MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 867/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 867         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 2 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 442 din 22 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

1.039. - Ordin privind modificarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 442

din 22 iunie 2 017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.377D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală menţionează, în mod expres, că înmânarea citaţiei se face personal. Se mai arată că citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii. Se observă că documentul care nu cuprinde aceste două elemente anterior menţionate este înştiinţarea, care se lasă atunci când suspectul sau inculpatul refuză să primească citaţia. Se susţine că este firesc ca această înştiinţare să nu cuprindă menţiunile mai sus arătate, din motive de asigurare a confidenţialităţii lor. Prin urmare, dacă înmânarea citaţiei nu este posibilă, suspectul va afla, la sediul organului judiciar, încadrarea juridică stabilită şi denumirea infracţiunii pentru care este cercetat. Se conchide că susţinerile autorului excepţiei nu pot fi reţinute.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.809/231/2015, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autoarea excepţiei împotriva unei sentinţe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate încalcă accesul liber la justiţie al părţii citate, prin omisiunea menţiunii că înmânarea citaţiei trebuie făcută personal. Se susţine, de asemenea, încălcarea prin dispoziţiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţie, întrucât acestea nu oferă suficiente informaţii persoanei citate despre cauza în care este chemată să se prezinte. Se mai arată că textele criticate, în general, şi prevederile art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, în special, sunt confuze, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Se susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi g) din Codul de procedură penală omit menţiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzaţia care i se aduce, menţiune ce aparţine sferei dreptului de informare, aspect care contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate. În fine, se arată că furnizarea unor astfel de date, inclusiv persoanei care, primind citaţia, refuză sau nu poate să semneze, reprezintă o garanţie procesuală a dreptului la apărare, respectivele date fiind necesare în vederea asigurării posibilităţii persoanei citate de a se prezenta şi de a-şi angaja un apărător.

6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate nu sunt caracterizate prin neclaritate şi nu încalcă drepturile fundamentale invocate de autoarea excepţiei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, din înştiinţarea afişată pe uşa de la domiciliul sau de la reşedinţa sa, destinatarul citaţiei are posibilitatea de a cunoaşte dosarul penai în care este citat, precum şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul şi că aceste informaţii sunt suficiente pentru ca persoana în cauză să poată intra în posesia citaţiei şi să cunoască, astfel, calitatea în care este citată, obiectul cauzei, precum şi data şi locul unde urmează să se înfăţişeze conform citaţiei, Se susţine, totodată, că, din înştiinţare, destinatarul află data şi ora la care aceasta a fost afişată, aşa încât este în măsură să invoce, în cursul judecăţii, conform art. 263 din Codul de procedură penală, neregularitatea procedurii de citare, arătând că, în cazul său, termenul prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală nu a fost suficient pentru a-i permite să se prezinte la sediul organului judiciar pentru comunicarea citaţiei, fiind în imposibilitatea de a cunoaşte obiectul cauzei şi termenul de judecată. Se mai arată că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

9. Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale. Se susţine că textele criticate stabilesc cu precizie atât termenele de îndeplinire a procedurii de citare şi de comunicare a actelor procedurale, cât şi persoanele responsabile cu îndeplinirea acestora, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea, prin acestea, a dreptului de acces liber la justiţie şi a dreptului la apărare ale persoanei citate. Se mai arată că prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală sunt clare, previzibile şi neechivoce, destinatarul lor putându-şi adapta conduita la cerinţele pe care le reglementează. Se susţine că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) lit. f) şi lit. g) şi alin. (2) din Codul de procedură penală. Întrucât art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală nu cuprinde, în structura sa, litere şi, în urma analizei excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, că, în realitate, obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin, (1) şi alin, (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 258 alin. (2): „Citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat, atenţionarea că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.

- Art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g): „(1) Citaţia se înmânează, oriunde este găsit, personal celui citat, care va semna dovada de primire.

(2) Dacă persoana citată refuză să primească citaţia, persoana însărcinată să comunice citaţia va afişa pe uşa destinatarului o înştiinţare, încheind un proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea trebuie să cuprindă: [...]

f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;

g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit.  f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi art. 25 cu privire la libera circulaţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd, în mod expres, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, că înmânarea citaţiei trebuie făcută personal. În acest sens, Curtea constată că, din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 260 din Codul de procedură penală, rezultă intenţia legiuitorului de a reglementa, ca regulă, prevăzută la alin. (1) al art. 260 din Codul de procedură penală, înmânarea citaţiei, în mod personal, persoanei citate, oriunde este găsită, cu condiţia semnării dovezii de primire. În continuare, la alin. (2) al articolului anterior menţionat, ca excepţie de la această regulă, în situaţia refuzului primirii citaţiei, a fost prevăzută afişarea pe uşa destinatarului a unei înştiinţări de către persoana însărcinată să comunice citaţia şi încheierea unui proces-verbal cu privire la împrejurările constatate. Înştiinţarea afişată, conform art. 260 alin. (2) din Codul de procedură penală, trebuie să cuprindă: anul, luna, ziua şi ora când afişarea a fost făcută; numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia; numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui înştiinţat; numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul, cu indicarea sediului acestuia; menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei; menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia; menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la art. 260 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen; semnătura celui care a afişat înştiinţarea.

15. Având în vedere aspectele mai sus enumerate, Curtea constată că dispoziţiile art. 260 alin. (1) din Codul de procedură penală, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, prevăd datele pe care înştiinţarea trebuie să le cuprindă, în scopul realizării unei informări exhaustive a persoanei citate, având calitatea de suspect sau de inculpat, cu privire la cauza în care este citată, inclusiv condiţiile în care citaţia se consideră comunicată. Pentru acest motiv, textele criticate respectă cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

16. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei potrivit căreia dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală omit menţiunea notificării oficiale a persoanei citate cu privire la acuzaţia care i se aduce, menţiune ce aparţine sferei dreptului de informare, Curtea reţine că, potrivit art. 258 alin. (2) din Codul de procedură penală, citaţia transmisă suspectului sau inculpatului trebuie să cuprindă încadrarea juridică şi denumirea infracţiunii de care este acuzat, motiv pentru care nici această critică nu poate fi reţinută. De altfel, Curtea reţine că nespecificarea în cuprinsul înştiinţării a datelor referitoare la calitatea procesuală a persoanei citate şi la acuzaţia formulată în materie penală constituie o formă de asigurare a confidenţialităţii acestor date, drept garanţie a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, aşa cum acesta este prevăzut la art. 26 din Legea fundamentală şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17. În fine, Curtea constată că textele criticate oferă persoanei citate suficiente informaţii, referitoare la cauza în care este citată, pentru a-i asigura acesteia accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. În acest sens, dispoziţiile art. 258 alin, (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 258 alin. (1) din acelaşi cod, care prevăd că persoana citată poate cunoaşte, din cuprinsul citaţiei, denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care emite citaţia, sediul său, data emiterii şi numărul dosarului; calitatea în care este citată şi indicarea obiectului cauzei; ora, ziua, luna şi anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea să se prezinte la data şi locul indicate; faptul că are dreptul la un avocat cu care să se prezinte la termenul fixat; dacă este cazul, faptul că, potrivit art. 90 sau art. 93 alin. (4) din Codul de procedură penală, apărarea este obligatorie, iar în cazul în care partea nu îşi alege un avocat, care să se prezinte la termenul fixat, i se va desemna un avocat din oficiu; aspectul că poate, în vederea exercitării dreptului la apărare, să consulte dosarul aflat la arhiva instanţei sau a parchetului; consecinţele neprezentării în faţa organului judiciar. De asemenea, în situaţia refuzului primirii citaţiei, potrivit ari 260 alin. (1) şi alin. (2) mai sus analizat, persoana citată este înştiinţată atât despre numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi despre denumirea şi sediul organului judiciar pe rolul căruia se află respectivul dosar, cât şi despre termenul în interiorul căruia trebuie să se prezinte pentru a-şi ridica citaţia, aşa încât acesteia îi sunt asigurate toate premisele pentru a intra în posesia informaţiilor cuprinse, conform art. 258 alin. (1) din Codul de procedură penală, în conţinutul citaţiei. Aşa fiind, suspectului sau inculpatului îi sunt asigurate, cu prilejul citării, premisele necesare prezenţei sale în faţa organului judiciar la termenul stabilit de acesta şi ale pregătirii apărării, personal sau prin intermediul unui avocat. Pentru aceste considerente, Curtea reţine că titularului citaţiei îi sunt asigurate, prin procedura reglementată în textele criticate, toate garanţiile procesuale necesare exercitării drepturilor fundamentale prevăzute la art. 21 şi art. 24 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţie.

