MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 336/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 336         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 17 aprilie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 843 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

28. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.086. - Ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale privind aprobarea modelului-cadru al Planului anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 843

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.468D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Lenuţa Nicolae şi alţii în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Maria Sîrbu şi alţii în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Andrei Gabriel şi alţii în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.468D/2016, 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017, pune în discuţie, din Oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 şi 370D/2017 la Dosarul nr. 2.468D/2016, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 15 septembrie, pronunţată în Dosarul nr. 2.686/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentat al membrilor săi, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.

8. Prin încheierea din 25 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 20.254/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.

9. Prin încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.134/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Lenuţa Niculae şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.

10. Prin Sentinţa civilă nr. 4,013 din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 46.925/3/2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Sîrbu Maria şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ,

11. Prin Sentinţa civilă nr. 6.824 din 25 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 31.042/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015. Excepţia a fost ridicată de Andrei Gabriel Ionica şi alţii în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare a prevăzut o majorare salarială pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Motivele care au condus la aprobarea de către Guvernul României a art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 ţin de activităţile complexe ale Ministerului Finanţelor Publice, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum şi de imperativul asigurării unei stabilităţi a personalului specializat şi evitarea migrării personalului, odată format profesional, către instituţii cu un nivel de salarizare superior şi de acordarea unui tratament unitar din punct de vedere al salarizării între instituţii publice centrale ce au în esenţă atribuţii şi activităţi de o deosebită importanţă pentru funcţionarea întregului sistem organizaţional al statului. În pofida motivării temeinice ce a stat la baza adoptării măsurii de creştere salariată, a studiilor de impact realizate din care rezultă că această creştere salariată nu are impact semnificativ asupra bugetului de stat şi/sau asupra deficitului bugetar, la numai câteva zile de la data adoptării acestei măsuri, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015, în cadrul căreia, prin art. 10, dispune măsura abrogării deciziei luate anterior privind creşterea salariată. Motivarea emiterii acestei din urmă ordonanţe de urgenţă nu este doar insuficientă, dar nici nu corespunde realităţii, fiind în totală contradicţie cu considerentele care au stat la baza adoptării art. 63 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 47/2015.

13. Autorii excepţiei arată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, având în vedere că prin acest act normativ s-a realizat o suprimare a unor drepturi deja dobândite de funcţionarii publici şi în acelaşi timp a fost afectat regimul acestor instituţii publice fundamentale ale statului prin modul de tratare a salarizării funcţionarilor publici din cadrul acestora.

14. De asemenea, susţin că, prin luarea acestei măsuri, nu a fost îndeplinită niciuna din condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie.

15. Totodată, arată că sunt încălcate prevederile art. 53 şi 41 din Constituţie, având în vedere faptul că dreptul la muncă este un drept complex care include şi dreptul la salariu, iar restrângerea exerciţiului acestui drept nu este justificată de niciuna dintre situaţiile menţionate în art. 53 din Constituţie şi nici nu reprezintă o măsură proporţională cu situaţia care a determinat restrângerea.

16. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor omului şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, în acest sens, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile. Pentru aceleaşi motive, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 148 din Constituţie, prin raportare la art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

17. Totodată, autorii excepţiei consideră că sunt încălcate şi principiile fundamentale de drept conturate pe cale jurisprudenţială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin raportare la prevederile art. 1,11 şi 20 din Constituţie. În acest sens, arată că principiul securităţii juridice sau al stabilităţii raporturilor juridice, consolidat în sfera dreptului european prin jurisprudenţa constantă a Curţii de la Luxemburg şi a celei de la Strasbourg, ar putea fi definit ca fiind posibilitatea recunoscută oricărui cetăţean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea şi schimbările inopinate care afectează normele juridice. În cauza de faţă, principiul securităţii juridice a fost înfrânt, în condiţiile în care la data de 29 octombrie 2015 au fost acordate anumite drepturi funcţionarilor publici din cadrul a 4 instituţii publice şi la o diferenţă de numai 4 zile, norma de drept care instituia un drept câştigat în favoarea acestor funcţionari publici a fost abrogată, cu atât mai mult în situaţia în care o astfel de soluţie este nejustificată în raport cu motivarea şi cauzele care au condus la acordarea acestor drepturi salariale. Principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul Uniunii Europene, şi anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Astfel, principiul încrederii legitime are prioritate asupra interesului instituţiilor publice de a reveni asupra propriilor decizii, recomandând statelor membre să nu revoce actele administrative legale care au conferit drepturi subiective persoanelor interesate tocmai pentru a ocroti încrederea acestora în stabilitatea drepturilor dobândite. Mai mult, Curtea de la Luxemburg a statuat că şi actele administrative emise sau adoptate cu violarea încrederii legitime a destinatarilor acestora sunt nule, cei interesaţi având dreptul să formuleze acţiuni în despăgubiri pentru prejudiciile suferite.

18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

20. Guvernul arată că instanţa de contencios constituţional ar putea considera că dispoziţiile de lege criticate afectează în sens negativ un drept fundamentai, respectiv dreptul la muncă, prin componenta sa, dreptul la salariu.

21. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 79/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: Articolul 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 şi unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă

25. Art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a avut următorul conţinut: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive faţă de clasa deţinută.

(2) Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

(4) Cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la art. 12 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(5) Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare. “

26. Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii de lege aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în raport cu prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, considera că este încălcat art. 148 din Constituţie privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la proprietate.

27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestor critici, reţinând, în esenţă, că adoptarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 a fost justificată de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referea la un eventual deficit bugetar, pe care aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 l-ar fi generat, iar cel de-al doilea a avut în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea a apreciat că aceste aspecte au evidenţiat atât oportunitatea şi utilitatea reglementării, dar şi caracterul obiectiv şi urgent al motivelor care au impus abrogarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015, fiind conforme cu art. 115 alin. (4) din Constituţie.

28. În acest sens, Curtea a arătat că majorarea salarială prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcţionari publici şi personal, respectiv numai funcţionarii publici şi personalul contractual din Ministerul Finanţelor Publice - aparat propriu, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceştia, într-un context economic şi social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar şi de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferenţe de tratament juridic cu caracter discriminatoriu între diferitele categorii sociale. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcţionari publici şi personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creşteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici şi ale personalului contractual din cadrul altor instituţii publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum şi a consecinţelor financiare pe care le-a atras aplicarea art. 63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2015 a impus, în mod obiectiv şi justificat, intervenţia promptă a Guvernului.

