MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 335/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 335         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 aprilie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

90. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2006

 

345. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 670 din 24 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Decizia nr. 791 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

319. - Ordin al ministrului apelor şi pădurilor pentru modificarea anexelor nr. 1-5 la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare

 

420. - Ordin al ministrului sănătăţii privind abrogarea unor ordine ale ministrului sănătăţii care cuprind reglementări în domeniul farmacovigilenţei

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

63. - Ordin pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a programelor de conformitate stabilite de operatorii de distribuţie sau de operatorii de înmagazinare a gazelor naturale

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

Cuantumul total al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2017, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38 din 18 mai 2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul unic punctul 1, alineatul (11) al articolului 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(11) Sportivii de performanţă pot încheia cu o structură sportivă un contract de activitate sportivă.”

2. La articolul unic, după punctul 3 se introduc două noi puncte, punctele 31 şi 32, cu următorul cuprins:

„31. La articolul 14, alineatul (3) se abrogă.

32. După articolul 14 se introduc două noi articole, articolele 141 şi 142 cu următorul cuprins:

«Art. 141. - (1) Sportivii de performanţă sunt autorizaţi să îşi desfăşoare activitatea de către federaţia sportivă naţională pe ramură de sport.

(2) Autorizaţia emisă de către federaţia sportivă pe ramură de sport, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului tineretului şi sportului, atestă calitatea de sportiv de performanţă în vederea încadrării veniturilor acestuia, obţinute din contractul de activitate sportivă, în categoria activităţilor independente.

Art. 142. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, activitatea desfăşurată în baza contractului de activitate sportivă este activitate independentă, indiferent de modul de organizare şi desfăşurare a acesteia, fără obligativitatea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 7 pct. 3.1-3.7 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, iar veniturile realizate În baza contractului de activitate sportivă sunt venituri din activităţi independente.

(2) Aceste activităţi nu pot fi reconsiderate ca activităţi dependente potrivit prevederilor art. 7 pct. 1 raportat la art. 11 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.»“

3. La articolul unic punctul 4, alineatul (1) al articolului 181 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 181. - (1) Prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale se pot aloca sume din bugetul local pentru finanţarea activităţii sportive a structurilor sportive care au calitatea de ordonator de credite aflate în subordinea acestora.”

4. La articolul unic punctul 4, partea Introductivă a alineatului (2) al articolului 181 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Prin hotărâre a autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale se pot aloca sume din bugetul local pentru:”.

5. La articolul unic punctul 4, după litera f) a alineatului (2) al articolului 181 se introduc două noi litere, literele g) şi h), cu următorul cuprins:

„g) finanţarea programelor sportive ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ, înfiinţate pe raza autorităţii administrativ-teritoriale, derulate prin asociaţiile sportive şcolare şi universitare:

h) finanţarea programelor sportive derulate de Federaţia Sportului Şcolar şi Federaţia Sportului Universitar pe raza unităţii administrativ-teritoriale.”

6. La articolul unic punctul 4, alineatul (3) al articolului 181 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot aloca sume pentru finanţarea infrastructurii şi activităţii sportive, potrivit alin. (1) şi (2), din bugetul aprobat.”

7. La articolul unic, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

„51. La articolul 202, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

«(41) Salarizarea personalului angajat pe posturile finanţate din sumele prevăzute la alin. (3) lit. a) se stabileşte prin hotărâre a Comitetului executiv al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, prin asimilare cu salariile stabilite pentru funcţii similare din cadrul Ministerul Tineretului şi Sportului şi din complexurile sportive naţionale subordonate, după caz.»“

8. La articolul unic, după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 81, cu următorul cuprins:

„81. La articolul 671 alineatul (1), litera e) se modifică siva avea următorul cuprins:

«e) alte persoane care contribuie la realizarea activităţii sportive, conform regulamentelor şi statutelor federaţiilor sportive naţionale.»“

9. La articolul unic, după punctul 9 se introduce un nou punct, punctul 91, cu următorul cuprins:

„91. La articolul 671, după alineatul (13) se introduce un nou alineat, alineatul (14), cu următorul cuprins:

«(14) Prin derogare de la prevederile alin. (11), participanţii la activitatea sportivă enumeraţi la alin. (1) lit. a) şi b), încadraţi ca personal militar, poliţişti, personal civil contractual, funcţionari publici cu statut special din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, indiferent de funcţia pe care sunt încadraţi, cumulează solda de funcţie/salariul de funcţie, gradaţiile şi solda/salariul de comandă cu indemnizaţia stabilită prin contractul de activitate sportivă.»“

10. La articolul unic, după punctul 11 se introduc trei noi puncte, punctele 111-113, cu următorul cuprins:

„111. La articolul 78, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(3) Bazele sportive din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv din sectorul privat, omologate, se înscriu obligatoriu în Registrul bazelor sportive, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului tineretului şi sportului.»

112. La articolul 781, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

«(2) Proprietarii bazelor sportive menţionate la alin. (1) au obligaţia ca în termen de 60 de zile de la obţinerea titlului de proprietate să urmeze procedura de înscriere în cartea funciară, cu menţiunea expresă că proprietatea este o bază sau o instalaţie sportivă.»

113. După articolul 94 se introduce un nou articol, articolul 941, cu următorul cuprins:

«Art. 941. - Litigiile izvorâte din contractul individual de muncă pentru sportivi sau din contractul de activitate sportivă pot fi soluţionate fie de instanţele judecătoreşti, fie, dacă părţile decid astfel prin contractul încheiat între ele, pe calea arbitrajului instituţionalizat, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, şi în statutele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale.»“

11. La articolul unic punctul 12, litera f) din anexă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„f) contract de activitate sportivă - convenţia încheiată pentru o durată determinată între structurile sportive şi participanţii la activitatea sportivă prevăzuţi la art. 671 alin. (1), care are ca obiect desfăşurarea unei activităţi cu caracter sportiv. Modelul-cadru al contractului de activitate sportivă se stabileşte prin ordin comun al ministrului tineretului şi sportului şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale. Veniturile realizate din contractul de activitate sportivă se încadrează în categoria veniturilor din activităţi independente prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. II. - Ministerul Tineretului şi Sportului are obligaţia de a realiza Registrul bazelor sportive prevăzut la art. 78 alin. (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, care se aprobă prin ordin al ministrului tineretului şi sportului.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR.

