MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 888/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 888         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 13 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 530 din 11 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2), (51), (6) şi (8) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 536 din 13 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.134. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru abrogarea liniuţei a două de la lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului tehnico-economic al Ministerului Apărării Naţionale, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.94/2017

 

1.591. - Ordin al ministrului transporturilor privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.723/2014 pentru aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române RACR - ATS „Serviciile de trafic aerian”, ediţia 3.0/2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 530

din 11 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (2), (51), (6) şi (8) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe roi se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin, (2), (51), (6) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 23.210/197/2016 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.931D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei şi reprezentantul Companiei Naţionale „Poşta Română” – S.A., domnul Dan Slotea, cu împuternicire aflată la dosar. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus copie de pe actele aflate la dosarul instanţei şi parchetului.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care precizează că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile alin. (51) al art. 341 din Codul de procedură penală şi solicită examinarea acestora. De asemenea pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând susţinerile cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.

4. Reprezentantul Companiei Naţionale „Poşta Română” - S.A., având cuvântul, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, totodată, norma procesual penală criticată garantând liberul acces la justiţie. Arată că instanţa de control constituţional a mai examinat prevederile criticate, astfel încât solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 11 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.210/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Filofteia Ciobanu, în soluţionarea unei cauze penale având ca obiect plângerea formulată de autoare, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva Ordonanţei din data de 18 aprilie 2016, emisă în Dosarul nr. 348/P/2016 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, menţinută prin Ordonanţa nr. 182/11-2/2016 din 8 august 2016 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în controlul realizat în această procedură, judecătorul de cameră preliminară verifică soluţia dată de procuror doar în baza lucrărilor şi materialului din dosar, fiind excluse materialele care nu se află în dosar, deoarece procurorul şi organele de poliţie nu le-au administrat, în acest sens fiind precizate înscrisurile, cercetările la faţa locului, înregistrările audio-video deţinute de entităţi/instituţii/autorităţi de stat. Totodată, susţine că normele procesual penale criticate limitează posibilitatea de a formula cereri şi de a ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale doar dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, prin aceasta fiind contrare dispoziţiilor constituţionale invocate.

8. judecătoria Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Face referire la jurisprudenţa instanţei de control constituţional cu privire la dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004, în care s-a reţinut că „în cadrul judecării unei asemenea plângeri, instanţa judecătorească competentă urmează să examineze legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate. Aşa fiind, este evident că o asemenea examinare se poate face numai pe baza lucrărilor şi a materialului dosarului cauzei, pe care s-a întemeiat şi soluţia dată de procuror, precum şi pe baza eventualelor înscrisuri noi prezentate. Instanţa, nefiind sesizată pentru judecarea cauzei în fond, nu poate administra noi probe”, în acelaşi sens fiind şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 412 din 12 octombrie 2014, nr. 414 din 12 octombrie 2014, nr. 440 din 26 octombrie 2004, nr. 31 din 25 ianuarie 2005, nr. 233 din 21 aprilie 2005, nr. 54 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 165 din 28 februarie 2006, care conturează o jurisprudenţă constantă a instanţei de control constituţional în materia analizată. Apreciază că raţiunile expuse mai sus susţin şi actuala opţiune a legiuitorului - de a limita administrarea de probe în cadrul procedurii soluţionării plângerii formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, câtă vreme natura acesteia nu s-a modificat în contextul reglementării în vigoare. Astfel, observă că, şi în sistemul noii legislaţii procesual penale, procedura în discuţie nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen, sub aspectul legalităţii, al ordonanţei procurorului atacate. Arată că este firesc, în vederea soluţionării plângerii, ca judecătorul să verifice, pe baza materialului şi lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la adoptarea soluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Face referire la dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Codul de procedură penală, care permit doar organelor de urmărire penală administrarea de probe în cursul urmăririi penale, acestea neputând să fie completate în procedura plângerii împotriva soluţiei procurorului. Totodată, reţine că, în cazul în caro înţelege să se prevaleze de probe noi, pe care nu le deţine personal pentru a obţine desfiinţarea ordonanţei procurorului, partea are posibilitatea de a cere revocarea acesteia, în condiţiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală. De asemenea arată că, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară apreciază că urmărirea penală nu este completă, acesta are la îndemână soluţia prevăzută de art. 341 alin. (6) lit. d) din Codul de procedură penală şi, respectiv, art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, acestea fiind remediul pentru o activitate de cercetare penală insuficientă. Consideră că normele procesual penale criticate nu sunt în măsură să afecteze caracterul echitabil al procedurii, sunt suficient de clare şi previzibile pentru destinatarii lor, din cuprinsul acestora rezultând cu claritate că doar părţile pot depune înscrisuri noi cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plângerii, judecătorul de cameră preliminară neavând iniţiativă sub aspect probator în această procedură. În ceea ce priveşte posibilitatea părţilor de a invoca cereri prealabile şi excepţii în cadrul acestei proceduri constată că posibilitatea părţilor de a formula astfel de cereri este supusă aprecierii judecătorului de cameră preliminară care, la rândul său, are posibilitatea de a califica astfel de cereri prealabile ca apărări de fond, pe care să le analizeze odată cu fondul plângerii formulate în condiţiile art. 340 şi următoarele din Codul de procedură penală.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în prezenta cauză, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele deciziilor Curţii nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 442 din 21 iunie 2016.

11. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 341 din Codul de procedură penală, acesta fiind reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 442 din 21 iunie 2016. Precizează că menţine punctul de vedere anterior exprimat.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise şi orale ale autoarei excepţiei, susţinerile reprezentantului Companiei Naţionale „Poşta Română” - S.A., concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală. Prin notele scrise, autoarea excepţiei solicită sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 din Codul de procedură penală, „mai puţin alin. (1), (3), (4), (5), (7), (9)-(11) cu toate formulările avute în perioada faptelor în cauză”. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (2), (51), (6) şi (8) din Codul de procedură penală, în redactarea cu care a fost sesizată Curtea, aşadar, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 133/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016, având următorul conţinut: „(2) Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea petentului şi a intimaţilor şi încunoştinţarea procurorului, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. [...] (51) Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând plângerea, verifică soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate. (6) în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea. [...] (8) încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă.”

15. Autoarea susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, cât şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, cu privire la dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, că a pronunţat Decizia nr. 733 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 27 ianuarie 2016, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) şi, prin extindere, dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală. Aşadar, cu privire la art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, declarat neconstituţional potrivit deciziei mai sus arătate, Curtea constată că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care dispun că „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, în consecinţă, faţă de momentul intervenirii acestei cauze de inadmisibilitate, anterior sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca inadmisibilă.

17. În continuare, Curtea reţine că, anterior modificării dispoziţiilor art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, soluţia legislativă criticată, având o reglementare similară, a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 42 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 25 martie 2015, şi Decizia nr. 745 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017. În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit cele statuate prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 686 din 3 decembrie 2014, şi anume că judecarea plângerii fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate şi oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului şi nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. Odată citate, însă, părţile au posibilitatea să ia cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune m faza procesuală analizată (paragraful 18). Totodată, Curtea a reţinut că, urmare a pronunţării Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014, se asigură şi respectarea dreptului la apărare, reglementat la art. 24 din Constituţie, drept care conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune, printre altele, participarea la şedinţele de judecată şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

18. Totodată, Curtea, analizând criticile potrivit cărora dispoziţiile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu permit administrarea de probe de către judecătorul de cameră preliminară sau nu sunt suficient de clare cu privire la această posibilitate, a statuat, în Decizia nr. 442 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, paragrafele 29-32, că limitarea mijloacelor de probă este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza materialului şi a lucrărilor existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. De aceea, dispoziţiile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum şi cu cererile şi excepţiile formulate de către inculpat cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Aşa fiind, Curtea nu a primit critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, plângerea reglementată de dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând, prin ea însăşi, o garanţie a realizării acestui drept. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanţei procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcă liberul acces la justiţie. Curtea Constituţională statuând, în acest sens, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

19. De asemenea, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale invocate, câtă vreme petentul are deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum şi cu posibilitatea formulării de către inculpat a unor cereri sau excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. Faptul că aceste drepturi fundamentale nu sunt cu nimic îngrădite prin dispoziţiile legale supuse criticilor de neconstituţionalitate rezultă şi din reglementarea, prin dispoziţiile art. 341 alin. (6) şi alin. (7) din Codul de procedură penală, a soluţiilor ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanţelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată.

