MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 319/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 319         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 11 aprilie 2018

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

402. - Ordin al ministrului transporturilor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR 1

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

413. - Ordin pentru modificarea Normelor metodologice privind rambursarea şi recuperarea cheltuielilor reprezentând asistenţa medicală acordată în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 729/2009

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 16 din 5 martie 2018 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodic㠖 RNTR 1

 

Având în vedere Referatul Direcţiei transport rutier nr. 2.719 din 18.01.2018, prin care se supune spre aprobare Ordinul ministrului transporturilor privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR1,

în conformitate cu prevederile art. IV din Legea nr. 260/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică - RNTR 1, publicat în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Titlul ordinului se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ORDIN

pentru aprobarea Reglementărilor privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România - RNTR 1”

2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

*Art. 1. - Se aprobă Reglementările privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România - RNTR 1, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

3. Articolele 2 şi 21 se abrogă.

4. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Prin inspecţia tehnică periodică se certifică conformitatea vehiculului în ceea ce priveşte siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi încadrarea în categoria de folosinţă conform destinaţiei. Inspecţia tehnică periodică se efectuează în conformitate cu reglementările prevăzute la art. 1.”

5. La articolul 4, alineatele (1)-(4), (5), (6) şi (7)-(9) se abrogă.

6. La articolul 5, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Atestarea personalului care efectuează inspecţiile tehnice periodice şi controlul tehnic în trafic al vehiculelor se realizează de R.A.R., în conformitate cu reglementările prevăzute la art. 1

7. Titlul anexei se modifică şi va avea următorul cuprins:

„REGLEMENTĂRI

privind Inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România - RNTR 1”

8. În anexă, articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Prezentele reglementări stabilesc cerinţele specifice privind organizarea şi funcţionarea sistemului de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, precum şi metodologia de efectuare a inspecţiei tehnice periodice, denumită în continuare ITP, pentru aprecierea, cu ajutorul tehnicilor şi echipamentelor disponibile, fără demontarea sau îndepărtarea unor părţi ale vehiculului, a stării tehnice a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România şi a existenţei dotărilor obligatorii, din punctul de vedere al siguranţei rutiere, protecţiei mediului şi folosinţei conform destinaţiei.

(2) ITP cuprinde, cumulativ, după caz, următoarele:

a) inspecţia tehnică privind siguranţa rutieră;

b) inspecţia tehnică privind protecţia mediului;

c) inspecţia tehnică privind încadrarea în categoria de folosinţă conform destinaţiei, avându-se în vedere caracteristicile de siguranţă şi de mediu obligatorii în vigoare la momentul omologării sau, daca este cazul, la momentul modificării constructive ori echipării ulterioare.”

9. În anexă, la articolul 3, alineatele (1)-(4), (5) şi (6) se abrogă.

10. În anexă, la articolul 3, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Monitorizarea persoanelor autorizate să execute ITP cuprinde:

a) supravegherea tehnică a staţiilor de inspecţie tehnică periodică, denumite în continuare SITP, inclusiv prin mijloace informatice, prin analiza rezultatelor ITP folosind metode statistice;

b) controlul executării ITP, inclusiv prin reverificări efectuate de RAR în SITP la vehiculele inspectate în cadrul acestor SITP;

c) controlul executării ITP prin reverificare în reprezentanţele RAR a vehiculelor inspectate în SITP autorizate;

d) controlul tehnic în trafic;

e) verificări incognito, opţional cu utilizarea unui vehicul cu deficienţe cunoscute;

f) controlul executării ITP în urma contestaţiilor;

g) controlul executării ITP în urma reclamaţiilor.”

11. În anexă, la articolul 3, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

„(81) în cazul reverificării prevăzute la alin. (7) lit. b), inspectorul RAR desemnat în acest scop poate modifica rezultatul ITP:

- în cazul în care constată că inspectorul tehnic a menţionat în mod eronat în raportul de ITP DMa şi/sau DP;

- în cazul în care constată că inspectorul tehnic nu a menţionat în raportul de ITP DMa şi/sau DP existente.”

12. În anexă, la articolul 5, alineatele (1) şi (2) se abrogă.

13. În anexă, la articolul 5 alineatul (3) litera c), punctul ii) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ii) autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune, respectiv la 1 an în cazul autovehiculelor care au o vechime de cel puţin 12 ani, cu excepţia vehiculelor de interes istoric;”.

14. În anexă, la articolul 5, după alineatul (3) se Introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Autovehiculele destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult 8 locuri pe scaune se supun primei inspecţii tehnice periodice la 3 ani, dacă la data primei înmatriculări în România au fost noi.”

15. În anexă, la articolul 5, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

„(6) Vechimea autovehiculelor prezentate la ITP se stabileşte prin diferenţa dintre anul finalizării ITP şi anul fabricaţiei înscris în rubrica aferentă din cartea de identitate a vehiculului.”

16. În anexă, articolul 6 se abrogă.

17. În anexă, la articolul 7, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) ITP la autovehiculele echipate cu instalaţii de alimentare cu carburanţi alternativi se efectuează în staţiile reprezentanţelor RAR sau în SITP autorizate în acest scop de RAR.”

18. În anexă, la articolul 8, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) ITP la vehiculele înmatriculate în alte state se efectuează în conformitate cu prevederile prezentelor reglementări, cu excepţia cazurilor în care se specifică altfel.”

19. În anexă, la articolul 10 alineatul (2) punctul 3, subpunctul 3.7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.7 Programul opacimetrului trebuie să permită tipărirea rezultatelor măsurării. Pe buletinul de probă trebuie să fie tipărite cel puţin următoarele date:

a) data, ora şi minutul efectuării probei - numai pentru prima probă;

b) temperatura uleiului de motor la momentul efectuării probei;

c) timpul de bază;

d) turaţia de mers în gol încet;

e) turaţia de mers în gol maximă (de regulator);

f) indicele de opacitate măsurat;

g) media aritmetică a indicilor de opacitate măsuraţi pentru cel puţin ultimele 3 cicluri de accelerare liberă valide.”

20. În anexă, la articolul 10, după alineatul (10) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Reprezentanţele RAR şi SITP trebuie să respecte specificaţiile producătorilor referitoare la întreţinerea infrastructurii şi a aparaturii de inspecţie.”

21. În anexă, la articolul 16, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) în scopul verificării odometrului, în cazul unui autovehicul echipat cu un astfel de dispozitiv, RAR pune la dispoziţia inspectorilor tehnici informaţiile de la ITP anterioară efectuată în România.”

22. În anexă, la articolul 16 alineatul (6), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) Dacă vehiculul inspectat nu corespunde cerinţelor tehnice precizate, prezentând deficienţe din grupa DMa şi/sau DP, inspectorul tehnic sau inspectorul RAR consemnează deficienţele în raportul de ITP sau în raportul de verificare RAR la rubrica «Deficienţe constatate» şi marchează codurile deficienţelor constatate în momentul identificării acestor deficienţe. Vehiculul nu va avansa la alt post de verificare până nu sunt consemnate explicit şi amănunţit pe raport deficienţele constatate la postul curent. La finalizarea ITP, vehiculul fiind respins din cauza identificării unor deficienţe din grupa DMa şi/sau DP, raportul de ITP sau raportul de verificare RAR se înmânează persoanei care a prezentat vehiculul la ITP.”

23. În anexă, la articolul 16, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:

„(61) Persoana care prezintă vehiculul la ITP este informată cu privire la orice deficienţe care au fost identificate la vehicul şi care necesită remediere.”

24. În anexă, la articolul 16, după alineatul (13) se introduce un nou alineat, alineatul (14), cu următorul cuprins:

„(14) SITP comunică electronic RAR informaţiile necesare pentru generarea certificatelor de ITP, iar RAR transmite electronic SITP certificatele de ITP în vederea emiterii acestora.”

25. În anexă, la articolul 171, alineatul (3) se abrogi.

26. În anexă, după articolul 19 se Introduce un nou articol, articolul 191, cu următorul cuprins:

„Art. 191. - Inspectorii tehnici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes în exercitarea atribuţiilor.”

