MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 334/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 334         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 aprilie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 739 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 24 din 23 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

277. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului pentru aprobarea Metodologiei privind acreditarea persoanelor juridice şi persoanelor fizice autorizate în vederea colaborării privind desfăşurarea de activităţi de tabără pentru Programul Naţional „Tabere Studenţeşti 2018”

 

278. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea taberelor naţionale şi tematice pentru copii şi tineri, în centrele de agrement ale Ministerului Tineretului şi Sportului, în anul 2018

 

456/842. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 867/541/2011 privind aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi a Instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate

 

3.514. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind constituirea şi utilizarea fondului pentru finanţarea situaţiilor speciale care nu pot fi integrate în formula de finanţare a instituţiilor de învăţământ superior de stat, pentru anul 2018

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

64. - Ordin privind aprobarea Condiţiilor-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de gaze naturale

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 739

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia da neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 13.301/31/2014*/A6 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.057D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că nu este încălcat accesul liber la justiţie, întrucât calea de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii de respingere a recuzării este expres prevăzută de lege, fiind o normă de procedură a cărei reglementare revine legiuitorului, în virtutea competenţei sale conferite de art. 126 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 26 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.301/31/2014*/A6 Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Lupu într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri a Tribunalului Gorj, prin care a fost respinsă o cerere de recuzare. Cererea de recuzare a fost formulată în cadrul soluţionării unui apel de către Tribunalul Gorj.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu respectă criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un act normativ trebuie să ie îndeplinească, întrucât nu rezultă în concret dacă recursul se formulează de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului sau a hotărârii pronunţate asupra cererii de recuzare. Se susţine că termenul de formulare a căii de atac împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de recuzare ar trebui să curgă de la comunicarea acesteia, şi nu de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului. În acest sens se arată că legiuitorul a avut în vedere faptul că hotărârea pronunţată asupra cererii de recuzare şi hotărârea pronunţată asupra fondului sunt diferite, fiind date de complete diferite. Prin urmare, apreciază că termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra cererii de recuzare, şi nu a celei pronunţate asupra fondului.

6. Se mai apreciază că această cale de atac a fost prevăzută ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, care cuprinde, printre altele, dreptul părţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe imparţiale, asupra căreia să nu planeze niciun fel de dubii. Legiuitorul a considerat că soluţia în cazul recuzării trebuie să fie supusă controlului judiciar sub aspectul temeiniciei şi legalităţii de către magistraţi care să nu fie colegi de serviciu cu magistraţii recuzaţi.

7. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Art. 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă trebuie coroborate cu dispoziţiile alin, (3) al aceluiaşi articol, potrivit căruia, „în cazul prevăzut la alin. (1), dacă Instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima Instanţă.”.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă. Încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară. În termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.”.

14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca text de referinţă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, spre deosebire de reglementarea cuprinsă în art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căreia „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul”, actuala reglementare prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierii de respingere a recuzării şi în ipoteza în care hotărârea este definitivă.

16. Nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din faptul că nu poate ataca cu recurs încheierea de respingere a cererii de recuzare înainte de hotărârea pronunţată asupra fondului, cu alte cuvinte că nu dispune de o cale de atac separată de cea îndreptată împotriva soluţiei pe fond.

17. În acest sens, Curtea reţine că textul art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepţie, pentru situaţia în care hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Aşadar, cu recurs va fi atacată numai încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu şi hotărârea pronunţată asupra fondului. Legiuitorul, prin această reglementare, a avut în vedere, pe de o parte, evitarea tergiversării, prin exercitarea abuzivă a unei căi de atac, şi soluţionarea cu celeritate a cauzelor, iar, pe de altă parte, asigurarea dreptului părţii la un recurs efectiv, în scopul soluţionării cauzei sale de o instanţă imparţială.

18. Curtea apreciază că o normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte. Astfel, raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă şi în ipoteza tezei a două a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului şi nu de la data pronunţării încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, precum şi la comunicarea acestei hotărâri.

19. Prin urmare, Curtea reţine, referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, că, pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita, în acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Drept urmare, stabilirea termenului de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sub aspectul curgerii şi a duratei, ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii recuzării. Dispoziţiile legale sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin, (5) din Constituţie.

20. În condiţiile în care reglementarea competenţei şi procedurii de judecată se află în sfera de competenţă a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de neconstituţionalitate. De altfel, partea interesată are dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, iar faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu fondul cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei căi de atac.

21, în fine, Curtea mai reţine că, potrivit art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atunci când instanţa ierarhic superioară este instanţă de apel şi constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, va reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază necesar, dovezile administrate la prima instanţă, iar în cazul în care instanţa ierarhic superioară este instanţă de recurs, încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare fiind supusă recursului, şi constată că cererea de recuzare a fost greşit respinsă va admite recursul, va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin, (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 13.301/318/2014*/a6 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile 53 alin. (1) teza a două din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 778

din 28 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, art. 490 alin. (i), art. 493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Lăcătuşu în Dosarul nr. 4.414/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 691D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 noiembrie 2017, cu participarea Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 28 noiembrie 2017, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.414/1/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Lăcătuşu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru judecători în materie disciplinară.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 488 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în cazul recursului declarat de magistrat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Se arată că scopul invocării acestei excepţii de neconstituţionalitate este acela de a determina legiuitorul să reglementeze o procedură specială cu privire la toate aspectele, inclusiv motivele de casare, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să examineze, în condiţiile unei reglementări speciale, conformitatea hotărârii atacate cu regulile speciale de drept material aplicabile.

5. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă se arată că sunt neconstituţionale pentru aceleaşi argumente care au stat la baza deciziilor Curţii Constituţionale nr. 737 din 24 iunie 2008 şi nr. 303 din 3 martie 2009 prin care s-a constatat că sintagma „sub sancţiunea nulităţii” este neconstituţională.

6. Referitor la dispoziţiile art. 493 din Codul de procedură civilă se apreciază că sunt neconstituţionale, întrucât afectează principiul oralităţii, contradictorialităţii şi dreptului la apărare, iar dispoziţiile art. 497 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu pot fi aplicate în cazul recursului declarat de magistrat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004.