29. Totodată, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, aşa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiţia impusă de art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, este respectată.

30. De asemenea, Curtea a considerat că nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 41, 44 şi 53 din Constituţie, restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituţionale fiind rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic.

31. În sfârşit, examinând critica de neconstituţionalitate vizând respectarea principiului securităţii juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea a reţinut că textul de lege analizat este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică şi efectelor pe care le produce. În acest context, a arătat că cerinţa care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituţionale şi negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.

32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, de Sîrbu Maria şi alţii în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Lenuţa Nicolae şi alţii în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Maria Sîrbu şi alţii în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ionica Andrei Gabriel şi alţii în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 854

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - jude câtor

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 714/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 407D/2017.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Radu Chiriţă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra stadiului dosarului, învederând că acesta se află la al doilea termen de judecată, la termenul din 28 noiembrie 2017, Curtea amânând cauza, la cererea avocatului autorului excepţiei.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 613D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 757/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Radu Chiriţă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra stadiului dosarului, învederând că acesta se află la al doilea termen de judecată, la termenul din 28 noiembrie 2017, Curtea amânând cauza, la cererea avocatului autorului excepţiei.

4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 613D/2017 la Dosarul nr. 407D/2017, care a fost primul înregistrat.

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care arată că dispoziţiile criticate au adus o modificare în procedura penală prin mutarea soluţionării cererii de strămutare din competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în competenţa curţilor de apel. Scopul reglementării a fost, pe de-o parte, acela de a asigura celeritatea procedurilor de strămutare, iar, pe de altă parte, acela de a degreva instanţa supremă. În sine, această reglementare nu contravine prevederilor Legii fundamentale. Cu toate acestea, în anumite situaţii soluţia legislativă aleasă de legiuitorul român creează premisele încălcării dreptului la o instanţă imparţială. Apreciază că un exemplu în acest sens este cel al autorului excepţiei, care, având calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, a fost trimis în judecată, instanţa competentă fiind tribunalul. Or, competentă să soluţioneze cererea de strămutare este Curtea de Apel Braşov, care, în opinia autorului excepţiei, este lipsită de imparţialitate. Apreciază că dispoziţia de lege criticată impune ca cererea de strămutare de la o instanţă lipsită de imparţialitate să fie soluţionată de o instanţă lipsită, de asemenea, de imparţialitate, acest din urmă fapt neputând, însă, să fie contestat. Soluţia legislativă care nu reglementează nicio excepţie în cazul competenţei curţilor de apel de soluţionare a cererii de strămutare, atunci când se contestă chiar imparţialitatea acestei instanţe, este neconstituţională,

6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, şi Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 4 decembrie 2017, Apreciază că ceea ce se susţine de către autorul excepţiei este pretinsul său drept de a-şi alege instanţa care urmează să îl judece.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

7. Prin Sentinţa penală nr. 2/F din 6 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 714/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

8. Prin Sentinţa penală nr. 7/F din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 757/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine că suspiciunea rezonabilă cu privire la imparţialitatea judecătorilor de la Tribunalul Braşov rezultă din aceea că împotriva sa se află în derulare trei procese penale, extrem de mediatizate. Mai mult, s-a ajuns la situaţia în care acelaşi judecător îndeplineşte mai multe funcţii judiciare în cele trei dosare diferite, şi anume judecător de fond, judecător de cameră preliminară şi judecător de drepturi şi libertăţi. Totodată, judecătorul cauzei judecă şi alte dosare penale în care este implicată partea Consiliul Judeţean Braşov, în contradictoriu cu alţi inculpaţi, „primind, astfel, informaţii din mai multe surse”.

10. De asemenea susţine că prin cererea formulată a solicitat mutarea cauzei din competenţa unui tribunal din circumscripţia unei anumite curţi de apel la un alt tribunal din circumscripţia unei alte curţi de apel. Or, o curte de apel nu este competentă să dispună o asemenea măsură procesuală, fiind imperativ ca instanţa care desemnează o altă instanţă să aibă calitatea de instanţă ierarhic superioară atât în raport cu instanţa de la care se ridică cauza, cât şi în raport cu instanţa la care se strămută viitoarea competenţă de soluţionare. Raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este evident că singura instanţă care ar putea să îndeplinească această condiţie este instanţa supremă. În consecinţă, deşi această ipoteză nu este una expres prevăzută de lege, autorul excepţiei consideră că se impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece această cerere, situaţia contrară echivalând cu încălcarea dreptului autorului excepţiei de acces la o instanţă imparţială. Acest drept este garantat expres de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar încălcarea lui a fost cenzurată în repetate rânduri de Curtea de la Strasbourg în jurisprudenţa sa. În acest sens face referire la Hotărârea din 26 aprilie 2011, pronunţată în Cauza Steulet împotriva Elveţiei, Hotărârea din 26 februarie 1993, pronunţată în Cauza Padovani împotriva Italiei, şi Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei.

11. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Stabilirea în competenţa curţii de apel a soluţionării unei cereri de strămutare a judecării cauzelor de la un tribunal la altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia teritorială a curţii de apei nu încalcă prevederile constituţionale invocate, mai ales în condiţiile în care, în cadrul unei astfel de solicitări, instanţa competentă supune atenţiei doar aspectele care ar conduce la afectarea independenţei şi imparţialităţii judecătorului învestit cu judecarea dosarului ori motivele de tulburare a ordinii publice. Întrucât norma menţionată are un caracter general, stabilind competenţa unei instanţe de a soluţiona anumite cereri, se constată faptul că aceasta nu este neconstituţională, mai ales în condiţiile în care art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie statuează egalitatea în faţa legii a cetăţenilor, neputându-se considera a priori că toţi magistraţii din circumscripţia teritorială a unei instanţe nu ar putea oferi garanţiile de independenţă şi imparţialitate, având în vedere calitatea anterioară a inculpatului.

