MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 210/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 210         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 martie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

           

            25. - Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

            319. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

            26. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

            320. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal 

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică cărora li s-au aprobat subvenţii din bugetul local al sectorului 6 pentru anul 2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. - Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3 alineatul (1), după litera i) se introduce o nouă literă, litera i1), cu următorul cuprins:

(i1) activităţi de curatelă specială potrivit legii şi Statutului profesiei de avocat;”.

2. La articolul 3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite conform alin. (1) lit. c) şi d), cu excluderea actelor întocmite pentru asistare şi reprezentare, şi să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor. În termen de cel mult 3 zile de la data întocmirii actelor prevăzute la alin. (1), avocatul este obligat să înregistreze operaţiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocaţi potrivit alin. (1) lit. c) şi d), conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R., sub sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi.”

3. La articolul 5, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:

„(10) La constituirea formelor de exercitare a profesiei şi ulterior, avocaţii au dreptul să stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condiţiile legii, cu procedura reglementată pentru constituirea Registrului electronic al evidenţei patrimoniului de afectaţiune al avocaţilor, în condiţiile stabilite de Consiliul U.N.B.R. prin Regulamentul de organizare şi funcţionare. Înscrierea efectuată în registru are efecte de opozabilitate faţă de terţi, în condiţiile prevăzute de lege.”

4. La articolul 14, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

„d) cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive sau prin acte ale organelor profesiei de avocat, fapta de a fi exercitat sau sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.”

5. La articolul 16, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă numai cu:”.

6. La articolul 16, după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

„e) alte activităţi prevăzute de lege.”

7. Articolul 21 se abrogă.

8. La articolul 24, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Prin grija baroului, tabloul anual al avocaţilor şi modificările intervenite sunt comunicate, la începutul fiecărui an, instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi autorităţilor administrative ale judeţului sau municipiului Bucureşti, precum şi U.N.B.R. Distinct, se va înainta U.N.B.R. tabloul avocaţilor incompatibili.”

9. La articolul 25, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate.”

10. La articolul 25, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Până la încetarea stării de incompatibilitate, cel primit în profesie va fi înscris în tabloul avocaţilor incompatibili într-o secţiune, distinct.”

11. Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 26. - (1) Instanţele sunt obligate să verifice şi să se pronunţe asupra calităţii de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii şi folosind însemnele profesiei de avocat.

(2) Exercitarea, fără drept, a oricărei activităţi specifice profesiei de avocat constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(3) Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

(4) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prezentei legi, sunt nule,”

12. La articolul 30, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Nu pot face parte din organele de conducere ale profesiei avocaţii care au datorii scadente la taxele şi contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului U.N.B.R. şi al baroului, precum şi a fondurilor Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale filialelor.”

13. La articolul 31, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1i) şi (12), cu următorul cuprins:

„(11) Activitatea desfăşurată de avocat în condiţiile legii şi ale Statutului profesiei de avocat, indiferent de forma şi modalitatea de exercitare a profesiei, care generează venituri profesionale, nu poate fi reconsiderată ca activitate dependentă în conformitate cu prevederile din Codul fiscal.

(12) Avocaţii pot conveni cu clienţii onorarii superioare celor stabilite în tabloul onorariilor minimale adoptat de Consiliul U.N.B.R.”

14. La articolul 35, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Sunt exceptate de la măsura ridicării de înscrisuri şi de la măsura confiscării:

a) înscrisurile care conţin comunicări între avocat şi clientul său;

b) înscrisurile care conţin consemnări efectuate de către avocat cu privire la aspecte referitoare la apărarea unui client.”

15. La articolul 35, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Raportul dintre avocat şi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârşeşte ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală. Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat şi raporturile dintre avocat şi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obţinute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Judecătorul dispune informarea avocatului.”

16. Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. - (1) în exercitarea profesiei, avocaţii sunt parteneri indispensabili ai justiţiei, ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarilor publici, cu excepţia situaţiilor în care atestă identitatea părţilor, a conţinutului sau datei unui act

(2) Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere demnităţii judecătorului, procurorului, altor avocaţi, părţilor sau reprezentanţilor acestora în proces.

(3) Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea prevederilor alin. (2), în faţa instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicţie şi nici dacă sunt în legătură cu consultaţiile oferite justiţiabililor ori cu formularea apărării în acea cauză ori pentru susţinerile făcute în cadrul consultaţiilor verbale sau consultaţiilor scrise acordate clienţilor, dacă ele sunt făcute cu respectarea normelor de deontologie profesională.

(4) Nerespectarea de către avocat a prevederilor alin. (2) şi (3) constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea penală sau civilă.

(5) Nu constituie abatere disciplinară şi nici nu pot atrage alte forme de răspundere juridică a avocatului opiniile juridice ale acestuia, exercitarea drepturilor, îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege şi folosirea mijloacelor legale pentru pregătirea şi realizarea efectivă a apărării libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor săi.”

17. La articolul 40, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu următorul cuprins:

„(2) Avocatul este obligat să depună toată diligenta pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale clienţilor şi să uzeze de mijloacele prevăzute de lege, pe care le consideră favorabile acestora.

