MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 839/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 839         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 octombrie 2017

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

200. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

938. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016

 

201. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

939. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 443 din 22 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (3) din Codul penal

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

347. - Ordin al preşedintelui Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc nr. 141/2013 privind aprobarea modelelor utilizate de personalul din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru legitimaţia de serviciu, insignă, ordinul de serviciu permanent, procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, chitanţier şi invitaţie

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

PETRU-GABRIEL VLASE

 

Bucureşti, 16 octombrie 2017.

Nr. 200.

 

ACORD

Intre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania, denumite în continuare părţi contractante, în scopul asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, schimbate direct sau prin intermediul altor instituţii publice ori persoane juridice de drept public sau privat care gestionează informaţii clasificate transmise de cealaltă parte contractantă, şi în cadrul activităţilor care cad sub incidenţa responsabilităţii autorităţilor competente de securitate ale părţilor contractante, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

 

(1) Prezentul acord va sta la baza tuturor activităţilor în cadrul cărora sunt schimbate, în conformitate cu reglementările naţionale, informaţii clasificate între părţile contractante, prin intermediul autorităţilor competente de securitate sau prin intermediul altor instituţii publice ori persoane juridice de drept public sau privat.

Aceasta are în vedere următoarele situaţii:

a) cooperarea între părţile contractante în domeniul apărării naţionale şi orice alte aspecte legate de securitatea naţională;

b) proiectele comune, contractele sau alte forme de cooperare bilaterală între instituţii publice ori persoane juridice de drept public sau privat în domeniul apărării naţionale şi orice alt aspect legat de securitatea naţională;

c) înstrăinarea de echipamente, produse şi know-how.

(2) Prezentul acord nu va afecta obligaţiile celor două părţi contractante ce derivă din alte acorduri internaţionale şi nu va fi folosit împotriva intereselor, securităţii şi integrităţii teritoriale ale altor state.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

În sensul prezentului acord:

a) „informaţie clasificată” înseamnă orice informaţie, document sau material, indiferent de forma sa fizică şi căreia i s-a atribuit un anumit nivel de clasificare în conformitate cu reglementările naţionale şi care va fi protejată corespunzător;

b) „contract clasificat” înseamnă: acordul între contractanţi şi contractori prin care se stabilesc şi se definesc drepturile şi obligaţiile acestora şi care conţine sau implică accesul la Informaţii clasificate;

c) „contractor” înseamnă instituţia publică ori persoana juridică de drept public sau privat care atribuie un contract clasificat;

d) „contractant” înseamnă persoana juridică de drept public sau privat care participă la o procedură de atribuire care implică accesul la informaţii clasificate sau căreia i s-a atribuit şi care derulează un contract clasificat;

e) „compromiterea informaţiei clasificate” înseamnă situaţia când, din cauza unui incident de securitate, informaţiile clasificate şi-au pierdut confidenţialitatea, integritatea sau disponibilitatea;

f) „certificatul de securitate a personalului” înseamnă documentul emis conform reglementărilor naţionale care atestă faptul că, în exercitarea atribuţiilor, titularul acestuia poate avea acces la informaţii clasificate de un anumit nivel de clasificare, cu respectarea principiului „necesităţii de a cunoaşte”;

g) „certificatul de securitate industrială” înseamnă documentul emis conform reglementărilor naţionale care confirmă că, din punctul de vedere al securităţii, un contractant îndeplineşte cerinţele minime pentru gestionarea informaţiilor clasificate, în scopul participării la o procedură de atribuire, sau este abilitat să efectueze activităţi legate de derularea unui contract clasificat;

h) „necesitatea de a cunoaşte” înseamnă principiul pentru aplicarea căruia accesul la informaţii clasificate se acordă individual, şi anume numai acelor persoane care, pentru îndeplinirea atribuţiilor, lucrează cu informaţii clasificate sau trebuie să aibă acces la asemenea informaţii;

i) „autoritatea competentă de securitate” înseamnă instituţia cu autoritate la nivel naţional care, în conformitate cu reglementările naţionale, asigură implementarea unitară a măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate. Aceste autorităţi sunt menţionate la art. 3;

j) „autoritate desemnată de securitate” înseamnă instituţia care, în conformitate cu reglementările naţionale, este abilitată să stabilească şi să implementeze, pentru domeniul său de activitate şi responsabilitate, structuri şi măsuri proprii privind coordonarea şi controlul activităţii referitoare la protecţia informaţiilor clasificate.

 

ARTICOLUL 3

Autorităţile competente de securitate

 

(1) Autorităţile competente de securitate responsabile, la nivel naţional, de implementarea şi controlul măsurilor luate în aplicarea prevederilor prezentului acord sunt:

 

În România

În Republica Federală Germania

Guvernul României Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS)

Str. Mureş nr. 4, sectorul 1 RO-Bucureştl

1. Autoritatea Naţională de Securitate (principalul interlocutor):

Ministerul Federal de Interne Alt-Moabit 101 D-10557 Berlin

2. Autoritatea de securitate desemnată pentru protecţia secretului în economie: Ministerul Federal al Economiei şi Energiei D-53107 Bonn

3. Autoritatea de securitate desemnată pentru protecţia secretului în domeniul militar: Ministerul Federal al Apărării D-53003 Bonn

 

(2) Părţile contractante se vor informa reciproc în scris asupra oricăror modificări ale competenţelor sau ale adreselor autorităţilor competente de securitate menţionate la alin. (1), în măsura în care acestea sunt relevante pentru cooperarea în cadrul prezentului acord.

 

ARTICOLUL 4

Nivelurile de clasificare

 

(1) Nivelurile de clasificare ce se aplică informaţiilor schimbate în cadrul prezentului acord sunt:

a) pentru România: STRICT SECRET DE IMPORTANTĂ DEOSEBITĂ, STRICT SECRET, SECRET ŞI SECRET DE SERVICIU;

b) pentru Republica Federală Germania: STRENG GEHEIM, GEHEIM, VS-VERTRAULICH şi VS-FÜR DEN DIENSTGEBRAUCH.

(2) Nivelurile de clasificare pentru România sunt definite după cum urmează:

a) STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ se atribuie informaţiilor a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale;

b) STRICT SECRET se atribuie informaţiilor a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale;

c) SECRET se atribuie informaţiilor a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale;

d) SECRET DE SERVICIU se atribuie informaţiilor a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

(3) Nivelurile de clasificare pentru Republica Federală

Germania sunt definite după cum urmează:

a) STRENG GEHEIM, în situaţia în care cunoaşterea de către persoane neautorizate poate pune în pericol existenţa sau interese vitale ale Republicii Federale Germania sau ale unuia dintre landurile sale;

b) GEHEIM, în situaţia în care cunoaşterea de către persoane neautorizate poate pune în pericol securitatea Republicii Federale Germania sau a unuia dintre landurile sale sau dacă poate provoca daune grave intereselor lor;

c) VS-VERTRAULICH, în situaţia în care cunoaşterea de către persoane neautorizate poate dăuna intereselor Republicii Federale Germania sau intereselor unuia dintre landurile sale;

d) VS-FÜR DEN DIENSTGEBRAUCH, în situaţia în care cunoaşterea de către persoane neautorizate poate fi în dezavantajul Republicii Federale Germania sau al unuia dintre landurile sale.

(4) Părţile contractante au stabilit că echivalenţa nivelurilor de clasificare naţionale este următoarea:

 

România

Republica Federală Germania

STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ

STRENG GEHEIM

STRICT SECRET

GEHEIM

SECRET

VS-VERTRAULICH

SECRET DE SERVICIU

VS-FUR DEN DIENSTGEBRAUCH

 

(5) Partea contractantă primitoare va marca informaţiile clasificate schimbate, primite sau produse cu nivel de clasificare echivalent cu cel atribuit informaţiilor clasificate de partea contractantă emitentă şi le va acorda acelaşi grad de protecţie prevăzut pentru propriile informaţii clasificate cu nivel echivalent de clasificare.