Astfel, indiferent de soluţia pronunţată, judecătorul de cameră preliminară apreciază şi cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluţia organului de cercetare penală. Admiţând plângerea şi desfiinţând soluţia atacată, instanţa poate să dispună motivat fie trimiterea cauzei procurorului „pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală” [art. 341 alin. (6) lit. b) şi alin. (7) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală] ori schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) şi art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală], fie, atunci când probele legal administrate sunt suficiente pentru judecarea cauzei, desfiinţarea soluţiei şi dispunerea începerii judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie [art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală]. În ambele situaţii, dreptul la un proces echitabil al petentului este pe deplin asigurat, acesta având posibilitatea şi se prevaleze de toate garanţiile procesuale ce caracterizează acest drept, sens în care, în cazul prevăzut de art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c), procurorul şi inculpatul pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, contestaţie ce va fi soluţionată, în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, cu participarea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi a procurorului, asigurându-se, în acest fel, comunicarea către aceştia a documentelor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului, precum şi posibilitatea de a discuta în mod efectiv observaţiile depuse în faţa instanţei. De altfel, Curtea a reţinut că împrejurarea că judecătorul de cameră preliminară va putea verifica, în cauzele în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, putând exclude probele nelegal administrate ori, după caz, să sancţioneze potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în aşa fel încât, în situaţia dispunerii începerii judecăţii, probele astfel excluse nu mai pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţelor dreptului la un proces echitabil.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor anterior arătate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

21. În completarea celor constatate de instanţa de control constituţional în deciziile precitate, Curtea reţine că, în prezenta cauză, obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. În preambulul ordonanţei se menţionează că aceasta a fost adoptată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, având în vedere faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală şi până în prezent a fost adoptat un număr semnificativ de decizii ale Curţii Constituţionale, care au produs un impact semnificativ asupra codului şi care necesită intervenţie legislativă asupra unor instituţii importante, precum procedura soluţionării plângerii împotriva soluţiilor procurorului, fiind citate Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care s-a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor” este neconstituţională, Decizia Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014, prin care s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (10) din Codul de procedură penală potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului” este neconstituţională, Decizia Curţii Constituţionale nr. 733 din 29 octombrie 2015, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) şi, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală. Aşa încât, Curtea reţine că, prin modificarea normelor procesual penale în acord cu deciziile instanţei de control constituţional anterior citate, viciile de neconstituţionalitate constatate au fost acoperite. Textul în vigoare, criticat în prezenta cauză, reglementează atât cu privire la citarea petentului şi a intimaţilor şi încunoştinţarea procurorului în această procedură, cu posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, cât şi cu privire la posibilitatea petentului şi intimaţilor de a formula cereri şi de a ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală. În aceste condiţii, Curtea constată că petentul - fiind citat, având posibilitatea de a depune note scrise cu privire la admisibilitatea şi temeinicia plângerii, de a demonstra nelegalitatea soluţiei atacate în raport cu lucrările şi materialul din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, de a formula cereri şi ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, în măsura în care în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală - beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.

22. Cât priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (6) şi alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, dacă în cauză nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, şi, totodată, dispun cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată (cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii) este definitivă. Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 precitată, paragrafele 24-26, prilej cu care a statuat că sunt constituţionale, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, urmând a fi prevăzute „numai prin lege”. Curtea a constatat, de asemenea, că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie prevede că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Aşadar, eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

23. Totodată, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 24, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 341 alin. (1)-(4), alin. (6)--(9) şi alin. (11) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile raportate la dispoziţiile art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi alin. (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 125 alin. (3) referitor la incompatibilitatea funcţiei de judecător cu orice altă funcţie publică sau privată, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, art. 127 referitor la caracterul public al dezbaterilor şi art. 148 referitor la Integrarea în Uniunea Europeană, precum şi la dispoziţiile art. 6 paragrafele 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (aceeaşi soluţie s-a impus şi prin Decizia nr. 42 din 17 februarie 2015, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 25 martie 2015).

24, Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 23.210/197/2016 al Judecătoriei Braşov.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în aceiaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (2), (51), (6) lit. a) şi b) şi alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

 

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 536

din 13 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Anca-Mădălina Hapău în Dosarul nr. 22.971/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 68D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că definiţia contravenţiei continue este cuprinsă în art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 Criticile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie sunt neîntemeiate deoarece, aşa cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012 asupra Cererii nr. 7.034/07 formulate de Marius Haiducu şi alţii împotriva României, garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale incidente în materie penală se aplică şi în cazul procedurii privind contestarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Curtea a reamintit, cu acel prilej, că, în materie de circulaţie rutieră, art. 6 paragraful 2 din Convenţie nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instituie o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, cu condiţia ca sistemul de drept care operează cu această prezumţie să o aibă în vedere în limite rezonabile, trasate de garantarea dreptului la apărare, ţinând cont şi de gravitatea faptei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 22.971/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost invocată de Anca-Mădălina Hapău într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că textul de lege criticat, prin care este calificată ca fiind contravenţie continuă fapta de a circula pe drumurile publice, fără a achita taxa de utilizare, aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie. În acest sens arată că, în fapt, contestatoarea a utilizat reţeaua de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinietă, fiind sancţionată contravenţional. Potrivit art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale. În acest sens, art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 reglementează cu privire la comunicarea procesului-verbal în cel mult două luni de la data constatării contravenţiei. Prin modalitatea de reglementare a contravenţiei ca fiind continuă, legiuitorul prezumă o prelungire a activităţii contravenţionale, fără a reglementa un criteriu obiectiv şi echitabil de determinare a momentului consumării faptei contravenţionale, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie şi duce la prelungirea în timp a activităţii contravenţionale a autorului, fără a se face dovada unui act material ulterior. Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie este încălcată întrucât persoana este pusă în situaţia de a dovedi faptul că nu a săvârşit o contravenţie continuă, iar nu autoritatea competentă. Trebuie observat că, în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calificat contravenţiile ca fiind „acuzaţii în materie penală1 ce intră sub incidenţa art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prezumţia de nevinovăţie stă la baza tuturor garanţiilor procesuale legate de protecţia persoanelor în procesul penal, până la momentul în care. urmare a dovedirii corecte a împrejurărilor de fapt şi aplicării judicioase a normei de drept, se stabileşte vinovăţia acestora. Învinuitul sau inculpatul nu este obligat să îşi probeze nevinovăţia, el are obligaţia să probeze lipsa de temeinicie a probelor acuzării. Calificarea prin textul de lege criticat a contravenţiilor ca fiind continue nu reprezintă o încălcare a acestui principiu.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. În acest sens arată că, din analiza textului de lege criticat, coroborat cu art. 9 alin. (2) lit. c), alin. (4) şi alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, rezultă că, în cazul săvârşirii unei contravenţii, personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Întocmeşte procesul-verbal de constatare a acesteia, care se comunică celui sancţionat în termen de cel mult două luni de la data constatării, în acest interval nu mai pot fi întocmite alte procese-verbale de constatare a unor contravenţii noi, deoarece contravenţia este prezumată a fi continuă. Împrejurarea că reglementarea criticată califică fapta de a circula fără rovinietă valabilă ca fiind contravenţie continuă, raportată la circumstanţele particulare în care aceasta se săvârşeşte şi se constată, nu este de natură a contraveni art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, o simplă acuzaţie în materie penală nu echivalează cu existenţa vinovăţiei, care trebuie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările aduse prin art. III pct. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul conţinut: „Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă

13. Curtea observă că denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie garantată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, precum şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, prin textul de lege supus controlului, fapta de a circula fără rovinietă valabilă este calificată drept contravenţie continuă, acesta săvârşind doar o singură faptă. Această calificare determină, în opinia sa, aplicarea termenului de prescripţie prevăzut de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care reglementează că în interval de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei nu se pot încheia alte procese-verbale pentru lipsa rovinietei valabile, pentru acelaşi vehicul. Prin urmare, calificarea contravenţiei ca fiind continuă, prin textul de lege criticat, şi curgerea termenului de prescripţie abia după două luni de la data constatării sale ar aduce atingere prezumţiei sale de nevinovăţie.

16. În ceea ce priveşte termenul de prescripţie în această materie, Curtea observă cele statuate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - nr. 43 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, prin care s-a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de „cel mult două luni” nu reprezintă termen special de prescripţie, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

17. De asemenea, referitor la calificarea de principiu a contravenţiei reglementate prin textul de lege criticat drept „continuă”. Curtea reţine că aceasta exprimă opţiunea legiuitorului de a nu sancţiona prelungirea în timp a activităţii contravenţionale, acordând un beneficiu utilizatorilor care au circulat de mai multe ori fără să plătească rovinietă, în intervalul temporal reglementat de art. 9 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

18 în ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prezumţia de nevinovăţie trebuie să se aplice nu numai în procesul penal, în sens strict, ci ori de câte ori fapta imputabilă are „conotaţie penală” cum ar fi, spre exemplu, în materia sancţiunilor administrative. Astfel, potrivit instanţei de contencios al drepturilor omului, conceptul de „acuzaţie în materie penală” are o semnificaţie „autonomă”, independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naţionale ale statelor membre, aşa cum s-a reţinut în Hotărârea din 25 august 1987, pronunţată În Cauza Lutz împotriva Germaniei, paragraful 52 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, paragraful 22).

19. Referitor la domeniul de aplicare a prevederilor art. 6 din Convenţie, prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea Constituţională a stabilit că legislaţia contravenţională din România intră sub incidenţa prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009). Aşa fiind, judecătorul cauzei trebuie să administreze probatoriul necesar cu privire la fapta pretins săvârşită. Din confruntarea probelor administrate, instanţa de judecată va putea decide asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei contravenientului. Din această perspectivă nu se poate reţine critica autorului privind încălcarea prin textul de lege criticat a prezumţiei de nevinovăţie.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Anca-Mădălina Hapău în Dosarul nr. 22.971/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 Iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru abrogarea liniuţei a două de la lit. A pct. 4 din anexa nr. 1 la Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului tehnico-economic al Ministerului Apărării Naţionale, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.94/2017

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 44 din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin

Art. I. - La litera A punctul 4 din anexa nr. 1 la Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului tehnico-economic al Ministerului Apărării Naţionale, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.94/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 1 septembrie 2017, liniuţa a două se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mihai-Viorel Fifor

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. M.134.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.723/2014 pentru aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române RACR - ATS „Serviciile de trafic aerian”, ediţia 3.0/2014

 

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului Transporturilor ca autoritate de stat în domeniul transporturilor, în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) şi f) şi ale art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 405/1993 privind înfiinţarea Autorităţii Aeronautic» Civile Române, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 4 alin. (1) pct. 12 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.723/2014 pentru aprobarea Reglementării Aeronautice Civile Române RACR - ATS „Serviciile de trafic aerian”, ediţia 3.0/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 şi 74 bis din 28 ianuarie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Capitolul 1 „Termeni şi definiţii” se modifică după cum urmează:

„(1) În cuprinsul prezentei reglementări, termenul serviciu este utilizat ca o noţiune abstractă care desemnează funcţii sau un serviciu furnizat; termenul unitate este utilizat pentru a desemna o entitate colectivă care asigură unul sau mai multe asemenea servicii.

(2) Termenii utilizaţi în prezenta reglementare au următoarele înţelesuri:

1. Accident/Accident - eveniment asociat cu operarea unei aeronave care, în cazul unei aeronave cu pilot la bord, are loc între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia de a efectua un zbor şi momentul în care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate sau care, în cazul unei aeronave fără pilot la bord, are loc între momentul în care aeronava este gata de a se pune în mişcare în scopul efectuării unui zbor şi momentul în care aceasta intră în repaus la finalul zborului şi sistemul principal de propulsie este oprit şi în cursul căruia:

a) o persoană este rănită grav sau mortal, ca urmare a faptului că:

(i) se afla în aeronavă; sau

(ii) a intrat în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv cu părţi care s-au desprins din aceasta; sau

(iii) a fost expusă direct suflului reactoarelor, cu excepţia cazului în care rănile se datorează unor cauze naturale, sunt autoprovocate sau provocate de alte persoane sau când persoanele rănite sunt pasageri clandestini care se ascund în afara zonelor disponibile în mod normal pasagerilor şi echipajului; sau

b) aeronava suferă o avarie sau o defecţiune structurală care afectează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă sau de zbor ale aeronavei şi care, în mod normal, ar necesita reparaţii majore sau înlocuirea componentei afectate, cu excepţia unei defecţiuni sau avarii a motorului, atunci când avaria se limitează la un singur motor (inclusiv capota metalică sau accesoriile sale), la elice, extremităţile aripii, antene, sonde, senzori, pneuri, frâne, roţi, carenaje, panouri, trapele trenului de aterizare, parbrize, învelişul aeronavei (precum urme mici de lovituri sau perforaţii) sau la avarii minore la palele rotorului principal, la palele de rotor de coadă, trenul de aterizare şi cele cauzate de grindină sau de impactul cu păsările (inclusiv a perforaţiilor radomului); sau

c) aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă;

2. Acord de contract de supraveghere automată dependentă/ Automatic dependent surveillance - contract (ADS-C) agreement - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Termenii acordului se transmit prin schimb de date între sistemul de la sol şi aeronavă prin intermediul unui contract sau al unei serii de contracte;

3. Acurateţe/Accuracy - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei de stabilire a regulilor comune ale aerului şi a dispoziţiilor operaţionale privind serviciile şi procedurile din navigaţia aeriană şi de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1.035/2011 şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.265/2007, (CE) nr. 1.794/2006, (CE) nr. 730/2006, (CE) nr. 1.033/2006 şi (UE) nr. 255/2010, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

În cazul datelor de poziţie măsurate, acurateţea se exprimă în mod normal sub forma distanţei de la o poziţie specificată, în limita căreia se regăseşte poziţia reală, cu un anumit nivel de încredere precizat.