(3) Avocatul este obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea unui client în realizarea de către acesta de acte sau fapte ce ar putea constitui infracţiuni.

(4) Avocatul este îndreptăţit să se retragă imediat şi să renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului în cazul în care acţiunile şi scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenţei şi/sau al reprezentării, se dovedesc, pe parcursul acesteia, ca fiind infracţionale.”

18. La articolul 46, după alineatul (1) sa introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Orice contact dintre avocat şi o persoană cu interese contrare în cauza în care avocatul este angajat, reprezentantul acesteia sau un terţ care se dovedeşte că este interesat de soluţia ce se va pronunţa în cauză nu poate fi realizat decât cu acordul expres, prealabil, al clientului, în prezenţa clientului sau a persoanei desemnate de acesta.”

19. La articolul 46, după alineatul (4) se introduc trei noi alineate, alineatele (41)-(43), cu următorul cuprins:

„(41) Divulgarea de către avocat, fără drept, a unei informaţii confidenţiale din sfera privată a clientului său ori care priveşte un secret operaţional sau comercial care i-a fost încredinţat în virtutea aceleiaşi calităţi sau de care a putut să ia cunoştinţă în timpul desfăşurării activităţilor specifice profesiei constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

(42) Sunt obligaţi să respecte secretul profesional şi membrii organelor de conducere ale profesiei de avocat cu privire la aspectele de care au luat cunoştinţă în virtutea exercitării prerogativelor cu care au fost învestiţi.

(43) Nu constituie infracţiune fapta avocatului de nedenunţare a unor infracţiuni despre care ia cunoştinţă în exercitarea profesiei, cu excepţia următoarelor infracţiuni;

1. omor, ucidere din culpă sau altă infracţiune care a avut ca urmare moartea unei persoane;

2. genocid, infracţiuni contra umanităţii sau infracţiuni de război contra persoanelor;

3. cele prevăzute de art. 32-38 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare.În toate cazurile, este exonerat de răspundere avocatul care previne săvârşirea infracţiunii sau consecinţele acesteia în alt mod decât denunţarea făptuitorului.”

20. Articolul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 48. - (1) Orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de un avocat sau de o formă de exercitare a profesiei este permisă, cu condiţia ca aceasta să respecte reglementările profesionale şi cele privitoare la independenţa, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, să fie obiectivă şi să corespundă adevărului.

(2) Statutul profesiei de avocat reglementează detaliat normele aplicabile publicităţii făcute de avocaţi sau de formele de exercitare a profesiei de avocat în scopul atragerii clientelei.”

21. La articolul 51, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) în cadrul fiecărui barou este organizată şi funcţionează Curtea de Arbitraj Profesional a Avocaţilor, instituţie permanentă de arbitraj, neguvernamentală, fără personalitate juridică, independentă în exercitarea atribuţiilor. Organizarea, funcţionarea, precum şi atribuţiile Curţii de Arbitraj Profesional a Avocaţilor sunt reglementate potrivit Statutului profesiei de avocat.”

22. La articolul 52 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera ci), cu următorul cuprins:

„c1) propune candidaţii pentru Comisia centrală de disciplină;”.

23. La articolul 56 alineatul (2), literele b) şi h) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) duce la îndeplinire hotărârile şi deciziile Congresului avocaţilor, Consiliului U.N.B.R., Comisiei permanente a U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;

h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei de avocat; autorizează funcţionarea acestor forme; organizează şi ţine evidenţa lor;”.

24. La articolul 56 alineatul (2), după litera h) se introduce o nouă literă, litera hi), cu următorul cuprins:

„h1) identifică şi sesizează organelor judiciare competente cazurile de exercitare sub orice formă a activităţii specifice de avocat de către persoane care nu au calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou sau, înscrise fiind, nu au dreptul de exercitare a profesiei;”.

25. La articolul 56 alineatul (2), literele i), q) şi v) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(i) coordonează activitatea filialei sau sucursalei Casei de Asigurări a Avocaţilor (C.A.A.) din raza de competenţă şi exercită controlul activităţii acesteia la sesizarea Consiliului de administraţie al C.A.A. sau a Consiliului U.N.B.R., independent de dreptul propriu de control al Consiliului de administraţie al C.A.A. sau al Consiliului U.N.B.R.;

q) aprobă organigrama, statul de funcţii şi angajează personalul baroului;

v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în alte acte normative.”

26. Articolul 57 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 57. - (1) Şedinţele consiliului baroului sunt convocate de decan sau de înlocuitorul acestuia. Consiliul poate fi convocat şi de o treime din membrii acestuia.

(2) Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.”

27. La articolul 58 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) prezidează şedinţele consiliului baroului;”.

28. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. - Avocatul nemulţumit de decizia decanului o poate ataca la consiliul baroului, în termen de 15 zile de la comunicare.”

29. La articolul 64 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

„a1) alege şi revocă membrii Consiliului U.N.B.R. dintre membrii Congresului, potrivit prevederilor art. 65 alin. (1) şi prevederilor Statutului profesiei de avocat;”.

30. La articolul 64 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) alege şi revocă Comisia centrală de cenzori;”.

