MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 708         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 14 august 2018

 

SUMAR

 

DECRETE

 

735. - Decret pentru numirea unor membri în Consiliul Statistic Naţional

 

739. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

740. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

741. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

742. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

743. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

744. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

745. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

746. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

747. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

748. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

6. - Ordin privind modificarea anexei la Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 10/2012 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă semestrială aplicabil entităţilor ce intră în sfera de reglementare contabilă a Băncii Naţionale a României

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ ŞI ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

10/4. - Regulament privind protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

14. - Normă pentru aplicarea Ghidului Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unor membri în Consiliul Statistic Naţional

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România nr. 226/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Art. 1. - Doamna Diana Raluca Lupescu se numeşte în calitate de membru în Consiliul Statistic Naţional pentru un mandat de 2 ani.

Art. 2. - Domnul Alexandru Avram se numeşte în calitate de membru în Consiliul Statistic Naţional pentru un mandat de 2 ani.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 8 august 2018.

Nr. 735.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 565/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 1 septembrie 2018, doamna Daniella Berbecariu, judecător la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 739.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 68 şi 69 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 681/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna judecător Mariana Pelelungă, preşedintele Judecătoriei Hârşova, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 740.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 729/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Emilia Vasile, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 741.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 725/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Daniela Peicu, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 742.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 736/2016,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Ana Duşa, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 743.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 731/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Vasilii Preţuia, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 744.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 718/2018,

 

Preşedintele României decretează;

 

Articol unic. - Domnul colonel magistrat Stelea Covei, procuror militar şef al Serviciului de urmărire penală şi judiciar din cadrul Secţiei parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 745.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui procuror

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin, (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 717/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - La data de 10 septembrie 2018, domnul Ilie Picioruş, procuror şef adjunct delegat al Secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 746.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 733/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna judecător Iulia Paisa, preşedintele Judecătoriei Piatra-Neamţ, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 747.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 640/2018,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Antonela-Anemary Cristea (fostă Costache), judecător la Tribunalul Bucureşti, în prezent suspendată din funcţie, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 748.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 10/2012 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă semestrială aplicabil entităţilor ce intră în sfera de reglementare contabilă a Băncii Naţionale a României

 

Având în vedere prevederile art. 153 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 54 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 103 alin. (1) din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, ale art. 34 alin. (1) şi ale art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 37 şi 40 din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 73 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 129 din Legea nr. 311/2015 privind schemele de garantare a depozitelor şi Fondul de garantare a depozitelor bancare, ale art. 186 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 107 alin. (1) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare, şi ale art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 10/2012 pentru aprobarea Sistemului de raportare contabilă semestrială aplicabil entităţilor ce intră în sfera de reglementare contabilă a Băncii Naţionale a României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La capitolul I „Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea şi depunerea raportărilor contabile semestriale”, punctul 2, subpunctul 2.10 va avea următorul cuprins:

„2.10. Pentru raportările contabile semestriale care trebuie depuse la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, formatul electronic, conţinând formularistica necesară şi programul de verificare cu documentaţia de utilizare aferentă, se obţine prin folosirea programului de asistenţă elaborat de Ministerul Finanţelor Publice pentru entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Banca Naţională României. Programul de asistenţă este pus la dispoziţia entităţilor, gratuit, de unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice sau poate fi descărcat de pe portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro.”

2. La capitolul I „Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea şi depunerea raportărilor contabile semestriale”, punctul 4, subpunctul 4.1 va avea următorul cuprins:

„4.1. Completarea raportărilor contabile semestriale ale instituţiilor de credit se efectuează folosind Planul de conturi aplicabil instituţiilor de credit, prevăzut la cap. VI din Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit, aprobate prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 27/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu respectarea prevederilor corespunzătoare din Normele metodologice privind întocmirea situaţiilor financiare FINREP la nivel individual, conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile instituţiilor de credit în scopuri de supraveghere prudenţială, aprobate prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 9/2017.”

3. La capitolul I „Norme metodologice privind întocmirea, semnarea, verificarea şi depunerea raportărilor contabile semestriale”, punctul 4 subpunctul 4.5, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Entităţile, altele decât instituţiile de credit, înscriu în formularul «Contul de profit şi pierdere», la poziţia «Salarii», toate cheltuielile reprezentând drepturi salariate, precum şi contravaloarea tichetelor acordate salariaţilor, potrivit legii.”

4. Capitolul II „Modelele formularelor de raportare contabilă semestrială aplicabile instituţiilor de credit” va avea următorul cuprins:

„CAPITOLUL II

Modelele formularelor de raportare contabilă semestrială aplicabile instituţiilor de credit

 

Judeţul ............................................................. |_|_|

Forma de proprietate ........................................ |_|_|

Entitatea .................................................................

Activitatea preponderentă (denumire clasă CAEN)

Adresa: localitatea ................................................,

...................................................................................

sectorul ....., Str. ....................................................

Cod clasă CAEN .......................................... |_|_|_|_|

nr. .........................................................................,

Cod unic de înregistrare ................. |_|_|_|_|_|_|_|_|_|

Telefon .............................. fax .............................

 

 

SITUAŢIA ACTIVELOR, DATORIILOR ŞI CAPITALURILOR PROPRII

la data de 30 iunie

 

 

 

10

 

 

– lei -

10.01- ACTIVE

Cod poziţie

Sold la:

Începutul anului

Sfârşitul perioadei

A

B

1

2

Numerar, solduri de numerar la bănci centrale şi alte depozite la vedere

010

 

 

Numerar

020

 

 

Solduri de numerar la bănci centrale

030

 

 

Alte depozite la vedere

040

 

 

Active financiare deţinute în vederea tranzacţionării

050

 

 

Instrumente financiare derivate

060

 

 

Instrumente de capital

070

 

 

Titluri de datorie

080

 

 

Credite şi avansuri

090

 

 

Active financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere

096

 

 

Instrumente de capital

097

 

 

Titluri de datorie

098

 

 

Credite şi avansuri

099

 

 

Active financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere

100

 

 

Titluri de datorie

120

 

 

Credite şi avansuri

130

 

 

Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

141

 

 

Instrumente de capital

142

 

 

Titluri de datorie

143

 

 

Credite şi avansuri

144

 

 

Active financiare evaluate la cost amortizat

181

 

 

Titluri de datorie

182

 

 

Credite şi avansuri

183

 

 

Instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire

240

 

 

Modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei operaţiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a dobânzii

250

 

 

 

Investiţii fin filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate

260

 

 

Titluri de participare contabilizate la cost

261

 

 

Titluri de participare evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere

262

 

 

Titluri de participare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

263

 

 

Imobilizări corporale

270

 

 

Imobilizări corporale

280

 

 

Investiţii imobiliare

290

 

 

Imobilizări necorporale

300

 

 

Fond comercial

310

 

 

Alte imobilizări necorporale

320

 

 

Creanţe privind impozitele

330

 

 

Creanţe privind impozitul curent

340

 

 

Creanţe privind impozitul amânat

350

 

 

Alte active

360

 

 

Active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării

370

 

 

TOTAL ACTIVE

380

 

 

 

10.02 - DATORII

Cod poziţie

Sold la:

Începutul anului

Sfârşitul perioadei

A

B

1

2

Datorii financiare deţinute în vederea tranzacţionării

010

 

 

Instrumente financiare derivate

020

 

 

Poziţii scurte

030

 

 

Depozite

040

 

 

Titluri de datorie emise

050

 

 

Alte datorii financiare

060

 

 

Datorii financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere

070

 

 

Depozite

080

 

 

Titluri de datorie emise

090

 

 

Alte datorii financiare

100

 

 

Datorii financiare evaluate la cost amortizat

110

 

 

 

Depozite

120

 

 

Titluri de datorie emise

130

 

 

Alte datorii financiare

140

 

 

Instrumente financiare derivate - contabilitatea de acoperire

150

 

 

Modificările de valoare justă aferente elementelor acoperite în cadrul unei operaţiuni de acoperire a unui portofoliu împotriva riscului de rată a dobânzii

160

 

 

Provizioane

170

 

 

Pensii şi alte obligaţii privind beneficiile determinate post-angajare

180

 

 

Alte beneficii pe termen lung pentru angajaţi

190

 

 

Restructurare

200

 

 

Aspecte juridice nesoluţionate şi litigii fiscale

210

 

 

Angajamente şi garanţii date

220

 

 

Alte provizioane

230

 

 

Datorii privind impozitele

240

 

 

Datorii privind impozitul curent

250

 

 

Datorii privind impozitul amânat

260

 

 

Capital social rambursabil la cerere

270

 

 

Alte datorii

280

 

 

Datorii incluse în grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării

290

 

 

TOTAL DATORII

300

 

 

 

10.03 - CAPITALURI PROPRII

Cod poziţie

Sold ta:

Începutul anului

Sfârşitul perioadei

A

B

1

2

Capital social

010

 

 

Capital vărsat

020

 

 

Capital subscris nevărsat

030

 

 

Prime de capital

040

 

 

Instrumente de capital emise, altele decât capitalul social

050

 

 

Componenta de capitaluri proprii a instrumentelor financiare compuse

060

 

 

Alte instrumente de capital emise

070

 

 

 

Alte capitaluri proprii

080

 

 

Valoarea cumulată a altor elemente ale rezultatului global

090

 

 

Elemente care nu vor fi reclasificate în profit sau pierdere

095

 

 

Imobilizări corporale

100

 

 

Imobilizări necorporale

110

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi actuariale din planurile de

pensii cu beneficii determinate

120

 

 

Active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării

122

 

 

Modificări de valoare justă aferente instrumentelor de capital evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

320

 

 

Valoarea ineficacităţii acoperirii valorii juste aferente instrumentelor de capital evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

330

 

 

Modificări de valoare justă aferente instrumentelor de capital evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global [element acoperii]

340

 

 

Modificări de valoare justă aferente instrumentelor de capital evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global f instrument, de acoperire]

350

 

 

Modificări de valoare justă aferente datoriilor financiare evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere atribuibile modificărilor riscului de credit propriu

360

 

 

Elemente care pot fi reclasificate în profit sau pierdere

128

 

 

Acoperirea unei investiţii nete intr-o operaţiune din străinătate [partea eficace]

130

 

 

Conversia valutară

140

 

 

Instrumente financiare derivate de acoperire. Rezerva din operaţiuni de acoperire afluxurilor de trezorerie [partea eficace]

150

 

 

Modificări de valoare justă aferente instrumentelor de datorie evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

155

 

 

Instrumente de acoperire [elemente nedesemnate]

165

 

 

 

Active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării

170

 

 

Rezultatul reportat

190

 

 

Rezerve de reevaluare

200

 

 

Alte rezerve

210

 

 

(-) Acţiuni proprii

240

 

 

Profit sau (-) pierdere aferent(ă) exerciţiului

250

 

 

(-) Repartizarea profitului

255

 

 

TOTAL CAPITALURI PROPRII

300

 

 

TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII

310

 

 

 

Administrator,

Întocmit

................................

 

(nume şi prenume)

Numele şi prenumele

Semnătura

Calitatea

................................

Semnătura

 

................................

 

Nr. de înregistrare în organismul profesional

 

................................

 

Raportările contabile semestriale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora.

Calitatea persoanei care a întocmit raportările contabile semestriale se completează astfel:

- directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii;

- persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Raportările contabile semestriale se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.

 

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

la data de 30 iunie .................

