MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 879/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 879         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 8 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 517 din 6 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 519 din 6 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 teza întâi din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

787. - Hotărâre privind trecerea unor drumuri forestiere şi a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.331. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului, privind aprobarea Regulamentului ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat

 

1.332. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului, privind aprobarea Regulamentului sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 517

din 6 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Luca şi Francisc Calamar în Dosarul nr. 3.474/271/2010* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.879D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Teodora Cătălina Godîncă Hulea, din cadrul Baroului Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Pentru partea Ciobanidis Petros se prezintă doamna Irina Apostol, traducător autorizat de limba greacă desemnat în cauză.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosar. Subliniază că normele procesual penale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil, respectiv egalităţii de arme dintre acuzare şi apărare.

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că dreptul la un proces echitabil nu poate fi invocat în materia căilor extraordinare de atac. Arată că legiuitorul are libertatea de a stabili care sunt căile extraordinare de atac, procedura, condiţiile în care acestea pot fi exercitate. Apreciază că motivele invocate de autorii excepţiei nu sunt de natură să atragă neconstituţionalitatea normei procesual penale criticate, întrucât, în ipoteza în care ar fi trebuit să înceteze procesul penal şi, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea acestuia, persoana condamnată are la îndemână contestaţia în anulare - o altă cale extraordinară de atac -, cu privire la care legiuitorul a prevăzut aceleaşi condiţii de exercitare atât pentru procuror, cât şi pentru persoana condamnată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea nr. 311/RC din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.474/271/2010*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorica Luca şi Francisc Calamar cu ocazia verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de recurs în casaţie.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit şi inculpatului să formuleze recurs în casaţie în situaţia în care, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penal. Consideră că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală creează discriminare între Ministerul Public, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, pe de o parte, şi inculpat, pe de altă parte. Arată că numai procurorul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente au interes să promoveze calea de atac a recursului în casaţie în cazul în care, în mod greşit, instanţa de apel a constatat existenţa unei cauze de încetare a procesului, în schimb, pentru situaţia în care instanţa, în mod greşit, nu a dispus încetarea procesului penal, ipoteză în care inculpatul ar fi acela care ar avea interes în promovarea căii de atac extraordinare a recursului în casaţie, textul de lege criticat nu prevede o atare posibilitate. Consideră că procurorul, partea civilă, partea responsabilă civilmente şi inculpatul trebuie să aibă aceleaşi drepturi în privinţa posibilităţii de a folosi calea de atac a recursului în casaţie împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive. Susţin că este evidentă inegalitatea - sub aspectul dreptului de a promova recurs în casaţie în situaţia în care au fost greşit aplicate dispoziţiile de lege referitoare la încetarea procesului penal -, întrucât numai procurorul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente au acest drept, în timp ce inculpatul nu are, în mod simetric, o atare posibilitate. Totodată, susţin că discriminarea este evidentă şi faţă de scopul recursului în casaţie prevăzut de art. 433 din Codul de procedură penală, şi anume conformitatea hotărârilor penale definitive cu regulile de drept aplicabile. În fine, arată că raţiunile pentru care a fost instituit acest caz de casare se regăsesc atât în situaţia în care instanţa - în mod nelegal - a dispus încetarea procesului penal, cât şi în ipoteza în care instanţa - potrivit legii - ar fi trebuit să pronunţe încetarea procesului penai, dar nu a procedat astfel. Susţin că imposibilitatea de a promova recurs în casaţie în situaţia În care au fost greşit aplicate dispoziţiile de lege referitoare Sa încetarea procesului penal nu poate fi acoperită prin formularea contestaţiei în anulare, în temeiul art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, de vreme ce există diferenţe la nivelul acestor căi extraordinare de atac, inclusiv din perspectiva instanţei competente să le soluţioneze, potrivit legii.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce are ca scop verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive şi nu verificarea unor chestiuni de fapt. Aşa fiind, legiuitorul a limitat hotărârile supuse recursului în casaţie, pentru asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac, acesta putând fi promovat cu privire la anumite probleme de legalitate ce vizează erori de drept. În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, legiuitorul român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie. Arată că recursul în casaţie urmăreşte asigurarea unei practici unitare la nivelul întregii ţări. Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac - a cărei soluţionare este numai în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - este analizată conformitatea cu regulile de drept a hotărârilor definitive atacate, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. În Codul de procedură penală sunt stabilite expres hotărârile ce pot fi atacate pe calea recursului în casaţie, precum şi cele care nu sunt supuse acestei căi extraordinare de atac. Faţă de specificul recursului în casaţie, legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii şi la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele prevăzute de lege. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege pentru considerente ce ţin de încălcarea accesului la justiţie, a actelor internaţionale la care România este parte, a dreptului la un proces echitabil şi pentru considerente ce ţin de înfăptuirea justiţiei ar presupune să se constate fie că părţilor nu li se recunoaşte un grad de jurisdicţie în condiţiile impuse de tratatele internaţionale, fie că, în raport cu persoanele aflate în aceeaşi situaţie, se prevăd condiţii diferite de declarare şi examinare a căii de atac, fie că textele invocate limitează dreptul la apărare. Apreciază că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura penală sunt în acord cu prevederile cuprinse în art. 21 din Constituţie, respectiv art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, cu prevederile art. 16 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi cu prevederile care reglementează înfăptuirea justiţiei. Reţine că recursul în casaţie nu împiedică părţile interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti, să fie apărate, să promoveze căile de atac ordinare prevăzute de lege şi să se prevaleze de garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil, hotărârile supuse recursului în casaţie fiind prevăzute expres de dispoziţiile legale contestate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În motivarea punctului său de vedere reţine că normele supuse controlului de constituţionalitate constituie expresia dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, fiind aplicabile tuturor persoanelor care se află în situaţii juridice identice. Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, aspect de natură să contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. În plus, reţine că reglementarea procedurii de judecată, care cuprinde şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind o aplicare a prevederilor art. 126 şi art. 129 din Constituţie.

10. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii normelor procesual penale criticate, acesta fiind reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 490 din 30 iunie 2016. Precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile apărătorului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 438 alin, (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: 8 în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;”.

14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Invocă, totodată, dispoziţiile constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, fiind analizate critici identice celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 699 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele deciziei precitate, Curtea a reţinut că în reglementarea anterioară, cu începere de la Codul de procedură penală din 1936, recursul a constituit o cale de atac ordinară, a cărei declanşare determina - pentru o serie de motive prevăzute de lege - verificarea legalităţii şi a temeiniciei hotărârii atacate. În noua reglementare, însă, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, de anulare, dată în competenţa exclusivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, noul Cod de procedură penală a revenit la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, reprezentat de judecata în fond şi de cea în apel, ceea ce înseamnă că, în recurs, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciază numai dacă hotărârea dată corespunde sau nu legii. Recursul în casaţie reprezintă, aşadar, un mijloc de a repara ilegalităţile, în scopul de a asigura respectarea legii, recursul având şi un rol subsidiar în uniformizarea jurisprudenţei.