31. La articolul 64 alineatul (1), după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:

„i) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.”

32. La articolul 66, după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins:

„f1) aprobă folosirea patrimoniului U.N.B.R. şi C.A.A. în activităţi producătoare de venituri, potrivit legii;”.

33. La articolul 66, literele o), p) şi r) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie şi de înscriere pe tabloul avocaţilor, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;

p) anulează, pentru cauze de nelegalitate, hotărârile şi deciziile adoptate de organele de conducere ale barourilor, cu excepţia celor care vizează plângeri ale terţilor sau ale avocaţilor împotriva deciziilor adoptate în materia plângerilor îndreptate împotriva avocaţilor, care încalcă legea şi Statutul profesiei de avocat, ca urmare a contestaţiei formulate de membrii baroului respectiv sau a sesizării preşedintelui U.N.B.R.;

r) alege şi revocă membrii Consiliului de administraţie al C.A.A., coordonează activitatea acestuia şi exercită controlul activităţii sale la sesizarea consiliului unui barou, a Comisiei permanente sau a Comisiei de cenzori a C.A.A.;”.

34. La articolul 66, după litera t) se Introduc trei noi litere, literele u), v) şi x), cu următorul cuprins:

,,u) emite hotărâri cu caracter interpretativ pentru aplicarea corectă şi unitară a Statutului profesiei de avocat, a Statutului C.A.A. şi a altor acte normative emise în baza acestora;

v) aprobă bugetul anual ai Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală a acestuia,

x) adoptă, cu caracter de recomandare, tabloul onorariilor minimale pentru serviciile prestate potrivit legii de formele de exercitare a profesiei de avocat.”

35. La articolul 68 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

„c1) aprobă organigramele şi statele de funcţii ale U.N.B.R., Casei de Asigurări a Avocaţilor şi Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, la propunerea, după caz, a Comisiei permanente a U.N.B.R., Consiliului de administraţie al C.A.A. şi, respectiv, a Consiliului de conducere al INPPA;”.

36. La articolul 68 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera d1), cu următorul cuprins:

,,d1) exercită atribuţiile prevăzute de lege cu privire la adunările generale ale acţionarilor/asociaţilor societăţilor înfiinţate pentru folosirea patrimoniului U.N.B.R. În activităţi producătoare de venituri;”.

37. La articolul 68 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

,,h) are obligaţia să apere reputaţia profesională a avocatului, la cererea acestuia, pe baza cercetărilor şi a propunerilor înaintate de consiliul baroului din care face parte.”

38. La articolul 85, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 85. - (1) Onorariile pentru asistenţa judiciară acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între U.N.B.R., Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public.”

39. La articolul 85, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se face în termen de 45 de zile de la data depunerii deconturilor de către barouri la organul judiciar competent. Pentru întârzierea la plată a onorariilor se calculează şi se plătesc dobânzi/penalităţi la nivelul prevăzut de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat. Plata dobânzilor/penalităţilor se face la cererea barourilor.”

40. La articolul 85, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la alin. (1) se asigură din sumele prevăzute la art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Pentru cheltuielile curente necesare funcţionării serviciilor de asistenţă judiciară a barourilor, din sumele virate lunar pentru remunerarea avocaţilor, fiecare barou îşi constituie un fond prin reţinerea a 2% din valoarea acestor sume aprobate şi efectiv vărsate, conform regulilor stabilite prin Statutul profesiei de avocat. Reţinerea procentului de 2% se face la achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptăţit.”

41. La articolul 86, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 86. - (1) Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei, ale corpului de avocaţi sau ale instituţiei.”

42. La articolul 86, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispoziţiilor din lege şi din Statutul profesiei de avocat care prevăd expres o astfel de calificare.”

43. La articolul 87, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) în toate cazurile, acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data luării la cunoştinţă, de către consiliul baroului, despre săvârşirea abaterii, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.”

44. La articolul 89 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) amendă de la 500 lei la 5.000 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei;”.

Art. II. - Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin, (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

FLORIN IORDACHE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 martie 2017.

Nr. 25.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 24 martie 2017.

Nr. 319.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46 din 31 august 2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 5 septembrie 2016, cu următoarea completare:

- La articolul I, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins:

„- La articolul 453, după litera h) se introduce o nouă literă, litera h1), cu următorul cuprins:

«h1) terenul aferent clădirii de domiciliu - terenul proprietăţii identificat prin adresa acestuia, individualizată prin denumire proprie a străzii şi numărul poştal atribuit de la adresa de domiciliu;»“.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 martie 2017.

Nr. 26.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2016 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 24 martie 2017.

Nr. 320.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 10

din 20 februarie 2017

 

Dosar nr. 3.476/2016

 

Gabriela Elena Bogasiu – vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a I l-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Simona Lala Cristescu - judecător la Secţia I civilă

Raluca Moglan - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Sorinela Alina Macavei - judecător la Secţia I civilă

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Tranica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănâilâ - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Claudia Marcela Canacheu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 3.476/1/2016 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea dezlegării următoarelor chestiuni de drept:

„1. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate», locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010

2. În cazul în care Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, deşi prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice «cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, se menţine la aceiaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii»”

După prezentarea referatului cauzei, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Prin încheierea de şedinţă de la 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.261/99/2015, Curtea de Apel Iaşi - Secţii litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire ia următoarea chestiune de drept: „de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în care salariaţii solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010”.

