MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 941/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 941         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 noiembrie 2017

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 493 din 4 iulie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

841. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/2016 privind transmiterea unei părţi dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în administrarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.402. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 9 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa

 

1.403. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Satu Mare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 493

din 4 iulie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 518D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a avut primul termen de judecată stabilit la data de 20 iunie 2017, ulterior, în temeiul art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fiind preschimbat pentru data de 4 iulie 2017.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, în acest sens arată că procedura insolvenţei este caracterizată prin celeritate, justificându-se, astfel, stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură. Însă, acest fapt nu împiedică accesul liber la justiţie, părţile având posibilitatea de a contesta atât luarea unei măsuri, cât şi o omisiune, cu atât mai mult cu cât accesul liber la justiţie nu este incompatibil cu instituirea anumitor termene. Apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică deopotrivă persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 8 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, pe de o parte, că prevederile art. 59 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 85/2014 sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, motivat de imposibilitatea persoanelor de a supune controlului judecătoresc, pe calea prevăzută de acest text de lege, „orice măsură a administratorului judiciar” dispusă „prin orice” act emis de acesta, indiferent că este sau nu cuprinsă în raportul lunar de activitate al administratorului judiciar şi, implicit, în extrasul aferent ce se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă potrivit art. 59 alin. (1) şi alin. (2). Sintagma „de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2)” produce o discriminare între măsurile administratorului judiciar, întrucât, pe de o parte, cele publicate în extrasul raportului pot fi contestate, iar cele nepublicate şi dispuse de administrator nu pot fi contestate; pe de altă parte, pot exista situaţii în care administratorul judiciar să dispună măsuri, însă acestea să nu fie cuprinse în raport. În acest context consideră că se creează o discriminare între creditorii vizaţi de măsurile publicate în extrasul raportului şi cei vizaţi de măsurile nepublicate, încălcându-se şi accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la apărare, mai ales că orice contestaţie formulată în aceste condiţii urmează a fi respinsă ca inadmisibilă sau ca prematură, ceea ce conduce şi la încălcarea dreptului de proprietate, deoarece efectele măsurii administratorului judiciar nedesfiinţate de instanţa de judecată sunt definitive.

7. Pe de altă parte, consideră că prevederile art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece, în principal, ridică o problemă de claritate şi previzibilitate. Astfel, împrejurarea că art. 111 alin. (2) din lege stabileşte ca moment în care se naşte dreptul exercitării căii de atac publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar nu semnifică faptul că textul art. 111 alin. (1) se referă doar la tabelul preliminar. Se susţine că, în realitate, prevederile art. 111 alin. (1) şi (2) ar urma să se aplice şi ipotezei prevăzute la art. 146 alin. (4) teza finală, în lipsă de reglementare specială a „contestaţiei cu privire la tabelul suplimentar”.

8. Faţă de acestea apreciază că textul criticat este neconstituţional în măsura în care nu sunt reglementate condiţiile şi obligaţiile cu privire la publicarea („republicarea*) unui nou tabel preliminar ce conţine creanţele cuprinse în cererile de înscriere la masa credală depuse peste termen. Se consideră, astfel, că se creează situaţii discriminatorii între creditori din perspectiva utilizării căii de atac a contestaţiei prevăzute la art. 111 alin. (1) şi (2); este neconstituţional şi din perspectiva împrejurării că, lipsind o obligaţie expresă de publicare a tabelului preliminar după verificarea creanţelor depuse peste termen, devin inaplicabile dispoziţiile art. 110 alin. (4); este neconstituţional în măsura în care nu asigură exercitarea căii de atac a contestaţiei faţă de tabelul de creanţe de la momentul cunoaşterii respingerii, în tot sau în parte, a creanţei şi a motivelor ce au stat la baza acestei respingeri; raportarea acestei căi de atac la data publicării tabelului preliminar - este un moment ce este lipsit de previzibilitate, transparenţă, fiind arbitrar; nu asigură accesul la justiţie, fiind discriminatoriu, şi încalcă dreptul de proprietate.