12. Totodată, se arată că dispoziţiile criticate sunt clare şi predictibile. În funcţie de criteriile expres prevăzute de art. 71 din Codul de procedură penală şi prin raportare la datele concrete ale dosarului, instanţa care este învestită cu soluţionarea unei cereri de strămutare apreciază dacă există O suspiciune că imparţialitatea judecătorilor de la o instanţă ar putea fi afectată. Astfel că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi o judecată imparţială, art. 71 din Codul de procedură penală cere formarea convingerii instanţei că există suspiciunea rezonabilă cu privire la parţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei. Mai mult, împrejurarea că, la o instanţă, un judecător îndeplineşte mai multe funcţii în diverse dosare, din care „află informaţii”, nu constituie un indiciu că imparţialitatea judecătorului ar fi afectată, întrucât criteriile arătate în art. 71 din Codul de procedură penală se raportează la datele concrete ale speţei şi nicidecum în raport cu dosarele pe care le are spre soluţionare judecătorul, în etape procesuale diferite şi în exercitarea funcţiilor judiciare diferite.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1 j din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Guvernul arată că raţiunea stabilirii curţii de apel ca instanţă competentă să judece cererile de strămutare de la judecătoriile sau tribunalele din circumscripţia sa vizează un scop legitim, buna administrare a justiţiei, asigurată prin apropierea instanţei care soluţionează cererea de strămutare de locul în care se susţine că există împrejurările invocate de către petent. De asemenea, prin stabilirea acestei reguli s-a urmărit evitarea supraîncărcării instanţei supreme şi prelungirea duratei procesului, reducându-se în mod semnificativ şi costurile pentru părţi, în primul rând cele legate de deplasare. În final, face referire la Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, şi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014.

15. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, cu scopul asigurării condiţiilor unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare. De asemenea, strămutarea este acea „deplasare a competenţei” care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenţa obişnuită la o altă instanţă, de acelaşi fel (civilă sau militară) şi de acelaşi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenţa materială, funcţională şi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenţei teritoriale. Dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de strămutare, respectiv existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor şi existenţa pericolului de tulburare a ordinii publice, În final, face referire la Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 857 din 27 octombrie 2016.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului legal al autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de aceiaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea militară de apei, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.”

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, şi în art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilităţii strămutării unei cauze de la un tribunal sau judecătorie aflată în circumscripţia unei curţi de apel la o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei alte curţi de apel.

21. În ceea ce priveşte strămutarea, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că aceasta nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, cu scopul asigurării condiţiilor unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient (a se vedea Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 294 din 31 martie 2006). De asemenea. Curtea a reţinut că strămutarea este acea „deplasare a competenţei”, care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenţa obişnuită la o altă instanţă, de acelaşi fel (civilă sau militară) şi de acelaşi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenţa materială, funcţională şi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenţei teritoriale (a se vedea Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 27 octombrie 2016, paragraful 15).

22. Strămutarea se defineşte ca fiind acea instituţie procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor generale de competenţă va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanţe de acelaşi grad, pentru motive care pun la îndoială imparţialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 16). Totodată, Curtea a reţinut că strămutarea reprezintă un remediu excepţional pentru situaţii în care deplina imparţialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenţa de imparţialitate în ochii unui observator obiectiv şi rezonabil, iar nu insinuant şi tendenţios - a instanţei, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, paragraful 15).

23. Astfel, din cele reţinute de instanţa de control constituţional în jurisprudenţa sa, Curtea constată că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil De altfel, Curtea a reţinut că un element esenţial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independenţa şi imparţialitatea instanţei, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăţi sau atitudini părtinitoare (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 18).

24. În acest context, Curtea observă că, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că imparţialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv - imparţialitatea subiectivă şi din perspectiva unui demers obiectiv - imparţialitatea obiectivă. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a reţinut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 19, şi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 19).

25. Cu privire la imparţialitatea obiectivă, Curtea observă că, analizând dispoziţiile procesual civile referitoare la temeiurile strămutării, a constatat că, în unele cazuri, există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei. Astfel, Curtea a constatat că strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel (Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragraful 23, şi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, precitată, paragraful 21). Cu acele prilejuri, Curtea a identificat, drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă şi care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea, o anumită calitate a părţilor din proces. Astfel, Curtea a admis excepţiile de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi şi la calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului. Cu alte cuvinte, Curtea a constatat că bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparţialitatea obiectivă a tuturor instanţelor judecătoreşti din circumscripţia unei curţi de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi şi calitatea de parte a curţii de apel în raza căreia funcţionează instanţa învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparţialitatea obiectivă a tuturor instanţelor aflate în circumscripţia acelei curţi de apel.

26. Cu toate acestea, Curtea reţine că, în prezenta cauză, autorul excepţiei nu critică dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală din perspectiva reţinută de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, precitată. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea observă că autorul excepţiei, pornind de la calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov, funcţie publică deţinută anterior desfăşurării procedurilor penale pendinte, se rezumă la a susţine că toate instanţele judecătoreşti aflate în circumscripţia unei curţi de apel sunt lipsite de imparţialitate, fără a indica existenţa elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea acestor instanţe. Deţinerea unei funcţii publice, la nivel local sau central, nu poate constitui prin ea însăşi motiv determinant al suspiciunii de parţialitate a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea litigiului în care este implicată respectiva persoană. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica niciun motiv care să permită constatarea că norma procesual penală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil.

27. De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia îndeplinirea de către acelaşi judecător a funcţiilor judiciare în dosare diferite care privesc acelaşi inculpat determină lipsa de imparţialitate judecătorului, Curtea Constituţională reţine că aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că simplul fapt că un judecător a fost implicat în alte proceduri referitoare la aceleaşi părţi nu este, în sine, în mod rezonabil capabil să dea naştere la îndoieli legitime cu privire la imparţialitatea sa. Atât timp cât cele două cauze au obiecte diferite, pronunţarea de către judecător a soluţiei în primul caz nu prejudiciază, în mod necesar, rezultatul celui de-al doilea caz (Decizia de inadmisibilitate din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Petrov împotriva Bulgariei; Decizia de inadmisibilitate din 14 octombrie 2008, pronunţată în Cauza Pavlova împotriva Bulgariei).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în dosarele nr. 714/64/2016 şi nr. 757/64/2016 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 71 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză

 

Având în vedere necesitatea îndeplinirii prevederilor din Programul de guvernare 2018-2020, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1/2018 pentru acordarea încrederii Guvernului, cu privire la obiectivele de creştere economică şi de consolidare a sustenabilităţii fiscal-bugetare prin majorarea semnificativă a investiţiilor,

ţinând cont de angajamentul de a se demara proiecte de investiţii publice cu impact semnificativ în economie şi de a stimula investiţiile private,

în conformitate cu Programul de guvernare, perioada 2018-2020 va fi una în care se va pune accent pe creşterea investiţiilor, atât cele finanţate din buget sau prin accelerarea absorbţiei de fonduri europene, cât şi prin stimularea investiţiilor private. Consolidarea macroeconomică se va putea realiza printr-o combinaţie de politici fiscal-bugetar-monetare astfel încât, pe fondul păstrării echilibrelor macroeconomice, să se poată obţine creşterea nivelului de bunăstare.