20

 

 

– lei -

Denumirea indicatorului

Cod poziţie

Realizări aferente perioadei de raportare

precedentă*)

curentă

A

B

1

2

Venituri din dobânzi

010

 

 

Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

041

 

 

Active financiare evaluate la cost amortizat

051

 

 

Alte active

080

 

 

Venituri din dobânzi aferente datoriilor

085

 

 

(Cheltuieli cu dobânzile)

090

 

 

(Datorii financiare evaluate la cost amortizat)

120

 

 

(Alte datorii)

140

 

 

(Cheltuieli cu dobânzile aferente activelor)

145

 

 

(Cheltuieli cu capitalul social rambursabil la cerere)

150

 

 

Venituri din dividende

160

 

 

Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

191

 

 

Investiţii în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate

192

 

 

Titluri de participare contabilizate la cost

193

 

 

Titluri de participare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

194

 

 

Venituri din taxe şi comisioane

200

 

 

(Cheltuieli cu taxe şi comisioane)

210

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi din derecunoaşterea activelor şi datoriilor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net

220

 

 

 

Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

231

 

 

Active financiare evaluate la cost amortizat

241

 

 

Datorii financiare evaluate la cost amortizat

260

 

 

Altele

270

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare deţinute în vederea tranzacţionării, net

280

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor financiare nedestinate tranzacţionării, evaluate obligatoriu la valoarea justă prin profit sau pierdere, net

287

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi aferente activelor şi datoriilor financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere, net

290

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi din contabilitatea de acoperire, net

300

 

 

Diferenţe de curs de schimb [câştig sau (-) pierdere], net

310

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi din derecunoaşterea activelor nefinanciare, net

330

 

 

Alte venituri din exploatare

340

 

 

(Alte cheltuieli de exploatare)

350

 

 

VENITURI TOTALE DIN EXPLOATARE, NET

355

 

 

(Cheltuieli administrative)

360

 

 

(Cheltuieli cu personalul)

370

 

 

(Alte cheltuieli administrative)

380

 

 

(Amortizare)

390

 

 

(Imobilizări corporale)

400

 

 

(investiţii imobiliare)

410

 

 

(Alte imobilizări necorporale)

420

 

 

 

Câştiguri sau (-) pierderi din modificare, net

425

 

 

Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global

426

 

 

Active financiare evaluate la cost amortizat

427

 

 

(Provizioane sau (-) reluări de provizioane)

430

 

 

(Angajamente şi garanţii date)

440

 

 

(Alte provizioane)

450

 

 

(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea activelor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere)

460

 

 

(Active financiare evaluate la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global)

481

 

 

(Active financiare evaluate la cost amortizat)

491

 

 

(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea investiţiilor în filiale, asocieri în participaţie şi entităţi asociate)

510

 

 

(Deprecierea sau (-) reluarea pierderilor din deprecierea activelor nefinanciare)

520

 

 

(Imobilizări corporale)

530

 

 

(Investiţii imobiliare)

540

 

 

(Fond comercial)

550

 

 

(Alte imobilizări necorporale)

560

 

 

(Altele)

570

 

 

Fond comercial negativ recunoscut în profit sau pierdere

580

 

 

Profitul sau (-) pierderea din active imobilizate şi grupuri destinate cedării, clasificate drept deţinute în vederea vânzării, care nu pot fi considerate activităţi întrerupte

600

 

 

 

PROFIT SAU (-) PIERDERE DIN OPERAŢIUNI CONTINUE ÎNAINTE DE IMPOZITARE

610

 

 

(Cheltuieli sau (-) venituri cu impozitul aferent profitului sau pierderii din operaţiuni continue)

620

 

 

PROFIT SAU (-) PIERDERE DIN OPERAŢIUNI CONTINUE DUPĂ IMPOZITARE

630

 

 

Profit sau (-) pierdere din activităţi întrerupte după impozitare

640

 

 

Profit sau (-) pierdere din activităţi întrerupte înainte de impozitare

650

 

 

(Cheltuieli sau (-) venituri cu impozitul, legate de activităţi întrerupte)

660

 

 

PROFIT SAU (-) PIERDERE AFERENT/Ă EXERCIŢIULUI

670

 

 

 

Administrator,

Întocmit

................................

 

(nume şi prenume)

Numele şi prenumele

Semnătura

Calitatea

................................

Semnătura

 

................................

 

Nr. de înregistrare în organismul profesional

 

................................


*) Nu se completează pentru realizările aferente perioadei de raportare 0L01.2017 - 30.06.201 7.

 

Raportările contabile semestriale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar ai acestora. Calitatea persoanei care a întocmit raportările contabile semestriale se completează astfel:

- directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii;

- persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Raportările contabile semestriale se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.

 

Date informative

la data de 30 iunie .................

30

 

 

– lei -

I. Date privind rezultatul înregistrat

Cod poziţie

Număr unităţi

Sume

A

B

1

2

Unităţi care au înregistrat profit

101

 

 

Unităţi care au înregistrat pierdere

102

 

 

Unităţi care nu au înregistrat nici profit, nici pierdere

103

 

 

 

II. Date privind plăţile restante

Cod poziţie

Total

col.2 + 3

din care:

Pentru activitatea curentă

Pentru activitatea de investiţii

A

B

1

2

3

Plăţi restante - total (poz.202+206+212 la 214+215+216+221 +222+227). din care:

201

 

 

 

Furnizori restanţi - total (poz. 203 la 205). din care:

202

 

 

 

- peste 30 de zile

203

 

 

 

- peste 90 de zile

204

 

 

 

- peste 1 an

205

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetul asigurărilor sociale - total (poz.207 la 211), din care:

206

 

 

 

- contribuţii pentru asigurări sociale de stat datorate de angajatori, salariaţi şi alte persoane asimilate

207

 

 

 

- contribuţii pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate

208

 

 

 

- contribuţia pentru pensia suplimentară

209

 

 

 

 

- contribuţii pentru bugetul asigurărilor pentru şomai

210

 

 

 

- alte datorii sociale

211

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetele fondurilor speciale şi alte fonduri

212

 

 

 

Obligaţii restante faţă de alţi creditori

213

 

 

 

Impozite, taxe şi contribuţii neplătite la termenul stabilit la bugetul de stat, din care:

214

 

 

 

contribuţia asiguratorie pentru muncă

214a

 

 

 

Impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale

215

 

 

 

împrumuturi primite nerambursate la scadenţă - total (poz.217 la 220), din care:

216

 

 

 

- restante până la 30 de zile

217

 

 

 

- restante după 30 de zile

218

 

 

 

- restante după 90 de zile

219

 

 

 

- restante după 1 an

220

 

 

 

Dobânzi neplătite aferente împrumuturilor primite

221

 

 

 

Depozite băneşti primite nerambursate la scadenţă - total (poz.223 la 226), din care:

222

 

 

 

- restante până la 30 de zile

223

 

 

 

- restante după 30 de zile

224

 

 

 

- restante după 90 de zile

225

 

 

 

- restante după 1 an

226

 

 

 

Dobânzi neplătite aferente depozitelor băneşti primite

227

 

 

 

 

III. Număr mediu de salariaţi

Cod poziţie

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Număr mediu de salariaţi

301

 

 

Numărul efectiv de salariaţi existenţi la sfârşitul perioadei, respectiv la data de 30 iunie

302

 

 

 

IV. Redevenţe plătite în cursul perioadei de raportare, subvenţii încasate şi creanţe restante

Cod poziţie

Sume

- lei -

A

B

I

Redevenţe plătite în cursul perioadei de raportare pentru bunurile din domeniul public, primite în concesiune, din care:

401

 

 

- redevenţe pentru bunurile din domeniul public plătite la bugetul de stat

402

 

Chirii plătite în cursul perioadei de raportare pentru terenuri1)

403

 

Venituri brute din servicii plătite către persoane nerezidente, din care:

404

 

- impozitul datorat la bugetul de stat

405

 

Venituri brute din servicii plătite către persoane nerezidente din statele membre ale Uniunii Europene, din care:

406

 

- impozitul datorat la bugetul de stat

407

 

Subvenţii încasate în cursul perioadei de raportare, din care:

408

 

- subvenţii încasate în cursul perioadei de raportare aferente activelor

409

 

- subvenţii aferente veniturilor, din care:

410

 

- subvenţii pentru stimularea ocupării forţei de muncă*

411

 

Creanţe restante, care nu au fost încasate la termenele prevăzute în contractele comerciale şi/sau în actele normative în vigoare, din care:

412

 

- creanţe restante de la entităţi din sectorul majoritar sau integral de stat

413

 

- creanţe restante de la entităţi din sectorul privat

414

 

 

V. Tichete acordate salariaţilor

Cod poziţie

Sume

- lei -

A

B

1

Contravaloarea tichetelor acordate salariaţilor

501

 

 

VI. Cheltuieli efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare **)

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare, din care:

601

 

 

- după surse de finanţare (poz. 603 + 604), din

602

 

 

care:

 

 

 

- din fonduri publice

603

 

 

- din fonduri private

604

 

 

- după natura cheltuielilor (poz. 606 + 607), din care:

605

 

 

- cheltuieli curente

606

 

 

- cheltuieli de capital

607

 

 

 

 

 

Sume

- lei -

VII. Cheltuieli de inovare ***)

Cod poziţie

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli de inovare

701

 

 

 

VIII. Informaţii privind cheltuielile cu colaboratorii

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli cu colaboratorii

801

 

 

 

IX. Informaţii privind bunurile din domeniul public al starului

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului aliate în administrare

901

 

 

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului aflate în concesiune

902

 

 

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului închiriate

903

 

 

 

X. Informaţii privind bunurile din proprietatea privată a statului supuse inventarierii conform Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014, cu modificările şi completările ulterioare

 

Sume

- lei -

Cod poziţie

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Valoarea contabilă netă a bunurilor 2)

1000

 

 

 

XI. Capital social vărsat****)

Cod poziţie

30 iunie

An precedent

An curent

A

B

Sume

Col. l

%3)

Col. 2

Sume

Col. 3

%3)

Col. 4

Capital social vărsat 3)

(poz. l 110+1113+1117+1118+1119+1120), din care:

1100

 

X

 

X

- deţinut de instituţii publice (poz. 1111 + poz. l 112). din care:

1110

 

 

 

 

- deţinut de instituţii publice de subordonare centrală

1111

 

 

 

 

- deţinut de instituţii publice de subordonare

locală

1112

 

 

 

 

- deţinut de societăţile cu capital de stat. din care:

1113

 

 

 

 

- cu capital integral de stat

1114

 

 

 

 

- cu capital majoritar de stat

1115

 

 

 

 

- cu capital minoritar de stat

1116

 

 

 

 

- deţinut de regii autonome

1117

 

 

 

 

- deţinut de societăţile cu capital privat

1118

 

 

 

 

- deţinut de persoane fizice

1119

 

 

 

 

- deţinut de alte entităţi

1120

 

 

 

 

 

XII. Dividende distribuite acţionarilor în perioada de raportare

Cod poziţie

Sume

- lei -

 

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Dividende distribuite acţionarilor în perioada de raportare

1120a

 

 

 

XIII. Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice*****)

Cod poziţie

Sume – lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice (la valoarea nominală), din care:

1121

 

 

- creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice afiliate

1122

 

 

Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice (la cost de achiziţie), din care:

1123

 

 

- creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice afiliate

1124

 

 


*) Subvenţii pentru stimularea ocupării forţei de muncă (transferul de la bugetul statului către angajator) - reprezintă sumele acordate angajatorilor pentru plata absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, stimularea şomerilor care se încadrează în muncă înainte de expirarea perioadei de şomaj, stimularea angajatorilor care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri întreţinători unici de familie sau şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, ori pentru alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

**) Se va completa cu cheltuielile efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, respectiv cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică şi inovarea, stabilite potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile se vor completa conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr.995/2012 al Comisiei din 26 octombrie 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 1608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producţia şi dezvoltarea statisticilor comunitare în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012.

***) Se va completa cu cheltuielile efectuate pentru activitatea de inovare conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr.995/2012 al Comisiei din 26 octombrie 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. L608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producţia şi dezvoltarea statisticilor comunitare în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012.

****) Se raportează doar de către instituţiile de credit cu capital de stat, care sunt organizate şi funcţionează în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

şi a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, şi la care statul este acţionar sau deţine direct sau indirect o participaţie.

*****) Pentru creanţele preluate prin cesiune de la persoane juridice se vor completa atât valoarea nominală a acestora, cât şi costul lor de achiziţie.

Pentru statutul de «persoane juridice afiliate» se vor avea în vedere prevederile art. 7 pct. 26 lit. c) şi d) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.


1) Se vor include chiriile plătite pentru terenuri ocupate (culturi agricole, păşuni, fâneţe etc.) şi aferente spaţiilor comerciale (terase etc.) aparţinând proprietarilor privaţi sau unor unităţi ale administraţiei publice, inclusiv chiriile pentru folosirea luciului de apă în scop recreativ sau în alte scopuri (pescuit etc.).

2) Se va completa de către instituţiile de credit cărora le sunt incidente prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii, cu modificările şi completările ulterioare.

3) La secţiunea XI „Capital social vărsat”, la poz. 1110 - 1120 în col. 2 şi 4, instituţiile de credit vor înscrie procentul corespunzător capitalului social deţinut în totalul capitalului social vărsat înscris la poz. 1100.

