MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 293/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 293         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 2 aprilie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 842 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 846 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 849 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

28. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea normelor şi tabelelor de înzestrare cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor Ministerului Afacerilor Interne

 

335. - Ordin al ministrului transporturilor pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 842

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Asociaţia Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.438D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu se precizează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementării legale criticate cu normele constituţionale invocate, iar în subsidiar, respingerea excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de pârâta Asociaţia Femeilor Rome din România cu prilejul soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, potrivit art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, o cerere de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală. În acest context arată că, în cauza care face obiectul cererii de chemare în judecată, şi anume reziliere contract, această cerere este scutită de la plata taxei de timbru, astfel încât, în mod simetric, trebuie procedat cu cererea de chemare în garanţie, care trebuie să aibă acelaşi regim cu cel al cererii principale. Arată că, în realitate, „la situaţii similare/identice se aplică un tratament diferit”, deoarece „reclamanta beneficiază de un tratament diferit, deşi în alte dosare i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru.”

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţându-se numai asupra cererii de reexaminare, precizând, astfel, că cererea principală a fost scutită de obligaţia de plată a taxei de timbru în considerarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a persoanei reclamantei ca instituţie publică. Menţionează faptul că pârâta nu a invocat un motiv pentru care ar fi scutită de obligaţia de plată a taxei de timbru, iar simpla împrejurare că cererea de chemare în judecată este scutită de această obligaţie nu atrage scutirea pentru cererile incidentale. Instanţa de judecată învederează, totodată că, dacă cererea principală avea ca titular o altă persoană, care nu era instituţie publică, aceasta ar fi fost supusă obligaţiei de plată a taxei de timbru.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens invocă Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, prin care Curtea a statuat că, în situaţia în care critica de neconstituţionalitate nu vizează, în sine, conţinutul normativ al unui text de lege, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii, aceasta nu constituie un viciu de neconstituţionalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci priveşte, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare şi aplicare a acesteia de către instanţa de judecată. Or, asemenea operaţiuni de interpretare şi aplicare a textului de lege criticat la diferitele circumstanţe ce caracterizează fiecare litigiu în parte nu pot fi atribuite competenţei de control a Curţii Constituţionale.

9. Avocatul Poporului menţionează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 606 din 4 noiembrie 2014. În acest context învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie principală, precum cererile de chemare în garanţie se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.”

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 privind statul de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în fapt, în cauza concretă dedusă judecăţii, pârâta Asociaţia Femeilor Rome din România a solicitat reexaminarea obligaţiei de plată a taxei de timbru stabilite în sarcina sa pentru soluţionarea cererii de chemare în garanţie. În motivarea cererii, aceasta a arătat că cererea principală are ca obiect rezilierea unui contract, cerere care nu a fost supusă obligaţiei de plată a taxei de timbru, fiind considerată scutită de această obligaţie, astfel încât se impune scutirea de la plata taxei de timbru şi a cererii de chemare în garanţie. Cu privire la cererea de reexaminare, tribunalul a precizat că cererea principală a fost scutită de obligaţia de plată a taxei de timbru, în considerarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a persoanei reclamantei ca instituţie publică.

15. În ceea ce priveşte soluţia legislativă cuprinsă în art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reţine că aceasta se regăsea, iniţial, în art. 10 din Legea nr. 146/1997, în prezent abrogată. Cu privire la această reglementare, Curtea s-a pronunţat în sensul constatării constituţionalităţii acesteia, exemplu fiind, în acest sens, Decizia nr. 594 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, Decizia nr. 796 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 29 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că „procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de garanţie este aceeaşi cu cea aplicabilă cererii principale, nu şi cuantumul taxei. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea pretinsă prin cererea de intervenţie. În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile art. 10 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul justiţiei nr. 760/C/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 10 august 1999, potrivit cărora «Cererile reconvenţionale, cererile de intervenţie şi de chemare în garanţie ce apar în urma unei acţiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri.»“

16. Curtea constată, de altfel, că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au format, la rândul lor, obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 305 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituţională în raport cu criticile formulate.

17. Raportat la criticile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora, în prezenta cauză, „reclamanta beneficiază de un tratament diferit, deşi în alte dosare i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru”, astfel încât „la situaţii similare/identice se aplică un tratament diferit”, Curtea consideră că revine instanţei de judecată competente să interpreteze şi să aplice textele de lege incidente în cauză, în funcţie de situaţia de fapt şi de drept existentă. Curtea nu poate controla modul în care aceasta interpretează şi aplică legea în cauze deduse judecăţii, deoarece, potrivit art. 2 alin, (1) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Femeilor Rome din România în Dosarul nr. 12.156/3/2016/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 846

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Gheorghe Lica şi Elena Enea, prin reprezentant Sindicatul Liber „Educaţia” din Galaţi, în Dosarul nr. 1.323/121/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.055D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei, precum şi părţile Liceul Teoretic „Dunărea” din Galaţi şi Colegiul Naţional „Al. I. Cuza” din Galaţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.323/121/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Lica Gheorghe şi Elena Enea, prin Sindicatul Liber „Educaţia” din Galaţi, cu prilejul soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 704 din 9 iunie 2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.323/121/2016, având ca obiect „drepturi băneşti.”

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale este supus prescripţiei, contravin prevederilor art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că drepturile salariale fac parte din conţinutul complex al dreptului de proprietate, aşa cum s-a statuat atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cât şi în cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin instituirea prescripţiei asupra drepturilor salariale, acestea nu mai sunt asimilate dreptului de proprietate şi se instituie o expropriere fără a fi impusă de o cauză de utilitate publică.

6. Autorii excepţiei consideră că o constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate ar elimina şi incoerenţa legislativă dintre dispoziţiile art. 38, art. 171 alin. (1), art. 268 lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003, art. 555 alin. (1) şi art. 563 din Codul civil. Astfel, amintesc că, potrivit art. 38 din Codul muncii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile recunoscute prin lege. De asemenea, potrivit art. 555 alin. (1) şi art. 563 din Codul civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu.

7. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că admiterea acesteia ar asigura ocrotirea, predictibilitatea şi securitatea raporturilor de muncă.

8. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că autorii excepţiei pun în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce constituie chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii şi care atrag competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale. Referitor la constituţionalitatea instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1/1994, prin care s-a arătat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, iar legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor de judecată. De asemenea, a amintit Decizia Curţii Constituţionale nr. 480/2003, prin care s-a arătat că imprescriptibilitatea, consfinţită în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate să deroge de la acest principiu, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că prescripţia extinctivă, ca sancţiune juridică, priveşte doar dreptul material la acţiune, iar nu şi dreptul subiectiv. Prescripţia reprezintă un mijloc de stingere a acţiunii determinat de un interes de ordine publică şi de stabilitate socială, ca situaţiile stabilite într-un timp anterior să nu mai poată fi schimbate, în plus, exercitarea unui drept de către titularul acestuia nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor condiţii, care pot presupune inclusiv termene după expirarea cărora nu mai este posibilă valorificarea dreptului respectiv.