7. Prin urmare, se impune necesitatea reglementării procedurii de judecată a recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 317/2004 prin reguli speciale, precum şi a soluţiilor pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le poate pronunţa potrivit specificului şi naturii hotărârii atacate.

8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.

11. Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât susţinerile autoarei excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aceasta apreciază, în principal, că normele incidente în litigiul dedus judecăţii în materie disciplinară ar trebui să fie cele cuprinse în Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Or, aplicarea şi interpretarea unui act normativ în procesele aflate pe rol nu pot fi decât de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. Se mai arată că, prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, se urmăreşte modificarea soluţiei legislative, iar acceptarea unei astfel de critici ar echivala cu transformarea instanţei constituţionale într-un legislator pozitiv.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 488 privind motivele de casare, art. 490 alin. (1) potrivit cărora „Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă; sub sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84.”, art. 493 privind procedura de filtrare a recursurilor şi art. 497 privind soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Codul de procedură civilă.

15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia critică dispoziţiile legale din Codul de procedură civilă cu scopul de a determina modificarea soluţiei legislative în sensul stabilirii unor reguli speciale după care să se desfăşoare procedura de judecată a recursului declarat de un magistrat, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, precum şi a motivelor de casare a unei hotărâri adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii.

17. Cu privire la noţiunea de recurs cuprinsă în art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, a statuat că împotriva hotărârii de sancţionare a secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii există o cale de atac, şi anume recursul în ţaţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Curtea a reţinut că acest recurs nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac, devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar (Consiliul Superior al Magistraturii, prin secţiile sale, având doar rolul unei instanţe de judecată), cale de atac soluţionată de către o instanţa judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atâta legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare. Acesta este şi sensul art. 134 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”. Prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică, Curtea a statuat că această dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei judecate de aceast㠄instanţă extrajudiciară”.

18. Prin urmare, îndeplinind exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin exercitarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, consacrată prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prin art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „recursul” din materia disciplinară a magistraţilor este o veritabilă şi efectivă cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât sub aspectul legalităţii procedurii disciplinare, cât şi al temeiniciei hotărârii.

19. Cu alte cuvinte, recursul în materie disciplinară de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o cale devolutivă de atac, pentru că acesta este sensul prevederilor art. 134 alin. (3) din Constituţie şi al Deciziei nr. 148 din 16 aprilie 2003.

20. Totodată, Curtea reţine că numai hotărârile judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, cale extraordinară de atac, având în vedere că legiuitorul, în reglementarea obiectului recursului prin art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a îndepărtat de la formularea fostului art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 şi nu a mai preluat teza referitoare la hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională care sunt susceptibile de recurs, drept cale extraordinară de atac. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind că acesta este o instanţă extrajudiciară, şi nu o instanţă judecătorească în faţa căreia să se poată ridica asemenea excepţii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 514 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, Decizia nr. 788 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 2 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 632 din 27 octombrie 2016, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 5 ianuarie 2017).

21. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că, pe de o parte, jurisprudenţa Curţii a calificat recursul prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 ca o veritabilă şi efectivă cale de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu o cale extraordinară de atac, astfel încât dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, prin criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se urmăreşte modificarea soluţiei legislative, în sensul stabilirii unor reguli speciale după care să se desfăşoare procedura de judecată a unui asemenea recurs, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 Ut. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 488, art. 490 alin. (1), art. 493 şi art. 497 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Lăcătuşu în Dosarul nr. 4.414/1/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 24

din 23 Ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, excepţie ridicată de Tudor Stomff în Dosarul nr. 7.989/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 594D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, arătând că prin art. 161 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se reglementează cu privire la gratuitatea eliberării de adeverinţe şi copii de pe documentele privind evoluţia profesională a unui angajat. De asemenea, prin art. 126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, se prevede eliberarea gratuită a documentelor, indiferent de persoana care este deţinătorul legal al arhivei. Prin textul de lege criticat, însă, se instituie o obligaţie de plată pentru eliberarea respectivelor documente de către operatorii privaţi care gestionează arhivele. Aşa fiind, prin art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, se creează o discriminare, între cetăţenii care ajung la vârsta de pensionare, fără a exista un criteriu obiectiv şi raţional. Cei care au actele la Arhivele Naţionale sau care au fost angajaţi ai unei societăţi ce nu s-a dizolvat, nu vor plăti taxe, pe când ceilalţi, care au actele păstrate în arhiva unor operatori privaţi, vor plăti taxele stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România. Sumele stabilite ca taxe au un cuantum mare în raport cu pensiile, iar plata acestora se face în avans şi nu garantează obţinerea adeverinţelor. Acest tratament diferenţiat aduce atingere art. 16 din Legea fundamentală, art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 5 februarie 1963, pronunţată în Cauza C - 26/62 NV Algemene Transport - en Expediţie Ondememing van Gend & Loos împotriva Administraţiei fiscale olandeze. Arată că Guvernul a transmis punctul său de vedere, în care recunoaşte discriminarea creată, dar apreciază că este o problemă ce ţine de opţiunea legiuitorului. În concluzie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii completarea legii, în sensul introducerii unui articol din care să rezulte gratuitatea eliberării adeverinţelor.

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că autorul este nemulţumit de perceperea unor tarife de către operatorii economici şi de neconcordanţa unor texte de lege. Acestea sunt, însă, aspecte de interpretare şi aplicare a legii, care excedează controlului de constituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentinţa civilă nr. 1.114 din 4 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.989/2/2015 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. Excepţia a fost invocată de Tudor Stomff, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind obligarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi a Inspecţiei Muncii, la eliberarea fără plata de taxe şi comisioane a unei adeverinţe privind venitul brut încasat de autorul excepţiei, în perioada 1974-1978, de la Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, în esenţă, că, potrivit art. 161 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile în legătură cu eliberarea actelor prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare stabilirii drepturilor de pensie, sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane. Totodată, susţine că, în cazul său, se aplică prevederile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 16/1996, potrivit cărora creatorii ori deţinătorii de documente sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, adeverinţe, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează ori te deţin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, iar serviciile arhivistice prestate de către operatorii economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice se efectuează contra cost.