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare, legiuitorul aplicând acelaşi tratament în procedura insolvenţei tuturor persoanelor implicate. Această procedură este caracterizată prin celeritate, tocmai pornind de la caracterul raporturilor între profesionişti care, la rândul lor, se desfăşoară cu celeritate. Astfel, se justifică şi stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiţie, întrucât legea stabileşte suficiente garanţii pentru desfăşurarea procesului în condiţiile prevăzute la art. 21 din Constituţie, părţile putând afla, cu minime informaţii, măsurile dispuse şi putând contesta atât luarea unei măsuri, cât şi o omisiune, în aceste condiţii apreciază că textul nu este contrar nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.

10. Totodată arată că nu trebuie ignorat faptul că procedura insolvenţei este una specială, instituită în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului, şi, în acelaşi timp, un plan general de asanare a mediului comercial. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice.

11. În final apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu relevă efectiv motive de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, un plus de reglementare pentru aspectele pe care le consideră neclare sau omise la momentul legiferării.

12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul arată că soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile criticate prin prezenta excepţie s-au regăsit şi în vechea reglementare, respectiv Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate. Aplicând considerentele cuprinse în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie la prevederile criticate din Legea nr. 85/2014, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14. Totodată menţionează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, de fapt, urmăreşte completarea legii prin stabilirea unor dispoziţii cu privire la situaţiile excepţionale în care s-ar putea contesta anumite măsuri luate de administratorul judiciar între termenele acordate pentru depunerea raportului trimestrial şi publicarea extrasului în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi pentru situaţia cererilor de înscriere la masa credală depuse peste termen, aspect ce nu ţine de competenţa instanţei de contencios constituţional.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins:

- Art. 59 alin. (5) şi (6): „(5) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

(6) Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2). “

- Art. 111 alin, (1) şi (2): „(1) Debitorul, creditorii şi orice aftă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.

(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedam generală, cât şi în procedura simplificată. “

18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată şi a creanţelor asupra statului.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţiile legislative criticate în prezenta cauză s-au regăsit şi în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Astfel, soluţia legislativă cuprinsă în art. 59 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 85/2014, referitoare la posibilitatea de a face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, într-un anumit termen, s-a regăsit la art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006, iar soluţia legislativă cuprinsă în art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, referitoare la posibilitatea debitorului, a creditorului şi a oricăror altor părţi interesate de a putea să formuleze, într-un anumit termen, contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, s-a regăsit în art. 73 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, Curtea reţine că aceste soluţii legislative, cuprinse în Legea nr. 85/2006, au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, Decizia nr. 37 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din data de 3 martie 2015, Decizia nr. 61 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, sau Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016.

20. Din economia prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2014, Curtea observă că acestea statuează cu privire la faptul că administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va menţiona şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de caicul al acestuia. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după caz. În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea măsurilor care se impun. Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2). Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, CU citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Suspendarea se judecă în camera de consiliu de îndată, fără citarea părţilor.

21. Ca atare, dreptul de a contesta măsurile dispuse de administratorul judiciar curge, în noua reglementare, de la data publicării extrasului cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. Astfel, textul criticat este în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv cu cele reţinute în Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 585 din 2 august 2016. Prin această decizie, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, care stabileşte că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei curge de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit căruia raportul se depune la dosarul cauzei [alin. (1)], este neconstituţională. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că această concluzie derivă şi din noua viziune a legiuitorului asupra procedurilor privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv art. 59 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia raportul se depune la dosarul cauzei, un extras publicându-se în Buletinul procedurilor de insolvenţă [alin. (2)], iar contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2) [alin. (6)].

22. Totodată, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că autoarea este nemulţumită şi de faptul că în Buletinul procedurilor de insolvenţă se publică numai un extras al raportului întocmit de administratorul judiciar, nu şi toate măsurile dispuse de administrator, respectiv raportul integral. Faţă de această critică, Curtea observă că este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 59 dispun că raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a consulta dosarul cauzei şi a lua la cunoştinţă de toate măsurile dispuse de administratorul judiciar, putând formula contestaţii în termenul prevăzut de lege, respectiv 7 zile de la publicarea extrasului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar, în faţa instanţei de judecată, să îşi facă apărările pe care le consideră necesare. Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, la fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după caz. În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea măsurilor care se impun.

23. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 111 alin, (1)şi (2) din Legea nr. 85/2014, Curtea constată că este neîntemeiată. Pronunţându-se asupra soluţiei legislative cuprinse în Legea nr. 85/2006, care se regăsea la art. 73, prin Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, paragrafele 14 şi 15, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institut, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege. În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, referitoare la data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea contestaţiilor cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, legiuitorul a înţeles să stabilească un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun Astfel, termenul începe să curgă de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, şi nu de la notificarea creditorilor. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza judecătorul-sindic, în termenul legal, cu contestaţia referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe (a se vedea şi Decizia nr. 37 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 3 martie 2015, şi Decizia nr. 61 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015).

24. De altfel, la art. 110 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a prevăzut că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului. La creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte dreptul de preferinţă, rangul acesteia şi, dacă este cazul, motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate. Tabelul preliminar de creanţe va fi totodată publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă. După publicare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor. Odată cu publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele. În virtutea prevederilor art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, iar contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.

25. Obligaţia părţilor de a a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

26. În acest context, Curtea reţine că, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa constantă, spre exemplu, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei conferite prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept-material sau procesual - chiar privind utilizarea căilor de atac prevăzute de Constituţie şi cuprinse în Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, inclusiv prin instituirea unor termene sau proceduri specifice, nu conduce la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.

27. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestor norme, fără nicio discriminare, legiuitorul stabilind acelaşi tratament în procedura insolvenţei tuturor persoanelor implicate, fără ca prin măsurile instituite să fie încălcat accesul la justiţie, dreptul la apărare sau dreptul de proprietate. Dispoziţiile criticate îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, însă prevederile privind procedurile de insolvenţă, şi, în mod special, cele criticate în prezenta cauză trebuie interpretate şi aplicate având în vedere întreg ansamblul legislativ în materie şi nu trebuie privite disparat.

28. Distinct de acestea, Curtea observă, pe de o parte, că autoarea excepţiei tinde şi la completarea prevederilor legale prin stabilirea unor dispoziţii în sensul celor menţionate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite (a se vedea, spre exemplu. Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016). Pe de altă parte, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt evidenţiate aspecte cum ar fi cele referitoare la modul în care administratorul judiciar înţelege să cuprindă în raportul de activitate sau în extrasul raportului ce se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă anumite măsuri dispuse sau acţiuni pe care le desfăşoară, însă acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi care sunt de resortul instanţelor de judecată.

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 568

din 19 septembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plata a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Senta Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, excepţie ridicată de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., în Dosarul nr. 17.165/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.340D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.341 D/2017, nr. 1.346D/2017, nr. 1.3510/2017, nr. 1.352D/ 2017, nr. 1.368D/2017, nr. 1.369D/2017, nr. 1.376D/2017, nr. 1.389D/2017, nr. 1.392D/2017, nr. 1.419D/2017, nr. 1.4200/ 2017, nr. 1.422D/2017, nr. 1.442D/2017, nr. 1.444D/2017, nr. 1.447D/2017, nr. 1.448D/2017, nr. 1.452-1.456D/2017, nr. 1.468D/ 2017, nr. 1.4740/2017, nr. 1.475D/2017, nr. 1.4910/ 2017, nr. 1.558D/2017, nr. 1.592D/2017, nr. 1.593D/2017, nr. 1.598D/2017, nr. 1.651D/2017, nr. 1.777D/2017, nr. 1.7780/ 2017, nr. 1.810D/2017, nr. 1.811D/2017, nr. 1.820D/2017, nr. 1.822D/2017, nr. 1.823D/2017, nr. 1.825D/2017, nr. 1.826D/ 2017, nr. 1.834D/2017, nr. 1 845D/2017, nr. 1 869D/2017, nr. 1.872D/2017, nr. 1.878D/2017, nr. 1.8810/2017, nr. 1.8980/ 2017 şi nr. 1.908D/2017, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţii ale Legii nr. 77/2016, excepţii ridicate de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - S.A., Credit Europe Bank N.V., Societatea Credit Europe Bank România - S.A., Societatea Garanţi Bank - S.A., C.E.C. Bank - S.A. şi de Societatea Bancpost - S.A. în dosare aflate pe rolul Judecătoriilor Sectoarelor 1, 2, 3, 4 şi 6 Bucureşti - Secţiile civile, Judecătoriei Suceava, Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Alexandria, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Curtea de Argeş, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi Judecătoriei Pătârlagele.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.341D/2017, nr. 1.346D/2017, nr. 1.351 D/2017, nr. 1.352D/2017, nr. 1.368D/ 2017, nr. 1.369D/2017, nr. 1.376D/2017, nr. 1 389D/2017, nr. 1.392D/2017, nr. 1.419D/2017, nr. 1.420D/2017, nr. 1.422D/ 2017, nr. 1.442D/2017, nr. 1.444D/2Q17, nr. 1.447D/2017, nr. 1.448D/2017, nr. 1.452-1.456D/2017, nr. 1.468D/2017, nr. 1.474D/2017, nr. 1.475D/2017, nr. 1.491D/2017, nr. 1.558D/ 2017, nr. 1.592D/2017, nr. 1.593D/2017, nr. 1.598D/2017, nr. 1.651D/2017, nr. 1.777D/2017, nr. 1.778D/2017, nr. 1.810D/ 2017, nr. 1.811 D/2017, nr. 1.820D/2017, nr. 1.822D/2017, nr. 1.823D/2017, nr. 1.825D/2017, nr. 1.826D/2017, nr. 1.834D/ 2017, nr. 1.845D/2017, nr. 1.869D/2017, nr. 1.872D/2017, nr. 1.878D/2017, nr. 1.881D/2017, nr. 1.898D/2017 şi nr. 1.908D/2017 la Dosarul nr. 1.340D/2017. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor menţionate la Dosarul nr. 1.340D/2017, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanţa constituţională s-a pronunţat, în prealabil, asupra unor critici similare celor formulate în prezentele dosare şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluţiile adoptate de Curte, se impune menţinerea jurisprudenţei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17,165/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.340D/2017.