2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 octombrie 2016 cu nr. 3.476/1/2016.

II. Temeiul juridic al sesizării

3. Art. 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

4. Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază. În conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 547/2010, capitolul I din anexă, în vigoare de la 4 iunie 2010:

Art. 1: „Prezentul regulament stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, precum şi condiţiile de acordare a acestora.”

5. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 284/2010:

Art. 7 alin. (1): „Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.11;

Art. 21: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”

6. Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare Legea nr. 285/2010

Art. 1 alin. (2): „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Art. II art. 1 alin. (2): „în anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Art. 12 alin. (1): „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.”

8. Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, denumit în continuare Ordinul nr. 42/77/2011.

Anexă, pct. II lit. B: „În aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează: (...)

Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă.”

9. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, denumită în continuare Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 84/2012:

Art. 1: „În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.”

Art. 5: „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2014. “

10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013:

Art. 1 alin. (2): „În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine Ia acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Art. 8 alin. (1): „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015.”

11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014:

Art. 1. alin. (2): "În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Art. 7 alin. (1): „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.”

12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015:

Art. 1 alin. (2): „În anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2015, în măsura În care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Art. 6 alin. (1): „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2017.”

IV. Expunerea succintă a procesului

13. Prin Cererea înregistrată la Tribunalul laşi cu nr. 4.261/99/2015, Sindicatul Sanitas Judeţ Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, a chemat în judecată Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi, solicitând anularea parţială a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015, în ce priveşte acordarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază, anularea deciziilor emise pe numele salariaţilor pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri şi obligarea angajatorului la plata diferenţelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de la 75% !a 50% la salariul de bază, începând cu data aplicării deciziilor contestate şi până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

14. În motivarea acţiunii s-a arătat că, prin deciziile contestate, angajatorul a stabilit beneficiul sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază. Anterior emiterii acestor decizii, sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase se acorda în procent de 75% la salariul de bază.

Temeiul legai indicat pentru emiterea deciziilor contestate este Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 - anexa nr. 2 la regulament, fără a fi menţionat şi textul corespunzător sporului acordat. Anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin ordinul anterior menţionat cuprinde toate categoriile de sporuri, inclusiv pe cel acordat anterior, în procent de 75% la salariul de bază, iar, în urma şedinţei Comitetului director, nu s-a stabilit diminuarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dar acest efect se va produce prin ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile contestate.În fapt şi în drept, activitatea desfăşurată de către salariaţii cărora li s-au emis deciziile contestate se încadrează în staţionarul de zi al spitalului de psihiatrie, activitate echivalată cu regimul internărilor de zi.

În ce priveşte legalitatea acordării sporului în cuantumul prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, contestatorii au invocat omisiunea Ministerului Sănătăţii de a emite un nou regulament, cu prevederi clare şi neechivoce, aplicabile salariaţilor din sănătate.

Emiterea unui regulament de sporuri a fost de mai multe ori prorogată, pe cale de consecinţă aplicându-se perpetuu regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, deşi sindicatul s-a adresat în numeroase rânduri pentru începerea consultărilor privind emiterea regulamentului prevăzut de art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010.

15. Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în urma analizei sporurilor acordate salariaţilor din spital, a constatat că, pentru o serie de locuri de muncă, sporurile acordate nu sunt în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, motiv pentru care s-a hotărât punerea în aplicare a legislaţiei şi acordarea sporurilor corespunzătoare pentru locul de muncă efectiv ocupat de fiecare salariat. Astfel, pentru salariaţii pentru care s-a formulat prezenta acţiune s-a stabilit sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 50%, şi nu cel de 75%, spor de care, în mod ilegal, au beneficiat până la data emiterii deciziilor contestate, deoarece îşi desfăşoară activitatea la serviciul spitalizare de zi.

Întrucât niciunul dintre contestatori nu îşi desfăşoară activitatea în secţii cu paturi, aceştia nu pot beneficia de sporul acordat la lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, însă pot beneficia de sporul prevăzut la lit. D din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, respectiv spor de 50% din salariul de bază.

Locurile de muncă ale contestatorilor sunt la serviciul spitalizare de zi, nicidecum în secţiile cu paturi. Faptul că aceştia au primit un spor în cuantum de 75% până în prezent nu reprezintă temei legal pentru acordarea în continuare a acestui cuantum de spor. Legea trebuie aplicată chiar şi în condiţiile în care un timp atât de îndelungat, din eroare, aceasta â fost eludată.

16. Prin Sentinţa civilă nr. 244 din 10 februarie 2016, Tribunalul laşi a admis, în parte, acţiunea, în sensul că a dispus anularea deciziilor emise de intimat pe numele contestatorilor şi a obligat intimatul la plata către contestatori a „diferenţelor salariale rezultate din diminuarea sporului de muncă în condiţii deosebit de periculoase de la 75% la 50% la salariul de bază începând cu momentul aplicării deciziilor emise Sa 20 mai 2015”, respingând cererea de anulare a Hotărârii Comitetului director din 20 mai 2015.