11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora:

- Art. 171 alin. (1): „Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariate, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

- Art. 268 alin. (1) lit. c): „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...]

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;”.

15. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 mai 2015, Decizia nr. 720 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2016, Decizia nr. 435 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 29 iulie 2015, şi Decizia nr. 372 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 10 august 2016, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă, fiind o componentă a acestuia, dar şi de protecţia acordată dreptului de proprietate, întrucât reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea a reţinut că, deşi drepturile salariate nu sunt drepturi reale, cum este dreptul de proprietate, ci drepturi de creanţă, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate bunurilor, statuându-se în acest sens că noţiunile de „bun” şi „proprietate” au un sens care nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde şi alte drepturi şi interese patrimoniale (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeter împotriva Italiei, paragraful 100).

17. Curtea Constituţională a arătat că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariate neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe cale silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Aşadar, prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, Curtea a amintit că în această materie sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie.

18. Prin Decizia nr. 210 din 31 martie 2015, Curtea a precizat şi că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează măsura exproprierii, ci instituie un termen de prescripţie de 3 ani pentru acţiunile privind soluţionarea unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce constituie o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Lica şi Elena Enea, prin reprezentant Sindicatul Liber „Educaţia” din Galaţi, în Dosarul nr. 1 323/121/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 171 alin. (1) şi art. 268 alin. (1) lit. c) prima teză din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 849

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gheorghe Mocanu în Dosarul nr. 1.387/253/2015 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.378D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.387/253/2015, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Mocanu într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale numai în măsura în care nu scutesc instituţiile publice de la plata taxelor judiciare de timbru în valoare de 20 de lei în procesele ce au ca obiect căile de atac împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Arată că, în asemenea situaţii, obiectul dedus judecăţii nu este reprezentat de venituri publice, ci de apelul împotriva unei sentinţe civile prin care a fost înlăturată o acuzaţie contravenţională, or, art. 30 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se referă strict la cererile şi căile de atac ce au ca obiect colectarea veniturilor publice. În caz contrar, apreciază că s-ar rupe justul echilibru dintre părţi, fiind favorizată instituţia publică, ceea ce contravine principiului egalităţii de tratament, încălcându-se, astfel, principiul conform căruia părţile în proces sunt egale în faţa legii.

6. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. Instanţa de judecată învederează faptul că scutirea autorităţilor publice de plata taxelor judiciare de timbru pentru cererile şi acţiunile în justiţie are o justificare obiectivă şi raţională, ce constă în faptul că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele de timbru respective, făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd ca aceste autorităţi să fie obligate, formal, să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens menţionează faptul că prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o preluare a soluţiei legislative cuprinse iniţial în art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevederi de lege care au făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens este Decizia nr. 692 din 12 iunie 2008, Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011 şi Decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012, decizii prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituţională.

9. Avocatul Poporului menţionează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 277 din 10 mai 2016. În acest context învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul că prevederile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publicei*

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, şi celor ale art. 11 alin. (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind Decizia nr. 277 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, şi Decizia nr. 747*) din 23 noiembrie 2017, nepublicată în Monitorul Oficial la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituţională în raport cu criticile formulate.

15. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată se regăsea, iniţial, în cuprinsul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, act normativ în prezent abrogat, şi a statuat, în esenţă, că „scutirea autorităţilor publice, care intră sub incidenţa textului de lege criticat, de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget. De asemenea, Curtea a statuat că principiul egalităţii, prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create”.

16. În jurisprudenţa sa în această materie, Curtea a constatat că „legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca, de altfel, şi a cuantumului lor, este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 500 din 4 iulie 2017).

17. Totodată, Curtea a subliniat că, „existenţa calităţii de autoritate/instituţie publică nu este suficientă pentru a beneficia de scutirea prevăzută la art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aceasta nefiind aplicabilă decât în cazul special al veniturilor publice, iar nu şi în cazul în care instituţia formulează cereri ca urmare a pretenţiilor ce decurg din contracte civile sau comerciale sau alte raporturi ce excedează domeniul strict delimitat al noţiunii de venituri publice. Aşa fiind, nu toate pretenţiile pecuniare formulate de instituţiile prevăzute în art. 30 alin. (1) din actul normativ menţionat sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Competenţa de a califica obiectul cauzei deduse judecăţii, şi, implicit, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente litigiului, reprezintă, însă, atributul exclusiv al instanţei de judecată. O eventuală interpretare şi aplicare greşită a normelor legale incidente cauzei de către instanţă excedează controlului Curţii Constituţionale, aceasta neputându-se substitui instanţei de judecată în stabilirea legii aplicabile litigiului”.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Mocanu în Dosarul nr. 1.387/253/2015 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 747 din 23 noiembrie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 8 februarie 2018.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea normelor şi tabelelor de înzestrare cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor Ministerului Afacerilor Interne

 

Având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) pct. 8, art. 12 alin. (3) şi ale art. 15 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind elaborarea normelor şi tabelelor de înzestrare cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor Ministerului Afacerilor Interne, prevăzuta în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Nerespectarea prevederilor metodologiei prevăzute la art. 1 atrage răspunderea disciplinară, materială, contravenţională sau penală, potrivit legii, după caz.

Art. 3. - În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, şefii structurilor din Aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne, ai instituţiilor şi structurilor aflate în subordinea/în coordonarea/în cadrul ministerului vor lua măsuri pentru elaborarea şi înaintarea la Direcţia generală management operaţional a propunerilor pentru întocmirea normelor şi tabelelor de înzestrare, potrivit prevederilor metodologiei prevăzute la art. 1.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 167/2007 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea normelor şi tabelelor de înzestrare cu armament, mijloace tehnice şi materiale necesare unităţilor Ministerului Afacerilor Interne 1.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 20 martie 2018.

Nr. 28.


1 Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 167/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece are ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

 

ANEXĂ

 

METODOLOGIE

privind elaborarea normelor şi tabelelor de înzestrare cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor Ministerului Afacerilor Interne

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Asigurarea structurilor Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare îndeplinirii atribuţiilor şi misiunilor din competenţă se realizează pe baza normelor de înzestrare şi a tabelelor de înzestrare.

