MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 749/2017

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 185 (XXIX) - Nr. 749         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 19 septembrie 2017

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

663. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte diplomatice, semnat la Bucureşti la 29 iunie 2017

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte diplomatice

 

670. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale „Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Cercetării şi Inovării

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

2.426. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru completarea Normelor metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii, inclusiv a bugetelor creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor fondurilor externe nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea de privatizare, gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare a acestora, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 720/2014

 

4.802. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea şi completarea Metodologiei de organizare a Programului „Şcoala după şcoală”, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.349/2011

 

4.815. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind aprobarea Calendarului de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ în anul şcolar 2017-2018

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 46 din 19 iunie 2017 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Rectificări la:

 - Hotărârea Guvernului nr. 903/2016;

 - Hotărârea Guvernului nr. 577/2017

 

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte diplomatice, semnat la Bucureşti la 29 iunie 2017

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte diplomatice, semnat la Bucureşti la 29 iunie 2017.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 13 septembrie 2017.

Nr. 663.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka cu privire la eliminarea obligaţiei vizei pentru titularii de paşapoarte diplomatice

 

Guvernul României şi Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka, denumite în continuare părţi contractante, în dorinţa de a promova în continuare relaţiile de prietenie dintre cele două state, pe bază de reciprocitate, prin facilitarea călătoriilor cetăţenilor statelor părţilor contractante, titulari de paşapoarte diplomatice pe teritoriul statelor lor, au convenit după cum urmează:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice valabile, pot intra, tranzita sau rămâne fără viză pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, pentru o perioadă care să nu depăşească 90 (nouăzeci) de zile în oricare 180 (o sută optzeci) de zile.

(2) De la data aplicării în totalitate a acquis-ului Schengen de Către România, calculul perioadei pentru care cetăţenii Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka au dreptul de a rămâne pe teritoriul României potrivit alineatului precedent se efectuează prin cumularea, în interiorul termenului de referinţă, a perioadelor de şedere pe teritoriul României cu perioadele de şedere pe teritoriul oricărui stat care aplică în totalitate acquis-ul Schengen.

(3) Primul alineat al articolului 1 al prezentului acord nu se aplică cetăţenilor titulari de paşapoarte diplomatice ai fiecărei părţi contractante, care intenţionează să rămână pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, pentru o perioadă mai mare decât cea prevăzută în prezentul acord, sau care intenţionează să se angajeze acolo. În aceste cazuri se obţine o viză de intrare şi, ulterior, un document care atestă dreptul de şedere în conformitate cu prevederile legale naţionale.

 

ARTICOLUL 2

 

(1) Membrii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare ale statului fiecărei părţi contractante pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice valabile, precum şi membrii lor de familie cu care gospodăresc împreună, ei înşişi titulari de paşapoarte diplomatice valabile, trebuie să obţină, anterior sosirii, vizele necesare în conformitate cu legislaţia internă a statului fiecărei părţi contractante.

(2) Viza menţionată la paragraful (1) va fi eliberată în cel mai scurt timp, fără perceperea vreunei taxe.

 

ARTICOLUL 3

 

Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante, titulari de paşapoarte diplomatice valabile, cărora li se aplică prevederile prezentului acord, pot intra şi ieşi de pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante prin toate punctele de frontieră deschise traficului internaţional de călători.

 

ARTICOLUL 4

 

Paşapoartele diplomatice ale cetăţenilor statului fiecărei părţi contractante trebuie să fi fost eliberate în ultimii 10 (zece) ani, valabile cel puţin 6 (şase) luni de la data intrării şi cel puţin 3 (trei) luni de la data preconizată a plecării de pe teritoriul celeilalte părţi.

 

ARTICOLUL 5

 

(1) Prezentul acord nu îi scuteşte pe cetăţenii statului fiecărei părţi contractante de obligaţia de a respecta legile şi reglementările celeilalte părţi contractante privind intrarea, şederea şi ieşirea străinilor.

(2) Părţile contractante îşi rezervă dreptul de a nu permite intrarea sau de a scurta şederea persoanelor considerate indezirabile sau care ar putea pune în pericol ordinea publică, sănătatea publică sau securitatea naţională.

 

ARTICOLUL 6

 

(1) Părţile contractante vor face schimb de specimene ale paşapoartelor lor diplomatice, pe canale diplomatice, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 30 (treizeci) de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(2) în cazul introducerii unor noi tipuri de paşapoarte diplomatice ori în cazul înlocuirii celor existente, părţile contractante vor face schimb de specimene, pe canale diplomatice, cu 30 (treizeci) de zile înainte de introducerea acestora.

(3) Părţile contractante se vor informa reciproc despre orice modificare a legilor şi reglementărilor lor naţionale privind eliberarea paşapoartelor.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Cetăţenii statului fiecărei părţi contractante care şi-au pierdut/deteriorat paşapoartele valabile prevăzute la art. 1 al prezentului acord sau cărora le-au fost furate aceste documente în timpul şederii pe teritoriul statului celeilalte părţi contractante vor informa despre aceasta autorităţile competente ale părţii contractante primitoare.

(2) Ei pot părăsi acel teritoriu pe baza documentelor de identitate valabile care le conferă dreptul de a trece frontiera, eliberate de o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului părţii contractante ai căror cetăţeni sunt, fără viză sau altă autorizaţie.

 

ARTICOLUL 8

 

Prezentul acord poate fi modificat cu consimţământul scris al părţilor contractante. Modificările vor intra în vigoare în conformitate cu articolul 11 alineatul 2.

 

ARTICOLUL 9

 

(1) Fiecare parte contractantă poate suspenda temporar prezentul acord fie în totalitate, fie în parte, pentru motive de protecţie a ordinii publice, sănătăţii publice sau securităţii naţionale.

(2) Decizia privind suspendarea va fi notificată celeilalte părţi contractante pe canale diplomatice, nu mai târziu de 48 (patruzeci şi opt) de ore înainte de intrarea sa în vigoare. Partea contractantă care a suspendat aplicarea prezentului acord va informa imediat cealaltă parte contractantă de îndată ce motivele suspendării au încetat să existe.