16. Aşadar, având în vedere că recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau printr-o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este corespunzătoare din punctul de vedere al dreptului, adică dacă aceasta este conformă cu regulile de drept aplicabile. Spre deosebire de celelalte căi extraordinare de atac - şi anume contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, şi revizuirea, care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată - recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

17. Curtea a reţinut, totodată, că, faţă de specificul recursului în casaţie, legea impune condiţii stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii şi la titularii căii de atac, în scopul asigurării unei rigori şi discipline procesuale şi al evitării introducerii, în mod abuziv, a unor recursuri care nu se încadrează în motivele stabilite de lege. Cazurile de recurs în casaţie, potrivit noii reglementări, se limitează la motivele prevăzute de art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi anume: nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea în mod greşit a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului şi aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cu excepţia primului caz de casare - necompetenţa instanţei -, care se referă la încălcarea unor norme de procedură, celelalte motive de recurs au în vedere încălcarea legii penale, unele având implicaţii şi în soluţionarea acţiunii civile. Cazurile în care se poate exercita recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea hotărârii - iar nu chestiuni de fapt -, putând constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deşi au fost invocate, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor. În ceea ce priveşte obiectul recursului în casaţie, fiind vorba de o cale de atac extraordinară, pot fi atacate numai hotărârile penale definitive.

18. Referitor la persoanele care pot formula cerere de recurs în casaţie, Curtea a constatat că, potrivit art. 436 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală, titularii acestei căi extraordinare de atac sunt: procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. Procurorul poate declara recurs în casaţie atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei. Inculpatul poate formula cerere de recurs în casaţie atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi în ceea ce priveşte latura civilă, dar numai împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal. Partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casaţie în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, numai în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă.

19. Curtea a reţinut, totodată, că motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală este incident atunci când, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal, corespunzând cazului de casare de la art. 3859 alin. 1 pct. 16 din Codul de procedură penală din 1968. Potrivit art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal se pronunţă atunci când: lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii. Prin urmare, cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală priveşte situaţiile în care s-a dispus, în mod greşit, încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele de mai sus. De exemplu, pentru că lipseşte plângerea prealabilă [art. 16 alin. (1) lit. e)], în condiţiile în care, pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu; sau pentru că a intervenit prescripţia [art. 16 alin. (1) lit. f)], deşi termenul de prescripţie a răspunderii penale nu s-a împlinit; ori pentru că există autoritate de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i)], deşi cel faţă de care s-a dispus încetarea procesului penal nu a mai fost judecat în mod definitiv pentru aceeaşi faptă. Pentru constatarea acestui motiv de nelegalitate, existenţa sau nu a cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

20. Curtea a observat că recursul în casaţie declarat pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală poate viza fie condamnarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei - dacă este declarat de procuror sau de partea civilă -, fie achitarea inculpatului. În ipoteza inversă - când în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal - nu este incident motivul de recurs în casaţie stabilit de art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală.

21. Curtea a reţinut că situaţia invocată de autorul excepţiei se circumscrie cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, şi anume cazului „când inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”. Contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală poate fi introdusă atunci când instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cu excepţia autorităţii de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală], care constituie motiv distinct de contestaţie în anulare, potrivit art. 426 lit. i) din acelaşi cod, care reglementează cazul „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”. Curtea a observat, însă, şi faptul că, în situaţia în care instanţa a analizat cauza de încetare a procesului penal, la cerere sau din oficiu, şi a apreciat că ea nu este incidenţă, pronunţând o hotărâre de condamnare ce a dobândit autoritate de lucru judecat, contestaţia în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) şi lit. i) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

22. Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală ar încălca prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, întrucât ar crea discriminare între procuror şi partea civilă, pe de o parte, şi inculpat, pe de altă parte, pe motiv că acesta din urmă nu poate formula recurs în casaţie în situaţia în care, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penal. Referitor la limitarea sferei motivelor de recurs în casaţie, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că, „aşa cum reiese şi din Expunerea de motive a Legii nr. 255/2013, prin reducerea numărului motivelor de recurs în casaţie, prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, degrevarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar, pe de altă parte, asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În realizarea acestui scop au fost menţinute, ca motive ale recursului în casaţie, doar acelea care vizează îndreptarea erorilor de drept, fiind eliminate din sfera acestei instituţii şi din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie motivele care vizau aspecte procedurale şi care au fost transformate în motive ale contestaţiei în anulare, potrivit naturii acestei căi de atac.” (Decizia nr. 424 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 21 august 2015, paragraful 15, şi Decizia nr. 490 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 20 octombrie 2016, paragraful 25).

23. În aceste condiţii, Curtea a constatat că recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) - potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”- şi ale art. 129, care statuează că „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, inclusiv modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi situaţia reglementării cazurilor în care poate fi promovată calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, reglementare realizată prin dispoziţiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, în ceea ce priveşte interesul inculpatului condamnat definitiv de a formula o cale extraordinară de atac în scopul de a obţine o soluţie de încetare a procesului penal, Curtea a observat că interesul său procesual ar putea fi valorificat - în condiţiile mai sus menţionate - potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. b) şi lit. i) din Codul de procedură penală referitoare la contestaţia în anulare.

24. Sub aspectul asigurării egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, instituirea unor reguli speciale în ceea ce priveşte căile de atac nu este contrară acestui principiu atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 718 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 decembrie 2015, paragraful 15, şi Decizia nr. 18 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2016, paragraful 17). Or, în situaţia în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal, nu numai procurorul şi partea civilă pot invoca motivul de casare prevăzut de textul de lege criticat - vizând o soluţie de condamnare sau de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei -, ci şi inculpatul poate formula recurs în casaţie în temeiul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, în scopul obţinerii, însă, a unei soluţii de achitare. Prin urmare, tratamentul juridic diferenţiat aplicabil procurorului şi părţii civile, pe de o parte, şi inculpatului, pe de altă parte, cu privire la cazurile prevăzute de lege pentru declararea recursului în casaţie, respectiv a contestaţiei în anulare, este justificat de interesele procesuale diferite ale acestor participanţi în cauza penală şi nu conduce la o discriminare,

25. Mai mult, Curtea a constatat că nu există un drept fundamental - prevăzut de Constituţie sau de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - la exercitarea unor căi extraordinare de atac în materie penală. Unul dintre elementele principiului preeminenţei dreptului îl constituie securitatea raporturilor juridice, aceasta impunând ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi rediscutată. Art.2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie prevede numai dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, ceea ce înseamnă judecarea cauzei în fond şi în apel.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei precitate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Totodată, având în vedere considerentele Deciziei nr. 699 din 29 noiembrie 2016, Curtea nu poate reţine nici celelalte critici de neconstituţionalitate formulate de autori.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorica Luca şi Francisc Calamar în Dosarul nr. 3.474/271/2010* al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 519