 

Administrator,

Întocmit

................................

 

(nume şi prenume)

Numele şi prenumele

Semnătura

Calitatea

................................

Semnătura

 

................................

 

Nr. de înregistrare în organismul profesional

 

................................

 

Raportările contabile semestriale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora.

Calitatea persoanei care a întocmit raportările contabile semestriale se completează astfel:

- directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii;

- persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Raportările contabile semestriale se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.”

 

5. La capitolul III „Modelele formularelor de raportare contabilă semestrială aplicabile entităţilor, altele decât instituţiile de credit şi Fondul de garantare a depozitelor bancare”, modelul*) formularului de raportare contabilă semestrială cod 30 „Date informative”, aplicabil entităţilor, altele decât instituţiile de credit şi Fondul de garantare a depozitelor bancare şi, respectiv, la capitolul IV „Modelele formularelor de raportare contabilă semestrială aplicabile Fondului de garantare a depozitelor bancare”, modelul formularului de raportare contabilă semestrială cod 30 „Date Informative”, aplicabil Fondului de garantare a depozitelor bancare, se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„Date informative

la data de 30 iunie .................

30

 

 

– lei -

1. Date privind rezultatul înregistrat

Cod poziţie

Număr unităţi

Sume

A

B

I

2

Unităţi care au înregistrat profit

101

 

 

Unităţi care au înregistrat pierdere

102

 

 

Unităţi care nu au înregistrat nici profit, nici pierdere

103

 

 

 

II. Date privind plăţile restante

Cod poziţie

Total col.2 + 3

din care:

Pentru activitatea curentă

Pentru activitatea de investiţii

A

B

1

2

3

Plăţi restante total

(poz,202+206+212 la 214+215+216+221), din care:

201

 

 

 

Furnizori restanţi - total (poz. 203 la 205), din care:

202

 

 

 

- peste 30 de zile

203

 

 

 

- peste 90 de zile

204

 

 

 

- peste 1 an

205

 

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetul asigurărilor sociale - total (poz.207 la 211), din care:

206

 

 

 

- contribuţii pentru asigurări sociale de stat datorate de angajatori, salariaţi şi alte persoane asimilate

207

 

 

 

- contribuţii pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate

208

 

 

 

- contribuţia pentru pensia suplimentară

209

 

 

 

- contribuţii pentru bugetul asigurărilor pentru

şomaj

210

 

 

 

- alte datorii sociale

211

 

 

 

Obligaţii restante faţă de bugetele fondurilor speciale şi alte fonduri

212

 

 

 

Obligaţii restante faţă de alţi creditori

213

 

 

 

Impozite, taxe şi contribuţii neplătite la termenul stabilit la bugetul de stat. din care:

214

 

 

 

contribuţia asiguratorie pentru muncă

214a

 

 

 

Impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale

215

 

 

 

împrumuturi primite nerambursate la scadenţă total (poz.217 la 220), din care:

216

 

 

 

- restante până la 30 de zile

217

 

 

 

- restante după 30 de zile

218

 

 

 

- restante după 90 de zile

219

 

 

 

- restante după 1 an

220

 

 

 

Dobânzi neplătite aferente împrumuturilor primite

221

 

 

 

 

III. Număr mediu de salariaţi

Cod poziţie

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Număr mediu de salariaţi

301

 

 

Numărul efectiv de salariaţi existenţi la sfârşitul perioadei, respectiv la data de 30 iunie

302

 

 

 

IV. Redevenţe plătite în cursul perioadei de raportare, subvenţii încasate şi creanţe restante

Cod poziţie

Sume

- lei -

A

B

1

Redevenţe plătite în cursul perioadei de raportare pentru bunurile din domeniul public, primite în concesiune, din care:

401

 

 

IV. Redevenţe plătite la cursul perioadei de raportare, subvenţii încasate şi creanţe restante

Cod poziţie

Sume

- lei -

A

B

1

- redevenţe pentru bunurile din domeniul public plătite la bugetul de stat

402

 

Chirii plătite în cursul perioadei de raportare pentru terenuri15

403

 

Venituri brute din servicii plătite către persoane nerezidente, din care:

404

 

- impozitul datorat la bugetul de stat

405

 

Venituri brute din servicii plătite către persoane nerezidente din statele membre ale Uniunii Europene, din care:

406

 

- impozitul datorat la bugetul de stat

407

 

Subvenţii încasate în cursul perioadei de raportare, din care:

408

 

- subvenţii încasate în cursul perioadei de raportare aferente activelor

409

 

- subvenţii aferente veniturilor, din care:

410

 

- subvenţii pentru stimularea ocupării forţei de muncă   *5

41 1

 

Creanţe restante, care nu au fost încasate la termenele prevăzute în contractele comerciale şi/sau în actele normative în vigoare, din care:

412

 

- creanţe restante de la entităţi din sectorul majoritar sau integral de stat

413

 

- creanţe restante de la entităţi din sectorul privat

414

 

 

V. Tichete acordate salariaţilor

Cod poziţie

Sume

- lei -

A

B

1

Contravaloarea tichetelor acordate salariaţilor

501

 

 

Vi. Cheltuieli efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare **)

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli de cercetare-dezvoltare, din care:

601

 

 

- după surse de finanţare (poz. 603 + 604), din care:

602

 

 

- din fonduri publice

603

 

 

- din fonduri private

604

 

 

- după natura cheltuielilor (poz. 606 + 607), din care:

605

 

 

- cheltuieli curente

606

 

 

- cheltuieli de capital

607

 

 

 

VIL Cheltuieli de inovare ***)

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli de inovare

701

 

 

 

VIII. Informaţii privind cheltuielile eu colaboratorii

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Cheltuieli cu colaboratorii

801

 

 

 

IX. Informaţii privind bunurile din domeniul public al statului

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului aflate în administrare

901

 

 

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului aflate în concesiune

902

 

 

Valoarea bunurilor din domeniul public al statului închiriate

903

 

 

 

X. Informaţii privind bunurile din proprietatea privată a statului supuse inventarierii conform Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014, cu modificările şi completările ulterioare

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Valoarea contabilă netă a bunurilor2)

1000

 

 

 

XI. Capital social vărsat****)

Cod poziţie

30 iunie

An precedent

An curent

A

B

Sume

Col. l

%3)

Col.2

Sume

Col.3

%3)

Col.4

Capital social vărsat3)

(poz. l 110+1113+1117+1118+1119+1120). din care:

1100

 

X

 

X

- deţinut de instituţii publice (poz. 1111 + poz. l 112), din care:

1110

 

 

 

 

- deţinut de instituţii publice de subordonare centrala

1111

 

 

 

 

- deţinut de instituţii publice de subordonare locală

1112

 

 

 

 

- deţinut de societăţile cu capital de stat, din care:

1113

 

 

 

 

- cu capital integral de stat

1114

 

 

 

 

- cu capital majoritar de stat

1115

 

 

 

 

- cu capital minoritar de stat

1116

 

 

 

 

- deţinut de regii autonome

1 117

 

 

 

 

- deţinut de societăţile cu capital privat

1118

 

 

 

 

- deţinut de persoane fizice

1119

 

 

 

 

- deţinut de alte entităţi

1120

 

 

 

 

 

XII. Dividende distribuite acţionarilor în perioada de raportare   4*

Cod

Sume

- lei -

poziţie

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Dividende distribuite acţionarilor în perioada de raportare

1120a

 

 

 

XIII. Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice*****)

Cod poziţie

Sume

- lei -

30 iunie an precedent

30 iunie an curent

A

B

1

2

Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice (la valoarea nominală), din care:

1121

 

 

- creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice afiliate

1122

 

 

Creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice (la cost de achiziţie), din care:

1123

 

 

- creanţe preluate prin cesiune de la persoane juridice afiliate

1124

 

 


*) Subvenţii pentru stimularea ocupării forţei de muncă (transferul de la bugetul statului către angajator) - reprezintă sumele acordate angajatorilor pentru plata absolvenţilor instituţiilor de învăţământ, stimularea şomerilor care se încadrează în muncă înainte de expirarea perioadei de şomaj, stimularea angajatorilor care încadrează în munca pe perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri întreţinători unici de familie sau şomeri care în termen de 3 ani de la data angajării îndeplinesc condiţiile pentru a solicita pensia anticipată parţială sau de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, ori pentru alte situaţii prevăzute de legislaţia în vigoare privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

**) Se va completa cu cheltuielile efectuate pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, respectiv cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică şi inovarea, stabilite potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.324/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Cheltuielile se vor completa conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr.995/2012 al Comisiei din 26 octombrie 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 1608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producţia şi dezvoltarea statisticilor comunitare în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012.

***) Se va completa cu cheltuielile efectuate pentru activitatea de inovare conform Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr.995/2012 al Comisiei din 26 octombrie 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 1.608/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind producţia şi dezvoltarea statisticilor comunitare în domeniul ştiinţei şi al tehnologiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, tir. 299 din 27 octombrie 2012.

****) Se raportează doar de către entităţile, altele decât instituţiile de credit, cu capital de stat, care sunt organizate şi funcţionează în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, eu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările ulterioare, şi la care statul este acţionar sau deţine direct sau indirect o participaţie,

*****) Pentru creanţele preluate prin cesiune de la persoane juridice se vor completa atât valoarea nominală a acestora, cât şi costul lor de achiziţie.

Pentru statutul de «persoane juridice afiliate» se vor avea în vedere prevederile art. 7 pct. 26 lit. c) şi d) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.


1) Se vor include chiriile plătite pentru terenuri ocupate (culturi agricole, păşuni, fâneţe etc.) şi aferente spaţiilor comerciale (terase etc.) aparţinând proprietarilor privaţi sau unor unităţi ale administraţiei publice, inclusiv chiriile pentru folosirea luciului de apă în scop recreativ sau în alte scopuri (pescuit etc.).

2) Se va completa de către operatorii economici cărora le sunt incidente prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget nr. 668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii, cu modificările şi completările ulterioare.

3) La secţiunea XI „Capital social vărsat”, la poz. 1110 - 1120 în col. 2 şi col.4, entităţile, altele decât instituţiile de credit, vor înserie procentul corespunzător capitalului social deţinut în totalul capitalului social vărsat înscris la poz. 1100.

4) Secţiunea XII „Dividende distribuite acţionarilor în perioada de raportare” nu se completează de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

 

 

Administrator,

Întocmit

................................

 

(nume şi prenume)

Numele şi prenumele

Semnătura

Calitatea

................................

Semnătura

 

................................

 

Nr. de înregistrare în organismul profesional

 

................................

 

Raportările contabile semestriale sunt semnate de persoanele în drept, cuprinzând şi numele în clar al acestora.

Calitatea persoanei care a întocmit raportările contabile semestriale se completează astfel:

- directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie, potrivit legii;

- persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,

Raportările contabile semestriale se semnează şi de către administratorul sau persoana care are obligaţia gestionării entităţii.”

