MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 895/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 895         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 15 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 543 din 13 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (i) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

81. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

816. - Hotărâre privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

682. - Decizie privind eliberarea domnului Florin Vodiţă din funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

683. - Decizie privind stabilirea atribuţiilor domnului Radu Renga, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

684. - Decizie privind numirea domnului Florin Vodiţă în funcţia de secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi pentru desemnarea în calitate de conducător al Comitetului interministerial pentru coordonarea relaţiilor României cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O.C.D.E.)

 

685. - Decizie pentru modificarea anexei la Decizia prim-ministrului nr. 229/2013 privind stabilirea componenţei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 543

din 13 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 818/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.244D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.345D/2016, nr. 1.346D/2016, nr. 1.496D/2016, nr. 1.504D/2016, nr. 1.577D/2016, nr. 1.995D/2016, nr. 2.090D/2016, nr. 2.539D/2016, nr. 2.743D/2016, nr. 655D/2017, nr. 699D/2017, nr. 1.531D/2017, nr. 1.543D/2017, nr. 1.697D/2G17 şi nr. 1.874D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu în dosarele nr. 5.032/212/2016/a1, nr. 5.036/212/2016/a1, nr. 4.137/212/2016, nr. 5.031/212/2016, nr. 28.878/212/2015, nr. 31.408/212/2015/a1, nr. 5.037/212/2016, nr. 31.410/212/2015/a1, nr. 4.136/212/2016/a1, nr. 8.023/212/2016/a1, nr. 28.384/212/2016/a1. nr. 28.390/212/2016/a 1, nr. 28.385/ 212/2016/a 1, nr. 28 313/212/2016 şi nr. 28.386/212/2016/a 1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Preşedintele Curţii Constituţionale, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.244D/2016, nr. 1.345D/2016, nr. 1.346D/2016, nr. 1.496D/2016, nr. 1.504D/2016, nr. 1.577D/2016, nr. 1.995D/2016, nr. 2.090D/2016, nr. 2.539D/2016, nr. 2.743D/2016, nr. 655D/2017, nr. 699D/2017, nr. 1.531D/2017, nr. 1.543D/2017, nr. 1.697D/2017 şi nr. 1.874D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării acestora.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.345D/2016, nr. 1.346D/2016, nr. 1.496D/2016, nr. 1.504D/2016, nr. 1.577D/2016, nr. 1.995D/2016, nr. 2.090D/2016, nr. 2 539D/2016, nr. 2.743D/2016, nr. 655D/2017, nr. 699D/2017, nr. 1.531D/2017, nr. 1.543D/2017, nr. 1.697D/2017 şi nr. 1.874D/2017 la Dosarul nr. 1.244D/2016, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat reglementează cu privire la o modalitate specifică de constatare a contravenţiilor caracterizată prin celeritate, respectiv prin utilizarea unor mijloace tehnice specifice, care sunt menţionate în procesul-verbal întocmit. Textul de lege criticat nu aduce atingere accesului liber la justiţie, deoarece contravenientul poate contesta la instanţa de judecată procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi având posibilitatea de a solicita instanţei verificarea mijloacelor tehnice prin care s-a constatat contravenţia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin sentinţele civile nr. 5.985 din 10 mai 2016, nr. 5.960 din 10 mai 2016, nr. 7.736 din 16 iunie 2016, nr. 9.055 din 15 iulie 2016, nr. 966 din 27 ianuarie 2017 şi încheierile din 14 iunie 2016, 14 iulie 2016, încheierea civilă nr. 12.950 din 6 septembrie 2016, încheierile nr. 15.811 din 19 octombrie 2016, nr. 16.139 din 24 octombrie 2016, nr. 2.404 din 16 februarie 2017, nr. 4.817 din 22 martie 2017, nr. 5.292 din 29 martie 2017, încheierea din 21 aprilie 2017, precum şi încheierea nr. 7.314 din 27 aprilie 2017, pronunţate în dosarele nr. 818/212/2016, nr. 5.032/212/2016/a1, nr. 5.036/212/2016/a 1, nr. 4.137/212/2016, nr. 5.031/212/2016, nr. 28.878/212/2015, nr. 31.408/212/2015/a1, nr. 5.037/212/2016, nr. 31.410/212/2015/a 1, nr. 4.136/212/2016/a1, nr. 8.023/212/2016/a 1, nr. 28.384/212/2016/a1, nr. 28.390/ 212/2016/a1, nr. 28.385/212/2016/a 1, nr. 28.313/212/2016 şi nr. 28.386/212/2016/a 1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Metropolitan - S.R.L. din Ovidiu în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întemeiate pe art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, potrivit textului de lege criticat, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice la care face referire art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care defineşte mijloacele tehnice, dar nu se face nicio menţiune cu privire la obligaţia ca aceste mijloace tehnice să fie omologate şi nici cu privire la obligativitatea ca acestea să fie identificate în mod expres în procesul-verbal întocmit. Nu există în lege nici menţiunea necesităţii omologării lor. Fiind vorba de „instrumente” prin care se realizează „acuzarea” în cadrul procedurii contravenţionale, este vorba despre o veritabilă atingere adusă art. 21 din Constituţie, fiind îngrădit accesul unui justiţiabil la posibilitatea de a contesta în instanţă orice fel de mijloc tehnic cu care este constatată contravenţia. Nu poate fi vorba de un proces echitabil cât timp mijloacele tehnice utilizate de către agentul ce aplică sancţiunea nu sunt definite în mod clar. În cazul procedurii contravenţionale, dreptul de a contesta legalitatea unui proces-verbal este garantat, plecând de la dreptul de a solicita instanţei să pună în vedere organelor care au întocmit procesul-verbal să depună în scris dovezi privind omologarea sistemelor tehnice utilizate şi garantarea faptului că acestea funcţionau şi erau utilizate de personal instruit la momentul constatării faptelor contravenţionale. În situaţia contravenţiilor la regimul rutier sau în aceea a contravenţiilor care privesc activitatea de control a Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier, atât legislaţia specifică, cât şi practica instanţelor au arătat necesitatea ca în procesele-verbale să fie consemnate datele exprese ale mijloacelor tehnice utilizate, pentru ca, în situaţia contestării proceselor-verbale, să poată fi administrate probe, inclusiv expertiză. Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, mijloacele tehnice utilizate, pe lângă faptul că nu sunt definite şi identificate în mod expres şi coerent, nu sunt menţionate în mod clar în procesele-verbale, prezumându-se că acestea nu pot fi identificate şi nici supuse unui control tehnic de către un specialist. În această situaţie, textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care mijloacele tehnice utilizate nu sunt bine definite şi nu sunt identificate punctual.

11. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece neindicarea în mod concret a mijloacelor tehnice cu ajutorul cărora se realizează constatarea contravenţiilor nu încalcă drepturile constituţionale invocate de petent, în condiţiile în care, în funcţie de natura contravenţiei săvârşite, actul de constatare a contravenţiei va indica mijlocul tehnic utilizat pentru constatarea şi înregistrarea contravenţiei, de la caz la caz. Persoana sancţionată are dreptul de a se adresa instanţei de judecată prin formularea unei plângeri contravenţionale prin intermediul căreia să invoce toate mijloacele de apărare pe care le consideră pertinente şi concludente şi să propună probele pe care înţelege să le folosească în scopul combaterii celor reţinute în procesul-verbal.

12. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

13. Guvernul a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 1.244D/2016, nr. 1.345D/2016, nr. 1.346D/2016, nr. 1.496D/2016, nr. 1.504D/2016, nr. 1.577D/2016, nr. 1.995D/2016, nr. 2.090D/2016, nr. 2.539D/2016, nr. 2.743D/2016, nr. 655D/2017, nr. 699D/2017 şi nr. 1.543D/2017, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, pentru considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 217 din 9 mai 2013.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(1) Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, “

17. Curtea observă ca denumirea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a fost schimbată în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., prin art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016.

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra textului de lege criticat s-a pronunţat prin Decizia nr. 306 din 9 mai 2017*), nepublicată la data soluţionării prezentei excepţii, reţinând, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, constituie legea generală în materia constatării şi sancţionării contravenţiilor, aceasta reglementând prin art. 2 alin. (1) posibilitatea ca prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului să se poată stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.

20. Curtea a constatat că, prin specificul contravenţiilor sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv faptele de a circula fără rovinietă valabilă sau fără peaj valabil, legiuitorul a instituit reguli speciale. Astfel, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice de către: inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare; poliţia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare; personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare. De asemenea, constatarea se face şi de către personalul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., desemnat anume, prin consultarea sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (denumit în continuare SIEGMCR). Acest sistem informatic permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere.

21. Curtea a observat că aplicarea sancţiunilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se bazează, astfel, pe date obiective, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice, care, potrivit art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, sunt definite după cum urmează: „mijloace tehnice - echipamente ce permit verificarea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pentru un anumit vehicul. Acestea sunt: (i) terminale de interogare a bazei de date a SIEGMCR privind achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat; (ii) sisteme de camere video, care pot fi fixe sau mobile, cu rolul de a identifica, în regim static ori dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului, în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifelor pentru vehiculul verificat;”.

22. Referitor la critica privind încălcarea accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut că, potrivit art. 101 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei poate fi atacat în faţa judecătoriei de pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul, iar împotriva acestei hotărâri se poate formula apel, potrivit art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu ale cărei prevederi se completează Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Critica autorului priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin faptul că „mijloacele tehnice” la care face referire art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 nu pot fi supuse expertizării. În ceea ce priveşte administrarea probelor, Curtea a observat că, potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Din sintagma „administrează orice alte probe prevăzute de lege”, precum şi din faptul că, potrivit art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispoziţiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, Curtea a reţinut că, la solicitarea părţilor sau prin dispoziţia instanţei, se poate administra inclusiv proba cu expertiza, astfel încât susţinerile autorului excepţiei nu pot fi primite.

23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Metropolitan - SRL. din Ovidiu în dosarele nr. 818/212/2016, nr. 5.032/212/2016/a1, nr. 5.036/212/2016/a1, nr. 4.137/212/2016, nr. 5.031/212/2016, nr. 28.878/212/2015, nr. 31.408/212/2015/a1, nr. 5.037/212/2016, nr. 31.410/212/2015/a1, nr. 4.136/212/2016/a1, nr. 8.023/212/2016/a1, nr. 28.384/212/2016/a1, nr. 28.390/212/2016/a1, nr. 28.385/212/2016/a1, nr. 28.313/212/2016 şi nr. 28.386/212/2016/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 9 alin (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 306 din 9 mai 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017.