8. Prin încheierea din 15 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.832/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.341D/2017.

9. Prin încheierea din 24 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.053/314/2016, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.346D/2017.

10. Prin încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.874/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.351D/2017.

11. Prin încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 11.764/306/2016, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.352D/2017.

12. Prin încheierea din 27 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15,926/180/2016, Judecătoria Bacău Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 6 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.368D/2017.

13. Prin încheierea din 2 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.284/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.369D/2017.

14. Prin încheierea din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.368/288/2016, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.376D/2017.

15. Prin încheierea din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.100/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.389D/2017.

16. Prin încheierea din 9 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.084/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea m plată a unor bunuri Imobile m vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.392D/2017.

17. Prin încheierea din 2 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.449/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.419D/2017.

18. Prin încheierea din 24 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 25,223/302/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 1, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind  darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.420D/2017.

19. Prin încheierea din 7 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32 970/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.422D/2017.

20. Prin încheierea din 17 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 20.483/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.442D/2017.

21. Prin încheierea din 17 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22,742/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în piaţă a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.444D/2017.

22. Prin încheierea din 14 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.233/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi ale art. 7 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.447D/2017.

23. Prin încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.947/740/2016, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.448D/2017.

24. Prin încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.383/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.452D/2017.

25. Prin încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.333/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.453D/2017.

26. Prin încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.589/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.454D/2017.

27. Prin încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.884/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.455D/2017.

28. Prin încheierea din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.325/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plata a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.456D/2017.

29. Prin Sentinţa civilă nr. 2.660 din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.754/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi ale art. 7 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri Imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.468D/2017.

30. Prin încheierea din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.586/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6 şi ale art. 7 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile În vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.474D/2017.

31. Prin încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.711/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3 teza a doua, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 8 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.475D/2017.

32. Prin încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.642/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.491D/2017.

33. Prin Sentinţa civilă nr. 2.419 din 27 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.063/233/2016, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.558D/2017,

34. Prin încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.894/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.592D/2017.

35. Prin încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.535/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.593D/2017.

36. Prin încheierea din 18 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.936/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, ari. 6, art. 7, art. 8 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.598D/2017.

37. Prin încheierea din 14 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.322/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.651D/2017.

38. Prin încheierea din 25 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.795/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.777D/2017,

39. Prin încheierea din 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.088/55/2016, Judecătoria Arad - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.778D/2017.

40. Prin încheierea din 14 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.054/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.810D/2017.

41. Prin încheierea din 21 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 13.623/281/2016, Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.811D/2017.