7. Comparând textele de lege criticate, autorul observă că rezultă o diferenţă de tratament juridic între o anumită categorie de cetăţeni, pentru care legea prevede scutirea de plata taxelor şi comisioanelor în legătură cu eliberarea actelor prin care se face dovada timpului util la pensie, şi o altă categorie, în care autorul se situează, care trebuie să plătească o sumă pentru obţinerea aceloraşi acte, sumă datorată operatorilor economici autorizaţi, care au preluat arhivele fostelor întreprinderi în care aceştia din urmă au lucrat. Această diferenţă aduce atingere art. 16 din Constituţie şi art. 2, art. 8 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece este stabilit un criteriu aleatoriu şi exterior persoanei de care depinde plata sau nu a adeverinţelor necesare pentru stabilirea drepturilor la pensie, iar nu un criteriu obiectiv şi raţional.

8. Autorul invocă neconcordanţa textului criticat cu art. 126 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, art. 8 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidenţă a salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, precum şi cu art. 34 şi art. 40 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. De asemenea, acesta învedereaz㠄aplicabilitatea directă a dreptului comunitar”, principiu consfinţit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 5 februarie 1963, pronunţată în Cauza C - 26/62 NV Algemene Transport - en Expediţie Onderneming van Gend & Loos împotriva Administratei fiscale olandeze.

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat este constituţional, acesta instituind cadrul general de eliberare a unor date şi informaţii din arhivele gestionate de către operatorii autorizaţi în acest sens.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este inadmisibilă, deoarece autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de soluţiile legislative referitoare la perceperea unor tarife pentru serviciile prestate de operatorii economici în ceea ce priveşte eliberarea unor documente, respectiv adeverinţa necesară pensionării. Criticile privesc modul de interpretare şi aplicare a legii şi soluţia legislativă ce ar trebui modificată, chestiuni care ţin de competenţa instanţei ce judecă fondul cauzei şi a legiuitorului, iar nu a Curţii Constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecă torul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 22 aprilie 2014, potrivit cărora: „Serviciile arhivistice prestate în condiţiile alin. (1) de către operatorii economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice se efectuează contra cost, pe baza unor tarife ale căror limite maxime sunt Stabilite de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, cu avizul Arhivelor Naţionale

15. Curtea observă că textul criticat face trimitere la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 16/1996, potrivit căruia „Creatorii ori deţinătorii de documente sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora sunt obligaţi să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice, certificate, adeverinţe, copii şi extrase de pe documentele pe care le creează ori le deţin, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant.”

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 2 privind dreptul la viaţă, art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect obligarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Inspecţia Muncii - în prezent reorganizat ca Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2017 - la eliberarea, fără plata de taxe şi comisioane, a unei adeverinţe privind venitul brut încasat de autorul excepţiei, în perioada 1974-1978, de la Compania Română de Pescuit Oceanic Tulcea - societate a cărei arhivă este deţinută de un operator economic autorizat.

18. Curtea reţine că, potrivit art. 34 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001: „Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.” De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, aceasta este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, care îndeplineşte funcţia de autoritate de stat, prin care asigură exercitarea controlului în domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei.

19. Cu privire la situaţia autorului excepţiei, Curtea observă că, potrivit art. 18 din Legea nr. 16/1996, în cazul declarării falimentului, în condiţiile legii, a unui creator de documente, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetăţenilor, se predau, pe bază de contract, operatorilor economici autorizaţi în prestarea de servicii arhivistice. Definiţia noţiunii de „operatori economici” la care face trimitere textul de lege criticat este cuprinsă în art. 2 lit. s) din Normele metodologice privind aplicarea unor dispoziţii ale Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 137/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 4 octombrie 2013, potrivit cărora: „operator economic autorizat - persoană fizică sau persoană juridică care deţine o autorizaţie de funcţionare valabilă”,

20. Curtea reţine că niciuna dintre autorităţile care sunt pârâte în cauza în care s-a ridicat excepţia, respectiv Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Inspecţia Muncii, nu se încadrează în noţiunea de „operator economic autorizat”, aşa cum aceasta apare reglementată de Legea nr. 16/1996, deci niciuna dintre acestea nu are obligaţia de a elibera adeverinţa. În acest sens sunt şi cele reţinute în sentinţa prin care instanţa de judecată a sesizat Curtea.

21. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa Instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea în acest sens şi Decizia

nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).

22. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, excepţie ridicată de Tudor Stomff în Dosarul nr. 7.989/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind acreditarea persoanelor juridice şi persoanelor fizice autorizate în vederea colaborării privind desfăşurarea de activităţi de tabără pentru Programul Naţional „Tabere Studenţeşti 2018”

 

Având în vedere:

- Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 801/2004 privind organizarea şi funcţionarea caselor de cultură ale studenţilor şi a Complexului Cultural Sportiv Studenţesc „Tei”;

- Nota de fundamentare nr. 304 din 28.03.2018,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind acreditarea persoanelor juridice şi persoanelor fizice autorizate în vederea colaborării privind desfăşurarea de activităţi de tabără pentru Programul Naţional „Tabere Studenţeşti 2018”, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia activităţi pentru studenţi şi tabere va comunica prezentul ordin direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi caselor de cultură ale studenţilor, respectiv Complexului Cultural Sportiv Studenţesc „Tei”, care vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 345/2017

pentru aprobarea Metodologiei privind acreditarea persoanelor juridice şi persoanelor fizice autorizate în vederea colaborării privind desfăşurarea de activităţi de tabără pentru Programul naţional „Tabere studenţeşti 2017” şi alte activităţi privind segmentul studenţesc, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 şi 265 bis din 14 aprilie 2017.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

 

Bucureşti, 4 aprilie 2018.

Nr. 277.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea taberelor naţionale şi tematice pentru copii şi tineri, în centrele de agrement ale Ministerului Tineretului şi Sportului, în anul 2018

 

Având în vedere:

- art. 3 alin, (1) lit. t) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 776/2010 privind organizarea şi funcţionarea direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti;

- Nota de fundamentare nr. 288 din 20.03.2018,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind organizarea taberelor naţionale şi tematice pentru copii şi tineri, în centrele de agrement ale Ministerului Tineretului şi Sportului, în anul 2018, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia activităţi pentru studenţi şi tabere va comunica prezentul ordin direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, care vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 324/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea taberelor naţionale şi tematice pentru copii şi tineri în centrele de agrement ale Ministerului Tineretului şi Sportului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 şi 265 bis din 14 aprilie 2017.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

 

Bucureşti, 4 aprilie 2018.