din 6 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 teza întâi din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Radu-Viorel Popa şi Jean Cîrja în Dosarul nr. 3.822/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.184D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că, prin textul criticat, legiuitorul a înţeles să instituie o garanţie corelativă a dreptului la tăcere ori a dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina într-o cauză în care a avut calitatea de martor. Aşadar, acestei garanţii îi corespunde obligaţia corelativă a organelor judiciare de a nu folosi o astfel de depoziţie într-o cauză penală. Apreciază că norma procesual penală criticată respectă standardele convenţionale în materie, interzicând, aşadar, atât organelor judiciare, cât şi instanţelor posibilitatea de a folosi într-o cauză penală o declaraţie dată ca martor de o persoană care dobândeşte, ulterior, calitatea de suspect sau inculpat. Împrejurarea că o astfel de declaraţie poate fi, ulterior, valorificată împotriva altor părţi din cauză nu este de natură să atragă neconstituţionalitatea textului criticat, întrucât administrarea, valorificarea oricărui mijloc de probă/procedeu probatoriu se realizează de către instanţă cu respectarea garanţiilor oferite de Codul de procedură penală, în condiţiile impuse de acest act normativ.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.822/108/2015, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Radu-Viorel Popa şi Jean Cîrja, în examinarea acţiunii penale puse în mişcare în Dosarul nr. 19/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, privind, printre alţii, şi pe autorii excepţiei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că normele procesual penale criticate, în principal sintagma „împotriva sa9 din cuprinsul acestora, sunt neconstituţionale, întrucât declaraţia de martor dată de o persoană care primeşte ulterior, în aceeaşi cauză, calitatea de inculpat nu poate fi folosită împotriva acesteia, însă poate fi folosită împotriva coinculpaţilor din dosar. Totodată, câtă vreme materialul probator nu este unul şi acelaşi pentru toţi inculpaţii, norma procesual penală creează discriminare între inculpaţi.

6. Tribunalul Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Reţine că prevederile art. 118 din Codul de procedură penală se raliază numeroaselor legislaţii internaţionale care reglementează privilegiul de neincriminare, împiedicând ascultarea martorului cu privire la elemente de fapt care l-ar putea incrimina şi care îl dispensează de obligaţia de a depune mărturie (art. 198 din Codul de procedură penală italian, art. 133-2 din Codul de procedură penală portughez şi art. 434-11 din Codul de procedură penală francez). Corelând prevederile art. 118 din Codul de procedură penală cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa observă că, potrivit acesteia din urmă, în anumite cazuri, o persoană care este audiată în calitate de martor în cadrul procesului penal poate fi considerată subiectul unei acuzaţii în materie penală. Prin urmare, devin incidente drepturile unei persoane audiate în calitate de martor de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare. Reţine că legiuitorul naţional defineşte dreptul prevăzut de art. 118din Codul de procedură penală ca o obligaţie procesuală negativă a organului judiciar de a nu folosi declaraţia dată în calitate de martor împotriva persoanei care a dobândit calitatea de suspect sau inculpat în aceeaşi cauză, dar nu interzice folosirea declaraţiei acestui subiect procesual activ împotriva celorlalţi subiecţi procesuali din aceeaşi cauză sau din cauze disjunse. Apreciază că normele procesual penale criticate nu aduc atingere dreptului fundamental al inculpaţilor la un proces echitabil, egalităţii în faţa legii, dreptului la apărare şi unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, consfinţite prin dispoziţiile constituţionale invocate. Invocă jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg, în care s-a reţinut că dreptul la un proces echitabil implică posibilitatea oricăreia dintre părţi de a-şi expune cauza în faţa tribunalului, în condiţii care să nu o dezavantajeze în faţa părţii adverse, egalitatea armelor fiind un principiu fundamental al procesului echitabil (Cauza Delcourt împotriva Belgiei şi Cauza Kaufman împotriva Belgiei). Reţine că, în termenii folosiţi de instanţa europeană, egalitatea armelor implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza, în condiţii care să nu o pună într-o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversarul său (Cauza Dombo Behes B.V. Împotriva Olandei). Principiul egalităţii armelor presupune un echilibru între acuzator şi persoana în cauză, echilibru care, în opinia instanţei, nu este încălcat în prezenta speţă.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens reţine că, sub denumirea marginală „Dreptul martorului de a nu se acuza”, dispoziţiile citate interzic folosirea împotriva unui coinculpat a declaraţiilor pe care acesta le-a dat în calitate de martor în aceeaşi  cauză. Consideră că, atât timp cât prevederile art. 118 din Codul de procedură penală instituie o excepţie în privinţa admisibilităţii depoziţiei respective, acestea trebuie interpretate strict şi limitativ. Apreciază că normele procesual penale criticate nu determină o discriminare între coinculpaţii din aceeaşi cauză, deoarece aceştia nu se află în situaţii identice, raţiunea legii neexistând decât în cazul celui care a avut calitatea de martor. Dacă, în cazul martorului devenit inculpat, principiul adevărului este trecut în plan secund, în respectul dreptului la apărare şi al dreptului oricărei persoane de a nu se autoincrimina, în căzui coinculpaţilor o asemenea raţiune nu subzistă. Totodată, apreciază că prevederile art. 118din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil. Faptul că probatoriul administrat în privinţa unui coinculpat conţine mai multe mijloace de probă decât în cazul altui coinculpat nu constituie un argument în sensul caracterului inechitabil al procedurii de judecată. Această situaţie depinde de împrejurările concrete ale cauzei şi nu interferează cu principiul egalităţii armelor în procesul penal. Aşadar, câtă vreme legea oferă tuturor inculpaţilor condiţii egale pentru susţinerea cererilor şi apărărilor lor, aceştia fiind supuşi aceloraşi reguli în privinţa admisibilităţii şi administrării probatoriului, nu se poate susţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. Consideră că prevederile criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, dimpotrivă, sunt menite să garanteze două componente ale sale, respectiv dreptul la tăcere al celui acuzat şi dreptul de a nu se autoincrimina,

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală. Examinând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise ale autorilor excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, se critică teza întâi a art. 118 din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „împotriva sa”, care are următorul conţinut: „Declaraţia de martor dată de O persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior; a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa.”

12. Autorii excepţiei susţin că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, cât şi prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală reglementează o instituţie juridică nouă în cadrul legii procesual penale în vigoare, respectiv dreptul martorului de a nu se acuza. Astfel, potrivit normelor procesual penale criticate, declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior sau ulterior acestei declaraţii, a avut sau a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Curtea observă că doctrina a dezvoltat opinii diferite privind sensul normei procesuale menţionate. Într-o opinie, s-a apreciat că, în temeiul normei criticate, martorul are dreptul de a păstra tăcerea, în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea autoincrimina. Într-o altă interpretare, s-a considerat că norma procesual penală reglementează un drept circumscris instituţiei excluderii probelor din procesul penal, şi nu un drept efectiv al martorului de a nu se autoincrimina, iar, o altă opinie, majoritară, este în sensul că declaraţia martorului nu se exclude din dosarul cauzei, putând fi utilizată pentru stabilirea unor împrejurări de fapt care nu au legătură cu persoana acestuia. Curtea reţine, totodată, ca un aspect de drept comparat, că legislaţia procesual penală a diverselor state europene reglementează dreptul martorului de a nu se acuza, în acest sens fiind art. 121 alin. (1) din Codul de procedură penală bulgar potrivit căruia „martorii nu pot fi obligaţi să răspundă la întrebări care i-ar putea incrimina de comiterea unei infracţiuni”, art. 100 alin. (2) din Codul de procedură penală croat potrivit căruia „pot refuza să depună mărturie cei care, prin aceasta, s-ar incrimina pe ei”, art. 286 alin. 1 din Codul de procedură penală croat potrivit căruia „martorul nu este obligat să răspundă la anumite întrebări dacă este probabil ca prin aceasta să se expună pe sine sau pe o rudă apropiată unei acuzaţii penale, oprobiului public sau unui prejudiciu material serios”. Totodată, art. 71 din Codul de procedură penală estonian prevede că „un martor poate refuza să depună mărturie dacă prin aceasta se poate incrimina pe sine sau pe una dintre persoanele enumerate mai sus de comiterea unei infracţiuni sau contravenţii”. În Letonia, secţiunea 110 alin. 3 din Legea privind procedura penală permite martorului să refuze să ofere o depoziţie împotriva sa ori a unei rude apropiate, iar în secţiunea 151 alin. 1 se precizează că martorul trebuie informat, înainte de audiere, cu privire la drepturile şi obligaţiile sale. De asemenea, în Marea Britanie, secţiunea 80 din partea a VIII-a a Legii nr. 60/1984 privind probele în procesul penal reglementează problema mărturiei persoanelor apropiate, iar, în subsecţiunea 4 se prevede că, dacă martorul este şi acuzat, el nu poate fi obligat să depună mărturie.

14. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unui acuzat de a păstra tăcerea cu privire la faptele ce îi sunt reproşate şi de a nu contribui la propria sa incriminare reprezintă o garanţie implicită, aspecte esenţiale ale unei proceduri echitabile în procesul penal Astfel, Curtea observă că instanţa de la Strasbourg a decis în mod constant că, deşi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu menţionează expres aceste drepturi, ele reprezintă norme general recunoscute, aflate în centrul noţiunii de „proces echitabil”, consacrat de acest text. Raţiunea recunoaşterii lor constă, în special, în necesitatea protejării persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni de exercitarea unor presiuni din partea organelor judiciare, pentru a se evita erorile judiciare şi pentru a se permite atingerea scopurilor art. 6 din Convenţie (în acest sens, Hotărârea pronunţată în 25 februarie 1993, în Cauza Funke împotriva Franţei, paragraful 44, Hotărârea din 8 februarie 1996, pronunţată în Cauza John Murray împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 45, Hotărârea din 17 decembrie 1996, pronunţată în Cauza Saunders împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 68, Hotărârea din 20 octombrie 1997, pronunţată în Cauza Serves împotriva Franţei, paragraful 46, Hotărârea din 21 decembrie 2000, pronunţată în Cauza Heaney şi McGuinness împotriva Irlandei, paragraful 40). Când instanţa de la Strasbourg examinează dacă procedura a încălcat privilegiul de a nu se autoincrimina, aceasta procedează la examinarea naturii şi gradului de constrângere utilizate, existenţa unei garanţii corespunzătoare în cadrul procedurii şi modul în care materialul probator astfel obţinut este utilizat (Hotărârea din 21 decembrie 2000, pronunţată în Cauza Heaney şi McGuinness împotriva Irlandei, paragrafele 54-55). totodată, Curtea de la Strasbourg a decis că dreptul de a nu contribui la propria incriminare este strâns legat de prezumţia de nevinovăţie, înscrisă în art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în acest sens s-a statuat că prezumţia de nevinovăţie tinde a proteja o persoană învinuită de săvârşirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal şi priveşte ansamblul procedurii penale litigioase, fiind inclus, astfel, şi modul de administrare a probelor. Aşadar, prezumţia de nevinovăţie priveşte şi regimul probator, fiind un element esenţial al dreptului la un proces echitabil.

15. În aceste condiţii, Curtea constată că normele procesual penale criticate în prezenta cauză răspund exigenţelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la protecţia împotriva autoincriminării. Aşadar, Curtea constată că, prin dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală, legiuitorul reglementează o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil al persoanei care depune mărturie şi care, anterior sau ulterior acestei declaraţii, a avut sau a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, cu privire la o eventuală punere sub acuzare, neputând fi folosite împotriva sa propriile declaraţii, în acest sens, Curtea observă că teza a două a art. 118 din Codul de procedură penală prevede obligaţia organului judiciar de a menţiona calitatea procesuală anterioară a martorului.

16. Totodată, cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, şi Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21). De asemenea, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că pentru situaţii juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca în acest fel principiul constituţional al egalităţii în drepturi (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 171 din data de 19 martie 2009). În aceste condiţii, Curtea reţine că declaraţiile autoincriminante ale martorului sunt, în acelaşi timp, şi declaraţii necesare soluţionării cauzei, privitor la un alt acuzat, în condiţiile în care un principiu fundamental al procesului penal este aflarea adevărului, pentru a se putea realiza scopul procesului penal, respectiv cunoaşterea completă şi exactă a faptelor în materialitatea lor, precum şi a persoanei care le-a săvârşit, pentru ca aceasta din urmă să fie trasă la răspundere penală. Aşadar, Curtea constată că obligaţia organelor judiciare însărcinate cu ancheta este aceea de a administra toate probele disponibile pentru aflarea adevărului cu privire la faptă şi la persoana care a săvârşit-o, urmând ca dreptul martorului de a nu se acuza să fie salvgardat în temeiul art. 118 din Codul de procedură penală, prin aceasta norma procesual penală criticată nefiind contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

17. De asemenea, Curtea constată că norma procesual penală criticată, astfel cum a fost redactată, este în acord cu dispoziţiile art. 124 din Constituţie, care prevăd că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, precum şi că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Aceste trăsături ale actului de justiţie trebuie interpretate prin prisma prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 2 alin. (1) şi art. 7 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care prevăd că justiţia este egală pentru toţi şi, respectiv, că toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, şi că justiţia se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele. Din această perspectivă, Curtea reţine că admiterea probelor autoincriminatoare în procesul penal în raport cu o persoană care depune mărturie şi care, anterior sau ulterior acestei declaraţii, a avut sau a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, ca şi excluderea declaraţiilor autoincriminante ale martorului în raport cu un alt acuzat, ar fi de natură a afecta corectitudinea procesului penal şi a discredita activitatea de înfăptuire a justiţiei.

18. Cât priveşte dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, acesta conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. Or, Curtea constată că norma procesual penală criticată, reglementând dreptul martorului de a nu se acuza, nu aduce atingere acestor drepturi şi garanţii ale părţilor şi subiecţilor procesuali principali.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu-Viorel Popa şi Jean Cîrja în Dosarul nr. 3.822/108/2015 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 118 teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind trecerea unor drumuri forestiere şi a terenurilor aferente acestora din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 1 alin. (1) şi art. 2 din Legea nr. 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere şi a lucrărilor de corectare a torenţilor din domeniul public ăl statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 9 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă trecerea cu titlu gratuit a drumurilor forestiere, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava, în vederea dezvoltării şi modernizării infrastructurii forestiere, în condiţiile legii.

Art. 2. - (1) Se aprobă trecerea cu titlu gratuit a terenurilor aferente drumurilor forestiere prevăzute la art. 1, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava, în condiţiile legii.

(2) Pentru terenurile aferente drumurilor forestiere prevăzute la alin. (1) Consiliul Local al Comunei Poiana Stampei asigură respectarea regimului silvic, fiind interzisă schimbarea categoriei de folosinţă silvică şi a destinaţiei acestor terenuri, potrivit legii.

(3) Bunurile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 se declară din bunuri de interes public naţional în bunuri de interes public local.

Art. 3. - Predarea-preluarea drumurilor forestiere prevăzute la art. 1 şi a terenurilor aferente acestora prevăzute la art. 2 se va face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Art. 4. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Paul Stănescu

Ministrul apelor şi pădurilor,

Adriana-Doina Pană

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 26 octombrie 2017

Nr. 787.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava

 

Nr.

crt.