 

6. Capitolul V „Controlul raportărilor contabile semestriale ale instituţiilor de credit” se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„CAPITOLUL V

Controlul raportărilor contabile semestriale ale instituţiilor de credit

 

1. Situaţia activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii (cod 10)

1.1. Active (cod 10.01)

010 = 020 + 030 + 040

050 = 060 + 070 + 080 + 090

096 = 097 + 098 + 099

100 = 120 + 130

141 = 142 + 143 + 144

181 = 182 + 183

260 = 261 + 262 + 263

270 = 280 + 290

300 = 310 + 320

330 = 340 + 350

380 = 010 + 050 + 096 + 100 + 141 + 181 + 240 + 250 + 260 + 270 + 300 + 330 + 360 + 370

1.2. Datorii (cod 10.02)

010 = 020 + 030 + 040 + 050 + 060

070 = 080 + 090 + 100

110 = 120 + 130 + 140

170 = 180 + 190 + 200 + 210 + 220 + 230

240 = 250 + 260

300 = 010 + 070 + 110 + 150 + 160 + 170 + 240 + 270 + 280 + 290

1.3. Capitaluri proprii (cod 10.03)

010 = 020 + 030

050 = 060 + 070

090 = 095 + 128

095 = 100 + 110 + 120 + 122 + 320 + 330 + 360

128 = 130 + 140 + 150 + 155 + 165 + 170

300 = 010 + 040 + 050 + 080 + 090 + 190 + 200 + 210 + 240 + 250 + 255

2. Contul de profit şi pierdere (cod 20)

010 = 041 + 051 +080 + 085

090 = 120 + 140 + 145

160 = 191 +192

192 – 193 + 194

220 = 231 + 241 + 260 + 270

355 = 010 - 090 - 150 + 160 + 200 - 210 + 220 + 280 + 287 + 290 + 300 + 310 + 330 + 340 - 350

360 = 370 + 380

390 = 400 + 410 + 420

425 = 426 + 427

430 = 440 + 450

460 = 481 +491

520 = 530 + 540 + 550 + 560 + 570

610 = 010 - 090 - 150 + 160 + 200 - 210 + 220 + 280 + 287 + 290 + 300 + 310 + 330 + 340 - 350 - 360 - 390 + 425- 430 - 460 - 510 - 520 + 580 + 600

630 = 610 – 620

640 = 650 – 660

670 = 630 + 640

3. Date informative (cod 30)

I. Date privind rezultatul înregistrat

Coloana 1

101 + 102 + 103 = 1

II. Date privind plăţile restante

Controlul orizontal

col. 1 = col. 2 + col. 3

Controlul vertical

Pentru fiecare dintre coloanele 1,2 şi 3 trebuie respectate următoarele corelaţii:

201 = 202 + 206 + 212 + 213 + 214 + 215 + 216 + 221 +222 + 227

202 = 203 + 204 + 205

206 = 207 + 208 + 209 + 210 + 211

216 = 217 + 218 + 219 + 220

222 = 223 + 224 + 225 + 226”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică începând cu raportarea contabilă întocmită pentru data de raportare 30.06.2018, al cărei termen de depunere este până cel mai târziu la data de 16.08.2018.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 6.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ SI ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Nr. 10 din 26 iulie 2018

Nr. 4 din 1 august 2018

 

REGULAMENT

privind protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţa a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare

 

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

în temeiul prevederilor art. 2 alin. (6) şi ale art. 280 din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Banca Naţională a României emit prezentul regulament.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

SECŢIUNEA 1

Domeniul de aplicare

 

Art. 1. - (1) Prezentul regulament se aplică:

a) societăţilor de servicii de investiţii financiare, denumite în continuare S.S.I.F;

b) societăţilor de administrare a investiţiilor în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G. nr. 32/2012;

c) administratorilor de fonduri de investiţii alternative în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 74/2015.

(2) În sensul cap. II, III şi IV ale prezentului regulament, trimiterile la S.S.I.F. şi instrumente financiare cuprind şi instituţiile de credit şi depozitele structurate în legătură cu toate cerinţele menţionate la art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, denumită în continuare Legea nr. 126/2018.

(3) Prevederile capitolului IV sunt aplicabile şi sucursalelor înfiinţate pe teritoriul României de firme de investiţii sau de instituţii de credit dintr-un alt stat membru.

(4) Orice referire la autoritatea competentă se consideră a fi făcută în mod corespunzător la Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., respectiv la Banca Naţională a României, denumită în continuare B.N.R., conform atribuţiilor specifice acestor autorităţi, stabilite la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii

 

Art. 2. - (1) Termenii, abrevierile şi expresiile utilizaţi/utilizate în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută în Legea nr. 126/2018,

(2) De asemenea, în înţelesul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) cont global - un cont în care sunt înregistrate instrumente financiare care aparţin diferiţilor clienţi ai S.S.I.F.;

b) fond specializat în instrumente ale pieţei monetare - un organism de plasament colectiv, denumit în continuare OPC, autorizat în temeiul O.U.G. nr. 32/2012 sau care este subiect al supravegherii şi care, după caz, este autorizat de o autoritate în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru ce acordă autorizaţia şi îndeplineşte toate condiţiile următoare:

(i) obiectivul său prioritar investiţional constă în menţinerea valorii nete a activelor OPC, fie constant la paritate (după scăderea profitului), fie la valoarea capitalului iniţial al investitorilor plus profitul;

(ii) pentru a putea realiza obiectivul prioritar investiţional prevăzut la pct. (i), OPC-ul investeşte exclusiv în instrumente de calitate superioară ale pieţei monetare cu o scadenţă sau o scadenţă reziduală de cel mult 397 de zile ori cu ajustări regulate ale randamentului care corespund acestei scadenţe şi cu o scadenţă medie ponderată de 60 de zile. De asemenea, OPC-ul poate realiza obiectivul menţionat anterior investind suplimentar în depozite la instituţii de credit;

(iii) OPC-ul asigură lichiditate prin decontări în aceeaşi zi sau în ziua următoare;

c) operaţiune de finanţare prin instrumente financiare - o tranzacţie astfel cum este definită la art. 3 pct. 11 din Regulamentul (UE) 2015/2.365 al Parlamentului European şi al Consiliului privind transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare şi transparenţa reutilizării.

(3) în aplicarea alin. (2) lit. b) pct. (ii), un instrument al pieţei monetare este considerat de calitate superioară dacă societatea de administrare a investiţiilor/S.S.I.F. Îşi efectuează propria evaluare documentată a calităţii creditului pentru instrumentele pieţei monetare care să îi permită să considere că un anumit instrument al pieţei monetare este de calitate superioară. Dacă una sau mai multe agenţii de rating de credit înregistrate şi supravegheate de ESMA au acordat ratinguri instrumentului, în evaluarea internă a societăţii de administrare a investiţiilor/S.S.I.F. ar trebui să se aibă în vedere şi respectivele ratinguri de credit.

 

CAPITOLUL II

Protejarea Instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor

 

SECŢIUNEA 1

Protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor

 

Art. 3. - S.S.I.F. are obligaţia să îndeplinească următoarele:

a) păstrarea înregistrărilor şi evidenţierea conturilor astfel încât să poată în orice moment şi fără întârziere să distingă activele deţinute pentru un client, atât de activele deţinute pentru un alt client, cât şi de activele proprii;

b) păstrarea Înregistrărilor şi evidenţierea conturilor într-un mod care să asigure acurateţea şi, în special, corespondenţa acestora cu instrumentele financiare şi fondurile deţinute pentru clienţi, precum şi posibilitatea ca acestea să fie utilizate ca o modalitate prin care auditorii societăţii să poată evidenţia în orice moment succesiunea oricărei operaţiuni efectuate;

c) efectuarea de reconcilieri zilnice între conturile şi înregistrările proprii şi cele ale oricărei terţe părţi care deţine acele active;

d) adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că orice instrumente financiare ale clienţilor depozitate la o parte terţă, în conformitate cu prevederile art. 8-10, sunt identificate separat de instrumentele financiare care aparţin S.S.I.F. şi de instrumentele financiare care aparţin acelei terţe părţi, prin intermediul conturilor intitulate diferit în registrele părţii terţe sau prin intermediul altor măsuri echivalente care asigură acelaşi nivel de protecţie;

e) adoptarea măsurilor necesare pentru a se asigura că fondurile clienţilor depozitate, în conformitate cu art. 11, la o bancă centrală, o instituţie de credit sau o bancă autorizată dintr-o ţară terţă ori la un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare sunt păstrate într-un cont sau în conturi distincte de conturile utilizate pentru păstrarea fondurilor care aparţin S.S.I.F.;

f) implementarea unor mecanisme organizatorice adecvate pentru reducerea la minimum a riscului de pierdere sau de diminuare a valorii activelor clienţilor sau a drepturilor aferente respectivelor active, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a activelor, a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a modului inadecvat de păstrare a registrelor sau a neglijenţei.

Art. 4. - (1) în cazul în care, ca urmare a legislaţiei aplicabile, în special a legislaţiei privind proprietatea sau insolvenţa, S.S.I.F, nu poate respecta prevederile art. 3 referitoare la protejarea drepturilor clienţilor, în vederea respectării dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 126/2018, S.S.I.F. este obligată să instituie mecanisme prin care să se asigure că activele clienţilor sunt protejate, astfel încât să se atingă obiectivele prevăzute la art. 3.

(2) S.S.I.F. este exclusiv şi integral responsabilă pentru instituirea mecanismelor prevăzute la alin. (1) şi pentru eficacitatea şi proporţionalitatea acestora.

Art. 5. - (1) în cazul în care legislaţia aplicabilă în jurisdicţia în care sunt păstrate fondurile sau instrumentele financiare ale clientului împiedică S.S.I.F. să respecte prevederile art. 3 lit. d) sau e), S.S.I.F. are următoarele obligaţii:

a) de a acţiona cu diligenţă în selectarea părţii terţe, cu luarea în considerare a cel puţin următoarelor criterii:

(i) situaţia financiară a părţii terţe şi reputaţia acesteia;

(ii) prevederile legale aplicabile în jurisdicţia respectivei părţi terţe care ar putea afecta negativ drepturile clienţilor, inclusiv în caz de dizolvare sau de insolvenţa a S.S.I.F. sau a părţii terţe;

(iii) prevederile legale aplicabile în statul membru/ nemembru în ceea ce priveşte regulile de protecţie a activelor clienţilor, care trebuie să asigure un grad de protecţie similar cu cel din România;

(iv) obligaţia de întocmire a unei proceduri interne care să conţină reguli privind revizuirea periodică, cel puţin cu o frecvenţă anuală, a respectării de către S.S.I.F. căreia i-au fost încredinţate activele clienţilor a prevederilor prezentului articol;

b) de a informa clientul, a obţine consimţământul explicit al acestuia cu privire la transferarea activelor clientului către o parte terţă şi de a înregistra acest acord. Înregistrarea care conţine acordul clientului trebuie să fie păstrată de către S.S.I.F şi să permită acesteia să demonstreze în mod clar obiectul consimţământului clientului;

c) de a include informaţii adecvate cu privire la modalităţile de protecţie a activelor clienţilor şi la riscurile asociate în cuprinsul acordurilor semnate cu aceştia.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia de a aduce la cunoştinţa clienţilor faptul că, în astfel de cazuri, aceştia nu beneficiază de dispoziţiile cuprinse în art. 56 din Legea nr. 126/2018 şi în prezentul regulament.

Art. 6. - (1) în situaţia în care legislaţia din statul terţ prevede încheierea de către S.S.I.F. de acorduri care generează drepturi de garanţie, de retenţie sau de compensare conform art. 57 din Legea nr. 126/2018, S.S.I.F. este obligată:

a) să îşi informeze clienţii afectaţi de măsurile menţionate;

b) să le indice clienţilor afectaţi de măsurile menţionate riscurile care au legătură cu respectivele acorduri.

(2) Atunci când S.S.I.F. consemnează drepturi de garanţie, de retenţie sau de compensare asupra instrumentelor financiare sau a fondurilor clienţilor sau când S.S.I.F. i-a fost adus la cunoştinţă faptul că astfel de drepturi au fost acordate, drepturile respective se consemnează în contractele încheiate cu clienţii şi se înregistrează în contabilitatea internă a S.S.I.F., astfel încât să reiasă clar care sunt raporturile de proprietate aferente activelor clienţilor, în caz de insolvenţa, de exemplu.

Art. 7. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a pune la dispoziţie, într-un mod uşor accesibil, informaţii referitoare la instrumentele financiare şi fondurile clienţilor următoarelor entităţi: autorităţi competente, practicieni în insolvenţa desemnaţi şi persoane responsabile cu rezoluţia instituţiilor care se confruntă cu dificultăţi majore.