 

ARTICOLUL 10

 

(1) Fiecare parte contractantă poate denunţa prezentul acord dacă notifică în scris cealaltă parte contractantă pe canale diplomatice. Prezentul acord va înceta să se mai aplice în 30 (treizeci) de zile de la primirea unei asemenea notificări de către cealaltă parte contractantă.

(2) Orice diferend sau conflict privind interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului acord vor fi soluţionate amiabil prin consultări sau negocieri între părţile contractante.

 

ARTICOLUL 11

 

(1) Prezentul acord se încheie pe durată nedeterminată.

(2) Prezentul acord intră în vigoare în 30 (treizeci) de zile de la data primirii ultimei notificări prin care părţile contractante se informează reciproc, pe canale diplomatice, cu privire la îndeplinirea procedurilor prevăzute de legislaţiile lor naţionale pentru intrarea sa în vigoare.

 

Semnat la Bucureşti la 29 iunie 2017, în două exemplare originale, fiecare în limbile română, singhaleză şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul unor divergenţe de interpretare, va prevala textul în limba engleză.

 

Pentru Guvernul României,

Pentru Guvernul Republicii Democratice Socialiste Sri Lanka,

Monica Gheorghiţă,

Vasantha Senanayake,

secretar de stat

ministrul de stat al afacerilor externe

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale „Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Cercetării şi Inovării

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2017 nr. 6/2017,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2017 al Societăţii Comerciale „Institutul de Cercetări în Transporturi - INCERTRANS” - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Cercetării şi Inovării, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

MIHAI TUDOSE

Contrasemnează:

Ministrul cercetării şi inovării,

Puiu-Lucian Georgescu

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 13 septembrie 2017.

Nr. 670.

 

ANEXĂ

MINISTERUL CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Societatea Comercială INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN TRANSPORTURI - INCERTRANS - S.A.

Bucureşti, Calea Griviţei nr. 391-393, sectorul 1

C.I.F. RO 4282451

 

PROPUNEREA BUGETULUI DE VENITURI ŞI CHELTUIELI PE ANUL 2017

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent 2017

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

5.115,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

5.034,00

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

81,00

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

4.939,69

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

4.923,19

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

1,049,97

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

175,00

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

3.268,42

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

2.221,91

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

2.211,91

 

 

 

C2

bonusuri

14

10,00

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

443,57

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

602,94

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

429,79

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

16,50

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

175,31

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

29,97

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

145,34

 

1

 

Rezerve legale

25

7,27

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

101,09

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

36,99

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

45,63

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

31,11

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

14,52

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

55,23

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

512,35

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

36.99

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

55

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

52

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

3.560,75

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

3.544.73

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

96,81

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

965,73

 

8

 

Plăţi restante

55

0,00

 

9

 

Creanţe restante

56

339,41

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru completarea Normelor metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii, inclusiv a bugetelor creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor fondurilor externe nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea de privatizare, gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare a acestora, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 720/2014

 

În temeiul prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 6 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - După articolul 77 din Normele metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii, inclusiv a bugetelor creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor fondurilor externe nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea de privatizare, gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare a acestora, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 720/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 29 mai 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 771, cu următorul cuprins:

„Art. 771. - (1) Instituţiile publice înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, gestionează sumele aferente activităţilor economice pentru care sunt astfel înregistrate potrivit următoarei proceduri:

a) sumele reprezentând contravaloarea bunurilor livrate şi serviciilor prestate, exclusiv contravaloarea TVA, se încasează în următoarele conturi de disponibilităţi:

- 50.22.01 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul buget de stat aferent activităţilor economice desfăşurate»;

- 50.22,02 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul asigurărilor sociale de stat aferent activităţilor economice desfăşurate»;

- 50.22.03 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul asigurărilor pentru şomaj aferent activităţilor economice desfăşurate»;

- 50.22.04 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul FNUASS aferent activităţilor economice desfăşurate»;

- 50.22.05 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul bugetelor locale aferent activităţilor economice desfăşurate», deschise pe codurile de identificare fiscală atribuite în calitate de plătitor de TVA;

b) sumele reprezentând contravaloarea TVA aferentă bunurilor livrate şi serviciilor prestate se încasează în următoarele conturi de disponibilităţi:

- 50.22.11 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul buget de stat aferent activităţilor economice desfăşurate - contravaloare T.V.A.»;

- 50.22.12 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul asigurărilor sociale de stat aferent activităţilor economice desfăşurate - contravaloare T.V.A »;

- 50.22.13 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul asigurărilor pentru şomaj aferent activităţilor economice desfăşurate - contravaloare T.V.A »;

- 50.22.14 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul FNUASS aferent activităţilor economice desfăşurate - contravaloare T.V.A.»;

- 50.22.15 «Disponibil al instituţiilor publice din sectorul bugetelor locale aferent activităţilor economice desfăşurate - contravaloare T.V.A.», deschise pe codurile de identificare fiscală atribuite în calitate de plătitor de TVA şi ale căror coduri IBAN conţin şirul de caractere «TVA»;

c) prin conturile prevăzute la lit. b) se efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi în condiţiile prevederilor art. 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA;

d) sumele încasate în conturile prevăzute la lit. a) şi b) se virează de către instituţiile publice titulare ale conturilor în conturile de venituri bugetare cărora sumele respective se cuvin, deschise pe codul de identificare fiscală atribuit pentru activitatea curentă a instituţiilor publice respective, în termen de maximum două zile lucrătoare de la încasare;

e) instituţiile publice înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, efectuează cheltuielile bugetare în limita bugetelor aprobate, inclusiv plata TVA-ului datorat bugetului de stat şi contravaloarea TVA aferentă achiziţiilor de bunuri şi servicii care se achită în conturile de TVA ale furnizorilor/prestatorilor, din conturile de cheltuieli bugetare corespunzătoare deschise pe codul de identificare fiscală atribuit pentru activitatea curentă a instituţiilor publice respective, în limita creditelor bugetare deschise în acest scop.

(2) Conturile de disponibilităţi prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se deschid pe codul de identificare fiscală atribuit pentru activitatea curentă a instituţiilor publice respective.