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRU-GABRIEL VLASE

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 16 aprilie 2018.

Nr. 90.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 13 aprilie 2018.

Nr. 345.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 670

din 24 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Oprescu şi Tudor Ioan în Dosarul nr. 5.243/86/2014/a4 al Tribunalului Suceava - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.154D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează că, la dosar, părţile Zebreniuc Cătălin Dumitru, Ilieşi Toader şi Chirilă Dorel Vasile au depus cereri prin care solicită judecarea în lipsă.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 au mai făcut obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional neidentificând aspecte care să determine neconstituţionalitatea acestora. În acest sens invocă Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragrafele 84-85.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 14 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5,243/86/2014/a4, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (î) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şt sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniela Oprescu şi Tudor Ioan, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că pun în discuţie constituţionalitatea aplicării dispoziţiilor de lege criticate, care a determinat încălcarea unor principii constituţionale. Susţin că, deşi potrivit Legii nr. 554/2004, se poate stabili înţelesul noţiunilor de interes legitim privat şi interes legitim public, aplicarea acestor noţiuni în materia dreptului penal este însoţită de o lipsă de claritate şi previzibilitate determinată de lipsa unor definiţii în legislaţia penală. Astfel, dispoziţiile de lege criticate sunt formulate mult prea vag, lipsindu-le claritatea necesară pentru ca un funcţionar public să îşi regleze comportamentul astfel încât să nu rişte sancţiuni penale. De asemenea susţin că răspunderea penală ar trebui să fie rezervată faptelor ce prezintă un grad ridicat de pericol social, care derivă tocmai din producerea unor rezultate de oarecare amploare, de oarecare importanţă. Or, în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, faptele săvârşite de funcţionarii publici sunt aproape identice, ca latură obiectivă şi obiect, cu cele pe care Statutul funcţionarilor publici şi celelalte legi speciale le consideră abateri disciplinare sau contravenţii. Astfel, distincţia şi delimitarea faptelor ca infracţiuni, abateri disciplinare sau contravenţii trebuie efectuate aproape exclusiv prin aprecierea pericolului social al faptei analizate, însă această situaţie lasă loc la interpretări cât timp o astfel de apreciere are un pronunţat caracter subiectiv. Totodată, autorii excepţiei arată că, din modul de interpretare a sintagmei „în mod defectuos” de către procurori, rezultă că există o modalitate ideală, perfectă de îndeplinire a unui act, cunoscută doar de procurorul de caz, care ar putea sau nu să fie împărtăşită de judecătorul cauzei, dar care nu este cunoscută de funcţionarul public însărcinat să îndeplinească actul respectiv. În continuare arată că, potrivit art. 19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York, fapta incriminată trebuie să fie săvârşită cu intenţie calificată prin scop, iar nu cu intenţie indirectă. Astfel, agravanta din Legea nr. 78/2000 trebuie inclusă în conţinutul constitutiv al infracţiunii, iar nu ca formă de agravare a răspunderii.

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, autorii excepţiei apreciază că acestea sunt imprevizibile, deoarece nu precizează că folosul necuvenit trebuie obţinut de către funcţionar. Astfel, independent de împrejurarea dacă persoana beneficiară şi funcţionarul „abuziv” se cunosc sau nu, abuzul devine agravat prin simplul „beneficiu” al terţului. Mai mult, sintagma „a obţinut”, folosită fără alte menţiuni, face ca norma să fie imprevizibilă prin hazardul pe care îl presupune.

7. În continuare arată că cele reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 166 din 17 martie 2015 şi nr. 553 din 16 iulie 2015 sunt cu atât mai pertinente în privinţa previzibilităţii normelor care incriminează fapte penale şi care pot atrage o condamnare penală, fiind absolut necesar ca un funcţionar să aibă reprezentarea clară a normelor care îi guvernează activitatea, pentru a fi pedepsit fiind necesar să le încalce în mod voit, voinţă ce trebuie circumstanţială unui interes personal de natură a produce o pagubă. De asemenea, „obţinerea de foloase” trebuie să fie circumstanţiată la intenţia de a le obţine, pentru sine sau pentru altul, mărirea accidentală a patrimoniului unei persoane neputând conduce la concluzia că funcţionarul a avut un comportament penal mai periculos decât cel din forma simplă, dacă acesta nu a urmărit producerea rezultatului. Autorii excepţiei invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011, nr. 196 din 4 aprilie 2013, nr. 603 din 6 octombrie 2015, precum şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, şi Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme împotriva Belgiei.

8. Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile legale contestate nefiind conforme cu prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie. Potrivit art. 23 alin. (12) din Constituţie, nicio pedeapsă nu poate fi aplicată decât în condiţiile legii, iar legea penală nu cunoaşte nicio definiţie a „interesului legitim”, însă vătămarea intereselor legitime ale unei persoane de către un funcţionar public sau funcţionar care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea legii reprezintă infracţiunea de abuz în serviciu.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul, făcând referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 şi la Decizia nr. 400 din 15 iunie 2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 297 alin. (1) din Codul penal şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:

- Art. 297 alin, (1) din Codul penal: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

- Art. 132 din Legea nr. 78/2000: „în cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categoriile de legi, art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei. De asemenea sunt invocate prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, Curtea reţine că răspunzând unor critici similare, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, a constatat, în esenţă, că infracţiunea de abuz în serviciu este o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de dispoziţiile art. 297 din Codul penal, şi anume cauzarea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Astfel, referitor la expresia „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice”, criticată de autorii excepţiei ca fiind lipsită de claritate, Curtea a observat că sintagma „interes legitim” nu este definită în Codul penal. Curtea a reţinut, însă, că, în doctrină, s-a arătat că prin expresia „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice” se înţelege lezarea sau prejudicierea morală, fizică sau materială, adusă intereselor legale ale unor asemenea persoane. Vătămarea drepturilor ori a intereselor legale ale unei persoane presupune ştirbirea efectivă a drepturilor şi intereselor legitime, în orice fel: neacordarea acestora, împiedicarea valorificării lor etc., de către funcţionarul care are atribuţii de serviciu în ceea ce priveşte realizarea drepturilor şi intereselor respective. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „interes” reprezintă acţiunea pentru satisfacerea anumitor nevoi, acţiunea de a acoperi unele trebuinţe, folos, profit. Interesul este legal dacă acesta este ocrotit sau garantat printr-o dispoziţie normativă. De asemenea, paguba cauzată persoanei fizice sau juridice trebuie să fie certă, efectivă, bine determinată, întrucât şi în raport cu acest criteriu se apreciază dacă fapta prezintă, sau nu, un anumit grad de pericol social.