 

ARTICOLUL 5

Protecţia informaţiilor clasificate

 

(1) în conformitate cu reglementările naţionale, părţile contractante vor lua măsuri adecvate pentru protecţia informaţiilor clasificate care sunt transmise, primite sau produse între instituţii publice ori persoane juridice de drept public sau privat din statele lor.

(2) Partea contractantă primitoare şi alte instituţii publice ori persoanele juridice de drept public sau privat nu vor utiliza un nivel mai scăzut de clasificare pentru informaţiile clasificate primite şi nici nu vor declasifica aceste informaţii, fără acordul prealabil scris al autorităţii competente de securitate a părţii contractante emitente. Autoritatea competentă de securitate a părţii contractante emitente va informa autoritatea competentă de securitate a părţii contractante primitoare asupra oricăror modificări ale nivelului de clasificare a informaţiilor clasificate schimbate.

(3) Multiplicarea sau modificarea, în orice mod, a informaţiilor clasificate primite se va face numai cu acordul scris al emitentului. Toate copiile de pe informaţiile clasificate vor fi marcate cu acelaşi nivel de clasificare ca şi originalul şi vor fi protejate în aceeaşi manieră ca şi informaţiile clasificate originale. Numărul de copii va fi limitat la cel necesar scopurilor oficiale.

(4) Informaţiile clasificate vor fi distruse numai cu acordul prealabil scris sau la solicitarea părţii contractante emitente, în conformitate cu reglementările naţionale ale părţilor contractante, astfel încât reconstituirea, integrală sau parţială, a acestora să fie imposibilă. Partea contractantă primitoare va notifica de îndată părţii contractante emitente distrugerea informaţiilor clasificate. În cazul în care partea contractantă emitentă nu îşi dă acordul cu privire la distrugerea unor informaţii clasificate, acestea îi vor fi returnate.

(5) Informaţiile cu nivel de clasificare STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ/STRENG GEHEIM nu vor fi distruse, ci vor fi returnate părţii contractante emitente. În cazul unui pericol iminent, aceste informaţii trebuie distruse şi fără o autorizare prealabilă. Autoritatea competentă de securitate a părţii contractante emitente va fi imediat notificată despre distrugere şi împrejurările acesteia.

(6) Accesul în zonele şi în obiectivele în care se desfăşoară activităţi ce implică folosirea informaţiilor clasificate sau unde se stochează astfel de informaţii va fi permis exclusiv persoanelor care deţin certificat de securitate a personalului corespunzător clasificării acelor informaţii clasificate, cu respectarea principiului „necesităţii de a cunoaşte”.

(7) Accesul la informaţii clasificate este permis, cu respectarea principiului „necesităţii de a cunoaşte”, exclusiv persoanelor care deţin certificat de securitate a personalului valabil pentru clasificarea informaţiilor la care este necesar accesul.

 

ARTICOLUL 6

Certificatul de securitate a personalului

 

(1) Fiecare parte contractantă va garanta că orice persoană care, în exercitarea atribuţiilor, necesită acces la informaţii clasificate deţine un certificat de securitate a personalului valabil şi de nivel corespunzător.

(2) Certificatul de securitate a personalului va fi eliberat în urma verificării de securitate efectuate în conformitate cu reglementările naţionale ale părţilor contractante, corespunzător nivelului de exigenţă cerut pentru accesul la informaţii clasificate naţionale cu nivel de clasificare echivalent.

(3) La cerere, autorităţile competente de securitate sau, după caz, autorităţile desemnate de securitate, cu respectarea reglementărilor naţionale. Îşi vor acorda asistenţă reciprocă la procedurile de verificare privind eliberarea certificatului de securitate a personalului şi a certificatului de securitate industrială. În acest sens se pot încheia înţelegeri specifice între autorităţile competente de securitate sau, după caz, autorităţile desemnate de securitate.

(4) Părţile contractante îşi recunosc reciproc certificatele de securitate a personalului şi certificatele de securitate industrială eliberate în conformitate cu reglementările naţionale.

(5) Autorităţile competente de securitate se vor informa reciproc asupra oricăror modificări ale certificatelor de securitate a personalului şi certificatelor de securitate industrială, în special asupra cazurilor de retragere a acestora.

 

ARTICOLUL 7

Diseminarea informaţiilor clasificate

 

(1) Diseminarea informaţiilor clasificate către terţi poate avea loc numai cu acordul scris al autorităţii competente de securitate a părţii contractante emitente, care poate impune noi limitări asupra diseminării.

(2) Fiecare parte contractantă va asigura utilizarea informaţiilor clasificate primite de la cealaltă parte contractantă doar în scopul pentru care au fost transmise.

 

ARTICOLUL 8

Vizitele

 

(1) Vizitatorilor din teritoriul naţional al unei părţi contractante li se acordă, pe teritoriul naţional al celeilalte părţi contractante, acces la informaţii clasificate de nivel SECRET/VS-VERTRAULICH şi superior şi în zone şi obiective în care se lucrează cu acestea, numai cu aprobarea anterioară a autorităţii competente de securitate a părţii contractante ce urmează a fi vizitată. Vizitele care presupun accesul numai la informaţii clasificate SECRET DE SERVICIU/VS-FÜR DEN DIENSTGEBRAUCH pot fi convenite direct între funcţionarii de securitate ai vizitatorului şi obiectivului vizitat

(2) Cererea de vizită va trebui sa fie primită cu cel puţin douăzeci de zile lucrătoare înainte de vizita planificată. În cazuri urgente, autorităţile competente de securitate pot conveni un termen mai scurt.

(3) Autoritatea competentă de securitate a părţii contractante care primeşte cererea de vizită va informa în timp util autoritatea competentă de securitate a părţii contractante solicitante despre decizia luată.

(4) După aprobarea vizitei, autoritatea competentă de securitate a părţii contractante pe al cărei teritoriu urmează a se efectua vizita va asigura transmiterea unei copii a cererii de vizită funcţionarului de securitate al instituţiei, obiectivului sau organizaţiei ce urmează a fi vizitată.

(5) Valabilitatea autorizaţiei de vizită nu va depăşi douăsprezece luni.

(6) Pentru fiecare contract clasificat, părţile contractante pot conveni liste cu persoanele autorizate să efectueze vizite periodice. Aceste liste sunt valabile pentru o perioadă de douăsprezece luni.

(7) După ce listele au fost aprobate de către părţile contractante, detaliile ulterioare privind vizitele se vor stabili direct între reprezentanţii organizaţiilor implicate, în conformitate cu termenii şi condiţiile convenite.

(8) Cererea de vizită va fi înaintată în limba ţării ce urmează a fi vizitată sau în limba engleză şi va conţine următoarele date:

a) numele şi prenumele, data şi locul naşterii, precum şi numărul paşaportului sau al actului de identitate al vizitatorului;

b) cetăţenia vizitatorului;

c) funcţia vizitatorului şi numele autorităţii sau entităţii pe care o reprezintă;

d) nivelul autorizării de acces la informaţii clasificate deţinute de vizitator;

e) scopul vizitei şi data sau perioada prevăzută pentru vizită;

f) menţionarea instituţiilor, persoanelor de contact şi a obiectivelor ce urmează a fi vizitate.

(9) Fiecare parte contractantă va garanta protecţia datelor cu caracter personal ale vizitatorilor în conformitate cu reglementările naţionale în domeniu.

 

ARTICOLUL 9

Securitatea industrială

 

(1) în cazul în care o parte contractantă, respectiv entităţile publice sau private de pe teritoriul acesteia, intenţionează să atribuie un contract clasificat unor entităţi publice sau private localizate pe teritoriul celeilalte părţi contractante, atunci partea contractantă în statul căreia urmează a fi derulat contractul clasificat îşi va asuma responsabilitatea de a proteja informaţiile clasificate referitoare la contract, în conformitate cu reglementările sale şi cu prevederile prezentului acord.