27. În anexă, la articolul 23, alineatele (3)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) în urma activităţii de supraveghere, RAR poate adopta una dintre următoarele măsuri:

a) măsura de restrângere a domeniului de activitate se adoptă pentru perioada în care SITP si-a pierdut temporar capabilitatea tehnică de efectuare a ITP pentru o gamă de vehicule cuprinse în autorizaţia tehnică eliberată;

b) măsura de suspendare a autorizaţiei tehnice se adoptă în cazul comiterii uneia dintre abaterile prevăzute la art. 4 alin. (8) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000 privind inspecţia tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau în conformitate cu prevederile contractului de franciză;

c) măsura de retragere a autorizaţiei tehnice se adoptă în cazul comiterii în mod repetata uneia dintre abaterile prevăzute la art. 4 alin. (8) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau în conformitate cu prevederile contractului de franciză.

(4) în cazul suspendării autorizaţiei tehnice, SITP va fi restricţionată informatic, se vor retrage elementele de securizare neutilizate până la acel moment şi va fi încheiat un proces-verbal în registrul de control al SITP în care se vor menţiona codul de tranzacţie şi data ultimei ITP efectuate. În cazul retragerii sau anulării autorizaţiei tehnice se procedează ca şi în cazul suspendării, suplimentar reţinându-se de RAR autorizaţia tehnică a SITP.

(5) Efectuarea de ITP în SITP neautorizate, cu autorizaţia tehnică suspendată, retrasă, anulată sau cu termenul de valabilitate depăşit atrage măsuri de sancţionare corespunzător legislaţiei în vigoare.”

28. În anexă, la articolul 27, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27. - (1) După angajarea de către o persoană autorizată ce deţine o SITP, la solicitarea acesteia, persoana atestată va primi din partea RAR o ştampilă individualizată pentru SITP respectivă care va fi utilizată în activitatea de inspector tehnic. Ştampila respectivă va fi retrasă de RAR la expirarea valabilităţii certificatului de atestare, la anularea acestuia în conformitate cu prevederile art. 28 alin, (2), la retragerea dreptului de conectare informatică la sistemul naţional de ITP în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (3), la încetarea activităţii inspectorului în cadrul SITP respective, la suspendarea autorizaţiei tehnice a SITP în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) lit. b) sau ale art. 28 alin. (7) şi (9), la retragerea autorizaţiei tehnice a SITP în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) lit. c) sau la încetarea activităţii SITP.”

29. În anexă, articolul 28 sa modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - (1) Constituie abatere de la metodologia de efectuare a ITP, a procedurilor sau a fluxului tehnologic comunicat către RAR cu ocazia autorizării şi se menţionează în certificatul de atestare al unui inspector tehnic următoarele fapte săvârşite de acesta:

a) confirmarea drept corespunzătoare a stării tehnice a unui vehicul care nu îndeplineşte cerinţele tehnice precizate prin prezentele reglementări;

b) nerespectarea cerinţelor, procedurilor şi a instrucţiunilor de efectuare a ITP conform legislaţiei şi reglementărilor în vigoare;

c) nemenţionarea în raportul de ITP a tuturor deficienţelor constatate, din grupele DMa şi DP, care impun respingerea unui vehicul la ITP conform prezentelor reglementări;

d) transmiterea către RAR sau în baza naţională de date privind ITP de date incomplete, eronate sau fictive cu privire la activitatea de ITP prestată;

e) utilizarea unui aparat cu verificarea metrologică expirată;

f) completarea raportului de ITP de către o persoană, alta decât inspectorul tehnic atestat ce are distribuită ştampila ce a fost aplicată pe raportul ITP;

g) menţionarea în raportul de ITP a unor deficienţe tehnice, din grupele DMa şi DP, pe care vehiculul nu le prezintă;

h) lipsa inspectorului tehnic din incinta SITP la reverificarea de către inspectorul RAR a unul vehicul ce a fost selectat în acest scop;

i) lipsa documentelor minime necesare pentru o ITP în cazul unui vehicul reverificat de un inspector RAR;

j) divulgarea către o altă persoană sau realizarea de acţiuni prin care se facilitează cunoaşterea de către o altă persoană a numelui de utilizator şi/sau a parolei proprii de acces la sistemul naţional de supraveghere informatică a ITP gestionat de RAR;

k) divulgarea către o altă persoană sau realizarea de acţiuni prin care se facilitează cunoaşterea de către o altă persoană a parolei de acces a SITP la sistemul naţional de supraveghere informatică a ITP gestionat de RAR;

l) neanularea ITP valabil pentru un vehicul la care au fost constatate deficiente tehnice din grupele DMa şi DP în cadrul ITP.

(2) Certificatul de atestare al unui inspector tehnic se anulează în cazul în care acesta săvârşeşte una dintre următoarele abateri:

a) nerespectarea în mod repetat a metodologiei de efectuare a ITP, a procedurilor sau a fluxului tehnologic comunicat către RAR cu ocazia autorizării, care constituie abateri prevăzute la alin. (1);

b) efectuarea ITP pentru un vehicul fără prezentarea acestuia în SITP;

c) efectuarea ITP fără a fi utilizată aparatura de verificare impusă prin procedura de efectuare a ITP;

d) utilizarea de aparatură sau programe informatice la care au fost efectuate modificări sau intervenţii neautorizate;

e) efectuarea ITP pentru vehicule pentru care respectiva SITP nu este autorizată;

f) efectuarea ITP pentru alte vehicule decât cele pentru care este atestat;

g) efectuarea necorespunzătoare a ITP, constatată cu ocazia controlului efectuat de RAR, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (7) lit. b), în mod repetat;

h) divulgarea datelor tehnice prevăzute la art. 51 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, către alte persoane fizice sau juridice, în mod repetat.

Prin sintagma în mod repetat se înţelege săvârşirea în decursul unei perioade de 12 luni a două dintre faptele prevăzute la lit. a), g) şi h), oricare ar fi acestea.

(3) Pentru luarea unei decizii adecvate cu privire la o posibilă abatere a unui inspector tehnic, RAR poate dispune retragerea dreptului de conectare informatică la sistemul naţional de ITP gestionat de RAR pe o perioadă de maximum 30 de zile în cursul căreia inspectorul tehnic nu poate efectua ITP.

(4) Obţinerea unui nou certificat de atestare în cazul anulării acestuia în baza prevederilor alin. (2) se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 71, contra cost. Programarea pentru reatestare se face după 30 de zile de la depunerea cererii de reatestare, perioadă destinată reinstruirii în cadrul SITP, dar fără a depăşi 60 de zile de la depunerea cererii.

(5) în temeiul prevederilor art. 4 alin. (8) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, inspectorului tehnic căruia i s-a anulat certificatul de atestare a două oară într-un interval de până la 3 ani i se suspendă dreptul de a efectua ITP pe o perioadă de 2 ani. La orice anulare ulterioară a certificatului de atestare într-un interval de până la 3 ani de la precedenta anulare se procedează la suspendarea dreptului de efectuare a ITP pe o perioadă de 2 ani.

(6) Atestarea stării tehnice corespunzătoare a unui vehicul, prin aplicarea ştampilei, a semnăturii şi a elementului de securizare care certifică acordarea ITP, de către personal neatestat sau de către personal atestat, dar fără efectuarea în prealabil a ITP, atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală.

(7) Autorizaţia tehnică a unei SITP se suspendă până la intrarea în legalitate în următoarele cazuri:

a) utilizarea în activitatea de ITP de aparatură care nu respectă cerinţele prevăzute la art. 10;

b) efectuarea ITP de către personal neatestat.

(8) Conducerea persoanei autorizate va lua măsuri de supraveghere a desfăşurării activităţii inspectorilor tehnici şi de sancţionare disciplinară a persoanelor care se fac vinovate de săvârşirea abaterilor menţionate în alin. (1) şi (2).