Art. 2. - (1) în sensul prezentei metodologii, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) bunuri materiale - orice tip de armament, muniţie, mijloace tehnice sau materiale ce pot fi incluse în normele de înzestrare şi în tabelele de înzestrare ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne.;

b) criteriu de înzestrare şi mod de repartizare - reprezintă expresia sintetizată din cuprinsul normei de înzestrare ce determină nivelul necesarului de dotare a structurilor din MAI. şi a personalului aferent, pentru fiecare bun material, potrivit atribuţiilor şi misiunilor specifice;

c) disciplina de înzestrare - încadrarea nivelului de dotare cu bunuri materiale, în limitele maxime stabilite prin prevederile tabelelor de înzestrare, precum şi repartizarea spre folosinţă a acestora, în cantităţile stabilite, numai structurilor/persoanelor încadrate pe funcţiile nominalizate în aceste documente;

d) necesar de dotare - cantitatea înscrisă numeric în tabelele de înzestrare determinată prin calculul matematic rezultat în urma interpretării criteriului de înzestrare şi a modului de repartizare, corelat cu baza de calcul, stabilită potrivit indicatorilor din statul de organizare sau alte documente specifice;

e) norma de înzestrare - document de planificare la pace şi mobilizare, ce cuprinde totalitatea criteriilor de înzestrare şi modul de repartizare a cantităţilor de armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor M.A.I. şi personalului acestora, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, corespunzător concepţiei de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor;

f) planificarea înzestrării-ansamblul activităţilor desfăşurate în vederea stabilirii necesarului de dotare al unei unităţi cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi misiunilor specifice;

g) stoc operativ - cantitatea de muniţie aflată la dispoziţia inspectoratelor generale pentru completarea dotării structurilor din subordine, ca urmare a consumurilor de muniţii înregistrate pe timpul executării misiunilor din competenţă;

h) stoc strategic - cantitatea de muniţie aflată la dispoziţia Direcţiei generale logistice, pentru completarea dotării structurilor M.A.I., ca urmare a consumurilor de muniţii înregistrate pe timpul executării misiunilor din competenţă;

i) structură centrală de specialitate - structură din cadrul aparatului central al MAI. cu atribuţii generale privind coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor specifice desfăşurate de către structurile ministerului;

j) structură de specialitate - structură din cadrul inspectoratului general cu atribuţii generale la nivelul armei privind coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţilor specifice desfăşurate de structurile din subordine;

k) tabela de înzestrare - document de planificare la pace şi mobilizare, ce cuprinde cantităţile de armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare fiecărei structuri a M.A.I., potrivit specificului şi misiunilor pe care le are de îndeplinit, corelate cu baza de indicatori şi rezultate ca urmare a aplicării criteriilor de înzestrare şi a modului de repartizare prevăzute în norma de înzestrare;

l) unitate - entitate din structura organizatorică a M.A.I. care are stat de organizare şi regulament de organizare şi funcţionare propriu, aprobat potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(2)în toate situaţiile în care în cuprinsul prezentei metodologii se utilizează sintagma „inspectorat general/similar”, prin „similar” se înţelege acea structură aflată în subordinea/în cadrul M.A.I. prevăzută cu compartimente/personal cu atribuţii în domeniul planificării înzestrării şi care are competenţe naţionale şi structuri subordonate la nivel teritorial cu stat de organizare propriu.

Art. 3. - Bunurile materiale necesare structurilor M.A.I. pentru îndeplinirea misiunilor specifice stabilite în competenţă, atât pe timpul stării de pace, cât şi pentru starea de mobilizare, se înscriu în normele de înzestrare şi în tabelele de înzestrare cu denumire generică, potrivit Nomenclatorului cu armamentul, muniţiile, mijloacele tehnice şi materialele ce pot fi induse în normele şi tabelele de înzestrare ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, prevăzut în anexa nr. 1, denumit în continuare Nomenclator

Art. 4. - Elaborarea normelor de înzestrare se realizează pe baza criteriilor de înzestrare şi a modului de repartizare a cantităţilor de armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale necesare structurilor M.A.I. şi personalului acestora pentru îndeplinirea misiunilor din competenţă, stabilite potrivit art. 13.

Art. 5. - Controlul asupra modului de respectare a prezentei metodologii, precum şi a disciplinei de înzestrare se execută de Către personalul cu atribuţii în domeniul planificării înzestrării din cadrul Direcţiei generale management operaţional, pentru toate structurile M.A.I., respectiv din cadrul inspectoratelor generale/similare pentru structurile subordonate.

Art. 6. - (1) Pentru fiecare categorie de armament se prevăd stocuri de muniţie, astfel:

a) stoc operativ;

b) stoc strategic.

(2) Nivelul de constituire a stocurilor de muniţie, pentru fiecare categorie de armament, se realizează, astfel:

a) stoc operativ - 20% din totalul necesarului de muniţie calculat potrivit tabelelor de înzestrare ale inspectoratelor generale şi structurilor subordonate acestora;

b) stoc strategic - 10% din totalul necesarului de muniţie calculat potrivit tabelelor de înzestrare ale inspectoratelor generale şi structurilor subordonate acestora.

(3) Nivelul de constituire a stocurilor operative de muniţie, pentru categoriile de armament din dotarea navelor/ ambarcaţiunilor aparţinând Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, se stabileşte de către această structură, în funcţie de tipul navei/ambarcaţiunii.

(4) Cantitatea de muniţie prevăzută ca „stoc operativ” se constituite prin grija inspectoratelor generale şi se păstrează, de regulă, în cadrul bazelor logistice/serviciilor administrative şi/sau depozitelor zonale organizate de către aceste structuri.

(5) Cantitatea de muniţie prevăzută ca „stoc strategic” se constituie prin grija Direcţiei generale logistice şi se păstrează, de regulă, în depozitul central al M.A.I. şi/sau în depozitele zonale organizate de către această structură.

(6) în vederea constituirii stocului strategic, inspectoratele generale comunică la Direcţia generală logistică cantităţile de muniţie necesare, potrivit tabelelor de înzestrare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestora.

 

CAPITOLUL II

Organizarea activităţii de planificare a înzestrării

 

Art. 7. - (1) înzestrarea structurilor MAI. pe timpul stării de urgenţă şi al stării de asediu se realizează potrivit reglementărilor stabilite, prin prezenta metodologie pentru starea de pace.

(2) înzestrarea structurilor MAI. pe timpul stării de război se realizează potrivit reglementărilor stabilite pentru starea de pace şi starea de mobilizare.

(3) Pentru asigurarea înzestrării structurilor M.A.I., în corelare cu misiunile ce le revin, pe timpul declarării stării de mobilizare se elaborează norme de înzestrare şi tabele de înzestrare specifice acestei stări pentru structurile nou-înfiinţate.

Art. 8. - Coordonarea şi îndrumarea activităţilor organizate în scopul elaborării normelor de înzestrare şi tabelelor de înzestrare se realizează de către Direcţia generală management operaţional, prin structura cu atribuţii în domeniu.

Art. 9. - (1) Proiectele normelor de înzestrare şi tabelelor de înzestrare, care se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, se elaborează cu consultarea Direcţiei generale logistice, Direcţiei generale pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, Direcţiei medicale, respectiv Direcţiei generale de protecţie internă, corespunzător domeniului propriu de competenţă.

(2) Planificarea înzestrării se realizează pe baza numărului de indicatori prevăzuţi în statele de organizare, misiunilor şi atribuţiilor specifice stabilite în regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor, precum şi a concepţiilor de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor

(3) în normele de înzestrare şi în tabelele de înzestrare nu se includ alte bunuri materiale decât cele prevăzute în Nomenclator.