Având în vedere faptul că stimularea investiţiilor private se propune a se realiza prin două modalităţi intersectoriale şi cu implicarea activă a statului, respectiv prin amplificarea proiectelor în parteneriat public-privat şi prin ajutoare de stat acordate de Guvern, care pot afecta echilibrele bugetare dacă nu sunt implementate foarte rapid, pentru a deveni vizibile efectele macroeconomice şi bugetare de runda a doua.

luând în considerare că alocările privind ajutoarele de stat acordate de către Guvern, care se vor face cu prioritate în domenii precum turismul, cinematografia, construcţiile, industria agroalimentară şi agricultura, şi îndeosebi pentru firmele care angajează personal din zonele cu şomaj mai mare, implică o evaluare ex-ante şi ex-post unitară, dar şi o monitorizare complexă, bazată pe metode şi modele economice cuprinzătoare,

ţinând cont că abordarea intersectorială şi interinstituţională a problematicii generale a implementării proiectelor de investiţii publice în parteneriat public-privat, precum şi a schemelor de ajutor de stat trebuie realizată în corelare cu direcţiile strategice de dezvoltare şi cu programarea de ansamblu a politicilor publice, atribute ale Consiliului de Programare Economică şi ale Comisiei Naţionale de Prognoză,

luând în considerare ampla activitate de coordonare de către Consiliul de Programare Economică şi Comisia Naţională de Prognoză a unor strategii globale de importanţă naţională, precum cea de adoptare a monedei euro sau a elaborării unui program de dezvoltare economică a României pe termen lung,

având în vedere că toate aceste cerinţe necesită întărirea capacităţii instituţionale a organismelor menţionate, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - (1) Comisia Naţională de Prognoză îşi schimbă denumirea în Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.

(2) în cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma „Comisia Naţională de Prognoză” se modifică şi se înlocuieşte cu sintagma „Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză”.

Art. II. - Ordonanţa Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 19 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Secretariatului General al Guvernului şi coordonarea prim-ministrului, având rolul de a elabora studii şi prognoze pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia economiei româneşti în ansamblu, pe sectoare şi în profil teritorial, sinteze macroeconomice, de a fundamenta orientările strategice de dezvoltare economico-socială şi măsurile de politică economică proiectate de Guvern, în concordanţă cu Programul de guvernare, precum şi de a coordona, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, şi monitoriza politicile publice, cu deosebire ale investiţiilor în parteneriat public-privat şi din domeniul ajutorului de stat.

(2) Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză este o instituţie cu rol de sinteză, în domeniile prevăzute la alin. (1).

(3) Activitatea Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză este finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(4) Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză are sediul în municipiul Bucureşti, str. Cristian Popişteanu nr. 2-4, sectorul 1.”

2. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză îndeplineşte următoarele funcţii:

a) de strategie, prin care se asigură elaborarea programelor de dezvoltare economică şi socială pe termen scurt, mediu şi lung, a prognozelor şi studiilor privind echilibrul macroeconomie, sectorial şi regional;

b) de prognoză, prin care se asigură elaborarea de studii şi prognoze pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia economiei româneşti în ansamblu, pe sectoare şi în profil teritorial, precum şi fundamentarea principalelor măsuri de politică economică;

c) de evaluare a modului de implementare şi a efectelor economico-sociale ale politicilor publice, inclusiv pe bază de anchete statistice proprii, în conformitate cu deciziile Guvernului sau ale Consiliului de Programare Economică;

d) de evaluare ex-ante şi ex-post a impactului economic şi social al schemelor de ajutor de stat şi al proiectelor de investiţii publice ca parteneriate între sectorul public şi unul sau mai mulţi parteneri privaţi;

e) de administrare şi după caz împreună cu Ministerul Finanţelor Publice a schemelor de ajutor de stat aplicate începând cu anul 2018 şi al căror furnizor este desemnat conform prevederilor legale;

f) de unitate centralizată de fundamentare şi atribuire pentru proiectele strategice de investiţii realizate între sectorul public şi unul sau mai mulţi parteneri privaţi;

g) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate;

h) de armonizare a metodelor şi tehnicilor de previziune, precum şi a cadrului legislativ din domeniul său de activitate cu reglementările şi recomandările Uniunii Europene;

i) de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării reglementărilor din domeniul său de activitate;

j) de administrare, prin care se asigură administrarea şi gestionarea eficientă a bunurilor din patrimoniul său. cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare;

k) de autoritate cu competenţe în coordonarea metodologică a unităţilor de politici publice din ministere, împreună cu Secretariatul General al Guvernului;

l) de reglementare şi sinteză prin care se asigură propuneri pentru elaborarea cadrului normativ din domeniul specific de activitate, îmbunătăţirea legislaţiei cu impact macroeconomic, simplificarea reglementărilor şi debirocratizarea din administraţia publică centrală

3. La articolul 3, alineatul <1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) în realizarea funcţiilor sale, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză are următoarele atribuţii:

1. elaborează prognoze privind dezvoltarea economico-socială a României pe termen scurt, mediu şi lung, în corelare cu prevederile Programului de guvernare, ale strategiilor naţionale, sectoriale şi regionale, precum şi pe baza tendinţelor din economia naţională şi cea mondială;

2. fundamentează orientările strategice de dezvoltare economico-socială a României, în corelare cu prevederile Programului de guvernare şi ale strategiilor naţionale, sectoriale şi regionale, cu evidenţierea priorităţilor strategice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare asumate;

3. participă la monitorizarea modului de realizare a Programului de guvernare, efectuează analize cu privire la stadiul îndeplinirii prevederilor acestuia şi propune măsuri pentru atingerea obiectivelor asumate prin Programul de guvernare;