(3) Conturile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) nu pot prezenta sold la finele exerciţiului bugetar.”

Art. II. - Prevederile art. I se aplică de către instituţiile publice înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2018. Prin excepţie, pentru instituţiile publice înregistrate în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care au optat pentru plata defalcată a TVA în perioada 1 octombrie-31 decembrie 2017, prevederile art. I se aplică începând cu data de 1 octombrie 2017.

Art. III. - Prevederile art. 77 din Normele metodologice privind execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome, instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii şi activităţilor finanţate integral din venituri proprii, inclusiv a bugetelor creditelor interne, bugetelor creditelor externe, bugetelor fondurilor externe nerambursabile, bugetelor fondului de risc şi bugetelor privind activitatea de privatizare, gestionate de instituţiile publice, indiferent de modalitatea de organizare şi finanţare a acestora, aprobate prin Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 720/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 23 mai 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă la data de 1 ianuarie 2018.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 13 septembrie 2017.

Nr. 2.426.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Metodologiei de organizare a Programului „Şcoala după şcoală”, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.349/2011

 

În conformitate cu prevederile art. 58 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Metodologia de organizare a Programului „Şcoala după şcoală”, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.349/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Programul «Şcoala după şcoală», denumit în continuare Programul SDS, este un program complementar programului şcolar obligatoriu care, prin modalităţi integrate de sprijin, are ca scop prevenirea abandonului şcolar şi a părăsirii timpurii a şcolii, creşterea performanţelor şcolare, învăţarea remedială, accelerarea învăţării prin activităţi educative, recreative şi de timp liber, dezvoltarea personală şi integrarea socială, precum şi menţinerea elevilor într-un spaţiu securizat, ca alternativă la petrecerea timpului liber în medii cu potenţial de dezvoltare a unui comportament deviant.1

2. La articolul 3, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Oferta de Program SDS este proiectată astfel încât să răspundă nevoilor tuturor elevilor şi, cu prioritate, nevoilor elevilor aparţinând grupurilor dezavantajate.

(3) Organizarea programului se face pe baza unui regulament intern de organizare a Programului SDS, elaborat de fiecare unitate de învăţământ, denumit în continuare regulament intern de organizare.”

3. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) în învăţământul primar, Programul SDS cuprinde activităţi de educaţie, complementare activităţii didactice, care se corelează cu activităţi de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor.

(2) Activităţile de educaţie, complementare activităţii didactice, cuprind următoarele tipuri de intervenţii:

a) supraveghere şi îndrumare în efectuarea temelor;

b) recuperare pentru elevii cu dificultăţi cognitive.

(3) Activităţile de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor cuprind următoarele tipuri de intervenţii:

a) recuperare pentru elevii cu tulburări emoţionale, tulburări de limbaj prin activităţi remediale, consiliere, alte activităţi specifice;

b) activităţi de dezvoltare pentru elevii capabili de performanţă;

c) activităţi de încurajare a lecturii independente;

d) autocunoaştere, intercunoaştere prin activităţi de dezvoltare emoţională şi socială;

e) activităţi practioaplicative pe diferite domenii (arte, ştiinţe, tehnologii, sport etc.);

f) proiecte tematice, propuse de către elevi sau părinţi, cadre didactice etc.;

g) activităţi fizice şi mişcare;

h) drumeţii/excursii/vizionări de spectacole şi altele asemenea.

(4) Fiecare unitate de învăţământ, în funcţie de grupul-ţintă, constituie module de pachete de activităţi din activităţile menţionate la alin. (3) sau prin combinarea activităţilor menţionate la alin. (3) cu cele de la alin. (2). Modificările intervenite în structura modulelor de pachete de activităţi se aduc la cunoştinţa părinţilor”

4. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) în învăţământul secundar, Programul SDS cuprinde activităţi de educaţie, complementare activităţii didactice, care se corelează cu activităţi de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor

(2) Pachetul de activităţi de educaţie,, complementare activităţii didactice, cuprinde activităţi de suport pentru efectuarea temelor şi activităţi remediale;

(3) Pachetul de activităţi de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor cuprinde:

a) asistenţă psihopedagogică pentru recuperarea decalajelor în învăţare:

b) consiliere psihologică;

c) consiliere în carieră;

d) activităţi pentru accelerarea învăţării şi pentru performanţă: pregătirea pentru participarea la competiţii şi olimpiade şcolare, la concursuri sportive şi artistice, pe discipline de învăţământ, la concursuri cu recunoaştere internaţională etc.; participarea/organizarea de festivaluri şi expoziţii; realizarea de publicaţii şcolare; participarea la activităţi de cooperare europeană (de exemplu Erasmus +);

e) activităţi de pregătire pentru viaţă: activităţi de autocunoaştere, activităţi care vizează dezvoltarea atitudinii active, integrarea şi implicarea socială (coduri de conduită, cetăţenie activă, atitudine responsabilă faţă de mediul înconjurător, dezvoltare durabilă etc.), activităţi pentru dezvoltarea capacităţii de comunicare şi gândire critică, activităţi de promovare a unui stil de viaţă sănătos (alimentaţie sănătoasă, regim de viaţă sănătos etc.), activităţi de prevenire a comportamentelor riscante datorate consumului de alcool, tutun şi droguri etc.; activităţi fizice şi mişcare;

f) activităţi tematice/ateliere (microproiecte pe diferite domenii: arte, ştiinţe, tehnologii, sport etc.);

g) alte activităţi specifice.

(4) Fiecare unitate de învăţământ, în funcţie de grupul-ţintă, constituie module de pachete de activităţi din activităţile menţionate la alin. (3) sau prin combinarea activităţilor menţionate la alin. (3) cu cele de la alin. (2). Modificările intervenite în structura modulelor de pachete de activităţi se aduc la cunoştinţa părinţilor.”

5. La articolul 8, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Programul SDS are o durată medie de 3 ore pe zi. În cazul în care în cadrul Programului SDS sunt prevăzute şi activităţi de educaţie, complementare activităţii didactice, timpul alocat acestora nu poate depăşi o oră şi jumătate pe zi pentru învăţământul primar şi două ore pe zi pentru învăţământul secundar. De asemenea, în cadrul programului vor fi alocate, în medie, 30 de minute pe zi pentru activităţi fizice şi mişcare.”

6. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 9. - Activităţile din cadrul Programului SDS se derulează pe grupe de elevi, astfel încât să răspundă nevoilor individuale ale elevilor înscrişi în program, opţiunilor şi nevoilor identificate la proiectarea programului. Activităţile sunt proiectate, organizate şi susţinute de cadrele didactice din învăţământul preuniversitar. Personalul didactic auxiliar şi voluntari din şcoală sau din instituţiile/organizaţiile partenere care sunt abilitaţi/calificaţi pot participa la program susţinând activităţile din cadrul acestuia. Persoanele care desfăşoară activităţi în cadrul Programului SDS trebuie să efectueze examinarea medicală obligatorie şi să îndeplinească toate condiţiile legale privind accesul în colectivitatea de elevi.”

7. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 15, - Implicarea personalului din învăţământ se face în următoarele condiţii:

a) ca activitate cuprinsă în norma didactică (maximum 4 ore/săptămână), conform prevederilor art. 262 alin. (1) şi art. 263 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

b) ca activitate în afara activităţii desfăşurate în intervalul de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână.”

8. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. - În cazul în care cadrul didactic efectuează orele în cadrul normei didactice, conform prevederilor art. 15 lit. a) din prezenta metodologie, aceste ore nu sunt retribuite separat; în celelalte cazuri, care se referă la activităţile de educaţie, complementare activităţii didactice, precum şi la activităţile de susţinere şi de dezvoltare personală a elevilor, aceste ore sunt retribuite, în condiţiile legii, din sursele de finanţare prevăzute la art. 17.”

9. Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. - Finanţarea programului se poate face:

a) din bugetul autorităţilor locale;

b) din programe finanţate din fonduri europene sau naţionale;

c) din activităţi şcolare şi extraşcolare, donaţii, sponsorizări, prin suportul financiar al asociaţiilor de părinţi, al organizaţiilor nonguvernamentale etc., cu respectarea legislaţiei în vigoare;

d) din bugetul de stat constituit, în condiţiile legii, cu această destinaţie, pentru elevii proveniţi din grupurile dezavantajate.”

10. Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - În cadrul fiecărui inspectorat şcolar se nominalizează cel puţin un inspector şcolar care are următoarele atribuţii în ceea ce priveşte coordonarea Programului SDS: analizează ofertele de Program SDS realizate şi propuse de unităţile de învăţământ, sub aspect educaţional şi le prezintă consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar spre avizare; monitorizează unităţile de învăţământ care derulează Programul SDS şi evaluează activităţile din program utilizând instrumente de evaluare specifice; actualizează permanent baza de date care cuprinde informaţii referitoare la unităţile de învăţământ care derulează Programul SDS; informează MEN cu privire la derularea Programului SDS în unităţile de învăţământ din judeţ/municipiul Bucureşti.”

11. După articolul 21 se introduce un nou articol, articolul 22, cu următorul cuprins:

„Art. 22. - Nu poate fi denumit «Program SDS» un program/proiect/activitate care se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi care nu respectă prevederile prezentei metodologii.”

Art. II. - Direcţia generală evaluare şi monitorizare învăţământ preuniversitar, Direcţia generală economică, Direcţia generală management preuniversitar, Direcţia minorităţi, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

 

Bucureşti, 31 august 2017.

Nr. 4.802.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind aprobarea Calendarului de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ în anul şcolar 2017-2018

 

În baza prevederilor art. 241 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 3.382/2017 privind structura anului şcolar 2017-2018,

în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Calendarul de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ în anul şcolar 2017-2018, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală management preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi inspectoratele şcolare duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Liviu-Marian Pop

 

Bucureşti, 31 august 2017.

Nr. 4.815.

 

ANEXĂ

 

CALENDARUL

de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de definitivare în învăţământ în anul şcolar 2017-2018

 

până la 2.10.2017

Emiterea deciziilor de constituire a comisiilor de examen judeţene/Comisiei de examen a municipiului Bucureşti

până la 9.10.2017

înscrierea candidaţilor la unităţile de învăţământ, transmiterea dosarelor de înscriere la inspectoratul şcolar, verificarea şi avizarea acestora

9.10-31.10.2017

înştiinţarea candidaţilor cu privire la admiterea sau respingerea dosarului de înscriere

până la 1,06.2018

Efectuarea inspecţiilor de specialitate

3.06-10.06.2018

Completarea dosarelor şi validarea datelor de înscriere existente în aplicaţia electronică

18.07.2018

Susţinerea probei scrise

24.07. 2018

Afişarea rezultatelor

24-25.07.2018

înregistrarea contestaţiilor

25-27.07.2018

Soluţionarea contestaţiilor

27.07.2018

Afişarea rezultatelor finale

30.07-3.08.2018

Transmiterea la Ministerul Educaţiei Naţionale a tabelelor nominale cu candidaţii admişi şi validarea rezultatelor examenului prin ordin al ministrului educaţiei naţionale

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 46

din 19 iunie 2017

 

Dosar nr. 382/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Eugenia Puşcaşiu - judecător la Secţia I civilă

Simona Gina Pietreanu - judecător la Secţia I civilă

Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Valentina Vrabie - judecător la Secţia a II-a civilă

Ruxandra Monica Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Florentina Dinu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Ana-Hermina Iancu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Dana Iarina Vartires - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emanuel Albu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia ion - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 382/1/2017, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în sensul de a se lămuri dacă neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs atrage sancţiunea nulităţii recursului sau lipsa dovezii achitării acesteia se poate complini ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare”.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a dispus, prin încheierea din 10 ianuarie 2017, în Dosarul nr. 4.804/285/2014, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în sensul de a se lămuri dacă neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs atrage sancţiunea nulităţii recursului sau lipsa dovezii achitării acesteia se poate complini ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2013)”.

II. Expunerea succintă a procesului

2. Reclamanţii A, B şi C au solicitat instanţei obligarea pârâtei S.C. D - S.R.L. la predarea, în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 2.363 mp teren, în valoare de 2.400 lei, situată în comuna Zamostea, judeţul Suceava, precum şi ridicarea unor construcţii provizorii amplasate de pârâtă pe terenul revendicat.