(2) înainte de atribuirea unui contract clasificat, contractorul solicită, prin autoritatea competentă de securitate a acestuia, de la autoritatea competentă de securitate a contractantului confirmarea existenţei unui certificat de securitate industrială care să ateste că respectivul contractant se află în coordonarea din punctul de vedere al protecţiei informaţiilor clasificate a autorităţii competente de securitate a părţii contractante şi că acesta a întreprins măsurile de protecţie a informaţiilor clasificate necesare pentru derularea contractului.

(3) Certificatul de securitate industrială este necesar şi în situaţia în care contractantul a fost invitat să prezinte o ofertă, iar în cadrul procedurii de licitaţie urmează să i se încredinţeze informaţii clasificate încă înainte de atribuirea contractului.

(4) Cererile de transmitere a confirmării existenţei certificatului de securitate industrială pentru contractanţi din teritoriul celeilalte părţi contractante vor conţine date referitoare la proiect, precum şi la natura, volumul şi nivelul de clasificare a informaţiilor clasificate ce urmează să fie transmise contractantului sau să fie generate de acesta,

(5) Confirmarea existenţei certificatului de securitate industrială va conţine denumirea completă a contractantului, adresa poştală a acestuia, numele funcţionarului de securitate, numerele de telefon şi fax, adresa de e-mail, precum şi nivelul de clasificare a informaţiilor până la care contractantul respectiv a întreprins măsuri de protecţie în conformitate cu reglementările naţionale.

(6) Autorităţile competente de securitate ale părţilor contractante se informează reciproc în legătură cu modificarea elementelor ce au stat la baza eliberării certificatelor de securitate industrială, în măsura în care este afectată protecţia informaţilor clasificate schimbate în cadrul prezentului acord,

(7) Schimbul de informări între autorităţile competente de securitate se efectuează în limba naţională a autorităţii care este informată sau în limba engleză.

(8) Confirmarea existenţei certificatului de securitate industrială şi cererile adresate autorităţilor competente de securitate ale părţilor contractante privind transmiterea confirmării certificatului de securitate industrială trebuie transmise în scris.

(9) Părţile contractante vor lua măsuri ca fiecare contract clasificat să cuprindă o anexă de securitate elaborată de contractor, care va conţine cel puţin date referitoare la:

a) volumul şi nivelurile de clasificare ale informaţiilor clasificate ce urmează să fie transmise contractantului sau să fie generate de acesta;

b) măsurile de protecţie ce trebuie aplicate de contractant;

c) procedura de comunicare a modificărilor survenite în legătură cu nivelurile de clasificare;

d) modalitatea de transport al informaţiilor clasificate;

e) obligaţia de a notifica orice compromitere reală sau posibilă a informaţiilor clasificate,

(10) Un exemplar al anexei de securitate va fi transmis autorităţii competente de securitate a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează să se deruleze contractul clasificat.

(11) Subcontractantul trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe de securitate ca şi contractantul.

 

ARTICOLUL 10

Transmiterea informaţiilor clasificată

 

(1) Informaţiile clasificate se transmit prin curier diplomatic sau militar ori pe alte căi convenite de autorităţile competente de securitate. Informaţiile clasificate STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ/STRENG GEHEIM se transmit numai prin curier diplomatic. Autoritatea competentă de securitate a părţii contractante primitoare va confirma în scris primirea informaţiilor clasificate.

(2) Dacă există un volum mare de informaţii clasificate ce trebuie transmise, autorităţile competente de securitate vor conveni modalităţile de transport, ruta şi măsurile de securitate pentru fiecare caz în parte.

(3) Autorităţile competente de securitate pot conveni, în situaţii excepţionale, pentru un proiect precizat cu exactitate, ca informaţiile clasificate cu nivel de clasificare SECRET/VS-VERTRAULICH şi STRICT SECRET/GEHEIM să poată fi transportate prin alte căi decât cele prevăzute la alin. (1) şi numai atunci când utilizarea căilor prevăzute la alin. (1) ar aduce prejudicii securităţii naţionale sau ar afecta derularea unui contract clasificat. În astfel de cazuri se vor îndeplini următoarele cerinţe minime:

a) transportatorul trebuie să fie autorizat conform reglementărilor naţionale pentru acces la informaţii clasificate

cu nivel de clasificare corespunzător;

b) la entitatea expeditoare trebuie să rămână o listă a informaţiilor clasificate transportate; un exemplar al acestei liste va fi înmânat destinatarului în vederea transmiterii lui către autoritatea competentă de securitate;

c) informaţiile clasificate trebuie să fie ambalate în conformitate cu reglementările naţionale ale părţii contractante trimiţătoare;

d) predarea informaţiilor clasificate trebuie efectuată pe baza confirmării primirii;

e) transportatorul trebuie să aibă asupra sa o dovadă de curier eliberată în conformitate cu reglementările naţionale.

(4) Informaţiile clasificate de nivel SECRET/VS-VERTRAULICH şi STRICT SECRET/GEHEIM pot fi transmise criptat numai prin intermediul unor sisteme informatice şi de comunicaţii acreditate de autorităţile competente de securitate. Informaţiile clasificate de nivel SECRET DE SERVICIU/VS-FÜR DEN DIENSTGEBRAUCH pot fi transmise criptat prin intermediul sistemelor informatice şi de comunicaţii publice, cu utilizarea unor mijloace de criptare certificate de autorităţile competente de securitate. Părţile contractante vor recunoaşte reciproc certificarea sistemelor informatice şi de comunicaţii proprii folosite pentru stocarea şi procesarea informaţiilor clasificate primite. În cazul interconectării, părţile contractante vor conveni de comun acord asupra mijloacelor de criptare folosite pentru schimbul de informaţii clasificate.

 

ARTICOLUL 11

Compromiterea informaţiilor clasificate

 

(1) Părţile contractante se vor informa în scris, cu promptitudine, cu privire la producerea oricărei compromiteri reale sau presupuse a informaţiilor clasificate.

(2) Investigaţia oricărei compromiteri a informaţiilor clasificate se va efectua, fără întârziere, în conformitate cu reglementările naţionale ale pârtii contractante pe teritoriul căreia s-a produs compromiterea. Dacă este necesar, autorităţile competente de securitate vor coopera în această investigaţie.

(3) Autoritatea competentă de securitate a părţii contractante pe teritoriul statului căreia a avut loc compromiterea informaţiilor clasificate va informa în scris autoritatea competentă de securitate a celeilalte părţi contractante despre circumstanţele compromiterii informaţiilor clasificate, întinderea prejudiciului, măsurile adoptate pentru diminuarea proporţiilor prejudiciului şi rezultatul investigaţiei.

 

ARTICOLUL 12

Soluţionarea diferendelor

 

Diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord vor fi soluţionate exclusiv prin negocieri între autorităţile competente de securitate ale părţilor contractante. În timpul negocierilor, părţile contractante continuă îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezentul acord.

 

ARTICOLUL 13

Costuri

 

Fiecare parte contractantă va suporta eventualele costuri legate de aplicarea prezentului acord în conformitate cu reglementările proprii. Costurile generate de o parte contractantă nu vor putea fi impuse celeilalte părţi contractante.

 

ARTICOLUL 14

Consultări

 

(1) Autorităţile competente de securitate ale părţilor contractante se informează reciproc, la cerere, în legătură cu prevederile În vigoare referitoare la protecţia informaţiilor clasificate

(2) Pentru a asigura o cooperare strânsă în aplicarea prezentului acord, autorităţile competente de securitate se consultă reciproc, la cerere.