4. Aerodrom/Aerodrome - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

5. Aerodrom controlat/Controlled aerodrome - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

6. Aerodrom de rezervă/Alternate aerodrome - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Aerodromul de plecare al unui zbor poate fi de asemenea aerodrom de rezervă pe rută sau de rezervă la destinaţie pentru acel zbor.

7. Aeronavă/Aircraft - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

8. ALERFA/ALERFA - Termen codificat folosit pentru a indica o fază de alarmare.

9. Altitudine/Altitude - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

10. Apropiere finală/Final approach - Acea parte a unei proceduri de apropiere instrumentală care începe la reperul sau punctul specificat al apropierii finale sau, când un astfel de reper sau punct nu este specificat:

a) la sfârşitul ultimului viraj procedural, viraj de bază sau viraj pentru interceptarea segmentului de apropiere într-o procedură racetrack, dacă este specificat; sau

b) la punctul de interceptare a ultimului traiect specificat în procedura de apropiere; şi care se termină la punct în vecinătatea aerodromului de la care:

(i) se poate efectua o aterizare; sau

(ii) se iniţiază o procedură de întrerupere a apropierii.

11. Autoritatea ATS corespunzătoare/Appropriate ATS authority - organizaţia desemnată de către statul român ca responsabilă în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de trafic aerian într-un spaţiu aerian stabilit;

12. Autorizare din partea controlului traficului aerian/Air traffic control (ATC) clearance - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

Nota 1: Pentru simplificare, expresia «autorizare pentru controlul traficului aerian» se abreviază în mod frecvent ca «autorizare» atunci când este folosită în contextul corespunzător.

Nota 2: Termenul abreviat «autorizare» poate fi completat prin cuvintele «de rulare», «de decolare», «de plecare», «de rută», «de apropiere» sau «de aterizare» pentru a indica la care porţiune anume a zborului se referă autorizarea ATC.

13. Autorizare în aval/Downstream clearance - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

14. Birou de raportare a serviciilor de trafic aerian [(ATS) ARO]/Air traffic Services (ATS) reporting Office (ARO) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Un birou de raportare ATS (ARO) poate fi o unitate separată sau combinat cu o altă unitate deja existentă, de exemplu cu o altă unitate de trafic aerian sau o unitate a serviciilor de informare aeronautică.

15. Birou meteorologic/Meteorological Office - o unitate (birou) desemnată să furnizeze serviciu meteorologic pentru navigaţia aeriană internaţională;

16. Biroul NOTAM internaţional/International NOTAM office - biroul desemnat în România pentru realizarea schimbului de mesaje NOTAM la nivel internaţional;

17. Cale aeriană/Airway - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

18. Calendar/Calendar - Sistem de referinţă temporal distinct care serveşte ca bază pentru definirea poziţiei în timp cu rezoluţie de o (una) zi (ISO 19108);

19. Calendar gregorian/Gregorian calendar - calendarul de uz general; a fost introdus iniţial în anul 1582 pentru a defini un an care aproximează mai îndeaproape anul tropical decât calendarul iulian (ISO 19108);

NOTĂ:

În calendarul gregorian anii obişnuiţi au 365 de zile, iar anii bisecţi 366 de zile şi sunt împărţiţi în 12 luni secvenţiale.

20. Calitatea datelor/Data quality - un grad sau nivel de încredere că datele furnizate satisfac cerinţele utilizatorului datelor în ceea ce priveşte acurateţea, rezoluţia şi integritatea lor;

21. Capacitate declarată/Declared capacity - măsură a capacităţii sistemului ATC, a oricăruia dintre subsistemele sale sau a poziţiilor sale operaţionale de a furniza un serviciu aeronavelor, atât timp cât acestea funcţionează în condiţii normale. Se exprimă prin numărul de aeronave care pot pătrunde într-o porţiune de spaţiu aerian specificată pe durata unei perioade date de timp, luând în considerare în mod adecvat condiţiile meteorologice, configuraţia unităţii ATC, personalul şi echipamentul disponibil, precum şi orice alţi factori care pot afecta volumul de muncă al controlorului de trafic aerian care este responsabil pentru spaţiul aerian respectiv;

22. Centru de informare a zborurilor/Flight information centre - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

23. Centru de coordonare a acţiunilor de căutare şi salvare/Rescue coordination centre - unitate răspunzătoare pentru organizarea eficientă a serviciilor de căutare şi salvare şi pentru coordonarea desfăşurării operaţiunilor de căutare şi salvare în cuprinsul unei regiuni de căutare şi salvare;

24. Centru regional de control/Area control centre - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

25. Clasificarea integrităţii (cu referire la datele aeronautice)/ Integrity classification (aeronautical data) - clasificare pe baza riscului potenţial care rezultă din folosirea datelor aeronautice corupte. Datele aeronautice se clasifică astfel:

a) date aeronautice de rutină: există o foarte mică probabilitate ca, prin utilizarea unor date de rutină corupte, zborul şi aterizarea în siguranţă a unei aeronave să fie expuse unui risc sever, cu potenţial de catastrofă;

b) date aeronautice esenţiale: există o mică probabilitate ca, prin utilizarea unor date esenţiale corupte, zborul şi aterizarea în siguranţă a unei aeronave să fie expuse unui risc sever, cu potenţial de catastrofă; şi

c) date aeronautice critice: există o mare probabilitate ca, prin utilizarea unor date critice corupte, zborul şi aterizarea în siguranţă a unei aeronave să fie expuse unui risc sever, cu potenţial de catastrofă;

26. Comunicaţie bazată pe performanţă/Performance-based communication (PBC) - comunicaţie bazată pe specificaţii de performanţă, aplicate furnizării de servicii de trafic aerian;

NOTĂ:

O specificaţie RCP include cerinţele privind performanţa comunicaţiei, care sunt alocate componentelor unui sistem, în funcţie de comunicaţia ce trebuie asigurată şi timpul de tranzacţie asociat, continuitate, disponibilitate, integritate, siguranţă şi funcţionalitate, necesare pentru operaţiunea propusă în contextul unui concept concret de spaţiu aerian.

27. Comunicaţii aer-sol/Air-ground communication - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

28. Comunicaţii controlor-pilot prin data link (CPDLC)/Controller-pilot data link Communications - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

29. Comunicaţii prin data link/Data link Communications - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

30. Comunicaţii tipărite/Printed Communications - comunicaţii care asigură automat o înregistrare tipărită permanentă la fiecare terminal al unui circuit a tuturor mesajelor transmise prin acel circuit;

31. Condiţii meteorologice de zbor instrumental (IMC)/ instrument meteorological conditions - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

32. Condiţii meteorologice de zbor la vedere (VMC) Visual meteorological conditions - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Minimele aplicabile în România pentru condiţiile meteorologice de zbor la vedere sunt prevăzute în RACR - RA, Regulile aerului, în conformitate cu cap. 3 al anexei 2 OACI, Rules of the Air;

33. Contract Supraveghere automată dependentă ADS-C / Automatic Dependent Surveillance - Contract (ADS-C) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

34. Declinaţia staţiei/Station declination - diferenţa de aliniere între radialul zero al unei staţii VOR şi direcţia Nord adevărat, determinată la momentul calibrării staţiei VOR;

35. DETRESFA/DETRESFA - termenul codificat prin care se indică o fază de pericol;

36. Distanţă vizuală în lungul pistei (RVR)/Runway Visual range (RVR) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

37. Emisiune (radio) de supraveghere automată dependentă (ADS-B)/Automatic Dependent Surveillance-broadcast (ADS-B) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

38. Termenul abreviat ADS Contract este utilizat în mod curent cu referire la un anumit contract ADS (ADS event contract), solicitare de contract ADS, contract ADS periodic sau un mod de emisie pentru o situaţie de urgenţă;