18. Curtea reţine că art. 25 din Constituţie, ce reglementează libera circulaţie, nu este incident în prezenta cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina-Iuliana Bărbieru în Dosarul nr. 13.809/231/2015 al Curţii de Apei Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 258 alin. (2) şi art. 260 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) şi lit. g) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

privind modificarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017

 

Văzând Referatul de aprobare nr. D.G. 2.107 din 25,10.2017 al directorului general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere art. 51 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate pentru anii 2017 şi 2018,

în temeiul art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate curative pentru anii 2017 şi 2018, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 şi 224 bis din 31 martie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La capitolul VIII, tabelul cuprinzând „Creditele bugetare şi de angajament aferente programelor naţionale de sănătate curative pentru anul 2017” va avea următorul cuprins:

 

 

 

- mii lei -

Denumire program de sănătate

Credite de angajament an 2017

Credita bugetare an 2017

Programul naţional de oncologie, din care:

1.676.192,50

1.547.417,23

Subprogramul de tratament al bolnavilor cu afecţiuni oncologice (adulţi şi copii) *)

1.467.139,81

1.348.942,39

Subprogramul de monitorizare a evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni oncologice prin PET-CT

34.472,00

32.740,61

Subprogramul de reconstrucţie mamară după afecţiuni oncologice prin endoprotezare

512,00

239,35

Subprogramul de diagnostic şi de monitorizare a bolii minime reziduale a bolnavilor cu leucemii acute prin imunofenotipare, examen citogenetic şi/sau FISH şi examen de biologie moleculară la copii şi adulţi

2.049,17

1.989,00

Subprogramul de radioterapie a bolnavilor cu afecţiuni oncologice realizată în regim de spitalizare de zi (adulţi şi copii)

171.900,52

163.386,88

Subprogramul de diagnostic genetic al tumorilor solide maligne (sarcom Ewing şi neuroblastom) la copii şi adulţi

119,00

119,00

Programul naţional de diabet zaharat

1.047.636,44

874.956,42

Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană

53.623,00

47.723,74

Programul naţional de tratament pentru boli rare*)

201.539,00

130.698,87

Programul naţional de tratament al bolilor neurologice

133.157,67

116.649,50

Programul naţional de tratament al hemofiliei şi talasemiei

202.288,84

133.683,19

Programul naţional de tratament al surdităţii prin proteze auditive implantabile (implant cohlear şi proteze auditive)

18.739,00

18.236,40

Programul naţional de boli endocrine

2.601,00

2.587,23

Programul naţional de ortopedie

71.628,00

77.079,09

Programul naţional de terapie intensivă a insuficienţei hepatice

633,00

480,64

Programul naţional de boli cardiovasculare

124.996,00

118.851,33

Programul naţional de sănătate mintală

1.761,00

1.484,02

Programul naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înalta performanţă, din care:

23.551,83

23.062,35

Subprogramul de radiologie intervenţională

14.192,00

15.915,62

Subprogramul de diagnostic şi tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos

8.226,83

6.203,41

Subprogramul de tratament al hidrocefaliei congenitale sau dobândite la copil

433,00

313,32

Subprogramul de tratament al durerii neuropate prin implant de neurostimulator medular

700,00

630,00

Programul naţional de supleere a funcţiei renale la bolnavii cu insuficienţă renală cronică

1.032.621,50

977.344,37

TOTAL

4.590.968,78

4.070.254,38

Cost-volum

425.985,00

286.959,00

TOTAL GENERAL

5.016.953,78

4.357.213,38

 

Art. II. - Direcţiile de specialitate din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, casele de asigurări de sănătate şi unităţile de specialitate prin care se derulează programe naţionale de sănătate curative vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Răzvan Teohari Vulcănescu

 

Bucureşti, 25 octombrie 2017.

Nr. 1.039.


*) Sumele nu includ valoarea creditelor de angajament şi bugetare aferente contractelor cost-volum. Valoarea acestora este prevăzută distinct.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 346/2006*)

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale

 


*) Republicată în temeiul art. VI din Legea nr. 167/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iulie 2017.

Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 28 iulie 2006 şi a mai fost modificată şi completată prin Legea nr. 76/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Ministerul Apărării Naţionale este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, care conduce şi desfăşoară, potrivit legii, activităţile în domeniul apărării ţării.

(2) Ministerul Apărării Naţionale este format din structuri centrale, structuri şi forţe subordonate acestora.

Art. 2. - Sistemul de structuri centrale, structuri şi forţe ale Ministerului Apărării Naţionale constituie Armata României, denumită în continuare armata.

Art. 3. - (1) Ministerul Apărării Naţionale are personalitate juridică şi reprezintă în justiţie, prin Direcţia generală juridică, structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiţie de Direcţia generală juridică a Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Ministerul Apărării Naţionale are sediul în municipiul Bucureşti, str. Izvor nr. 110, sectorul 5.

(3) Ministerul Apărării Naţionale răspunde în faţa Parlamentului, a Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru modul de aplicare, în domeniul său de activitate, a prevederilor Constituţiei, legilor, hotărârilor Guvernului şi ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ale celorlalte acte normative şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.

Art. 4. - În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Apărării Naţionale colaborează interinstituţional şi cooperează, cu prezervarea obiectivelor şi politicilor sale în domeniul apărării, cu celelalte ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi cu alte instituţii şi autorităţi publice, cu structurile politico-militare şi de conducere militară ale altor state, precum şi ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte, cu operatori economici, cu asociaţiile cadrelor militare în rezervă şi în retragere, cu asociaţiile veteranilor şi cu alte asociaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale, în condicile legii.

 

CAPITOLUL II

Atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Apărării Naţionale

 

Art. 5. -. (1) Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

1. realizarea şi menţinerea capacităţii operaţionale a armatei, pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;

2. Înfiinţarea, desfiinţarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea, consolidarea, integrarea în alte structuri şi redislocarea structurilor militare ale armatei, pe timp de pace, pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare sau de război, conform legii;

3. elaborarea proiectelor de acte normative din domeniul său de competenţă;

4. apărarea drepturilor şi intereselor legitime în raporturile cu autorităţile şi instituţiile publice, precum şi cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;

5. Întreprinderea demersurilor necesare pentru încheierea tratatelor la nivel departamental şi a înţelegerilor tehnice în domeniul apărării;

6. coordonarea elaborării şi implementării politicii de apărare, promovarea intereselor naţionale la nivelul organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi creşterea gradului de integrare a structurilor proprii şi a profilului acestora în cadrul acestor organizaţii, promovarea şi dezvoltarea relaţiilor de cooperare politico-militară şi asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu ministerele de resort ale altor state şi cu organizaţii internaţionale la care România este parte;

7. realizarea planificării integrate a apărării;

8. realizarea mecanismului de cooperare interinstituţională în domeniul apărării;

9. instruirea comandamentelor şi forţelor;

10. organizarea şi conducerea educaţiei şi formării profesionale în instituţiile proprii;

11. managementul logisticii proprii;

12. constituirea stocurilor şi menţinerea stării de operativitate a tehnicii;

13. organizarea şi conducerea mobilizării armatei, rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public;

14. managementul domeniului informaţii pentru apărare, managementul activităţii oficiale de cifru şi a sistemelor criptografice din armată, realizarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte, precum şi cooperarea cu structurile similare naţionale şi ale altor state sau ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;

15. participarea la dezvoltarea şi optimizarea capabilităţilor de apărare cibernetică ale României, în colaborare cu celelalte instituţii şi autorităţi naţionale stabilite prin lege;

16. managementul activităţii financiar-contabile;

17. gestionarea sistemului pensiilor militare de stat;

18. managementul resurselor de comunicaţii şi tehnologia informaţiei în armată;

19. managementul spectrului radio utilizat în scopul apărării, precum şi a resurselor de comunicaţii, tehnologia informaţiei şi apărare cibernetică ale Armatei României;

20. elaborarea şi integrarea/aplicarea politicilor proprii/reglementărilor specifice în domeniile referitoare la protecţia mediului, securitate şi sănătate în muncă, apărarea împotriva incendiilor, metrologie specifică echipamentelor militare care nu intră în sfera metrologiei legale şi funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil;

21. conducerea activităţilor de comunicare strategică la nivelul ministerului;

22. organizarea şi conducerea activităţii de informare şi relaţii publice la nivelul ministerului;

23. creşterea calităţii vieţii personalului, asigurarea protecţiei sociale şi â asistenţei religioase, medicale, psihologice şi juridice a personalului militar şi civil, a răniţilor, invalizilor şi urmaşilor celor decedaţi în acţiuni militare, în conformitate cu prevederile legale;

24. Înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente şi materiale specifice armatei, asigurarea relaţiei cu industria naţională de apărare şi cooperările internaţionale în domeniu;

25. coordonarea activităţii de comerţ exterior privind importul şi exportul de produse cu destinaţie militară, în condiţiile legii;

26. aplicarea regimului de control în domeniul exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare şi cu dublă utilizare, potrivit legii şi normelor emise pentru aplicarea acestora, aprobate prin ordin al ministrului apărării naţionale, precum şi coordonarea activităţilor privind aprobarea suspendării drepturilor vamale la anumite categorii de armamente şi echipamente militare, potrivit legii;

27. organizarea şi conducerea programelor de investiţii publice şi de reparaţii curente şi de întreţinere în domeniul imobiliar, exercitarea controlului statului în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii, conducerea activităţii de apărare împotriva incendiilor şi de administrare a imobilelor Ministerului Apărării Naţionale;

28. editarea de publicaţii în domeniile proprii de activitate;

29. cercetarea-dezvoltarea, utilizarea rezultatelor cercetării- dezvoltării şi participarea la proiecte de cercetare-dezvoltare naţionale şi internaţionale în domeniul apărării, precum şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, potrivit legii şi normelor emise pentru aplicarea acestora, aprobate prin ordin al ministrului apărării naţionale;

30. reglementarea şi desfăşurarea activităţilor de testare şi evaluare, analiză, audituri tehnice şi acceptanţe aferente sistemelor de armamente şi echipamente pentru apărare;