Denumirea

drumului

forestier

Cod de clasificaţie

Indicativul drumului în amenajament

Lungimea

- km -

Persoana juridică de la care se transmite drumul forestier

Persoana juridică la care se transmite drumul forestier

Număr de inventar la Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva

Valoarea de inventar la Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - lei -

Număr de înregistrare la Ministerul Finanţelor Publica

Valoarea de inventar la Ministerul Finanţelor Publica

- lei -

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1.

Drum auto forestier axial

V. Domelor 26,9 km

8.04.04

UP IV, u.a. 480D parţial,

Ocolul Silvic Dorna Candrenilor

1,62

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

101727

parţial

304.488

10536

parţial

304.488

8.04.04.

FE022

UPV

Domisoara UA 156 D,

Ocolul Silvic Doma Candrenilor

9,26

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

101727

parţial

1.740.467

10536

parţial

1.740.467

8.04.04.

FE022

UPIV Strunioru UA480 D parţial,

Ocolul Silvic Doma Candrenilor

2,58

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

101727

parţial

484.925

10536

parţial

484.925

2.

Drum auto forestier Chipereni 2,5 km

8.04.04

UP II, ua 89D,

Ocolul Silvic Doma Candrenilor

2,3

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

101949

253.000

10625

253.000

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

alo terenurilor aferente drumurilor forestiere care se transmit din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva în domeniul public al comunei Poiana Stampei, judeţul Suceava

 

Nr. crt.

Amplasamentul

terenului

Cod de clasificaţie

Persoana juridică de la care se transmite bunul imobil

Persoana juridică la care se transmite bunul imobil

Localizarea terenului în cadastrul forestier

Suprafaţa

- ha -

Nr. carte funciară

Număr de inventar la Ministerul Finanţelor Publice

0

1

2

3

4

5

6

7

8

1.

Comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava

8.04.02.

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

UP IV, u.a. 480D parţial, Ocolul Silvic Dorna Candrenilor

1,9511

31363

31309

1.364 (parţial)

2.

Comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava

8.04,02.

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CUI 1590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

UP V Domisoara, UA 156 D, Ocolul Silvic Dorna Candrenilor

5,5701

31295

31296

31297

31304

31305

31306

31307

31310

31311

31315

1.364 (parţial)

3.

Comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava

8.04.02.

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

CUI 1590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

UP IV Strunioru, UA480 D parţial, Ocolul Silvic Dorna Candrenilor

1,4093

31310

31313

1.364 (parţial)

4.

Comuna Poiana Stampei, judeţul Suceava

8.04.02

Statul român, din administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva

CU11590120

Comuna Poiana Stampei

CUI 5021250

U.P.II u.a. 89D, Ocolul Silvic Doma Candrenilor

1,36

31299

31308

31314

1364 (parţial)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 108.711 /AC din 25.09.2017 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului nr. 1/286/I.G. din 31.01.2017, Avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate nr. 238 din 11.09.2017, Avizul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale nr. 1.038 din 6.04.2017, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 218.664/287.517/R308465 din 29.03.2017, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nr. 44.519 din 27.03.2017 şi Adresa Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 23.254 din 16.05.2017,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative,

viceprim-ministrul, ministrul mediului, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Graţiela-Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 17 octombrie 2017,

Nr. 1.331.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENTUL

ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat

 

Art. 1. - (1) Aria naturală protejată 2.460 Lacul Rat a fost instituită în baza Legii nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a III-a - zone protejate, cu modificările ulterioare, ca arie naturală protejată de interes naţional.

(2) Aria naturală protejată 2.460 Lacul Rat este de tip mixt, cu o deosebită importanţă sub aspect floristic, faunistic, geologic şi peisagistic, fiind încadrată în categoria IV a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

(3) Aria naturală protejată 2,460 Lacul Rat reprezintă o zonă umedă situată în etajul pădurilor de stejar, fiind înconjurată de pajişti şi terenuri de cultură, principala caracteristică fiind aceea că pe oglinda apei apar plauri plutitori.

Art. 2. - Aria naturală protejată 2.460 Lacul Rat este situată pe teritoriul administrativ al comunei Porumbeni, în bazinul Târnavei Mari, la o altitudine de 600 m, în partea nordică a satului Porumbenii Mari, în apropierea drumului judeţean DJ137 care leagă localitatea Mugeni de localitatea Beteşti.

Art. 3.-Managementul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat este asigurat de Asociaţia Coridorul Verde, denumită în continuare custode, în baza Convenţiei de custodie nr. 13 din 12.05.2016, încheiată cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Art. 4. - (1) Accesul şi circulaţia publică folosind mijloace motorizate pe teritoriul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat sunt permise doar pe drumurile deschise circulaţiei publice.

(2) Practicarea activităţilor sportive sau de agrement off-road motorizate gen enduro, ATV-uri etc. este interzisă.

Art. 5. - Suprafaţa ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat va fi inclusă integral în zona de linişte a faunei cinegetice în care vânătoarea nu va fi permisă.

Art. 6. - (1) Pe teritoriul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat sunt permise activităţi turistice, de agrement, educaţionale şi ştiinţifice, desfăşurate cu respectarea prevederilor prezentului regulament.

(2) Accesul turiştilor pe suprafaţa ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat se va realiza doar pe potecile amenajate.

(3) Proprietarii/Administratorii de terenuri au obligaţia de a asigura liberul acces al vizitatorilor/turiştilor pe traseele turistice şi în zonele în care se realizează activităţi turistice, cu condiţia ca aceste activităţi să nu aducă prejudicii proprietarilor/ administratorilor de terenuri.

(4) Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară cu acordul/punctul de vedere al custodelui, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu acordul Academiei Române, Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, pentru domeniile de cercetare pentru care este prevăzut acest acord/punct de vedere în legislaţia în domeniu.

(5) Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate (studii, rapoarte, măsurători, observaţii etc.) vor fi puse gratuit la dispoziţia custodelui, urmând a fi folosite de acesta exclusiv în scopul bunei administrări a ariei naturale protejate.

Art. 7. - În perimetrul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat sunt permise activităţile de fotografiere şi filmare în scop comercial, fără perceperea unor tarife, cu condiţia ca produsele rezultate să conţină informaţii referitoare la aria naturală protejată şi la custodele acesteia.

Art. 8. - (1) Marcarea traseelor turistice sau a celor pentru agrement, competiţii etc., întreţinerea marcajelor existente, amplasarea de panouri indicatoare/informative se poate realiza doar după obţinerea avizului favorabil al custodelui.

(2) Organizarea şi desfăşurarea competiţiilor sau activităţilor de grup de orice fel se poate realiza doar după obţinerea avizului favorabil al custodelui.

Art. 9. - (1) Perturbarea liniştii prin orice mijloace (strigăte, pocnitori, echipamente audio, reflectoare etc.) este interzisă în habitatele de reproducere, în perioadele de construire a cuiburilor, de clocire şi/sau de creştere a puilor.

(2) Accesul vizitatorilor însoţiţi de câini se poate face doar cu condiţia ca aceştia să fie ţinuţi permanent în lesă.

Art. 10. - (1) Camparea se face numai în locurile special desemnate şi amenajate în acest scop. Locurile special desemnate şi amenajate vor fi realizate de proprietarii de terenuri, administraţia locală pentru domeniul public şi privat al localităţii, ocolul silvic în calitate de administrator al pădurilor, cu avizul şi înştiinţarea custodelui.