17. Pentru a hotărî astfel Tribunalul Iaşi a reţinut că Hotărârea Comitetului director (procesul-verbal) din 20 mai 2015 nu conţine dispoziţii de autoritate în legătură cu modul de stabilire şi acordare a sporului pentru muncă în condiţii deosebit de periculoase pentru personalul din cadrul instituţiei intimate.

În ceea ce priveşte deciziile nr. 286, 287, 291,296, 301,289, 290, 299, 295, 293, 294, 292, 284, 323, 281,300, 288, 298,297, 282, 283 şi 285 emise de manager în data de 20 mai 2015, temeiul juridic indicat îl constituie dispoziţiile lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, potrivit cărora beneficiază de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. C pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, precum şi personalul din structurile de cercetare ştiinţifică ale spitalelor de psihiatrie;

2. personalul TESA, muncitori şi personalul de deservire din spitalele de psihiatrie, cu excepţia muncitorilor prevăzuţi la lit. C pct. 3 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010;

3. personalul din cabinetele medicale de psihiatrie şi neuropsihiatrie infantilă, precum şi personalul din laboratoarele/ centrele de sănătate mintală.

Însă, acest ordin a fost emis pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, lege care, la momentul emiterii deciziilor ce fac

obiectul prezentei contestaţii, era abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010. Întrucât anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 cuprinde sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului „Sporuri şi alte drepturi specifice” pct. 1 lit. b) din nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 (abrogată), aceste dispoziţii ale anexei sunt desuete şi în neconcordanţă cu dispoziţiile în vigoare incidente.

Dispoziţiile legale ce reglementează sporul pentru condiţii deosebit de periculoase sunt cele ale art. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora „pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor UPU - SMURD, UPU şi CPU, secţii şi compartimente de ATI şi de terapie intensivă, secţii şi compartimente de îngrijiri paliative, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital. În laboratoarele de cardiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii, cuantumul sporului este de 45-85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli”.Întrucât, la data emiterii deciziilor contestate, 20 mai 2015, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase era reglementat de dispoziţiile Legii-cadru nr. 284/2010, acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 nu poate fi considerată legală.

Mai mult, faţă de noile limite ale sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase (45-85% din salariul de bază), sporul de 75% din salariul de bază, acordat contestatorilor anterior emiterii deciziilor contestate, nu mai reprezintă un nivel maxim.

18. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi, cauza fiind înaintată spre soluţionare Curţii de Apel Iaşi.

V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii

19. Curtea de Apel Iaşi a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:

1. de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I ari. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în care salariaţii solicită anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010;

2. problema de drept enunţată este nouă, nefiind identificată jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care să fi statuat asupra acestei chestiuni de drept;

3. problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 14 septembrie 2016;

4. Curtea de Apel Iaşi este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă.

VI. Punctul de vedere al completului de Judecată

20. Situaţia de fapt, faţă de care se impune lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1j din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, este următoarea:

21. Contestatorii, salariaţi ai Institutului de Psihiatrie Socola Iaşi, fac parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, salarizarea lor fiind stabilită prin lege. La data de 21 mai 2015, dată de la care angajatorul le-a acordat, în conformitate cu dispoziţiile lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (dispoziţii menţionate în fiecare decizie contestată), un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, contestatorii îşi desfăşurau activitatea (medic, asistent medical, infirmier, psiholog) la Staţionarul de zi Ghelerter sau la Staţionarul de zi psihiatrie adulţi din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola Iaşi.

Potrivit dispoziţiilor lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, beneficiază de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din spitalele de psihiatrie, altul decât cel prevăzut la lit. C pct. 1 şi 2 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010.

Până la data de 21 mai 2015, contestatorii au beneficiat de un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 75% din salariul de bază, în conformitate cu dispoziţiile lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, care prevăd că beneficiază de un spor de 50-75% din salariul de bază: personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din secţiile şi compartimentele cu paturi din specialităţile psihiatrie şi neuropsihiatrie infantilă.

Prima instanţă nu a examinat încadrarea contestatorilor în prevederile lit. D pct. 1 sau lit. C pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 (în sensul că Staţionarul de zi Ghelerter şi Staţionarul de zi psihiatrie adulţi pot/nu pot fi asimilate secţiilor şi compartimentelor cu paturi), ci a anulat deciziile de stabilire a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, pentru c㠄acordarea acestui spor în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, nu poate fi considerată legală”.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 119 din 2 februarie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, în care se reţine c㠄Ordinul nr. 547/2010 al Ministerului Sănătăţii este caduc, fiind dat în baza şi aplicarea Legii nr. 330/2009”, iar „prelevanţă trebuie acordată oricum normei juridice ulterioare, de valoare juridică superioară, în speţă, Legea-cadru nr. 284/2010”.