4. elaborează anual sau de câte ori este necesar rapoarte cu privire la implementarea măsurilor din Programul de guvernare, pe care le propune spre analiză Consiliului de Programare Economică şi le înaintează prim-ministrului;

5. realizează analize şi previziuni pentru fundamentarea proiectelor de buget, în concordanţă cu cerinţele Ministerului Finanţelor Publice;

6. evaluează şi elaborează prognoze privind produsul intern brut potenţial, output-gap şi deficitul structural, care vor fi utilizate de Ministerul Finanţelor Publice în procesul bugetar;

7. realizează analize şi prognoze cu privire la convergenţa reală şi nominală a României;

8. efectuează evaluări şi prognoze cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice, inclusiv pe bază de modele specifice, având responsabilitatea transmiterii rezultatelor la Ministerul Finanţelor Publice;

9. realizează analize şi prognoze cu privire la echilibrul energetic, pe care le publică pe site-ul instituţiei;

10. participă la elaborarea de programe şi strategii de dezvoltare regionale şi judeţene şi sprijină autorităţile administraţiei publice locale cu analize şi prognoze pentru fundamentarea proiecţiilor bugetare;

11. analizează evoluţiile şi politicile din domeniul productivităţii şi al competitivităţii;

12. coordonează sau participă la elaborarea de strategii şi programe de dezvoltare naţionale, sectoriale sau regionale;

13. participă la elaborarea şi actualizarea anuală a documentelor programatice pe care România trebuie să le pregătească în calitate de ţară membră a Uniunii Europene, precum Programul de convergenţă şi Programul naţional de reformă;

14. participă la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei Europene, constituite în domeniul propriu de competenţă;

15. evaluează efectele principalelor măsuri de politică economică asupra creşterii economice prin prisma obiectivelor prevăzute în programele naţionale şi regionale de dezvoltare;

16. În calitate de furnizor, elaborează şi iniţiază, după caz şi împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, proiecte de acte normative cu privire la noi scheme de ajutor de stat;

17. elaborează şi iniţiază în domeniul propriu de competenţă proiecte de acte normative cu privire la proiectele strategice de investiţii în parteneriat public-privat;

18. participă la evaluările ex-ante şi ex-post ale impactului politicilor publice asupra proceselor economice şi sociale la nivel macroeconomic şi sectorial;

19. efectuează analize de impact, estimări şi prognoze cu privire la implicaţiile cadrului financiar multianual al Comisiei Europene asupra economiei româneşti;

20. realizează analize şi prognoze cu privire la impactul economico-social al fondurilor europene în România, prin utilizarea de modele macroeconomice specifice;

21. efectuează analize cu privire la riscurile interne şi externe ce pot afecta evoluţia economiei româneşti;

22. efectuează evaluări de impact economico-social pentru proiectele de acte normative supuse spre aprobare Guvernului, la cererea iniţiatorilor, şi comunică, pe baza acestor evaluări, prin Consiliul de Programare Economică, dacă proiectele de acte normative sunt în concordanţă cu Programul de guvernare şi direcţiile strategice de dezvoltare;

23. propune Secretariatului General al Guvernului, la solicitarea Consiliului de Programare Economică, modificări legislative care să asigure îmbunătăţirea aplicării politicilor publice prevăzute în Programul de guvernare şi maximizarea efectelor economico-sociale ale respectivelor măsuri şi politici publice;

24. În domeniul propriu de competenţă, gestionează şi implementează proiecte de asistenţă financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene destinate dezvoltării capacităţii de formulare a politicilor economice, precum şi în vederea perfecţionării activităţii de previziune;

25. În calitate de furnizor, gestionează şi implementează, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, după caz, scheme de ajutor de stat care intră în vigoare începând cu anul 2018, în conformitate cu prevederile legale;

26. elaborează şi utilizează modele macroeconomice pentru fundamentarea şi asigurarea coerenţei prognozelor şi scenariilor de dezvoltare;

27. În calitate de unitate centralizată pentru proiectele strategice de investiţii în parteneriat public-privat, elaborează sau contractează, în condiţiile legii, efectuarea documentaţiilor de fundamentare a deciziei de a se realiza un anumit proiect, precum şi a documentaţiei de atribuire;

28. derulează, în domeniul propriu de competenţă, proceduri de atribuire, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, pentru

proiectele strategice de investiţii realizate în parteneriat public-privat, pentru care este desemnată prin hotărâre a Guvernului;

29. monitorizează respectarea indicatorilor şi a impactului schemelor de ajutor de stat implementate în calitate de furnizor sau aflate în responsabilitatea instituţiilor guvernamentale şi efectuează analize cu privire la impactul macroeconomic şi social al acestora;

30. monitorizează, în domeniul propriu de competenţă, derularea investiţiilor publice şi cu deosebire a proiectelor strategice de investiţii în parteneriat public-privat;

31. dezvoltă modele şi metode econometrice pentru evaluarea efectelor reformelor structurale şi a politicilor publice, precum modele de echilibru general şi structurale;

32. dezvoltă metodologii şi modele specifice de evaluare a impactului ex-ante şi ex-post şi de programare economică;

33. efectuează studii metodologice cu privire la domeniul său de activitate, care să faciliteze utilizarea datelor statistice şi de prognoză în administraţia publică centrală şi locală;

34. analizează impactul politicilor financiare, monetare, valutare şi bugetare asupra economiei reale;

35. efectuează analize şi prognoze cu privire la evoluţia pieţei financiare;

36. efectuează studii şi analize privind perspectivele economiei mondiale, evidenţiind principalele tendinţe şi posibilele lor efecte asupra economiei româneşti;

37. analizează periodic situaţia economică internă, inclusiv pe bază de anchete proprii de conjunctură, în scopul evidenţierii unor riscuri sau disfuncţii în evoluţia unor sectoare ori activităţi economice;

38. realizează estimări asupra evoluţiei economice pe termen scurt şi avansează propuneri pentru încadrarea în prognozele anuale;

39. elaborează prognoze referitoare la echilibrul forţei de muncă; întocmeşte studii şi analize privind unele activităţi cu profil social şi de protecţie socială;

40. efectuează previziuni pe termen scurt, mediu şi lung privind activitatea de comerţ exterior şi balanţa de plăţi externe;