31. reglementarea şi desfăşurarea activităţii de supraveghere a managementului calităţii la furnizorii de produse militare şi prestatorii de servicii în domeniul apărării şi de aplicare a cerinţelor NATO şi UE de asigurare a calităţii în domeniul apărării, prin evaluarea, certificarea şi supravegherea furnizorilor şi prestatorilor în legătură cu îndeplinirea acestor cerinţe;

32. elaborarea documentelor strategice pentru pregătirea şi întrebuinţarea în luptă a forţelor armate;

33. Încheierea de contracte pentru achiziţia de produse şi servicii specifice, în condiţiile legii, direct cu structurile specializate ale NATO şi UE, în scopul asigurării interoperabilităţii;

34. asigurarea cu informaţii geospaţiale, geografice, hidrografice şi hidrometeorologice pentru nevoi proprii, precum şi a celor necesare instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, NATO şi UE şi altor instituţii beneficiare;

35. organizarea şi conducerea serviciului medical militar de urgenţă prespitalicească şi spitalicească;

36. organizarea şi conducerea activităţilor de poliţie militară în ţară şi pe timpul participării la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român;

37. elaborarea normelor pentru înzestrare, întreţinere şi reparaţii, cu respectarea prevederilor legale;

38. coordonarea problematicii cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a veteranilor de război, invalizilor şi văduvelor de război;

39. organizarea şi conducerea activităţilor de tradiţii militare, cultură militară, de educaţie civică şi ceremonii militare;

40. organizarea şi conducerea activităţilor de standardizare şi interoperabilitate în domeniul apărării;

41. cooperarea, cu alte structuri din afara Ministerului Apărării Naţionale, la situaţii de urgenţă, precum şi pentru prevenirea şi combaterea terorismului, conform legii;

42. administrarea, supravegherea şi protecţia fondului arhivistic propriu, în condiţiile legii;

43. asigurarea siguranţei aeriene, navale şi terestre, în condiţiile legii.

(2) Ministerul Apărării Naţionale îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege.

Art. 6. - (1) Ministerul Apărării Naţionale, prin structurile desemnate, este:

a) autoritate navală militară naţională;

b) autoritate naţională în domeniul pregătirii, brevetării şi perfecţionării pregătirii scafandrilor, precum şi în domeniul autorizării şi inspectării activităţilor subacvatice;

c) autoritate naţională în domeniul proiectării, realizării şi asigurării informaţiilor geospaţiale pentru apărare;

d) autoritate naţională în domeniul activităţii oficiale de criptologie, pentru componentele specifice.

(2) în exercitarea competenţei prevăzute la alin. (1) lit. a), structura desemnată asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional al activităţilor militare în domeniul naval, pentru stabilirea limitelor zonelor de siguranţă ale navelor militare, a perimetrelor şi regimului porturilor militare, precum şi a modului de investigare a evenimentelor de navigaţie în care sunt implicate nave militare şi guvernamentale.

(3) în exercitarea competenţei prevăzute la alin. (1) lit. b), structura desemnată asigură:

a) pregătirea, antrenarea, perfecţionarea pregătirii şi brevetarea scafandrilor, formarea şi atestarea personalului tehnic de asigurare a scufundărilor şi lucrărilor în imersiune;

b) autorizarea şi inspectarea unităţilor care execută activităţi subacvatice cu scafandri;

c) cercetarea ştiinţifică, de inginerie tehnologică şi medicală pentru realizarea mijloacelor tehnice şi perfecţionarea procedeelor de scufundare şi de lucru sub apă;

d) verificarea periodică a scafandrilor brevetaţi în vederea reconfirmării aptitudinilor, deprinderilor şi cunoştinţelor;

e) formarea şi atestarea personalului medical de specialitate, potrivit legii.

(4) Metodologiile, procedurile şi structura de specialitate pentru îndeplinirea atribuţiilor Ministerului Apărării Naţionale în domeniile prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării naţionale.

 

CAPITOLUL III

Organizarea şi funcţionarea structurilor centrale

 

Art. 7. - (1) Structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale, sunt:

a) Statul Major al Apărării;

b) Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale;

c) Departamentul pentru armamente;

d) Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului;

e) Direcţia generală de informaţii a apărării;

f) Secretariatul general;

g) Direcţia generală management resurse umane;

h) Corpul de control şi inspecţie;

i) Direcţia generală financiar-contabilă;

j) Direcţia generală juridică;

k) Direcţia audit intern;

l) Direcţia medicală;

m) Direcţia domenii şi infrastructuri;

n) Direcţia informare şi relaţii publice;

o) Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor.

(2) în subordinea nemijlocită a ministrului apărării naţionale se mai regăsesc: Grupul consilierilor, Cabinetul ministrului, Direcţia instanţelor militare, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Purtătorul de cuvânt, precum şi alte structuri stabilite prin lege.

(3) Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiunile de corupţie săvârşite de militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, personalul acestor structuri fiind subordonat ministrului apărării naţionale numai în ceea ce priveşte aspectele de natură administrativă, stabilite prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

(4) Casa de pensii sectorială şi Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor funcţionează în subordinea nemijlocită a ministrului apărării naţionale, sunt organizate potrivit reglementărilor specifice, iar nivelul de salarizare a personalului acestora este asimilat celui prevăzut pentru structuri centrale ale ministerului.

(5) Pentru îndeplinirea misiunilor ce revin Ministerului Apărării Naţionale, prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa şi organiza, în condiţiile legii, structuri ale acestuia care îşi desfăşoară activitatea în străinătate. Pentru aceasta, Ministerul Apărării Naţionale este autorizat să achiziţioneze bunuri mobile şi imobile în ţările în care aceste structuri îşi desfăşoară activitatea.

(6) Pentru executarea conducerii structurilor prevăzute la alin. (1) - (5) sunt prevăzute în statele de organizare funcţiile corespunzătoare.

(7) în realizarea atribuţiilor ce le revin, şefii structurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt ajutaţi de locţiitori/directori/ directori adjuncţi/secretar general adjunct, după caz.

(8) în compunerea Ministerului Apărării Naţionale mai sunt organizate şi funcţionează în subordinea ministrului apărării naţionale următoarele structuri; Universitatea Naţională de Apărare „Carol T, Academia Tehnică Militară, Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu” şi Clubul Sportiv al Armatei „Steaua”.

(9) Atribuţiile structurilor centrale se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Apărării Naţionale, aprobat prin ordin al ministrului.

Art. 8. - (1) Structurile prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2), precum şi cele care fac parte din acestea pot avea în compunere sau în subordine, după caz, direcţii, centre, oficii, agenţii, servicii, secţii, birouri, compartimente, instituţii şi unităţi de învăţământ, unităţi de cercetare-dezvoltare şi alte structuri, constituite potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Statul Major al Apărării are în subordine, pe lângă structurile prevăzute la alin. (1), şi structura de forţe.

 

CAPITOLUL IV

Domenii de responsabilitate ale structurilor centrale

 

Art. 9. - (1) Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale coordonează procesele de elaborare, implementare şi evaluare a politicii de apărare, inclusiv afaceri europene, asigură planificarea integrată a apărării, conform legii, coordonează cooperarea internaţională în domeniul apărării, activităţile de cercetare ştiinţifică în domeniile politicii de apărare şi istoriei militare şi asigură legătura cu forţele armate străine.

(2) în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale proiectează politicile instituţionale, monitorizează şi evaluează îndeplinirea obligaţiilor internaţionale, asigură întreprinderea măsurilor necesare încheierii tratatelor internaţionale în domeniul apărării şi cadrul pentru cooperarea interinstituţională, coordonează cooperarea politico-militară internaţională, monitorizează şi coordonează legătura forţelor armate străine prezente pe teritoriul României cu autorităţile publice responsabile, precum şi activităţile de cercetare ştiinţifică în domeniile politicii de apărare şi istoriei militare.

(3) Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale asigură reprezentarea Ministerului Apărării Naţionale în cadrul organizaţiilor internaţionale conform domeniilor de responsabilitate.

(4) La nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale evaluează, elaborează şi implementează sistemul de politici publice şi întocmeşte rapoarte periodice de monitorizare a acestora.

Art. 10. - (1) Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului asigură şi coordonează activitatea legislativă şi cea specifică în relaţia cu Parlamentul şi elaborează, promovează şi implementează politici şi programe în domeniul calităţii vieţii personalului în activitate, în rezervă şi retragere.

(2) Prin structura de specialitate, Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului este autoritatea învestită cu responsabilitatea coordonării, la nivel naţional, a problematicii veteranilor, invalizilor, văduvelor de război şi văduvelor de veterani de război.

(3) Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului desfăşoară strategii şi programe sociale pentru veterani, răniţi, personalul cu grad de invaliditate şi pentru urmaşii celor decedaţi în acţiuni militare.

(4) Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului coordonează relaţia ministerului cu asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile care funcţionează sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale, conduce activitatea de dialog social şi pentru soluţionarea problemelor sociale ale personalului.