Totodată, s-a arătat că într-o cauză similară, înregistrată cu nr. 4.405/99/2015 şi aflată tot în apel, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea formulată de Sindicatul Camera Medicilor Iaşi în numele unui salariat - medic primar psihiatrie la Staţionarul de zi psihiatrie adulţi din cadrul Institutului de Psihiatrie Socola laşi, reţinând, în esenţă, că decizia contestată (de stabilire a sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 50% la salariul de bază) a fost emis㠄(...) în aplicarea corectă şi legală a dispoziţiilor legale anterior enunţate întocmai pentru â repara o eroare în aplicarea legislaţiei incidenteu.

22. În raport cu cele anterior învederate, punctul de vedere al instanţei de apel este în sensul că Ordinul nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deşi Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, iar angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin, chiar dacă, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, acelaşi punct de vedere fiind exprimat şi în Decizia nr.306 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi.

VII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

23. Sindicatul Sanitas Judeţ Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat, s-a raliat punctului de vedere exprimat prin Sentinţa civilă nr. 244 din 10 februarie 2016 a Tribunalului laşi, potrivit căruia prevederile Ordinului nr. 547/2010 nu mai pot fi aplicate, dispoziţiile legale în vigoare care reglementează sporul pentru condiţii deosebit de periculoase fiind cele din art. 7 alin. (1) lit. b) din cap. II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

24. Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi nu a exprimat un punct de vedere.

VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie şi punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

25. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 2.044/C/3.921/111-5/2016 din 24 noiembrie 2016, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică practică judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizării Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

26. Curţile de apei Bacău, Suceava, Târgu Mureş, Timişoara, Constanţa, Braşov şi Alba Iulia au învederat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti pronunţate cu privire la această chestiune de drept şi nu au exprimat niciun punct de vedere în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

27. În ceea ce priveşte cadrul legal în materia drepturilor salariate cuvenite personalului medical în privinţa sporului, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, deşi Legea cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, în acest sens pronunţându-se Tribunalul Dâmboviţa, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Piteşti, iar, într-o a două orientare, s-a considerat că dispoziţiile Ordinului nr. 547/2010 nu mai sunt aplicabile ca urmare a abrogării implicite determinate de abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 prin Legea-cadru nr. 284/2010, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Tribunalului Galaţi, Tribunalului Satu Mare, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova şi a Curţii de Apel Piteşti.

28. Cu privire la cea de-a două întrebare privind nivelul sporului acordat angajatului în cazul în care Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011 s-a arătat că:

- angajatorul poate stabili un alt nivel al sporului pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, acordat iniţial salariatului cu încălcarea prevederilor acestui ordin (Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Piteşti);

- deşi Ordinul nr. 547/2010 â prevăzut o creştere a unor sporuri, în baza art. 14 din acelaşi act normativ, cuantumul sporului a rămas neschimbat (Curtea de Apel Galaţi);

- angajatorul nu poate stabili un alt procent al sporurilor decât cel prevăzut de Ordinul nr. 547/2010, nici după data de 1 ianuarie 2011, de vreme ce, prin acte normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Piteşti).

IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

29. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă cu privire la problema de drept dedusă judecăţii.

30. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, a statuat că, „deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariate s-au calculat pornind de te cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în flecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent.

Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale”,

31. Nu a fost identificată jurisprudenţă comunitară sau a drepturilor omului cu privire la problema de drept enunţată.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

32. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar, pe fondul cauzei, s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi aii. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

33. Asupra admisibilităţii sesizării, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

34. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.

35. În doctrină, ele au fost identificate după cum urmează: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

36. Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele trei condiţii sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Iaşi este legal învestită cu soluţionarea unor cereri de apel, litigiile având natura juridică a unor conflicte de muncă, ceea ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse numai apelului conform art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa supremă a fost sesizată de un complet din cadrul Curţii de Apel Iaşi, învestit cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă potrivit dispoziţiilor art. 208 raportat la art. 214 din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

37. Condiţia de admisibilitate referitoare ia caracterul esenţial al chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei pendinte în care se ridică este îndeplinită, deoarece, prin raportare la obiectul cauzei - anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010, adoptat în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, act normativ abrogat prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, deoarece soluţionarea aspectelor privind acţiunea în timp a legii civile este strâns legată de motivele invocate pentru anularea deciziilor prin care, în anul 2015, angajatorul modifică (reduce) nivelul sporului de condiţii deosebit de periculoase, întemeindu-se pe Ordinul nr. 547/2010.

38. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

39. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudenţă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariţiei unei practici neunitare, iar analiza punctelor de vedere oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare din această perspectivă. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării şi aplicării normei de drept respective.

40. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. În legătură cu chestiunea de drept adusă în dezbatere se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat problema care constituie obiect al sesizării.

41. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

42. Pe fondul cauzei, înainte de a intra în analiza propriu-zisă a chestiunii de drept, se constată că se solicită rezolvarea de principiu a problemei aplicării în timp, începând cu 1 ianuarie 2011, a prevederilor legale ce reglementează locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru condiţii de muncă şi condiţiile de acordare a acestora pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, pe baza interpretării dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cap. I art. 1 alin. (2) şi art 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, cap, I art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi cap. I art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1 j din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

43. Începând cu 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fondurile publice se realizează în baza Legii-cadru nr. 284/2010, coroborat cu anumite dispoziţii din Legea-cadru nr. 330/2009 şi din Legea nr. 285/2010, dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010 nefiind aplicabile, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

44. Astfel, potrivit acestui text de lege: „în anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.”

45. Aceste prevederi au fost preluate şi pentru anul 2013 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. La fel s-a întâmplat şi în anul 2014 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi pentru anul 2015 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, iar, pentru anul 2016, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, la rândul ei modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016.