Nr. 278.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. I.

 

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 456 din 5 aprilie 2018

Nr. 842 din 29 martie 2018

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 867/541/2011 privind aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi a Instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 3.401 din 5.04.2018 al Ministerului Sănătăţii şi nr. DG 1.191 din 29.03.2018 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

în temeiul dispoziţiilor:

- Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contracta Iu i-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019;

- Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019;

- art. 2 lit. a)-d) şi art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 17 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin;

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 867/541/2011 privind aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi a Instrucţiunilor privind utilizarea şi modul de completare a biletului de trimitere pentru servicii medicale clinice/biletului de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 1 iunie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În anexa nr. 1, secţiunea 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„4. Diagnostic prezumtiv/diagnostic: .....................................................................................................

 

Cod diagnostic prezumtiv/diagnostic

 

 

 

 

 

Tip diagnostic

P

A/S

C

M

 

 









 

 

 

 

Accidente de muncă/Boli profesionale/Daune

”

 

 

2. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul 1 „Către specialitatea clinici” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Câmpul 1 - «Către specialitatea clinică»:

- se va menţiona specialitatea clinică către care este îndrumat pacientul pentru servicii medicale clinice sau în vederea internării, atunci când este cazul.

În situaţia în care pacientului îi sunt recomandate servicii de îngrijiri paliative în ambulatoriu de specialitate sau servicii de acupunctura în ambulatoriu de specialitate, se va specifica «îngrijiri paliative în ambulatoriu», respectiv «acupunctură», după caz.

În situaţia în care pacientul este îndrumat în vederea internării, se va specifica specialitatea clinică către care este îndrumat şi se va adăuga sintagma «- internare».

În situaţia în care pacientul este îndrumat în vederea internării într-o secţie de îngrijiri paliative, se va specifica «îngrijiri paliative - internare».”

3. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul 3 „Date identificare pacient”, litera c), a cincea liniuţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- se bifează categoria «Elev/ucenic/student (18-26 ani)» pentru toate persoanele de la 18 la 26 ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţi de liceu până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenicii sau studenţii, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti;”.

4. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul 3 „Date identificare pacient”, litera c), a şaptea liniuţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- se bifează căsuţa «Pensionar» pentru toate persoanele care îşi dovedesc această calitate printr-un cupon de pensie”.

5. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul 4 „Diagnostic prezumtiv”, după liniuţă a două se introduce o nouă liniuţă cu următorul cuprins:

„- se bifează căsuţa «Accidente de muncă/Boli profesionale/Daune» dacă la nivelul furnizorului există documente doveditoare pentru cazurile respective astfel:

- se notează cifra 1 pentru cazurile care reprezintă accidente de muncă;

- se notează cifra 2 pentru cazurile care reprezintă boli profesionale;

- se notează cifra 3 pentru cazurile prezentate ca urmare a situaţiilor în care au fost aduse prejudicii sau daune sănătăţii de către alte persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă.

NOTĂ:

Până la tipărirea formularelor de bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice/bilet de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în formatul prevăzut în anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 867/541/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se va nota de către medicul prescriptor, pe versoul biletului de trimitere, dacă biletul a fost emis pentru cazuri care reprezintă accidente de muncă/boli profesionale/cazurile prezentate ca urmare a situaţiilor în care au fost aduse prejudicii sau daune sănătăţii de către alte persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă.”

6. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul d „Data trimiterii”, a două liniuţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- «Semnătura medicului/Cod parafă» - se execută specimenul de semnătură a medicului care a emis biletul de trimitere/de internare şi se aplică parafa şi codul corespunzător acestuia. Se poate aplica şi codul de bare aferent codului de parafă.”

7. În anexa nr. 2, la litera C, câmpul 12 „Data prezentării şi semnătura pacientului”, a treia liniuţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„- «Semnătura medicului care furnizează servicii medicale clinice/în regim de spitalizare de zi/a medicului de gardă al secţiei/unităţii sanitare cu paturi/Cod parafă» - se execută specimenul de semnătură a medicului care furnizează servicii medicale clinice/în regim de spitalizare de zi/medicului de gardă care examinează pacientul şi decide internarea sau recomandă tratament la domiciliu şi se aplică parafa, codul corespunzător acestuia.”

Art. II. - Până la tipărirea formularului de bilet de trimitere pentru servicii medicale clinice/bilet de internare utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate în formatul prevăzut în anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 867/541/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezentul ordin, şi achiziţionarea acestora de către furnizorii de servicii medicale, se utilizează biletele de trimitere pentru servicii medicale clinice/bilet de internare - formulare cu regim special, în formatul aprobat anterior intrării în vigoare a prezentului ordin, până la epuizarea stocului existent, dar nu mai târziu de 30 iunie 2018 inclusiv.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare începând cu luna aprilie 2018.

 

Ministrul sănătăţii,

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Sorina Pintea

Răzvan-Teohari Vulcănescu

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind constituirea şi utilizarea fondului pentru finanţarea situaţiilor speciale care nu pot fi integrate în formula de finanţare a instituţiilor de învăţământ superior de stat, pentru anul 2018

 

În temeiul art. 11, art. 205 alin. (7) şi art. 222 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere că Ministerul Educaţiei Naţionale asigură finanţarea de bază pentru universităţile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu şi per limbă de predare,

luând în considerare riscurile ca un eveniment sau o acţiune să afecteze negativ capacitatea unei instituţii de învăţământ superior de stat de a-şi atinge scopul şi obiectivele stabilite în activitatea didactică şi de cercetare,

luând în considerare Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3,047/2018 privind aprobarea Metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a instituţiilor de învăţământ superior de stat din România, pentru anul 2018,

pentru a valorifica oportunităţile de dezvoltare care apar în activitatea didactică şi de cercetare, pentru a face faţă unor situaţii speciale sau neprevăzute,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Anual, din suma alocată în bugetul naţional pentru finanţarea instituţională a universităţilor se constituie un fond distinct pentru finanţarea situaţiilor speciale care nu pot fi integrate în formula de finanţare, denumit în continuare FSS.