16. Astfel, Curtea a apreciat că „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime” presupune afectarea, lezarea unei persoane fizice sau juridice în dorinţa/preocuparea acesteia de a-şi satisface un drept/interes ocrotit de lege. S-a reţinut că vătămarea intereselor legale ale unei persoane presupune orice încălcare, orice atingere, fie ea fizică, morală sau materială, adusă intereselor protejate de Constituţie şi de legile în vigoare. Aşadar, gama intereselor (dorinţa de a satisface anumite nevoi, preocuparea de a obţine un avantaj etc.) la care face referire textul legal este foarte largă, ea incluzând toate posibilităţile de manifestare ale persoanei potrivit cu interesele generale ale societăţii pe care legea i le recunoaşte şi garantează. Este, totuşi, necesar ca fapta să prezinte o anumită gravitate. În caz contrar, neexistând gradul de pericol social al unei infracţiuni, fapta atrage, după caz, numai răspunderea administrativă sau disciplinară.

17. De asemenea, Curtea, având în vedere specificul dreptului penal, a constatat că, deşi propriu folosirii în alte domenii, termenul „defectuos” nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu Cât legiuitorul nu a circumscris existenţa acestui element al conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu de îndeplinirea anumitor criterii. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a operat o circumstanţiere expresă în sensul precizării elementelor faţă de care defectuozitatea trebuie analizată. Curtea a observat că doctrina a apreciat că prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” se înţelege îndeplinirea făcută altfel decât se cuvenea să fie efectuată, defectuozitatea în îndeplinire putând privi conţinutul, forma sau întinderea îndeplinirii, momentul efectuării, condiţiile de efectuare etc. Totodată, Curtea a observat că jurisprudenţa a receptat cele reliefate în doctrină, fără a stabili, însă, criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, aceasta rezumându-se, în general, la a arăta că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu, fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului. Astfel, Curtea a constatat că termenul „defectuos” nu este definit în Codul penal şi nici nu este precizat elementul în legătură cu care defectuozitatea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. Această lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos” din cadrul dispoziţiilor criticate creează premisa aplicării acesteia ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare.

18. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

19. De asemenea, Curtea a reţinut că, în exercitarea competenţei de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracţiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio”. Ultima ratio are semnificaţia comună de procedeu sau metodă ultimă sau finală folosită pentru a atinge scopul urmărit. Curtea a apreciat că, în materie penală, acest principiu nu trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală trebuie privită ca ultimă măsură aplicată din perspectivă cronologică, ci trebuie interpretat ca având semnificaţia că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ etc., fiind improprii în realizarea acestui deziderat. Curtea a reţinut că sarcina aplicării principiului „ultima ratio” revine, pe de-o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, Curtea a apreciat că responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind „abuzul în serviciu” ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/ Guvern), cât şi de organele judiciare - Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti -, indiferent dacă subiectul activ este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare.

20. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la lipsa unui prag valoric sau a intensităţii vătămării rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat că revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei şi gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de „abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului ,,ultima ratio”, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină şi jurisprudenţă (inclusiv cea a Curţii Constituţionale), aceste circumstanţieri fiind necesare delimitării răspunderii penale de celelalte forme de răspundere juridică. Totodată, Curtea a reţinut Că, dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu.

21. Reţinând că Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 8 iulie 2016, iar încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional în prezentul dosar este ulterioară acestei date, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal.

22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, Curtea observă că, răspunzând unor critici identice, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, a constatat că, prin infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, legiuitorul a dorit incriminarea faptei de abuz în serviciu şi atunci când, pe lângă urmarea imediată prevăzută de dispoziţiile Codului penal, subiectul activ al infracţiunii obţine pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, Referitor la sintagma „a obţinut”, Curtea observă că aceasta are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de „a primit”, „a dobândit”, „a realizat”. În ceea ce priveşte folosul obţinut din săvârşirea infracţiunii, Curtea apreciază că acesta presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, cu condiţia ca acestea să fie legal nedatorate. Expresia „pentru sine ori pentru altul” se referă la destinaţia foioaselor, prin sintagma „pentru altul” legiuitorul înţelegând să incrimineze şi o destinaţie colaterală, deviată a foloaselor obţinute din săvârşirea acestei infracţiuni de către funcţionarul public. Astfel, Curtea consideră că nu are relevanţă existenţa unei relaţii de rudenie/prietenie între funcţionarul public şi persoana care a dobândit avantajul, esenţială fiind dobândirea de către o persoană (funcţionar public sau terţ) a unui folos necuvenit.

23. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Daniela Oprescu şi Tudor Ioan în Dosarul nr. 5.243/86/2014/a4 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceleaşi părţi în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 791

din 5 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Georgiana Elena Bodeanu în Dosarul nr. 1.443/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.997D/2Q16.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 9 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.443/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Georgiana Elena Bodeanu, într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că nu există niciun text de lege care să reglementeze specializarea agenţilor constatatori de a opera cu aparatele tehnice omologate şi verificate metrologic. Susţine că, anterior, exista o astfel de reglementare în cuprinsul Ordinului nr. 301/2005, care a fost, însă, abrogat prin Ordinul nr. 187/2009 privind modificarea şi completarea Normei de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005. Ca urmare a acestei abrogări a rămas un vid legislativ asupra specializării, calităţii prin pregătire şi examinare a poliţistului constatator cu mijloace tehnice certificate şi verificate. Această împrejurare, în opinia autoarei excepţiei, „creează prezumţia rezonabilă că judecătorul este pus în imposibilitatea de a verifica calificarea agentului constatator şi specializarea sa în acest domeniu, de a lucra cu aparate calibrate ce necesită condiţii speciale de amplasare în strictă legătură cu măsurătorile de viteză.” Aşa fiind, consideră că „se impune reglementarea publică a unor norme de natură să califice ori să controleze activitatea agenţilor constatatori cu mijloace tehnice omologate”.

6. Judecătoria Buftea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este nefondată. De asemenea, instanţa de judecată apreciază că excepţia invocată vizează, în realitate, modul de interpretare a cadrului legislativ în vigoare, respectiv, condiţiile prevăzute de lege în care pot fi constatate faptele contravenţionale cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu o contrarietate a unor prevederi dintr-o lege sau ordonanţă cu normele constituţionale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu sunt lipsite de claritate, ci, dimpotrivă, acestea îndeplinesc cerinţele instituite de Legea fundamentală în acest sens. Arată că, în realitate, autoarea excepţiei abordează problema constatării contravenţiilor cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloacelor tehnice omologate din prisma modului de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce aduce în discuţie aspecte care nu ţin de constituţionalitatea legii.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (3): „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor lapte: [...]

e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”;

- Art. 109 alin. (2): „ Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.”

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care prevăd că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi celor ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, în acest sens fiind Decizia nr. 484 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 18 ianuarie 2018, prin care a constatat că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

14. Şi în prezenta cauză, Curtea constată că autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită de faptul că nu există „niciun text de lege care să reglementeze specializarea agenţilor constatatori de a opera cu aparatele tehnice omologate şi verificate metrologic”, astfel încât, din perspectiva criticii formulate, acesta are în vedere, de fapt, o omisiune legislativă. Or, omisiunea de reglementare sau caracterul incomplet al unui text de lege nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, iar o astfel de critică, prin care se tinde la completarea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.

15. Curtea observă, totodată, că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu indică în ce anume constă contrarietatea normei legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu dispoziţiile constituţionale invocate, excepţia fiind, astfel, nemotivată, din perspectiva prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin (3) lit. e) şi art. 109 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Georgiana Elena Bodeanu în Dosarul nr. 1.443/94/2016 al judecătoriei Buftea - Secţia civilă.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR

 

ORDIN

pentru modificarea anexelor nr. 1-5 la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. 147.121/DMRC din 5.03.2018,

în temeiul prevederilor art. 5 şi ale art. 53 din Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 13 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 20/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul apelor şi pădurilor emite următorul ordin:

Art. I. - Anexele nr. 1-5 la Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2002, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. 1 „Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite la nivel de tară”, poziţiile nr. 5, 13, 30, 36 şi rubrica „TOTAL” se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Judeţul

Numărul fondurilor cinegetice

Suprafaţa totală

(ha)

0

1

2

3

„5

Bihor

69

695.583

...............

......................................

......................................

......................................

13

Cluj

56

604.376

...............

......................................

......................................

......................................

30

Olt

57

489.406

...............

......................................

......................................

......................................

36

Teleorman

62

565.850

...............

......................................

......................................

......................................

TOTAL:

2.152

22.045.909”

 

2. La anexa nr. 2, „Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Bihor”, „Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Cluj”, „Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Olt” şi „Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Teleorman” se modifică şi se înlocuiesc cu cele prevăzute în anexa nr. 1.

3. La anexa nr. 3, paginile nr. 1 şi 2 din „Fişa fondului de vânătoare nr. 69 Valea Drăganului” din judeţul Bihor, din „Fişa fondului de vânătoare nr. 50 Giurcuţa” şi din „Fişa fondului de vânătoare nr. 55 Valea Drăganului” din judeţul Cluj, din „Fişa fondului de vânătoare nr. 43 Frunzaru” din judeţul Olt şi din „Fişa fondului de vânătoare nr. 11 Beau” din judeţul Teleorman se modifică şi se înlocuiesc cu cele prevăzute în anexa nr. 2.

4. La anexa nr. 4, „Harta fondurilor de vânătoare la nivelul judeţului Bihor”, „Harta fondurilor de vânătoare la nivelul judeţului Cluj”, „Harta fondurilor de vânătoare la nivelul judeţului Olt” şi „Harta fondurilor de vânătoare la nivelul judeţului Teleorman”, precum şi anexa nr. 5 „Harta fondurilor de vânătoare la nivel de ţară” se modifică, potrivit schiţelor aprobate prin prezentul ordin, de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. II. - În tot cuprinsul Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezentul ordin, sintagma „fond de vânătoare” se înlocuieşte cu sintagma „fond cinegetic”.

Art. III. - (1) în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin, gărzile forestiere Oradea, Cluj, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti şi gestionarii fondurilor cinegetice menţionate la art. I pct. 3 completează, în 3 exemplare, fişele fondurilor cinegetice rearondate şi întocmesc actele adiţionale la contractele de gestionare în vigoare pentru modificarea tarifelor de gestionare potrivit noilor suprafeţe rezultate, potrivit legii.

(2) Pentru calculul tarifelor de gestionare a fondurilor cinegetice rearondate prin prezentul ordin se folosesc tarifele unitare, pe categorii de folosinţă, stabilite potrivit contractelor de gestionare în vigoare.

(3) Scrisorile de garanţie bancară de bună execuţie se modifică corespunzător noilor tarife de gestionare rezultate în urma aplicării prezentului ordin.

(4) Câte un exemplar original al documentelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se depune la Ministerul Apelor şi Pădurilor, în termen de 5 zile de la semnare.

Art. IV. - Gărzile forestiere Oradea, Cluj, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti, precum şi gestionarii fondurilor cinegetice răspund de aplicarea prevederilor prezentului ordin.