39. Fază de incertitudine/Uncertainty phase - o situaţie în care există incertitudine în ceea ce priveşte siguranţa unei aeronave şi a persoanelor aflate la bordul său;

40. Fază de alarmă/Alert phase - o situaţie în care există temere în ceea ce priveşte siguranţa unei aeronave şi a persoanelor aflate la bordul său;

41. Fază de pericol/Distress phase - o situaţie în care există certitudine rezonabilă că o aeronavă şi persoanele aflate la bordul Său sunt ameninţate de un pericol grav şi iminent sau necesită asistenţă imediată;

42. Fază de urgenţă/Emergency phase - termen generic care înseamnă, după caz, o fază de incertitudine, o fază de alarmare sau o fază de pericol;

43. IFR/IFR - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

44. Incident/Incident - eveniment, altul decât un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave, care afectează sau poate afecta siguranţa exploatării aeronavei;

45. Indicaţie de evitare a traficului/Traffic avoidance advice - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

46. Informare de trafic/Traffic Information - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

47. Informaţii AIRMET/AIRMET information - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

48. Informaţii SIGMET/SIGMET information - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

49. Integritate (cu referire la date aeronautice)/Integrity (aeronautical data) - grad de asigurare cu privire la faptul că o dată aeronautică şi valoarea ei nu au fost pierdute sau alterate din momentul când data respectivă a fost creată sau amendată în mod autorizat;

50. IMC/IMC - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

51. INCERFA/INCERFA - termenul codificat prin care se indică o fază de incertitudine;

52. Înălţime/Height - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

53. Limita autorizării/Clearance Urnit - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

54. Managementul fluxului traficului aerian (ATFM)/Air traffic flow management - un serviciu stabilit în scopul de a contribui la siguranţa, scurgerea ordonată şi fluentă a fluxului de trafic aerian prin asigurarea utilizării în măsura maximă posibilă a capacităţii ATC şi că volumul traficului este compatibil cu capacităţile declarate de către autoritatea ATS corespunzătoare;

55. Membru al echipajului de zbor/Flight crew member - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

56. Navigaţie bazată pe performanţă/Performance-based navigation PBN - navigaţie RNAV bazată pe cerinţe de performanţă pentru aeronavele care operează pe o rută ATS, într-o procedură de apropiere instrumentală sau într-un spaţiu desemnat.

NOTĂ:

Cerinţele de performanţă sunt exprimate prin specificaţii de navigaţie (specificaţii RNAV, specificaţii RNP), referitoare la acurateţe, integritate, continuitate, disponibilitate şi funcţionalitate, necesare pentru operarea în cadrul unui anumit spaţiu aerian.

57. Nivel/Level - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

58. Nivel de croazieră/Cruising level - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

59. Nivel de zbor/Flight level - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

60. NOTAM/NOTAM - mesaj de înştiinţare distribuit prin mijloace de telecomunicaţii, care conţine informaţii despre stabilirea, starea sau modificarea oricărui mijloc, serviciu, procedură sau pericol, informaţii a căror cunoaştere în timp util este esenţială personalului implicat în operaţiunile de zbor;

61. Obstacol/Obstacle - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

62. Operator/Operator - o persoană fizică sau juridică angajată în operarea aeronavelor;

63. Performanţe umane/Human performance - capacităţi şi limite umane care au impact asupra siguranţei şi eficienţei operaţiunilor aeronautice;

64. Pilot comandant/Pilot-in-command (PiC) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

65. Pistă/Runway - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

66. Plan de zbor/Flight plan - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Specificaţiile pentru planurile de zbor se stabilesc în reglementările naţionale aplicabile elaborate potrivit prevederilor anexei 2 OACI, Regulile aerului. Expresia „formularul plan de zbor se referă la modelul de formular plan de zbor prevăzut în reglementările naţionale aplicabile în conformitate cu apendicele 2 din Manualul procedurilor pentru serviciile de navigaţie aeriană - Managementul traficului aerian (PANS - ATM, ICAO Doc 4444).

67. Platformă/Apron - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

68. Principiile privind factorii umani/Human Factors principles - principii care se aplică activităţilor de proiectare, certificare, pregătire, întreţinere, precum şi operaţiunilor aeronautice şi care urmăresc realizarea unei interfeţe sigure între om şi alte componente ale sistemului prin considerarea în mod adecvat a performanţelor umane;

69. Prognoză/Forecast - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

70. Publicaţia de informare aeronautică (AIP)/Aeronautical Information Publication (AIP) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

71. Punct de drum/Waypoint - o localizare geografică specificată, utilizată pentru a defini o rută RNAV sau traiectoria unei aeronave care utilizează navigaţia RNAV. Un punct de drum poate fi identificat ca:

a) Punct fly-by/Fly-by waypoint - un punct de drum care necesită anticiparea virajului pentru a permite interceptarea tangenţială a următorului segment al unei rute sau proceduri; sau

b) Punct flyover/Flyover waypoint - un punct de drum la care se iniţiază virajul pentru a intercepta următorul segment al unei rute sau proceduri.

72. Punct de raport/Reporting point - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

73. Punct de schimbare a frecvenţei/Change-over point - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2, «Definiţii»;

NOTĂ:

Punctele de schimbare a frecvenţei se stabilesc astfel încât să se asigure echilibrul optim din punctul de vedere al intensităţii şi calităţii semnalelor de la mijloacele de navigaţie, la toate nivelurile de zbor utilizate, precum şi cu scopul de a se asigura o sursă comună de orientare în azimut pentru toate aeronavele ce evoluează în lungul aceleiaşi porţiuni de segment de rută.

74. Punct semnificativ/Significant point - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Există 3 categorii de puncte semnificative: mijloc de navigaţie aflat la sol, intersecţie şi punct de navigaţie. În contextul acestei definiţii, intersecţia este un punct semnificativ exprimat prin radiale, relevmente şi/sau distanţe faţă de mijloacele de navigaţie aflate la sol.

75. Punct de transfer al controlului/Transfer of control point - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

76. Regiune de control/Control area - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

77. Radiotelefonie/Radiotelephony - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

78. Regiune de informare a zborurilor/Flight information region - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

79. Regiune de control terminal (TMA)/Terminal control area (TMA) - regiune de control stabilită în mod normal la intersecţia rutelor ATS din vecinătatea unuia sau mai multor aerodromuri importante;

80. RNAV (Navigaţie RNAV)/Area navigation (RNAV) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

RNAV include navigaţia bazată pe performanţă, precum şi alte operaţiuni care nu îndeplinesc cerinţele navigaţiei bazate pe performanţă.

81. Rulare aeriană/Air-taxiing - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Înălţimea poate varia, iar unele elicoptere pot necesita efectuarea rulării aeriene la peste 8 m (25 ft) deasupra solului pentru a reduce turbulenţa datorată efectului de sol sau pentru a asigura siguranţa unor sarcini suspendate.

82. Rută ATS/ATS route - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Suplimentar definiţiei din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii», se precizează:

a) termenul «rută ATS» se utilizează pentru a desemna, după caz, o cale aeriană, o rută consultativă, o rută controlată sau necontrolată, o rută de sosire sau de plecare etc.;

b) o rută ATS este definită prin specificaţii de rută care includ un indicativ de rută ATS, drumul spre sau de la puncte semnificative (puncte de drum), distanţa între puncte semnificative, cerinţe de raportare şi altitudinea de siguranţă cea mai coborâtă, aşa cum a fost determinată de autoritatea ATS corespunzătoare.