(9) în temeiul prevederilor art. 4 alin. (8) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 167/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care pentru aceeaşi SITP se anulează două certificate de atestare a inspectorilor tehnici într-un interval de până la 3 ani (pentru acelaşi inspector tehnic sau pentru inspectori tehnici diferiţi), se procedează suplimentar la suspendarea autorizaţiei tehnice a SITP pe o perioadă de 30 de zile. La fiecare anulare ulterioară a unui certificat de atestare a unui inspector tehnic într-un interval de până la 3 ani de la precedenta anulare (pentru acelaşi inspector tehnic sau pentru alt inspector tehnic din cadrul respectivei SITP) se procedează suplimentar la suspendarea autorizaţiei tehnice pe o perioadă de 30 de zile.”

30. În anexă, articolul 301 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 301. - În cazul în care certificarea stării tehnice a unui vehicul se realizează în condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (2) lit. b), e) şi f), RAR va anula ITP pentru acel vehicul în baza de date cu înregistrări şi va informa deţinătorul vehiculului cu privire la anularea valabilităţii ITP a vehiculului respectiv.”

31. În anexa nr. 1 la reglementări, la litera A, capul de tabel se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Nr. crt.

Denumire verificare

Metodă de control şi aparatură necesară

Deficienţe constatate

Evaluare deficienţe

DMi

DMa

DP”

 

32. În anexa nr. 2 la reglementări, la litera A, capul de tabel se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Nr. crt.

Denumire verificare

Metodă de control şi aparatură necesară

Deficienţe constatate

Evaluare deficienţe

DMi

DMa

DP*

 

33. În anexa nr. 21 la reglementări, capul de tabel se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Nr. crt.

Denumire verificare

Metodă de control şi aparatură necesară

Deficienţe constatate

Evaluare deficienţe

DMi

DMa

DP”

 

34. În anexa nr. 21 la reglementări, linia 9 a planului de operaţiuni se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„9. Alte verificări

9.1.

Vehicul în ansamblu

Inspecţie vizuală sau prin utilizarea unui echipament adecvat

a) Reparaţii sau modificări necorespunzătoare ale oricărei componente a vehiculului ce ar putea afecta semnificativ siguranţa circulaţiei pe drumurile publice

 

X

 

b) Orice defect suplimentar constatat ce ar putea afecta semnificativ siguranţa circulaţiei pe drumurile publice

 

X

 

c) Orice defect suplimentar care nu permite efectuarea sau finalizarea ITP (motorul nu porneşte, defecte accidentale etc.)i)

 

 

 

35. În anexa nr. 2i la reglementări, notele de după tabel se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„NOTE:

1) În acest caz este necesară reefectuarea ITP.

E - verificare ce necesită utilizarea unui echipament specializat

Reparaţie sau modificare necorespunzătoare înseamnă o reparaţie sau modificare cu efecte negative asupra siguranţei rutiere sau asupra mediului (inclusiv modificări neautorizate sau cu folosirea unor componente neomolgate sau necertificate).

DMi (deficienţe minore) - deficienţele care nu au un efect semnificativ asupra siguranţei vehiculului sau impact asupra mediului, precum şi alte neconformităţi minore

DMa (deficienţe majore) - deficienţele susceptibile să compromită siguranţa vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să îi pună în pericol pe ceilalţi participanţi la trafic, precum şi alte neconformităţi mai importante

DP (deficienţe periculoase) - deficienţele care constituie un risc direct şi imediat la adresa siguranţei rutiere sau care au impact asupra mediului

Un vehicul care prezintă deficienţe încadrabile la mai mult de o categorie de deficienţe este clasificat în categoria care corespunde deficienţei mai grave. Un vehicul care prezintă mai multe deficienţe la acelaşi element inspectat poate 11 clasificat în categoria imediat superioară de gravitate dacă se poate demonstra că efectul combinat al acestor deficienţe ar genera un risc mai mare la adresa siguranţei rutiere.1

36. În anexa nr. 51 la reglementări, punctul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) indicaţia odometrului la data efectuării inspecţiei, dacă este disponibilă (odometer reading at the time of the test, if available) .........................................................“

37. În anexa nr. 71 la reglementări, litera b) a punctului 1, punctul 9 şi litera d) a punctului 13 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„b) cu privire la experienţa profesională documentată, că acesta a desfăşurat cel puţin 3 ani, cu normă întreagă sau cu normă parţială pe o perioadă echivalentă, în calitate de angajat, titular al unei persoane fizice autorizate, titular al unei întreprinderi individuale ori de membru al unei întreprinderi familiale, una dintre următoarele activităţi:

- reparaţii auto, în cadrul unor ateliere autorizate potrivit legii pentru desfăşurarea cel puţin a activităţilor de reparaţii pentru motor, sistemul de rulare, sistemul de direcţie şi sistemul de frânare;

- omologări sau verificări tehnice pentru vehicule, în cadrul unor autorităţi de omologare ori servicii tehnice notificate;

- ITP (în calitate de personal tehnic auxiliar neatestat), în cadrul unor SITP autorizate potrivit legii.

................................................................................................................................................................

9. Termenul de valabilitate al certificatului de atestare/ reatestare este de 2 ani de la data absolvirii programului de atestare/reatestare.

................................................................................................................................................................

d) documentele care atestă îndeplinirea cerinţei privind experienţa profesională documentată minimă, după cum urmează: copie de pe contractul individual de muncă, extrasul din registrul general de evidenţă a salariaţilor transmis inspectoratului teritorial de muncă în original, copie de pe carnetul de muncă, copie de pe fişa postului şi/sau un document eliberat de inspectoratul teritorial de muncă în original, după caz; în cazul titularului unei persoane fizice autorizate, titularului unei întreprinderi individuale ori al membrului unei întreprinderi familiale, o declaraţie pe propria răspundere privind desfăşurarea activităţilor prevăzute la pct. 1 lit. b), certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului în baza Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, eliberat cu cel mult 3 luni înainte de data depunerii cererii (original sau copie legalizată), cuprinzând date privind valabilitatea sediului social şi a punctelor de lucru, persoanele împuternicite, domeniul de activitate, sedii şi/sau activităţi autorizate conform prevederilor art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare;”.

38. Anexa nr. 10 la reglementări se modifică şi va avea cuprinsul prevăzut în anexa la prezentul ordin.

39. În tot cuprinsul reglementărilor, cu excepţia anexelor, termenul defect se înlocuieşte cu termenul deficienţă.

40. În anexa nr. 2 la reglementări, la literele G şi H, în anexa nr. 4 la reglementări şi în anexa nr. 5 la reglementări, termenul defect se înlocuieşte cu termenul deficienţă.

Art. II. - Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Regia Autonom㠄Registrul Auto Român” duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică de la data de 20 mai 2018, cu excepţia anexei nr. 71 la reglementări, astfel cum a fost modificată prin prezentul ordin, care se aplică de la data publicării.

 

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

 

Bucureşti, 2 aprilie 2018.

Nr. 402.

 

ANEXA

(Anexa nr. 10 la reglementări)

 

(faţă)

 

 

 

 

SIGLA

REGISTRUL AUTO ROMÂN

 

CERTIFICAT DE ATESTARE / REATESTARE *)

 

Nr.  ........... din ............................................

 

Dl. (Dna.) ............................................... născut (ă) în anul ................. luna ................. ziua ................. în localitatea ....................................... jud. ....................................... stat .......................................

CNP .......................................

 

a absolvit programul de atestare/reatestare organizat de Registrul Auto Român RA *)

în perioada .......................................

 

Este atestat (ă) să efectueze ITP pentru clasele de ITP: *)

- clasa I (categoria de vehicule: L)

- clasa a II-a (categoriile de vehicule: Ml cu MTMA ≤ 3500 kg, M2 cu MTMA ≤ 3500 kg, NI, Ol, 02, T cu MTMA ≤ 3500 kg, maşini şi utilaje autopropulsate pentru lucrări cu MTMA ≤ 3500 kg)

- clasa a III-a (categoriile de vehicule Ml cu MTMA > 3500 kg. M2 cu MTMA > 3500 kg, M3, N2, N3, 03, 04, T cu MTMA > 3500 kg, maşini şi utilaje autopropulsate pentru lucrări cu > 3500 kg)

inclusiv la autovehiculele echipate cu GPL/GNC/GNL *)

Este atestat (ă) să efectueze controlul tehnic în trafic al vehiculelor *)

Prezentul certificat de atestare/reatestare este valabil până la data de .................  *)

 

DIRECTOR RAR,

Responsabil program,

 

ORIGINAL / DUPLICAT *)

NOTĂ: Atestarea iniţială a fost acordată înainte de 20.05.2018 / după 20.05.20I8*)

Îndeplineşte cerinţele de la pct. I din Anexa IV la Directiva 20I4/45/UE *)

 

 

 

*) se înscrie numai menţiunea aplicabilă

 

(verso)

 

EVIDENŢA ABATERILOR

Nr. crt.