(2) Cuantumul procentual al FSS se stabileşte prin metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a instituţiilor de învăţământ superior de stat din România, aprobată anual prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

Art. 2. - (1) FSS se utilizează pe parcursul anului financiar pentru care s-a constituit.

(2) FSS este la dispoziţia ministrului educaţiei naţionale şi se repartizează instituţiilor de învăţământ superior de stat care solicită sprijin pentru finanţarea situaţiilor speciale care presupun cheltuieli urgente sau neprevăzute, apărute în timpul exerciţiului bugetar şi care nu au fost cuprinse în bugetul iniţial.

(3) Sumele alocate din FSS instituţiilor de învăţământ superior de stat pot fi folosite pentru:

a) asigurarea resurselor necesare instituţiilor de învăţământ superior pentru organizarea/desfăşurarea unor activităţi ocazionale (conferinţă, simpozion, workshop) de interes naţional, programate de către Ministerul Educaţiei Naţionale, denumit în continuare MEN, sau de către instituţiile de învăţământ superior, în scopul dezvoltării activităţilor didactice şi de cercetare;

b) susţinerea acţiunilor desfăşurate de instituţiile de învăţământ superior pentru dezvoltarea internaţionalizării: participarea la proiecte educaţionale şi de cercetare comune cu universităţi de prestigiu: susţinerea În afara graniţelor ţării de cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în sprijinul etnicilor români care doresc să studieze în România; participarea la târguri şi expoziţii internaţionale de educaţie;

c) susţinerea implicării instituţiilor de învăţământ superior în acţiuni cu participarea studenţilor/pentru studenţi, menite contribuie la creşterea calităţii şi prestigiului învăţământului superior din ţara noastră;

d) finanţarea unor situaţii speciale care contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute în cadrul Strategiei Europa 2020 şi în Strategia naţională pentru învăţământ terţiar 2015- 2020 şi care nu sunt finanţate prin fonduri europene;

e) asigurarea resurselor necesare pentru susţinerea activităţilor extracurriculare ale studenţilor: participarea la conferinţe internaţionale, participarea la concursuri profesionale internaţionale, participarea la festivaluri artistice;

f) asigurarea derulării activităţii curente a instituţiilor de învăţământ superior, în condiţiile în care veniturile nu mai pot acoperi costurile necesare, ca urmare a unui management defectuos care afectează desfăşurarea procesului didactic. Alocarea fondurilor se face pentru o perioadă limitată la maximum 6 luni în 2 ani bugetari. Acest proces este condiţionat de implementarea unui program de restructurare/plan de măsuri, asumat de senatul universităţii şi aprobat de MEN, cu avizul prealabil al Consiliului Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior;

g) asigurarea, în timpul exerciţiului financiar, a finanţării acelor cheltuieli cu caracter neprevăzut şi de urgenţă care nu au fost cuprinse în bugetul iniţial, inclusiv cele ocazionate de contractarea unor proiecte de cercetare.

Art. 3. - (1) Pentru a fi accesate sume din FSS:

a) universităţile transmit o cerere MEN prin care solicită finanţare din FSS, cererea fiind însoţită de documente justificative, inclusiv estimarea/fundamentarea sumei solicitate;

b) Direcţia generală învăţământ universitar, prin Direcţia guvernanţa instituţiilor de învăţământ superior, analizează cererea, conform criteriilor de acordare a finanţării din FSS stabilite prin prezentul ordin şi cu priorităţile strategice fixate prin programul de guvernare, şi avizează/respinge cererea universităţii;

c) ordonatorul principal de credite aprobă/respinge cererea universităţii.

(2) Sumele alocate din FSS sunt considerate venituri proprii ale instituţiilor de învăţământ superior de stat şi sunt prevăzute în contractele de finanţare instituţională.

(3) Categoriile de cheltuieli pentru care pot fi utilizate sumele alocate din FSS sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru finanţarea de bază.

(4) Instituţiile de învăţământ superior de stat îşi asumă răspunderea pentru corectitudinea datelor transmise/furnizate Ministerului Educaţiei Naţionale.

(5) Sumele neutilizate până la sfârşitul anului se distribuie în conformitate cu prevederile metodologiei de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară a instituţiilor de învăţământ superior de stat.

Art. 4. - Instituţiile de învăţământ superior de stat cărora li se repartizează pe baza contractului instituţional de finanţare fonduri pentru situaţiile speciale, la solicitarea acestora, vor depune la finele anului financiar, la Direcţia generală învăţământ universitar, o situaţie justificativă privind utilizarea acestor fonduri.

Art. 5. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale notifică, verifică şi/sau controlează instituţiile de învăţământ superior de stat privind utilizarea sumelor în concordanţă cu scopul pentru care au fost alocate.

(2) în situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (3) lit. f), implementarea programelor de restructurare/planurilor de măsuri este verificată şi de Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior, care înaintează către MEN un raport cuprinzând concluziile acestei verificări.

(3) în condiţiile în care se constată în urma verificărilor/ controlului că nu sunt îndeplinite obligaţiile asumate la accesarea sumelor din FSS, acestea se returnează către MEN.

Art. 6. - Direcţia generală învăţământ universitar, Direcţia generală economică din Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional pentru Finanţarea învăţământului Superior şi instituţiile de învăţământ superior de stat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Valentin Popa

 

Bucureşti, 2 aprilie 2018.

Nr. 3.514.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea Condiţiilor-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de gaze naturale

 

Având în vedere prevederile art. 118 alin. (2), ale art. 119 pct. 3 lit. a) şi ale art. 122 alin. (1) lit. g) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 din Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 34/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 10 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Se aprobă Condiţiile-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de gaze naturale, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) Titularii licenţelor pentru activitatea de furnizare de gaze naturale vor respecta condiţiile-cadru de valabilitate asociate licenţei, prevăzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2. - Titularii licenţelor pentru activitatea de furnizare de gaze naturale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar direcţiile din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei vor urmări respectarea acestora.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 1.271/2004 privind aprobarea Condiţiilor-cadru de valabilitate a licenţei pentru distribuţia gazelor naturale, a Condiţiilor-cadru de valabilitate a licenţei pentru furnizarea gazelor naturale şi a Condiţiilor-cadru de valabilitate a autorizaţiei de funcţionare a obiectivelor/sistemelor de distribuţie a gazelor naturale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.165 din 9 decembrie 2004, cu modificările ulterioare.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

 

Bucureşti, 29 martie 2018.