41. evaluează impactul fondurilor structurale şi al altor surse financiare externe atrase asupra indicatorilor macroeconomici;

42. analizează şi prognozează evoluţia şi efectele procesului inflaţionist asupra echilibrelor la nivel macroeconomic;

43. efectuează analize şi proiecţii privind evoluţia principalelor sectoare de activitate; industrie, agricultură, transport, comerţ, comunicaţii;

44. elaborează analize şi prognoze economice privind evoluţia în profil teritorial a principalilor indicatori economico-sociali;

45. efectuează analize privind impactul asupra creşterii economice a programelor locale de dezvoltare;

46. În domeniul propriu de competenţă, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, transmite punctul de vedere al instituţiei referitor la propunerile legislative, întrebările şi interpelările adresate de parlamentari, circumscrise problematicii economico-sociale, la solicitarea Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul sau a celorlalte ministere;

47. la solicitarea Secretariatului General al Guvernului, Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul sau Ministerului Finanţelor Publice, poate susţine în Parlament punctele de vedere ale Guvernului privind proiectele proprii de acte normative din domeniul economic;

48. editează reviste pe problematica circumscrisă şi buletine informative domeniului său de activitate; cheltuielile legate de tipărirea şi difuzarea buletinelor informative vor fi suportate din prevederile bugetare aprobate Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, în condiţiile legii;

49. răspunde solicitărilor autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi ale persoanelor fizice şi juridice private, prin efectuarea de analize, cercetări, previziuni şi pe alte domenii şi subsectoare, la cerere;

50. asigură sau participă la formarea profesională a personalului din administraţia publică centrală şi locală pe problematica circumscrisă domeniului său de activitate;

51. asigură, în condiţiile legii, formarea profesională a personalului din aparatul propriu;

52. elaborează proiectul bugetului anual al Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, precum şi programele de investiţii anuale;

53. organizează controlul financiar preventiv şi monitorizează execuţia bugetară;

54. participă la coordonarea activităţilor circumscrise procesului de adoptare a monedei euro;

55. coordonează, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, activitatea unităţilor de politici publice din ministere din punct de vedere metodologic şi al lucrărilor de informare şi analiză;

56. la cerere, formulează puncte de vedere cu privire la propunerile de politici publice, înainte de a fi transmise la Secretariatul General al Guvernului;

57. În domeniul propriu de competenţă participă la coordonarea activităţii de perfecţionare legislativă, în concordanţă cu Programul de guvernare şi strategiile aprobate de Guvern;

58. analizează periodic progresele efectuate în direcţia simplificării reglementărilor şi debirocratizării şi informează prim-ministrul cu privire la rezultatele analizelor şi propune măsuri pentru urgentarea acestora.1

4. La articolul 4, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză este abilitată să solicite datele şi informaţiile necesare în vederea realizării atribuţiilor legale, cu păstrarea confidenţialităţii acestora, în mod gratuit, de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi alte instituţii publice, de la Banca Naţională a României, operatori economici, instituţii de credit şi de la alte persoane juridice, în condiţiile legii.”

5. După articolul 7 se introduce un nou capitol, capitolul II1, cuprinzând articolele 8 şi 9, cu următorul titlu:

„CAPITOLUL II1

Consiliul de Programare Economică”

6. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - (1) în cadrul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză funcţionează Consiliul de Programare Economică, denumit în continuare CPE, organism cu caracter consultativ, fără personalitate juridică.

(2) în condiţiile art. 3, CPE are următoarele atribuţii principale:

a) coordonează procesul de evaluare a priorităţilor strategice de dezvoltare a României;

b) avizează rapoartele, analizele şi prognozele efectuate de direcţiile de specialitate din cadrul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză în scopul supunerii acestora aprobării Guvernului;

c) propune tematici pentru evaluarea efectelor economico-sociale ale politicilor publice şi ale măsurilor din Programul de guvernare;

d) avizează rapoartele cu privire la implementarea măsurilor din Programul de guvernare;

e) face parte, prin reprezentanţi, din Comitetul de Supraveghere Macroprudenţială, în concordanţă cu decizia prim-ministrului;

f) propune măsuri de ordin legislativ care să asigure îmbunătăţirea aplicării politicilor publice prevăzute în Programul de guvernare şi maximizarea efectelor economico-sociale ale respectivelor măsuri şi politici publice;

g) participă la coordonarea activităţilor circumscrise procesului de adoptare a monedei euro;

h) transmite, la solicitarea Secretariatului General al Guvernului sau a iniţiatorilor, puncte de vedere cu privire la concordanţa proiectelor de acte normative cu prevederile Programului de guvernare şi cu direcţiile strategice de dezvoltare pe termen lung;

i) avizează rapoartele cu privire la activitatea de investiţii în parteneriat public-privat şi pe acelea referitoare la stadiul proiectelor de investiţii strategice, în vederea prezentării acestora în Guvern;

j) coordonează, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, activitatea unităţilor de politici publice din ministere din punct de vedere metodologic şi al lucrărilor de informare şi analiză;

k) formulează puncte de vedere cu privire la propunerile de politici publice, înainte de a fi transmise la Secretariatul General al Guvernului;

l) coordonează activitatea de perfecţionare legislativă, în concordanţă cu Programul de guvernare şi strategiile aprobate de Guvern;

m) analizează periodic progresele efectuate în direcţia Simplificării reglementărilor şi debirocratizării şi informează prim-ministrul cu privire la rezultatele analizelor şi propune măsuri pentru urgentarea acestora;

n) efectuează cercetări ştiinţifice,

(3) Din componenţa CPE fac parte reprezentanţi de prestigiu ai mediului universitar, academic şi ai societăţii civile, cu preocupări în domeniul analizei şi previziunii macroeconomice,

(4) CPE este format din 11 membri, inclusiv preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care este şi preşedintele acestuia.

(5) Conducerea CPE este asigurată de preşedintele acestuia şi de un vicepreşedinte, ales prin votul membrilor CPE,

(6) Membrii CPE sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.

(7) Membrii CPE beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru activitatea desfăşurată în cadrul acestuia, egală cu indemnizaţia preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză,

(8) CPE poate constitui grupuri sau comisii de lucru, prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, cu activitate temporară, alcătuite din specialişti pe domeniul de activitate al acestora.