83. Rută consultativă/Advisory route - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

84. Rută RNAV/Area navigation route - o rută ATS stabilită pentru a fi utilizată de aeronave capabile să opereze RNAV;

85. Serviciul de alarmare/Alerting service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

86. Serviciul consultativ de trafic aerian/Air traffic advisory service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

87. Serviciul de control al traficului aerian (ATC)/Air traffic control service (ATC) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

88. Serviciul de control de aerodrom/Aerodrome control service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

89. Serviciul de control de apropiere/Approach control service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

90. Serviciul de control regional/Area control service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

91. Serviciul de informare a zborurilor (FIS)/Flight information service (FIS) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

92. Serviciul de informare automată pentru zona terminală (ATIS)/Automatic terminal information service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

93. Serviciul de proiectare proceduri de zbor instrumental/Instrument flight procedure design service - un serviciu care are ca scop proiectarea, documentarea, validarea, mentenanţa şi revizuirea periodică a procedurilor de zbor instrumental, necesare pentru siguranţa, ritmicitatea şi eficienţa navigaţiei aeriene;

94. Serviciul de radionavigaţie/Radio navigation service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

95. Serviciul de trafic aerian (ATS)/Air traffic service (ATS) - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

96. Serviciul fix aeronautic (AFS)/Aeronautical fixed service (AFS) - un serviciu de telecomunicaţii stabilit între puncte fixe specificate, furnizat în primul rând pentru siguranţa navigaţiei aeriene, precum şi în folosul operării cu regularitate, în mod economic şi eficient, a serviciilor pentru navigaţia aeriană;

97. Serviciul mobil aeronautic/Aeronautical mobile service - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

98. Sistem de bord pentru evitarea coliziunii (ACAS)/Airborne collision avoidance System - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

99. Sistem pentru managementul siguranţei/Safety management system (SMS) - abordarea în mod sistematic a activităţilor de management al siguranţei, inclusiv structurile organizatorice necesare, responsabilităţi, politici şi proceduri;

100. Sistem geodezic de referinţă/Geodetic datum - un set minim de parametri necesari pentru a defini locaţia şi orientarea sistemului de referinţă local în raport cu sistemul de referinţă global;

101. Sistem de referinţă (referenţial)/Datum - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

102. Spaţii aeriene pentru servicii de trafic aerian/Air traffic Services (ATS) airspaces - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii».

NOTĂ:

Spaţiile aeriene ATS se clasifică, de la clasa A până la clasa G, conform prevederilor anexei 4 la RACR - ATS, în conformitate cu prevederile anexei 11 OACI;

103. Spaţiu aerian consultativ/Advisory airspace - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

104. Spaţiu aerian controlat/Controlled airspace - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

NOTĂ:

Expresia generică „spaţiu aerian controlat” acoperă clasele de spaţiu aerian ATS A, B, C, D şi E, potrivit prevederilor secţiunii 2.6.

105. Specificaţie privind performanţa cerută pentru comunicaţie (RCP) / Required communication performance (RCP) specification - un set de cerinţe cu privire la furnizarea serviciilor de trafic aerian şi echipamentele de la sol aferente, capabilitatea aeronavei şi operaţiunile necesare pentru a sprijini comunicaţiile bazate pe performanţă;

106. Specificaţie (RSP) privind performanţa de supraveghere cerută / Required surveillance performance (RSP) specification - un set de cerinţe cu privire la furnizarea serviciilor de trafic aerian şi echipamentele de la sol aferente, capabilitatea aeronavei şi operaţiunile necesare pentru a sprijini supravegherea bazată pe performanţă;

107. Supraveghere bazată pe performanţă/Performance-based surveillance (PBS) - supraveghere bazată pe specificaţii de performanţă aplicate furnizării de servicii de trafic aerian;

NOTĂ:

O specificaţie RSP include cerinţele privind performanţa supravegherii, care sunt alocate componentelor unui sistem în funcţie de supravegherea ce trebuie asigurată şi durata asociată furnizării datelor, continuitate, disponibilitate, integritate, siguranţă şi funcţionalitate, necesare pentru operaţiunea propusă în contextul unui concept concret de spaţiu aerian.

108. Staţie de telecomunicaţii aeronautice/Aeronautical telecommunication station - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

109. Suprafaţă de manevră/Maneuvering area - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

110. Suprafaţa de mişcare/Movement area - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

111. Teleconferinţă/Conference Communications - facilitate de comunicaţii prin care se pot efectua simultan convorbiri directe între trei sau mai multe locaţii;

112. Trafic aerian/Air traffic - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

113. Trafic de aerodrom/Aerodrome traffic - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

114. Traiect/Track - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

115. Tumul de control de aerodrom/Aerodrome control tower - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

116. Unitate de servicii de trafic aerian/Air traffic Services (ATS) unit - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

117. Unitate de control de apropiere (unitate APP)/Approach control unit - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

118. Unitate/controlor care transferă controlul/Transferring unit/controller - o unitate de control al traficului aerian/un controlor de trafic aerian aflată/aflat în proces de transfer al responsabilităţii de furnizare a serviciului de control al traficului aerian unei aeronave către următoarea unitate de control al traficului aerian/controlor de trafic aerian de-a lungul rutei de zbor a aeronavei respective;

119. Unitate/controlor care acceptă control ut/Accepting unit/controller - o unitate de control al traficului aerian/un controlor de trafic aerian care urmează să preia controlul unei aeronave;

120. Unitate de control al traficului aerian/Air trafic control unit - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

121. Verificare redundantă ciclică (CRC)/Cyclic redundancy check - un algoritm matematic care se aplică exprimării în format digital a unei date şi care furnizează un anumit nivel de asigurare că data respectivă nu s-a pierdut sau nu a fost alterată;

122. VFR/VFR - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

123. Viraj de bază/Base turn - un viraj executat de aeronavă în timpul procedurii de apropiere iniţială, între capătul traiectului de îndepărtare (outbound track) şi începutul traiectului apropierii intermediare sau finale. Traiectele de îndepărtare şi de apropiere nu sunt reciproce;

NOTĂ:

În conformitate cu circumstanţele fiecărei proceduri particulare, virajele de bază pot fi indicate a se executa în zbor orizontal sau în coborâre.

124. VMC/VMC - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

125. Zbor controlat/Controlled flight - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

126. Zbor IFR/IFR flight - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

127. Zbor VFR/VFR flight - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

128. Zbor VFR special/Special VFR flight - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

129. Zonă de control/Control zone – conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

130. Zonă interzisă/Prohibited area – conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

131. Zonă periculoasă/Danger area – conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»;

132. Zonă restricţionată/Restricted area - conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, art. 2. «Definiţii»“.

2. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.6 „Clasificarea spaţiilor aeriene”, punctul 2.6.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.6.1. Spaţiile aeriene în care se furnizează servicii de trafic aerian, denumite în continuare spaţii aeriene ATS, se identifică şi se clasifică conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1 .185, anexă, alin. 8.”

3. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.8. Operaţiuni de comunicaţii bazate pe performanţă

2.8.1. Pentru utilizarea comunicaţiei bazate pe performanţă (PBC), specificaţiile RCP se stabilesc prin standarde şi/sau reglementări naţionale adoptate în condiţiile legii, dacă nu sunt stabilite prin reglementări adoptate la nivelul Uniunii Europene. Atunci când este cazul, specificaţia/specificaţiile RCP trebuie să fie stabilită(e) pe baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană.

Pentru stabilirea unei specificaţii RCP se pot aplica limitări determinate de constrângerile infrastructurii de comunicaţie sau de cerinţele specifice de funcţionare a comunicaţiei.