(2) Informaţiile care se pun la dispoziţie, conform alin. (1), cuprind următoarele:

a) înregistrările şi conturile interne aferente care permit identificarea cu uşurinţă a soldurilor de numerar şi instrumentele financiare deţinute pentru fiecare client;

b) date despre conturile în care sunt deţinute fondurile clienţilor şi despre acordurile relevante cu firmele respective, dacă fondurile clienţilor sunt deţinute de S.S.I.F. În conformitate cu art. 11;

c) date despre conturile deschise la părţi terţe şi despre acordurile relevante cu părţile respective, precum şi date despre acordurile relevante cu firmele de investiţii respective, dacă instrumentele financiare ale clienţilor sunt deţinute de S.S.I.F. În conformitate cu secţiunea a 2-a;

d) date despre părţile terţe care efectuează sarcini conexe (externalizate) şi date despre eventualele sarcini externalizate;

e) principalele persoane din S.S.I.F. implicate în procesele conexe, inclusiv persoanele responsabile cu supravegherea cerinţelor firmei în legătură cu protejarea activelor clienţilor; şi

f) acordurile care sunt relevante pentru stabilirea dreptului de proprietate al clienţilor asupra activelor.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Depozitarea Instrumentelor financiare ale clienţilor

 

Art. 8. - (1) S.S.I.F. poate să depoziteze instrumentele financiare pe care le deţine în numele clienţilor săi în unul sau mai multe conturi deschise la o parte terţă, cu condiţia informării în prealabil a clientului şi cu condiţia ca selectarea, numirea şi verificarea periodică a părţii terţe în cauză şi a contractelor pentru deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare respective să se realizeze de S.S.I.F. cu competenţa, precauţia şi diligenţa cuvenite unor astfel de operaţiuni.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia să ţină seama de competenţele de specialitate şi de reputaţia pe piaţă a părţii terţe, precum şi de eventualele cerinţe juridice referitoare la deţinerea respectivelor instrumente financiare care ar putea afecta drepturile clienţilor.

Art. 9. - (1) S.S.I.F. poate propune să depoziteze instrumente financiare ale clienţilor la o parte terţă numai dintr-o jurisdicţie în care activitatea de păstrare în siguranţă a instrumentelor financiare în contul altei persoane este subiect al unei reglementări şi supravegheri specifice prestării acestei activităţi şi numai cu condiţia că partea terţă respectivă se supune respectivelor cerinţe de reglementare şi supraveghere.

(2) S.S.I.F. nu poate să depoziteze instrumentele financiare deţinute în numele clienţilor la o parte terţă dintr-un stat nemembru care nu reglementează deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare în contul unei alte persoane, cu excepţia cazului în care se respectă una dintre următoarele condiţii:

a) dată fiind natura instrumentelor financiare sau a serviciilor de investiţii în legătură cu acele instrumente financiare, S.S.I.F. are obligaţia de a depozita respectivele instrumente financiare la o parte terţă situată în statul nemembru în cauză;

b) instrumentele financiare sunt deţinute în numele unui client profesional, iar clientul respectiv solicită în scris S.S.I.F. să depună respectivele instrumente financiare la o parte terţă situată în acel stat nemembru.

Art. 10. - (1) S.S.I.F. este obligată să se asigure că cerinţele impuse la art. 9 în privinţa delegării unei alte părţi terţe a oricăreia dintre funcţiile referitoare la deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare sunt respectate şi în cazul în care terţa parte a delegat la rândul său unei alte părţi terţe oricare dintre funcţiile referitoare la deţinerea şi păstrarea în siguranţă a instrumentelor financiare care i-au fost încredinţate de respectiva S.S.I.F.

(2) S.S.I.F, se asigură că orice contract de subdelegare încheiat între terţa parte şi o altă persoană către care se subdeleagă această activitate conţine o clauză care să asigure îndeplinirea aceloraşi obligaţii prevăzute la art. 9.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Depozitarea fondurilor clienţilor

 

Art. 11. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să plaseze imediat fondurile clienţilor pe care le primeşte în unul sau mai multe conturi deschise la una dintre următoarele entităţi:

a) o bancă centrală;

b) o instituţie de credit autorizată în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G. nr. 99/2006, şi respectiv cu prevederile legislaţiei statului membru emise în aplicarea Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE, în cazul unei instituţii de credit din alt stat membru;

c) o bancă autorizată într-un stat nemembru;

d) un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică unei instituţii de credit autorizate în temeiul O.U.G. nr. 99/2006, în ceea ce priveşte depozitele care sunt deţinute de instituţia în cauză.

Art. 12. - (1) în situaţia în care S.S.I.F. nu depozitează fondurile clienţilor la o bancă centrală, S.S.I.F. trebuie să dea dovadă de competenţă, precauţie şi diligenţă cuvenite la selectarea, numirea şi verificarea periodică atât a instituţiei de credit, a băncii sau a fondului de piaţă monetară în care sunt plasate fondurile, cât şi a contractelor pentru deţinerea fondurilor respective şi să analizeze dacă este necesar ca riscurile să fie diversificate pentru aceste fonduri, în cadrul obligaţiei lor de diligentă.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. ţine seama, în special, de competenţele de specialitate şi de reputaţia pe piaţă a respectivelor instituţii sau fonduri de piaţă monetară, în vederea protejării drepturilor clienţilor, precum şi de eventualele cerinţe juridice sau administrative sau practici de pe piaţă care se referă la deţinerea fondurilor clienţilor şi care ar putea afecta drepturile acestora.

(3) S.S.I.F. are obligaţia să se asigure că clienţii săi îşi dau explicit acordul ca fondurile să le fie plasate Intr-un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare, anterior realizării plasamentului.

(4) în aplicarea alin. (3), pentru a se asigura că dreptul clienţilor la acord este efectiv, S.S.I.F. informează clienţii că fondurile plasate la un fond specializat în instrumente ale pieţei monetare nu vor fi deţinute în conformitate cu cerinţele de protejare a fondurilor clienţilor care sunt stabilite în prezentul regulament.

(5) S.S.I.F. este exclusiv şi integral responsabilă pentru respectarea cerinţelor impuse la alin. (1)-(4).

Art. 13. - (1) în situaţia în care S.S.I.F. depune fonduri ale clienţilor la o instituţie de credit, o bancă sau un fond de piaţă monetară care face parte din acelaşi grup cu S.S.I.F., S.S.I.F. are obligaţia să limiteze fondurile pe care le depune la orice astfel de entitate din grup sau la o combinaţie de astfel de entităţi din grup, astfel încât acestea să nu depăşească 20% din totalul acestor fonduri.

(2) S.S.I.F. poate să nu respecte limita prevăzută la alin. (1) dacă poate să demonstreze că, date fiind natura, amploarea şi complexitatea activităţii sale, precum şi siguranţa oferită de părţile terţe menţionate la alin. (1) şi având în vedere, în orice caz, volumul redus de fonduri ale clienţilor pe care le deţine, cerinţa de la alin. (1) nu este proporţională.

(3) S.S.I.F. are obligaţia de a revizui periodic evaluarea efectuată în conformitate cu alin. (2) şi comunică autorităţii competente evaluările iniţiale şi revizuite.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Utilizarea instrumentelor financiare ale clienţilor

 

Art. 14. - S.S.I.F. nu poate să încheie acorduri de operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare folosind instrumentele financiare pe care le deţine în numele unui client sau să utilizeze în alt fel respectivele instrumente financiare fie în cont propriu, fie în contul altei persoane sau al altui client al său, decât atunci când sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:

a) clientul şi-a dat în prealabil acordul expres pentru utilizarea instrumentelor în condiţii precise, acordul respectiv fiind documentat clar în scris şi confirmat prin semnătură sau într-un mod echivalent;

b) utilizarea instrumentelor financiare ale respectivului client se limitează la condiţiile precise pentru care clientul şi-a dat acordul.

Art. 15. - (1) S.S.I.F. nu poate să încheie acorduri de operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare folosind instrumentele financiare deţinute în numele unui client într-un cont global administrat de o parte terţă sau să utilizeze în alt fel instrumentele financiare deţinute într-un astfel de cont, fie în cont propriu, fie în contul oricărei alte persoane, decât în cazul în care, pe lângă condiţiile prevăzute la art. 14, este respectată şi cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) orice client ale cărui instrumente financiare sunt deţinute într-un cont global trebuie să îşi fi dat în prealabil acordul expres în conformitate cu art. 14 lit. a);

b) S.S.I.F. dispune de sisteme şi de metode de control care să asigure că sunt utilizate astfel numai instrumentele financiare aparţinând clienţilor care şi-au dat în prealabil acordul expres în conformitate cu art. 14 lit. a).

(2) în vederea repartizării corecte a eventualelor pierderi, înregistrările S.S.I.F. includ informaţii detaliate referitoare la clientul care a dat instrucţiunile pe baza cărora au fost utilizate instrumente financiare, precum şi numărul de instrumente financiare utilizate aparţinând fiecărui client care şi-a dat acordul.

Art. 16. - S.S.I.F. adoptă măsurile corespunzătoare pentru a preveni utilizarea neautorizată a instrumentelor financiare ale clienţilor în cont propriu sau în contul oricărei alte persoane. Aceste măsuri vizează cel puţin:

a) încheierea unor acorduri cu clienţii cu privire la măsurile pe care S.S.I.F, urmează să le adopte în cazul în care disponibilităţile sau instrumentele financiare din contul clientului sunt insuficiente la data decontării, cum ar fi luarea cu împrumut a instrumentelor financiare corespunzătoare în numele clientului sau lichidarea poziţiei;

b) monitorizarea atentă de către S.S.I.F. a capacităţii sale preconizate de livrare la data decontării şi introducerea de măsuri corective dacă acest lucru nu este posibil; şi

c) monitorizarea atentă şi solicitarea promptă a instrumentelor financiare nelivrate la data decontării şi după aceasta.

Art. 17. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a adopta dispoziţii specifice pentru toţi clienţii prin care se garantează că cel care ia împrumut instrumente financiare ale clienţilor oferă garanţii corespunzătoare

(2) S.S.I.F. este obligată să verifice că garanţiile menţionate la alin. (1) îşi menţin caracterul şi ia măsurile necesare pentru a menţine echilibrul între valoarea acestora şi valoarea instrumentelor clienţilor împrumutate.

Art. 18. - Persoana care îndeplineşte funcţia de conformitate urmăreşte respectarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 126/2018 şi notifică de îndată A.S.F. sau B.N.R., după caz, orice încălcare constatată.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Utilizarea necorespunzătoare a contractelor de garanţie cu transfer de proprietate

 

Art. 19. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să analizeze în mod corespunzător utilizarea contractelor de garanţie cu transfer de proprietate în contextul relaţiei dintre obligaţia clientului faţă de

5.5.1. F. şi activele clientului care fac obiectul unor contracte de garanţie cu transfer de proprietate încheiate de S.S.I.F.

(2) S.S.I.F. trebuie să dispună de proceduri interne pentru a se asigura şi a putea face dovada îndeplinirii obligaţiei de realizare a analizei prevăzute la alin. (1). La solicitarea A.S.F.,

5.5.1. F. transmite documentele relevante din care să rezulte efectuarea analizei respective.

(3) S.S.I.F. analizează şi documentează caracterul adecvat al utilizării de contracte de garanţie cu transfer de proprietate, luând în considerare toţi factorii următori:

a) dacă există doar o legătură slabă între obligaţia clientului faţă de S.S.I.F. şi utilizarea de contracte de garanţie cu transfer de proprietate, inclusiv dacă probabilitatea ca obligaţia clientului faţă de S.S.I.F. este scăzută sau neglijabilă;

b) în cazul în care clientul are orice fel de obligaţie faţă de

5.5.1. F., posibilitatea ca valoarea fondurilor sau a instrumentelor financiare ale clientului care fac obiectul unor contracte de garanţie cu transfer de proprietate să depăşească semnificativ obligaţia clientului sau chiar să fie nelimitată; şi

c) dacă toate instrumentele financiare sau fondurile clienţilor sunt incluse în contracte de garanţie cu transfer de proprietate, fără a lua în considerare ce obligaţie are fiecare client faţă de

5.5.1. F.

(4) La utilizarea contractelor de garanţie cu transfer de proprietate, S.S.I.F. are obligaţia de a atenţiona clienţii profesionali şi contrapărţile eligibile cu privire la riscurile implicate şi efectul oricărui contract de garanţie cu transfer de proprietate asupra instrumentelor financiare şi fondurilor clientului.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Mecanismele de guvernanţă pentru protejarea activelor clienţilor

 

Art. 20. - (1) S.S.I.F. desemnează o singură persoană responsabilă care să se ocupe în mod special cu chestiuni legate de îndeplinirea de către S.S.I.F. a obligaţiilor acesteia de protejare a instrumentelor financiare şi a fondurilor clienţilor.

(2) Persoana responsabilă prevăzută la alin. (1) dispune de competenţe suficiente şi de autoritatea necesară pentru a-şi îndeplini cu eficacitate şi fără impedimente sarcinile şi atribuţiile menţionate la alin. (1), inclusiv obligaţia de a raporta conducerii superioare a S.S.I.F chestiunile legate de supravegherea eficacităţii modului în care firma îndeplineşte cerinţele de protejare a activelor clienţilor.