(9) Pentru participarea la lucrările grupurilor sau comisiilor de lucru, membrii acestora au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă egală cu 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.

(10) Numărul maxim de şedinţe pentru care se poate acorda indemnizaţia prevăzută la alin. (9) este de o şedinţă pe lună, indiferent de numărul grupurilor sau comisiilor.

(11) CPE se întruneşte lunar, în şedinţe ordinare, sau ori de câte ori este necesar, în şedinţe extraordinare.

(12) Activitatea curentă de evaluare, analiză şi avizare a CPE se desfăşoară la sediul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, în cadrul şedinţelor periodice sau prin mijloace electronice de comunicare.

(13) CPE prezintă în Guvern rapoarte semestriale de activitate, prin intermediul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.

(14) Secretariatul CPE este asigurat de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.”

7. La articolul 10, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

,,(21) în cadrul structurii organizatorice prevăzute la alin. (1) se pot organiza, în condiţiile legii, compartimente cu funcţie de pregătire profesională şi de redactare a publicaţiilor şi materialelor documentare.

(22) Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publică centrală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 760/2001. cu modificările şi completările ulterioare, cabinetul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, instituţie publică cu rol de sinteză, va avea un număr maxim de 6 posturi.”

Art. III. - Ordonanţa Guvernului nr. 22/2007 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei Naţionale de Prognoză, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 19 octombrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză,

Ion Ghizdeanu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

 

Bucureşti, 12 aprilie 2018.

Nr. 28.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

 

ORDIN

privind aprobarea modelului-cadru al Planului anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

Având în vedere art. 112 alin. (3) lit. b), art. 118, art. 119, art. 120 lit. d), art. 140 alin. (2) şi art. 141 alin. (2) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul:

- art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale;

- art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal,

ministrul muncii şi justiţiei sociale emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul-cadru al Planului anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

 

Bucureşti, 20 februarie 2018.

Nr. 1.086.

 

ANEXĂ

 

Planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul Consiliului Judeţean/Consiliului Local ............................................../Consiliului General al Municipiului Bucureşti

 

Model-cadru

 

Judeţul/Municipiul/Oraşul/Comuna

ANEXĂ la Hotărârea Consiliului Judeţean/Consiliului Local ........................................../Consiliului General al Municipiului Bucureşti

.......................................................

nr. .................... / ..................................

 

Aviz consultativ 1

 

Planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul Consiliului judeţean/Consiliului Local ........................................../Consiliului General al Municipiului Bucureşti

pentru anul .......................

 

Având în vedere:

1. Strategia judeţeană/locală de dezvoltare a serviciilor sociale, aprobată prin Hotărârea Consiliului Judeţean/Consiliului Local ........................................../Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. .................... / .................................. respectiv următoarele obiective operaţionale/direcţiile de acţiune:

a) ..........................................;

b) ..........................................;

2. Strategia naţională aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. .................... / ..................................  direcţia de acţiune/obiectivul operaţional;

3. Programul de interes naţional aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. .................... / ..................................;

4. Acordul de cooperare/parteneriat 2 etc. nr. .................... / ..................................  aprobat prin Hotărârea Consiliului Local/Consiliului Judeţean/Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. .................... / .................................. ;

5. Procesul-verbal/Minuta consultării în vederea elaborării Planului anual de acţiune privind serviciile sociale, organizată cu următorii/următoarele furnizori publici şi privaţi/asociaţii profesionale şi organizaţii reprezentative ale beneficiarilor din data de .................... / ..................................

Planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul Consiliului Judeţean/Consiliului Local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti cuprinde: .............................................................

1. Date privind administrarea, înfiinţarea şi finanţarea serviciilor sociale - capitolul I;

2. Planificarea activităţilor de informare a publicului cu privire la serviciile sociale existente la nivel local/judeţean - capitolul II;

3. Programul de formare şi îndrumare metodologică a personalului care lucrează în domeniul serviciilor sociale - capitolul III.


1 După caz:

a) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti pentru planurile anuale de acţiune ale municipiilor/oraşelor/comunelor/sectoarelor municipiului Bucureşti;

b) Comisia judeţeană de incluziune socială, pentru planurile anuale de acţiune ale judeţului.

2 În conformitate cu prevederile art. 42 alin. (2)-(4), art. 112 alin. (3) lit. f) şi art. 119 alin. (4) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL I

Administrarea, înfiinţarea şi finanţarea serviciilor sociale

 

A. Serviciile sociale existente la nivel local/judeţean 3

 

Nr. crt.

Cod serviciu social, conform Nomenclatorului serviciilor sociale

Denumirea serviciului social

Capacitate

Grad de ocupare

Bugetele estimate pe surse de finanţare, pentru serviciile sociale existente:

Buget local

Buget judeţean

Buget de stat

Contribuţii persoane beneficiare

Alte surse

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

B. Servicii sociale propuse spre a fi înfiinţate

 

Denumire serviciu social propus

Cod serviciu social

Categorie beneficiari

Capacitate necesară

Capacitate clădire/ spaţiu necesar

- mp -

Resurse umane necesare

(personal de specialitate, de îngrijire şi asistenţă; personal gospodărie, întreţinere-reparaţii, deservire)

Bugetele estimate pe surse de finanţare, pentru serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate:

Justificare

Buget local

Buget judeţean

Buget de stat

Contribuţii persoane beneficiare

Alte surse

 

 

 

Nr. benef. ..../zi

Nr. locuri

(în paturi)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

C. Programul anual de contractare a serviciilor sociale din fonduri publice, în baza prevederilor Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru realizarea obiectivului operaţional/direcţiei de acţiune prevăzută în ............................................................. 4.

Se aplică şi în cazul programelor de finanţare nerambursabile pentru activităţi nonprofit de interes general, în baza Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare.