Art. V. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin şi se comunică sau, după caz, se pun la dispoziţia celor interesaţi de către Direcţia generală păduri din cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor.

Art. VI. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul apelor şi pădurilor,

Iile Covrig,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 martie 2018.

Nr. 319.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind abrogarea unor ordine ale ministrului sănătăţii care cuprind reglementări în domeniul farmacovigilenţei

 

Văzând Referatul de aprobare nr. S.P. 3.169 din 2.04.2018 al Direcţiei politica medicamentului şi a dispozitivelor medicale şi Adresa Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale nr. 49.076E, 50.304E din 15.12.2017, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 49.088, 55.767 din 15.12.2017,

având în vedere prevederile:

- Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente;

- Directivei 2010/84/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2010 de modificare, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa, a Directivei 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman;

- Regulamentului (UE) nr. 1.235/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 decembrie 2010 privind modificarea, în ceea ce priveşte farmacovigilenţa medicamentelor de uz uman, a Regulamentului (CE) nr. 726/2004;

- Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 520/2012 al Comisiei din 19 iunie 2012 privind efectuarea activităţilor de farmacovigilenţa prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;

- art. 827-854 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a) şi ale art. 12 alin. (9) din Hotărârea Guvernului nr. 734/2010 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul ministrului sănătăţii nr. 179/2004 privind activitatea de inspecţie de farmacovigilenţă la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 5 martie 2004;

b) Ordinul ministrului sănătăţii nr. 410/2005 pentru aprobarea Ghidului privind gestionarea datelor de siguranţă clinică şi a Raportului periodic actualizat referitor la siguranţa medicamentelor aflate pe piaţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 şi 461 bis din 31 mai 2005;

c) Ordinul ministrului sănătăţii nr. 411/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind activitatea de farmacovigilenţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 şi 461 bis din 31 mai 2005.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

 

Bucureşti, 3 aprilie 2018.

Nr. 420.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a programelor de conformitate stabilite de operatorii de distribuţie sau de operatorii de înmagazinare a gazelor naturale

 

Având în vedere prevederile art. 136 alin. (2) lit. d) şi ale art. 141 alin. (3) lit. d) şi e) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 10 alin. (1) lit. q) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind monitorizarea de Către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a programelor de conformitate stabilite de operatorii de distribuţie sau de operatorii de înmagazinare a gazelor naturale, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Operatorii de distribuţie sau operatorii de înmagazinare a gazelor naturale, care fac parte din operatori economici integraţi pe verticală, precum şi agenţii de conformitate desemnaţi de aceştia duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea acestora,

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

 

Bucureşti, 29 martie 2018.

Nr. 63.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind monitorizarea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a programelor de conformitate stabilite de operatorii de distribuţie sau de operatorii de înmagazinare a gazelor naturale

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

SECŢIUNEA 1

Scop şi domeniu de aplicare

 

Art. 1. - (1) Regulamentul privind monitorizarea de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a programelor de conformitate stabilite de operatorii de distribuţie sau de operatorii de înmagazinare a gazelor naturale, denumit în continuare regulament, are ca scop stabilirea unor reguli minime privind:

a) întocmirea programelor de conformitate de către operatorii de distribuţie, respectiv de înmagazinare a gazelor naturale, care fac parte din operatori economici integraţi pe verticală, în acord cu prevederile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

b) desemnarea şi activitatea agenţilor de conformitate, care monitorizează aplicarea programelor de conformitate, întocmesc, publică şi transmit la AN RE rapoarte anuale cu privire la măsurile luate.

(2) Regulile prevăzute la alin. (1) sunt destinate monitorizării de către ANRE a măsurilor luate de operatorul de distribuţie, respectiv de înmagazinare a gazelor naturale pentru a se garanta excluderea practicilor discriminatorii şi realizarea obiectivului de independenţă al acestora.

Art. 2. - (1) Prezentul regulament se aplică de:

a) operatorul de distribuţie a gazelor naturale care face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală;

b) operatorul de înmagazinare a gazelor naturale care face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală;

c) agentul de conformitate care asigură monitorizarea respectării programului de conformitate, desemnat de operatorul de distribuţie a gazelor naturale sau de operatorul de înmagazinare a gazelor naturale, după caz.

(2) Prezentul regulament nu se aplică de operatorii de distribuţie a gazelor naturale care fac parte dintr-un operator economic integrat pe verticală şi care deservesc un număr de cel mult 100.000 de clienţi finali.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii şi abrevieri

 

Art. 3. - Termenii utilizaţi în prezentul regulament sunt definiţi în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Abrevierile utilizate în cadrul prezentului regulament au următoarele semnificaţii:

a) ANRE - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei;

b) - operatorul de înmagazinare a gazelor naturale care face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală;

c) OD - operatorul de distribuţie a gazelor naturale care face parte dintr-un operator economic integrat pe verticală şi care deserveşte un număr mai mare de 100.000 de clienţi finali;

d) Lege - Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Programul de conformitate

 

SECŢIUNEA 1

Obiective

 

Art. 5. - (1) OD trebuie să fie independent cel puţin în ceea ce priveşte forma sa juridică, organizarea şi procesul decizional, în raport cu celelalte activităţi care nu au legătură cu distribuţia, conform prevederilor art. 136 alin. (1) din Lege.

(2) OÎ trebuie să fie independent cel puţin în ceea ce priveşte forma sa juridică, organizarea şi procesul de luare a deciziilor faţă de alte activităţi care nu au legătură cu transportul, distribuţia sau înmagazinarea, conform prevederilor art. 141 alin. (1) din Lege.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică numai cu privire la instalaţiile de înmagazinare care sunt necesare din punct de vedere tehnic şi/sau economic pentru asigurarea unui acces eficient la sistem în scopul alimentării clienţilor, conform prevederilor art. 141 alin. (2) din Lege.

(4) OD stabileşte un program de conformitate.

(5) OÎ stabileşte un program de conformitate.

Art. 6. - Programele prevăzute la art. 5 alin. (4) şi (5) conţin măsurile asumate pentru garantarea excluderii practicilor discriminatorii, inclusiv obligaţiile specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivului de independenţă.