(2) Aprinderea focului se poate face doar în vetrele amenajate în acest scop, în locurile special semnalizate în acest sens şi numai cu cărbune sau lemn adus din afara ariei naturale protejate. Tăierea vegetaţiei lemnoase sau colectarea lemnului uscat pentru aprinderea focului este interzisă.

(3) Aprinderea focului în pădure sau în imediata vecinătate a acesteia este interzisă.

Art. 11. - Pe teritoriul ariei naturale protejate depozitarea ilegală sau abandonarea deşeurilor este interzisă.

Art. 12. - Distrugerea sau degradarea infrastructurii de vizitare sau informare (panouri informative sau indicatoare, marcaje turistice etc.) este interzisă.

Art. 13. - Păşunatul animalelor domestice pe suprafaţa ariei naturale protejate 2,460 Lacul Rat este interzis.

Art. 14. - Pe teritoriul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat este interzisă realizarea de construcţii

Art. 15. - În interiorul aria naturale protejate 2.460 Lacul Rat nu sunt permise activităţi de utilizare a resurselor naturale. Prin excepţie, sunt permise numai acele intervenţii care au drept scopuri protejarea, promovarea şi asigurarea continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite

Art. 16. - (1) Actualizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism pentru comunele şi suprafeţele acestora incluse în perimetrul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat se face de către autorităţile administraţiilor publice responsabile, prin integrarea în aceste documentaţii a prevederilor referitoare la aria naturală protejată de interes naţional.

(2) Modificarea şi actualizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism menţionate la alin. (1) se fac cu avizul custodelui ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat, pentru asigurarea conformităţii cu prevederile regulamentului.

(3) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism menţionate la alin. (1), modificate şi/sau actualizate de către autorităţile administraţiilor publice locale menţionate la alin. (1), vor include în piesele grafice/desenate şi limitele ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat.

Art. 17. - (1) Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul silvic/agricol de terenuri de pe raza ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat este interzisă.

(2) Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor de pe suprafaţa ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat este interzisă.

Art. 18. - (1) în perimetrul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat sunt interzise toate activităţile care pot genera poluare, deteriorarea ecosistemelor, perturbarea speciilor şi/sau degradarea habitatelor naturale, respectiv:

a) arderea vegetaţiei sau curăţarea terenurilor prin incendiere;

b) utilizarea pesticidelor;

c) introducerea speciilor de floră şi faună alohtone.

(2) în zonele umede şi în apropierea acestor, precum şi pe întreaga suprafaţă a ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat este interzisă realizarea captărilor, canalelor de desecare, drenărilor, dragărilor, excavaţiilor, îndiguirilor sau a altor lucrări ce duc la modificarea nivelului natural al apei.

(3) Pe teritoriul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat curăţarea terenului de vegetaţie prin orice mijloace este permisă doar în baza unor studii care să ateste necesitatea acestor acţiuni pentru menţinerea stării favorabile de conservare şi doar cu avizul autorităţilor de mediu şi al custodelui.

Art. 19. - (1) Pentru speciile de animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, de interes conservativ comunitar şi/sau naţional care se află sub regim strict de protecţie, sunt interzise:

a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare, cu excepţia recoltărilor pe bază de derogare, aprobată legal conform art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de imigraţie;

c) distrugerea şi/sau culegerea cuiburilor şi ouălor din natură;

d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă;

e) deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop, fără autorizaţia autorităţii de mediu competente.

(2) Pentru speciile de plante de interes conservativ comunitar şi/sau naţional care se află sub regim strict de protecţie sunt interzise:

a) orice forme de recoltare a florilor şi a fructelor;

b) culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante, în oricare dintre stadiile ciclului biologic.

Art. 20. - (1) Colectarea/Recoltarea de specii de floră şi faună sălbatică, în scop comercial, se poate face doar cu avizul/punctul de vedere scris al custodelui, conform art. 3 şi 14 din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoane fizice, respectiv conform art. 4,5 şi 6 din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 410/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinului ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoane juridice.

(2) Documentaţia depusă la sediul autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului în vederea obţinerii autorizaţiei de mediu va fi transmisă Custodelui în vederea obţinerii avizului.

Art. 21. - Autorităţile locale şi deţinătorii de terenuri, persoane fizice sau juridice, au obligaţia de a salubriza suprafaţa ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat.

Art. 22. - Personalul custodelui, împuternicit cu legitimaţie de control, are dreptul de acces nelimitat pe terenurile din cuprinsul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat, indiferent de forma de proprietate.

Art. 23. - Încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage, după caz, răspunderea contravenţională, penală, materială sau civilă, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 24. - Verificarea respectării prevederilor prezentului regulament se face de către personalul cu atribuţii de control în domeniul ariilor naturale protejate, regimului silvic şi cinegetic din cadrul autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi structurilor teritoriale ale acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 25. - Nerespectarea prevederilor prezentului regulament se sancţionează conform prevederilor actelor normative în vigoare din domeniul protecţiei mediului, regimului ariilor naturale protejate, silvic şi cinegetic.

Art. 26, - Respectarea prevederilor prezentului regulament este obligatorie pentru custodele ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul acesteia, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri/bunuri sau care desfăşoară activităţi în perimetrul sau în vecinătatea ariilor naturale protejate.

Art. 27. - Planurile, programele, proiectele şi activităţile ce se implementează pe teritoriul ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat se supun avizării custodelui.

Art. 28. - Emiterea de către custode a oricăror avize sau puncte de vedere se realizează gratuit, fără perceperea unor tarife.

Art. 29. - Prezentul regulament poate fi revizuit inclusiv la propunerea custodelui, în urma modificării condiţiilor sau a prevederilor legale care au stat la baza elaborării lui sau în baza recomandărilor de management ce derivă din studii sau din monitorizarea stării de conservare a speciilor sau habitatelor, respectiv a activităţilor ce se desfăşoară pe raza ariilor naturale protejate.

Art. 30. - Asociaţia Coridorul Verde, în calitate de custode al ariei naturale protejate 2.460 Lacul Rat, aduce la cunoştinţa publicului şi factorilor interesaţi prezentul regulament, prin afişare pe paginile proprii de internet şi prin diseminarea lui către instituţiile cu atribuţii de control menţionate la art. 24, către autorităţile publice locale de pe suprafaţa sitului.

MINISTERUL MEDIULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 108.719/AC din 25.09.2017 al Direcţiei biodiversitate,

ţinând cont de Avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului nr. 1/286/1.G. din 31.01.2017, Avizul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate nr. 238 din 11.09.2017, Avizul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale nr. 1.038 din 6.04.2017, Adresa Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 218.664/287.517/R308.465 din 29.03.2017, Adresa Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene nr. 44.519 din 27.03.2017 şi Adresa Ministerului Apelor şi Pădurilor nr. 23.254 din 16.05.2017,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi pentru modificarea unor acte normative,

viceprim-ministrul, ministrul mediului, emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Graţiela-Leocadia Gavrilescu

 

Bucureşti, 17 octombrie 2017.

Nr. 1.332.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENTUL

sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni

 

Art. 1. - (1) Situl de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni a fost înfiinţat prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările ulterioare, fiind propus pentru desemnarea ca sit Natura 2000 în anul 2011.