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

privind modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale

 

În vederea asigurării armonizării politicilor de piaţă ale României cu principiile şi mecanismele politicii agricole comune,

având în vedere necesitatea adoptării de măsuri urgente de reglementare care privesc sfera de producere, depozitare şi comerţul cu cereale,

luând în considerare prevederile art. 7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1.185 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1.307/2013 şi (UE) nr. 1.308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte notificările către Comisie a informaţiilor şi documentelor, precum şi de modificare şi abrogare a mai multor regulamente ale Comisiei, prin care se instituie obligaţia ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru transmiterea către Comisia Europeană a informaţiilor referitoare la preţurile produselor agricole, precum şi celor referitoare la producţie şi piaţă,

având în vedere că recoltarea cerealelor este în curs de finalizare, lipsa unor astfel de prevederi înseamnă preluarea produselor fără negociere prin impunerea unor preţuri de achiziţie sub costurile de producţie estimate de fermieri ca minim acceptabile

Ţinând cont de faptul că în ultima perioadă a existat o stare conflictuală între cele două categorii de participanţi pe piaţă, o nemulţumire a fermierilor creată de faptul că preţul oferit şi condiţiile în care se derulează relaţia cumpărător-vânzător nu reflectă în niciun fel valoarea produsului şi importanţa acestuia pentru sectorul agricol, situaţie ce a dus la rezilierea unor contracte,

având în vedere că în absenţa unei legislaţii la nivelul Uniunii Europene referitoare la contractele scrise, formale, statele membre pot decide, în conformitate cu legislaţia naţională privitoare la contracte, că este necesar să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării dreptului Uniunii Europene şi, în special, a bunei funcţionări a pieţei interne şi a organizării comune a pieţelor,

pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producţiei de cereale şi a asigura astfel un nivel de viaţă decent producătorilor din spaţiul rural, ar trebui consolidată puterea de negociere a acestora cu procesatorii, ceea ce ar duce la o distribuţie echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanţului de vânzare.

Având în vedere particularităţile sectorului cereale şi pentru a garanta că interesele tuturor părţilor sunt luate în considerare în mod adecvat şi având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieţei, este necesară instituirea unui contract-cadru de vânzare-cumpărare, care să prevadă condiţiile de vânzare-cumpărare.

Ţinând cont de necesitatea stabilirii urgente a unui mecanism de mediere între vânzător şi cumpărător prin stabilirea unor relaţii contractuale echitabile, cu respectarea indicatorilor de calitate stabiliţi, care reprezintă indicatori de plată, cu rolul de a demonstra că produsul obţinut poate fi direcţionat necondiţionat către scopul propus,

se impun întărirea disciplinei şi responsabilizarea partenerilor pe filiera de comercializare prin instituţionalizarea utilizării unor proceduri de achiziţie, depozitare şi comercializare unitare, pentru a evita discriminarea, ceea ce va asigura un grad ridicat de predictibilitate a activităţii de valorificare a cerealelor.

Având în vedere necesitatea unei mai bune valorificări a producţiei de cereale, prin instrumentarea unor contracte-cadru care să permită siguranţa valorificării eficiente a cerealelor de la fermier la procesator/comerciant, precum şi conferirea unor preţuri echitabile pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu producţia, cu atât mai mult cu cât preluarea la intervenţie a cerealelor în situaţii de supraproducţie nu este funcţională din cauza preţului stabilit la 101 euro/to, conform Regulamentului (CE) nr. 670/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte intervenţia publică prin intermediul licitaţiilor pentru achiziţionarea grâului dur sau a orezului nedecorticat şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 428/2008 şi (CE) nr. 687/2008,

având în vedere caracterul dinamic al sectorului şi orientarea cu predilecţie a fermierilor către o calitatea superioară a cerealelor a căror comercializare se află în progres, se impune un sistem de asigurare a trasabilităţii producţiei cu respectarea unor obiective de calitate, precum şi un minim de elemente potrivit Regulamentului (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

Luând în considerare că nepromovarea prezentului act normativ în regim de urgenţă poate avea consecinţe nefavorabile asupra părţilor implicate în sectorul cereale, cu impact asupra bugetului sectorului agricol al României, şi anume:

- imposibilitatea asigurării fluxurilor de informaţii corecte şi concludente privind piaţa produselor agricole şi alimentare prevăzute în anexele nr. I-III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1.185, acest fapt generând riscul neangajării unor sume de către Uniunea Europeană;

- în absenţa unei legislaţii la nivel naţional referitoare la aceste contracte şi, implicit, neutilizarea contractelor scrise formale în sectorul cerealelor ar duce la lipsa responsabilităţii operatorilor în alte sectoare, imposibilitatea efectuării unui control din partea autorităţilor fiscale în ceea ce priveşte preţul de vânzare şi plata taxelor aferente, precum şi la apariţia anumitor practici comerciale neloiale;

- posibilitatea declanşării unei crize pe piaţa cerealelor prin creşterea producţiei şi scăderea preţurilor, precum şi prin lipsa unei predictibilităţi economice a fermierilor şi operatorilor economici;

- distorsionarea pieţelor agricole prin declanşarea unor crize mai ales în contextul embargoului impus de Federaţia Rusă asupra produselor agricole provenite din Uniunea Europeană;

- imposibilitatea calculării unor măsuri de sprijin pentru fermieri, atunci când aceştia sunt afectaţi de o perturbare gravă a pieţei sau intră în faliment,

întrucât elementele prezentate constituie situaţii extraordinare şi vizează interesele economice ale României pe termen scurt şi mediu,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, litera b) va avea următorul cuprins:

„b) Organizaţia Interprofesională «Cereale şi Produse Derivate din România», denumită în continuare O.I.C.P.D.R.”

2. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

(2) Vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli persoane fizice sau juridice, pe piaţa internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare, al căror model se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea O.I.C.P.D.R., şi a facturilor emise potrivit legii, iar În cazul persoanelor fizice care nu au obligaţia emiterii facturilor şi desfăşoară activităţi economice potrivit prevederilor Legii nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol, cu modificările şi completările ulterioare, a documentelor de valorificare reglementate de această lege, cu respectarea prevederilor art. 12 alin. (1).”

Art. II. - (1) Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale prevăzut la art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu modificările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, orice vânzare-cumpărare de cereale pe piaţa internă sau la export trebuie să facă obiectul unui contract scris între părţi sau primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă de a contracta. Primii cumpărători sunt persoane fizice, persoane fizice autorizate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016, şi persoane juridice care achiziţionează cereale de la producătorii agricoli în vederea consumului/procesării/comercializării acestora.