Nr. 64.

 

ANEXĂ

 

CONDIŢII-CADRU

de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de gaze naturale

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul document stabileşte condiţiile în care este valabilă licenţa pentru activitatea de furnizare de gaze naturale, denumită în continuare Licenţă, şi constituie parte integrantă din aceasta.

Art. 2. - (1) Obiectul Licenţei îl constituie acordarea drepturilor şi stabilirea obligaţiilor titularului Licenţei în vederea desfăşurării activităţii de furnizare de gaze naturale.

(2) Nu fac obiectul prezentelor condiţii-cadru activităţile de furnizare de GNC, GNCV şi GNL.

Art. 3. - Nu fac obiectul Licenţei activităţile titularului Licenţei privind consultanţa, finanţarea şi executarea anumitor lucrări la clienţii săi, care nu sunt specifice activităţii de furnizare.

Art. 4. - Titularul Licenţei este responsabil pentru respectarea prezentelor Condiţii-cadru de valabilitate asociate licenţei pentru activitatea de furnizare de gaze naturale, denumite în continuare condiţii.

Art. 5. - (1) în sensul prezentelor condiţii, se utilizează următorii termeni şi abrevieri:

1. ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei;

2. GNC - gaz natural comprimat;

3. GNCV - gaz natural comprimat pentru vehicule;

4. GNL - gaz natural lichefiat;

5. Lege - Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Regulament - Regulamentul pentru acordarea autorizaţiilor de înfiinţare şi a licenţelor în sectorul gazelor naturale, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 34/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Termenii şi abrevierile prevăzute la alin. (1) se completează cu termenii definiţi prin Lege.

Art. 6. - Titularul Licenţei nu poate deţine, simultan, mai mult de o licenţă pentru activitatea de furnizare de gaze naturale emisă de ANRE.

 

CAPITOLUL II

Drepturi ale titularului Licenţei

 

Art. 7. - Pe durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei beneficiază de drepturile stabilite prin Lege şi legislaţia incidenţă, precum şi prin reglementările în vigoare aprobate de ANRE.

Art. 8. - Titularul Licenţei are dreptul, în condiţiile reglementărilor specifice, să desfăşoare activitatea de furnizare de gaze naturale prin operaţiuni/tranzacţii angro sau cu amănuntul.

Art. 9. - Titularul Licenţei are dreptul să factureze şi să încaseze:

a) contravaloarea gazelor naturale furnizate în regim reglementat, conform reglementărilor aprobate de ANRE;

b) contravaloarea gazelor naturale furnizate în regim concurenţial, în baza contractelor de furnizare încheiate cu clienţii finali;

c) contravaloarea gazelor naturale furnizate pe piaţa concurenţială angro de gaze naturale.

Art. 10. - (1) Titularul Licenţei are dreptul să solicite titularilor de licenţe de operare a sistemelor din sectorul gazelor naturale limitarea şi/sau sistarea furnizării gazelor naturale la clienţii săi, în condiţiile specificate în contractele încheiate, precum şi în alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare, cu respectarea reglementărilor aprobate de ANRE.

(2)Titularul Licenţei are dreptul ca, în cazul constatării, conform prevederilor legale în vigoare, a unor acţiuni menite să denatureze în orice fel indicaţiile echipamentelor de măsurare sau să sustragă gaze naturale prin ocolirea echipamentelor de măsurare, să solicite clientului final constituirea de garanţii financiare pentru o perioadă de consum echivalent de maximum un an.

Art. 11. - Titularul Licenţei are drept de acces la datele privind consumul de gaze naturale al clienţilor săi finali, precum şi la instalaţiile titularilor de licenţe de operare a sistemelor din sectorul gazelor naturale, în vederea verificării citirii sistemelor/mijloacelor/echipamentelor de măsurare a gazelor naturale utilizate la decontare.

Art. 12. - Titularul Licenţei are dreptul să rezilieze contractul de furnizare de gaze naturale către clienţii finali numai în situaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi în reglementările ANRE.

Art. 13. - Pentru realizarea activităţii de furnizare de gaze naturale către clienţii finali, titularul Licenţei are dreptul de a încheia contracte cu titularii de licenţe de operare a sistemelor din sectorul gazelor naturale, conform contractelor-cadru aprobate de ANRE.

Art. 14. - Deciziile ANRE cu privire la modificarea, suspendarea sau retragerea Licenţei, precum şi cele cu privire la aplicarea sancţiunilor, generate de încălcarea prevederilor prezentelor condiţii sau ale Legii, pot fi atacate de titularul Licenţei la instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii.

 

CAPITOLUL III

Obligaţii ale titularului Licenţei

 

Art. 15. - Pe durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei are toate obligaţiile stabilite prin Lege, prin legislaţia incidenţă, precum şi prin reglementările în vigoare aprobate de ANRE.

Art. 16. - (1) Pe toată durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei va respecta prevederile:

a) Licenţei, împreună cu condiţiile asociate acesteia;

b) Legii;

c) reglementărilor emise de ANRE;

d) regulamentelor europene de directă aplicabilitate;

e) standardelor şi altor acte normative în vigoare în sectorul gazelor naturale sau impuse de cadrul normativ în vigoare.

(2) La cererea scrisă a ANRE, titularul Licenţei participă, în condiţiile prevăzute în cerere, la elaborarea sau revizuirea reglementărilor aprobate de ANRE ori a altor acte normative din sectorul gazelor naturale.

Art. 17. - (1) Titularul Licenţei are obligaţia să furnizeze gaze naturale unui client final numai după încheierea unui contract de furnizare, cu excepţia situaţiilor reglementate în mod distinct de către ANRE, în condiţiile Legii.

(2) Titularul Licenţei are obligaţia să modifice, să completeze sau să actualizeze, prin acte adiţionale, contractele de furnizare sau anexele acestora în concordanţă cu reglementările în vigoare, ori de câte ori se impune modificarea unor elemente din contract sau detalierea/completarea unor clauze contractuale.