42. Prin încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 24.945/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1ţ şi (3), art. 8 alin. (1) şi (5ţ, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.820D/2017.

43. Prin încheierea din 3 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 8.884/225/2016, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.822D/2017.

44. Prin încheierea din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.466/333/2016, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7 şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.823D/2017.

45. Prin încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.276/263/2016, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.825D/2017.

46. Prin încheierea din 2 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4,890/263/2016, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.826D/2Q17.

47. Prin încheierea din 10 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.701/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 teza a doua, art. 4 alin. <1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.834D/2017.

48. Prin încheierea din 24 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 14.877/180/2016, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.845D/2017.

49. Prin încheierea din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.006/216/2016, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.869D/2017.

50. Prin încheierea nr. 7.547 din 3 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.652/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.872D/2017.

51. Prin încheierea din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.033/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5) şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.878D/2017.

52. Prin încheierea din 19 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.932/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.881D/2017.

53. Prin încheierea din 17 mai 2017r pronunţată în Dosarul nr. 5.319/182/2016, Judecătoria Baia Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 afin, (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.898D/2017.

54. Prin încheierea din 12 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.589/277/2016, Judecătoria Pătârlagele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 7, art. 8 alin. (1) şi (5), art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.908D/2Q17.

55. Excepţiile au fost invocate de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - SA, Credit Europe Bank N.V., Societatea Credit Europe Bank România - SA, Societatea Garanţi Bank - S.A., C.E.C. Bank - S.A. şi de Societatea Bancpost - S.A., în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de Legea nr. 77/2016.

56. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016.

57. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii se arată că, întrucât modalitatea de rambursare, prin plata ratelor creditului, este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea, nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit. Autorii arată că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt neconstituţionale, întrucât acestea sunt aplicabile contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 713 din 4 decembrie 2014 şi nr. 745 din 3 noiembrie 2015, prin care instanţa constituţională a constatat încălcarea principiului neretroactivităţii în cazul unor dispoziţii legale care prevedeau, în mod similar, aplicarea lor şi actelor juridice în curs, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi. Prin aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale, autorii excepţiei consideră că sunt trataţi în mod discriminatoriu faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât noua lege pune creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, ceea ce plasează într-o poziţie privilegiată debitorul, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.

58. În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşeală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.

59. Din perspectiva dreptului fundamental de proprietate se susţine că acesta este în mod evident limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja exprimat cu privire la stingerea împrumutului. Prin dispoziţiile criticate este afectat dreptul de proprietate al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, autorii excepţiei arată că deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.

60. Autorii excepţiei mai arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Se susţine că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autorii susţin că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic, atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată faţă de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie, inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.

61. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale autorilor excepţiei, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un vehicul imobiliar, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.

62. Autorii excepţiei mai susţin că prevederile art. 4 şi art. 7 alin. (1) din lege contravin normelor constituţionale cuprinse În art. 21 şi art. 53, întrucât instituţiei de credit îi este îngrădit dreptul la un proces echitabil şi nu î se asigură accesul liber la justiţie, având în vedere că îi este limitat în mod nejustificat dreptul de a contesta aspectele legate de starea curentă a bunului dat în plată, a culpei debitorului în diminuarea imobilului ipotecat sau a stării de necesitate învederate de debitor pentru parcurgerea procedurii de dare în plată.

63. În fine, se mai arată că, potrivit domeniului de reglementare al legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intra în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate, sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar, Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În aceiaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare, în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională.

64. Pentru toate argumentele expuse, autorii excepţiei susţin încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 45, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. b) şi art. 148 din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.

65. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.340D/2017, nr. 1.341D/2017 şi nr. 1.820D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

66. Judecătoria Suceava apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

67. Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.351D/2017 şi nr. 1.352D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2) şi art. 126 alin. (1).

68. Judecătoria Bacău - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.368D/2017 şi nr. 1.845D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.392D/2017 consideră excepţia de neconstituţionalitate întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53.

69. Judecătoria Vaslui apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (2).

70. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

71. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2).

72. Judecătoria Ploieşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.419D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiata prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2) şi art. 53. În dosarele nr. 1.455D/2017 şi nr. 1.456D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin, (2), art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (2). În Dosarul nr. 1.811D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (2) şi art. 135 alin. (2).

73. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.420D/2017 şi nr. 1.592D/2017, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. În dosarele nr. 1.452D/2017, nr. 1.453D/2017, nr. 1.454D/2017 şi nr. 1.491D/2017 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.593D/2017 consideră excepţia de neconstituţionalitate întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 şi art. 53 alin. (2).

74. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 44 alin. (2) şi art. 53.

75. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.442D/2017, nr. 1.444D/2017 şi nr. 1.5980/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

76. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.447D/2017, nr. 1.468D/2017. nr. 1.474D/2017 şi nr. 1.558D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

77. Judecătoria Alexandria - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

78. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.475D/2017, nr. 1.651D/2017şi nr. 1.834D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

79. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2).

80. Judecătoria Sfânta Gheorghe apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

81. Judecătoria Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

82. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.810D/2017 şi nr. 1.881D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

83. Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

84. Judecătoria Vaslui apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

85. Judecătoria Motru, în dosarele nr. 1.825D/2017 şi nr. 1.826D/2017, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie de neconstituţionalitate.

86. Judecătoria Curtea de Argeş nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie de neconstituţionalitate.

87. Judecătoria Cornetu nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie de neconstituţionalitate.

88. Judecătoria Bala Mare - Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţie de neconstituţionalitate.

89. Judecătoria Pătârlagele apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

90. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ele Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

91. Guvernul a formulat punctul său de vedere, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.3400/2017, nr. 1.341D/2017, nr. 1.351 D/2017, nr. 1.352D/2017, nr. 1.442D/2017, nr. 1.444D/2017, nr. 1.4560/2017 şi nr. 1.598D/2017, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, respectiv inadmisibile, în acord cu jurisprudenţa instanţei constituţionale, şi anume Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016.

92. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

93. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

94. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi ale art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): „Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.”;

- Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul dea i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea

creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.”;

- Art. 4: „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.

(2) în situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate hi favoarea creditorului.”;

- Art. 5 alin. (1) şi (3): (1) în vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. [...]

(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

- Art. 6: „(1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.

(2) în situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.

(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.

(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.11;

- Art. 7: (1) în termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.

(2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.

(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.

(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturi]e acestuia împotriva debitorului.

(5) în situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.

(6) în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.”;

- Art. 8: (1) în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi

să se transmită dreptul de proprietate către creditor.

(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de Către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.;

- Art. 10: „(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.

(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal

- Art. 11: „în vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor Imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sate în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.”

95. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 21 referitor liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) care consacră dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 referitor la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, art. 135 referitor la economie, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.

96. În prezentele cauze, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate, nu sunt respectate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea

Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]”, precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

97. Astfel, Curtea reţine, ca element comun situaţiei de fapt din cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentele dosare, faptul că toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autoarele excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv aceea care vizează aplicabilitatea noului Cod civil l,Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare”l şi cea care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil în aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016.

98. Faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea în prezentul dosar au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a două a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a două teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.

99. În continuare, Curtea constată că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste dispoziţii legale ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

100. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, faptul că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a constatat că prevederile menţionate în prealabil sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească, în condiţiile manifestării opoziţiei creditorului, poate şi trebuie să facă aplicarea teoriei impreviziunii la contractele în derulare, precum şi faptul că decizia precitată a fost pronunţată anterior datei la care a fost sesizată Curtea Constituţională în dosarele conexate în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la prevederile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016 va fi respinsă ca inadmisibilă.

101. Soluţia respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4 şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 este valabilă şi în condiţiile în care, în prezentele cauze, acestea sunt criticate şi din perspectiva altor standarde constituţionale decât cele prin raportare la care Curtea a reţinut neconstituţionalitatea lor, dar care au fost avute în vedere de instanţa constituţională în considerentele Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, respectiv dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 45, art. 53, art. 135 alin. (2) lit. b) referitor la economie şi în art. 148 din Constituţie. Curtea a reţinut conformitatea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 cu normele fundamentale mai sus menţionate, precum şi lipsa incidenţei dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Plecând de la această constatare, şi în urma examinării criticilor formulate de autoarele excepţiei din perspectiva acestor dispoziţii constituţionale, apreciem că se impune menţinerea soluţiei pronunţată în prealabil. De altfel, jurisprudenţa ulterioară a Curţii a confirmat această soluţie (de exemplu, Decizia nr. 696 din 24 noiembrie 2016 sau Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017).

102. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că „Indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.” [paragraful 115].

103. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia noţiunea fundamentală de egalitate în faţa legii nu presupune că stabilirea unui tratament juridic diferenţiat unor situaţii distincte este discriminatorie. Dimpotrivă, în acest fel se asigură deplina respectare a acestui principiu constituţional fundamental. Astfel, în Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, Curtea a precizat că „Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi, deci, instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrarie, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat”. Cu referire la criticile autoarelor excepţiei, Curtea reţine că deosebirile obiective dintre categoria profesioniştilor şi cea a consumatorilor sunt suficient de relevante şi semnificative încât să justifice opţiunea legiuitorului de a le aplica un regim juridic distinct.

104. Cu referire la criticile prevederilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, Curtea reţine, în plus faţă de ceea ce reiese din motivarea Curţii din Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or, dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii - legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cele ale liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor.” [paragraful 16].

105. Prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 22 mai 2017, Curtea constată că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, care este menită să împiedice mina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată. Mai mult, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care instanţa judecătorească admite contestaţia formulată de profesionist, prestaţiile băneşti datorate în temeiul contractului de credit trebuie executate întocmai, creditorul obligaţiei, în acest caz, având dreptul şi la repararea prejudiciului, în măsura în care instanţa judecătorească a constatat reaua-credinţă a debitorului în exercitarea dreptului său la notificarea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

106. Cu privire la invocarea art. 148 din Constituţie, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea a reţinut că, în cauzele deduse judecăţii, prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2Q08/48/CE şi 2013/36/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 148 nu au incidenţă în cauză.

107. În fine, referitor la prevederile art. 11 teza întâi prin raportare la celelalte dispoziţii ale Legii nr. 77/2016 criticate în prezenta cauză, respectiv dispoziţiile art. 1, art. 5, art. 6 alin. (1) şi art. 10, Curtea reţine că toate considerentele anterioare sunt aplicabile mutatis mutandis. În plus, reiterează cele reţinute în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 cu privire la criticile aduse din perspectiva art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată: „Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19), a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres, în cadrul alin. (1), o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59-60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate”. Curtea va respinge, prin urmare, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

108. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a două din Legea nr. 77/2016 privind darea în piaţă a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţii ridicate de Societatea Credit Europe Ipotecar IFN - SA, Credit Europe Bank N.V., Societatea Credit Europe Bank România - S.A., Societatea Garanţi Bank - S.A., C.E.C. Bank - S.A. şi de Societatea Bancpost - SA, în Dosarul nr. 32.970/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 20.483/300/2016, nr. 22.742/300/2016 şi nr. 15.936/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 27.100/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în dosarele nr. 17.165/4/2016, nr. 20.832/4/2016 şi nr. 24.945/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 25.223/302/2016, nr. 12.383/303/2016, nr. 22.333/303/2016, nr. 23.589/303/2016, nr. 14.642/303/2016, nr. 18.894/303/2016 şi nr. 19.535/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.053/314/2016 al Judecătoriei Suceava, în dosarele nr. 5.874/306/2016 şi nr. 11.764/306/2016 ale Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, în dosarele nr. 15.926/180/2016, nr. 10.084/180/2016 şi nr. 14.877/180/2016 ale judecătoriei Bacău - Secţia civilă, în dosarele nr. 5.284/333/2016 şi nr. 4.466/333/2016 ale Judecătoriei Vaslui, în Dosarul nr. 13.368/288/2016 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, în dosarele nr. 15.449/281/2016, nr. 19.884/281/2016, nr. 14.325/281/2016 şi nr. 13.623/281/2016 ale Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 10.233/233/2016, nr. 14.754/233/2016, nr. 13.586/233/2016 şi nr. 14.063/233/2016 ale Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.947/740/2016 al Judecătoriei Alexandria, în dosarele nr. 36.711/245/2016, nr. 23.322/245/2016 şi nr. 19 701/245/2016 ale Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.795/305/2016 al judecătoriei Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 18.088/55/2016 al Judecătoriei Arad - Secţia civilă, în dosarele nr. 10.054/280/2016 şi nr. 19.932/280/2016 ale Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 8.884/225/2016 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, în dosarele nr. 2.276/263/2016 şi nr. 4.890/263/2016 ale Judecătoriei Motru, în Dosarul nr. 2.006/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeş, în Dosarul nr. 23.652/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 12.033/1.748/2016 al Judecătoriei Cornetu, în Dosarul nr. 5.319/182/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă, precum şi 1h Dosarul nr. 2.589/277/2016 al Judecătoriei Pătârlagele.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriilor Sectoarelor 1,2, 3, 4 şi 6 Bucureşti - Secţiile civile, Judecătoriei Suceava, Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă, Judecătoriei Bacău - Secţia civilă, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilă, Judecătoriei Ploieşti - Secţia civilă, Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă, Judecătoriei Alexandria, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Sfântu Gheorghe, Judecătoriei Arad - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, Judecătoriei Vaslui, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Curtea de Argeş, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Baia Mare - Secţia civilă şi Judecătoriei Pătârlagele şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 518/2016 privind transmiterea unei părţi dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în administrarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Guvernului nr. 518/2016 privind transmiterea unei părţi dintr-un imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale în administrarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 1 august 2016, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Construcţia prevăzută la alin. (1) presupune realizarea întregii infrastructuri necesare instalării unei staţii fixe de monitorizare radio şi goniometrie, inclusiv realizarea racordurilor pentru utilităţi, execuţia de lucrări civile specifice şi realizarea împrejmuirilor necesare pentru protecţia infrastructurii realizate ori a echipamentelor instalate.”