(3) Contractul de vânzare şi/sau oferta de a contracta, prevăzute la alin. (2), încheiate între părţi înainte de livrare, trebuie să îndeplinească condiţiile şi să conţină elementele prevăzute la art. 168 alin. (1) şi (4)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1.037/2001 şi (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului.

Art. III. - Contractele de vânzare încheiate pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, CU modificările şi completările ulterioare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sunt supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Cristian-Gabriel Winzer,

secretar de stat

 

Bucureşti, 8 noiembrie 2017.

Nr. 81.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind actualizarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

Având în vedere prevederile art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a comasării şi reevaluării imobilelor înregistrate la poziţiile M.F.P. nr. 103582, 159337 şi 159390, rezultând imobilul aflat în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1

Art. 2. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a schimbării unităţii de administrare, pentru o parte din imobilul rezultat la art. 1, conform datelor de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a comasării părţii de imobil prevăzute la art. 2 cu imobilul aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi înregistrat la poziţia M.F.P. nr. 34159, conform datelor de identificare prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Ministerul Afacerilor Interne îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea corespunzătoare a anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 8 noiembrie 2017.

Nr. 816.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Direcţiei Generale de Protecţie Internă, rezultat în urma comasării şi reevaluării

 

Nr. MFP

Codul de clasificaţie

Denumirea

Persoana juridică ce administrează imobilul

Imobilele supuse comasării

Caracteristicile tehnice actualizate

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

159337

8.19.01

58-09

MAI - Direcţia Generală de Protecţie Internă CUI 12558583

103582

6 construcţii

C1 = suprafaţă construită 1.446 mp

C2 = suprafaţă construită 283 mp

C3 - suprafaţă construită 691 mp

C4 = suprafaţă construită 386 mp

C5 = suprafaţă construită 101 mp

C6 = suprafaţă construită 2 mp

3 construcţii1

Teren în suprafaţă totală de 26.921 mp

CF nr. 225874

CF nr. 230321

CF nr. 230320

20.063.398,35

159337

159390

 

1 Edificate pe partea de imobil preluată de Direcţia Generală de Protecţie Internă de la Ministerul Apărării Naţionale prin Hotărârea Guvernului nr. 184/2013 şi Hotărârea Guvernului nr. 454/2013, clasificate.

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Generală de Protecţie Internă, pentru care se actualizează inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a schimbării unităţii de administrare pentru o parte din acesta, în condiţiile legii

 

Nr. MFP

Codul de clasificaţie

Denumirea

imobilului

Unitatea de administrare de la care s-a transmis imobilul

Unitatea de administrare la care

s-a transmis imobilul

Adresa

imobilului

Caracteristicile tehnice ale părţii care sa transferă

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

Nr. MFP pentru partea de imobil care îşi schimbă unitatea de administrare

159337

(parţial)

8.19.01

58-09

Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia

Generală de Protecţie Internă

CUI 12558583

Ministerul Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră

CUI 4193222

Municipiul Bucureşti

Teren în suprafaţă de 1.170 mp

CF 230321

489.038,271 lei

Se va comasa la numărul MFP 34159.

 

1 Conform Procesului-verbal de reevaluare nr. 1.658.001/10.07.2017.

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, rezultat în urma comasării

 

Nr. MFP

Codul de

clasificaţie

Denumirea

Persoana juridică ce administrează imobilul

Imobilele supuse comasării

Valorile de inventar actualizate ale imobilelor care se comasează

(lei)

Caracteristicile tehnice actualizate

Valoarea de inventar actualizată

(lei)

34159

8.19.01

49-01

Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră CUI

4193222

34159 CF 225021

130.558.375,03

C1 = suprafaţă construită 1.822 mp

C2 = suprafaţă construită 4 mp

C3 = suprafaţă construită 28 mp

C4 = suprafaţă construită 39 mp

C5 - suprafaţa construită 65 mp

C6 = suprafaţă construită 24 mp

Teren în suprafaţă de 9.282 mp

131.047.413,3

Teren în suprafaţă de 1.170 mp

CF 230321

489.038,27

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Florin Vodiţă din funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c),art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Florin Vodiţă se eliberează din funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului,

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2017.

Nr. 682.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind stabilirea atribuţiilor domnului Radu Renga, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Mediului prin Adresa nr. 5.765/GLG din 7 noiembrie 2017, înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/7.437 din 8 noiembrie 2017,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Radu Renga, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, este desemnat să îndeplinească atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Mediului, la nivelul judeţului Vâlcea. Fişa de descriere a atribuţiilor şi responsabilităţilor şi a modului de raportare a activităţii desfăşurate se stabileşte prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul mediului. Plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental şi a celorlalte drepturi aferente se realizează de către Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile legii, pe bază de pontaj şi raport lunar de urmărire a indicatorilor punctuali ai activităţii pe care o desfăşoară în teritoriu, aprobat de ordonatorul de credite şi/sau reprezentantul Ministerului Mediului. Evaluarea anuală se realizează, în condiţiile legii, pe baza raportărilor realizate în urma activităţii desfăşurate.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2017.

Nr. 683.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Florin Vodiţă în funcţia de secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi pentru desemnarea în calitate de conducător al Comitetului interministerial pentru coordonarea relaţiilor României cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică

(O.C.D.E.)

 

În temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Florin Vodiţă se numeşte în funcţia de secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, până la data efectivă a trimiterii în misiune permanentă în străinătate, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 778/2017 privind numirea unui consul generai, prin ordin al ministrului afacerilor externe.

Art. 2. - La data prevăzută la art. 1, domnul Florin Vodiţă, secretar de stat în cadrul Secretariatului General al Guvernului, este desemnat în calitate de conducător al Comitetului interministerial pentru coordonarea relaţiilor României cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (O C D E.).