Numele şi prenumele organului de control

Abaterea constatată

Data

Semnătura

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Constatarea a două abateri consecutive în mai puţin de 12 luni anulează certificatul de atestare al inspectorului tehnic, certificat de atestare care se află permanent la dosarul staţiei de inspecţie tehnică pentru a fi accesibil organelor de control pe durata programului de lucru

 

 

ACTE ALE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor metodologice privind rambursarea şi recuperarea cheltuielilor reprezentând asistenţa medicală acordată în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 729/2009

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale relaţii contractuale nr. DRC/106 din 12.02.2018,

în temeiul dispoziţiilor art. 247 şi art. 291 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emite următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice privind rambursarea şi recuperarea cheltuielilor reprezentând asistenţa medicală acordată în baza documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 729/2009, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 5 august 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 7, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) Prin «documente justificative», menţionate la alin. (4), se înţelege:

a) orice document medical datat şi asumat de către cadrul medical care l-a acordat, în copie - certificat «conform cu originalul» şi semnat de solicitant -, din care să rezulte serviciile de care a beneficiat asiguratul: în situaţia prevăzută la alin. (4) lit. b) şi alin. (5) traducerea în limba română a documentelor medicale de către un traducător autorizat este în responsabilitatea casei de asigurări de sănătate:

b) documente de plată, în original, din care să rezulte că serviciile medicale au fost achitate integral de asigurat, de un membru al familiei (părinte, soţ/soţie, fiu/fiică) sau de către o persoană împuternicită de acesta, inclusiv data/datele plăţii/plăţilor acestora; în situaţia prevăzută la alin. (4) lit. a) şi b) şi alin. (5) traducerea în limba română a documentelor medicale de către un traducător autorizat este în responsabilitatea casei de asigurări de sănătate.”

2. Anexa nr. 3a se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Răzvan Teohari Vulcănescu

 

Bucureşti, 1 martie 2018.

Nr. 413.

 

ANEXA

(Anexa nr. 3a la normele metodologice)

 

CERERE-TIP

pentru rambursarea contravalorii asistenţei medicale devenite necesară în timpul şederii temporare pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, respectiv Confederaţiei Elveţiene

 

Către Casa de Asigurări de Sănătate ............................................

Adresa ............................................

Data ............................................

 

Stimate domnule/Stimată doamnă preşedinte-director general,

 

Prin prezenta, subsemnatul(a), ............................................ *1), domiciliat(ă) în ............................................, localitatea ............................................, str. ............................................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ............................................, telefon ............................................, în calitate de:

 asigurat, codul numeric personal ............................................;

 membru de familie (părinte, soţ/soţie, fiu/fiică) sau persoană împuternicită al/a asiguratului ............................................*2), având următoarele date de identificare; codul numeric personal ............................................, domiciliul în localitatea ............................................, str. ............................................, nr. ...., bl. ...., sc. ....,  et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ............................................, telefon ............................................,

solicit rambursarea contravalorii asistenţei medicale devenite necesară în timpul şederii temporare pe teritoriul statului ............................................, asistenţă medicală acordată fără a se prezenta cardul european de asigurări sociale de sănătate/certificatul provizoriu de înlocuire a cardului european de asigurări sociale de sănătate sau în cazul în care acesta nu a fost recunoscut de unitatea sanitară de la locui de şedere.

Solicit ca rambursarea contravalorii asistenţei medicale să se realizeze:

1.  la nivelul tarifelor prevăzute de legislaţia statului membru de şedere, conform procedurii instituite pentru utilizarea formularului E 126 sau similar;

2. D la nivelul tarifelor prevăzute de actele normative în vigoare care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate din România în vigoare la data efectuării plăţii; casa de asigurări de sănătate instituie în prealabil procedura prin utilizarea formularului E 126 sau similar în vederea determinării serviciilor medicale devenite necesare în conformitate cu legislaţia statului membru respectiv.

Anexez prezentei următoarele documente:

a) documente în original, care dovedesc efectuarea plăţii;

b) copiile 3) documentelor medicale din care rezultă serviciul medical de care am beneficiat.

Prezenta cerere reprezintă în acelaşi timp şi o declaraţie pe propria răspundere prin care, cunoscând dispoziţiile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii, certific faptul că serviciile medicale au fost de natura celor devenite necesare şi că deplasarea nu a avut ca scop beneficierea de tratament medical, precum şi faptul că nu am solicitat direct instituţiei de la locul de şedere rambursarea contravalorii asistenţei medicale devenite necesară.

Rambursarea va fi efectuată în numerar sau în contul nr. ............................................*4), deschis la ............................................*5), numele/prenumele beneficiarului contului ............................................, CNP beneficiar cont ............................................

 

Semnătura solicitantului

............................................


*1) Numele şi prenumele solicitantului.

*2) Numele şi prenumele asiguratului care a beneficiat de asistenţa medicală devenită necesară.

*3) Certificate .conform cu originalul” şi semnate de solicitant.

*4) Codul IBAN aferent contului în care se solicită rambursarea; în cazul în care se optează pentru rambursarea sumei în numerar, spaţiul se va bara cu o linia orizontală.

*5) Banca la care este deschis contul în care se solicită rambursarea sumei; în cazul în care se optează pentru rambursarea sumei în numerar, spaţiul se va bara cu o linie orizontală.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 16

din 5 martie 2018

 

Dosar nr. 3.027/1/2017

 

Gabriela Elena Bogasiu - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Nina Ecaterina Grigoraş - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Rodica Susanu - judecător la Secţia I civilă

Cristina Petronela Văleanu - judecător la Secţia I civilă

Nicoleta Ţăndăreanu - judecător la Secţia I civilă

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Roxana Popa - judecător la Secţia a II-a civilă

George-Bogdan Florescu - judecător la Secţia a II-a civilă

Iuliana Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Emilia Claudia Vişoiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Liliana Vişan - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 3.027/1/2017 este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.833/62/2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depus de către intimata-pârâtă punct de vedere formulat în scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii. La dosar au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti relevante ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de judecători. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii.

Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că nu există chestiuni prealabile, iar completul rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, în Dosarul nr. 4.833/62/2016, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând interpretarea şi aplicarea art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariate, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariate, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare, în sensul stabilirii:

- dacă perioada la care se referă art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, este perioada care începe exact de la data deschiderii procedurii insolvenţei, înainte sau înapoi cu 3 luni sau această perioadă poate cuprinde oricare 3 luni calendaristice anterioare sau ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei, cu încadrarea în termenul generai de prescripţie;

- dacă perioada de 3 luni anterior menţionată se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei sau se poate raporta şi la data intrării angajatorului în faliment, în situaţia în care dreptul de administrare al angajatorului nu a fost ridicat odată cu deschiderea procedurii de insolvenţă.

II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării

2. Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariate, cu modificările ulterioare (Legea nr. 200/2006):

„Art. 15. - (1) Creanţele salariate prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.

(2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei.

(3) O altă solicitare privind piaţa creanţelor salariate poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni.”

3. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006):

„Art. 7. - (1) în situaţia în care creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă sunt anterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, perioada de 3 luni calendaristice prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege precedă datei deschiderii procedurii.