Art. 10. - (1) Toate unităţile M.A.I. transmit ierarhic, în mod centralizat şi defalcat pe structuri subordonate, la Direcţia generală management operaţional, în format electronic editabil, semestrial, până la data de 31 iulie, respectiv 31 ianuarie, situaţia privind necesarul şi existentul cu armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale, potrivit tabelelor de înzestrare.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), Direcţia generală logistică şi Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei transmit la Direcţia generală management operaţional situaţia necesarului şi existentului, potrivit domeniului de competenţă, atât pentru structurile din aparatul central al M.A.I., cât şi pentru cele subordonate acestora.

(3) Unităţile care asigură suportul logistic pentru alte structuri transmit situaţia potrivit alin. (1), separat pentru structurile pe care le asigură, potrivit competenţelor stabilite prin ordine ale ministrului afacerilor interne.

 

CAPITOLUL III

Principiile planificării înzestrării structurilor MAI. pe timp de pace

 

SECŢIUNEA 1

Elaborarea normelor de înzestrare

 

Art. 11. - Normele de înzestrare pentru starea de pace şi de mobilizare se elaborează de către Direcţia generală management operaţional, potrivit regulilor prevăzute în anexa nr. 2, pentru fiecare inspectorat general/similar, la propunerea acestuia, şi se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 12. - (1) Inspectoratele generale/similare transmit Direcţiei generale management operaţional proiectele normelor de înzestrare, în termen de maximum 120 de zile de la intrarea în vigoare a statelor de organizare la pace, respectiv a statelor de organizare la mobilizare.

(2) Propunerile pentru elaborarea normelor de înzestrare ale inspectoratelor generale/similare se întocmesc în urma procesului de analiză şi de consultare a specialiştilor din aparatul propriu şi din unităţile beneficiare.

Art. 13. - (1) Criteriile de înzestrare şi modul de repartizare a armamentului, muniţiilor, mijloacelor tehnice şi materialelor din normele de înzestrare se stabilesc în funcţie de:

a) organizarea structurală a inspectoratelor generale/ similare, statele de organizare, precum şi de regulamentele de organizare şi funcţionare;

b) concepţia de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor pentru executarea misiunilor, după caz;

c) principiile, regulile şi normele privind organizarea şi executarea misiunilor specifice stabilite prin metodologii, proceduri generale, specifice şi de sistem, precum şi cataloage/ reglementări internaţionale, pentru misiunile executate în afara teritoriului României;

d) programele de constituire, modernizare şi pregătire a forţelor de ordine şi siguranţă publică, acolo unde este cazul;

e) prevederile fişelor de dotare individuală/colectivă, numai la inspectoratele generale;

f) constatările efectuate pe timpul controalelor materializate în planurile de măsuri aprobate de conducerea ministerului sau de conducerile inspectoratelor generale/similare;

g) competenţa teritorială şi particularităţile geografice ale zonei de competenţă.

(2) Concepţia de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor pentru executarea misiunilor, prevăzută la alin. (1) lit. b), cuprinde: organizarea şi funcţionarea structurilor, principalele atribuţii şi misiuni ce revin structurilor în diferite situaţii, procedeele şi normele tactice specifice pentru fiecare tip de misiune, planificarea, organizarea, coordonarea şi conducerea activităţilor şi misiunilor, cooperarea cu structurile abilitate pe timpul executării misiunilor.

(3) Concepţia de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor se întocmeşte de către structura cu atribuţii pe linie de management operaţional/similară şi/sau structura operativă din cadrul inspectoratului general, pe baza propunerilor formulate de către fiecare structură de specialitate, potrivit competenţelor, şi se aprobă de inspectorul general.

(4) Fişele de dotare individuală/colectivă a personalului/ subunităţilor/formaţiunilor se întocmesc de către inspectoratele generale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3, pe baza propunerilor formulate de către structurile cu atribuţii în executarea misiunilor specifice, respectiv cele de suport logistic, comunicaţii şi tehnologia informaţiei, şi se constituie ca anexe la Concepţia de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor.

Art. 14, - Direcţia generală management operaţional transmite la inspectoratele generale/similare un exemplar al normei de înzestrare şi o copie a ordinului de aprobare a acesteia.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Elaborarea tabelelor de înzestrare

 

Art. 15. - (1) Tabelele de înzestrare se elaborează, pentru fiecare unitate cu stat de organizare propriu, pentru starea de pace şi starea de mobilizare, de către:

a) Direcţia generală management operaţional - pentru structurile aparatului central al M.A.I., structurile subordonate unităţilor aparatului central, precum şi pentru structurile aflate în subordinea/ coordonarea ministerului, cu excepţia inspectoratelor generale/similare;

b) inspectoratele generale/similare - pentru aparatul propriu şi unităţile subordonate acestora, corespunzător prevederilor normei de înzestrare proprii, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, precum şi pentru structurile care se operaţionalizează, în vederea participării la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, în termen de 20 zile de la aprobarea statului de organizare.

(2) Structurile prevăzute la alin. (1) lit. a) transmit proiectele tabelelor de înzestrare la Direcţia generală management operaţional, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a statelor de organizare. Structurile aparatului central al M.A.I. transmit proiectele tabelelor de înzestrare inclusiv pentru structurile subordonate.

(3) Regulile privind elaborarea tabelelor de înzestrare sunt prevăzute în anexa nr. 4.

Art. 16. - (1) Tabelele de înzestrare elaborate de către Direcţia generală management operaţional se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(2) Celelalte tabele de înzestrare se semnează de către adjuncţii inspectorului general/similar care coordonează activitatea de înzestrare, respectiv cea de logistică, şeful structurii logistice şi şeful structurii cu atribuţii în domeniul planificării înzestrării din cadrul inspectoratului general/similar şi se aprobă prin ordin/dispoziţie al/a inspectorului general/similar.

Art. 17. - Criteriile de înzestrare, cantităţile şi modul de repartizare a armamentului, muniţiilor, mijloacelor tehnice şi materialelor cuprinse în tabelele de înzestrare elaborate pentru structurile cărora nu li se întocmesc norme de înzestrare se stabilesc având la bază elementele prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d), f) şi g).

Art. 18. - (1) Determinarea cantităţilor necesare fiecărei unităţi/structuri pentru toate categoriile de armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale prevăzute în norma de înzestrare se efectuează potrivit bazei de calcul, întocmite pe baza indicatorilor din statele de organizare şi a celorlalţi indicatori suplimentari specifici fiecărei structuri, stabiliţi potrivit criteriilor de înzestrare şi modului de repartizare, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5,

(2) Bazele de calcul întocmite potrivit alin. (1) se păstrează pe toată durata de valabilitate a tabelelor de înzestrare.