(3) S.S.I.F. poate să decidă, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, dacă responsabilul desemnat în conformitate cu alin. (1) şi (2) urmează să se dedice exclusiv sarcinii menţionate la alin. (1) sau dacă acesta îşi poate îndeplini responsabilităţile cu eficacitate chiar dacă preia şi alte responsabilităţi.

(4) în legătură cu persoana desemnată în conformitate cu prevederile alin. (1), S.S.I.F. are obligaţia de a notifica autorităţii competente, în termen de maximum 5 zile de la data începerii exercitării funcţiei respective, următoarele informaţii:

a) numele şi prenumele;

b) dacă aceasta îndeplineşte şi alte funcţii în cadrul S.S.I.F. şi în caz afirmativ să indice aceste funcţii

 

SECŢIUNEA a 7-a

Rapoartele auditorilor externi

 

Art. 21. - (1) S.S.I.F. se asigură că auditorii săi financiari prezintă autorităţii competente cei puţin anual rapoarte cu privire la caracterul adecvat al măsurilor luate de S.S.I.F. În temeiul art. 56 şi 61 din Legea nr. 126/2018 şi în temeiul prezentului capitol.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), raportul de audit financiar, transmis împreună cu situaţiile financiare anuale, în termenul legal prevăzut de reglementările în vigoare, trebuie să cuprindă şi informaţii referitoare la caracterul adecvat al măsurilor luate de S.S.I.F. În temeiul art. 56 şi 61 din Legea nr. 126/2016 şi în temeiul prezentului capitol.

 

CAPITOLUL III

Cerinţele de guvernanţi a produsului

 

SECŢIUNEA 1

Obligaţiile în materie de guvernanţă a produsului pe care le are S.S.I.F. care produce Instrumente financiare

 

Art. 22. - (1) S.S.I.F. care produce instrumente financiare are obligaţia să respecte prezenta secţiune.

(2) Activitatea de producere de instrumente financiare cuprinde crearea, dezvoltarea, emiterea şi/sau proiectarea de instrumente financiare.

(3) S.S.I.F. care produce instrumente financiare îndeplineşte, într-un mod corespunzător şi proporţional, cerinţele relevante de la art. 23-33, ţinând seama de natura instrumentului financiar, de serviciul de investiţii şi de piaţa-ţintă a produsului în cauză.

(4) S.S.I.F. menţionat la alin. (1) are răspunderea integrală şi exclusivă în legătură cu modul de aplicare a prevederilor prezentei secţiuni.

Art. 23. - (1) S.S.I.F. stabileşte, aplică şi menţine proceduri şi măsuri prin care asigură faptul că la producerea instrumentelor financiare respectă cerinţele referitoare la gestionarea corespunzătoare a conflictelor de interese, inclusiv cele privind remuneraţia.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. care produce instrumente financiare se asigură că proiectarea unui anumit instrument financiar, inclusiv a caracteristicilor acestuia, nu afectează în mod negativ clienţii finali şi nu creează probleme în legătură cu integritatea pieţei prin făptui că ar permite S.S.I.F. respective să îşi diminueze şi/sau transfere propriile riscuri sau expuneri faţă de activele-suport ale produsului, în cazul în care

5.5.1. F. deţine deja activele-suport pe cont propriu.

(3) S.S.I.F. analizează potenţialele conflicte de interese de fiecare dată când este produs uri instrument financiar,

(4) în aplicarea prevederilor alin. (3), S.S.I.F. evaluează dacă instrumentul financiar creează o situaţie în care clienţii finali, destinatari ai produselor, ar putea fi afectaţi în mod negativ în cazul în care preiau:

a) o expunere de sens contrar celei deţinute anterior de 5.5.1. F.;

b) o expunere de sens contrar celei pe care S.S.I.F. doreşte să o deţină după vânzarea produsului.

(5) înainte de a decide să continue cu lansarea unui produs,

5.5.1. F. analizează dacă instrumentul financiar ar putea reprezenta o ameninţare pentru buna funcţionare a pieţelor financiare sau pentru stabilitatea acestora.

Art. 24. - S.S.I.F. dispune de mecanisme interne de control prin care se asigură că personalul relevant implicat în producerea de instrumente financiare dispune de competenţele de specialitate necesare pentru a înţelege caracteristicile şi riscurile instrumentelor financiare pe care intenţionează să le producă.

Art. 25. - (1) S.S.I.F. dispune de mecanisme interne de control şi de proceduri prin care se asigură că organul de conducere exercită un control efectiv asupra procesului desfăşurat de S.S.I.F. În materie de guvernanţă a produsului.

(2) Rapoartele de conformitate ale S.S.I.F. transmise organului de conducere de către persoana care îndeplineşte funcţia de conformitate cuprind în mod sistematic şi informaţii cu privire la instrumentele financiare produse de S.S.I.F., inclusiv informaţii cu privire la strategia de distribuţie.

(3) S.S.I.F. are obligaţia de a pune la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia, în termenul prevăzut în solicitare, rapoartele prevăzute la alin. (2).

Art. 26. - S.S.I.F. se asigură că persoana care îndeplineşte funcţia de verificare a conformităţii monitorizează dezvoltarea şi revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului, în vederea detectării oricărui risc de nerespectare, de către S.S.I.F., a obligaţiilor prevăzute la prezenta secţiune.

Art. 27. - Atunci când colaborează cu o altă S.S.I.F. sau cu o firmă de investiţii sau cu entităţi care nu sunt autorizate şi supravegheate conform prevederilor legislaţiei din alt stat membru emisă în aplicarea Directivei 2014/65/UE sau cu firme din state nemembre pentru crearea, dezvoltarea, emiterea şi/sau proiectarea unui produs, S.S.I.F. stabileşte într-un acord scris responsabilităţile care revin fiecăreia dintre entităţile implicate care să corespundă cu cerinţele din Directiva 2014/65/UE.

Art. 28. - (1) S.S.I.F. identifică, la un nivel suficient de detaliere, potenţiala piaţă-ţintă pentru fiecare instrument financiar şi specifică tipul (tipurile) de client cu ale cărui nevoi, caracteristici şi obiective este compatibil instrumentul financiar.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. identifică grupul (grupurile) de clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil instrumentul financiar.

(3) Atunci când un instrument financiar este produs prin colaborarea mai multor S.S.I.F. sau firme de investiţii este necesară să fie identificată o singură piaţă-ţintă.

(4) S.S.I.F. producătoare de instrumente financiare care sunt distribuite prin alte S.S.I.F. determină nevoile şi caracteristicile clienţilor cărora li se potriveşte produsul pe baza cunoştinţelor teoretice şi a experienţei anterioare în ceea ce priveşte instrumentul financiar respectiv sau instrumente financiare similare, pieţele financiare şi nevoile, caracteristicile şi obiectivele potenţialilor clienţi finali.

Art. 29. - (1) S.S.I.F. supune instrumentele financiare unei analize pe bază de scenarii în care se evaluează riscurile apariţiei unor rezultate slabe pentru clienţii finali ai produsului şi în ce condiţii ar putea apărea respectivele rezultate.

(2) Firmele de investiţii evaluează modul în care se comportă instrumentul financiar în condiţii negative, analizând ce s-ar întâmpla, de exemplu:

a) dacă se deteriorează condiţiile de piaţă;

b) dacă producătorul sau o parte terţă implicată în producerea sau funcţionarea instrumentului financiar întâmpină dificultăţi financiare sau dacă se materializează vreun alt risc de contra parte;

c) dacă instrumentul financiar nu se dovedeşte a fi viabil din punct de vedere comercial; sau

d) dacă cererea pentru respectivul instrument financiar este mult mai mare decât s-a anticipat, ceea ce solicită excesiv resursele S.S.I.F. şi/sau piaţa instrumentului-suport.

Art. 30. - (1) S.S.I.F. stabileşte dacă un instrument financiar corespunde necesităţilor, caracteristicilor şi obiectivelor identificate ale pieţei-ţintă, examinând inclusiv:

a) dacă profilul de risc/randament corespunde pieţei-ţintă; şi

b) dacă modul de proiectare a instrumentului financiar este determinat de caracteristici care sunt de folos clientului şi nu de un model de afaceri a cărui rentabilitate se bazează pe rezultate slabe pentru client.

(2) S.S.I.F. analizează structura tarifară propusă pentru un instrument financiar, examinând inclusiv:

a) dacă costurile şi tarifele aferente instrumentului financiar sunt compatibile cu nevoile, obiectivele şi caracteristicile pieţei-ţintă;

b) dacă tarifele nu subminează perspectivele de randament ale instrumentului financiar, cum ar fi în cazul în care costurile sau tarifele egalează, depăşesc sau anulează aproape toate avantajele fiscale preconizate în legătură cu un instrument financiar; şi

c) dacă structura tarifară a instrumentului financiar are gradul adecvat de transparenţă pentru piaţa-ţintă, astfel încât să nu disimuleze tarife şi nici să nu fie prea complexă pentru a fi înţeleasă.

Art. 31. - S.S.I.F. se asigură că informaţiile referitoare la un instrument financiar care le sunt furnizate S.S.I.F. distribuitoare cuprind şi informaţii cu privire la canalele potrivite de distribuţie a instrumentului financiar la procesul de aprobare a produsului şi la evaluarea pieţei-ţintă şi că respectivele informaţii corespund unui standard adecvat, care permite S.S.I.F. distribuitoare să înţeleagă şi să recomande sau să vândă instrumentul financiar în mod corespunzător.

Art. 32. - (1) S.S.I.F. are obligaţia să revizuiască cu regularitate instrumentele financiare produse cu regularitate, ţinând seama de orice eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru piaţa-ţintă identificată.

(2) S.S.I.F. analizează dacă instrumentul financiar continuă să corespundă nevoilor, caracteristicilor şi obiectivelor pieţei-ţintă şi dacă este distribuit pe piaţa-ţintă sau dacă acesta ajunge la clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil.

Art. 33. - (1) S.S.I.F. are obligaţia de a revizui instrumentele financiare înainte de orice altă emitere sau relansare, dacă au cunoştinţă de vreun eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru investitori, şi de a verifica la intervale regulate dacă instrumentele financiare funcţionează în modul stabilit, cu luarea în considerare a previziunilor/scenariilor elaborate.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. stabileşte:

a) periodicitatea de revizuire a instrumentelor lor financiare pe baza unor factori relevanţi, cum ar fi factori legaţi de complexitatea sau de natura inovatoare a strategiilor de investiţii urmărite;

b) ce evenimente importante ar putea influenţa riscul potenţial sau perspectivele de randament ale instrumentului financiar, cum ar fi:

(i) depăşirea unui prag care ar influenţa profilul de randament al instrumentului financiar; sau

(ii) solvabilitatea anumitor emitenţi ale căror instrumente financiare sau garanţii ar putea avea efecte asupra performanţei instrumentului financiar.

(3) în aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b), atunci când se produc astfel de evenimente, S.S.I.R  ia măsurile corespunzătoare, care pot consta în:

a) furnizarea, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, a oricărei informaţii relevante cu privire la eveniment şi la consecinţele acestuia asupra instrumentului financiar către clienţi sau către S.S.I.F, distribuitoare ale instrumentului financiar, în cazul în care instrumentul financiar nu este oferit sau vândut clienţilor direct de către S.S.I.F.;

b) modificarea procesului de aprobare a produsului;

c) sistarea emiterii instrumentului financiar;

d) modificarea instrumentului financiar pentru evitarea unor clauze contractuale abuzive;

e) analizarea caracterului adecvat al canalelor prin care sunt vândute instrumentele financiare, când S.S.I.F. constată că instrumentul financiar nu este vândut cum era preconizat;

f) contactarea S.S.I.F. distribuitoare în vederea discutării şi implementării modificărilor în procesul de distribuţie;

g) încetarea relaţiei cu S.S.I.F. distribuitoare; sau

h) informarea autorităţii competente relevante.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţiile în materie de guvernanţă a produsului pe care le au S.S.I.F. distribuitoare

 

Art. 34. - (1) S.S.I.F îndeplineşte, într-un mod corespunzător şi proporţional, atunci când stabileşte gama de servicii pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande clienţilor şi gama de instrumente financiare, emise de ea însăşi sau de alte S.S.I.F., cerinţele relevante prevăzute la art. 35 - 42, ţinând seama de natura instrumentului financiar, de serviciul de investiţii şi de piaţa-ţintă a produsului.