D. Programul de subvenţionare a asociaţiilor, fundaţiilor şi cultelor recunoscute de lege, în baza Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, cu completările ulterioare:

1. Serviciile sociale eligibile/neeligibile pentru a primi subvenţii de la bugetul local 5;

a) ..........................................;

b) ..........................................;

2. Capitolele de cheltuieli curente de funcţionare a unităţilor de asistenţă socială, pentru care se pot acorda subvenţii;

3. Bugetul estimat al programului de subvenţionare


3 Potrivit raportului anual transmis Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în rezumat.

4 Sunt aplicabile prevederile Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice nr. 281/2016 privind stabilirea formularelor standard ale Programului anual al achiziţiilor publice şi Programului anual al achiziţiilor sectoriale, cu următoarele precizări şi completări:

a) codul CPV este însoţit de codul serviciului social din Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

b) estimarea valorii contractului se realizează pe baza standardelor de cost pentru serviciile sociale care fac obiectul contractării, aprobate la nivel naţional prin hotărâre a Guvernului;

c) bugetul estimat al programului de contractare.

5 Enumerarea cuprinde obligatoriu codul serviciului social, potrivit Nomenclatorului serviciilor sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 867/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL II

Planificarea activităţilor de informare a publicului cu privire la serviciile sociale existente la nivel local/judeţean în conformitate cu prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 797/2017

 

1. Revizuirea/Actualizarea informaţiilor care se publică pe pagina proprie de internet/se afişează la sediul serviciului public de asistenţă socială:

a) Strategia de dezvoltare a serviciilor sociale;

b) Planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local;

c) Activitatea proprie şi serviciile aflate în proprie administrare - formulare/modele de cereri în format editabil, programul instituţiei, condiţii de eligibilitate, informaţiile privind costurile serviciilor sociale acordate, pentru fiecare serviciu furnizat etc. - se actualizează cel puţin lunar;

d) Informaţii privind serviciile sociale disponibile la nivelul unităţii administrativ-teritoriale/subdiviziunii administrativ-teritoriale, acordate de furnizori publici ori privaţi:

(i) lista furnizorilor de servicii sociale din comunitate şi din judeţ şi a serviciilor sociale acordate de aceştia - se actualizează lunar;

(ii) serviciile sociale care funcţionează în cadrul/coordonarea serviciului public de asistenţă socială: nr. cod serviciu, datele privind beneficiarii, costurile şi personalul/tipul de serviciu, înregistrate în anul anterior etc. - se actualizează trimestrial/anual;

(iii) situaţii statistice care privesc serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul judeţului şi al sectoarelor municipiului Bucureşti - se actualizează cel puţin anual;

e) Informaţii privind alte servicii de interes public care nu au organizate compartimente deconcentrate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale 6 - se actualizează cel puţin trimestrial;

2. Activităţi de informare a publicului, altele decât activitatea de informare a beneficiarului în cadrul procesului de acordare a serviciilor sociale, respectiv pe perioada realizării evaluării iniţiale, a anchetelor sociale sau a activităţii de consiliere în cadrul centrelor de zi;

3. Telefonul verde;

4. Campanii de informare şi sensibilizare a comunităţii, organizate de serviciul public de asistenţă socială sau în colaborare cu alte servicii publice de interes local etc.;

5. Campanii de promovare a serviciilor sociale ale serviciului public de asistenţă socială;

6. Organizarea de întâlniri tripartite: furnizorii de servicii sociale, organizaţii de voluntariat, asociaţii ale persoanelor beneficiare etc.;

7. Activităţi de informare şi consiliere realizate prin serviciul de asistenţă comunitară, cum ar fi: conştientizare şi sensibilizare a publicului privind riscul de excluziune socială, respectarea drepturilor sociale şi promovarea măsurilor de asistenţă socială, mediere socială etc.;

8. Mesaje de interes public transmise prin presă.


6 Spre exemplu, servicii de ocupare a forţei de muncă.

 

CAPITOLUL III

Programul de formare şi îndrumare metodologică a personalului care lucrează în domeniul serviciilor sociale

 

1. Propuneri de activităţi de formare profesională continuă în vederea creşterii performanţei personalului din structurile proprii/instruire etc.:

a) cursuri de perfecţionare

 

 

Nr. de persoane

Buget estimat

Personalul de specialitate

 

 

 

b) cursuri de calificare

 

 

Nr. de persoane

Buget estimat

.............................................

 

 

 

c) sesiuni de instruire pentru:

c.1. personalul din centre conform cerinţelor standardelor de calitate;

c.2. asistenţi personali;

c.3. Îngrijitori informali 7;

 

7 Potrivit standardelor minime de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu, personalul serviciului organizează periodic sesiuni de informare şi consiliere a membrilor de familie care locuiesc împreună cu beneficiarul sau au grijă de acesta în afara perioadelor în care activează îngrijitorii formali. De asemenea, potrivit prevederilor art. 31 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile publice au obligaţia să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenţilor personali şi a asistenţilor personali profesionişti. Potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

 

c.4. voluntari 8;

 

 

Nr. de persoane

Buget estimat

 

 

 

 

d) organizarea de întâlniri de tip peer review, inclusiv prin structurile asociative ale municipiilor, oraşelor, comunelor, prin asociaţii profesionale, prin asociaţii de dezvoltare intercomunitară etc.:

 

Teme de interes

Nr. de persoane

Buget estimat

 

 

 

 

e) participarea la sesiunile de formare organizate prin programe de interes naţional 9;

f) altele:

2. Încheierea de contracte de supervizare profesională/Revizuirea fişelor de post în vederea asigurării coordonării profesionale sau încheierea de contracte de supervizare în servicii sociale:

a) pentru asistenţi sociali 10: nr. ; buget estimat ;

b) pentru psihologi: nr. ; buget estimat ;

c) etc.


8 În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, cu modificările ulterioare, organizaţia-gazdă oferă instruire iniţială cu privire la:

a) structura, misiunea şi activităţile organizaţiei-gazdă:

b) drepturile şi responsabilităţile voluntarului;

c) regulamentele interne care reglementează implicarea voluntarului.

Organizaţia-gazdă poate oferi voluntarilor, în condiţiile legislaţiei din domeniul educaţiei şi formării profesionale, cursuri de instruire, formare şi pregătire profesională în domeniul în care aceasta activează.

9 Potrivit prevederilor art. 106 lit. i) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale iniţiază şi asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu atribuţii în domeniu, precum şi a personalului informai.

10 În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5) şi art. 17 din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările ulterioare, instituţiile şi organismele publice sau private, abilitate prin lege să desfăşoare activităţi de asistenţă socială, au obligaţia de a asigura realizarea activităţilor specifice asistentului social [prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol] de către asistenţi sociali sau sub îndrumarea directă a acestora. În domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate, cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.