MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 734/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 734         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 12 septembrie 2017

 

SUMAR

 

DECRETE

 

863. - Decret pentru revocarea din funcţie a unui membru al Guvernului

 

864. - Decret pentru numirea unui membru al Guvernului

 

865. - Decret pentru numirea unui membru al Guvernului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 478 din 27 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

193. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate pentru aprobarea Listei unităţilor sanitare cu paturi pentru care s-a finalizat procesul de acreditare în luna august 2017

 

1.297. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor de interes naţional

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru revocarea din funcţie a unui membru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (2), art. 100 alin. (1) şi ale art. 106 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 5 şi 7 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea prim-ministrului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se revocă din funcţia de membru al Guvernului domnul Mihai-Viorel Fifor, ministrul economiei.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 12 septembrie 2017.

Nr. 863.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui membru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea prim-ministrului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Se numeşte în funcţia de membru al Guvernului domnul Mihai-Viorel Fifor, ministrul apărării naţionale.

Art. 2. - La data publicării prezentului decret în Monitorul Oficial al României încetează efectele Decretului nr. 861/2017 pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 6 septembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 12 septembrie 2017.

Nr. 864.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui membru al Guvernului

 

În temeiul prevederilor art. 85 alin. (2) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 10 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere propunerea prim-ministrului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se numeşte în funcţia de membru al Guvernului domnul Gheorghe Şimon, ministrul economiei.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 12 septembrie 2017.

Nr. 865.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 478

din 27 iunie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu, în Dosarul nr. 719/39/20157a 1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.270D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 6 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 719/39/20157a 1, Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liliana Teodoriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerilor formulate împotriva soluţiilor şi actelor procurorului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.

6. Curtea de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva soluţiei date de procuror şi care a fost supusă unei prime verificări efectuate de şeful parchetului competent finalizate prin respingerea plângerii, persoana interesată se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, împrejurare în care poate beneficia de serviciile unui apărător ales.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, soluţia adoptată de legiuitor ţine seama de faptul că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic-art. 132 alin. (1) din Constituţie - şi urmăreşte, totodată, fără a îngrădi accesul la justiţie, celeritatea procedurii judiciare. Deşi nu se mai poate adresa în continuare procurorului ierarhic superior celui care a soluţionat plângerea iniţială, persoana interesată poate contesta la judecătorul de cameră preliminară soluţia de clasare, potrivit art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, beneficiind în acest fel de acces la justiţie şi de dreptul de a se apăra personal sau prin apărător ales.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti îi revine legiuitorului, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Coroborând dispoziţiile legale criticate cu cele ale art. 340 din Codul de procedură penală, se desprinde concluzia că soluţia legislativă criticată nu aduce nicio atingere accesului liber la justiţie.

10. În sfârşit, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puţin o singură dată unei instanţei naţionale (a se vedea Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009).

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 339 alin. (5), cu denumirea marginală Plângerea împotriva actelor procurorului, din Codul de procedură penală, care, la data emiterii încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, aveau următorul conţinut:

„(5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot Fi atacate cu plângem la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.”

14. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei nu a arătat în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată dintre prevederile legale criticate şi dispoziţiile constituţionale pretins încălcate.

16. În jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011, Curtea a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat, Indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.

17. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia Hi care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine În mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate (a se vedea şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

18. Aşa fiind, deşi, în cauza de faţă, autoarea excepţiei se limitează la a indica doar textul legal criticat şi pe cel de referinţă, Curtea constată că se impune analiza pe fond a excepţiei ridicate, deoarece, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituţionalitate vizată de autoarea excepţiei, aceasta constând în faptul că ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor procurorului nu mai pot fi atacate cu o nouă plângere la procurorul ierarhic superior.

19. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic (... ]”. Ca o garanţie a respectării de către procurori a principiilor imparţialităţii şi legalităţii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic. Prin urmare, dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă o reflectare a exigenţelor constituţionale instituite de art. 132, fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile consacrate de art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală. Aceasta, întrucât părţile interesate nu sunt obstrucţionate în niciun fel în a-şi exercita dreptul la apărare în condiţiile prevăzute de lege, având deplina libertate de a-şi angaja un apărător ales care să le reprezinte interesele.

20. Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluţionării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, însă în formele şi modalităţile instituite de lege. Aşa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor procurorului nu mai pot fi atacate cu o nouă plângere la procurorul ierarhic superior, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie. De altfel, faptul că ordonanţele procurorilor nu mai pot fi atacate cu o nouă plângere la procurorul ierarhic superior nu reprezintă o dimensiune a accesului liber la justiţie. Practic, autorul nu se plânge de faptul că nu poate accesa prin intermediul normelor procedurale o instanţă judecătorească, ci că ar dori ca plângerea sa să fie soluţionată, aşadar nu judecată, de procurorul ierarhic superior. Or, o asemenea chestiune nu poate fi întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Constituţie, acest text legal reglementând accesul la justiţie, şi nu la diverse căi procedurale în cadrul ierarhiei Ministerului Public. Astfel, se previn abuzurile şi se asigură protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi în egală măsură ocrotite.

21. Aşa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la afectarea accesului liber la justiţie, deoarece cauza penală, odată rezolvată de către procuror, în condiţiile art. 327 din Codul de procedură penală, va putea fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluţia pronunţată.