(3) Fiecare parte contractantă va permite celeilalte părţi contractante efectuarea de vizite pe teritoriul propriu efectuate de reprezentanţi ai autorităţilor competente de securitate sau autorităţilor desemnate de securitate pentru consultări în legătură cu organizarea şi procedurile de securitate în vigoare pentru protecţia informaţiilor clasificate primite. Detaliile vizitelor sunt stabilite de comun acord de către autorităţile competente de securitate sau între autorităţile desemnate de securitate.

 

ARTICOLUL 15

Dispoziţii finale

 

(1) Prezentul acord este încheiat pe perioadă nedeterminată.

(2) Prezentul acord intră în vigoare în ziua în care Guvernul României notifică Guvernului Republicii Federale Germania îndeplinirea procedurilor interne pentru intrarea în vigoare. Decisivă este ziua în care a fost primită notificarea.

(3) Fiecare parte contractantă poate denunţa prezentul acord în scris, pe cale diplomatică, cu respectarea unui termen de şase luni. Termenul începe să curgă în momentul primirii notificării. În cazul denunţării, informaţiile clasificate transmise în baza prezentului acord sau generate de către contractant vor fi gestionate conform prevederilor prezentului acord, atât timp cât clasificarea existentă justifică acest lucru.

(4) Prezentul acord poate fi modificat de comun acord de către părţile contractante, în formă scrisă. Asemenea modificări intră în vigoare în conformitate cu alin. (2).

(5) Odată cu intrarea în vigoare a prezentului acord, Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la 24 noiembrie 1997 Sa Bucureşti, îşi încetează valabilitatea. Din acest moment, toate informaţiile clasificate transmise vor fi protejate conform prevederilor prezentului acord,

(6) înregistrarea prezentului acord la Secretariatul Naţiunilor Unite, în conformitate cu articolul 102 al Cartei Naţiunilor Unite, va fi efectuată fără întârziere, după intrarea în vigoare, de către partea contractantă pe teritoriul căreia a fost încheiat acordul. Cealaltă parte contractantă este informată în legătură cu efectuarea înregistrării, prin indicarea numărului de înregistrare ONU, de îndată ce aceasta a fost confirmată de către Secretariatul Naţiunilor Unite.

 

Semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016, în două exemplare originale, fiecare în limbile germană şi română, fiecare text fiind autentic în egală măsură.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Republicii Federale Germania,

prof. univ. dr. Marius Petrescu,

Werner Hans Lauk,

secretar de stat,

ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar

directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

al Republicii Federale Germania în România

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 14 decembrie 2016, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 octombrie 2017.

Nr. 938.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

PETRU-GABRIEL VLASE

 

Bucureşti, 16 octombrie 2017.

Nr. 201.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia, denumite în continuare „părţi”,

în spiritul acordurilor bilaterale şi multilaterale deja semnate pe probleme politice şi de securitate, precum şi în vederea intensificării cooperării politice, militare şi economice,

recunoscând rolul important al cooperării reciproce dintre părţi în stabilizarea păcii, a securităţii internaţionale şi a încrederii reciproce,

cunoscând faptul că buna cooperare poate face necesar un schimb de informaţii clasificate între părţi, dorind să stabilească un set de reguli care să reglementeze protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Scopul şi domeniul de aplicare

 

(1) Scopul prezentului acord este de a asigura protecţia informaţiilor clasificate schimbate sau produse în procesul de cooperare dintre părţi sau dintre persoanele juridice din statele părţilor.

(2) Prezentul acord se aplică oricărei activităţi ce implică schimbul de informaţii clasificate şi care se derulează sau urmează a se derula între părţi sau între persoanele juridice din statele părţilor.

(3) Prezentul acord nu va afecta obligaţiile celor două părţi ce derivă din alte acorduri internaţionale şi nu va fi folosit împotriva intereselor, securităţii şi integrităţii teritoriale ale altor state.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

În sensul prezentului acord:

a) informaţie clasificată înseamnă orice informaţie, document sau material, indiferent de forma fizică a acesteia, căreia i s-a atribuit un anumit nivel de clasificare în conformitate cu legislaţiile statelor părţilor şi care va fi protejată corespunzător;

b) nivel de clasificare înseamnă o categorie care, în conformitate cu legislaţia statului părţii, determină anumite restricţii privind accesul la informaţii clasificate, măsuri de protecţie şi marcaje;

c) contract clasificat înseamnă orice contract, acord sau proiect care conţine sau implică accesul la informaţii clasificate sau în baza căruia sunt generate astfel de informaţii;

d) incident de securitate înseamnă o acţiune sau omisiune contrară legislaţiei statului părţii care are sau poate avea drept rezultat dezvăluirea sau distrugerea neautorizată, însuşirea ilegală, deteriorarea sau pierderea informaţiilor clasificate;

e) partea emitentă înseamnă partea, inclusiv persoane juridice de drept public sau privat din statul părţii respective, care generează şi transmite informaţii clasificate;

f) partea primitoare înseamnă partea, inclusiv autorităţile de stat, persoanele juridice de drept public sau privat din statul părţii respective, care primeşte informaţii clasificate;

g) certificat de securitate a personalului înseamnă un document emis în conformitate cu legislaţia statului părţii în baza unei decizii pozitive prin care se atestă faptul că o persoană poate avea acces la informaţii clasificate;

h) certificat de securitate industrială înseamnă un document emis în conformitate cu legislaţia statului părţii în baza unei decizii pozitive prin care se atestă capacitatea fizică şi organizatorică de a desfăşura activităţi legate de un contract clasificat;

i) autoritate competentă de securitate înseamnă instituţia menţionată la art. 3, învestită cu autoritate la nivel naţional, care, în conformitate cu legislaţiile statelor părţilor, asigură implementarea unitară a măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate;

j) necesitatea de a cunoaşte înseamnă principiul conform căruia accesul la informaţii clasificate poate fi acordat numai acelor persoane îndreptăţite să cunoască astfel de informaţii, în virtutea îndatoririlor lor de serviciu, în contextul în care aceste informaţii au fost transmise părţii primitoare.

 

ARTICOLUL 3

Autorităţile competente de securitate

 

(1) Autorităţile competente de securitate responsabile pentru implementarea prezentului acord sunt:

a) în România:

Guvernul României

Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat;

b) în Republica Macedonia:

Directoratul pentru Securitatea Informaţiilor Clasificate.

(2) Părţile se vor informa reciproc, pe canale diplomatice, despre orice modificare relevantă cu privire la autorităţile competente de securitate.

(3) în vederea realizării şi menţinerii unor standarde de securitate similare, autorităţile competente de securitate îşi vor furniza, la cerere, informaţii referitoare la standardele, procedurile şi practicile de securitate aplicate de părţi pentru protecţia informaţiilor clasificate. În acest scop, autorităţile competente de securitate pot conveni şi asupra unor vizite reciproce efectuate de persoane autorizate în ambele state.

(4) Dacă este necesar, autorităţile competente de securitate pot încheia aranjamente de securitate pe aspecte tehnice specifice privind implementarea prezentului acord.

 

ARTICOLUL 4

Echivalenţa nivelurilor de clasificare

 

Părţile stabilesc următoarele echivalenţe ale nivelurilor de clasificare naţionale:

 

În România

În Republica Macedonia

STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ

ДPЖABHA TAJHA

STRICT SECRET

CTPOΓO ДOBEPЛИBO

SECRET

ДOBEPЛИBO

SECRET DE SERVICIU

ИHTEPHO

 

ARTICOLUL 5

Certificatele de securitate şi accesul la informaţii clasificate

 

(1) Accesul la informaţii clasificate şi/sau în locaţiile şi incintele unde se desfăşoară activităţi ce implică informaţii clasificate sau unde sunt stocate astfel de informaţii este permis, cu respectarea principiului „necesitatea de a cunoaşte”, numai persoanelor autorizate sau care deţin certificat de securitate a personalului, valabil pentru nivelul de clasificare a informaţiilor pentru care este necesar accesul.