3. În susţinerea acţiunii au arătat că sunt proprietarii suprafeţei totale de teren de 8.500 mp, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. xxx din 1 octombrie 2003, încheiat la Biroul Notarului Public X - Suceava. După încheierea contractului, suprafaţa de teren de 2.363 mp a fost ocupată iniţial de o societate comercială, iar la data de 22 martie 2008 a fost vândută către pârâtă. De la data ocupării de către pârâtă a suprafeţei de teren au încercat, în repetate rânduri, prin mijloace amiabile, să o determine să nu le încalce proprietatea, însă au primit refuzul categoric al acesteia.

4. Prin întâmpinare, pârâta a susţinut că pretenţiile reclamanţilor nu sunt întemeiate, deoarece terenul a aparţinut unei societăţi comerciale, care a dobândit prin efectul legii dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu.

5. S-a pus în vedere reclamanţilor obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 233 lei (133 lei + 100 lei), conform prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dovada achitării taxei fiind depusă la fila 24 din dosarul de fond.

6. Judecătoria Rădăuţi, prin Sentinţa civilă nr. 4.172 din 11 decembrie 2015, a respins acţiunea reclamanţilor, reţinând că titlul de proprietate al reclamanţilor a fost emis fără respectarea dispoziţiilor legale şi fără o corectă identificare a terenului deţinut la acea dată de societate, nefiind întocmite fişa cu schiţa terenului şi procesul-verbal de punere în posesie, în care să se regăsească situaţia din teren.

7. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care au susţinut că vânzătorii terenului aveau calitatea de proprietari, în calitate de moştenitori al defunctului pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate, însă pârâta a refuzat orice înţelegere cu privire la teren. În anul 2014 au demarat formalităţile pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, însă cererea lor a fost respinsă, deoarece exista suprapunere în schiţele care alcătuiesc documentaţiile cadastrale ale reclamanţilor şi ale pârâtei.

8. S-a pus în vedere apelanţilor obligaţia achitării taxei de timbru în cuantum de 80 lei, conform dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, dovada plăţii fiind făcută cu chitanţa de la fila 14 dosar apel.

9. Prin Decizia nr. 776 din 15 iunie 2016, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, hotărârea fiind definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. S-a avut în vedere faptul că prima instanţă a interpretat în mod corect probatoriul administrat în cauză, iar raportul de expertiză întocmit în apel a confirmat situaţia de fapt reţinută la fond.

10. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, susţinând că instanţele au conferit în mod nelegal forţă probantă absolută unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, cât timp pentru terenul în litigiu a fost emis titlul de proprietate nr. xxxx din 13 mai 1995. Mai mult, au subliniat că raportul de expertiză şi suplimentul la acest raport au relevat o suprapunere a titlurilor în limita suprafeţei de 908 mp, însă instanţa a reţinut contrariul.

11. La primirea cererii de recurs, curtea de apel a dispus comunicarea în scris către recurent a lipsurilor acesteia, respectiv dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

12. Chitanţa doveditoare a plăţii taxei a fost depusă la fila 27 din dosarul de recurs.

13. La termenul de judecată din 6 decembrie 2016, instanţa de recurs a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, faţă de împrejurarea că dovada achitării taxei de timbru nu a fost ataşată la cererea de recurs. Faţă de această excepţie, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

14. La termenul de judecată din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava, luând act de concluziile părţilor, a considerat admisibilă sesizarea; prin aceeaşi încheiere a dispus şi suspendarea judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 1

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

15. Prin încheierea pronunţată la data de 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

- Dosarul nr. 4.804/285/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă este în curs de judecată, fiind în faza recursului;

- instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în ultimă instanţă;

- cauza care formează obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestită să soluţioneze cauza;

- soluţionarea pe fond a recursului ar putea depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere.

Astfel, se constată că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 1 s-a reţinut, în mod constant, că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procedural, dacă, prin consecinţele pe care le produc, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii. În speţă, această condiţie este îndeplinită, deoarece modul în care ar urma să fie interpretat şi aplicat textul de lege cu privire la care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile influenţează şi soluţia pe fond a cererii deduse judecăţii, în cauză fiind invocată excepţia nulităţii cererii de recurs.

- Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

- Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme, consultate la data de 10 ianuarie 2017.

IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

16. Recurenţii-reclamanţi au arătat oral, prin apărător, că actele normative care prevăd facilităţi la plata taxei judiciare de timbru sunt aplicabile atât căilor ordinare, cât şi căilor extraordinare de atac, acestea nefiind excluse de sub incidenţa Ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008), şi, respectiv, nr. 80/2013 şi că nedepunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru odată cu cererea de recurs nu determină nulitatea recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atâta vreme cât obligaţia achitării acestei taxe a fost îndeplinită de parte, în termenul stabilit de instanţă, prin adresa comunicată.

17. Intimata-pârâtă, prin apărător, a formulat în scris punctul său de vedere şi a arătat că, aşa cum rezultă din reglementările procedurale privind cerinţa timbrajului - art. 470 alin. (3), art. 486 alin. (2) şi art. 494 din Codul de procedură civilă - lipsa ataşării dovezii achitării taxei judiciare de timbru la cererea de recurs nu poate fi complinită până la termenul de judecată la care partea a fost citată în recurs. Pe de altă parte, având în vedere interesul fundamental al justiţiabililor de a avea acces la calea extraordinară de atac a recursului, ca ultim nivel de jurisdicţie în care îşi pot apăra drepturile, consideră că cerinţa ataşării dovezii achitării taxei judiciare de timbru la cererea de recurs, sancţionată cu nulitatea, este de natură a afecta grav efectivitatea exercitării căii de atac a recursului, cu consecinţa restrângerii nejustificate a accesului la justiţie. De asemenea trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, iar atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. În consecinţă, apreciază că dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă trebuie interpretate în sensul că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru la cererea de recurs se poate complini, ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

IV. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

18. Completul de judecată învestit cu soluţionarea recursului în Dosarul nr. 4.804/285/2014 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă a apreciat că dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora neîndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (2), şi anume ataşarea dovezii achitării taxei judiciare de timbru, este sancţionată cu nulitatea (exceptând dispoziţiile referitoare la asistarea, respectiv reprezentarea prin avocat, declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24.10.2014), au caracter special. Spre deosebire de judecata în primă instanţă, când neîndeplinirea cerinţei timbrării prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă se comunică reclamantului, acesta primind un termen de 10 zile pentru complinirea lipsei [art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă] şi de procedura prevăzută pentru calea de atac a apelului, unde lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată [art. 470 alin. (3) teza a două din Codul de procedură civilă], în calea de atac a recursului există procedura expresă prevăzută de art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, această prevedere înlăturând de la aplicare dispoziţiile cu caracter general, la care face referire art. 494 din Codul de procedură civilă.