Art. 11. - (1) Departamentul pentru armamente elaborează şi coordonează implementarea politicilor de achiziţii în cadrul ministerului, fundamentează sub aspect tehnic politicile de înzestrare, elaborează, coordonează şi pune în practică strategiile de achiziţii pentru sistemele de armamente şi echipamentele majore, inclusiv prin programele specifice asistenţei de securitate acordate României de către guvernele străine şi organizaţiile internaţionale, în calitate de structură de reglementare în domeniul achiziţiilor publice la nivelul ministerului, asigură managementul programelor de achiziţie cu sisteme de armamente şi echipamente majore şi al contractelor aferente, asigură managementul activităţilor de testare şi evaluare de dezvoltare, analize, audituri tehnice şi acceptanţe aferente sistemelor de armamente şi echipamentelor majore, încheie înţelegeri tehnice, planifică şi desfăşoară activitatea de cooperare internaţională în domeniul armamentelor, gestionează relaţia cu industria naţională de apărare.

(2) Departamentul pentru armamente coordonează activitatea de cercetare-dezvoltare de protecţie a drepturilor de proprietate industrială asupra rezultatelor cercetării în domeniul apărării, precum şi participarea structurilor specializate din cadrul ministerului la proiectele şi programele de cercetare- dezvoltare iniţiate la nivelul NATO şi UE.

(3) Departamentul pentru armamente reprezintă autoritatea naţională în domeniul activităţii de supraveghere a managementului calităţii la furnizorii de produse militare şi prestatorii de servicii în domeniul apărării şi de aplicare a cerinţelor NATO şi UE de asigurare a calităţii în domeniul apărării, prin evaluarea, certificarea şi supravegherea furnizorilor şi prestatorilor în legătură cu îndeplinirea acestor cerinţe.

(4) Departamentul pentru armamente elaborează reglementările specifice şi coordonează activitatea de standardizare tehnică, de metrologie şi de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, realizează controlul specific domeniului de competenţă pentru exporturile, importurile şi alte operaţiuni cu produse militare şi cu dublă utilizare şi coordonează activităţile privind aprobarea suspendării drepturilor vamale la anumite armamente şi echipamente militare, în condiţiile legii.

(5) Departamentul pentru armamente coordonează activitatea de formare, specializare şi perfecţionare a ofiţerilor în domeniul tehnico-ingineresc, precum şi a altor specialişti necesari armatei, prin intermediul instituţiilor de învăţământ din subordine sau coordonare.

Art. 12. - Fiecare departament este condus de un secretar de stat, care este şi şef al departamentului.

Art. 13, - (1) Statul Major al Apărării asigură, conform legii:

a) planificarea, organizarea, conducerea şi operaţionalizarea forţelor armatei, ridicarea graduală a capacităţii de luptă şi mobilizarea armatei, planificarea şi conducerea operaţiilor la nivel strategic, inclusiv a celor din spaţiul cibernetic, coordonarea activităţilor privind rezilienţa activităţilor în situaţii de criză în domeniul apărării şi planificarea, organizarea şi conducerea structurilor de rezistenţă armată pe teritoriul naţional, planificarea şi managementul sistemului de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare a sistemului logistic, planificarea armamentelor şi implementarea mecanismului de implementare interinstituţională în domeniul apărării:

b) instruirea comandamentelor şi forţelor, standardizarea în domeniul militar, managementul carierei individuale a personalului militar, recrutarea, selecţia şi planificarea asigurării cu resurse umane, realizarea suportului administrativ al instituţiilor din reţeaua de învăţământ a Ministerului Apărării Naţionale, în condiţiile legii, avizarea programelor de studii şi documentelor curriculare ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ militar, stabilirea necesarului de formare a personalului pentru nevoile proprii şi profilul absolventului, managementul formării personalului militar în rezervă, în sistemul militar propriu şi a activităţii de educaţie fizică şi sport în armată, asistenţa psihologică, realizarea sprijinului medical operaţional în Armata României, asistenţa religioasă şi promovarea valorilor specifice tradiţiilor militare, culturii militare şi educaţiei civice;

c) cooperarea militară internaţională, încheierea înţelegerilor tehnice cu forţele armate ale altor state şi coordonarea asistenţei juridice în domeniul operaţional:

d) analizarea, evaluarea şi coordonarea unitară, în structura de forţe, a măsurilor şi activităţilor de planificare, constituire, înzestrare, dezvoltare şi optimizare a capabilităţilor naţionale şi a celor dezvoltate în comun cu state membre NATO şi UE sau în alte formate de cooperare, realizarea şi conducerea asigurării cu informaţii geospaţiale, asigurarea informaţiilor geografice, hidrografice şi hidrometeorologice.

(2) Statul Major al Apărării pregăteşte şi conduce structurile militare care participă la misiuni militare în afara teritoriului statului naţional.

(3) La nivelul Statului Major al Apărării se constituie Comitetul Şefilor Statelor Majore, cu rol consultativ. Organizarea şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 14. - (1) Şeful Statului Major al Apărării conduce Statul Major al Apărării şi exercită comanda deplină a structurii de forţe a Armatei României.

(2) Şeful Statului Major al Apărării exercită comanda şi controlul prin şefii Statelor Majore ale Forţelor Terestre, Aeriene şi Navale şi prin comandanţii Comandamentului Forţelor întrunite, Comandamentului Forţelor pentru Operaţii Speciale, Comandamentului Logistic întrunit, Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii şi Comandamentului Apărării Cibernetice, în conformitate cu Constituţia României, legile, ordinele şi instrucţiunile ministrului apărării naţionale.

(3) Şeful Statului Major al Apărării are, ca atribuţii principale, coordonarea elaborării strategiei militare, planificarea şi conducerea operaţiilor la nivel strategic, stabilirea cerinţelor de înzestrare a forţelor armatei, planificarea strategică şi de contingenţă, elaborarea doctrinelor, instruirea forţelor şi educaţia militară.

(4) Şeful Statului Major al Apărării răspunde de organizarea şi stabilirea misiunilor marilor unităţi şi unităţilor din structurile de forţe ale armatei.

(5) Şeful Statului Major al Apărării reprezintă Armata României în cadrul reuniunilor NATO/UE în formatul şefilor statelor majore ale apărării şi susţine, la acest nivel, poziţia şi obiectivele naţionale pe problematica apărării colective/comune, în baza mandatului aprobat de autorităţile competente.

(6) Şeful Statului Major al Apărării solicită şi primeşte informaţiile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor proprii şi este sprijinit de şefii structurilor centrale.

(7) Şeful Statului Major al Apărării îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de lege.

Art. 15. - (1) Direcţia generală de informaţii a apărării asigură obţinerea, prelucrarea, verificarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor şi datelor referitoare la factorii de risc şi ameninţările interne şi externe, militare şi nonmilitare, care pot afecta securitatea naţională în domeniul militar, acţionează pentru prevenirea, descurajarea şi contracararea oricăror riscuri sau ameninţări care pot afecta securitatea naţională a României în domeniul militar, coordonează aplicarea măsurilor contrainformative şi cooperarea atât cu serviciile/structurile departamentale naţionale şi de informaţii, cât şi cu cele ale statelor membre ale alianţelor, coaliţiilor şi organizaţiilor internaţionale la care România este parte şi elaborează politicile, coordonează şi controlează, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, potrivit legii, activităţile referitoare la protecţia informaţiilor clasificate naţionale, NATO, UE şi a informaţiilor clasificate care fac obiectul tratatelor, înţelegerilor şi acordurilor bilaterale sau multilaterale în domeniul apărării la care România este parte.

(2) Personalul Direcţiei generale de informaţii a apărării îşi desfăşoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securităţii naţionale în domeniul militar. Pentru culegerea de informaţii în teatrele de operaţii şi pentru lupta împotriva terorismului, Direcţia generală de informaţii a apărării poate avea în subordine structuri combatante.

(3) Direcţia generală de informaţii a apărării este condusă de un director general, cadru militar în activitate. Directorul general este numit de către ministrul apărării naţionale, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Funcţia de director general al Direcţiei generale de informaţii a apărării este asimilată funcţiei de secretar de stat.

(4) Unele categorii de tehnică şi bunuri specifice se achiziţionează, în condiţiile legii, prin structuri specializate proprii, de la parteneri interni sau externi.

(5) Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice securităţii naţionale în domeniul militar, Direcţia generală de informaţii a apărării execută misiuni independente sau integrate la nivel strategic, operativ şi tactic, în ţară şi în străinătate, inclusiv cu structuri combatante proprii.

(6) Activitatea specifică a Direcţiei generale de informaţii a apărării are caracter secret de stat.

(7) Direcţia generală de informaţii a apărării desfăşoară acţiuni specifice în spaţiul cibernetic în scopul cunoaşterii, monitorizării şi contracarării agresiunilor cibernetice care vizează infrastructurile cibernetice critice ale Ministerului Apărării Naţionale.

(8) Direcţia generală de informaţii a apărării elaborează strategiile, politicile şi reglementările specifice domeniului de responsabilitate, precum şi politici şi reglementări proprii în domeniul managementului resurselor umane şi educaţiei militare şi coordonează activitatea de formare, specializare şi perfecţionare a personalului militar din armată în domeniul de responsabilitate.

(9) Direcţia generală de informaţii a apărării desfăşoară misiuni de protecţie şi pază a principalelor categorii de factori umani şi materiali din responsabilitatea Ministerului Apărării Naţionale, intervenţia antiteroristă şi participă, potrivit legii, la organizarea şi executarea intervenţiei contrateroriste, prin structura specializată proprie. Regulile de angajare în misiuni şi operaţii ale structurii specializate se autorizează la nivelul Direcţiei generale de informaţii a apărării, în calitate de autoritate militară competentă.