(2) La cerere, părţile, prin intermediul autorităţilor competente de securitate, vor confirma faptul că unei persoane fizice sau unui obiectiv industrial i s-a acordat certificat de securitate a personalului, respectiv certificat de securitate industrială înainte ca aceasta să aibă acces la informaţiile clasificate ale părţii emitente.

(3) Autorităţile competente de securitate se vor informa reciproc asupra tuturor modificărilor cu privire la certificatele de securitate a personalului şi la certificatele de securitate industrială conexe activităţilor de cooperare derulate în baza prezentului acord.

(4) La cerere, autorităţile competente de securitate ale părţilor, respectând legislaţiile statelor acestora, îşi vor acorda asistenţă reciprocă cu privire la eliberarea certificatelor de securitate a personalului sau a certificatelor de securitate industrială pentru proprii cetăţeni care locuiesc pe teritoriul statului celeilalte părţi sau pentru obiectivele industriale amplasate pe teritoriul statului celeilalte părţi.

(5) Părţile îşi vor recunoaşte reciproc certificatele de securitate a personalului şi certificatele de securitate industrială privind accesul la informaţiile clasificate schimbate sau generate în baza prezentului acord şi emise conform legislaţiilor statelor părţilor.

 

ARTICOLUL 6

Măsuri de protecţie

 

(1) în conformitate cu prezentul acord şi legislaţiile statelor părţilor, părţile vor implementa toate măsurile corespunzătoare pentru protecţia informaţiilor clasificate schimbate sau generate în baza acestui acord. Părţile vor asigura pentru informaţiile clasificate primite acelaşi nivel de protecţie ca şi pentru informaţiile clasificate naţionale având nivel de clasificare echivalent, în conformitate cu art. 4.

(2) Partea primitoare va marca informaţiile clasificate primite cu propriile niveluri de clasificare naţionale, în conformitate cu echivalenţele prevăzute la art. 4.

(3) Partea primitoare nu va scădea nivelul de clasificare al informaţiilor clasificate primite şi nici nu va declasifica aceste informaţii fără acordul prealabil scris al părţii emitente. Partea emitentă va informa partea primitoare, prin Autoritatea competentă de securitate, asupra oricăror modificări survenite în nivelurile de clasificare ale informaţiilor schimbate.

(4) Atribuirea unui nivel de clasificare pentru informaţiile clasificate create în comun, modificarea acestuia sau declasificarea acestor informaţii se va realiza cu acordul reciproc al părţilor.

(5) Fiecare parte se va asigura că informaţiile clasificate primite de la cealaltă parte vor fi utilizate doar în scopul pentru care acestea au fost transmise. Partea emitentă poate impune cerinţe specifice pentru informaţiile clasificate transmise.

(6) Traducerea şi multiplicarea informaţiilor clasificate se vor realiza conform următoarelor proceduri:

a) persoanele trebuie să deţină certificate de securitate a personalului corespunzătoare;

b) traducerea şi copia vor fi marcate şi protejate în acelaşi mod ca şi informaţiile clasificate originale;

c) traducerile şi numărul copiilor se vor limita la cel necesar scopurilor oficiale;

d) traducerea va conţine o notă corespunzătoare în limba în care a fost efectuată traducerea, în care se va specifica faptul că aceasta conţine informaţii clasificate primite de la partea emitentă.

(7) informaţiile clasificate marcate STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ/ ДPЖABHA TAJHA şi STRICT SECRET/ CTPOΓO ДOBEPЛИBO vor fi multiplicate şi traduse numai după primirea acordului scris din partea Autorităţii competente de securitate a părţii emitente.

(8) Distrugerea informaţiilor clasificate se va realiza în conformitate cu legislaţia statului părţii primitoare astfel încât reconstrucţia parţială sau totală a acestora să nu fie posibilă. Partea emitentă va fi imediat notificată cu privire la distrugere, informaţiile clasificate STRICT SECRET DE IMPORTANŢĂ DEOSEBITĂ/ ДPЖABHA TAJHA nu vor fi distruse, ci returnate părţii emitente.

(9) în cazul în care este imposibilă protejarea sau returnarea informaţiilor clasificate generate sau transmise în baza prezentului acord, acestea vor fi distruse imediat. Partea primitoare va notifica în cel mai scurt timp partea emitentă cu privire la distrugerea informaţiilor clasificate.

(10) Partea primitoare nu va disemina informaţiile clasificate primite sau create în comun în baza prezentului acord către niciun terţ, organizaţie internaţională, entitate sau cetăţean al unui terţ, fără acordul prealabil scris al părţii emitente.

 

ARTICOLUL 7

Transmiterea informaţiilor clasificate

 

(1) Informaţiile clasificate vor fi transmise prin canale diplomatice, curieri militari sau alte mijloace convenite de autorităţile competente de securitate. Partea primitoare va confirma în scris primirea informaţiilor clasificate.

(2) Dacă există un volum mare de informaţii clasificate ce trebuie transmis, autorităţile competente de securitate vor conveni mijloacele de transport, traseul şi măsurile de securitate pentru fiecare caz în parte,

(3) informaţiile clasificate vor fi transmise electronic în formă criptată, prin utilizarea mijloacelor şi dispozitivelor criptografice acceptate reciproc de autorităţile competente de securitate în conformitate cu legislaţiile statelor acestora,

(4) Dacă este necesar, serviciile de securitate şi informaţii din statele părţilor pot schimba reciproc informaţii clasificate din domeniul lor de activitate în mod direct şi prin modalităţi stabilite în comun.

 

ARTICOLUL 8

Vizite

 

(1) Vizitele ce implică acces la informaţii clasificate efectuate de cetăţenii din statul uneia dintre părţi pe teritoriul statului celeilalte părţi sunt supuse autorizării scrise prealabile a autorităţii competente de securitate a părţii gazdă, în conformitate cu legislaţia statului acesteia,

(2) Cererea de vizită va fi transmisă cu cel puţin douăzeci de zile înainte de vizită, prin intermediul autorităţilor competente de securitate, dacă acestea nu au convenit altfel. În cazuri urgente, cererea de vizită va fi transmisă cu cel puţin cinci zile lucrătoare în avans.

(3) Cererea de vizită va cuprinde:

a) numele şi prenumele vizitatorului, data şi locul naşterii, cetăţenia, numărul paşaportului sau al cărţii de identitate;

b) numele instituţiei, obiectivului sau organizaţiei pe care o reprezintă sau din care face parte;

c) denumirea şi adresa instituţiei, obiectivului sau organizaţiei ce urmează a fi vizitată;

d) confirmarea deţinerii certificatului de securitate a personalului al vizitatorului, valabilitatea acestuia şi nivelul de clasificare a informaţiilor până la care acesta poate acorda acces vizitatorului;

e) obiectivul şi scopul vizitei sau vizitelor;

f) data şi durata preconizate pentru vizita sau vizitele solicitate, iar în cazul vizitelor repetate, se va menţiona perioada totală a acestora;

g) numele şi numărul de telefon ale persoanei de contact din cadrul instituţiei, obiectivului sau organizaţiei ce urmează a fi vizitate, contactele anterioare şi orice alte informaţii utile pentru justificarea vizitei sau vizitelor;

h) data, semnătura şi ştampila oficială a Autorităţii competente de securitate.

(4) Autoritatea competentă de securitate a părţii care primeşte cererea de vizită va informa în timp util autoritatea competentă de securitate a părţii solicitante cu privire la decizia luată.

(5) După aprobarea vizitei, autoritatea competentă de securitate a părţii gazdă va transmite funcţionarului de securitate din instituţia, obiectivul sau organizaţia ce urmează a fi vizitată un exemplar al cererii de vizită.

(6) Valabilitatea autorizaţiei de vizită nu va depăşi douăsprezece luni.