22. Astfel, atunci când procurorul va emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră va verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

23. Atunci când procurorul va emite o ordonanţă prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, de asemenea, în faţa unui judecător de cameră preliminară în faţa căruia, în condiţiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

24. În sfârşit, atunci când procurorul va emite o ordonanţă prin care renunţă la urmărirea penală, ordonanţa astfel pronunţată va fi verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Ulterior, această ordonanţă se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă iar, în faţa acestuia, persoana care a făcut sesizarea, părţile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată vor putea releva aspecte de legalitate şi temeinicie a soluţiei pronunţate.

25. De altfel, aşa cum rezultă şi din cauza de faţă, autoarea excepţiei a avut posibilitatea de a supune cenzurii judecătorului de camera preliminară atât soluţia de clasare dispusă de către procuror, cât şi actele procurorului ierarhic superior emise de acesta în analiza legalităţii soluţiei pronunţate de către procurorul ierarhic inferior.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 719/39/2015*/a1 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i.

Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII ÎN SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru aprobarea Listei unităţilor sanitare cu paturi pentru care s-a finalizat procesul de acreditare în luna august 2017

 

Având în vedere Referatul Serviciului juridic şi relaţii internaţionale aprobat cu nr. 478/C.V. din data de 30 august 2017,

- prevederile art. 6 lit. e), art. 9 alin. (2), art. 11 alin. (10) lit. I) şi art. 13 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate;

- Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate nr. 85/2016 privind aprobarea categoriilor de acreditare a unităţilor sanitare cu paturi aferente primului ciclu de acreditare şi a modelului certificatului de acreditare a unităţilor sanitare cu paturi, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Lista unităţilor sanitare cu paturi pentru care s-a finalizat procesul de acreditare în luna august 2017, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate,

Vasile Cepoi

 

Bucureşti, 31 august 2017.

Nr. 193.

 

ANEXĂ

 

LISTA

unităţilor sanitare cu paturi pentru care s-a finalizat procesul de acreditare în luna august 2017

 

Nr. crt.

Denumirea unităţii sanitare cu paturi

Sediul

Codul de înregistrare fiscală

Raportul de acreditare

Ordinul de acreditare

Categoria de acreditare

Perioada de acreditare

1

Spitalul Clinic de Urgenţă Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri

Bucureşti, Calea Griviţei nr. 218, sectorul 1

4967072

462/CV/28,08.2017

185/30.08.2017

Acreditat

30.08.2017 - 29.08.2022

2

ADRIA MED - S.R.L. - Centrul Medical Galenus

Târgu Mureş, str. M. Viteazu nr. 31, judeţul Mureş

16877780

463/CV/28.08.2017

186/30.08.2017

Acreditat

30.08.2017 - 29.08.2022

3

Spitalul Orăşenesc Făurei

Făurei, Str. Păcii nr. 6, judeţul Brăila

4721239

464/CV/28.08.2017

188/30.08.2017

Neacreditat

 

4

Dr. Irimia - S.R.L.;

Self Control - S.R.L. - unitate sanitară cu paturi

Piteşti, str. Negru Vodă nr. 3-5, judeţul Argeş

21380034

465/CV/28.08.2017

187/30.08.2017

Neacreditat

 

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor de interes naţional

 

În temeiul prevederilor art. VII din Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind încadrarea în categorii a drumurilor de interes naţional, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 43/1998 pentru aprobarea Normelor privind încadrarea în categorii a drumurilor naţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 bis din 6 aprilie 1998, se abrogă.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Alexandru-Răzvan Cuc

 

Bucureşti, 30 august 2017.

Nr. 1.297.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind încadrarea în categorii a drumurilor de interes naţional

 

Art. 1. - În conformitate cu art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, drumurile de interes naţional se clasifică în următoarele categorii:

- autostrăzi;

- drumuri expres;

- drumuri naţionale europene (E);

- drumuri naţionale principale;

- drumuri naţionale secundare.

Art. 2. - Încadrarea drumurilor de interes naţional în categoriile menţionate la art. 1 se face pe baza următoarelor criterii:

a) autostrăzi: drumuri publice de interes naţional, rezervate exclusiv circulaţiei autovehiculelor, care nu deservesc proprietăţile riverane, prevăzute cu două căi unidirecţionale (separate printr-o zonă mediană), având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi o bandă de staţionare de urgenţă, cu intersecţii denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea autovehiculelor fiind permise numai în locuri special amenajate;

b) drumuri expres: drumuri publice de interes naţional accesibile numai prin noduri sau intersecţii reglementate, care pot fi interzise anumitor categorii de vehicule şi pe care oprirea voluntară şi staţionarea pe partea carosabilă sunt interzise;

c) drumuri naţionale europene (E); drumuri deschise traficului internaţional, a căror încadrare ca drumuri (E) se stabileşte în conformitate cu prevederile Acordului european asupra marilor drumuri de circulaţie internaţională (AGR);

d) drumuri naţionale principale: drumuri publice de interes naţional care asigură legătura capitalei ţării cu oraşele reşedinţă de judeţ, legăturile dintre acestea, precum şi cu punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României;

e) drumuri naţionale secundare: restul drumurilor naţionale, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la lit. a)-d).

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.