Art. 16. - (1) Secretariatul general asigură realizarea şi coordonarea lucrărilor de secretariat, gestionează circulaţia documentelor la nivelul structurilor centrale, între minister şi autorităţile şi instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale, persoanele juridice şi fizice, monitorizează elaborarea şi transmiterea principalelor raportări periodice prevăzute de reglementările în vigoare.

(2) Secretariatul general asigură şi coordonează ansamblul relaţiilor la nivelul structurilor centrale, precum şi cel al relaţiilor între Ministerul Apărării Naţionale şi Secretariatul General al Guvernului, Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, structurile similare din cadrul celorlalte ministere ori autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate, autorităţile administraţiei publice teritoriale şi locale.

(3) Secretariatul general asigură implementarea, monitorizarea şi evaluarea, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, a prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reformă ale administraţiei publice, elaborate pe baza Programului de guvernare, precum şi monitorizarea, coordonarea şi îndrumarea metodologică a implementării şi/sau dezvoltării sistemului de control intern managerial.

(4) Secretariatul general asigură gestionarea şi diseminarea documentelor clasificate în domeniul apărării, emise de NATO, Uniunea Europeană, statele membre ale acestora şi alte state, la nivelul Ministerului Apărării Naţionale.

(5) Secretariatul general coordonează şi monitorizează structurile Ministerului Apărării Naţionale în vederea accesării de finanţare externă nerambursabilă pentru îndeplinirea obiectivelor şi priorităţilor rezultate din documentele sectoriale.

(6) Secretariatul general coordonează ansamblul relaţiilor privind elaborarea, avizarea şi promovarea proiectelor de acte normative iniţiate/avizate de Ministerul Apărării Naţionale în vederea aprobării/adoptării de către Guvern.

(7) Secretariatul general este condus de un secretar general care îndeplineşte, în condiţiile prevăzute de lege, atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17. - (1) Direcţia generală management resurse umane elaborează strategiile, politicile şi reglementările în domeniul managementului resurselor umane şi al carierei individuale şi monitorizează implementarea acestora.

(2) Direcţia generală management resurse umane elaborează strategiile, politicile şi reglementările în domeniul educaţiei militare, asigură coordonarea şi monitorizarea implementării acestora.

(3) Direcţia generală management resurse umane asigură cooperarea internaţională în domeniul educaţiei militare.

(4) Direcţia generală management resurse umane asigură evidenţa unitară a personalului, organizarea, coordonarea şi controlul activităţii de inspecţie a muncii în privinţa raporturilor de muncă şi de serviciu la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, cu excepţia efectivelor Direcţiei generale de informaţii a apărării, precum şi executarea lucrărilor specifice necesare exercitării competenţelor ministrului apărării naţionale în domeniul resurselor umane.

(5) Direcţia generală management resurse umane elaborează politicile şi reglementările privind asistenţa psihologică în Ministerul Apărării Naţionale, cu excepţia Direcţiei generale de informaţii a apărării, asigură evaluarea psihologică a personalului din structurile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale şi realizează investigaţiile sociologice.

(6) Direcţia generală management resurse umane realizează evaluarea competenţelor lingvistice ale personalului armatei.

Art. 18. - (1) Corpul de control şi inspecţie elaborează cadrul general de reglementare a activităţilor de inspecţie şi control în Ministerul Apărării Naţionale, conduce şi execută operativ evaluarea sistemică a organismului militar prin inspecţii, asigură managementul planificării şi monitorizării activităţilor de inspecţie şi control în armată şi exercită atribuţii specifice de control în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Corpul de control şi inspecţie investighează/verifică, la ordin, problematici necesare informării conducerii ministerului pentru fundamentarea deciziilor, aspecte referitoare la respectarea codurilor de conduită etică de către personalul Ministerului Apărării Naţionale, precum şi petiţii/memorii/ rapoarte adresate ministerului sau ministrului apărării naţionale.

(3) Corpul de control şi inspecţie elaborează politici şi reglementări specifice Ministerului Apărării Naţionale în domeniul protecţiei mediului şt celui al securităţii şi sănătăţii în muncă, coordonează, monitorizează şi controlează integrarea/ aplicarea acestora în armată.

Art. 19. - (1) Direcţia generală financiar-contabilă realizează managementul activităţii financiar-contabile, elaborează concepţia privind organizarea sistemului de ordonatori de credite în cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi asigură îndeplinirea sarcinilor financiar-contabile ce revin ministrului apărării naţionale în calitate de ordonator principal de credite, precum şi execuţia bugetului propriu al acestuia.

(2) Direcţia generală financiar-contabilă asigură coordonarea controlului financiar preventiv propriu, îndrumarea metodologică, verificarea şi monitorizarea modului de aplicare în structurile Ministerului Apărării Naţionale a actelor normative privind controlul financiar preventiv propriu.

Art. 20. - (1) Direcţia generală juridică asigură asistenţă juridică ministrului apărării naţionale şi, după caz, structurilor centrale, apără interesele Ministerului Apărării Naţionale în faţa instanţelor judecătoreşti şi a altor jurisdicţii aflate pe teritoriul statului român şi contribuie la apărarea intereselor ministerului în raporturile cu alte autorităţi publice şi organizaţii neguvemamentale.

(2) La nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Direcţia generală juridică elaborează, în limitele de competenţă legală, proiecte de acte normative şi asigură suport de specialitate celorlalte structuri în procesul de elaborare/avizare juridică şi asigură conformitatea actelor normative cu reglementările Uniunii Europene şi NATO, precum şi asistenţa juridică pentru încheierea înţelegerilor tehnice în vederea cooperării cu forţele armate străine.

(3) Organizarea şi desfăşurarea procedurilor interne ale ministerului aferente procesului legislativ, activităţilor de reprezentare şi asistenţă juridică se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 21. - Direcţia instanţelor militare asigură managementul funcţiilor militare la nivelul instanţelor militare şi acţionează, împreună cu structurile de resort din Ministerul Apărării Naţionale, pentru compatibilizarea sistemului jurisdicţional militar cu cel din statele membre NATO.

Art. 22. - Direcţia audit intern asigură, conform legii, organizarea auditului public intern şi execută auditarea tuturor activităţilor desfăşurate în structurile centrale, structurile şi forţele subordonate acestora din Ministerul Apărării Naţionale, precum şi în structurile aflate în coordonarea sau sub autoritatea acestuia, pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, inclusiv evaluarea sistemului de control intern managerial.

Art. 23. - Direcţia medicală coordonează asistenţa medicală a personalului armatei şi a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, asigurarea sanitar-veterinară, implementează politica naţională de sănătate la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, organizează învăţământul medico-militar, prin Institutul Medico-Militar şi structuri de specialitate, şi elaborează concepţia privind funcţionarea serviciilor medicale şi sanitar-veterinare.

Art. 24. - (1) Direcţia domenii şi infrastructuri asigură administrarea patrimoniului imobiliar, elaborarea şi aprobarea, în limita competenţei sale, a programelor de investiţii şi a documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii, urmăreşte şi coordonează executarea lucrărilor de investiţii şi reparaţii, în toate fazele de implementare a acestora.

(2) Direcţia domenii şi infrastructuri exercită controlul statului în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii şi coordonează activitatea de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării Naţionale.

Art. 25. - Direcţia informare şi relaţii publice este structura Ministerului Apărării Naţionale specializată în conducerea, organizarea şi gestionarea domeniului informării şi relaţiilor publice, pe timp de pace, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare sau în stare de război.

Art. 26. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor asigură managementul activităţilor de prevenire, identificare şi investigare a corupţiei şi fraudelor în rândul personalului încadrat în funcţii în structurile Ministerului Apărării Naţionale şi în structurile aflate în subordinea sau, după caz, în coordonarea acestuia, execută cercetarea administrativă pentru recuperarea prejudiciilor cu implicaţii deosebite şi a celor produse prin fapte de corupţie sau fraude, desfăşoară activităţi de prevenire şi investigare şi reprezintă Ministerul Apărării Naţionale în domeniile de competenţă.

Art. 27. - (1) Ministrul apărării naţionale numeşte şi împuterniceşte, în condiţiile legii, şefii/directorii structurilor centrale, după caz, directorul de cabinet, consilierii şi personalul din cadrul cabinetului ministrului, şefii/directorii structurilor din subordinea şi compunerea celor prevăzute la art. 7 alin. (1) şi

(2), până la nivel de oficiu inclusiv, precum şi persoanele care sunt încadrate în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grade de general sau echivalent al acestora, dacă prin lege nu se prevede altfel.

(2) Ministrul apărării naţionale numeşte membrii birourilor ataşaţilor apărării României în străinătate, la propunerea directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării.

 

CAPITOLUL V

Structura de forţe a armatei

 

Art. 28. - (1) Structura de forţe ale armatei este formată din state majore, comandamente, mari unităţi şi unităţi, formaţiuni şi alte structuri stabilite potrivit legii, cuprinse, după caz, în:

a) forţe terestre, forţe aeriene, forţe navale, denumite în continuare categorii de forţe,

b) forţe pentru sprijin de luptă;

c) forţe pentru sprijin logistic;

d) forţe pentru operaţii speciale;

e) forţe pentru apărare cibernetică;

f) alte forţe.

(2) Dimensiunea structurii de forţe ale armatei se stabileşte prin documentele de planificare a apărării, potrivit legii.

(3) Cerinţele de constituire a structurilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării naţionale.