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2017.

Nr. 684.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru modificarea anexei la Decizia prim-ministrului nr. 229/2013 privind stabilirea componenţei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 19 lit. â) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Punctul 5 din anexa „Componenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor” la Decizia prim-ministrului nr. 229/2013 privind stabilirea componenţei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 30 mai 2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

„5. Costin Tudor-director al Direcţiei administrative, Secretariatul General al Guvernului”.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Roxana-Cezarina Bănică

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2017.

Nr. 685.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 69 din 9 octombrie 2017

 

Dosar nr. 2.003/1/2017

 

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele completului

Daniel-Gheorghe Severin - judecător la Secţia  de contencios administrativ şi fiscal

Gheza Attila Farmathy - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana larina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Florica Voicu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Nâstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Adriana Florina Secreţeanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Mădălina-Elena Grecu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul sesizării este constituit conform dispoziţiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, si ale art. 274 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.).

Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent la Secţiile Unite, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 250/40/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.”

Magistratul-asistent prezintă referatul, arătând că, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au comunicat hotărâri şi/sau puncte de vedere, din analiza cărora rezultă că jurisprudenţa şi opiniile juridice exprimate în legătură cu problema de drept supusă dezlegării sunt cvasiunitare; se arată, de asemenea, că a fost depus la dosar raportul întocmit de judecătorul-raportor, actul fiind comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, dintre care numai reclamantul şi-a exprimat punctul de vedere.

în urma deliberărilor, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

I Titularul şi obiectul sesizării

1. Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 22 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 250/40/2017, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004), şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr, 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare (Legea nr. 176/2010), în sensul de a lămuri cefei de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar."

l. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ia data de 23.01.2017, reclamantul, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâta instituţia prefectului judeţului Botoşani, a solicitat anularea Ordinului nr. 1 din 3 ianuarie 2017 emis de aceasta, precum şi suspendarea executării actului contestat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii în anulare.

3. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin actul contestat s-a constatat încetarea de drept a mandatului reclamantului - de primar al comunei M. şi decăderea din dreptul de a exercita o funcţie sau o demnitate publică dintre cele care fac obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, pe o perioadă de trei ani de la data încetării de drept a mandatului.

4. La emiterea ordinului contestat s-a avut în vedere Raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate nr. 14.953/G/l1/03.04.2014, definitiv prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3.426 din 7.12.2016, prin care s-a constatat existenţa stării de incompatibilitate în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

5. Reclamantul a susţinut, în esenţă, că ordinul atacat este anulabil, întrucât încetarea de drept a mandatului şi decăderea efectivă, prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, sunt sancţiuni juridice care nu trebuie aplicate în mod automat, ci în funcţie de gravitatea faptelor şi a actelor materiale care sunt incompatibile cu funcţia exercitată, orice sancţiune juridică trebuind să fie rezultatul unei individualizări în funcţie de gravitatea faptelor şi proporţională cu această gravitate, iar faptele de incompatibilitate trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate care să justifice o atare sancţiune juridică.

6. Evocând hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în 30 martie 2004, în Cauza Hirst contra Marea Britanie (74.025/01), reclamantul a arătat că sancţiunea decăderii nu ar trebui aplicată în cazul unor fapte nesemnificative, dreptul de a fi ales fiind un drept fundamental esenţial, care trebuie exercitat în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Constituţia României; nu poate fi justificat un sistem care aplică o privare de eligibilitate în mod global şi obligatoriu tuturor aleşilor locali care au încălcat obligaţiile legale privind conflictul de interese sau starea de incompatibilitate, indiferent de natura şi gravitatea faptei, de circumstanţele reale sau personale

7. Prin încheierea din 28.04.2017, tribunalul a admis cererea reclamantului şi a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 20, art. 37 alin. (1) şi ari. 53 din Constituţia României.

III. Dispoziţiile legale supuse interpretării

8. Legea nr. 215/2001:

„Art. 69. - (...) (2) Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii:

a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b) dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.”

9. Legea nr. 393/2004:

„Art. 15. - (...) (2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri:

(...)

b) incompatibilitate;”.

10. Legea nr. 176/2010:

„Art. 25. - (1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

(2)*) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează, potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.”

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

11. Reclamantul, reluând argumentele invocate în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a susţinut că instanţa de judecată trebuie să realizeze un control real şi efectiv de proporţionalitate, şi nu doar să se limiteze la simpla validare formală a unei aplicări automate şi nediferenţiate a unei sancţiuni juridice.

12. Evocând jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza C-189/01 Jippes ş a., Hotărârea clin 12 iulie 2001 paragraful 81; Cauza C-558/07 S.P.C.M. ş a,, Hotărârea din 7 iulie 2009, paragraful 41; Cauza C-379/08 şi C-380/08 ERG ş.a., Hotărârea din 9 martie 2010, paragraful 86; Cauza C-343/09 Afton Chemical Limited, Hotărârea din 8 iulie 2010, paragraful 45), reclamantul arată că principiul proporţionalităţii impune ca, în toate cazurile, actele instituţiilor să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, astfel încât, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate prin aceasta nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate.

13. Principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile între sancţiune şi comportament, fiind inacceptabil caracterul automat şi nediferenţiat al unei interdicţii şi lipsa oricărei analize a proporţionalităţii din partea instanţelor (Cauza Calmovici c. României, Hotărârea din 1 iulie 2008, paragraful 153).

14. O interdicţie globală care se aplică în mod automat, indiferent de natura sau gravitatea faptei şi de situaţia personală, depăşeşte marja de apreciere acceptabilă (Cauza Hirst c. Regatului Unit).