(2) în situaţia în care creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă sunt ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, perioada prevăzută la art. 15 alin. (1) din lege succedă datei deschiderii procedurii “

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

4. Prin cererea formulată la data de 10 octombrie 2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov cu nr. 4.833/62/2016, reclamanta, prin lichidator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, solicitând anularea dispoziţiei emise de aceasta la data de 2 septembrie 2016 şi obligarea pârâtei la calcularea şi emiterea unei dispoziţii de admitere a cererii având ca obiect stabilirea cuantumului şi plata creanţelor salariale ale foştilor angajaţi ai societăţii aflate în faliment, aferente perioadei aprilie-iunie 2016.

5. În motivarea cererii s-a arătat că la data de 18 august 2016, prin cererea adresată Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov, a solicitat, în calitate de lichidator judiciar al reclamantei societate comercială aflată în insolvenţă, plata creanţelor salariale aferente perioadei aprilie-iunie 2016 pentru foştii salariaţi ai acesteia de la Fondul de garantare pentru plata acestui tip de creanţe, constituit potrivit dispoziţiilor Legii nr. 200/2006.

6. Prin dispoziţia atacată s-a respins cererea reclamantei, faţă de faptul că perioada pentru care s-a solicitat plata creanţelor salariale, respectiv aprilie-iunie 2016, nu este perioadă care să preceadă sau să succeadă datei deschiderii procedurii insolvenţei împotriva reclamantei - 26 septembrie 2014.

7. În susţinerea acţiunii, lichidatorul judiciar a invocat că agenţia teritorială a interpretat nelegal prevederile Legii nr. 200/2006 şi ale normelor metodologice şi că dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 trebuie interpretate extensiv, în sensul că toate creanţele salariale născute după data deschiderii procedurii insolvenţei sunt creanţe care succedă datei deschiderii procedurii, iar nu restrictiv, în sensul că doar creanţele aferente primelor 3 luni care curg de la data deschiderii procedurii insolvenţei pot fi plătite din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

8. Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că perioada pentru care se solicită plata de la Fondul de garantare a creanţelor salariale, respectiv aprilie-iunie 2016, nu este perioadă care să preceadă sau să succeadă datei deschiderii procedurii insolvenţei împotriva societăţii reclamante (26 septembrie 2014) şi, în acest sens, a invocat dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 şi art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006.

9. Prin Sentinţa civilă nr. 345 din 8 martie 2017, Tribunalul Braşov a respins acţiunea, reţinând că termenul de 3 luni calendaristice pentru care putea fi formulată cererea de stabilire a cuantumului şi plata creanţelor care se suportă din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale este doar perioada care precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei şi că doar la această dată, respectiv 26 septembrie 2014, reclamanta trebuia să se raporteze.

10. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, prin lichidatorul judiciar, solicitând modificarea în tot a sentinţei primei instanţe şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii privind calcularea şi plata creanţelor ce se suportă din Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale.

11. În faţa instanţei de recurs, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Braşov a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile care să dea o dezlegare asupra modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 coroborat cu art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006.

IV. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

12. Prin încheierea de sesizare din data de 27 septembrie 2017, completul de judecată al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, învestit cu judecata recursului, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 coroborat cu art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

13. Instanţa de recurs a apreciat că problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă. A mai reţinut că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme.

V. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

14. După comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost formulat punct de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecăţii de către intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Foiţei de Muncă Braşov, în sensul că:

- perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă;

- perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva angajatorului, astfel cum aceasta este reglementată prin dispoziţiile legilor speciale privind procedura insolvenţei.

VI. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

15. În opinia instanţei de trimitere, dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 coroborat cu art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 se interpretează în sensul că perioada pentru care Fondul de garantare preia creanţele salariale se raportează la data deschiderii procedurii de insolvenţă, iar, pe de altă parte, perioada de 3 luni pentru care se formulează cererea poate privi cele 3 luni anterioare sau cele 3 luni ulterioare datei deschiderii procedurii de insolvenţă, şi nu oricare 3 luni care au precedat sau au succedat acestei date.

VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

16. Din jurisprudenţa indicată şi ataşată la actul de sesizare, precum şi din hotărârile judecătoreşti şi opiniile teoretice transmise de instanţele naţionale la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au rezultat următoarele aspecte:

17. Opiniile au fost divergente, fie că perioada la care se referă art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 poate cuprinde oricare 3 luni calendaristice anterioare sau ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei, cu încadrarea în termenul general de prescripţie, fie că această perioadă trebuie să se situeze imediat înainte sau imediat după data deschiderii procedurii insolvenţei.

18. De asemenea, opiniile au fost diferite şi cu privire la momentul la care se poate raporta perioada de 3 luni anterior menţionată, respectiv data deschiderii procedurii insolvenţei sau data deschiderii procedurii de faliment, în situaţia în care dreptul de administrare al angajatorului nu a fost ridicat odată cu deschiderea procedurii insolvenţei.

19. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 2.749/C/4.985/III-5/2017 din 20 decembrie 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

20. Nu au fost identificate decizii relevante referitor la chestiunea de drept în discuţie.

IX. Raportul asupra chestiunii de drept

21. Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

22. Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, opinia judecătorilor-raportori a fost că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare, perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă, iar perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei.

X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

23. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

24. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vedere pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

- existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

- cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

- cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

- lămurirea chestiunii de drept să fie esenţială pentru soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

- chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

25. Se observă că sunt îndeplinite primele trei condiţii de admisibilitate reglementate de textul legal, în sensul că litigiul se află în curs de judecată pe rolul Curţii de Apel Braşov, învestită în mod legal cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei.

26. De asemenea se constată că este îndeplinită şi cea de-a patra condiţie de admisibilitate, problema de drept sesizată fiind esenţială pentru soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, ridicând o reală problemă de interpretare a unor norme juridice pentru care se impune o rezolvare de principiu. De asemenea, chestiunea de drept ce face obiectul sesizării este susceptibilă de interpretări diferite care ar genera o practică neunitară, aspect ce rezultă inclusiv din opiniile teoretice exprimate de diferitele colective de judecători de la instanţele naţionale.

27. Este îndeplinită şi condiţia noutăţii, aspectul vizând data adoptării actului normativ care cuprinde textele legale pe care se întemeiază sesizarea nefiind relevant în condiţiile în care nu există o jurisprudenţa consacrată în aplicarea acestuia. Identificarea unor soluţii jurisprudenţiale, reduse ca număr, pronunţate de unele curţi de apel, nu poate conduce la înlăturarea caracterului de noutate al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării raportat la inexistenţa unei practici constante şi conturate la nivel naţional.

28. Totodată, se observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

29. În ceea ce priveşte obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată că sesizarea nu excelează prin rigoare în modul de formulare a întrebărilor şi, având în vedere jurisprudenţa anterioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia 1 de a analiza întregul conţinut al actului de învestire şi jurisprudenţa ataşată şi de a stabili, în raport cu acestea, limitele învestirii sale şi necesitatea aplicării mecanismului de unificare a jurisprudenţei.


1 Obligaţie izvorâtă din jurisprudenţa sa constantă: Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015; Decizia nr. 28 din 21 septembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015; Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 6 aprilie 2017; Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017.

 

30. Prin urmare, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită în prezenta cauză se impune a primi următoarea reformulare:

Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare:

- perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă sau această perioadă poate cuprinde oricare 3 luni calendaristice raportate la data deschiderii procedurii de insolvenţă, anterior deschiderii procedurii, dar cu respectarea termenului general de prescripţie sau ulterior deschiderii procedurii, până la închiderea acesteia;

- perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariate ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei sau se poate raporta şi la data intrării angajatorului în faliment, în situaţia în care dreptul de administrare al angajatorului nu a fost ridicat odată cu deschiderea procedurii de insolvenţă.

31. Textele de lege la care se face referire au suscitat interpretări şi aplicări diferite astfel:

32. Cu privire la prima întrebare, într-o opinie se apreciază că perioada de 3 luni pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, la care se referă art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006, este perioada care precedă sau succedă imediat data deschiderii procedurii de insolvenţă. Cea de-a două opinie exprimată este în sensul că perioada de 3 luni pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, la care se referă art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006, poate cuprinde oricare 3 luni calendaristice, anterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei, dar cu respectarea termenului general de prescripţie sau ulterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei, până la închiderea acesteia. Unele instanţe nici nu au făcut referire la termenul de prescripţie pentru recuperarea silită a creanţei.