Art. 29. - Categoriile de forţe au în compunere statele majore ale forţelor terestre, aeriene, navale, comandamente, mari unităţi şi unităţi de manevră, de sprijin de luptă, logistice, unităţi de instrucţie, instituţii militare de învăţământ şi alte structuri stabilite potrivit legii.

Art. 30. - Sprijinul acţiunilor militare la nivel strategic se realizează prin comandamente de sprijin, care au în subordine mari unităţi şi unităţi, unităţi de instrucţie, unităţi de învăţământ militar preuniversitar şi alte structuri stabilite potrivit legii.

Art. 31, - (1) Forţele pentru sprijin logistic sunt reprezentate de Comandamentul Logistic întrunit, care are în subordine mari unităţi şi unităţi logistice, structuri de sprijin de luptă şi structuri de educaţie şi instrucţie.

(2) în calitate de structură de sprijin logistic, Comandamentul Logistic întrunit poate avea în subordine grădiniţe, creşe, structuri de cultură şi mass-media, structuri de refacere a capacităţii de muncă, complexuri militare de instruire, reprezentare şi tranzit, amenajări sportive şi recreative, lăcaşuri de cult, cimitire şi capele, precum şi alte entităţi organizate conform legii.

Art. 32. - Forţele pentru operaţii speciale au în compunere Comandamentul Forţelor pentru Operaţii Speciale, structuri luptătoare, structuri de sprijin de luptă, structuri de sprijin logistic, structuri de educaţie şi instrucţie şi alte structuri stabilite potrivit legii.

Art. 33. - Forţele pentru apărare cibernetică au în compunere Comandamentul Apărării Cibernetice, mari unităţi, unităţi şi alte structuri stabilite potrivit legii.

Art. 34. - Misiunile şi responsabilităţile structurii de forţe ale armatei se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării naţionale sau ale şefului Statului Major al Apărării, atunci când acesta este împuternicit de ministru.

Art. 35. - Potrivit nivelului capacităţii de luptă, forţele armatei sunt organizate în:

a) forţe gata de acţiune permanent;

b) forţe cu nivel ridicat al capacităţii de luptă;

c) forţe cu nivel redus al capacităţii de luptă, gata de acţiune după ridicarea capacităţii de luptă prin completare/mobilizare;

d) structuri care se constituie la mobilizare, destinate generării/regenerării forţelor, precum şi pentru realizarea sistemului de rezistenţa armată pe teritoriul naţional.

Art. 36. - (1) Structurile de poliţie militară sunt destinate să asigure respectarea şi menţinerea ordinii interioare şi a disciplinei militare în obiectivele militare şi zonele militare restricţionate, sprijinul manevrei şi mobilităţii, controlul şi îndrumarea circulaţiei autovehiculelor şi a coloanelor militare, protecţia personalului armatei, securitatea obiectivelor militare, să contribuie la misiuni de supraveghere, escortare, pază şi escortarea prizonierilor de război, îndrumarea şi evacuarea persoanelor dislocate pe timpul desfăşurării acţiunilor militare.

(2) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea poliţiei militare se stabilesc prin lege specială.

Art. 37. - (1) Forţele pentru operaţii speciale constituie componenta specializată, de reacţie rapidă, de nivel strategic, cu structuri terestre, navale şi aeriene dedicate, instruită şi dotată pentru executarea misiunilor de cercetare specială, acţiuni directe, de asistenţă militară şi neconvenţionale, precum şi misiuni complementare acestora, pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în condiţiile legii, independent sau împreună cu forţele speciale ale coaliţiilor şi alianţelor din care România este parte.

(2) Conducerea forţelor pentru operaţii speciale, cu excepţia celor prevăzute la art. 15 alin. (5), se exercită de şeful Statului Major al Apărării, prin Comandamentul Forţelor pentru Operaţii Speciale, iar în situaţia participării la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, potrivit înţelegerilor tehnice încheiate cu partenerii străini, în baza tratatelor la care România este parte.

Art. 38. - (1) Ministerul Apărării Naţionale poate constitui structuri de conducere şi de forţe care să fie puse la dispoziţia NATO pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Acestea se integrează în structura de comandă şi control, precum şi în structura de forţe ale NATO.

(2) Nivelul de autoritate care poate fi exercitat asupra structurilor române se stabileşte conform procedurilor NATO.

 

CAPITOLUL VI

Conducerea Ministerului Apărării Naţionale

 

Art. 39. - (1) Ministerul Apărării Naţionale este condus şi reprezentat de ministrul apărării naţionale.

(2) în exercitarea conducerii, ministrul apărării naţionale este ajutat de secretarii de stat, de şeful Statului Major al Apărării şi de secretarul general.

(3) Ministrul apărării naţionale poate delega prin ordin competenţa îndeplinirii unor atribuţii aflate în responsabilitatea sa.

(4) Secretarii de stat sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului apărării naţionale.

(5) Şeful Statului Major al Apărării este militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din armată, numit de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale, cu avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcţia de şef al Statului Major al Apărării poate fi numit locţiitorul acestuia sau unul dintre şefii categoriilor de forţe ale armatei.

(6) Prevederile alin. (5) referitoare la durata mandatului nu se aplică în caz de mobilizare sau de război, precum şi pe timpul stării de asediu sau de urgenţă.

(7) Secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale este înalt funcţionar public, numit potrivit legii.

(8) în Ministerul Apărării Naţionale se constituie Colegiul Ministerului Apărării Naţionale şi Comitetul pentru Suport Managerial, cu rol consultativ, precum şi Consiliul de Planificare a Apărării, Consiliul de Supraveghere a Cerinţelor, Consiliul de Achiziţii, Consiliul de Standardizare şi Interoperabilitate şi Consiliul Tehnico-Economic, ale căror hotărâri/decizii/avize sunt obligatorii. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin ordine ale ministrului apărării naţionale.

Art. 40. - (1) în exercitarea competenţelor conferite de lege, ministrul apărării naţionale emite ordine şi instrucţiuni.

(2) Secretarii de stat, secretarul general al ministerului, directorul general şi şefii/directorii direcţiilor din structurile centrale emit dispoziţii, potrivit competenţelor specifice.

(3) Şeful Statului Major al Apărării emite ordine cu conţinut militar şi dispoziţii, potrivit domeniilor de competenţă.

(4) Comandanţii/Şefii unităţilor militare înscriu în ordinul de zi pe unitate, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, ordinele/dispoziţiile date în exercitarea misiunilor şi atribuţiilor ce le revin, potrivit legii.

Art. 41. - Pe timpul absenţei ministrului, conducerea Ministerului Apărării Naţionale se exercită de către secretarul de stat desemnat de ministru.

Art. 42. - Conducerea structurilor de forţe se realizează de comandanţi/şefi ai acestora numiţi conform competenţelor stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

 

CAPITOLUL VII

Personalul Ministerului Apărării Naţionale

 

Art. 43. - (1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este format din personal militar şi personal civil.

(2) Nomenclatorul funcţiilor de general din Armata României se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

(3) Transformarea unei funcţii de general într-o funcţie civilă se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţârii, la propunerea ministrului apărării naţionale.

Art. 44. - Evidenţa efectivelor Direcţiei generale de informaţii a apărării se ţine separat de cea a efectivelor Ministerului Apărării Naţionale. Finanţarea Direcţiei generale de informaţii a apărării se realizează din fonduri bugetare aprobate cu această destinaţie. Modul de planificare, evidenţă şi utilizare a fondurilor necesare se stabileşte de ministrul apărării naţionale, similar reglementărilor privind cheltuielile operative.

Art. 45. - (1) în necesarul de efective ale Ministerului Apărării Naţionale nu se includ;

a) personalul militar şi civil care îşi desfăşoară activitatea în afara Ministerului Apărării Naţionale, potrivit reglementărilor în vigoare. Finanţarea lui se asigură în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

b) personalul militar şi civil din structurile care se finanţează integral din venituri proprii;

c) militarii în termen şi cu termen redus, soldaţii şi gradaţii profesionişti, aflaţi în perioada instrucţiei de bază, elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ. Finanţarea lor se face din bugetul Ministerului Apărării Naţionale;

d) efectivele din unităţile sanitare proprii, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări de sănătate. Finanţarea lor se asigură în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Evidenţa efectivelor prevăzute la alin. (1) se ţine separat.

Art. 46, - (1) Personalul Ministerului Apărării Naţionale este organizat şi îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei specifice fiecărei categorii de personal şi reglementărilor interne ale ministerului.

(2) Personalul încadrat în funcţii de consilier juridic în cadrul Ministerului Apărării Naţionale beneficiază de decontarea taxelor necesare pentru înscrierea în colegii sau asociaţii profesionale şi a cotizaţiilor periodice.

(3) Personalul Ministerului Apărării Naţionale care are calitatea de arhitect, evaluator atestat şi expert judiciar şi care desfăşoară activităţi de arhitectură, de evaluare şi expertiză în folosul ministerului beneficiază de decontarea taxelor necesare pentru înscrierea în colegii sau asociaţii profesionale şi a cotizaţiilor periodice.

(4) De prevederile alin. (3) beneficiază în mod corespunzător şi alte categorii profesionale care îşi desfăşoară activitatea în specialităţi care presupun înscrierea în colegii şi asociaţii profesionale.

 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii comune

 

Art. 47. - Ministerul Apărării Naţionale asigură, potrivit legii, asistenţa medicală a personalului propriu, a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, a familiilor şi urmaşilor acestora, precum şi drepturile la pensie ale cadrelor militare.