Art. 19. - (1) Bazele de calcul pentru indicatorii suplimentari necesari determinării cantităţilor de bunuri materiale care fac obiectul tabelelor de înzestrare se întocmesc de către ofiţerii din cadrul compartimentelor cu atribuţii pe linia planificării înzestrării, pe baza propunerilor formulate de structurile cu atribuţii în executarea misiunilor specifice şi logistice, şi se păstrează pe toată durata de valabilitate a tabelelor de înzestrare.

(2) Structurile cu atribuţii pe linia planificării înzestrării stabilesc metodologii proprii pentru definirea şi colectarea indicatorilor suplimentari.

Art. 20, - (1) Direcţia generală management operaţional şi inspectoratele generale/similare transmit un exemplar al tabelei de înzestrare şi o copie a ordinului de aprobare a acesteia la unitatea pentru care a fost elaborată.

(2) Direcţia generală management operaţional transmite la Direcţia generală logistică tabelele de înzestrare ale structurilor din aparatul central al M.A.I. şi ale structurilor subordonate acestora şi la Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, extrase din tabelele de înzestrare ale aceloraşi unităţi.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Modificarea şi/sau completarea normelor de înzestrare şi a tabelelor de înzestrare

 

Art. 21. - Modificarea şi/sau completarea normelor de înzestrare şi a tabelelor de înzestrare se efectuează:

a) când intervin modificări în structura organizatorică;

b) când intervine modificarea concepţiei de întrebuinţare a efectivelor/forţelor şi mijloacelor;

c) după aprobarea introducerii, în condiţiile art. 25, a unor noi bunuri materiale în înzestrare;

d) la suplimentarea dotării efectivelor care desfăşoară misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român;

e) în situaţia modificării principiilor, regulilor şi normelor privind organizarea şi executarea misiunilor specifice stabilite prin metodologii, proceduri generale, specifice şi de sistem, precum şi a cataloagelor/reglementărilor internaţionale pentru misiunile executate în afara teritoriului României;

f) în situaţii neprevăzute, generate de evoluţia situaţiei operative sau intervenite în îndeplinirea misiunilor specifice.

Art. 22. - (1) Pentru modificarea şi/sau completarea tabelelor de înzestrare elaborate potrivit art. 15 alin. (1) lit. b), structurile interesate transmit la inspectoratele generale/similare, prin intermediul structurii de specialitate, atât în format letric, cât şi electronic, în termen de 10 zile de la data la care au survenit situaţiile prevăzute la art. 21, propuneri temeinic justificate/argumentate, elaborate potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 6.

(2) Pentru modificarea şi/sau completarea normelor de înzestrare şi a tabelelor de înzestrare elaborate potrivit art. 15 alin. (1) lit. a), structurile interesate transmit la Direcţia generală management operaţional, atât în format letric, cât şi electronic, în termen de 30 de zile de la data la care au survenit situaţiile prevăzute la art. 21, propuneri de modificare/completare, elaborate potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 6 şi 7.

Art. 23. - (1) Direcţia generală management operaţional, după efectuarea consultărilor cu structurile centrale de specialitate prevăzute la art. 9 alin. (1), elaborează proiectul ordinului ministrului afacerilor interne, precum şi lista cu modificările şi completările normei de înzestrare sau tabelei de înzestrare, potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 8 şi 9, care, după aprobare, se transmit structurilor în cauză.

(2) Listele cu modificările şi/sau completările tabelelor de înzestrare ale structurilor din aparatul central al M A I. şi ale structurilor subordonate acestora, se transmit, după aprobare, în extras, Direcţiei generale logistice şi Direcţiei generale pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei, potrivit domeniului de competenţă.

Art. 24. - (1) Operarea modificărilor şi/sau a completărilor în normele de înzestrare şi tabelele de înzestrare se realizează atât în format letric, cât şi electronic, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului ministrului afacerilor interne sau a ordinului/dispoziţiei inspectorului general/similar, după caz, prin care se aprobă modificarea şi/sau completarea acestora.

(2) Listele cu modificările şi/sau completările tabelelor de înzestrare, elaborate potrivit art. 15 alin. (1) lit. b), se comunică de către Inspectoratele generale/similare la structurile subordonate, în format letric, potrivit anexei nr. 10.

Art. 25. - Introducerea unor noi bunuri materiale în normele de înzestrare şi tabelele de înzestrare se realizează după aprobarea de către ministrul afacerilor interne a hotărârilor Consiliului de supraveghere a înzestrării din M.A.I. şi completarea Nomenclatorului de către Direcţia generală management operaţional.

 

CAPITOLUL IV

Principiile planificării înzestrării structurilor M.A.I. pentru starea de mobilizare

 

Art. 26. - Pe timpul stării de mobilizare, înzestrarea structurilor M.A.I. se realizează în concordanţă cu atribuţiile şi misiunile suplimentare stabilite în competenţă, potrivit legii, precum şi cu procedeele specifice de îndeplinire a acestora şi cu principiile de desfăşurare a acţiunilor de luptă.

Art. 27. - Planificarea înzestrării structurilor M.A.I. pentru starea de mobilizare se realizează ţinând cont de prevederile capitolului III, cu următoarele precizări:

a) pentru unităţile care nu sunt prevăzute cu atribuţii/misiuni suplimentare la starea de mobilizare şi rămân cu aceeaşi structură organizatorică, înzestrarea se realizează potrivit normelor de înzestrare şi tabelelor de înzestrare la pace;

b) pentru unităţile care au prevăzute atribuţii/misiuni suplimentare la starea de mobilizare, înzestrarea se realizează potrivit normelor de înzestrare şi tabelelor de înzestrare de pace şi de mobilizare.

Art. 28. - (1) Tabelele de înzestrare la mobilizare se întocmesc în 3 exemplare, în baza normelor de înzestrare prevăzute la art. 27 lit. b), şi se transmit atât la Direcţia generală management operaţional, cât şi la structurile beneficiare, prin grija structurilor pentru care se elaborează norme de înzestrare.

(2) Tabelele de înzestrare la mobilizare elaborate de către Direcţia generală management operaţional se întocmesc în 2 exemplare, din care un exemplar se transmite la structura organ de mobilizare beneficiară.

(3) în situaţia în care indicativul de mobilizare se constituie de către o structură pentru o altă structură, tabelele de înzestrare la mobilizare prevăzute la alin. (2) se întocmesc în 4 exemplare, din care un exemplar se transmite la Direcţia generală management operaţional, un exemplar la structura organ de mobilizare care constituie indicativul respectiv, un exemplar la eşalonul superior al acestei structuri şi un exemplar la structura pentru care se constituie indicativul.

 

CAPITOLUL V

Disciplina de înzestrare

 

Art. 29, - Răspunderea privind respectarea disciplinei de înzestrare în M.A.I. revine şefilor/comandanţilor unităţilor pentru care a fost elaborată tabela de înzestrare.