Art. 7. - Măsurile prevăzute la art. 6 vizează obiectivul de independenţă al OD sau OÎ, prevăzut la art. 136 sau la art. 141 din Lege, după caz,

Art. 8. - (1) Garantarea de către OD a excluderii oricărui comportament discriminatoriu şi stabilirea obligaţiilor specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivului de independenţă se realizează prin;

a) asigurarea conducerii OD prin persoane care nu fac parte din structurile operatorului integrat pe verticală, care răspund, direct sau indirect, de gestionarea activităţilor de producţie, transport şi furnizare a gazelor naturale;

b) luarea măsurilor corespunzătoare pentru a se asigura că interesele profesionale ale persoanelor responsabile pentru managementul OD sunt luate în considerare, într-o manieră de natură să asigure independenţa de acţiune a acestora;

c) asigurarea păstrării confidenţialităţii asupra informaţiilor sensibile comercial obţinute de OD în cursul desfăşurării activităţii sale şi luarea tuturor măsurilor pentru împiedicarea divulgării discriminatorii a informaţiilor privind propria activitate care ar putea induce avantaje economice;

d) îndeplinirea de către OD a obligaţiei de a nu crea confuzii, în desfăşurarea activităţii sale de comunicare şi publicitate, cu privire la identitatea separată a filialei de furnizare din cadrul operatorului economic integrat pe verticală, confuzii ce ar putea rezulta, de exemplu, din utilizarea următoarelor elemente de identificare: denumire, siglă/logo identice, emblemă firmă, sediu, pagină de internet etc.;

e) asigurarea că OD nu abuzează de informaţiile considerate sensibile din punct de vedere comercial, obţinute de la terţi în contextul asigurării sau negocierii accesului la sistem, inclusiv în contextul vânzării sau al cumpărării gazelor naturale prin întreprinderi conexe;

f) furnizarea informaţiilor necesare pentru accesul terţilor la sistem într-o manieră clară, transparentă, uşor accesibilă şi la intervale adecvate;

g) asigurarea dreptului OD de a lua decizii, în mod efectiv, independent de operatorul economic integrat pe verticală, cu privire la activele necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea sistemului de distribuţie; pentru a îndeplini aceste atribuţii, OD are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, financiare şi fizice.

(2) Prevederile alin. (1) lit. g) nu trebuie să afecteze existenţa unor mecanisme de coordonare corespunzătoare care trebuie să asigure protejarea drepturilor de supraveghere economică şi managerială ale societăţii-mamă cu privire la rentabilitatea activelor de către filială.

(3) Mecanismele prevăzute la alin. (2) permit în mod special societăţii-mamă să aprobe planul financiar anual sau orice instrument echivalent al OD şi să stabilească limitele globale de îndatorare ale filialei; societatea-mamă nu dă instrucţiuni privind operaţiunile curente şi nici privind decizii individuale ce au în vedere construirea sau modernizarea obiectivelor aparţinând sistemelor de distribuţie care nu depăşesc termenii stabiliţi în planul financiar aprobat sau în oricare alt instrument echivalent.

Art. 9. - (1) Garantarea de către OÎ a excluderii practicilor discriminatorii şi stabilirea obligaţiilor specifice impuse angajaţilor pentru realizarea obiectivului de independenţă se realizează prin:

a) asigurarea conducerii OÎ prin persoane care nu fac parte din structurile operatorului economic integrat pe verticală, care răspund, direct sau indirect, de coordonarea activităţii de producţie şi furnizare a gazelor naturale;

b) asigurarea unor măsuri adecvate pentru a garanta că interesele profesionale ale persoanelor cu funcţii de conducere din cadrul OÎ sunt luate în considerare, astfel încât să se asigure faptul că acestea au posibilitatea de a acţiona independent;

c) asigurarea păstrării confidenţialităţii informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial obţinute de OÎ în cursul desfăşurării activităţii sale şi luarea tuturor măsurilor pentru împiedicarea divulgării discriminatorii a informaţiilor privind propria activitate care ar putea induce avantaje economice, conform prevederilor art. 142 alin. (3) din Lege;

d) prevenirea oricăror abuzuri privind utilizarea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial, obţinute de la terţi în procesul de asigurare a accesului la sistem;

e) furnizarea informaţiilor necesare pentru accesul terţilor la sistem într-o manieră clară, transparentă, uşor accesibilă şi la intervale adecvate;

f) dispunerea de suficiente competenţe de luare a deciziilor, independent de societatea-mamă, cu privire la elementele de active necesare pentru exploatarea, întreţinerea sau dezvoltarea instalaţiilor de înmagazinare; societatea-mamă nu are dreptul să dea instrucţiuni privind gestionarea curentă, nici cu privire la deciziile individuale referitoare la construirea sau modernizarea instalaţiilor de înmagazinare, care nu depăşesc limitele din planul financiar aprobat sau orice document echivalent.

(2) Prevederile alin. (1) lit. f) nu împiedică existenţa unor mecanisme de coordonare adecvate care să garanteze protejarea drepturilor de supraveghere economică şi a celor de supraveghere a gestiunii ale societăţii-mamă asupra randamentului activelor unei filiale.

(3) Mecanismele prevăzute la alin. (2) permit societăţii-mamă să aprobe planul financiar anual al OÎ sau orice document echivalent şi să stabilească limitele globale ale nivelului de îndatorare a filialei sale.

