia de admisibilitate privind existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, întrucât prin motivele de recurs se susţine, în esenţă, greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, care fac obiectul sesizării.

35. În ceea ce priveşte cerinţa noutăţii chestiunii de drept (cerinţă distinctă de cea care impune ca asupra respectivei chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi ca aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii), se constată că, aşa cum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015), în lipsa unei definiţii a „noutăţii” chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul instanţei supreme, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.

36. Noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia, însă, ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

37. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde, pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

38. Din această perspectivă, în cazul dispoziţiilor legale supuse interpretării prin sesizarea analizată, cerinţa noutăţii chestiunii de drept nu este îndeplinită, pentru că, din studierea jurisprudenţei puse la dispoziţie de instanţele naţionale, rezultă că, la nivelul curţilor de apel din întreaga ţară au fost pronunţate un număr important de hotărâri definitive prin care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. În cuprinsul tuturor acestor hotărâri, curţile de apel au apreciat că beneficiază de dispoziţiile menţionate şi salariaţii din sectorul public care au dobândit titlul ştiinţific de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010.

39. Ca urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica judiciară, curţile de apel stabilind în unanimitate aceeaşi interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, ceea ce înseamnă că această problemă de drept nu este aptă de a crea practică judiciară neunitară.

40. Totodată, deşi nu este menţionată expressis verbis ca o condiţie de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă drept obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, ce reclamă intervenţia instanţei supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

41. Or, textul legal care face obiectul sesizării este clar, iar instanţa de trimitere, deşi a apreciat că se impune accesarea mecanismului procedural al întrebării prealabile pentru lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, întrucât textul ar comporta interpretări diferite, nu le-a făcut cunoscute şi nu a prezentat care ar fi dificultăţile de interpretare sau sensurile diferite ce s-ar putea da în aplicarea normei legale în discuţie, aşa cum s-a arătat mai sus, la lit. A), în cadrul analizării aspectului privind ne regularitate a actului de sesizare.

42. Este de menţionat că, spre deosebire de legislaţia franceză, care prevede expres condiţia dificultăţii serioase, veritabile şi pe cea a interesului pentru un număr mare de cazuri, pentru sesizarea instanţei supreme, legislaţia internă lasă o largă marjă de apreciere titularilor sesizării sub acest aspect, ceea ce poate determina transformarea mecanismului hotărârii prealabile într-o procedură dilatorie.

43. Or, scopul mecanismului hotărârii prealabile îl constituie prevenirea practicii judiciare neunitare, prin dezlegarea unor probleme veritabile şi dificile de drept. Însă, dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării sunt clare, interpretarea acestora nefiind susceptibilă de a ridica dificultăţi, aşa cum rezultă din jurisprudenţa instanţelor naţionale, prezentată mai sus.

44. Un argument suplimentar în sensul inadmisibilităţii sesizării este acela că problema de drept indicată în actul de sesizare a fost implicit rezolvată de instanţa supremă prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunţată în interesul legii, citată mai sus, prin care s-a stabilit că au dreptul la sumele compensatorii prevăzute de legile-cadru de salarizare în sectorul public şi persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

45. Prin urmare, dacă în absenţa unei reglementări care să prevadă expres posibilitatea indemnizării corespunzătoare a persoanelor care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, s-a admis că dreptul la sporul de doctorat există, prevalând principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, principiu ce presupune plată egală pentru muncă egală, a fortiori acest drept poate fi recunoscut în prezenţa unei reglementări ca cea în discuţie, despre care s-a afirmat că a pus capăt stării de discriminare generată de reglementarea regăsită în legile de salarizare din sectorul public anterioare.

46. În considerarea argumentelor expuse, constatându-se neregularitatea actului de sesizare şi neîndeplinirea, în mod cumulativ, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 152/119/2016, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Dispoziţiile art. 5 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează sau nu în sensul că se aplică persoanelor care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare?”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu


1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.