15. Conform principiului proporţionalităţii, principiu integrat conţinutului normativ al drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară, adică să nu depăşească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului, şi proporţională - corespunzătoare scopului urmărit (Curtea Constituţională - deciziile nr. 266 din 21 mai 2013; nr. 462 din 17 septembrie 2014; nr. 279 din 3 aprilie 2015).

16. Aplicând principiul proporţionalităţii, trebuie reţinut că dreptul la exercitarea mandatului este inclus în dreptul de a fi ales, care este un drept fundamental. Încetarea de drept a mandatului şi interdicţia de a nu mai ocupa aceeaşi funcţie eligibilă pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă, scopul urmărit de legiuitor fiind unul legitim, respectiv asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale (Curtea Constituţională - Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016).

17. Pârâta nu şi-a exprimat punctul de vedere.

V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizării

18. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât chestiunea de drept este una veritabilă, vizând problema imposibilităţii instanţelor de judecată de a realiza un control total şi efectiv asupra acestui tip de act administrativ - ordinul prefectului de constatare a încetării de drept, înainte de termen, a mandatului de primar, chestiunea este ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet al tribunalului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă [conform art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001], de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei, este nouă, nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nu este deja lămurită de instanţa supremă, printr-o hotărâre pronunţată într-un recurs în interesul legii sau într-o altă cerere de hotărâre preliminară.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

19. Completul de trimitere a apreciat că instanţa sesizată cu judecarea unei acţiuni formulate împotriva ordinului prin care prefectul ia act de încetarea, înainte de termen, a mandatului primarului nu poate exercita şi un control de proporţionalitate asupra sancţiunii, întrucât aceasta este prevăzută expres de legiuitor atât în conţinutul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, cât şi în conţinutul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010,

20. Prin urmare, instanţa de judecată învestită cu o astfel de cerere poate verifica doar legalitatea emiterii ordinului emis de prefect, exclusiv din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţelor de formă şi al existenţei/inexistenţei unei stări de incompatibilitate constatate corespunzător şi anterior emiterii actului de constatare a încetării de drept a calităţii de primar.

21. Referindu-se la jurisprudenţa Tribunalului Botoşani, completul de trimitere a menţionat Sentinţa nr. 290 din 3.03.2017, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului, persoană fizică, formulată în contradictoriu cu pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Botoşani şi prefectul judeţului Botoşani, având ca obiect anularea ordinului emis de acesta din urmă.

22. S-a reţinut că intenţia legiuitorului a fost aceea de a sancţiona persoanele cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului juridic privind incompatibilităţile, cum este cazul reclamantului, sancţiunea având două componente: eliberarea din funcţie, conform art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, şi interdicţia de a mai ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea de drept a mandatului.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

23. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată au comunicat hotărâri şi/sau puncte de vedere referitoare la problema de drept supusă dezlegării, din analiza cărora rezultă că jurisprudenţa şi opiniile juridice exprimate cu privire la această problemă sunt cvasiunitare.

24. Astfel, cvasitotalitatea instanţelor de judecată au apreciat că interpretarea dispoziţiilor legale ce constituie obiectul sesizării trebuie făcută în sensul că instanţa de judecată efectuează asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar exclusiv un control de legalitate, respectiv verifică dacă sunt incidente dispoziţiile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 şi dacă este dovedită situaţia prevăzută de art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004. Constatarea de către prefect şi de către instanţă a în compatibilităţi lor se face în baza documentelor emise de autorităţile competente, respectiv Agenţia Naţională de Integritate şi, după caz, instanţele judecătoreşti, în cazul contestării actelor emise de agenţie.

25. În acest sens s-au pronunţat, respectiv şi-au exprimat opinia următoarele instanţe: Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (sentinţele nr. 267 din 10.06.2014 şi nr. 887 din 29.09.2014); Tribunalul Sălaj; Tribunalul Mehedinţi; Tribunalul Bihor (Sentinţa nr. 2.225/CA/2016); Tribunalul Argeş - Secţia civilă (Sentinţa nr. 377 din 18.04.2016); Tribunalul Dâmboviţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 290 din 3.03.2017, definitivă prin Decizia nr. 962 din 15.05.2017 a Curţii de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal); Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Sentinţa nr. 474 din 6 iulie 2015); Curtea de Apel Braşov; Curtea de Apel Galaţi; Curtea de Apel Oradea; Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. i .230/R-CONT din 10 iunie 2015); Curtea de Apel Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 962 din 15.05.2017); Curtea de Apel Târgu Mureş; Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Craiova.

26. În sprijinul acestei orientări s-a arătat că prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate. Ordinul emis de prefect, în exercitarea acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că prin acesta se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se astfel raporturi juridice stabilite anterior prin alte acte juridice.

27. Controlul instanţei de judecată poate viza, în aceste condiţii, strict cerinţele de formă ale actului emis de prefect şi existenţa situaţiei expres prevăzute de lege. care justifică încetarea de drept a mandatului de primar.

28. Instanţa de contencios administrativ efectuează, aşadar, în limitele învestirii sale, un control de legalitate în ceea ce priveşte existenţa situaţiei premisă pentru emiterea ordinului prefectului, prin care se ia act de încetarea de drept, înaintea duratei normale, a mandatului de primar, respectiv rămânerea definitivă a raportului de evaluare privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităţii [fie ca urmare a necontestării raportului în condiţiile art. 22 alin, (1) din Legea nr. 176/2010, fie în ipoteza contestării raportului de evaluare la instanţa de contencios administrativ conform dispoziţiei normative anterior menţionate, ca urmare a rămânerii definitive/irevocabile a hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză],

29. Din economia dispoziţiilor legale supuse interpretării rezultă că instanţa de contencios administrativ nu poate exercita un control de proporţionalitate a sancţiunii destituirii din funcţie ca urmare a încetării de drept a calităţii de primar înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în caz de incompatibilitate, deoarece legea însăşi prevede expres un atare efect fără a lăsa judecătorului de contencios administrativ posibilitatea de a avea o anumită marjă de apreciere prin utilizarea anumitor criterii. Pe de altă parte, se constată că dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării nu instituie numai efectul încetării de drept a mandatului în această situaţie, ci şi o sancţiune suplimentară, complementară, aceea a decăderii, materializată prin interdicţia ocupării funcţiei de primar pe o perioadă de 3 ani de la dată eliberării din funcţie. Or, şi sub acest aspect, deşi excedează controlului de legalitate al ordinului prefectului, prevăzut la art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, legea însăşi este cea care prevede sancţiunea în mod direct, fără posibilitatea de apreciere sub aspectul oportunităţii aplicării acesteia.