Art. 10. - Pentru îndeplinirea prevederilor art. 8 şi 9, OD sau OÎ, după caz, stabileşte prin programul de conformitate, fără a se limita la acestea, măsuri privind:

a) instituirea regulilor de conduită ce trebuie respectate de angajaţi cu privire la garantarea practicilor nediscriminatorii şi realizarea obiectivului de independenţă;

b) întocmirea listelor cu detalierea tipurilor de informaţii considerate confidenţiale şi/sau sensibile comercial;

c) modalităţile de gestionare a informaţiilor prevăzute la lit. b), respectiv cum trebuie tratate/gestionate în cadrul entităţilor din OD sau OÎ, după caz;

d) sancţiunile care se impun angajaţilor pentru nerespectarea regulilor de conduită prevăzute la lit. a);

e) regulile impuse angajaţilor în relaţia cu utilizatorii şi potenţialii utilizatori ai sistemelor, în ceea ce priveşte excluderea oricăror referiri la activitatea de producţie, înmagazinare, transport sau furnizare a gazelor naturale pentru OD, respectiv la activitatea de producţie sau furnizare a gazelor naturale pentru Ol, a operatorului economic integrat pe verticală;

f) aplicarea măsurilor stabilite în cadrul programului de conformitate prin politica şi strategia firmei, precum şi în cuprinsul procedurilor interne ale societăţii;

g) instruirea noilor angajaţi cu privire la regulile de conduită şi informarea periodică a tuturor angajaţilor cu privire la măsurile impuse prin programul de conformitate şi la îndeplinirea acestora;

h) instituirea de obligaţii privind furnizarea de date, documente, informaţii etc. necesare agentului de conformitate în activitatea de monitorizare a programului de conformitate,

 

SECŢIUNEA a 2-a

Programul de conformitate

 

Art. 11. - (1) Pentru fiecare măsură cuprinsă în programul de conformitate se stabilesc responsabilităţile pentru ducerea la îndeplinire, precum şi calendarul de implementare.

(2) Calendarul de implementare prevăzut la alin. (1) se întocmeşte conform modelului din anexa nr. 1.

Art. 12. - (1) OD şi OÎ actualizează anual, până la finalul primului trimestru, şi ori de câte ori este necesar programul de conformitate şi îl publică pe pagina proprie de internet.

(2) Programul de conformitate prevăzut la alin. (1) se menţine în arhivă pe toată durata de valabilitate a licenţei de operare a sistemelor de distribuţie sau a sistemelor de înmagazinare a gazelor naturale.

 

CAPITOLUL III

Agentul de conformitate

 

SECŢIUNEA 1

Desemnarea agentului de conformitate

 

Art. 13. - OD sau OÎ, după caz, desemnează un agent de conformitate, persoană sau organism, care asigură monitorizarea adecvată a respectării programului de conformitate.

Art. 14. - Agentul de conformitate are următoarele atribuţii:

a) monitorizarea în mod constant, pe toată durata anului, a îndeplinirii/respectării de OD sau OÎ, după caz, şi de angajaţii acestora a măsurilor dispuse şi a obligaţiilor din programul de conformitate, regulamentele şi procedurile interne ale OD sau OÎ, după caz, cu privire la excluderea comportamentelor discriminatorii şi realizarea obiectivului de independenţă;

b) determinarea/identificarea riscurilor din activitatea OD sau OÎ, după caz, care pot conduce la nerespectarea programului de conformitate;

c) aducerea la cunoştinţă OD sau OÎ, după caz, a informaţiilor cu privire la angajaţii sau la entităţile din cadrul OD sau OÎ sau operatorilor economici afiliaţi acestuia, despre care are indicii sau dovezi că acţionează împotriva prevederilor din programul de conformitate;

d) transmiterea anuală la AN RE a raportului cu privire la măsurile luate şi concluziile agentului de conformitate cu privire la îndeplinirea/respectarea de OD sau OÎ, după caz, a programului de conformitate şi asigurarea de către OD sau OÎ, după caz, a resurselor necesare activităţii sale.

Art. 15. - (1) Agentul de conformitate al OD sau OÎ, după caz, trebuie să fie complet independent.

(2) Agentul de conformitate trebuie să aibă asigurat şi garantat, prin regulile şi procedurile interne ale OD sau OÎ, după caz:

a) accesul la toate informaţiile, documentele, resursele tehnice, materiale şi sediile/punctele de lucru ale OD sau OÎ, după caz, sau ale operatorului economic afiliat, care sunt necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale;

b) dreptul de a solicita şi de a obţine de la oricare angajat al OD sau OÎ, după caz, informaţii despre activitatea acestuia.

(3) Pentru a asigura independenţa agentului de conformitate în condiţiile alin. (1) se aplică următoarele criterii minime:

a) persoana desemnată sau persoanele cu funcţie de conducere din cadrul organismului desemnate ca agent de conformitate nu pot face parte din structurile operatorului economic integrat pe verticală din domeniul gazelor naturale care răspunde, direct sau indirect, de gestionarea zilnică a activităţilor de producţie, transport, distribuţie, înmagazinare şi furnizare de gaze naturale;

b) în îndeplinirea atribuţiilor sale, agentul de conformitate acţionează independent de orice interes în legătură cu OD sau OÎ, după caz, care l-a desemnat, precum şi cu principalii beneficiari ai serviciilor prestate de acest operator;

c) agentul de conformitate trebuie să cunoască atribuţiile şi obligaţiile OD conform legii şi reglementărilor în materie, astfel încât să identifice, împreună cu operatorul, măsurile necesare pentru excluderea practicilor discriminatorii şi să evalueze implementarea acestora.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Îndeplinirea atribuţiilor de către agentul de conformitate

 

Art. 16. - (1) Agentul de conformitate îşi desfăşoară activitatea conform atribuţiilor stabilite de Lege şi de prezentul regulament.

(2) Activitatea de evaluare şi monitorizare desfăşurată de agentul de conformitate este obiectivă, transparentă şi interactivă cu OD sau OÎ, după caz, în scopul de a se revizui, iii timp real, acţiunile întreprinse de persoanele responsabile ale OD sau OÎ, după caz, în vederea îndeplinirii măsurilor.

Art. 17. - (1) Agentul de conformitate depune la ANRE, în luna decembrie a fiecărui an, raportul prevăzut la art. 14 lit. d).

(2) Raportul prevăzut la alin. (1) va fi întocmit conform modelului din anexa nr. 2.

(3) Raportul prevăzut la alin. (1) este însoţit de documentul care dovedeşte comunicarea raportului către OD sau OÎ, după caz, precum şi de documentul prin care OD sau OÎ, după caz,

declară că şi-a însuşit raportul respectiv, semnat de reprezentantul legal al OD sau OÎ, după caz.