(7) în cazul contractelor clasificate, părţile pot conveni asupra unor liste de persoane autorizate pentru efectuarea de vizite repetate. Aceste liste sunt valabile pentru o perioadă iniţială de douăsprezece luni. Detaliile privind vizitele repetate vor fi stabilite direct de reprezentanţii organizaţiilor implicate, în conformitate cu termenii şi condiţiile convenite.

(8) Toţi vizitatorii vor respecta reglementările şi instrucţiunile de securitate ale părţii gazdă.

(9) Părţile vor garanta protecţia datelor personale ale vizitatorilor în conformitate cu legislaţiile statelor acestora.

 

ARTICOLUL 9

Contracte clasificate

 

(1) în cazul în care o parte sau o persoană juridică din statul său intenţionează să încheie un contract clasificat ce urmează a se derula pe teritoriul statului celeilalte părţi, atunci partea pe teritoriul căreia se derulează contractul îşi va asuma responsabilitatea de a proteja informaţiile clasificate legate de contract, în conformitate cu legislaţia statului său şi cu prezentul acord.

(2) La cerere, autorităţile competente de securitate vor confirma dacă au fost eliberate certificate de securitate a personalului şi certificate de securitate industrială corespunzătoare persoanelor şi contractanţilor propuşi să participe la negocierile precontractuale sau la derularea contractelor clasificate anterior accesării de către aceştia a informaţiilor clasificate ale părţii emitente.

(3) Fiecare contract clasificat încheiat între contractanţi, în conformitate cu prevederile prezentului acord, va cuprinde o anexă de securitate corespunzătoare în care sunt menţionate cel puţin următoarele aspecte:

a) lista informaţiilor clasificate gestionate în cadrul contractului clasificat şi nivelurile de clasificare ale acestora;

b) procedura de comunicare a modificărilor apărute în nivelurile de clasificare ale informaţiilor schimbate;

c) canale de comunicare şi mijloace de transmitere electromagnetică;

d) procedura de transport a informaţiilor clasificate;

e) obligaţia de a informa despre orice incident de securitate survenit efectiv sau posibil,

(4) O copie a anexei de securitate a oricărui contract clasificat va fi transmisă autorităţii competente de securitate a părţii pe teritoriul căreia urmează să se deruleze contractul clasificat în vederea asigurării unui control de securitate corespunzător,

(5) Contractele clasificate care implică informaţii SECRET DE SERVICIU/ ИHTEPHO vor conţine o clauză în care sunt specificate măsurile minime ce urmează a fi implementate pentru protecţia acestei categorii de informaţii clasificate.

(6) Toţi subcontractanţii trebuie să îndeplinească aceleaşi obligaţii de securitate ca şi contractantul.

(7) Autorităţile competente de securitate pot conveni asupra unor vizite reciproce în vederea analizării eficienţei măsurilor adoptate de contractant sau subcontractant pentru protecţia informaţiilor clasificate vehiculate în contractul clasificat.

(8) Alte proceduri detaliate referitoare la contractele clasificate pot fi convenite între autorităţile competente de securitate ale părţilor.

 

ARTICOLUL 10

Incidente de securitate

 

(1) în cazul producerii unui incident de securitate care implică informaţii clasificate emise şi primite de la cealaltă parte, autoritatea competentă de securitate din statul în care s-a produs incidentul de securitate va informa imediat autoritatea competentă de securitate a părţii emitente şi va asigura investigaţia de securitate adecvată. Dacă este necesar, părţile vor coopera pe parcursul investigaţiei.

(2) în situaţia în care incidentul de securitate are loc pe teritoriul unui stat terţ, autoritatea competentă de securitate a părţii care a transmis informaţiile va acţiona conform alin. (1).

(3) în oricare dintre cazuri, autoritatea competentă de securitate a părţii primitoare va informa în scris autoritatea competentă de securitate a părţii emitente cu privire la circumstanţele producerii incidentului de securitate, întinderea prejudiciului, măsurile adoptate pentru diminuarea prejudiciului şi rezultatul investigaţiei, în oricare dintre cazuri notificarea respectivă trebuie să cuprindă suficiente detalii pentru ca partea emitentă să poată evalua pe deplin consecinţele.

 

ARTICOLUL 11

Soluţionarea diferendelor

 

Orice diferend privind interpretarea sau implementarea prezentului acord se va soluţiona prin consultări între părţi şi nu va fi deferit spre soluţionare unei instanţe naţionale sau internaţionale ori unui terţ. Pe durata consultărilor, părţile vor continua să-şi îndeplinească obligaţiile ce derivă din prezentul acord.

 

ARTICOLUL 12

Cheltuieli

 

Fiecare parte va suporta cheltuielile proprii generate de implementarea prezentului acord.

 

ARTICOLUL 13

Dispoziţii finale

 

(1) Prezentul acord se încheie pe o perioadă nedeterminată de timp şi intră în vigoare la data primirii ultimei notificări scrise prin care părţile se informează reciproc de faptul că au fost îndeplinite cerinţele necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) Prezentul acord poate fi amendat în orice moment pe baza consimţământului scris al părţilor. Modificările respective vor intra în vigoare în conformitate cu alin. (1).

(3) Părţile se vor informa reciproc, cu promptitudine, cu privire la orice modificări survenite în legislaţiile statelor acestora care ar putea afecta protecţia informaţiilor clasificate în baza prezentului acord. Într-o asemenea situaţie, părţile se vor consulta în legătură cu oportunitatea unor posibile modificări ale prezentului acord, între timp, informaţiile clasificate vor continua să fie protejate aşa cum s-a prevăzut în acesta.

(4) Fiecare parte are dreptul să denunţe oricând, în scris, prezentul acord. În acest caz, valabilitatea acestuia expiră după şase (6) luni de la data la care notificarea de denunţare a fost primită de cealaltă parte.

(5) Chiar şi în situaţia denunţării prezentului acord, toate informaţiile clasificate schimbate în baza acestuia vor continua să fie protejate în conformitate cu prevederile stipulate până când partea emitentă dispensează partea primitoare de această obligaţie.

Încheiat la Bucureşti la 4 august 2016, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, macedoneană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Republicii Macedonia,

prof. univ. dr. Marius Petrescu,

dr. Aleksandar Nacev,

secretar de stat,

directorul Directoratului pentru Securitatea Informaţiilor

directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin, (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Macedonia privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 4 august 2016, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 16 octombrie 2017.

Nr. 939.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 443

din 22 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (3) din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop -- magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin, (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Gruia Stoica în Dosarul nr. 8.056/99/2015/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.420 D/2016.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Mircea Popescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, drept chestiune prealabilă, reprezentantul Ministerului Public depune la dosarul cauzei o încheiere pronunţată de Tribunalul laşi, în prezenta cauză, din care rezultă modul în care a fost începută şi întreruptă urmărirea penală în dosarul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

4. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care prezintă, pe scurt, situaţia procesuală care a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că nu orice act întreruptiv de prescripţie poate fi extins la ceilalţi participanţi la săvârşirea infracţiunii, câtă vreme aceştia se află în situaţii procesuale diferite. Se arată că soluţia juridică contrară este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 24, raportate la cele ale art. 16, coroborate cu prevederile art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, autorul excepţiei depune concluzii scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se arată că, din încheierea depusă la dosar, reiese că autorul excepţiei a fost acuzat de săvârşirea a trei infracţiuni, respectiv organizarea unui grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălare de bani, fapte săvârşite în perioada 2003-2005. Potrivit aceleiaşi încheieri, urmărirea penală faţă de acesta a fost începută pe data de 26 aprilie 2006. Prin urmare, întreruperea cursului prescripţiei s-a produs prin efectuarea unui act de procedură chiar faţă de autorul excepţiei, iar prevederile art. 155 alin. (3) din Codul penal nu au legătură cu prezenta cauză. Pe fond se arată că prescripţia răspunderii penale priveşte fapta săvârşită şi este firesc ca, atunci când organele judiciare realizează acte cu privire la respectiva faptă, să se întrerupă cursul acesteia, faţă de toţi participanţi la comiterea acesteia.