19. Opinia instanţei este că textul de lege menţionat mai sus, care prevede „ataşarea” la cererea de recurs a chitanţei doveditoare a plăţii, trebuie interpretat în sensul său literal, deducându-se că declaraţia de recurs trebuie însoţită, sub sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, de dovada plăţii taxei judiciare de timbru. Prevederile din Codul de procedură civilă nu conţin alte precizări din care să rezulte posibilitatea prezentării, la o dată ulterioară, a dovezii plăţii taxei judiciare de timbru.

20. Reglementarea oferită de Codul de procedură civilă chestiunii timbrajului, pentru calea de atac a recursului, se coroborează cu prevederi din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la această cale de atac. Astfel, dispoziţiile art. 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevăd sume fixe, respectiv sume minime fixe pentru acţiunile evaluabile în bani, datorate în funcţie de criticile avansate în recurs şi de obiectul cauzei, scopul prezumat fiind acela de a nu pune partea în dificultate în ceea ce priveşte aprecierea cuantumului taxei, dat fiind faptul că, anterior înregistrării declaraţiei de recurs, cuantumul taxei judiciare de timbru nu poate fi stabilit de instanţa ce urmează a fi sesizată. Astfel, în opinia instanţei, imposibilitatea indicării de către instanţa de recurs a unui cuantum determinat al taxei judiciare de timbru, necesar părţii pentru efectuarea plăţii şi ataşarea dovezii la declaraţia de recurs, este complinită de dispoziţiile menţionate anterior.

21. De asemenea, art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevede că solicitarea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanţei a cărei hotărâre se atacă, în mod obligatoriu, înăuntrul termenului pentru exercitarea căii de atac, termen care se întrerupe o singură dată, dacă solicitantul depune înscrisurile prevăzute la art. 14 din ordonanţă, iar de la data comunicării încheierii prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar ori, după caz, cererea de reexaminare, în sensul admiterii, respectiv al respingerii, începe să curgă un nou termen pentru exercitarea căii de atac. Se poate spune că textele de lege menţionate anterior sunt corelate cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, prin aceea că prevăd, în cazul recursului, o sumă fixă pentru toate situaţiile, astfel încât partea este în măsură să cunoască cel puţin suma minimă pe care o are de plătit (pentru acţiunile evaluabile în bani) încă de la momentul formulării recursului, existând posibilitatea ca ulterior instanţa să pună în vedere părţii să achite. Într-un anumit termen, eventualele diferenţe aferente valorii obiectului acţiunii.

V. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

22. Jurisprudenţa Curţii de Apel Suceava - instanţa de trimitere a comunicat că la nivelul Secţiei a I l-a civile şi al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii, precum şi la tribunalele din circumscripţie practica judiciară este unitară, în sensul că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru se poate complini ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Practica este neunitară doar la Secţia I civilă a Curţii, în sensul că unui din cele trei complete de recurs, respectiv cel care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că taxa judiciară de timbru aferentă recursului trebuie achitată cel mai târziu la data declarării căii de atac, iar celelalte complete apreciază că această taxă poate fi achitată inclusiv în termenul prevăzut de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

În sensul celor arătate au fost ataşate hotărâri judecătoreşti relevante ale Secţiei I civile.

Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară

23. Practica cvasiunanimă a instanţelor naţionale, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători sunt în sensul Că neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs nu atrage automat sancţiunea nulităţii recursului, această lipsă putând fi complinită ulterior depunerii cererii de recurs, în condiţiile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2013.

În argumentarea acestei opinii s-a susţinut că:

- între desfiinţarea actului de procedură nul sau anulabil şi înlăturarea vătămării procesuale prin refacerea actului de procedură este prevalentă refacerea actului cu respectarea tuturor condiţiilor de valabilitate (art. 176-179 din Codul de procedură civilă);

- instanţa are obligaţia de a atrage atenţia părţii asupra neregularităţii (art. 200 din Codul de procedură civilă), în condiţiile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013; numai în situaţia în care recurentul nu acoperă această neregularitate devine incidenţă sancţiunea nulităţii recursului;

- nulitatea absolută expres prevăzută de textul ce se propune a fi interpretat prezumă o vătămare care poate fi înlăturată, aşa cum rezultă din economia dispoziţiilor art. 105 din Codul de procedură civilă de la 1865;

- raportat la dispoziţiile art. 494 sunt şi prevederile art. 177 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care stipulează că actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia.

24. În sens contrar, Curtea de Apel laşi a comunicat că opinia unanimă a judecătorilor este în sensul că menţiunea referitoare la obligativitatea ataşării la dosar a dovezii plăţii taxei judiciare de timbru este preluată din vechea reglementare; fiind vorba de o cerinţă legală extrinsecă cererii de recurs, atrage nulitatea cererii, necondiţionată de existenţa vreunei vătămări; dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu sunt aplicabile în recurs, deoarece reglementează ipoteza neplăţii taxei de timbru pentru cererea de chemare în judecată. O astfel de opinie a fost exprimată şi de o parte dintre judecătorii secţiilor a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a IV-a civilă ale Curţii de Apel Bucureşti şi al Tribunalului Călăraşi, cu argumentul că sancţiunea nulităţii recursului în această situaţie este aplicabilă, potrivit art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, care au caracter special, astfel că nu se va aplica procedura din apel, prevăzută la art. 470 alin. (3) teza a două din Codul de procedură civilă.

25. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei Judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

26. Prin Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24.11.2015, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, reţinând că „autorul excepţiei nu critică, în sine, conţinutul normativ al art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii.” Curtea a subliniat că „în jurisprudenţa sa a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite”.

Cât priveşte dispoziţiile art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanţa de contencios constituţional le-a analizat din altă perspectivă decât cea care interesează în cauza de faţă.

VII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

27. Deşi nu vizează în mod direct aspectele cuprinse în sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, relevantă în ceea ce priveşte dovada achitării taxei judiciare de timbru este Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Hietsch. împotriva României din 23 septembrie 2014, prin care s-a constatat încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constatându-se că reclamanta a achitat efectiv taxa judiciară de timbru prevăzută pentru examinarea recursului său şi că a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandată, dovada acestei plăţi, în forma şi termenele prevăzute de Codul de procedură civilă. Aşa fiind, Curtea a reţinut că:

„1. Având în vedere dovada necontestată a acestei plăţi şi a transmiterii sale prin scrisoare recomandată se impune să se constate că anularea recursului este viciată de o eroare evidentă (a se vedea, mutatis mutandis, Sega împotriva României, nr. 29.022/04, pct. 37,13 martie 2012).

2. Curtea consideră că nu i se poate imputa reclamantei că nu s-a asigurat că scrisoarea sa a parvenit instanţei înainte de 30 ianuarie 2007, întrucât Codul de procedură civilă nu prevede o astfel de obligaţie, ci impune numai transmiterea actelor de procedură prin scrisoare recomandată, ceea ce reclamanta a făcut în termenul prevăzut de lege. În consecinţă, Curtea consideră că prin respingerea contestaţiei reclamantei pe motiv că dovada plăţii nu se afla la dosar, tribunalul a dat dovadă de un formalism extrem de rigid care a adus atingere dreptului reclamantei de acces la o instanţă.

3. Aceste elemente sunt  suficiente Curţii pentru a concluziona că, prin anularea recursului reclamantei şi prin respingerea contestaţiei sale în anulare, Tribunalul Suceava a privat reclamanta de dreptul acesteia de acces la o instanţă.

4. În consecinţă, a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.”

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

28. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea nu întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv condiţia ca instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă, soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere şi această chestiune de drept să fie nouă.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Asupra admisibilităţii sesizării

29. În privinţa regularităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi îndeplinite în mod cumulativ, respectiv:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza în ultimă instanţă;

- ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

30. Procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are o natură juridică sui generis, care se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul procesului al cărui obiect îl constituie chestiunea de drept de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

31. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a arătat, în mod constant, că procedura reglementată de art. 519 din Codul de procedură civilă are în vedere o chestiune de drept care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte, ori incidenţa unor principii generale ale dreptului al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile, cu finalitatea împiedicării apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie (spre exemplu, Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5.10.2016).

32. Atunci când întrebarea adresată instanţei supreme face referire la texte de lege sau la conţinutul unui act normativ în vigoare, chestiunea de drept trebuie să decurgă din interpretarea unei anumite dispoziţii legale, iar nu din aplicarea acesteia în condiţiile particulare ale spetei, operaţiune ce rămâne în atribuţiile instanţei învestite cu soluţionarea cauzei.

33. Metoda de interpretare constând în coroborarea unei norme juridice cu o altă normă de drept fie din acelaşi act normativ, fie dintr-un alt act normativ conduce la stabilirea înţelesului normei prin raportare la acele dispoziţii legale care pot servi acestui scop, dată fiind legătura cu norma supusă interpretării. Dacă prin sesizarea formulată nu se urmăreşte, însă, stabilirea înţelesului sau conţinutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispoziţiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei cu scopul de â se identifica soluţia ce trebuie adoptată în cauză, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept în înţelesul art. 519 din Codul de procedură civilă.

34. Chestiunea de drept care face obiectul pronunţării unei hotărâri prealabile în cauza de faţă vizează modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul procedură civilă, în sensul de a stabili dacă neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs atrage sancţiunea nulităţii recursului sau lipsa dovezii achitării acesteia se poate complini ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

35. Altfel spus, sesizarea Curţii de Apel Suceava vizează următorul aspect: dacă în aplicarea sancţiunii nulităţii recursului (excepţie procesuală ce nu pune în discuţie fondul dreptului) pentru neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs poate fi urmată procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

36. Aşadar, în analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor expres şi imperativ prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă se va avea în vedere împrejurarea că sesizarea vizează dezlegarea unei excepţii procesuale, cea a nulităţii recursului, determinată de o neregularitate procedurală, ce constă în neataşarea la cererea de recurs a dovezii achitării taxei judiciare de timbru.

37. Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că instanţa care a formulat sesizarea a pornit tocmai de la un anumit rezultat al interpretării dispoziţiilor legale - art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă - cu scopul de a identifica soluţia ce trebuie adoptată în cauză.

38. Ceea ce se solicită presupune stabilirea chiar a modului de aplicare a legii la situaţia de fapt printr-un raţionament juridic ce ar conduce la însăşi soluţionarea cauzei, operaţiune ce excede atribuţiilor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

39. Prima condiţie de admisibilitate instituită de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă impune ca pricina în care se iveşte chestiunea de drept să se afle pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauze în ultimă instanţă.

40. Aceste instanţe pot sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, atunci când judecă potrivit competenţei lor, în recurs sau în apel, în situaţia în care hotărârea pronunţată nu este supusă recursului.

41. Din această perspectivă se constată că litigiul în cadrul căruia a fost pronunţată încheierea de sesizare, aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, are ca obiect recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei nr. 776 din 15 iunie 2016, pronunţată de tribunalul Suceava, hotărâre definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă,

42. Prin urmare, cauza a fost soluţionată în ultimă instanţă de Tribunalul Suceava, care a pronunţat o hotărâre definitivă, ce nu se circumscrie dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ce reglementează obiectul recursului.

43. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită nici condiţia ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, chestiune ce trebuie să fie esenţială.