2.8.2. Specificaţia RCP stabilită trebuie să fie corespunzătoare serviciilor de trafic aerian furnizate într-un anumit spaţiu aerian.

Informaţii cu privire la conceptul de supraveghere şi comunicaţii bazate pe performanţă (PBCS) şi materialul de îndrumare cu privire la implementarea sa sunt incluse în Performance-based Communication and Surveillance (PBCS) Manual (Doc 9869).”

4. După titlul 2.8 se introduce un nou titlu, titlul 2.81, cu următorul cuprins:

„2.81. Operaţiuni de supraveghere bazate pe performanţă (PBS)

2.81.1. Pentru utilizarea supravegherii bazate pe performanţă (PBS), specificaţiile RSP se stabilesc prin standarde şi/sau reglementări naţionale adoptate în condiţiile legii, dacă nu sunt stabilite prin reglementări adoptate la nivelul Uniunii Europene. Atunci când este cazul, specificaţia/specificaţiile trebuie stabilită(e) pe baza unor acorduri regionale de navigaţie aeriană.

Pentru stabilirea unei specificaţii RSP se pot aplica limitări determinate de constrângerile infrastructurii de supraveghere sau de cerinţele specifice de funcţionare a supravegherii.

2.81.2. Specificaţia RSP stabilită trebuie să fie corespunzătoare serviciilor de trafic aerian furnizate.

2.81.3. Atunci când a fost stabilită o specificaţie RSP pentru supravegherea bazată pe performanţă, unităţile ATS trebuie să fie dotate cu echipamente care să asigure performanţa, în conformitate cu specificaţia/specificaţiile RSP stabilită(e).

Informaţii cu privire la conceptul PBCS şi materialul de îndrumare referitor la implementarea sa sunt incluse în Performance-based Communication and Surveillance (PBCS) Manual (Doc 9869).”

5. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.23 „Serviciile către aeronave în eventualitatea unei situaţii de dificultate”, punctul 2.23.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.23.1. Unităţile ATS acordă atenţie, asistenţă şi prioritate maximă oricărei aeronave despre care se cunoaşte sau se presupune că se află într-o stare de urgenţă, inclusiv în situaţia în care este supusă unei intervenţii ilicite, conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă punctul 18SERA.11001 Dispoziţii generale.

Pentru a indica o situaţie de dificultate, o aeronavă care este echipată cu capabilitate data-link adecvată şi/sau transponder SSR poate să îşi opereze echipamentul astfel:

a) prin Mode A, Cod 7700; sau

b) prin Mode A, Cod 7500, pentru a indica în mod specific că este supusă unei intervenţii ilicite; şi/sau

c) activând capabilitatea ADS-B sau ADS-C adecvată unei situaţii de dificultate şi/sau urgenţă; şi/sau

d) transmiţând mesajul de urgenţă adecvat prin CPDLC.”

6. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.23 „Serviciile către aeronave în eventualitatea unei situaţii de dificultate”, punctul 2.23.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.23.2. Atunci când are loc sau se suspectează că are loc O intervenţie ilicită asupra unei aeronave, unităţile ATS acţionează conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 8 SERA. 11005 Intervenţie ilicită, lit. (b)”.

7. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.23 „Serviciile către aeronave în eventualitatea unei situaţii de dificultate”, punctul 2.23.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.23.3. Atunci când are loc sau se presupune că are loc O intervenţie ilicită asupra unei aeronave, unităţile ATS acţionează conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 18 SERA.11005 Intervenţie ilicită, lit. (c).

O aeronavă rătăcită sau neidentificată se poate presupune că face obiectul unei intervenţii ilicite.

Procedurile referitoare la manevrarea aeronavelor rătăcite sau neidentificate sunt prevăzute În paragraful 2.25.1. Documentul ICA0 4444/ PANS - ATM, cap. 15, 15.1.3. respectiv PIAC - ATS, ediţia în vigoare, cuprind proceduri specifice referitoare la intervenţia ilicită.”

8. La capitolul 2 „Generalităţi”, titlul 2.24 „Situaţii neprevăzute în zbor”, punctul 2,24.1 „Aeronave rătăcite sau neidentificate”, subpunctul 2.24.1.1.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2.24.1.1.2. În situaţia în care se stabileşte poziţia aeronavei, unitatea de servicii de trafic aerian trebuie să acţioneze conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, SERA. 11010 Situaţii neprevăzute în zbor, lit. (a) pct. (3), modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 19 lit. (b)”.

9. La capitolul 2 „Generalităţi”, după titlul 2.31 se Introduce un nou titlu, titlul 2.32, cu următorul cuprins:

„2.32. Serviciul de proiectare proceduri de zbor instrumental

2.32.1 AACR trebuie să se asigure că furnizarea serviciilor de proiectare proceduri de zbor instrumental în FIR Bucureşti se face în conformitate cu cerinţele anexei 8.”

10. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul 3.3 „Operarea serviciului de control al traficului aerian”, punctul 3.3.5, subpunctul 3.3.5.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.3.5.1. Pentru întreg spaţiul aerian unde se aplică eşalonarea verticală minimă redusă de 300 m (1000 ft), între FL 290 şi FL 410 inclusiv, trebuie să se stabilească un program, la nivel regional, pentru monitorizarea performanţei privind menţinerea înălţimii aeronavelor care operează între aceste nivele, pentru a asigura că aplicarea continuă a acestei eşalonări verticale minime reduse îndeplineşte obiectivele de siguranţă. Scopul programelor regionale de monitorizare trebuie să fie adecvat pentru a realiza analiza performanţei unui grup de aeronave şi pentru a evalua stabilitatea erorii sistemului altimetric.

Materialul de îndrumare cu privire la eşalonarea verticală şi monitorizarea performanţei privind menţinerea înălţimii este inclus în Manualul de implementare a eşalonării verticale minime de 300 m (1000 ft) între nivelele de zbor 290 şi 410 inclusiv (Doc 9574).”

11. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul 3.3 „Operarea serviciului de control al traficului aerian”, punctul 3.3.5r după subpunctul 3.3.5.1 se introduce un nou subpunct, subpunctul 3.3.5.11, cu următorul cuprins:

„3.3.5.1T Atunci când se utilizează specificaţiile RCP/RSP, trebuie instituite programe pentru monitorizarea performanţei infrastructurii şi a aeronavelor, în conformitate cu specificaţiile RCP şi/sau RSP corespunzătoare, pentru a asigura că operaţiunile în spaţiul aerian în care se utilizează continuă să îndeplinească obiectivele de siguranţă. Scopul programelor de monitorizare trebuie să fie adecvat pentru a evalua performanţa comunicaţiei şi/sau supravegherii, după caz.

Materialul de îndrumare cu privire la specificaţiile RCP şi RSP şi monitorizarea performanţei comunicaţiei şi supravegherii este inclus în Performance-based Communication and Surveillance (PBCS) Manual (Doc 9869).”

12. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul 3.3 „Operarea serviciului de control al traficului aerian”, punctul 3.3.5, subpunctul 3.3.5.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.3.5.2. Prin intermediul acordului interregional se stabilesc aranjamente pentru distribuirea între regiuni a datelor şi/sau informaţiilor obţinute din programele de monitorizare,”

13. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul 3.7 „Autorizările de control al traficului aerian («ATC Clearances»)”, paragraful „Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, SERA. 8015 Autorizările din partea controlului traficului aerian, lit. (a)” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Autorizările din partea controlului traficului aerian se bazează exclusiv pe cerinţele aplicabile furnizării serviciului de control al traficului aerian, conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 11, lit. (a).”

14. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul „3.7 Autorizările de control al traficului aerian («ATC Clearances»)”, punctul 3.7.1 „Conţinutul autorizărilor”, subpunctul 3.7.1.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.7.1.1.0 autorizare de control al traficului aerian trebuie să indice:

Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, SERA. 8015, Autorizările din partea controlului traficului aerian, lit. (d), modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă punctul 11, lit. (b).

În caz că autorizarea pentru nivelurile de zbor acoperă doar o porţiune a rutei, este important ca unitatea de control al traficului aerian să precizeze un punct până la care se aplică partea din autorizare privind nivelurile, oricând este nevoie de a se asigura conformitatea cu prevederile subpunctului 3.6.5.2.2 a) din anexa 2 OACI, Regulile aerului.

Ora la care expiră autorizarea indică timpul după care autorizarea se anulează automat în caz că zborul nu a fost început.”

15. La capitolul 3 „Serviciul de control al traficului aerian”, titlul 3.7 „Autorizările de control al traficului aerian («ATC Clearances»)”, după subpunctul 3.7.5.3 se introduce un nou punct, punctul 3.7.6, cu următorul cuprins:

„3.7.6. Zborurile VFR speciale în zone de control

Zborurile VFR speciale pot fi autorizate să fie efectuate într-o zonă de control conform Regulamentului de punere în aplicare

(UE) 2016/1.185, anexă, punctul 6”.

16. La capitolul 4 „Serviciul de informare a zborurilor”, titlul 4.2 „Rolul serviciului de informare a zborurilor”, punctul 4.2.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4.2.3. Oricând este cazul, unităţile ATS trebuie să transmită, în cel mai scurt timp posibil, conţinutul rapoartelor speciale din zbor, conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, SERA. 12020 Schimbul de rapoarte din zbor, modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 24”.

17. La capitolul 4 „Serviciul de informare a zborurilor”, titlul 4.3 „Emisiunile radio operaţionale ale serviciului de informare a zborurilor (OFIS)”, punctul 4.3.7 „ATIS pentru aeronavele care sosesc şi care pleacă” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4.3.7, Mesajele ATIS care conţin informaţii atât pentru sosire, cât şi pentru plecare trebuie să cuprindă următoarele elemente:

Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, secţiunea 9, Serviciul de informare a zborurilor, SERA. 9010, ATIS, lit. (b), modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 16, lit. (a)”,

18. La capitolul 4 „Serviciul de informare a zborurilor”, titlul 4.3 „Emisiunile radio operaţionale ale serviciului de informare a zborurilor (OFIS)”, punctul 4.3.8 „ATIS pentru aeronavele care sosesc” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4.3.8. Mesajele ATIS care conţin informaţii destinate numai sosirii aeronavelor trebuie să conţină următoarele elemente de informare:

Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, secţiunea 9, Serviciul de informare a zborului, SERA. 9010 ATIS, lit. (c), modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 16, lit. (b)”.

19. La capitolul 4 „Serviciul de informare a zborurilor”, titlul 4.3 „Emisiunile radio operaţionale ale serviciului de informare a zborurilor (OFIS)”, punctul 4.3.9 „ATIS pentru aeronavele care pleacă” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4.3.9. Mesajele ATIS care conţin informaţii destinate numai sosirii trebuie să conţină următoarele elemente de informare:

Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, anexa, secţiunea 9, Serviciul de informare a zborurilor, SERA. 9010, ATIS, lit. (d), modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 16, lit. (c)”.

20. La capitolul 6 „Cerinţele serviciilor de trafic aerian privind comunicaţiile”, titlul 6.1 „Serviciul mobil aeronautic (comunicaţiile aer-sol)”, punctul 6.1.1 „Generalităţi”, subpunctul 6.1.1.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„6.1.1.2. Atunci când a fost stabilită o specificaţie RCP pentru comunicaţia bazată pe performanţă, unităţile ATS, în completarea cerinţelor specificate la punctul 6.1.1.1, trebuie să fie dotate cu echipamente de comunicaţie care să le permită furnizarea serviciilor de trafic aerian în concordanţă cu specificaţia/specificaţiile RCP stabilite.

Informaţii cu privire la conceptul de comunicaţie şi supraveghere bazată pe performanţă (PBCS) şi materialul de îndrumare cu privire la implementarea sa sunt incluse în Performance-based Communication and Surveillance (PBCS) Manual (Doc 9869).”

21. La capitolul 6 „Cerinţele serviciilor de trafic aerian privind comunicaţiile”, titlul 6.2 „Serviciul fix aeronautic (comunicaţii sol-sol)”, punctul 6.2.1 „Generalităţi”, subpunctul 6.2.1.2 se abrogă.

22. Anexa nr. 4 „Clasificarea spaţiilor aeriene ATS - Serviciile furnizate şi cerinţele pentru zboruri” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012, apendicele 4, Clasificarea spaţiilor aeriene ATS - Serviciile furnizate şi cerinţele pentru zboruri, modificat conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1.185, anexă, punctul 28”.

23. După anexa nr. 5 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 6, cu următorul cuprins:

 

„ANEXA Nr. 6

 

RESPONSABILITĂŢI

cu privire la proiectarea procedurilor de zbor instrumental

 

1. Agenţii aeronautici certificaţi şi desemnaţi să furnizeze servicii de control al traficului aerian în regiunea de informare a

zborurilor - FIR Bucureşti au obligaţia să asigure, direct sau prin contractarea unor servicii externe, proiectarea, publicarea, întreţinerea şi revizuirea periodică, în conformitate cu reglementările specifice aplicabile, a procedurilor de zbor pentru zonele de spaţiu aerian unde asigură controlul traficului aerian, inclusiv a procedurilor aferente navigaţiei bazate pe performanţă. Furnizorii serviciilor de proiectare a procedurilor de zbor, inclusiv în cazul în care aceste servicii sunt efectuate direct de către furnizorii serviciilor de control al traficului aerian, trebuie să îndeplinească cerinţele aplicabile prevăzute în reglementările naţionale specifice sau, după caz, în reglementările europene.

2. Modificarea unei proceduri de zbor se face în condiţiile stabilite prin reglementări naţionale sau europene specifice. Costurile generate de modificarea unei proceduri de zbor aprobate şi publicate se suportă de către solicitantul modificării respective.

3. Prestatorul de servicii de control al traficului aerian încheie cu administratorii aerodromurilor pe care se aplică proceduri de zbor instrumental aranjamente cu privire la implementarea punctelor 1 şi 2 de mai sus, care includ şi modalităţile de punere la dispoziţie a datelor de teren şi obstaculare a căror colectare intră în atribuţiile administratorilor de aerodromuri, necesare proiectării procedurilor de zbor instrumental.

4. În România, AACR, în calitatea sa de autoritate naţională de supervizare, aprobă procedurile de zbor instrumental pentru aerodromurile şi spaţiul aerian aflate în FIR Bucureşti.

5. Procedurile de zbor instrumental trebuie să fie proiectate în conformitate cu criteriile de proiectare prevăzute în reglementările naţionale şi internaţionale aplicabile.

6. Organizaţiile de proiectare proceduri de zbor instrumental trebuie să respecte cerinţele reglementărilor naţionale şi internaţionale aplicabile.

7. AACR trebuie să se asigure că se execută întreţinerea şi revizuirea periodică a procedurilor de zbor instrumental pentru aerodromurile şi spaţiul aerian aflate în FIR Bucureşti. Revizuirea periodică a procedurilor de zbor instrumental se execută la intervale de timp nu mai mari de 5 ani.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Felix Stroe

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. 1.591.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.