33. Cu privire la a două întrebare, într-o opinie se apreciază că perioada de 3 luni pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei. Cea de-a două opinie exprimată este în sensul că perioada de 3 luni pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă se poate raporta şi la data intrării angajatorului în faliment, în situaţia în care dreptul de administrare al angajatorului nu a fost ridicat Odată CU deschiderea procedurii de insolvenţă.

34. Pentru lămurirea problemei se impune, în prealabil, a se face câteva observaţii cu privire la deschiderea procedurii de insolvenţă şi la data deschiderii procedurii insolvenţei.

35. Insolvenţă este reglementată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 85/2014). Legea nr. 85/2014 a abrogat dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, secţiunile 1, 2 şi 3 ale cap. III, cap. IV şi art. 83 ale Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 278/2004, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative care ultraactivează în procedurile de insolvenţă deschise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014, în virtutea dispoziţiilor art. 343 din acest din urmă act normativ, potrivit căruia procesele începute înainte de intrarea în vigoare a acestei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date. Legea nr. 85/2014 se aplică procedurilor de insolvenţă deschise după intrarea sa în vigoare (28 iunie 2014). Nu prezintă relevanţă în soluţionarea chestiunii de drept Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, cu modificările ulterioare.

36. Atât actul normativ astăzi în vigoare, cât şi actele normative pe care acesta le abrogă reglementează, ca principiu, un mecanism asemănător în deschiderea procedurii de insolvenţă.

37. Procedura de insolvenţă se poate deschide la cererea debitorului, a creditorilor, a Autorităţii de Supraveghere Financiară sau a Băncii Naţionale a României, în condiţiile prevăzute de lege.

38. Instanţa învestită cu o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva unui debitor poate deschide procedura generală de insolvenţă (prin care se deschide o perioadă de observaţie, urmată de procedura de reorganizare sau/şi de procedura de faliment) sau poate deschide direct procedura de faliment împotriva debitorilor enumeraţi de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 (dacă se cunoaşte îndeplinirea condiţiilor textului la data soluţionării cererii introductive), a societăţilor de asigurare/reasigurare şi a instituţiilor de credit (procedura simplificată fără perioada de observaţie),

39. Procedura generală urmăreşte, în principal, reorganizarea activităţii debitorului în insolvenţă, plata pasivului acestuia şi reinserţia debitorului în viaţa economică şi este definită de art. 5 pct. 46 din Legea nr. 85/2014 astfel: procedura generală reprezintă procedura de insolvenţă prevăzută de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1), fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

40. Din definiţie reiese că procedura generală, atunci când, cel puţin teoretic, există o şansă de reorganizare, parcurge cel puţin două etape, şi anume: perioada de observaţie - care este obligatorie (în care se decide soarta afacerii debitorului - reorganizarea sau falimentul) urmată, după caz, de una sau două etape, astfel: a) o procedură de reorganizare care se poate finaliza prin reorganizarea activităţii debitorului şi stingerea pasivului conform programului de plată a creanţelor cuprins în plan, urmată de închiderea procedurii de reorganizare; b) o procedură de reorganizare care se poate finaliza cu conversia reorganizării în faliment (încetarea procedurii de reorganizare şi trecerea la faliment), în cazul în care reorganizarea eşuează, urmând lichidarea bunurilor din avere şi plata creanţelor, finalizată cu închiderea procedurii de faliment; c) o procedură de faliment constând în lichidarea bunurilor din avere şi plata creanţelor, finalizată cu închiderea procedurii de faliment, atunci când nu s-a depus un plan de reorganizare sau niciun plan din cele depuse nu a fost confirmat.

41. Potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 25 din Legea nr. 85/2014, data deschiderii procedurii reprezintă:

„a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunţării încheierii judecătorului-sindic, prevăzută la art. 71;

b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 72;

c) în cazul insolvenţei transfrontaliere, momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;”.

42. În materia insolvenţei „data deschiderii procedurii” este chiar data pronunţării sentinţei sau încheierii prin care judecătorul-sindic, analizând cererea introductivă, dispune deschiderea procedurii, chiar dacă aceasta nu este definitivă, în virtutea caracterului său executoriu, întrucât de la această dată debitorul este sub controlul instanţei şi de la aceeaşi dată se produc toate efectele deschiderii procedurii.

43. Particularizând dispoziţiile mai sus arătate, procedura generală de insolvenţă este marcată, ca moment de început, de încheierea judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respectiv de sentinţa judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă la cererea creditorului/creditorilor, pronunţată în condiţiile art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Deci, data deschiderii procedurii generale de insolvenţă este data pronunţării acestor hotărâri (încheiere sau sentinţă, după caz).

44. Procedura falimentului, astfel cum este definită de art. 5 pct. 45 din Legea nr. 85/2014, este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

45. Intrarea în procedura falimentului se poate face din procedura generală, ca urmare a nedepunerii sau neconfirmării unui plan de reorganizare (după parcurgerea perioadei de observaţie) sau ca urmare a conversiei reorganizării în faliment (încetarea procedurii de reorganizare şi trecerea la faliment) prin nereuşita reorganizării sau din procedura simplificată.

46. Potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 47 din Legea nr. 85/2014, procedura simplificată reprezintă procedura de insolvenţă prevăzută de această lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d). Potrivit definiţiei, procedura simplificată poate fi de două feluri: procedura simplificată fără perioada de observaţie, când judecătorul-sindic deschide direct procedura de faliment [ca urmare a faptului că informaţiile prevăzute de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 îi sunt cunoscute la data soluţionării cererii de deschidere a procedurii sau când debitorul este o instituţie de credit sau o societate de asigurare/reasigurare, entităţi care nu se pot reorganiza] şi procedura simplificată cu perioada de observaţie, când judecătorul-sindic deschide procedura, urmată de o perioadă de observaţie, dar, după întocmirea raportului prevăzut de art. 92 din Legea nr. 85/2014 de către administratorul judiciar desemnat, se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate prevăzute de art. 38 alin. (2) şi deschide procedura de faliment după aprobarea acestui raport (această perioadă de observaţie, scurtă, nu se confundă cu perioada de observaţie din procedura generală).

47. Un debitor poate ajunge în procedura falimentului în trei modalităţi: direct, prin deschiderea procedurii de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie); după parcurgerea perioadei de observaţie în procedura simplificată, când se constată că nu există premisele şi condiţiile prevăzute de lege pentru reorganizare (procedura simplificată cu perioada de observaţie); din procedura generală (când nu se confirmă niciun plan de reorganizare sau prin conversia reorganizării în faliment, ca urmare a nereuşitei planului de reorganizare).

48. Particularizând dispoziţiile art. 5 pct. 25 din Legea nr. 85/2014, coroborate cu dispoziţiile art. 145 din acelaşi act normativ, procedura falimentului este marcată ca moment de început:

- de încheierea judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment, la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin. (1) Legea nr. 85/2014;

- de sentinţa judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment, la cererea creditorului/creditorilor, pronunţată în condiţiile art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014;

- de sentinţa său, după caz, încheierea judecătorului-sindic de deschidere a procedurii falimentului, fie din procedura generală (după parcurgerea perioadei de observaţie sau prin conversia reorganizării în faliment), fie din procedura simplificată (cu perioada de observaţie, după aprobarea raportului prevăzut de art. 92), pronunţată în condiţiile art. 145 din Legea nr. 85/2014.

49. Data deschiderii procedurii de faliment este data pronunţării acestor hotărâri (încheiere sau sentinţă, după caz).

50. Uneori „data deschiderii procedurii de faliment” are aceeaşi semnificaţie cu „data deschiderii procedurii” în sensul art. 5 pct. 25 din Legea nr. 85/2014, şi anume, atunci când se deschide direct procedura de faliment, ca soluţie a cererii introductive.