46. În acest sens este util a se menţiona ceea ce reţine Curtea Constituţională prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2004: „29 Sintetizând, Curtea reţine că, deşi după anul 2010 legiuitorul şi-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparenţă şi previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislaţiei anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariate din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intenţiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare şi care face greu de înţeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale

47. Toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până în prezent, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plăţi salariale potrivit acestei legi, pentru că, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuându-se starea de tranziţie. Aşadar, s-a procedat doar la o „reîncadrare scriptic㔠a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a „realizat faptic” la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

49. Aşadar, este de reţinut faptul că, deşi personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispoziţiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimiţând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, menţineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori.

50. Prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a fost abrogată prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010.

51. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede:

Art. 7 alin. (1): „Aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare.”

Art. 21: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sau autorităţile centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.”

52. Petenţii din cauza dedusă judecăţii, în cadrul căreia s-a format prezenta sesizare întemeiată pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, se încadrează în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010.

53. Însă, un astfel de regulament care să reglementeze locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 (în care se încadrează şi anexa nr. III) nu a fost adoptat, aplicarea dispoziţiilor art. 21 fiind amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, pana în ianuarie 2017. Astfel, prin art. 12 alin. (1) din art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 (articol introdus de punctul 2 al articolului unic din Legea nr. 283/2011) s-a stabilit c㠄prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013”.

54. În mod similar, prin art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2014; prin art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, aplicarea a fost amânată până la 1 ianuarie 2015; prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, până la data de 1 ianuarie 2016, iar, prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată până la data de 1 ianuarie 2017.

55. Totodată, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

56. În plus, Ordinul nr. 42/77/2011, în anexă, la pct. II lit. B, prevede că, „în aplicarea art. 1 din Legea nr. 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează (...): Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă”.

57. Aşadar, în lipsa unui regulament emis în baza dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (a căror aplicare a fost amânată succesiv până la data de 1 ianuarie 2017) de către ministerul coordonator al domeniului de activitate bugetar al sănătăţii (în cazul concret dedus judecăţii), începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în aplicarea căreia a fost emis Ordinul nr. 42/77/2011.

58. În cuprinsul anexei la Ordinul nr. 42/77/2011, la pct. II lit. B, se menţionează expres c㠄Sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă”.

59. În acest context, cu toate că prin art. 39 al Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate Legea-cadru nr. 330/2009 şi Ordinul nr. 547/2010, ca act accesoriu acestei legi, în conformitate cu prevederile pct. II lit. B din anexa ia Ordinul nr. 42/77/2011, prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 continuă să îşi producă efectele în prezent.

60. Pe cale de consecinţă, cu aplicarea principiului accesorium sequitur principale, întrucât a fost emis în temeiul Legii-cadru nr. 330/2009, Ordinul nr. 547/2010 continuă să producă efecte juridice, fiind cel în raport cu care erau calculate, la data introducerii contestaţiei pendinte, sporurile pentru condiţii de muncă în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare „Sănătate”.

61. Cu alte cuvinte, Ordinul nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispoziţiile Ordinului nr. 42/77/2011 la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, care reglementează sporurile pentru condiţii de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010.

62. Supravieţuirea Legii-cadru nr. 330/2009 şi a normelor sale de aplicare, precum cele menţionate în Ordinul nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepţii acceptate de la principiile care guvernează acţiunea legii civile în timp (principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situaţii determinate (aceea a sporurilor pentru condiţii de muncă) şi justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017.

63. În concluzie, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

64. În ceea ce priveşte cea de-a două întrebare, se constată că este subsidiară primei întrebări, urmând a i se răspunde doar dacă răspunsul la prima întrebare este afirmativ, în sensul că Ordinul nr. 547/2010 îşi produce efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

65. Întrucât răspunsul la prima întrebare este afirmativ, titularul sesizării doreşte să se lămurească de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dacă angajatorul poate stabili un alt procent (nivel) al sporului acordat iniţial salariatului, cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 547/2010, în condiţiile în care, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „cuantumul sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

66. Se observa că cea de-a două întrebare tinde la analiza temeiniciei soluţiei primei instanţe, care a înlăturat măsura reducerii cuantumului sporului acordat contestatorilor, în sensul de a se stabili dacă sporul de 75%, acordat iniţial în temeiul Ordinului nr. 547/2010, putea fi redus, în condiţiile în care legile anuale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice menţin sporurile acordate la acelaşi nivel dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

67. Or, modalitatea concretă de stabilire a procentului (nivelului) sporului pentru condiţii de muncă de către angajator reprezintă o chestiune ce ţine de soluţionarea fondului cauzei pendinte, în această situaţie prezentând relevanţă circumstanţele concrete ale speţei.