Art. 30. - (1) în vederea monitorizării disciplinei de înzestrare, la nivelul unităţilor se elaborează anual, până la data de 31 ianuarie, „Documentarul cu gradul de asigurare în armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale”, denumit în continuare documentar, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 11, pe baza prevederilor tabelelor de înzestrare, precum şi a datelor din evidenţa cantitativ-valorică.

(2) Documentarul se elaborează la nivelul fiecărei unităţi de către personalul cu atribuţii pe linia planificării înzestrării şi se actualizează semestrial, potrivit metodologiei stabilite la nivelul fiecărei structuri.

(3) Unităţile care asigură suportul logistic pentru alte structuri întocmesc documentarul pentru fiecare structură pe care o asigură potrivit competenţelor stabilite prin ordine ale ministrului afacerilor interne.

(4) Datele şi informaţiile cu privire la necesarul de armament, muniţii, mijloace tehnice şi materiale ce trebuie asigurat se comunică, în extras, de către fiecare structură în parte, la structura în competenţa căreia este stabilită responsabilitatea asigurării suportului logistic.

(5) Direcţia generală logistică şi Direcţia generală pentru comunicaţii şi tehnologia Informaţiei întocmesc documentare pentru structurile proprii, structurile subordonate şi structurile din aparatul central al M.A.I., pe care le asigură potrivit domeniului de competenţă.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 31. - Modificarea şi completarea Nomenclatorului, în concordanţă cu hotărârile Consiliului de supraveghere a înzestrării din M.A.I., se fac prin dispoziţie a directorului general al Direcţiei generale management operaţional, care se transmite structurilor M.A.I., în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

Art. 32. - Normele de înzestrare şi tabelele de înzestrare al căror conţinut a suferit modificări/completări într-un procent mai mare de 30% din forma iniţială se reeditează/se retipăresc de către structurile care le-au elaborat, potrivit prevederilor prezentei metodologii.

Art. 33. - Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta metodologie şi sunt clasificate potrivit legii.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă

 

Având în vedere Referatul Direcţiei transport naval nr. 45.145 din 6.12.2017 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă,

ţinând seamă de prevederile Rezoluţiei Adunării Generale a Organizaţiei Maritime Internaţionale A.960(23) „Recomandări privind pregătirea profesională, certificarea şi procedurile de lucru pentru piloţii maritimi, alţii decât piloţii de mare largă”,

în temeiul prevederilor art. 117 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 12 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) pct. 6 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin,

Art. 2. - Autoritatea Navală Română va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor nr. 382/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi certificare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 22 iunie 2007, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 19 martie 2018.

Nr. 335.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi brevetare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă

 

CAPITOLUL I

Definiţii

 

Art. 1. - Termenii folosiţi în prezentul regulament şi în anexele la acesta au următoarele înţelesuri:

a) aprobat - aprobat de Autoritatea Navală Română în conformitate cu prevederile legale;

b) autoritate competentă - Autoritatea Navală Română, autoritate centrală de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor, în domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor, căreia i s-au delegat competenţele privind ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin, denumită în continuare ANR,

c) brevet de pilot maritim - un document emis de ANR în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi care dă dreptul titularului să piloteze navele maritime şi să îndeplinească atribuţiile pe care le implică nivelul de responsabilitate specificat în acesta;

d) cursuri:

(i) curs specializare - curs efectuat la Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din

Transporturi Navale - CERONAV necesar pentru obţinerea brevetului de pilot maritim aspirant;

(ii) cursuri obligatorii - cursuri efectuate la Centrul Român pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului din Transporturi Navale - CERONAV necesare pentru emiterea valabilităţii brevetelor de piloţi maritimi;

e) minister - Ministerul Transporturilor, autoritatea de stat în domeniul transportului maritim şi pe căile navigabile interioare, care elaborează şi promovează actele normative şi normele specifice aplicabile transportului maritim şi pe căile navigabile interioare, urmăreşte aplicarea acestora şi asigură ducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte;

f) navă maritimă - o navă, alta decât cea care navighează exclusiv în ape interioare navigabile sau în interiorul ori în imediata vecinătate a apelor adăpostite sau în zone unde se aplică reglementări portuare;

g) evidenţa documentară - o documentaţie, alta decât un certificat corespunzător sau certificat de specializare utilizat pentru a stabili că au fost îndeplinite cerinţele relevante ale prezentului regulament;

h) administraţie - instituţia responsabilă de asigurarea funcţionalităţii porturilor şi a infrastructurii de transport naval, administrarea acestora,urmărirea sau asigurarea furnizării serviciilor de siguranţă, unde pilotajul navelor maritime este obligatoriu.

 

CAPITOLUL II

Autoritatea competentă în domeniul pilotajului

 

Art. 2. - (1) ANR, în cooperare cu asociaţiile locale şi naţionale de piloţi maritimi, trebuie:

a) să stabilească cerinţele de înscriere la examen şi standardele minime necesare pentru obţinerea unui brevet de pilot maritim;

b) să se asigure că în cadrul programelor de pregătire profesională a piloţilor maritimi este inclusă şi analiza rapoartelor privind investigaţia accidentelor în care este implicat pilotajul.

(2) Pregătirea piloţilor maritimi privind cursurile de specializare, cursurile de reconfirmare şi cursurile obligatorii conform anexei nr. 2 la prezentul regulament trebuie să se desfăşoare numai printre formă de pregătire aprobată, corespunzătoare dobândirii cunoştinţelor teoretice şi formării deprinderilor practice. Dovada efectuării acestor cursuri obligatorii se face prin certificate de absolvire.

 

CAPITOLUL III

Brevetul de pilot maritim

 

Art. 3. - (1) Fiecare pilot trebuie să deţină un brevet corespunzător pentru zona de pilotaj unde îşi desfăşoară activitatea, emis de ANR.

(2) Pentru obţinerea brevetului de pilot maritim fiecare candidat trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) să îndeplinească standardele de competenţă prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul regulament:

b) să îndeplinească standardele privind starea de sănătate prevăzute la art. 4;

c) să prezinte adeverinţe valabile de absolvire a cursurilor obligatorii prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul regulament.

(3) Brevetul de pilot maritim se emite cu o valabilitate de maximum 5 ani.

(4) Zonele pentru care se eliberează brevetele de pilot maritim sunt:

a) porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia;

b) sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector;

c) Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector.

(5) Brevetele de pilot maritim emise de ANR sunt:

a) pilot maritim aspirant - persoană aflată în perioada de stagiu în vederea însuşirii abilităţilor practice şi teoretice necesare pilotului maritim;

b) pilot maritim II - persoană specializată în pilotarea navelor maritime cu o lungime de până la 200 m;

c) pilot maritim I - persoană specializată în pilotarea navelor maritime, indiferent de lungimea acestora.

 

CAPITOLUL IV

Starea de sănătate

 

Art. 4. - (1) Standardele medicale pe care trebuie să le îndeplinească piloţii maritimi şi în special cele privind starea de sănătate, acuitatea vizuală şi auditivă sunt stabilite prin reglementările specifice referitoare la baremele psihologice şi medicale pentru personalul de siguranţă în transporturile navale, aprobate de Ministerul Transporturilor.