44. În acelaşi timp, noţiunea de „soluţionare pe fond a cauzei” trebuie înţeleasă în sensul dat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care în jurisprudenţa sa 2 a reţinut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procedural dacă, „prin consecinţele pe care le produc, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii.”

45. În cauză, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită se circumscrie unei excepţii procesuale, titularul sesizării punând în discuţie modul de aplicare a sancţiunii nulităţii recursului în cazul neataşării dovezii privind plata taxei judiciare de timbru, prevăzută de art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă.

46. Art. 245 din Codul de procedură civilă defineşte excepţia procesuală ca fiind „mijlocul prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa invocă, fără să pună în discuţie fondul dreptului, neregularităţi procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanţei, competenţa instanţei ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acţiune urmărind, după caz, declinarea competenţei, amânarea judecăţii, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.”

47. Toate situaţiile enumerate de dispoziţiile sus-evocate sunt situaţii în care nu se pune în discuţie fondul dreptului, motiv pentru care excepţiile procesuale (inclusiv excepţia nulităţii recursului) nu pot face obiect al pronunţării unei hotărâri prealabile.

48. În sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul înlăturării oricărei incertitudini ce ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

49. Or, în cauza de faţă, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, atât timp cât chestiunea de drept nu prezintă o dificultate în rezolvare, textul de lege în discuţie este complet, clar, concis, aşa încât o interpretare corectă a prevederilor în vederea soluţionării cauzei impune realizarea unei analize de conţinut, fiind atributul exclusiv al instanţei de trimitere să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop mecanismele de interpretare a actelor normative, consacrate doctrinar şi jurisprudenţial, inclusiv principiul dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi corelarea lor cu alte dispoziţii legale, în ipoteza în care cele prezente nu sunt complete şi această corelare este permisă.

50. În cauză nu este îndeplinită nici condiţia noutăţii chestiunii de drept. Art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „noutate” şi nici nu oferă criterii pentru conturarea acesteia, aşa încât rămâne atributul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să decidă dacă chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.

51. Pentru a conchide asupra noutăţii chestiunii de drept este necesar a se observa scopul legiferării acestei instituţii procesuale a hotărârii prealabile, ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în practica instanţelor judecătoreşti (control a posteriori).

52. Un act normativ recent adoptat sau recent intrat în vigoare are mai degrabă un potenţial de a conţine probleme noi de drept care ar fi susceptibile de a genera practică neunitară, decât un act normativ intrat în vigoare de mai mult timp. Cu toate acestea, nu se poate nega de plano, doar pe baza criteriului vechimii, că un act normativ mai vechi nu poate genera chestiuni noi de drept, întrucât este posibil ca o instanţa să fie chemată să se pronunţe pentru prima dată asupra respectivei probleme de drept, după cum sunt posibile modificări sau completări ulterioare mai recente ale actului normativ, care să ridice probleme de interpretare.

53. Ca atare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor în urma unei interpretări mai adecvate, în timp ce opiniile jurisprudenţiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanşator al mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile.

54. Orientarea majoritară a instanţelor spre o anumită interpretare a normelor analizate face ca, pe de o parte, chestiunea de drept supusă dezbaterii să îşi piardă caracterul de noutate, iar, pe de altă parte, ca problema de drept să nu mai prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.

55. Or, aşa cum rezultă din jurisprudenţa analizată la punctul V din prezenta decizie, chestiunea ce se solicită a fi dezlegată prin pronunţarea unei hotărâri prealabile şi-a clarificat înţelesul în practica şi în opinia majoritară a instanţelor, acestea stabilind aceeaşi interpretare a dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în raport cu procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Chiar şi instanţa de trimitere - Curtea de Apel Suceava - prin Adresa nr. 1.686/A/25 aprilie 2017 a arătat că, asupra problemei de drept enunţate, practica este unitară şi că doar la nivelul Secţiei I civile unul din cele 3 complete de recurs, respectiv cel care â formulat sesizarea, are o altă opinie.

56. Pentru toate aceste considerente,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, În Dosarul nr. 4 804/285/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, în sensul de a se lămuri dacă neataşarea dovezii plăţii taxei judiciare de timbru la cererea de recurs atrage sancţiunea nulităţii recursului sau lipsa dovezii achitării acesteia se poate complini ulterior depunerii cererii de recurs, urmând procedura prevăzută de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2017.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Elena Adriana Stamatescu

 


1 Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20.01.2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9.04.2014; Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17.06.2015; Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26.05.2016.

2 Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată lin Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată 1h Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.

 

RECTIFICĂRI

 

În cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 903/2016 pentru aprobarea Pianului naţional de mobilitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 19 decembrie 2016, se face următoarea rectificare:

- în anexa nr. 2, la nr. crt. 138, coloana a 3-a „Localitate “, în loc de: „BAIA DE ARIEŞ” se va citi: „LUPŞA”

 

În cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 577/2017 privind aprobarea denumirilor calificărilor şi titlurilor conferite absolvenţilor învăţământului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I de studii în anii universitari 2014-2015, 2015-2016 şi 2016-2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 670 din 16 august 2017, se face următoarea rectificare:

- în anexă, la nr. crt. 313 şi 314, în loc de:

 

Nr. crt.

Domeniul de licenţă

Programul de studii/ Specializarea

Denumire calificare

Titlu conferit

Nr. ECTS

Durata minimă legală

Nivel CNC

„313

Limbi moderne

Traducere şi interpretare

Traducere şi interpretare

Licenţiat în filologie

180

3 ani

6

314

Limbi moderne aplicate

Limbi modeme aplicate

Limbi moderne aplicate

Licenţiat în limbi modeme aplicate

180

3 ani

6”

 

se va citi:

 

Nr. crt.

Domeniul de licenţă

Programul de studii/ Specializarea

Denumire calificare

Titlu conferit

Nr. ECTS

Durata minimă legală

Nivel CNC

,313

Limbi modeme aplicate

Traducere şi interpretare

Traducere şi interpretare

Licenţiat în filologie

180

3 ani

6

314

Limbi modeme aplicate

Limbi modeme aplicate

Licenţiat în limbi modeme aplicate

180

3 ani

6”

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.