Art. 48. - (1) Cadrele militare în activitate şi în rezervă, cele în retragere, personalul civil din Ministerul Apărării Naţionale, precum şi familiile acestora beneficiază, ca măsură de protecţie socială, de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale în folosirea complexurilor, sanatoriilor, cabanelor militare, căminelor militare de garnizoană şi unitate, cluburilor militare şi altor facilităţi recreative şi sportive.

(2) Personalul poate beneficia de folosirea locuinţelor de serviciu sau de intervenţie, potrivit ordinului ministrului apărării naţionale.

Art. 49. - (1) Pentru construirea de locuinţe proprietate personală, din fondurile personalului propriu, ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere, soldaţilor şi gradaţilor profesionişti în rezervă, personalului civil, se pot desfăşura programe de locuinţe, pe terenuri disponibile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea ministerului, puse la dispoziţie pe bază de contract de comodat, conform dispoziţiilor Codului civil, beneficiarilor, pe durata existenţei construcţiilor, inclusiv În cazul proiectelor şi contractelor aflate în derulare.

(2) Beneficiar al programelor prevăzute la alin. (1) poate fi şi personalul încadrat în celelalte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, atunci când rămân unităţi locative necontractate.

(3) Persoanele prevăzute la alin (1) şi (2) pot beneficia o singură dată de programele pentru construirea de locuinţe proprietate personală. Prioritatea de înscriere în program se stabileşte pe baza criteriilor aprobate de ministrul apărării naţionale.

(4) în situaţia în care planul de urbanism prevede existenţa unor spaţii sociale şi comerciale, care să deservească ansamblul de locuinţe, acestea se construiesc din fondurile operatorului economic şi rămân în proprietatea acestuia, iar pentru terenul aferent construcţiilor Ministerul Apărării Naţionale acordă un drept de folosinţă, cu titlu oneros, valoarea fiind stabilită prin expertiză/evaluare de specialitate,

Art. 50. - Celelalte drepturi şi obligaţii ale personalului militar şi civil sunt prevăzute de lege şi de alte acte normative.

Art. 51. - În cadrul Ministerului Apărării Naţionale se pot constitui colegii, consilii, comitete sau comisii profesionale. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale sau dispoziţie a şefului Statului Majorai Apărării, pentru cele care se constituie la categoriile de forţe şi comandamente.

Art. 52. - Statele de organizare ale structurilor Ministerului Apărării Naţionale se elaborează, se avizează şi se aprobă conform prevederilor ordinului ministrului apărării naţionale.

Art. 53. - Ministerul Apărării Naţionale are propriul sistem de educaţie şi formare profesională a resursei umane, precum şi propriul sistem de cercetare-dezvoltare, integrate în sistemele naţionale, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la educaţie şi cercetare.

Art. 54. - (1) Ministerul Apărării Naţionale are reţea sanitară proprie, cămine militare, agenţii, cercuri militare, formaţii cultural- artistice, cluburi şi asociaţii sportive, amenajări sportive şi recreative, sanatorii, centre de instrucţie, locuinţe de serviciu şi de intervenţie, biserici, capele şi cimitire militare, grădiniţe şi creşe, structuri şi redacţii de mass-media militare, precum şi alte entităţi înfiinţate conform legii. Organizarea şi funcţionarea acestor entităţi se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Ministerul Apărării Naţionale poate avea în subordine sau în coordonare regii autonome şi companii naţionale.

(3) Pe lângă Ministerul Apărării Naţionale se pot înfiinţa activităţi finanţate integral din venituri proprii, conform legii.

(4) în cadrul Ministerului Apărării Naţionale funcţionează următoarele instituţii de interes naţional: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Biblioteca Militară Naţională şi Cercul Militar Naţional.

Art. 55. - Managementul, asigurarea materială şi finanţarea sistemelor şi entităţilor prevăzute la art. 53 şi 54 se realizează potrivit prevederilor actelor normative care reglementează domeniul de activitate al acestora.

Art. 56. - Ministerul Apărării Naţionale stabileşte, prin ordin al ministrului, propriul sistem de distincţii şi însemne militare, precum şi organizarea şi desfăşurarea de onoruri şi ceremonii militare.

Art. 57. - Ministerul Apărării Naţionale poate asigura personalul propriu şi tehnica din dotare împotriva riscurilor specifice, în condiţiile prevăzute prin ordin al ministrului apărării naţionale, potrivit legii.

Art. 58. - (1) Ministerul Apărării Naţionale poate valorifica activele corporale şi necorporale excedentare din patrimoniul său, tehnica, armamentul, muniţiile şi bunurile atipice sau excedentare scoase din înzestrare, în condiţiile concurenţiale prevăzute de lege, prin Compania Naţională „Romtehnica” - S.A., aflată în coordonarea acestui minister, şi potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2) Sumele obţinute din valorificări se consideră venituri proprii, se reţin de Ministerul Apărării Naţionale şi se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital.

(3) în limitele stabilite prin atribuţiile şi responsabilităţile sale, Ministerul Apărării Naţionale poate participa la programe şi parteneriate naţionale şi multinaţionale de punere la dispoziţie a produselor sau prestării de servicii în domeniul apărării, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 59. - (1) Ministrul apărării naţionale stabileşte, prin ordin, structurile din compunerea ministerului care au competenţe de achiziţie a produselor, serviciilor şi lucrărilor, în condiţiile prevăzute de legislaţia în materia achiziţiilor publice.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi structurilor care îşi desfăşoară activitatea, permanent sau temporar, în afara teritoriului statului român,

Art. 60. - (1) Structurile Ministerului Apărării Naţionale care au competenţe de achiziţie, cu excepţia celor care îşi desfăşoară activitatea sau participă la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, achiziţionează produsele, serviciile şi lucrările din afara teritoriului vamal al României prin Compania Naţională „Romtehnica” - S.A., structură de specialitate în domeniul comerţului exterior, aflată în coordonarea ministerului.

(2) Stabilirea responsabilităţilor pentru efectuarea achiziţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza unui contract încheiat, în condiţiile legii, între Compania Naţională „Romtehnica” - S A. şi structurile din compunerea ministerului care au competenţe de achiziţie.

Art. 61. - (1) Ministerul Apărării Naţionale este împuternicit să reprezinte Guvernul României pentru negocierea, semnarea şi derularea acordurilor sau contractelor privind asistenţa de securitate acordată de către guverne străine şi/sau organizaţii internaţionale.

(2) Achiziţiile de produse, servicii şi/sau lucrări în cadrul acordurilor sau contractelor prevăzute la alin. (1) se desfăşoară în conformitate cu procedurile specifice stabilite de guvernele străine şi/sau organizaţiile internaţionale care acordă asistenţa de securitate.

(3) Produsele, serviciile şi/sau lucrările fumizate/prestate/ executate în cadrul acestor acorduri sau contracte sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 354/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 62. - Ministerul Apărării Naţionale dispune de un parc propriu de autovehicule, conform statelor de organizare, de sisteme şi mijloace de comunicaţii şi informatică, precum şi de alte tipuri de tehnică şi materiale stabilite prin normele de înzestrare.

Art. 63. - (1) Ministerul Apărării Naţionale dispune de bunurile proprietate privată ale acestuia şi administrează bunurile din domeniul public sau privat al statului, aflate în patrimoniul său, în funcţie de regimul lor juridic, în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) Ministerul Apărării Naţionale poate pune la dispoziţie, cu aprobarea şi în condiţiile stabilite de Guvern, persoanelor juridice române sau străine, pe termen limitat, bunuri aflate în administrarea sa, în scopul realizării unor proiecte în beneficiul instituţiei militare.

(3) Ministerul Apărării Naţionale poate pune la dispoziţie sau. după caz, poate asigura asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică cu reprezentare la nivel naţional, care îşi desfăşoară activitatea în domeniile de responsabilitate ale Ministerului Apărării Naţionale, potrivit unor criterii stabilite prin ordin al ministrului:

a) fonduri repartizate de la bugetul de stat pentru plata cheltuielilor curente şi de capital, necesare desfăşurării activităţilor acestora, a celor determinate de relaţiile cu organizaţiile naţionale şi internaţionale de profil, precum şi pentru plata cotizaţiilor internaţionale anuale în valută către organismele internaţionale la care asociaţiile şi fundaţiile în cauză sunt afiliate;

b) spaţii necesare pentru consfătuiri şi activităţi de promovare a imaginii, tradiţiilor şi valorilor istorice ale Armatei României, cu titlu gratuit;

c) suportarea costurilor pentru utilităţile aferente imobilelor proprietate publică puse la dispoziţie în conformitate cu art. 41 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

d) mijloace de transport auto în ţară.

(4) Publicaţiile elaborate, editate şi tipărite în domeniile proprii de activitate ale Ministerului Apărării Naţionale, cu finanţare din fonduri de la bugetul de stat sau din alte fonduri constituite conform legii, destinate nevoilor proprii sau altor beneficiari externi, pot fi difuzate, contra cost sau gratuit, persoanelor juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, din ţară şi din străinătate, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(5) Bazele sportive şi amenajările recreative, aflate în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, sunt folosite, cu prioritate, de către personalul armatei, cadrele militare în rezervă şi în retragere, precum şi de membrii de familie ai acestora, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale. Persoanele fizice sau juridice din afara Ministerului Apărării Naţionale pot beneficia de aceste baze şi amenajări, pe bază de tarife, în condiţiile legii. Sumele rezultate constituie venituri ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii şi se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale bazelor sportive şi amenajărilor recreative.