2. La articolul 2, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Termenul stabilit conform prevederilor alin. (1) se extinde cu 36 de luni.”

3. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul nerespectării termenului stabilit conform prevederilor alin. (11), partea din imobil transmisă în administrarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, în condiţiile art. 1 alin. (1), trece în administrarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.”

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale,

Ionel-Sorinel Vasilca

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii,

Sorin Mihai Grindeanu

 

Bucureşti, 22 noiembrie 2017.

Nr. 841.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 9 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul generai al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 9 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Ialomiţa, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Albeşti - sectoarele cadastrale nr. 10, 11 şi 13;

b) unitatea administrativ-teritorială Andrăşeşti - sectoarele cadastrale nr. 2, 3 şi 5;

c) unitatea administrativ-teritorială Armăşeşti - sectoarele cadastrale nr. 1, 2, 3, 4 şi 5;

d) unitatea administrativ-teritorială Făcăeni - sectoarele cadastrale nr. 16, 17, 18, 19 şi 20;

e) unitatea administrativ-teritorială Giurgeni - sectoarele cadastrale nr. 8, 9, 11, 12, 13, 16 şi 19;

f) unitatea administrativ-teritorială Gura Ialomiţei - sectoarele cadastrale nr. 5, 7, 8, 9 şi 10;

g) unitatea administrativ-teritorială Moviliţa - sectoarele cadastrale nr. 2, 3, 9 şi 10;

h) unitatea administrativ-teritorială Traian - sectoarele cadastrale nr. 1, 8, 9 şi 10;

i) unitatea administrativ-teritorială Vlădeni - sectoarele cadastrale nr. 1, 2, 7, 8, 9, 10, 11,12, 13 şi 14.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1-9 la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-9*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. 1.402.


*) Anexele nr. 1-9 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: IALOMIŢA

UAT: ALBEŞTI

Sectoare: 10, 11, 13

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Satu Mare

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Satu Mare, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Ardud - sectoarele cadastrale nr. 3, 125, 200 şi 220;

b) unitatea administrativ-teritorială Beltiug - sectoarele cadastrale nr. 2, 4, 5, 48, 51, 52 şi 58;

c) unitatea administrativ-teritorială Gherţa Mică - sectoarele cadastrale nr. 5, 34 şi 35;

d) unitatea administrativ-teritorială Hodod - sectoarele cadastrale nr. 22, 25, 26, 27 şi 29.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1-4 la prezentul ordin,

Art. 3. - Anexele nr. 1-4*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2017.

Nr. 1.403.


*) Anexele nr. 1-4 sunt reproduse în facsimil.

 

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: SATU MARE

UAT: ARDUD

Sectoare: 3, 125,.200, 220


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.