Art. 18. - (1) Titularului Licenţei îi este interzis să facă propuneri şi să încheie contracte care să conţină prevederi ce contravin obligaţiilor din Licenţă sau reglementărilor ANRE.

(2) Titularului Licenţei îi este interzis să utilizeze practici comerciale incorecte sau înşelătoare.

Art. 19. - (1) Anterior exercitării dreptului prevăzut la art. 10 faţă de clienţii finali debitori, titularul Licenţei este obligat să procedeze în conformitate cu reglementările aprobate de ANRE.

(2) Ulterior exercitării dreptului prevăzut la art. 10, titularei Licenţei are obligaţia de a relua furnizarea gazelor naturale în condiţiile specificate în contractele încheiate, precum şi în alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare, cu respectarea reglementărilor aprobate de ANRE.

Art. 20. - Facturile emise clienţilor finali de către titularul Licenţei trebuie să respecte prevederile aplicabile, emise de autorităţile competente.

Art. 21, - Titularul Licenţei este obligat să transfere instituţiilor în drept, conform actelor normative în vigoare, taxele colectate şi impozitele.

Art. 22. - Titularul Licenţei are obligaţia să desfăşoare activitatea de furnizare de gaze naturale pe bază de contracte comerciale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 23, - Titularul Licenţei va implementa şi va menţine un sistem prin care poate primi informaţii din partea oricărei părţi interesate privind orice situaţie sau împrejurare de natură să afecteze siguranţa, securitatea şi continuitatea alimentării cu gaze naturale şi prin care poate comunica titularilor de licenţe de operare a sistemelor din sectorul gazelor naturale informaţiile primite. Acest sistem va fi implementat inclusiv în cadrul punctelor unice de contact şi al punctelor de informare regională/locală.

Art. 24. - Sistemul prevăzut la art. 23 funcţionează cu titlu gratuit şi asigură prelucrarea rapidă şi eficientă a informaţiilor primite.

Art. 25. - (1) Titularul Licenţei care furnizează gaze naturale clienţilor casnici are obligaţia să constituie şi să menţină funcţionale, în condiţiile Legii, puncte unice de contact care coordonează punctele de informare regională/locală, distanţa prevăzută de Lege pentru acestea fiind calculată utilizând traseul cel mai scurt pe calea reţelei/infrastructurii publice de transport rutier sau feroviar.

(2) Titularul Licenţei are obligaţia să furnizeze la cererea ANRE lista punctelor unice de contact şi a punctelor de informare regională/locală, în termenul stabilit de ANRE.

(3) Punctele unice de contact, precum şi punctele de informare regională/locală oferă clienţilor informaţii în mod gratuit şi nediscriminatoriu.

Art. 26. - În cazul desfăşurării activităţii de furnizare pe piaţa reglementată, titularul Licenţei achiziţionează lucrări, produse sau servicii de la alţi operatori economici, inclusiv de la operatori economici afiliaţi, numai pe bază de contract, care se încheie prin proceduri concurenţiale, transparente şi nediscriminatorii, cu obligaţia de a respecta legislaţia aplicabilă în materia achiziţiilor.

Art. 27.-Titularul Licenţei, inclusiv prin structurile teritoriale, are obligaţia să furnizeze orice informaţii, înregistrări şi documente solicitate de reprezentanţii ANRE, în condiţiile Legii.

Art. 28. - Titularul Licenţei are obligaţia de implementa şi de a menţine, în conformitate cu reglementările în vigoare şi contractele încheiate, un sistem de comunicare/notificare cu clienţii, cu titularii de licenţe de operare a sistemelor din sectorul gazelor naturale, de administrare a pieţei de gaze naturale şi cu ANRE.

Art. 29.-Titularul Licenţei are obligaţia să notifice ANRE cu privire la intenţia de modificare a obiectului de activitate al unei societăţi la care deţine acţiuni sau părţi sociale şi care urmează să desfăşoare activităţi în sectorul gazelor naturale, în termen de

15 zile de la adoptarea unei asemenea decizii.

Art. 30. - (1) Titularul Licenţei va face publică, În termen de 15 zile, orice schimbare de adresă sau număr de telefon al serviciului prin care se asigură sistemul de comunicare cu clienţii instituit conform art. 23 şi 28

(2) Titularul Licenţei face publice schimbările prevăzute la alin. (1) cel puţin prin intermediul paginii proprii de internet, prin afişare în locuri cu acces public de la sediile prin care realizează activitatea de furnizare de gaze naturale, inclusiv de la sediile punctelor unice de contact şi ale punctelor de informare regională/locală, precum şi prin intermediul facturilor transmise clienţilor.

Art. 31. - Titularul Licenţei are obligaţia să notifice ANRE în termen de 15 zile de la adoptarea unei decizii de:

a) schimbare/constituire/desfiinţare a sediului/sediilor principale sau secundare, punctelor unice de contact, punctelor de informare regională/locală;

b) schimbare a structurii acţionariatului sau a capitalului social;

c) schimbare a formei juridice;

d) schimbare a datelor de contact.

e) fuziune/divizare.

Art. 32. - Titularul Licenţei are obligaţia de a notifica ANRE, în termen de 15 zile de la adoptarea deciziei, despre intenţia de înfiinţare a unui nou operator economic sau a unei noi filiale, având ca obiect desfăşurarea de activităţi în sectorul gazelor naturale, dacă:

a) aceasta aparţine în totalitate titularului Licenţei;

b) titularul Licenţei deţine acţiuni sau părţi sociale ale acesteia;

c) aceasta aparţine parţial sau în totalitate unui operator economic afiliat/integrat titularului Licenţei.

Art. 33. - Titularului Licenţei îi este interzis să se angajeze în practici anticoncurenţiale pe piaţa de gaze naturale şi să împiedice sau să încerce să împiedice, în mod ilicit, alţi titulari de licenţe sau potenţiali competitori să se angajeze în activitatea de furnizare de gaze naturale, cu respectarea prevederilor legale referitoare la concurenţă.

Art. 34. - Titularului Licenţei îi este interzisă subvenţia încrucişată între activităţile reglementate, precum şi între activităţile reglementate şi cele nereglementate.

Art. 35. - Transferul activităţii ce face obiectul Licenţei, precum şi al unor drepturi sau obligaţii prevăzute în prezentele condiţii, în întregime sau în parte, către un alt operator economic se poate face numai cu avizul prealabil al ANRE.