(2) Cerinţele prevăzute de Legea nr. 126/2018 trebuie să fie îndeplinite şi de S.S.I.F. care oferă sau recomandă instrumente financiare produse de entităţi care nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 126/2018.

(3) în aplicarea prevederilor alin. (2), S.S.I.F. dispune de măsuri eficace pentru a se asigura că obţin suficiente informaţii cu privire la respectivele instrumente financiare de la respectivele firme producătoare.

(4) S.S.I.F. distribuitoare determină piaţa-ţintă a unui instrument financiar, chiar dacă piaţa-ţintă nu a fost definită de către firma producătoare.

Art. 35. - (1) S.S.I.F. dispune de măsuri adecvate de guvernanţă a produsului, pentru a se asigura că produsele şi serviciile pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande sunt compatibile cu nevoile, caracteristicile şi obiectivele unei pieţe-ţintă identificate şi că strategia de distribuţie avută în vedere corespunde pieţei-ţintă identificate.

(2) S.S.I.F. identifică şi evaluează în mod corespunzător circumstanţele şi nevoile clienţilor pe care intenţionează să se concentreze, astfel încât să se asigure că interesele clienţilor nu sunt compromise ca urmare a unor presiuni comerciale sau financiare.

(3) în cadrul procesului prevăzut la alin. (2), S.S.I.F. identifică grupurile de clienţi cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective nu este compatibil produsul sau serviciul.

(4) S.S.I.F. obţine de la firmele producătoare care intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 126/2018 sau a legislaţiei din alt stat membru emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE informaţii care ie permit să înţeleagă şi să cunoască în măsura necesară produsele pe care intenţionează să le recomande sau să le vândă, cu scopul de a se asigura că respectivele produse vor fi distribuite în conformitate cu nevoile, caracteristicile şi obiectivele pieţei-ţintă identificate.

(5) S.S.I.F, ia toate măsurile rezonabile pentru a garanta că obţin, la rândul lor, informaţii adecvate şi fiabile de la firmele producătoare care nu intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 126/2018 sau a legislaţiei din alt stat membru emise în aplicarea Directivei 2014/65/UE, pentru a se asigura că produsele vor fi distribuite în conformitate cu caracteristicile, obiectivele şi nevoile pieţei-ţintă.

(6) în aplicarea prevederilor alin. (5), dacă informaţiile relevante nu au fost făcute publice, S.S.I.F. distribuitoare ia toate măsurile rezonabile pentru a obţine respectivele informaţii relevante de la firma producătoare sau de la agentul acesteia.

(7) în sensul alin. (6), informaţiile publice acceptabile sunt informaţii care sunt clare şi fiabile şi care au fost produse pentru respectarea unor prevederi legale, cum ar fi cerinţele de informare prevăzute de Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă.

(8) Obligaţia de obţinere de informaţii este relevantă pentru produsele vândute pe pieţele primare şi secundare şi se aplică în mod proporţional, în funcţie de gradul în care pot fi obţinute informaţii publice şi în funcţie de complexitatea produsului.

(9) S.S.I.F. utilizează informaţiile obţinute de la firmele producătoare şi informaţii referitoare la proprii clienţi pentru identificarea pieţei-ţintă şi a strategiei de distribuţie.

(10) în situaţia în care S.S.I.F. acţionează concomitent atât ca entitate producătoare, cât şi ca entitate distribuitoare, nu este necesară decât o singură evaluare a pieţei-ţintă.

Art. 36. - (1) Atunci când stabileşte gama de instrumente financiare şi de servicii pe care le oferă sau le recomandă şi atunci când identifică pieţele-ţintă respective, S.S.I.F. respectă proceduri şi măsuri menite să asigure îndeplinirea tuturor cerinţelor aplicabile în temeiul Legii nr. 126/2018, inclusiv a celor referitoare la informare, la evaluarea caracterului adecvat sau corespunzător, la stimulente şi la gestionarea corespunzătoare a conflictelor de interese.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), atunci când S.S.I.F. distribuitoare intenţionează să ofere sau să recomande produse noi sau când există variaţii ale serviciilor pe care le furnizează trebuie să acorde o atenţie sporită.

Art. 37. - S.S.I.F. revizuieşte şi actualizează periodic mecanismele de guvernanţă a produsului, ori de câte ori consideră necesar, dar cel puţin o dată la 12 luni, pentru a se asigura că acestea rămân solide şi conforme cu scopul în care au fost concepute şi să ia măsurile corespunzătoare atunci când este necesar.

Art. 38. - (1) S.S.I.F. revizuieşte cu regularitate produsele de investiţii pe care le oferă sau le recomandă şi serviciile pe care le furnizează, ţinând seama de orice eveniment care ar putea influenţa în mod semnificativ riscul potenţial pentru piaţa-ţintă identificată.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. verifică cel puţin dacă respectivul produs sau serviciu continuă să corespundă nevoilor, caracteristicilor şi obiectivelor pieţei-ţintă identificate şi dacă strategia de distribuţie avută în vedere continuă să fie adecvată.

(3) S.S.I.F. analizează din nou piaţa-ţintă şi/sau actualizează mecanismele de guvernanţă a produsului în cazul în care constată că a identificat greşit piaţa-ţintă a unui anumit produs sau serviciu sau că produsul sau serviciul nu mai corespunde circumstanţelor pieţei-ţintă identificate, cum ar fi în cazul în care produsul devine nelichid sau foarte volatil ca urmare a unor modificări pe piaţă.

Art. 39. - (1) S.S.I.F. se asigură că persoana care îndeplineşte funcţia de verificare a conformităţii supraveghează dezvoltarea şi revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului, în vederea detectării oricărui caz de nerespectare a obligaţiilor prevăzute în prezenta secţiune.

(2) S.S.I.F. se asigură că personalul relevant deţine competenţele de specialitate necesare pentru a înţelege caracteristicile şi riscurile produselor pe care intenţionează să le ofere sau să le recomande şi serviciile furnizate, precum şi nevoile, caracteristicile şi obiectivele pieţei-ţintă identificate.

(3) Revizuirea periodică a mecanismelor de guvernanţă a produsului menţionată la alin, (1) se realizează ori de câte ori

5.5.1. F. consideră necesar, dar cel puţin o dată la 12 luni

Art. 40. - (1) S.S.I.F. se asigură că organul de conducere exercită un control efectiv asupra procesului desfăşurat de

5.5.1. F. În materie de guvernanţă a produsului pentru a determina gama de produse de investiţii pe care le oferă sau le recomandă şi serviciile furnizate pieţelor-ţintă respective.

(2) S.S.I.F. se asigură că în rapoartele de conformitate transmise organului de conducere sunt furnizate în mod sistematic şi informaţii cu privire la produsele pe care le oferă sau le recomandă şi la serviciile furnizate.

(3) Rapoartele de conformitate prevăzute la alin, (2) se pun la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia, în termenul prevăzut în solicitarea autorităţii competente.

Art. 41. - S.S.I.F. distribuitoare transmite firmelor producătoare informaţii referitoare la vânzări şi, când este cazul, informaţii referitoare la revizuirile menţionate în prezenta secţiune, pentru a sprijini evaluările de produs efectuate de către firmele producătoare.

Art. 42. - (1) Atunci când la distribuirea unui produs sau a unui serviciu lucrează împreună diferite S.S.I.F., răspunderea finală pentru îndeplinirea obligaţiilor de guvernanţă a produsului stabilite în prezenta secţiune îi revine S.S.I.F. care întreţine legătura directă cu clientul.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), S.S.I.F. care acţionează ca intermediari trebuie:

a) să se asigure că informaţiile relevante despre produs sunt transmise de la S.S.I.F. producătoare la ultima S.S.I.F. distribuitoare din lanţ;

b) să permită S.S.I.F. producătoare obţinerea de informaţii referitoare la vânzările de produse dacă acestea le solicită în vederea îndeplinirii obligaţiilor de guvernanţă a produsului care le revin; şi

c) să aplice obligaţiile de guvernanţă a produsului în cazul

5.5.1. F. producătoare, după caz, în legătură cu serviciul pe care îl oferă.

 

CAPITOLUL IV

Stimulentele

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale cu privire la stimulente

 

Art. 43. - S.S.I.F. care plăteşte sau încasează vreun onorariu sau comision ori care furnizează sau primeşte vreun beneficiu nepecuniar în legătură cu furnizarea unui serviciu de investiţii sau a unui serviciu auxiliar către client se asigură că în orice moment sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 85 alin. (1)-(3) din Legea nr. 126/2018 şi cerinţele prevăzute art. M-17.

Art. 44. - (1) Se consideră că onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare au scopul de a spori calitatea serviciului relevant furnizat clientului dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt justificate de furnizarea unui serviciu suplimentar sau superior către clientul relevant, proporţional cu stimulentele primite, cum ar fi:

(i) furnizarea de servicii neindependente de consultantă de investiţii pentru o gamă largă de instrumente financiare adecvate, printre care şi un număr corespunzător de instrumente de la furnizori terţi de produse care nu au legături strânse cu S.S.I.F*., şi oferirea accesului la astfel de instrumente;

(ii) furnizarea de servicii neindependente de consultanţă de investiţii combinate: fie cu un serviciu, oferit cel puţin anual clientului, de a verifica dacă instrumentele financiare în care a investit clientul continuă să fie adecvate; fie cu un alt serviciu continuu care este probabil să fie de interes pentru client, cum ar fi consultanţa în legătură cu varianta optimă sugerată de plasare a activelor acestuia; sau

(iii) oferirea, la un preţ competitiv, a accesului la o gamă largă de instrumente financiare care este probabil să corespundă nevoilor clientului, inclusiv la un număr corespunzător de instrumente de la furnizori terţi de produse care nu au legături strânse cu S.S.I.F., împreună fie cu furnizarea unor instrumente cu valoare adăugată, cum ar fi instrumentele de informare obiectivă, menite să ajute clienţii relevanţi la luarea deciziilor de investiţii sau să le permită acestora să monitorizeze, să modeleze şi să ajusteze gama de instrumente financiare în care âu investit, fie cu furnizarea unor rapoarte periodice referitoare la performanţa instrumentelor financiare şi la costurile şi tarifele aferente acestora;

b) nu avantajează în mod direct S.S.I.F. destinatară, acţionarii sau angajaţii acesteia fără să existe beneficii concrete pentru clientul relevant;

c) sunt justificate de acordarea unui beneficiu continuu către clientul relevant în legătură cu un stimulent continuu.

(2) Condiţiile menţionate la alin. (1) lit. a) nu sunt exhaustive şi nu acoperă toate situaţiile, S.S.I.F putând demonstra autorităţii competente şi pe alte baze că oferă un serviciu suplimentar/superior către clientul relevant raportat la stimulentul primit.

(3) Onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare nu sunt considerate acceptabile dacă furnizarea serviciilor relevante către client este influenţată sau distorsionată ca urmare a respectivelor onorarii, comisioane sau beneficii nepecuniare.

Art. 45. - S.S.I.F. are obligaţia de a îndeplini în mod continuu cerinţele stabilite la art. 44, atât timp cât plăteşte sau primeşte onorarii, comisioane sau beneficii nepecuniare.

Art. 46. - S.S.I.F. păstrează dovezi că toate onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare plătite sau primite de S.S.I.F. au scopul de a spori calitatea serviciului relevant către client, şi anume:

a) ţine o evidenţă internă cu toate onorariile, comisioanele şi beneficiile nepecuniare pe care le primeşte de la o parte terţă în legătură cu furnizarea unor servicii de investiţii sau a unor servicii auxiliare; şi

b) consemnează atât modul în care calitatea serviciilor furnizate către clienţii relevanţi este sporită de onorariile, comisioanele şi beneficiile nepecuniare pe care le plăteşte sau le primeşte ori pe care intenţionează să le utilizeze, cât şi măsurile pe care le ia pentru a nu-şi afecta obligaţia de a acţiona cu onestitate, corectitudine şi profesionalism în interesul superior al clientului.