30. Într-o opinie singulară, neargumentată, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a considerat că instanţa de contencios administrativ poate efectua asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar un control atât asupra legalităţii, cât şi asupra temeiniciei actului contestat (sentinţele nr. 454 din 12.02.2014, nr. 12 din 7.01.2016, nr. 711 din 12.04.2017 şi nr. 908 din 22.05.2017).

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

31. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010, constatându-se că acestea sunt constituţionale, în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege.

32. De asemenea, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale supuse interpretării, stabilind că acestea sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm ca fiind relevante deciziile nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017; nr. 175 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016; nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016; nr. 856 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2016; nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, şi nr. 550 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015. S-a statuat de către instanţa de contencios constituţional că:

33. „(...) prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, instituind reguli privind constatarea încetării de drept a mandatului de primar, ca urmare a condamnării la o pedeapsă privativă de libertate nu conţin norme contrare nici dreptului fundamental de a fi ales. Astfel, referitor la dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale, se reţine că acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi. (...) iar consecinţele legale pe care nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 37 din Constituţie.” (Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017)

34. „(...) normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a «constata», respectiv de «a lua act» de încetarea mandatului de primar, în caz de incompatibilitate. Aşadar, în acest caz, prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect. (...) Curtea constată că ordinul emis de prefect, în temeiul acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice, (...) atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ, nu este de natură să creeze raporturi de subordonare între prefect şi primar, neafectând prevederile art. 123 alin. (4) din Constituţie, şi nici nu modifică situaţii juridice preexistente, cum este în speţă cea de incompatibilitate, stabilită prin alte acte juridice.” (Decizia nr. 175 din 29 martie 2016)

35. „(...) Legea nr. 393/2004 nu instituie reguli privind răspunderea disciplinară a primarului/preşedintelui consiliului judeţean, stabilind prin art. 55 că aleşii locali răspund, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Astfel, sancţiunea încetării mandatului de primar/preşedinte al consiliului judeţean înainte de termen ca urmare a constatării stării de incompatibilitate reprezintă o sancţiune specifică acestor funcţii, distinctă de cele aplicabile în cazul stabilirii vreunei forme de răspundere disciplinară în cazul altor funcţii, demnităţi sau activităţi desfăşurate.” (Decizia nr. 856 din 10 decembrie 2015)

36. „(...) Curtea observă că aceste norme (art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 - n.r.) instituie sancţiunea decăderii din dreptul persoanei eliberate sau destituite din funcţie, ca urmare a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de lege, de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Această interdicţie de 3 ani priveşte funcţiile sau demnităţile publice prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu excepţia celor electorale. În aceste condiţii, Curtea reţine că interdicţia de a mai exercita, timp de 3 ani, o funcţie sau o demnitate publică, cu excepţia celor electorale, este o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară constând în interdicţia temporară a exercitării unor drepturi, în speţă drepturi electorale. Legea nr. 176/2010 vizează asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, domeniu ce nu poate fi supus prin analogie regimului juridic specific dreptului penal şi sancţiunilor penale. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Limitele prevăzute de art. 37 din Constituţie cu privire la exercitarea dreptului de a fi ales se referă la vârsta minimă a prezumtivului candidat, la capacitatea acestuia de a-şi exercita dreptul de vot în condiţiile art. 36 din Constituţie, la condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din aceasta cu privire la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, precum şi la categoriile de persoane prevăzute la art. 40 alin. (3), care nu pot face parte din partide politice (judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică).” (Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013)

37. „(...) stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean, care exercită funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional, revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii, de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese.” (Decizia nr. 550 din 16 iulie 2015)

VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

38. Prin Adresa nr. 1 832/C/3 109/111-5/2017 din 10.08,2017, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

39. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 519 din acelaşi cod pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea linei hotărâri prealabile.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

40. Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

41. Înainte de cercetarea în fond a problemei de drept supuse dezlegării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

42. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, rezultă următoarele condiţii de admisibilitate a sesizării, care trebuie îndeplinite cumulativ:

- existenţa unei chestiuni de drept; problema pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite;

- chestiunea de drept să fie ridicată în cursul judecăţii în faţa unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei; noţiunea de „soluţionare pe fond” trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;

- chestiunea de drept să fie nouă;

- chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat deja asupra problemei de drept printr-o hotărâre obligatorie pentru toate instanţele (intră în această categorie hotărârile pronunţate într-un recurs în interesul legii şi hotărârile preliminare).

43. În cauză se constată că sesizarea analizată nu întruneşte toate cerinţele legale menţionate, întrucât nu ne aflăm în faţa unei veritabile probleme de drept care să justifice declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

44. Art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept”. În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma juridică disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5.10.2016).

45. Instanţa de trimitere a apreciat că această condiţie este îndeplinită, dar nu a indicat elementele concrete care fac ca dispoziţiile legale analizate să fie susceptibile de interpretări diferite.