51. Ceea ce interesează în rezolvarea chestiunii de drept supuse prezentei analize este „data deschiderii procedurii” care, potrivit legii române, este data pronunţării:

- încheierii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin, (1) din Legea nr. 85/2014;

- sentinţei judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, la cererea creditorului/creditorilor, pronunţată în condiţiile art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014;

- încheierii judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie) la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014;

- sentinţei judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie), pronunţată în condiţiile art. 72 alin, (6) din Legea nr. 85/2014;

- hotărârii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii de faliment a societăţii de asigurare/reasigurare la cererea debitorului, creditorilor sau a Autorităţii de Supraveghere Financiară, pronunţată în condiţiile art. 250 şi art. 262 din Legea nr. 85/2014;

- hotărârii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii de faliment a instituţiei de credit, la cererea debitorului, creditorilor sau a Băncii Naţionale a României, pronunţată în condiţiile art. 221 din Legea nr. 85/2014.

52. Hotărârea (sentinţă sau încheiere, după caz) judecătorului-sindic de deschidere a procedurii falimentului, după parcurgerea perioadei de observaţie, din procedura generală sau simplificată sau prin conversia reorganizării în faliment, nu poate fi privită din punctul de vedere al legii române ca data deschiderii procedurii, ci ca un act de procedură care marchează deschiderea unei alte etape a procedurii insolvenţei.

53. Ca regulă generală, soluţionând cererea introductivă, instanţa deschide procedura generală de insolvenţă şi numai prin excepţie direct procedura de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie).2


2 Procedura de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie) se deschide împotriva societăţilor de asigurare/reasigurare; instituţiilor de credit; profesioniştilor persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale (titularilor întreprinderilor individuale; membrilor întreprinderii familiale, persoanelor fizica autorizate); profesioniştilor persoane juridice dizolvate; debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment; oricărei alte persoane care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi de art. 3 din Codul civil, care se află în una dintre următoarele ipoteze: nu deţin niciun bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite; administratorul nu poate fi găsit; sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului şi aceste împrejurări sunt cunoscute de judecătorul-sindic la data soluţionării cererii introductive.

 

54. Ca principiu, toate creanţele debitorului în insolvenţă se plătesc din averea acestuia, în măsura convenită în programul de plăţi, ce face parte integrantă din planul de reorganizare confirmat sau, în măsura în care sumele obţinute din valorificarea bunurilor sunt suficiente, în faliment. Prin excepţie, anumite creanţe sunt preluate şi plătite din fonduri speciale: Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariate (Legea nr. 200/2006), Fondul de garantare a depozitelor bancare (Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 decembrie 2015), Fondul de garantare a asiguraţilor (Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015).

55. Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, transpune Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L283 din 28 octombrie 1980, cu modificările aduse prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L270 din 8 octombrie 2002.

56. Directiva 80/987/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2002/74/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a fost abrogată prin Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L283 din 28 octombrie 2008, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre în ce priveşte termenele de transpunere în dreptul naţional şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa 1 partea C.

57. În prezent se aplică Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului, care a intrat în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

58. Potrivit articolului 3 din Directiva 80/987/CEE, astfel cum era modificată prin Directiva 2002/74/CE, la data adoptării Legii nr. 200/2006, „Creanţele preluate de instituţia de garantare sunt drepturile salariale neplătite referitoare la o perioadă care precedă şi/sau, după cum este cazul, succedă o dată stabilită de statele membre”. Această reglementare este identică şi în cuprinsul articolului 3 din actuala Directivă 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,

59. Directiva 80/987/CEE, astfel cum era modificată prin Directiva 2002/74/CE, şi era în vigoare la data transpunerii în legea română, prevedea posibilitatea statelor membre de a limita obligaţia de plată pentru instituţiile de garantare şi recomanda statelor, prin articolul 4, două modalităţi de limitare: „(1) Statele membre au posibilitatea de a limita obligaţia de plată prevăzută la articolul 3 pentru instituţiile de garantare. (2) în cazul în care statele membre îşi exercită dreptul prevăzut la alineatul (1), acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraţia pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă care precedă sau succedă data menţionată la articolul 3. Statele membre pot include această perioadă minimă de trei luni într-o perioadă de referinţă a cărei durată nu poate fi mai mică de şase luni. Statele membre care prevăd o perioadă de referinţă de cel puţin 18 luni pot limita durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare la opt săptămâni. În acest caz, pentru calculul perioadei minime se folosesc perioadele care sunt cele mai favorabile salariatului. (3) De asemenea, statele membre pot stabili plafoane ale plăţilor efectuate de Instituţiile de garantare. Aceste plafoane nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive. În cazul în care statele membre recurg la această posibilitate, acestea informează Comisia asupra metodelor folosite pentru stabilirea plafonului Articolul 4 din actuala Directivă 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului reglementează în acelaşi mod aceste limitări.

60. Întrucât actul normativ european dă posibilitatea statelor membre ca în actul normativ de transpunere a directivei în dreptul intern să limiteze obligaţia de garantare prin una dintre cele două modalităţi de protecţie a salariaţilor prevăzute de directivă, legiuitorul român a adoptat soluţia prevăzută la alineatul (2) varianta 1 din articolul 4 din directivă, şi anume: „(2) în cazul în care statele membre îşi exercită dreptul prevăzut la alineatul (1), acestea specifică durata perioadei pentru care drepturile salariale neachitate urmează să fie plătite de către instituţia de garantare. Aceasta însă nu poate fi mai scurtă decât perioada care acoperă remuneraţia pentru ultimele trei luni ale raportului de muncă care precedă sau succedă data menţionată la articolul 3. Statele membre pot include această perioadă minimă de trei luni într-o perioadă de referinţă a cărei durată nu poate fi mai mică de şase luni. “

61. Astfel, Legea nr. 200/2006 a prevăzut în art. 15 următoarele: „(1) Creanţele salariale prevăzute la ari. 13 alin. (1) lit. a), c), d) şi e) se suportă pentru o perioadă de 3 luni calendaristice. (2) Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor şi precedă sau succedă datei deschiderii procedurii insolvenţei. (3) O altă solicitare privind plata creanţelor salariale poate fi făcută numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mică de 3 luni. “

62. Legea română a asigurat plata creanţelor salariale prin Fondul de garantare pentru o perioadă maximă de 3 luni calendaristice, care poate fi plasată într-o perioadă de referinţă care poate cuprinde 3 luni anterioare datei deschiderii procedurii şi 3 luni ulterioare datei deschiderii procedurii. Aceste creanţe pot fi solicitate şi plătite de Fondul de garantare numai după ce ele au devenit scadente [„Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicită acordarea drepturilor (...)”].

63. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare, nu fac decât să expliciteze ce înseamnă creanţe salariale care „preced㔠sau „succed㔠datei deschiderii procedurii. Creanţele care „preced㔠datei deschiderii procedurii sunt, potrivit normelor metodologice, creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă anterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, creanţe care din punctul de vedere al legii insolvenţei sunt creanţe anterioare deschiderii procedurii, se înscriu în tabelele de creanţe şi se plătesc în insolvenţă, din averea debitorului, cu prioritate, conform programului de plată în reorganizare sau potrivit dispoziţiilor art. 161 pct. 3 din Legea nr. 85/2014 în faliment. Creanţele care „succed㔠datei deschiderii procedurii sunt creanţele salariaţilor angajatorului în stare de insolvenţă ulterioare lunii în care s-a deschis procedura insolvenţei, creanţe care din punctul de vedere al legii insolvenţei sunt creanţe ulterioare deschiderii procedurii, rezultând din continuarea activităţilor curente în perioada de observaţie, în condiţiile art. 87 din Legea nr. 85/2014, şi se plătesc în insolvenţă, din averea debitorului, ca urmare a unei cereri de plată ce va fi analizată de administratorul judiciar, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, sau sunt creanţe rezultând din activităţile legate de închiderea activităţii şi conservarea bunurilor în perioada de faliment şi se plătesc din averea debitorului, de asemenea potrivit dispoziţiilor art. 161 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

64. Nu poate fi ignorat nici argumentul ce rezultă din definiţia verbelor „a preceda”, respectiv, „a succeda” dată de „Dicţionarul explicativ al limbii române” (DEX). Potrivit dicţionarului, termenii au următoarele semnificaţii: PRECEDĂ, (vb.) A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spaţiu, într-o ierarhie etc.; SUCCEDA, (vb.) A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). (Sursa: Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a | Permalink)

65. Ca atare, la prima întrebare, răspunsul nu poate fi decât că perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariate ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă.