(6) Pentru activităţi de informare publică şi mass-media militară organizate în interesul instituţiei cu aprobarea ministrului apărării naţionale, ministerul poate organiza, în limita fondurilor alocate cu această destinaţie, activităţi de pregătire a unor persoane din afara instituţiei, în facilităţile aflate la dispoziţie.

(7) La solicitarea unor instituţii publice, Ministerul Apărării Naţionale poate da în comodat, conform dispoziţiilor Codului civil, imobile necesare desfăşurării unor activităţi proprii ale acestora, pe termen limitat, care nu poate depăşi 6 luni, cu posibilitatea de prelungire cu aceeaşi perioadă, cu obligaţia plăţii contravalorii utilităţilor.

(8) în scopul întreţinerii poligoanelor, Ministerul Apărării Naţionale poate să acorde un drept de uz gratuit conform Codului civil, pentru păşunat şi desfăşurarea de activităţi agricole pe terenurile aferente poligoanelor militare aflate în administrarea sa atunci când nu se desfăşoară activităţi militare, încheind, în acest sens, protocoale cu autorităţile publice locale, pe perioadă determinată.

(9) Lucrările de investiţii, modernizare şi extindere a obiectivelor cu caracter militar din domeniul apărării naţionale sunt de utilitate publică de interes naţional prin efectul prezentei legi, Ministerul Apărării Naţionale având calitatea de expropriator în condiţiile prevăzute de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare,

(10) Terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului, necesare realizării de lucrări la obiectivele menţionate la alin. (9), care se scot din circuitul agricol sau din fondul forestier naţional, sunt scutite de plata tuturor taxelor prevăzute de legislaţia în vigoare şi de plata contravalorii sau compensării acestora.

Art. 64. - (1) Sumele obţinute de Ministerul Apărării Naţionale potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) prin valorificarea activelor fixe corporale de natura terenurilor, amenajărilor de terenuri şi clădiri se utilizează exclusiv pentru realizarea programelor de înzestrare.

(2) Sumele obţinute de Ministerul Apărării Naţionale din valorificarea bunurilor prevăzute la alin. (1) se virează la o poziţie distinctă de venituri ale bugetului de stat,

(3) După virarea sumelor conform alin. (2) se autorizează Ministerul Finanţelor Publice, la propunerea Ministerului Apărării Naţionale, să majoreze veniturile bugetului de stat la o poziţie distinctă, precum şi cheltuielile bugetului de stat şi cheltuielile curente şi de capital prevăzute în bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

(4) Sumele rămase neutilizate la sfârşitul anului bugetar, determinate ca diferenţă între veniturile încasate potrivit alin. (2) şi plăţile efectuate, se virează de către unitatea Trezoreriei Statului, la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, din contul de venituri ale bugetului de stat în care au fost încasate într-un cont de disponibil deschis pe numele Ministerului Apărării Naţionale la Trezoreria Statului.

(5) Sumele virate în contul prevăzut la alin. (4) se transferă în primele 5 zile lucrătoare ale anului următor de către Ministerul Apărării Naţionale în contul de venituri ale bugetului de stat, urmând procedura de la alin. (3), şi se utilizează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.

Art. 65. - (1) Ministerul Apărării Naţionale poate angaja şi executa, la cerere, prin unităţile sale, prestări de servicii pentru persoane juridice sau pentru persoane fizice, în domeniile şi în condiţiile stabilite prin ordin at ministrului apărării naţionale.

(2) Structurile Ministerului Apărării Naţionale prestează servicii cu caracter obligatoriu prevăzute de lege. Tarifele aferente acestor servicii, inclusiv cele în regim de urgenţă, se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(3) Ministerul Apărării Naţionale poate organiza şi executa, prin unităţile sale, cursuri de pregătire, calificare şi perfecţionare a pregătirii, în domeniile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b).

(4) Sumele rezultate în urma executării activităţilor prevăzute la alin. (1)-(3) constituie venituri proprii ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă Ministerul Apărării Naţionale, şi se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor curente şi de capital.

Art. 66. - (1) La cererea forţelor armate străine, precum şi a comandamentelor, bazelor militare străine sau reprezentanţelor militare ale unor organizaţii internaţionale înfiinţate pe teritoriul României, potrivit legii, Ministerul Apărării Naţionale poate asigura sprijin logistic atât pe teritoriul statului naţional, cât şi în afara acestuia.

(2) Asigurarea sprijinului logistic se poate realiza cu suportarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Apărării Naţionale. Creditele bugetare utilizate în acest scop se reconstituie cu fondurile rambursate în cursul aceluiaşi exerciţiu bugetar de forţele armate străine, comandamentele, bazele militare străine sau reprezentanţele militare ale unor organizaţii internaţionale înfiinţate pe teritoriul României.

(3) în aplicarea prevederilor alin. (1), Ministerul Apărării Naţionale este abilitat să încheie contracte în nume propriu sau în numele partenerilor străini.

(4) Bunurile şi serviciile achiziţionate de Ministerul Apărării Naţionale în vederea asigurării sprijinului logistic prevăzut la alin. (1) sunt scutite de la plata taxelor în măsura în care forţele armate străine, comandamentele, bazele militare străine sau reprezentanţele militare ale unor organizaţii internaţionale înfiinţate pe teritoriul României beneficiază de astfel de scutiri potrivit legii.

Art. 67. - (1) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 15/2005, cu modificările şi completările ulterioare, la solicitarea instituţiilor publice, în alte situaţii decât cele prevăzute de această ordonanţă de urgenţă, ministrul apărării naţionale poate ordona executarea unor misiuni care presupun măsuri şi acţiuni urgente, fără a afecta capacitatea operaţională a armatei. Misiunile includ misiuni de căutare- salvare, evacuare, transport aerian, naval şi terestru şi alte activităţi de acest gen.

(2) Executarea misiunilor prevăzute la alin. (1) se finanţează din fondurile alocate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Apărării Naţionale.

(3) Normele metodologice privind executarea misiunilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 68. - (1) Fondurile necesare desfăşurării activităţilor în Ministerul Apărării Naţionale se asigură de la bugetul de stat, precum şi din alte surse legal constituite.

(2) Pentru asigurarea execuţiei bugetare, în Ministerul Apărării Naţionale:

a) prin derogare de la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorii de credite secundari şi terţiari sunt desemnaţi prin ordin al ministrului apărării naţionale;

b) prin derogare de la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, directorul Statului Major al Apărării este ordonator secundar de credite şi asigură finanţarea structurilor subordonate nemijlocit, ai căror comandanţi/şefi au calitatea de ordonator terţiar de credite.

Art. 69. - Ministerul Apărării Naţionale are dreptul, numai în îndeplinirea atribuţiilor sale, să solicite şi să obţină, în condiţiile legii, de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, de la operatorii economici şi de la orice alte persoane juridice sau persoane fizice, informaţii, date ori documente.

Art. 70. - Se abilitează ministrul apărării naţionale să emită ordine şi instrucţiuni privind: ordinea interioară în unitate, serviciul interior, instrucţia de front, onorurile şi ceremoniile militare, serviciul la bordul navelor militare, tragerile cu armament de infanterie, muzicile militare, disciplina militară, garnizoanele militare, educaţia fizică militară, zborul aviaţiei militare.

Art. 71. - (1) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi*), Ministerul Apărării elaborează şi supune spre aprobare Guvernului proiectul de hotărâre privind organigrama structurilor centrale şi numărul total de posturi ale acestora.

(2) Numărul de posturi ale Ministerului Apărării Naţionale, finanţate de la bugetul de stat, se stabileşte prin documentele de planificare a apărării, aprobate potrivit legii, cu încadrarea în fondurile prevăzute în buget, la titlul cheltuieli de personal.

Art. 72. - (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii contrare.

(2) Prevederile art. 15 alin. (3) referitoare la asimilarea funcţiei de director general cu cea de secretar de stat intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007. Până la această dată, rangul directorului general al Direcţiei generale de informaţii a apărării este de subsecretar de stat.

Art. 73. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 7 februarie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 389/2001, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. III şi V din Legea nr. 167/2017, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 346/2006 şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale actelor modificatoare:

„Art. III. - În cuprinsul alineatului (2) al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2000 privind înfiinţarea Institutului Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială «General doctor aviator Victor Anastasiu», aprobată prin Legea nr. 279/2001, sintagma «sub autoritatea Ministerului Apărării Naţionale» se înlocuieşte cu sintagma «în compunerea Ministerului Apărării Naţionale».”

„Art. V. - În cuprinsul actelor normative în vigoare, următoarele denumiri se înlocuiesc după cum urmează:

a) «Statul Major General», cu denumirea «Statul Majorai Apărării»;

b) «Direcţia management resurse umane», cu denumirea «Direcţia generală management resurse umane»;

c) «Direcţia financiar-contabilă», cu denumirea «Direcţia generală financiar-contabilă»;

d) «Departamentul pentru politica de apărare şi planificare», cu denumirea «Departamentul pentru politica de apărare, planificare şi relaţii internaţionale»;

e) «Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică», cu denumirea «Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi calitatea vieţii personalului».”


*) Legea nr. 346/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 28 iulie 2006.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.