Art. 36. - (1) Titularul Licenţei notifică ANRE, cu 60 de zile înainte, intenţia de a efectua operaţiuni (inclusiv fuziuni sau divizări) în urma cărora:

a) activele corporale destinate activităţilor autorizate prin Licenţă se vor transmite sau vor aparţine altei/altor persoane;

b) valoarea resurselor financiare ale solicitantului se reduce, într-o tranşă sau pe ansamblu, cu cel puţin 35% faţă de data emiterii Licenţei. Prin sintagma resurse financiare se înţelege capitaluri proprii, disponibilităţi din linii de credit sau contracte de împrumut bancare, contracte de împrumuturi de la acţionari/asociaţi sau orice altă formă care poate include, fără limitare, o scrisoare de confort angajantă emisă de o societate comercială din acelaşi grup de firme sau întreprinderi asociate/întreprinderi afiliate ale titularului de Licenţă sau acorduri petroliere încheiate cu statul român.

(2) Efectuarea operaţiunilor menţionate la alin. (1) va conduce, după caz, la modificarea, retragerea sau transferul Licenţei. ANRE va comunica titularului Licenţei modalitatea prin care va fi soluţionată situaţia creată ca urmare a punerii în aplicare a intenţiei notificate de titularul Licenţei,

 

CAPITOLUL IV

Constituirea şi menţinerea resurselor financiare

 

Art. 37. - (1) Titularul Licenţei este obligat să menţină resursele financiare necesare participării la piaţa centralizată de gaze naturale şi asigurării continuităţii în desfăşurarea activităţii de furnizare de gaze naturale la clienţii finali.

(2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) se constituie în conformitate cu reglementările în vigoare aplicabile participanţilor la piaţa de gaze naturale.

(3) Indiferent de forma în care s-au constituit resursele financiare, valoarea acestora nu va putea fi, în niciun moment, mai mică decât suma fondurilor necesare pentru executarea pe timp de 60 de zile a contractelor aflate în derulare.

(4) ANRE poate să solicite titularului Licenţei, în orice moment, pe durata de valabilitate a Licenţei, documente care să dovedească constituirea şi menţinerea resurselor financiare prevăzute la alin. (1).

(5) ANRE poate să solicite motivat titularului Licenţei revizuirea formei şi valorii resurselor financiare, dacă se modifică condiţiile avute în vedere la emiterea Licenţei.

 

CAPITOLUL V

Sancţiuni

 

Art. 38. - Neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare a prezentelor condiţii se sancţionează potrivit Legii.

 

CAPITOLUL VI

Suspendarea/Retragerea Licenţei

 

Art. 39. - (1) ANRE poate suspenda/retrage Licenţa în cazurile prevăzute la art. 26 şi 27 din Regulament, procedând conform prevederilor acestuia.

(2) ANRE comunică titularului Licenţei suspendarea/ retragerea Licenţei, motivele de suspendare/retragere, precum şi condiţiile pe care titularul Licenţei trebuie să le îndeplinească pentru încetarea suspendării.

(3) ANRE poate dispune încetarea suspendării Licenţei după ce titularul Licenţei face dovada îndeplinirii condiţiilor de încetare a suspendării.

(4) ANRE poate notifica în scris titularului Licenţei, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte, data la care intenţionează să emită o decizie cu privire la suspendarea/retragerea Licenţei, precum şi motivul care determină această măsură.

(5) în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea unei comunicări privind suspendarea/retragerea Licenţei, titularul Licenţei poate transmite autorităţii competente o explicaţie referitoare la condiţiile invocate de aceasta privind suspendarea/retragerea Licenţei, precum şi orice dovezi pe care le consideră adecvate pentru a temporiza/stopa, după caz, emiterea deciziei de suspendare/retragere a Licenţei.

(6) Notificarea prevăzută la alin. (4) nu este necesară dacă suspendarea/retragerea Licenţei se face ca urmare a solicitării titularului Licenţei sau în cazul falimentului acestuia.

 

CAPITOLUL VII

Modificarea Licenţei

 

Art. 40. - (1) Ca urmare a unei cereri scrise a titularului Licenţei sau din proprie iniţiativă, ANRE poate modifica Licenţa procedând conform prevederilor Regulamentului.

(2) în cazul unor modificări ale statutului titularului Licenţei, determinate de fuziunea, divizarea, transformarea sau schimbarea denumirii, ANRE examinează cererea de modificare şi documentaţia anexată acesteia şi dispune, dacă solicitarea este întemeiată, după caz:

a) modificarea Licenţei;

b) acordarea unei licenţe noi.

Art. 41. - Modificările Licenţei iniţiate de ANRE ca urmare a modificării condiţiilor existente la data acordării acesteia (legislaţia primară şi secundară şi hotărâri judecătoreşti) sau ca urmare a unor evenimente care afectează substanţial piaţa gazelor naturale vor fi notificate titularului Licenţei conform prevederilor Regulamentului.

 

CAPITOLUL VIII

Căi de comunicare

 

Art. 42. - (1) Orice comunicare sau altă informaţie solicitată a cărei transmitere este permisă în prezentele condiţii se va realiza în scris, în limba română, putând fi transmisă prin fax sau e-mail, cu condiţia ca, în cazurile prevăzute în reglementările în vigoare sau în solicitările transmise de ANRE, originalul să se depună direct sau prin servicii poştale la sediul ANRE.

(2) Titularul Licenţei poate solicita ANRE utilizarea pentru comunicare a unei adrese de corespondenţă diferite de cea a sediului social, dacă aceasta este înregistrată ca punct de lucru al societăţii.

 

CAPITOLUL IX

Tarife şi contribuţii

 

Art. 43. - (1) Pe toată durata de valabilitate a Licenţei, titularul Licenţei va plăti contribuţiile şi tarifele stabilite prin ordin al preşedintelui ANRE. Neplata acestora până la termenele stabilite prin reglementările în vigoare poate atrage suspendarea Licenţei.

(2) în cazul în care titularul Licenţei nu plăteşte sumele datorate conform alin. (1) în termen de un an de la data emiterii facturii, ANRE poate retrage Licenţa de furnizare.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.