(2) Limitele sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni au fost stabilite prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007, cu modificările ulterioare, şi pot fi descărcate, în sistem de coordonate Stereo 1970, de pe pagina web a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Art. 2. - Situl de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni este situat pe teritoriul administrativ al oraşului Cristuru Secuiesc şi al comunelor Dârjiu, Feliceni, Mugeni, Porumbeni, Şimoneşti din judeţul Harghita şi al comunei Vânători din judeţul Mureş.

Art. 3. - Managementul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni este asigurat de Asociaţia Coridorul Verde, denumită în continuare custode, în baza Convenţiei de custodie nr. 13 din 12.05.2016, încheiată cu Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Art. 4. - (1) Accesul şi circulaţia publică utilizând mijloace motorizate pe teritoriul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni sunt permise doar pe drumurile deschise circulaţiei publice.

(2) Practicarea activităţilor sportive sau de agrement off-road motorizate gen enduro, AW-uri etc. este interzisă.

Art. 5. - (1) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie şi proprietăţilor ce se suprapun sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se supun revizuirii în vederea armonizării lor cu planul de management aprobat al ariei naturale protejate şi vor fi supuse procedurii de evaluare de mediu pentru planuri şi programe.

(2) Titularii activităţilor de exploatare forestieră au obligaţia de a solicita şi obţine autorizaţia de mediu.

(3) Acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din interiorul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, se vor realiza doar după obţinerea avizului custodelui, cu respectarea legislaţiei de mediu şi a celei silvice.

(4) Este interzisă blocarea cursului pâraielor cu resturi provenite din exploatările forestiere sau cu alte tipuri de materiale sau deşeuri care împiedică deplasarea speciilor acvatice, îndeosebi în perioada de împerechere.

Art. 6. - (1) Managementul populaţiei faunei de interes cinegetic din interiorul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni este asigurat de gestionarii fondurilor cinegetice, în conformitate cu prevederile (egale în vigoare şi cu cele ale prezentului regulament.

(2) Derularea acţiunilor de vânătoare pentru speciile de interes cinegetic pentru care vânătoarea este permisă, precum şi pentru cele strict protejate în condiţiile derogărilor acordate conform prevederilor legale în vigoare se va face cu respectarea zonelor şi perioadelor sensibile pentru specii.

Art. 7. - În vederea conservării speciilor şi habitatelor naturale, inclusiv a celor pentru care situl de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni a fost declarat şi a speciilor faunei de interes cinegetic, gestionarii fondului cinegetic vor include cu prioritate suprafaţa ariei protejate în zone de linişte a faunei cinegetice.

Art. 8. - (1) Pe teritoriul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni sunt permise activităţi turistice, de agrement, educaţionale şi ştiinţifice, desfăşurate cu respectarea prevederilor prezentului regulament.

(2) Proprietarii/Administratorii de terenuri au obligaţia de a asigura liberul acces al vizitatorilor/turiştilor pe traseele turistice şi în zonele în care se realizează activităţi turistice, cu condiţia ca aceste activităţi să nu aducă prejudicii proprietarilor/ administratorilor de terenuri.

(3) Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară cu acordul/conform punctului de vedere al custodelui, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu acordul Academiei Române, Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, pentru domeniile de cercetare pentru care este prevăzut acest acord/punct de vedere în legislaţia în domeniu.

(4) Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate (studii, rapoarte, măsurători, observaţii etc.) vor fi puse gratuit la dispoziţia custodelui, urmând a fi folosite de acesta exclusiv în scopul bunei administrări a ariei naturale protejate.

(5) Activităţile privind monitorizarea cursurilor de apă necesară conform prevederilor legislaţiei în domeniul apelor se realizează de către reprezentanţii Administraţiei Bazinale de Apă Mureş şi/sau al structurilor din subordine, cu obţinerea punctului de vedere al custodelui.

Art. 9. - (1) Marcarea traseelor turistice sau a celor pentru agrement, competiţii etc., întreţinerea marcajelor existente, amplasarea de panouri indicatoare/informative se pot realiza doar după obţinerea avizului favorabil al custodelui.

(2) Organizarea şi desfăşurarea competiţiilor sau activităţilor de grup de orice fel se pot realiza doar după obţinerea avizului favorabil al custodelui.

Art. 10. - (1) Perturbarea liniştii prin orice mijloace (strigăte, pocnitori, echipamente audio, reflectoare etc.) este interzisă în habitatele de reproducere, în perioadele de construire a cuiburilor, de clocire şi/sau de creştere a puilor.

(2) Accesul vizitatorilor însoţiţi de câini se poate face doar cu condiţia ca aceştia să fie ţinuţi permanent în lesă.

Art. 11. - (1) Camparea se face numai în locurile special desemnate şi amenajate în acest scop. Locurile special desemnate şi amenajate vor fi realizate de proprietarii de terenuri, administraţia locală pentru domeniul public şi privat al localităţii, ocolul silvic în calitate de administrator al pădurilor, cu avizul şi înştiinţarea custodelui.

(2) Aprinderea focului se poate face doar în vetrele amenajate în acest scop, în locurile special semnalizate în acest sens şi numai cu cărbune sau lemn adus din afara ariei naturale protejate. Tăierea vegetaţiei lemnoase sau colectarea lemnului uscat pentru aprinderea focului este interzisă.

(3) Aprinderea focului în pădure sau în imediata vecinătate a acesteia este interzisă.

Art. 12. - Pe teritoriul ariei naturale protejate depozitarea ilegală sau abandonarea deşeurilor este interzisă.

Art. 13. - Distrugerea sau degradarea infrastructurii de vizitare sau informare - panouri informative sau indicatoare, marcaje turistice etc. - este interzisă.

Art. 14. - (1) Păşunatul pe teritoriul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se desfăşoară cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare şi cu avizul anual al custodelui.

(2) Utilizarea raţională a pajiştilor şi păşunilor pentru cosit şi/sau păşunat se face numai cu animalele domestice proprietate a membrilor comunităţilor ce deţin aceste păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună sălbatică.

(3) în cazul în care proprietarul sau administratorul păşunilor este altul decât utilizatorul acestora, este obligatorie încheierea de contracte de păşunat între aceştia.

(4) în contracte se specifică în mod obligatoriu: numărul de animale pe specii, perioadele de păşunat, suprafeţele şi limitele acestora, precum şi obligaţiile utilizatorului privind locul de târlire, modul de gospodărire a surselor de apă, drumuri de acces; toate aceste informaţii trebuie să fie prezentate custodelui în vederea avizării.

Art. 15. - (1) în cazul degradării evidente a păşunilor, custodele poate opri de la păşunat anumite suprafeţe, pentru o perioadă determinată, în scopul refacerii covorului vegetal.

(2) Numărul de câini admis se stabileşte prin contractul de păşunat, în limitele stabilite de legislaţia în vigoare.

(3) Adăpatul animalelor domestice se va realiza numai în punctele autorizate de custode

(4) Proprietarii sau administratorii de stână au obligaţia ca anual să pună la dispoziţia custodelui datele necesare elaborării anchetei pastorale.

Art. 16. - (1) Păşunatul animalelor domestice în pădure este interzis. Trecerea animalelor domestice prin pădure spre locurile de păşunat, adăpat, adăpost etc. este permisă numai pe trasee delimitate şi în perioade precizate, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Păşunatul animalelor domestice pe suprafaţa zonelor umede şi/sau mlăştinoase de pe suprafaţa sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, precum şi trecerea animalelor prin aceste zone sunt interzise.