66. Această reglementare şi interpretare respectă şi scopul Directivei 80/987/CEE, astfel cum era modificată prin Directiva 2002/74/CE, la data adoptării Legii nr. 200/2006, scop prevăzut la punctul 2 din preambul, respectiv „Directiva 80/987/CEE urmăreşte să asigure un grad minim de protecţie a salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului. În acest scop, directiva obligă statele membre să constituie un organism care să garanteze plata drepturilor salariale neachitate respectivilor salariaţi”. Directiva nu urmăreşte ca Fondul de garantare să preia toate creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, ci doar ca statele să asigure un grad minim de protecţie a salariaţilor. Şi actuala Directivă 2008/94/CE urmăreşte acelaşi scop.

67. Interpretarea propusă respectă şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, prin Hotărârea din 10 iulie 1997 pronunţată în Cauza C-373/95 Federica Maso şi alţii, paragraful 62, a statuat că din obiectivul directivei rezultă că perioada de trei luni la care se referă remuneraţia garantată de articolul 4 alineatul (2) este exprimată în lunile care se desfăşoară în timp, ce reprezintă o perioadă de timp între ziua lunii care corespunde evenimentului menţionat la articolul 4 alineatul (2) din directivă şi aceeaşi zi din a treia lună precedentă. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 28 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza 0309/12 Mana Albertina Gomes Viana Novo şi alţii, a statuat că Directiva 80/987/CEE, în versiunea iniţială şi cu modificările ulterioare, urmăreşte asigurarea pentru toţi lucrătorii salariaţi a unei protecţii minime la nivelul Uniunii Europene în caz de insolvabilitate a angajatorului prin plata creanţelor neachitate izvorâte din contracte de muncă sau din raporturi de muncă şi care privesc salarizarea aferentă unei perioade determinate (paragraful 20). Astfel cum reiese din jurisprudenţa Curţii amintită la paragraful 20 menţionat, Directiva 80/987/CEE, cu modificările ulterioare, urmăreşte numai o protecţie minimă a lucrătorilor salarizaţi în caz de insolvabilitate a angajatorului acestora. Dispoziţiile referitoare la posibilitatea statelor membre de a limita garanţia din partea lor demonstrează că sistemul instituit de Directiva 80/987/CEE, cu modificările ulterioare, ţine seama de capacitatea financiară a acestor state şi urmăreşte să protejeze echilibrul financiar al instituţiilor lor de garantare (paragraful 29).

68. Numai dacă legiuitorul român ar fi adoptat a două modalitate de limitare a garantării creanţelor salariale la care face referire directiva, perioada de referinţă în care puteau fi situate cele 3 luni în care Fondul de garantare putea prelua creanţele salariale ale debitorului în insolvenţă s-ar fi întins pe o durată de timp mai lungă, dar şi aceasta trebuia delimitată în timp, neputându-se situa oricând anterior deschiderii procedurii, cu atât mai puţin fără respectarea termenului de prescripţie (deoarece creanţele pentru care a intervenit prescripţia nu sunt înscrise la masa pasivă în insolvenţă), sau oricând ulterior deschiderii procedurii, până la închiderea acesteia, deoarece statele, în lumina normei comunitare, nu sunt obligate să preia, prin instituţia de garantare, toate creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, având în vedere scopul normei comunitare de asigurarea unui grad minim de protecţie a salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului.

69. Cu privire la cea de-a două întrebare ce face obiectul sesizării - dacă perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei sau se poate raporta sila data intrării angajatorului în faliment, în situaţia în care dreptul de administrare al angajatorului nu a fost ridicat odată cu deschiderea procedurii de insolvenţă, se impun următoarele precizări:

70. Aşa cum s-a arătat anterior (paragrafele 36-53), ceea ce interesează în rezolvarea chestiunii de drept supuse prezentei analize este „data deschiderii procedurii”.

71. Întrucât hotărârea judecătorului-sindic de deschidere a procedurii falimentului, după parcurgerea perioadei de observaţie, fie din procedura generală, fie din procedura simplificată (cu perioada de observaţie) sau prin conversia reorganizării în faliment, nu poate fi privită din punctul de vedere al Legii nr. 85/2014 ca „data deschiderii procedurii”, ci ca un act de procedură care marchează deschiderea unei alte etape a procedurii insolvenţei, iar Legea nr. 200/2006 a stabilit ca dată de raportare „data deschiderii procedurii”, răspunsul la cea de-a două întrebare ce face obiectul sesizării este că perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei, care poate fi data pronunţării: încheierii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; sentinţei judecătorului-sindic de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, la cererea creditorului/ creditorilor, pronunţată în condiţiile art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014; încheierii judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie) la cererea debitorului, pronunţată în condiţiile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; sentinţei judecătorului-sindic de deschidere direct a procedurii de faliment (procedura simplificată fără perioada de observaţie), pronunţată în condiţiile art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014; hotărârii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii de faliment a societăţii de asigurare/reasigurare la cererea debitorului, creditorilor sau a Autorităţii de Supraveghere Financiară, pronunţată în condiţiile art. 250 şi 262 din Legea nr. 85/2014; hotărârii judecătorului-sindic de deschidere a procedurii de faliment a instituţiei de credit, la cererea debitorului, creditorilor sau a Băncii Naţionale a României, pronunţată în condiţiile art. 221 din Legea nr. 85/2014.

72. Faptul că dreptul de administrare al debitorului nu a fost ridicat odată cu deschiderea procedurii generale de insolvenţă sau odată cu deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă cu perioada de observaţie nu prezintă relevanţă în stabilirea datei de referinţă. Perioada de preluare a creanţelor se raportează doar la data de referinţă, care este „data deschiderii procedurii”.

73. Ridicarea dreptului de administrare al debitorului în perioada de observaţie, în condiţiile art. 85 din Legea nr. 85/2014, sau odată cu trecerea la faliment, în condiţiile art. 145 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, este doar o condiţie pentru preluarea şi plata creanţelor de către Fondul de garantare, care se adaugă condiţiei să se fi dispus deschiderea procedurii de insolvenţă. Condiţia ridicării dreptului de administrare are o raţiune, constând în aceea că, atât timp cât debitorul are dreptul de administrare şi îşi continuă activitatea, cel puţin teoretic, are posibilitatea plăţii creanţelor salariaţilor şi ale celorlalţi creditori. Se impune a se face distincţia între condiţiile (cumulative) pentru preluarea şi plata creanţelor de către Fondul de garantare (deschiderea procedurii de insolvenţă şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului) şi limitele în care Fondul de garantare preia creanţele angajatorului în insolvenţă (pentru o perioadă de maximum 3 luni, cuprinse în intervalul de 3 luni anterioare datei deschiderii procedurii - 3 luni ulterioare datei deschiderii procedurii).

74. Relevantă în susţinerea acestei interpretări este şi Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-247/12 Meliha Veli Mustafa, potrivit căreia Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului trebuie să fie interpretată în sensul că nu obligă statele membre să prevadă garanţii pentru creanţele salariaţilor în fiecare etapă a procedurii de insolvenţă a angajatorului lor. În particular, directiva menţionată nu se opune posibilităţii ca statele membre să prevadă o garanţie numai pentru creanţele lucrătorilor născute înainte de transcrierea în Registrul Comerţului a hotărârii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară, chiar dacă prin această hotărâre nu se dispune încetarea activităţilor angajatorului.

75. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.833/62/2016, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.850/2006, cu modificările ulterioare, stabileşte că:

- perioada de maximum 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă, se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă - 3 luni imediat ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă;

- perioada de 3 luni, pentru care Fondul de garantare poate prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului în insolvenţă. se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

 

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2018.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

GABRIELA ELENA BOGASIU

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.