Se mai susţine că nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a dreptului la apărare, întrucât, pentru existenţa dreptului fundamental anterior menţionat, trebuie să existe o acuzaţie. Se face, în acest sens, trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind menţionată, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 236 din 19 aprilie 2016, prin care s-a arătat că dreptul la apărare poate exista doar în situaţia formulării unei acuzaţii împotriva titularului acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 21 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.056/99/2015/a1, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Gruia Stoica într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, cauză în care a fost invocată, în favoarea autorului excepţiei, prescripţia răspunderii penale,

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat încalcă dreptul la apărare, în toate componentele sale, şi, în consecinţă, dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 paragraful 3 din Convenţie, în cazul persoanelor în privinţa cărora procesul penal fie încă nu a început, fie nu a fost desfăşurat. Se arată că prevederile art. 155 alin. (3) din Codul penai au ca efect faptul că, în mod nepermis, un act de drept procesual penal, rezultat al unui raport juridic de drept procesual penal, dintre o persoană determinată şi stat, dobândeşte efecte depline în legătură cu răspunderea penală a unei persoane care are calitatea de terţ faţă de respectivul raport juridic. Se susţine că o astfel de reglementare lasă deschisă calea arbitrariului şi creează premisele unor abuzuri de drept de natură să violeze grav dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare. Se arată că, în acest fel, se creează premisele juridice ale derulării unui întreg proces penai, fără ca persoana în privinţa căreia textul criticat produce efecte să fie introdusă în cauză sau fără ca aceasta să fie informată cu privire la natura acuzaţiilor ce i se aduc pentru a-şi putea exercita în mod efectiv dreptul la apărare.

8. Se susţine, de asemenea, încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, prin faptul că acesta creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată, între persoane care se află în situaţii juridice similare, având calitatea de participanţi la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Criteriul stabilit de legiuitor pentru acordarea unui regim juridic diferit este acela al momentului exercitării acţiunii penale, care nu poate fi imputat persoanelor vizate de dispoziţiile art. 155 alin. (3) din Codul penal. Se susţine că textul criticat creează un regim juridic mai favorabil pentru acei participanţi la săvârşirea infracţiunii faţă de care s-a desfăşurat procesul penal, întrucât aceştia au asigurate toate garanţiile procesuale specifice dreptului la apărare.

9. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că instituţia prescripţiei răspunderii penale vizează infracţiunea în materialitatea sa şi produce efecte în rem, incidenţa acesteia determinând înlăturarea răspunderii penale pentru o faptă determinată indiferent de persoana care a săvârşit-o. Prin urmare, atunci când infracţiunea este săvârşită în participaţie, orice activitate procesuală obiectivă efectuată faţă de oricare dintre participanţi produce efecte şi faţă de ceilalţi participanţi, ceea ce se întâmplă şi în cazul întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, participanţii aflându-se în aceeaşi situaţie juridică şi faptică, întrucât sunt persoane care au săvârşit împreună o infracţiune. Aşa fiind, se susţine că dispoziţiile art. 155 alin. (3) din Codul penal nu creează discriminare între participanţii la procesul penal. Se arată, de asemenea, că prevederile legale criticate nu încalcă nici dreptul la apărare al participanţilor la procesul penal şi că aceştia beneficiază de toate garanţiile procesuale specifice dreptului anterior menţionat.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că instituţia prescripţiei răspunderii penale vizează infracţiunea în materialitatea sa, producând efecte în rem, având ca finalitate stingerea unui raport juridic penal de conflict, născut în urma săvârşirii unei infracţiuni, ca urmare a nerealizării tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate într-un termen prevăzut de lege, astfel încât scopul legii penale să fie realizat cât mai eficient, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. Prin urmare, se arată Că, în cazul în care o infracţiune este săvârşită în participaţie penală, orice act procedural, făcut faţă de oricare dintre participanţi, produce efecte faţă de toţi participanţii, întrucât aceştia se află în aceeaşi situaţie juridică având în vedere calitatea lor de persoane care au săvârşit împreună o infracţiune. Pentru aceste motive se susţine că textul criticat nu încalcă prevederile art. 16 alin, (1) şi art. 24 din Constituţie.

12. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile art. 155 alin. (3) din Codul penal nu creează discriminare între diferitele categorii de participanţi la săvârşirea infracţiunii, ci constituie o reflectare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se susţine că infracţiunea este unică şi este rezultatul contribuţiilor tuturor făptuitorilor, constituind temeiul răspunderii lor penale. Se arată că, pentru acest motiv, este firesc ca întreruperea cursului prescripţiei să îşi producă efecte faţă de toţi participanţii.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/19*92, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 155 alin. (3) din Codul penal, care au următorul cuprins: „întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre ei.”

16. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 24 cu privire la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajată ca urmare a încălcării unei dispoziţii de drept penal, fapt ce dă naştere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârşirii infracţiunii, raport ce are ca părţi statul, pe de o parte, şi persoana care săvârşeşte infracţiunea, pe de altă parte. Conţinutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârşit infracţiunea, prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare, prevăzute de legea penală, şi din obligaţia persoanei în cauză de a executa sancţiunea aplicată.

18. Dintre principiile care guvernează răspunderea penală prezintă relevanţă din perspectiva prezentei analize principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituţie şi art. 1 din Codul penal, potrivit căruia faptele care constituie infracţiuni şi pedepsele aplicabile în cazul săvârşirii lor sunt prevăzute prin legea penală. Acelaşi principiu se regăseşte, indirect, şi la art. 15 alin, (2) din Codul penal, conform căruia infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale. Principiul legalităţii răspunderii penale este completat cu principiul caracterului personal al acesteia, conform căruia răspunderea penală poate fi angajată numai cu privire la persoana care a săvârşit o infracţiune şi la participanţii la comiterea acesteia. În fine, un alt principiu aplicabil răspunderii penale este cel al prescriptibitităţii răspunderii penale.

19. Potrivit acestuia din urmă, dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni se stinge, dacă acesta nu este exercitat într-un anumit interval de timp. Prescripţia răspunderii penale are la bază ideea că, pentru a-şi atinge scopul, acela al realizării ordinii de drept, răspunderea penală trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii, întrucât doar în acest fel poate fi realizată prevenţia generală şi cea specială şi poate fi creat, pe de o parte, sentimentul de securitate a valorilor sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, încrederea în autoritatea legii. Cu cât răspunderea penală este angajată mai târziu faţă de data săvârşirii infracţiunii, cu atât eficienţa ei scade, rezonanţa socială a săvârşirii infracţiunii se diminuează, iar stabilirea răspunderii penale pentru săvârşirea infracţiunii nu mai apare ca necesară, deoarece urmările acesteia ar fi putut fi înlăturate sau şterse. Totodată, în intervalul de timp scurs de la săvârşirea infracţiunii, autorul acesteia, sub presiunea ameninţării răspunderii penale, se poate îndrepta, fără a mai fi necesară aplicarea unei pedepse.

20. Prin urmare, pentru a nu lăsa nesoluţionate sine die raporturi juridice de conflict, legiuitorul a reglementat prescripţia răspunderii penale drept cauză de înlăturare a răspunderii penale. Prescripţia răspunderii penale este reglementată la art. 153-156 din Codul penal. Aşa fiind, prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict şi, prin aceasta, în stingerea dreptului statului de a trage la răspundere penală persoana care săvârşeşte o infracţiune, după trecerea unui anumit interval de timp de la data comiterii acesteia, respectiv după scurgerea termenului de prescripţie. În acest sens, termenele de prescripţie sunt reglementate la art. 154 din Codul penal, în funcţie de natura şi gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile în cazul cărora se aplică.