(2) Controalele medicale se realizează după cum urmează:

a) piloţii maritimi peste 18 ani vor efectua controlul medical periodic şi controlul psihologic la interval de 2 ani;

b) piloţii maritimi peste 65 ani vor efectua obligatoriu controlul medical periodic anual, însoţit şi de electrocardiogramă la efort, iar controlul psihologic este anual.

(3) Dacă un pilot maritim s-a aflat în incapacitate temporară de muncă pentru o perioadă mai mare de 90 de zile calendaristice consecutive, atunci acesta trebuie supus unei reevaluări medicale şi psihologice înaintea acceptării sale pentru executarea activităţii de pilotaj.

(4) Pe perioada prevăzută la alin. (2), brevetul acestuia este suspendat, iar măsura suspendării poate înceta numai dacă în urma reevaluării stării de sănătate acesta este declarat apt de a mai exercita funcţia de pilot maritim. Aducerea la cunoştinţă a incapacităţii pilotului maritim de a mai exercita funcţia şi depunerea brevetului de pilot al persoanei în cauză la ANR revin societăţii de pilotaj unde este angajat pilotul.

 

CAPITOLUL V

Standarde privind pregătirea profesională a piloţilor maritimi

 

Art. 5. - ANR stabileşte prin decizia directorului general standardele de pregătire profesională necesare brevetării piloţilor maritimi. Standardele trebuie să fie stabilite astfel încât să dea posibilitatea piloţilor să îşi îndeplinească sarcinile eficient şi în siguranţă.

 

CAPITOLUL VI

Competenţă continuă

 

Art. 6. - (1) Prelungirea valabilităţii brevetului de pilot maritim se face pe perioade de maximum 5 ani, cu respectarea următoarelor cerinţe:

a) să îndeplinească cerinţele privind standardele medicale prevăzute la art. 4;

b) pentru zona Constanţa, Mangalia şi Midia, să dovedească menţinerea competenţei profesionale cu o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj şi avizată de Administraţia Portului Constanţa, prin care se atestă efectuarea a 200 de manevre în ultimii 5 ani;

c) pentru zona de pilotaj a sectorului de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175, să dovedească menţinerea competenţei profesionale cu o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată şi avizată de administraţie, din care să reiasă efectuarea a cel puţin 3 voiaje/manevre trimestrial;

d) pentru zona de pilotaj Canalul Dunăre-Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector, să dovedească menţinerea competenţei profesionale cu o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată şi avizată de administraţie, din care să reiasă efectuarea a cel puţin 3 voiaje/manevre anual;

e) să prezinte certificate de absolvire a cursurilor obligatorii prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Atunci când un pilot maritim are o întrerupere de activitate mai mare de 6 luni, societatea de pilotaj autorizată va lua toate măsurile necesare pentru refamiliarizarea pilotului cu zonele de pilotaj şi se va asigura că acesta efectuează, înainte de începerea activităţii, un număr de 10 manevre pe nave maritime, asistat de un pilot maritim de cel puţin acelaşi nivel.

(3) Atunci când un pilot maritim are o întrerupere de activitate mai mare de 12 luni calendaristice sau nu îndeplineşte prevederile alin. (1) lit. b), pentru prelungirea valabilităţii brevetului de pilot maritim, acesta va trebui să îndeplinească următoarele cerinţe:

- să prezinte o adeverinţă de parcurgere a unui curs de reconfirmare specific funcţiei înscrise în brevet emisă de CERONAV; şi

- să prezinte o adeverinţă eliberată de o societate de pilotaj autorizată şi vizată de Administraţia Portului Constanţa, prin care

se atestă că este angajat pe funcţia de pilot maritim, în curs de reconfirmare, pentru zona de pilotaj corespunzătoare, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu normă întreagă şi a efectuat, asistat de un pilot maritim de cel puţin acelaşi nivel:

a) pentru zona porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia - cel puţin 10 de manevre ca pilot asistent pe nave maritime;

b) pentru zona sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector - cel puţin 2 voiaje/manevre ca pilot asistent pe nave maritime

c) pentru zona Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector - cel puţin 2 voiaje/manevre ca pilot asistent pe nave maritime.

 

CAPITOLUL VII

Sancţiuni. Suspendarea şi anularea

 

Art. 7. - (1) Nerespectarea prevederilor prezentului regulament se sancţionează conform prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare.

(2) Brevetul de pilot maritim poate fi suspendat pentru Săvârşirea unei fapte contravenţionale ori penale la regimul transporturilor navale şi al activităţilor desfăşurate în porturi.

(3) Suspendarea brevetului de pilot maritim se dispune prin decizia directorului general al ANR, la propunerea agentului constatator, pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 12 luni, în funcţie de gravitatea faptei sau de săvârşirea în formă repetată.

(4) Decizia de suspendare va fi înregistrată în foaia matricolă, iar brevetul respectiv va fi păstrat la ANR pe perioada menţionată în decizia de suspendare şi se va restitui titularului după expirarea acestei perioade.

(5) Persoana căreia i s-a suspendat brevetul de pilot maritim prevăzut la alin. (2) nu poate utiliza pe perioada suspendării un alt brevet pentru desfăşurarea activităţii de pilotaj.

(6) Anularea brevetului de pilot maritim se face pentru fapte care constituie infracţiuni specifice activităţii de navigaţie civilă, stabilite potrivit legii. Anularea are caracter definitiv şi se comunică persoanei în cauză şi societăţii de pilotaj.

(7) Anularea brevetului de pilot maritim prevăzut la alin. (2) se poate face prin decizie a directorului general al ANR, în urma unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă.

(8) în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei de suspendare sau de anulare a brevetului de pilot maritim, persoana în cauză este obligată să predea la ANR documentul respectiv.

 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 8. - (1) Metodele de verificare şi criteriile de evaluare a competenţei pentru fiecare brevet emis vor fi aprobate de ANR prin metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor de evaluare a competenţei în vederea emiterii brevetelor de piloţi maritimi.

(2) Pentru brevetele de pilot maritim aspirant emise anterior intrării în vigoare a prezentului regulament, ANR va continua să aprobe înscrierea la evaluare în vederea obţinerii brevetului de pilot maritim II în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor nr. 382/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile minime de pregătire, perfecţionare şi certificare a piloţilor maritimi, alţii decât piloţii de mare largă, pentru o perioadă de un an de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3) Pentru celelalte brevete prezentul regulament se va aplica de la data intrării în vigoare.

(4) Brevetele de pilot maritim pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră emise anterior intrării în vigoare a prezentului regulament se vor preschimba într-o perioadă de un an de zile de la data intrării în vigoare a acestuia, în brevete pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi porturile situate pe acest sector.