Art. 17. - Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri din perimetrul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se poate face numai cu consultarea şi avizul custodelui, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 18. - Activităţile privind protecţia fondului piscicol, pescuitul şi acvacultura se supun prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi pădurilor nr. 159/1,266/2011 privind aprobarea condiţiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate. Pescuitul sportiv este permis în baza permisului de pescuit emis de gestionarul fondului piscicol, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 19. - Activitatea de exploatare a resurselor minerale se va realiza în limita utilizării durabile a acestora, în baza avizului custodelui în cadrul procedurii de emitere a actelor de reglementare de către autorităţile competente pentru protecţia mediului şi în baza actelor de reglementare din punctul de vedere al gospodăririi apelor.

Art. 20. - (1) Realizarea oricăror investiţii în interiorul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se face cu avizul custodelui, conform reglementărilor în vigoare.

(2) Construirea de noi drumuri permanente în cuprinsul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se face în condiţiile legii, cu avizul custodelui, evitând realizarea acestora în zonele importante pentru speciile de interes comunitar pentru care situl a fost declarat.

(3) Activităţile de utilizare a apelor din râuri şi pâraie, precum şi alte activităţi specifice de amenajare a apelor se realizează doar în baza actelor de reglementare emise de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, a actelor de reglementare emise de către autorităţile competente din domeniul apelor, având la bază avizul custodelui.

Art. 21. - (1) Actualizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism pentru comunele şi suprafeţele acestora incluse în perimetrul sitului ROSCI0357 Porumbeni se face de către autorităţile administraţiilor publice responsabile, prin integrarea în aceste documentaţii a prevederilor referitoare la situl de importanţă comunitară menţionat.

(2) Modificarea şi actualizarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi urbanism menţionate la alin. (i) se fac cu avizul custodelui sitului ROSCI0357 Porumbeni, pentru asigurarea conformităţii cu prevederile planului de management.

(3) Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism menţionate la alin. (1) modificate şi/sau actualizate de către autorităţile administraţiilor publice locale menţionate la alin. (1) vor include în piesele grafice/desenate şi limitele sitului ROSCI0357 Porumbeni.

Art. 22. - Pe teritoriul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni sunt interzise orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi conservare.

Art. 23. - (1) în perimetrul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni sunt interzise toate activităţile care pot genera poluare, deteriorarea ecosistemelor, perturbarea speciilor şi/sau degradarea habitatelor naturale, respectiv:

a) arderea vegetaţiei sau curăţirea terenurilor prin incendiere;

b) introducerea speciilor de floră şi faună alohtone.

(2) Pe întreaga suprafaţă a sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni sunt interzise lucrările de amenajare, regularizare a cursurilor de apă fără acordul autorităţii competente de mediu, respectiv al custodelui ariei naturale protejate.

Art. 24. - (1) Pentru speciile de animale sălbatice terestre, acvatice şi subterane, de interes conservativ comunitar şi/sau naţional care se află sub regim strict de protecţie, sunt interzise:

a) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare, cu excepţia recoltărilor pe bază de derogare, aprobată legal conform art. 38 alin. (1) lit. b) şi c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) perturbarea intenţionată În cursul perioadei de reproducere, de creştere, de hibernare şi de migraţie;

c) distrugerea şi/sau culegerea cuiburilor şi ouălor din natură;

d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnă;

e) deţinerea, transportul, comerţul sau schimburile în orice scop fără autorizaţia autorităţii de mediu competente.

(2) Pentru speciile de plante de interes conservativ comunitar şi/sau naţional care se află sub regim strict de protecţie sunt interzise:

a) orice forme de recoltare a florilor şi a fructelor;

b) culegerea, tăierea, dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante, în oricare dintre stadiile ciclului biologic.

(3) în vederea asigurării condiţiilor necesare conservării unor specii de interes conservativ comunitar şi/sau naţional se vor menţine în toate arboretele un minim de 3-5 arbori la ha, selectaţi dintre cei mai vârstnici şi/sau rupţi sau parţial uscaţi, arbori ce nu vor fi exploataţi. Aceşti arbori vor fi marcaţi corespunzător de către personalul custodelui în colaborare cu personalul gestionarilor fondului forestier.

Art. 25. - (1) Colectarea/Recoltarea de specii de floră şi faună sălbatică în scop comercial se poate face doar cu avizul/punctul de vedere scris al custodelui, conform art. 3 şi 14 din Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şl, respectiv, fauna sălbatice şi a importului acestora, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoane fizice, respectiv conform art. 4,5 şi 6 din Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 410/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordinului ministrului mediului şi schimbărilor climatice nr. 1.052/2014 privind aprobarea Metodologiei de atribuire în administrare şi custodie a ariilor naturale protejate, cu modificările şi completările ulterioare, pentru persoane juridice.

(2) Documentaţia depusă la sediul autorităţii teritoriale pentru protecţia mediului în vederea obţinerii autorizaţiei de mediu va fi transmisă custodelui în vederea obţinerii avizului.

Art. 26. - Autorităţile locale şi deţinătorii de terenuri, persoane fizice sau juridice, au obligaţia de a salubriza suprafaţă sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni.

Art. 27. - Personalul custodelui împuternicit cu legitimaţie de control are dreptul de acces nelimitat pe terenurile din cuprinsul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, indiferent de forma de proprietate.

Art. 28. - Încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament atrage, după caz, răspunderea contravenţională, penală, materială sau civilă, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 29. - Verificarea respectării prevederilor prezentului regulament se face de către personalul cu atribuţii de control în domeniul ariilor naturale protejate, regimului silvic şi cinegetic din cadrul autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi structurilor teritoriale ale acestora, conform prevederilor legale în vigoare.

Art. 30. - Nerespectarea prevederilor prezentului regulament se sancţionează conform prevederilor actelor normative în vigoare din domeniul protecţiei mediului, regimului ariilor naturale protejate, silvic şi cinegetic.

Art. 31. - Respectarea prevederilor prezentului regulament este obligatorie pentru custodele sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul acesteia, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri/bunuri sau care desfăşoară activităţi în perimetrul sau în vecinătatea ariilor naturale protejate.

Art. 32. - Planurile, programele, proiectele şi activităţile ce se implementează pe teritoriul sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni se supun avizării custodelui.

Art. 33. - Emiterea de către custode a oricăror avize sau puncte de vedere se realizează gratuit, fără perceperea unor tarife.

Art. 34. - Prezentul regulament poate fi revizuit inclusiv la propunerea custodelui, în urma modificării condiţiilor sau a prevederilor legale care au stat la baza elaborării lui sau în baza recomandărilor de management ce derivă din studii sau din monitorizarea stării de conservare a speciilor sau habitatelor, respectiv a activităţilor ce se desfăşoară pe raza ariilor naturale protejate.

Art. 35. - Asociaţia Coridorul Verde, în calitate de custode al sitului de importanţă comunitară ROSCI0357 Porumbeni, aduce la cunoştinţa publicului şi factorilor interesaţi prezentul regulament, prin afişare pe paginile proprii de internet şi prin diseminarea lui către instituţiile cu atribuţii de control menţionate la art. 29, către autorităţile publice locale de pe suprafaţa sitului.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.