21. Pentru a avea ca efect înlăturarea răspunderii penale, termenul de prescripţie trebuie să curgă fără intervenţia niciunui act de natură a readuce în conştiinţa publică fapta comisă. Altfel spus, orice activitate ce are ca efect readucerea în atenţia societăţii a faptului săvârşirii infracţiunii întrerupe cursul prescripţiei şi amână producerea efectelor sale. În acest sens, art. 155 alin. (1) din Codul penal prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi art. 155, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

22. În acest context se ridică problema efectelor întreruperii termenului de prescripţie, în situaţia comiterii unei infracţiuni, în participaţie, de către mai multe persoane. Pentru această ipoteză juridică, legiuitorul a prevăzut, la art. 155 alin. (3) din Codul penal, că întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă actul de întrerupere priveşte numai pe unii dintre aceştia.

23. Soluţia juridică anterior menţionată este determinată de însăşi natura instituţiei prescripţiei, care, astfel cum s-a arătat, semnifică diminuarea rezonanţei sociale a săvârşirii infracţiunii, până la uitarea ei de către membrii societăţii. Aceasta presupune O perspectivă de ansamblu asupra tuturor faptelor comise, indiferent de aspectul săvârşirii lor de către o singură persoană sau de către mai multe persoane, în calitate de coautori, instigatori sau complici. Prin urmare, prescripţia răspunderii penale produce efecte în rem, prin raportare la faptele de natură penală săvârşite, şi nu in personam, în mod diferit pentru fiecare participant în parte. De altfel, soluţia contrară ar fi de natură a afecta însăşi substanţa instituţiei prescripţiei, aceea de consecinţă a atenuării impactului social al faptelor de natură penală comise, şi ar transforma-o pe aceasta într-un mijloc juridic ce ar avea ca scop o absolvire a persoanei de aplicarea pedepsei penale, înlocuind, astfel, semnificaţia instituţiei prescripţiei răspunderii penale cu unul dintre efectele acesteia. În cazul infracţiunilor săvârşite în participaţie, o astfel de soluţie ar determina acordarea, în mod diferit, de la un participant la celălalt, a unei forme de iertare socială, după cum în privinţa acestora au fost făcute sau nu au fost făcute acte de procedură în cauză. Or, aceasta ar reprezenta o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, prin crearea unui regim juridic mai favorabil pentru persoanele care au luat parte la săvârşirea infracţiunii, dar cu privire la care nu au fost realizate acte de procedură în cauză, care, însă, se află în aceeaşi situaţie juridică cu persoanele care, având aceeaşi calitate, de participanţi la săvârşirea infracţiunii, au fost supuse unor astfel de acte.

24. Distinct de cele anterior menţionate, aşa cum, de altfel, a fost precizat mai sus, termenul de prescripţie reprezintă intervalul de timp în care organele judiciare îşi pot exercita dreptul de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni şi de a aplica pedepse pentru faptele comise, privite obiectiv, în ansamblul lor, şi nu subiectiv, din perspectiva persoanelor care au participat la comiterea acestora. Prin urmare, împlinirea acestui termen are ca efect decăderea organelor judiciare din dreptul anterior menţionat. Aşa fiind, este firesc ca îndeplinirea oricărui act de procedură în privinţa faptelor comise să aibă ca efect debutul unui nou termen de prescripţie cu privire la ansamblul faptelor care, împreună, formează infracţiunea sau infracţiunile urmărite, până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, conform art. 155 alin. (4) din Codul penai. În cazul în care aceste infracţiuni au fost săvârşite în participaţie, acelaşi efect se va produce, independent de persoanele care le comit sau îşi aduc aportul la săvârşirea lor. Doar în acest fel poate fi atinsă finalitatea procesului penal, care constă în aflarea adevărului, principiu prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală.

25. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile art. 155 alin. (3) din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ci constituie o aplicaţie a acestora în domeniul dreptului penal substanţial.

26. Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 6 paragraful 3 din Convenţie ce reglementează dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât garanţiile specifice drepturilor fundamentale anterior referite sunt asigurate prin norme de drept procesual penal, şi nu prin dispoziţii de drept penal substanţial (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 85 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragrafele 19-20).

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată Gruia Stoica în Dosarul nr. 8.056/99/2015/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 155 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc nr. 141/2013 privind aprobarea modelelor utilizate de personalul din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru legitimaţia de serviciu, insignă, ordinul de serviciu permanent, procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, chitanţier şi invitaţie

 

Având în vedere dispoziţiile:

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 6 alin. (10) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 298/2013 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatului de aprobare nr. 49.739 din data de 5.10.2017 emis de către Direcţia generală de supraveghere şi control şi aprobat de preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc,

în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc nr. 141/2013 privind aprobarea modelelor utilizate de personalul din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru legitimaţia de serviciu, insignă, ordinul de serviciu permanent, procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, chitanţier şi invitaţie, publicat În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 28 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

ORDIN

privind aprobarea unor modele utilizate de personalul din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru legitimaţia de serviciu, insignă, ordinul de serviciu permanent, procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, chitanţier, invitaţie, sigiliu metalic pentru ceară şi Sigiliu sub formă autocolantă cu hologramă aplicată”

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Se aprobă modelele utilizate de personalul din cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru legitimaţia de serviciu, insignă, ordinul de serviciu permanent, procesul-verbal, procesul-verbal de constatare şi sancţionarea contravenţiilor, chitanţier, invitaţie, sigiliu metalic pentru ceară şi sigiliu sub formă autocolantă cu hologramă aplicată.

(2) Modelele prevăzute la alin. (1) sunt prezentate în anexele nr. 1-9, care fac parte integrantă din prezentul ordin.”

3. După anexa nr. 7 se introduc două noi anexe, anexele nr. 8 şi 9, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin direcţia de specialitate, va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin şi orice dispoziţie contrară îşi încetează aplicabilitatea.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc,

Dan Iliovici

 

Bucureşti, 5 octombrie 2017.

Nr. 347.

 

ANEXA Nr. 1*)

(Anexa nr. 8 la Ordinul nr. 141/2013)

 

Descriere sigiliu metalic pentru ceară:

Forma: rotundă, în două cercuri concentrice. În cercul din mijloc, în partea de sus, sunt înscrise cu majuscule literele ONJN (acronimul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc), în centru este stema României, iar dedesubt, cu cifre, este înscrisă seria.


*) Sigiliul metalic pentru ceară este reprodus în facsimil.

 

ANEXA Nr. 2*)

(Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 141/2013)

 

 

ATENŢIE!

0000

SIGILIU*)

Înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat

 

 

constituie infracţiune şi se pedepseşte conform

 

 

prevederilor legale

 

 

Descriere sigiliu sub formă autocolantă cu hologramă aplicată:

În partea stângă:

Sigla Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc Descriere:

Forma: rotundă, în două cercuri concentrice. În cercul din mijloc, pe fondul Tricolorului României, în partea de sus, este stema României, cu contur negru, Iar dedesubt, cu majuscule, în relief, sunt înscrise cu litere albe ONJN (acronimul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc), în cercul exterior, pe fond auriu, cu litere negre, este înscrisă cu majuscule denumirea autorităţii „OFICIUL NAŢIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC”, cu înscrisul spre interior, iar în partea de jos, cu literele orientate vertical, într-un ribon inscripţionat „ROMÂNIA”.

Culori: roşu, galben şi albastru sidefat, auriu, negru, alb. În partea centrală:

Sintagma ,ATENŢIEI înlăturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat constituie infracţiune şi se pedepseşte conform prevederilor legale”

În partea dreaptă:

Seria mecanică unică formată din 6 cifre


*) Sigiliul sub formă autocolantă cu hologramă aplicată este reprodus în facsimil.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.