Art. 9. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

anexa Nr. 1

la regulament

 

Cerinţe minime obligatorii pentru brevetarea piloţilor maritimi

 

CAPITOLUL I

Porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia

 

A. Pilot maritim aspirant pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia

Art. 1. - Brevetul de pilot maritim aspirant pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia se poate obţine de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de comandant pentru nave cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate;

b) a urmat un curs de specializare aprobat;

sau

c) deţine un brevet de ofiţer punte secund pentru nave cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate;

d) are un stagiu de îmbarcare ca ofiţer punte secund pentru nave cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare de 24 luni, din care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;

e) a urmat un curs de specializare aprobat.

B. Pilot maritim II pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia

Art. 2. - Brevetul de pilot maritim II pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia se poate obţine prin examen de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de pilot maritim aspirant pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia, în termen de valabilitate;

b) prezintă o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată şi vizată de administraţie, din care să reiasă că este angajat pe funcţia de pilot maritim aspirant pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă;

c) are un stagiu de pregătire profesională de cel puţin 18 luni;

d) a participat la minimum 100 de manevre care să acopere toate cele 3 porturi menţionate, fără întrerupere mai mare de 3 luni între ele;

e) a dobândit cunoştinţe temeinice de navigaţie pentru zona de pilotaj pentru care â fost eliberat brevetul.

C. Pilot maritim I pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia

Art. 3. - Brevetul de pilot maritim I pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia se poate obţine prin examen de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de pilot maritim II pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia, în termen de valabilitate;

b) prezintă o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată şi vizată de administraţie, din care să reiasă că este angajat pe funcţia de pilot maritim II pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu normă întreagă;

c) are un stagiu de pregătire profesională de cel puţin 24 luni;

d) a participat la minimum 100 de manevre care să acopere toate cele 3 porturi menţionate, fără întrerupere mai mare de 3 luni între ele;

e) a asistat la 30 de manevre de pilotaj la bordul navelor cu lungime mai mare de 200 m împreună cu un pilot maritim I pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia;

f) a dobândit cunoştinţe temeinice de navigaţie despre zona de pilotaj pentru care a fost eliberat brevetul.

 

CAPITOLUL II

Cerinţe obligatorii pentru brevetarea piloţilor maritimi pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175, precum şi în porturile situate pe acest sector

 

 

 

D. Pilot maritim aspirant pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector

Art. 4. - Brevetul de pilot maritim aspirant pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector se poate obţine de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de comandant pentru nave cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate, ori un brevet de ofiţer punte secund pentru nave cu un tonaj brut de

3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate;

b) a urmat un curs de specializare aprobat;

sau

c) deţine un brevet de ofiţer punte pentru nave cu un tonaj brut de 500 sau mai mare, în termen de valabilitate;

d) are un stagiu de îmbarcare de 48 de luni pe funcţie, din care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;

e) a urmat un curs de specializare aprobat;

sau

f) deţine un brevet de căpitan fluvial categoria A, în termen de valabilitate;

g) are un stagiu de ambarcare de 48 de luni, din care cel puţin 24 de luni în ultimii 5 ani pe nave de navigaţie interioară cu o propulsie de peste 750 kw;

h) a urmat un curs de specializare aprobat.

E. Pilot maritim II pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector

Art. 5. - Brevetul de pilot maritim II pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175 şi în porturile situate pe acest sector se poate obţine prin examen de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de pilot maritim aspirant pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175, precum şi în porturile situate pe acest sector, în termen de valabilitate;

b) prezintă o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată din care să reiasă că este angajat de cel puţin 12 luni şi a efectuat un număr de 36 voiaje fără întrerupere mai mare de 45 de zile între ele, pentru a dobândi cunoştinţe temeinice de navigaţie despre zona de pilotaj pentru care a fost eliberat brevetul. Adeverinţa va fi vizată de administraţie.

 

CAPITOLUL III

Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi porturile situate pe acest sector

 

F. Pilot maritim aspirant pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector

Art. 6. - Brevetul de pilot maritim aspirant pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector se poate obţine de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de comandant pentru nave cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate, ori un brevet de ofiţer punte secund pentru nave cu un tonaj brut de

3.000 sau mai mare, în termen de valabilitate;

b) a urmat un curs de specializare aprobat;

sau

c) deţine un brevet de ofiţer punte pentru nave cu un tonaj brut de 500 sau mai mare, în termen de valabilitate;

d) are un stagiu de îmbarcare de 48 de luni pe funcţie, din care cel puţin 12 luni în ultimii 5 ani;

e) a urmat un curs de specializare aprobat.

G. Pilot maritim II pentru zona Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector

Art. 7. - Brevetul de pilot maritim II pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector se poate obţine prin examen de către orice candidat care îndeplineşte următoarele cerinţe:

a) deţine un brevet de pilot maritim aspirant pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector în termen de valabilitate;

b) prezintă o adeverinţă eliberată de societatea de pilotaj autorizată din care să reiasă că este angajat de cel puţin 12 luni, a efectuat un număr de 20 de voiaje pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi porturile situate pe acest sector pentru a dobândi cunoştinţe temeinice de navigaţie despre zona de pilotaj pentru care a fost eliberat brevetul; adeverinţa va fi vizată de administraţie.

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

Cursurile obligatorii necesare emiterii şi prelungirii valabilităţii brevetelor de piloţi maritimi

 

A. Cursurile obligatorii necesare emiterii şi prelungirii valabilităţii brevetelor de piloţi maritimi pentru porturile maritime Constanţa, Mangalia şi Midia:

 

Nr. crt.

Denumirea cursului

Condiţie de reconfirmare la 5 ani

1.

Navigaţie radar, radar plotting şi folosirea ARPA - nivel operaţional sau Radar ARPA căutare şi salvare - nivel managerial

Nu

2.

Certificat de operator GMDSS-ROC sau GMDSS-GOC

5 ani

3.

Coordonarea echipei de cart în comanda de navigaţie sau HELM

Nu

4.

Competenţă în utilizarea mijloacelor de supravieţuire şi a bărcilor de salvare, altele decât bărcile rapide de salvare

Nu

5.

Manevra navei - proceduri de manevră de urgenţă - exerciţii pe simulator de navigaţie

5 ani

6.

Program de pregătire de bază pentru siguranţa maritimă

Nu

 

B. Cursurile obligatorii necesare emiterii şi prelungirii valabilităţii brevetelor de piloţi maritimi:

1. pentru sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina şi km 175, precum şi în porturile situate pe acest sector;

2. pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră, Canalul Poarta Albă-Midia-Năvodari şi în porturile situate pe acest sector.

 

Nr. crt.

Denumirea cursului

Condiţie de reconfirmare la 5 ani

1.

Utilizator radar pe căile navigabile interioare

Nu

2.

Operator radiotelefonist în serviciul radiotelefonic pe căile navigabile

5 ani

3.

Manevra navei - proceduri de manevră de urgenţă - exerciţii pe simulator de navigaţie

5 ani

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.