46. Mai precis, prin actul de sesizare se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca aceasta să se pronunţe cu privire la „interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar

47. Art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 prevede următoarele: „(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (...)

b) incompatibilitate

48. De asemenea, art. 69 alin. (3)-(5) din Legea nr. 215/2001 reglementează procedura de constatare a acestei încetări de drept, prevăzând că „(3) (...) prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4) Ordinul prefectului poate fi atacat de primăria instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă. “

49. Normele legale citate sunt edictate în termeni clari şi neechivoci, în sensul că încetarea înainte de termen a mandatului de primar, în caz de incompatibilitate, intervine de drept, iar prefectul, prin ordin, nu face altceva decât să constate faptul că a intervenit această situaţie. În consecinţă, prefectul nu dispune de nicio marjă de apreciere în exercitarea acestei atribuţii şi, implicit, nici instanţa de judecată nu poate face aprecieri privind oportunitatea sancţiunii.

50. De altfel, normele legale în discuţie au făcut obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională confirmând, o dată în plus, această interpretare şi eliminând orice posibilă îndoială în legătură cu sensul legii. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut, cu referire la situaţia încetării de drept a mandatului de primar, ca urmare a unei condamnări penale, considerentele fiind pe deplin aplicabile şi în cazul încetării de drept a mandatului din cauza stării de incompatibilitate, că normele vizate „atribuie prefectului rolul de a constata, respectiv de «a lua act» de încetarea mandatului de primar, în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, printre care şi cel al condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Aşadar; prefectul îndeplineşte, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcţionării autorităţii administraţiei publice, în condiţii de imparţialitate, fără a fi pusă în discuţie crearea unui raport de subordonare între primar şi prefect şi fără ca prefectul să se substituie unei instanţe judecătoreşti în înfăptuirea justiţiei. Ordinul emis de prefect, în exercitarea acestei atribuţii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin acesta, se ia act de o situaţie juridică preexistentă, clarificându-se şi definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Prin urmare, atribuţia legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ nu modifică situaţii juridice preexistente, cum este, în speţă, cea de condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă.” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 544 din 12 iulie 2016, paragraful 16; în acelaşi sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 24 şi 25).

51. Cât priveşte dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 se constată că acestea reglementează decăderea persoanei al cărei mandat a încetat, ca urmare a încălcării normelor privind conflictul de interese sau incompatibilitatea, din dreptul de a mai ocupa anumite funcţii pentru o perioadă de trei ani. Articolul invocat este edictat după cum urmează; „Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate

52. Această sancţiune operează automat atunci când sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, fără a fi necesar un act de autoritate prin care să se constate intervenită decăderea. Norma legală are ca efect interdicţia pentru persoana vizată de a ocupa o funcţie dintre cele menţionate în textul legii, această interdicţie putând să îi fie opusă, în temeiul simplei declarări a stării de incompatibilitate, ori de câte ori persoana respectivă îşi manifestă intenţia de a accede la o funcţie de această natură, fără a mai fi necesar ca prefectul să se fi pronunţat cu privire la acest aspect. Faptul că în ordinul prin care prefectul constată că a încetat de drept mandatul de primar sunt enunţate aceste consecinţe juridice este lipsit de relevanţă, decăderea decurgând oricum din lege, independent de poziţia prefectului cu privire la această sancţiune, iar instanţa de judecată nu ar putea înlătura aceste consecinţe pe criterii de oportunitate, întrucât ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, substituindu-se puterii legislative.

53. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, invocată de parte în faţa instanţei de fond, nu este relevantă, întrucât se referă la situaţii fundamental diferite de cea din speţă şi, de altfel, nu s-a pus în cauză problema incidenţei unei norme europene.

54. De asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată în litigiul de fond nu se referă la situaţii comparabile cu cea din speţă. În Cauza Calmanovici c. României s-a pus problema prelungirii unei arestări preventive, iar în Cauza Hirst c. Regatul Unit s-a apreciat că este disproporţionată o măsură de restrângere a dreptului de vot aplicată în mod automat tuturor condamnaţilor la o sancţiune privativă de libertate, pe toată perioada executării pedepsei.

55. Or, în speţă este vorba de încetarea mandatului de primar ca urmare a constatării unei situaţii nelegale imputabile persoanei (starea de incompatibilitate) şi de interdicţia de a mai ocupa funcţii eligibile pe o perioadă de trei ani. Este afectat, aşadar, dreptul de a fi ales, nu dreptul de a alege, restrângerea este limitată în timp şi există o vădită legătură între fapta imputată şi sancţiune. Este nerelevant faptul că încetarea de drept a mandatului şi decăderea din dreptul de a mai ocupa funcţii eligibile se aplică în mod automat pentru toate situaţiile de incompatibilitate, opţiunea legiuitorului situându-se în marja de apreciere a statului, acesta fiind în drept să considere că, ori de câte ori au fost încălcate normele privind incompatibilitatea, persoana vinovată nu mai poate fi învestită cu exerciţiul autorităţii publice o perioadă limitată de timp.

56. În acelaşi sens, în Cauza Naidin c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o interdicţie de ocupare a unei funcţii publice aplicată în mod automat tuturor persoanelor cu privire la care s-a constatat că au avut calitatea de lucrători sau colaboratori ai fostei securităţi este conformă cu Convenţia, inclusiv sub aspectul proporţionalităţii.

57. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 alin. (1) din acelaşi cod,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Botoşani - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 250/40/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

„Interpretarea dispoziţiilor art. 69 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, în sensul de a lămuri ce fel de control poate efectua instanţa de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

IONEL BARBĂ

Magistrat-asistent,

Aurel Segărceanu

 


*) Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, teza a două din art. 25 alin. (2) a fost declarată constituţională, 1h măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din lege.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.