(4) Raportul prevăzut la alin. (1) se publică pe pagina de internet a OD sau OÎ, după caz, şi este menţinut în arhivă pe toată durata de valabilitate a licenţei de operare a sistemelor de distribuţie sau a sistemelor de înmagazinare a gazelor naturale, după caz.

 

CAPITOLUL IV

Autoritatea competentă

 

Art. 18. - (1) ANRE monitorizează activitatea OD sau OÎ, după caz, cu privire la aplicarea de măsuri pentru a se garanta excluderea practicilor discriminatorii şi stabilirea obligaţiilor specifice impuse angajaţilor acestor operatori economici pentru realizarea obiectivului de independenţă.

(2) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1), ANRE analizează rapoartele întocmite de agenţii de conformitate ai acestora.

Art. 19. - Ca urmare a analizelor efectuate. ANRE poate dispune, după caz, modificarea programului de conformitate, suplimentarea atribuţiilor agentului de conformitate sau aplicarea de sancţiuni în condiţiile Legii.

 

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

 

Art. 20. - (1) în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, OD şi OÎ comunică ANRE agenţii de conformitate desemnaţi şi transmit documentele care fac dovada îndeplinirii criteriilor de independenţă conform prezentului regulament.

(2) ANRE are dreptul să solicite OD sau OÎ, după caz, motivat, înlocuirea agentului de conformitate care nu îndeplineşte criteriul de independenţă sau care nu îşi îndeplineşte atribuţiile, conform prevederilor prezentului regulament.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) sau în cazul desemnării unui nou agent de conformitate, OD sau OÎ, după caz, este obligat să comunice ANRE noul agent de conformitate desemnat, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării/desemnării noului agent de conformitate, împreună cu documentele care fac dovada îndeplinirii criteriului de independenţă.

(4) înlocuirea agentului de conformitate din iniţiativa OD sau OÎ se face numai după informarea prealabilă a ANRE, cu 30 de zile înainte ca aceasta să se producă.

(5) Informarea prevăzută la alin. (4) conţine motivele înlocuirii agentului de conformitate.

Art. 21. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

Calendarul de implementare a programului de conformitate stabilit de OD sau OÎ, după caz

 

Nr. crt.

Măsura

Decizia managerială privind implementarea măsurii

Termenul-limită pentru implementarea măsurii

 

Responsabilităţi

Semnătura

Enunţul măsurii

Nr./data

(zz.ll.aaaa)

Emitent

Data

(zz.ll.aaaa)

Numele şi prenumele angajatului

Funcţia angajatului

Compartimentul din cadrul căruia face parte angajatul

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

Raportul agentului de conformitate ...................................................... (nume şi prenume) privind monitorizarea programului

de conformitate stabilit de OD sau OÎ, după caz ...................................................... (denumirea operatorului economic) pentru anul ............

 

Nr. crt.

Măsura

Acţiuni întreprinse/ Mod de implementare

Stadiul implementării (l/PI/NI)*

Documente probante

1

 

 

 

 

...

 

 

 

 

 

Agentul de conformitate:

Nume şi prenume .............................................

Semnătura: .......................................................

 

* I - implementat;

PI - parţial implementat;

NI - neimplementat.

 

ACTE ALE PARTIDELOR POLITICE

 

CUANTUMUL TOTAL

al sumelor provenite din finanţările private ale partidelor politice în anul 2017, conform Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale - Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

 

Denumirea partidului politic: Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România Sediul partidului politic: oraşul Nădlac, Str. Independenţei nr. 36, judeţul Arad, CUI 3218132 Situaţia cuantumului total al cotizaţiilor primite în anul 2017

 

Nr. crt.

Organizaţia/Filiala

judeţeană

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna ianuarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna februarie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna martie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna aprilie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna mai

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iunie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna iulie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna august

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna septembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna octombrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna noiembrie

Cuantumul total al cotizaţiilor primite în luna decembrie

1.

Filiala Zonală Arad

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.601

2.

Filiala Zonală Banat

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1.329

3.

Filiala Zonală Banat Sud

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.850

4.

Filiala Zonală Bihor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

11.243

Cuantumul total

18.023

 

Numele şi prenumele reprezentantului legal

Merka Adrian-Miroslav

Semnătura

 

Data întocmirii

11.04.2018

 

Situaţia centralizată a cuantumurilor totale ale veniturilor obţinute în anul 2017 din sursele prevăzute de art. 16 din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

Nr. crt.

Organizaţia/Filiala judeţeană

Activitatea generatoare de venit

Sursa venitului

Cuantum anual

1.

Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România

Editarea, realizarea şi difuzarea publicaţiilor ori a altor materiale de propagandă şi cultură politică proprii

 

 

Vânzarea de bilete, taxe de participare sau altele asemenea la acţiuni culturale, sportive, precum şi la întruniri şi seminare cu tematică politică, economică sau socială

Vânzare bilete la acţiuni culturale

1.124

Vânzarea materialelor tipărite cu însemnele partidului politic

 

 

Servicii oferite către membrii partidului pentru organizarea acţiunilor culturale, sportive, întrunirilor şi seminarelor cu tematică politică, economică sau socială

 

 

închirierea spaţiilor aflate în patrimoniul propriu pentru conferinţe sau acţiuni social-culturale

 

 

închirierea spaţiilor aflate în patrimoniul propriu pentru organizarea birourilor parlamentare

 

 

înstrăinarea terenurilor şi clădirilor din patrimoniu

 

 

înstrăinarea bunurilor mobile din patrimoniu

 

 

Subînchirierea spaţiilor primite conform prevederilor art. 26 alin. (1)-(3) din Legea nr. 334/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru organizarea birourilor parlamentare

 

 

Emiterea cametelor/legitimaţiilor de membru al partidului politic

 

 

Dobânzi bancare

Dobânzi bancare

7

...

 

 

 

 

 

Cuantumul total

1.131

Numele şi prenumele reprezentantului legal

Merka Adrian-Miroslav

Semnătura

 

Data întocmirii

11.04.2018

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.