68. Se apreciază că nu este necesar să se răspundă la cea de-a două întrebare, faţă de răspunsul acordat primei întrebări care statuează că dispoziţiile Ordinului nr. 547/2010 sunt aplicabile şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, întrucât cea de-a două întrebare presupune o examinare a interpretării şi aplicării ordinului la situaţia de fapt concretă, şi nu o interpretare a normei de drept.

69. Din conţinutul celei de-a două întrebări, prin referire la aspecte de fapt aflate în dispută şi reciproc contestate de părţi, asupra cărora instanţa urmează a se pronunţa în litigiul principal, se tinde în realitate să se obţin㠄o îndrumare efectiv㔠în soluţionarea în concret a cauzei, ceea ce, evident, excedează procedura reglementată de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

70. În cauza pendinte, conform celor prezentate de către instanţa de trimitere, există poziţii divergente cu privire la încadrarea contestatorilor în prevederile lit. C pct. 1 sau lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, prevederi ce stabilesc procente diferite ale sporului pentru condiţii de muncă, reţinându-se că prima instanţă nu a lămurit acest aspect, ci a anulat deciziile de stabilire a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază cu motivarea c㠄acordarea acestui spor, în cuantumul de 50% din salariul de bază, astfel cum a fost prevăzut la lit. D pct. 1 din anexa nr. 2 la regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, nu poate fi considerată legală”.

71. Titularul sesizării nu se referă însă la eventuale modificări aduse, în legile anuale de salarizare, limitelor sporului pentru condiţii de muncă prevăzute de Ordinul nr. 547/2010, ci la modificarea acestui spor în interiorul limitelor prevăzute de Ordinul nr. 547/2010, astfel încât majorarea sporului va fi analizată în raport cu situaţia de fapt a cauzei, astfel cum s-a motivat anterior.

72. Răspunsul la a două întrebare ar fi fost util numai dacă s-ar fi solicitat majorarea sporului pentru condiţii de muncă dincolo de limita maximă stabilită de Ordinul nr. 547/2010, cea de 75%, ca urmare a majorărilor prevăzute pentru acest spor prin legile anuale de salarizare, astfel cum s-a întâmplat prin Legea nr. 285/2010, care în art. 1 alin. (2) a prevăzut majorarea cu 15% a cuantumului sporurilor care fac parte din salariul brut, sporuri acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE şi JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4.261/99/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (2) şi art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 şi art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) şi art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi art. 1 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională defuncţii bugetare „Sănătate”, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 februarie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 

MUNICIPIUL BUCUREŞTI

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 6

DIRECŢIA GENERALA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică cărora li s-au aprobat subvenţii din bugetul local al sectorului 6 pentru anul 2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

Nr. crt.

Denumirea organizaţiei

Nr. de beneficiari asistaţi în anul 2017

Serviciile acordate

Suma acondată pentru anul 2017 (lei)

1

Fundaţia Principesa Margareta a României

50

- suport educaţional (meditaţii şi sprijin în efectuarea temelor şcolare, cursuri de limbi străine);

- servicii de socializare, recreative şi petrecere a timpului liber;

- consiliere psihologică individuală şi de grup;

- educaţie parentală;

- suport alimentar;

- sprijin material, pentru copii şi familiile aflate în situaţii de urgenţă.

205.806

2

Asociaţia Centrul Creştin Bucureşti, Cantina „Harul”

250

- servicii sociale gratuite pentru persoanele aflate într-o situaţie socioeconomică dificilă şi/sau care se confruntă cu diverse probleme medicale (rol de serviciu suport material în vederea reinserţiei sociale a persoanelor marginalizate sau, în cazul persoanelor vârstnice, ca serviciu de susţinere în vederea unui minim necesar existenţei)

900.000

3

Asociaţia Centrul Creştin Bucureşti, Centrul de zi „România Kids”

100

- serviciu de protecţie socială a copilului, care urmăreşte prevenirea excluderii sociale a copiilor şi familiilor cu risc crescut de izolare socială sau aflate în incapacitate de a oferi condiţii minimale de subzistenţa, creştere şi educaţie, printr-un program de activităţi recreative, sociale, psihologice;

- servicii de îngrijire, hrană şi supraveghere pe timp de zi pentru preşcolari şi şcolari

1.080.000

4

Asociaţia „Sf. Arhidiacon Ştefan”

140

- cantină socială pentru copii şi familii aflate în dificultate;

- program de prevenire a abandonului şcolar;

- program de reinserţie socială a persoanelor de vârsta a treia;

- consiliere şi orientare socio-profesională;

- asistenţă medicală gratuită;

- consiliere psihologică gratuită;

- îngrijire de tip familial;

- consiliere juridică gratuită;

- ajutor financiar de urgenţă

276.600

5

Asociaţia „Fraţilor Marişti ai Şcolilor din România”

32

- integrarea personală, integrarea socială şi pe piaţa muncii, integrarea în familie prin oferirea de: adăpost, asistenţă materială şi financiară, protecţie, educaţie, servicii medicale şi psihologice, asistenţă socială pentru toţi copiii. În afara activităţilor şcolare, se desfăşoară şi activităţi educative, activităţi de socializare, activităţi culturale, sportive şi ludice şi în aer liber.

1.080.260

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.