Art. 47. - (1) în legătură cu orice plată sau beneficiu primit de la părţi terţe şi orice plată sau beneficiu plătit acestora, S.S.I.F. comunică clienţilor următoarele informaţii:

a) înainte de furnizarea serviciului de investiţii sau a serviciului auxiliar relevant, S.S.I.F. comunică clientului informaţii cu privire la plata sau beneficiul în cauză, în conformitate cu art. 85 alin. (2) din Legea nr. 126/2018;

b) dacă nu a putut stabili dinainte cuantumul unei plăţi de primit sau de efectuat sau al unui beneficiu de primit sau de plătit, ci, în locul acestui cuantum, a comunicat clientului metoda de calculare a cuantumului respectiv, S.S.I.F. aduce ulterior la cunoştinţa clientului şi cuantumul exact al plăţii sau al beneficiului primit sau plătit; şi

c) atât timp cât primeşte stimulente (continue) în legătură cu serviciile de investiţii furnizate clienţilor relevanţi, S.S.I.F. aduce la cunoştinţa clienţilor, cel puţin o dată pe an şi în mod individual, cuantumul efectiv al plăţilor sau al beneficiilor primite sau plătite.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) şi c), beneficiile nepecuniare minore pot fi descrise în mod generic.

(3) în aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a), alte beneficii nepecuniare primite sau plătite de S.S.I.F. În legătură cu serviciul de investiţii furnizat clientului sunt tarifate şi comunicate separat.

(4) în aplicarea prevederilor alin. (1), S.S.I.F. ţine seama de dispoziţiile privind costurile şi tarifele prevăzute la art. 82 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 126/2018 şi la art. 50 din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare aplicabile firmelor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate.

(5) în situaţia în care într-un canal de distribuţie sunt implicate mai multe S.S.I.F., fiecare S.S.I.F. care furnizează un serviciu de investiţii sau un serviciu auxiliar îşi respectă obligaţiile de a comunica informaţii clienţilor săi.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Stimulentele pentru serviciile independente de consultanţă de investiţii sau serviciile de administrare de portofolii

 

Art. 48. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii independente de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare a portofoliilor restituie clienţilor, de îndată, toate onorariile, comisioanele sau alte beneficii pecuniare plătite sau acordate de părţi terţe sau de persoane care acţionează în numele unor părţi terţe în legătură cu serviciile furnizate respectivului client.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), toate onorariile, comisioanele sau beneficiile pecuniare primite de la părţi terţe în legătură cu furnizarea unor servicii independente de consultanţă de investiţii şi a unor servicii de administrare de portofolii sunt transferate integral clientului.

(3) S.S.I.F. stabileşte şi aplică o politică prin care asigură atribuirea şi transferarea către fiecare client în parte a tuturor onorariilor, comisioanelor sau a altor beneficii pecuniare plătite sau acordate de părţi terţe sau de persoane care acţionează în numele unor părţi terţe în legătură cu furnizarea de servicii independente de consultanţă de investiţii şi de servicii de administrare de portofolii.

(4) S.S.I.F. Îşi informează clienţii cu privire la onorariile, comisioanele sau alte beneficii pecuniare care i-au fost transferate, de exemplu, prin intermediul unor rapoarte periodice de raportare transmise acestora.

Art. 49. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii independente de consultanţă de investiţii sau servicii de administrare de portofolii nu acceptă beneficii nepecuniare dacă acestea nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate beneficii nepecuniare minore acceptabile, în conformitate cu prevederile alin. (2) şi (3).

(2) Următoarele beneficii sunt considerate beneficii nepecuniare minore acceptabile:

a) informaţii sau documentaţii care se referă la un instrument financiar sau la un serviciu de investiţii şi care sunt generice sau personalizate pentru a reflecta circumstanţele unui anumit client;

b) materiale scrise care provin de la o parte terţă şi care sunt comandate şi plătite de un emitent sau de un potenţial emitent pentru a promova o emisiune nouă a societăţii sau în cazul cărora firma terţă este contractată şi plătită de către emitent pentru a elabora în mod continuu astfel de materiale, cu condiţia ca relaţia să fie clar comunicată în materiale şi acestea să fie puse simultan la dispoziţia tuturor S.S.I.F. care doresc să le primească sau publicului larg;

c) participări la conferinţe, seminare şi alte evenimente de formare având ca temă avantajele şi caracteristicile unui anumit instrument financiar sau ale unui serviciu de investiţii;

d) trataţii cu o valoare minimă rezonabilă, cum ar fi alimente şi băuturi în cursul unei întâlniri de afaceri sau al unei conferinţe, al unui seminar sau al altor evenimente de formare menţionate la lit. c); şi

e) alte beneficii nepecuniare minore care au capacitatea de a spori calitatea serviciului furnizat unui client şi care, având în vedere nivelul total al beneficiilor acordate de o entitate sau de un grup de entităţi, nu riscă, prin amploarea şi natura lor, să afecteze obligaţia S.S.I.F. de a acţiona în interesul superior al clientului.

(3) Beneficiile nepecuniare minore acceptabile sunt rezonabile şi proporţionale şi nu riscă, prin amploarea lor, să influenţeze comportamentul S.S.I.F. În vreun mod care să fie în detrimentul intereselor clientului relevant.

(4) Beneficiile nepecuniare minore sunt comunicate înainte de furnizarea serviciilor de investiţii sau serviciilor auxiliare relevante către clienţi.

(5) în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2), beneficiile nepecuniare minore pot fi descrise în mod generic.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Stimulentele care au legătură cu cercetarea

 

Art. 50. - (1) Cercetările puse de către părţi terţe la dispoziţia S.S.I.F. care furnizează clienţilor servicii de administrare de portofolii sau alte servicii de investiţii sau servicii auxiliare nu sunt considerate stimulente dacă sunt primite în schimbul oricăruia dintre elementele următoare:

a) plăţi directe efectuate de S.S.I.F. din resursele sale proprii;

b) plăţi dintr-un cont separat de plăţi de cercetare care este controlat de S.S.I.F., dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii referitoare la operarea contului:

(i) contul de plăţi de cercetare este alimentat cu tariful special de cercetare impus clienţilor;

(ii) ca parte a procesului prin care instituie un cont de plăţi de cercetare şi convin asupra unui tarif de cercetare cu clienţii săi, S.S.I.F. stabileşte şi evaluează cu regularitate un buget de cercetare ca măsură administrativă internă;

(iii) S.S.I.F. răspunde pentru contul de plăţi de cercetare;

(iv) S.S.I.F. evaluează cu regularitate calitatea cercetărilor achiziţionate pe baza unor criterii solide de calitate şi a capacităţii cercetărilor respective de a contribui la decizii de investiţii mai bune.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b), atunci când recurge la un cont de plăţi de cercetare, S.S.I.F. furnizează clienţilor:

a) informaţii cu privire la cuantumul înscris în bugetul de cercetare şi la cuantumul tarifului de cercetare estimate pentru fiecare client, înainte de a furniza clienţilor un serviciu de investiţii;

b) informaţii anuale cu privire la costurile totale suportate de fiecare client pentru cercetările efectuate de părţi terţe.

(3) Dacă S.S.I.F. operează un cont de plăţi de cercetare, acesta are şi obligaţia de a pune la dispoziţie, la cererea clienţilor săi sau a autorităţii competente, în termenul prevăzut în solicitarea autorităţii competente, un rezumat cu furnizorii plătiţi din contul respectiv, cuantumul total plătit acestora într-o perioadă de timp determinată, beneficiile şi serviciile primite de

5.5.1. F. şi o comparaţie dintre cuantumul total cheltuit din cont şi bugetul  stabilit de S.S.I.F. pentru perioada respectiva, consemnând în acest rezumat fiecare restituire sau report, în cazul în care în cont rămân fonduri neutilizate.

Art. 51. - În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (i), tariful special de cercetare trebuie:

a) să se bazeze numai pe un buget de cercetare stabilit de

5.5.1. F. În scopul stabilirii necesarului de cercetări efectuate de părţi terţe în privinţa serviciilor de investiţii oferite clienţilor săi; şi

b) să nu fie legat de volumul şi/sau valoarea tranzacţiilor executate în numele clienţilor.

Art. 52. - Fiecare modalitate practică de colectare a tarifului de cercetare de la client, dacă acest tarif nu este colectat separat, ci împreună cu un comision de tranzacţie, precizează un tarif de cercetare identificabil separat şi respectă pe deplin condiţiile prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. b) şi alin. (2).

Art. 53. - Cuantumul total al tarifelor de cercetare primite nu poate să depăşească bugetul de cercetare.

Art. 54. - (1) S.S.I.F. stabileşte fie în contractul de prestare a activităţii de administrare a portofoliilor încheiat cu clienţii, fie în contractul general de prestare a serviciilor şi activităţilor de investiţii tariful de cercetare al cărui buget a fost stabilit de

5.5.1. F şi frecvenţa cu care tariful special de cercetare va fi dedus din resursele clientului pe parcursul anului.

(2) S.S.I.F. poate majora bugetul de cercetare numai după ce a furnizat clienţilor informaţii clare cu privire la astfel de majorări şi pentru care a obţinut acordul prealabil al clienţilor.

(3) S.S.I.F. dispune de un procedeu prin care, dacă la sfârşitul unei perioade există un excedent în contul de plăţi de cercetare, fondurile respective să fie restituite clientului sau să fie incluse în bugetul de cercetare şi în tariful de cercetare calculat pentru perioada următoare.

Art. 55. - (1) în sensul art. 50 alin, (1) lit. b) pct. (ii), bugetul de cercetare trebuie să fie gestionat exclusiv de S.S.I.F. şi să se bazeze pe o evaluare rezonabilă a necesarului de cercetări efectuate de părţi terţe.

(2) Alocarea bugetului de cercetare pentru achiziţionarea de cercetări efectuate de părţi terţe trebuie să fie controlată cu metode corespunzătoare şi supravegheată de către conducerea superioară, pentru a se asigura că bugetul este gestionat şi utilizat în interesul cel mai bun al clienţilor S.S.I.F.

(3) în aplicarea prevederilor alin. (2), metodele de control trebuie să includă o modalitate clară prin care auditorii societăţii să poată evidenţia în orice moment succesiunea în privinţa plăţilor efectuate către furnizorii de cercetări şi un mecanism de verificare a modului în care au fost calculate sumele plătite prin raportare la criteriile de calitate menţionate la art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iv).

(4) S.S.I.F. nu utilizează bugetul de cercetare şi contul de plăţi de cercetare în scopul de a finanţa cercetări interne.

Art. 56. - În sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iii), S.S.I.F. poate să delege unei părţi terţe administrarea contului de plăţi de cercetare, dacă prin această măsură se facilitează achiziţionarea de cercetări efectuate de părţi terţe şi plăţile către furnizorii de cercetări în numele S.S.I.F.,  fără întârzieri nejustificate, conform instrucţiunilor S.S.I.F.

Art. 57. - (1) în sensul art. 50 alin. (1) lit. b) pct. (iv), S.S.I.F. stabileşte toate elementele necesare în cadrul unei proceduri scrise transmise clienţilor lor.

(2) Prin documentul menţionat la alin. (1), S.S.I.F. stabileşte în ce măsură cercetările achiziţionate prin contul de plăţi de cercetare ar putea fi de folos portofoliilor clienţilor, inclusiv, când este cazul, prin luarea în considerare a strategiilor de investiţii aplicabile diferitelor tipuri de portofolii, şi care este abordarea adoptată de S.S.I.F. pentru a repartiza în mod corect costurile de acest fel între diferitele portofolii ale clienţilor.

Art. 58. - (1) S.S.I.F. care furnizează servicii de executare stabileşte tarife separate pentru aceste servicii, care reflectă numai costurile pentru executarea tranzacţiei.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), orice alt beneficiu sau serviciu furnizat de către aceeaşi S.S.I.F. către firme de investiţii cu sediul în Uniunea Europeană va face obiectul unui tarif care poate fi identificat separat.

(3) Furnizarea de beneficii şi servicii şi taxele aferente nu sunt influenţate şi nici condiţionate de valoarea plăţilor pentru serviciile de executare.

 

CAPITOLUL V

Măsuri de remediere şi sancţiuni

 

Art. 59. - În situaţia în care A.S.F. sau B.N.R., conform domeniului specific de competenţă prevăzut la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 126/2018, constată că cerinţele prezentului regulament nu sunt respectate, poate aplica, pentru fiecare abatere în parte, măsurile şi sancţiunile prevăzute la art. 257 şi 261 din Legea nr. 126/2018.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 60. - La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă:

a) art. 2 alin. (2) lit. o), art. 91-95 şi 103 din Regulamentul nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 121/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 şi 103 bis din 12 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare;

b) orice alte dispoziţii contrare.

Art. 61. - Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi în Buletinul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.

*

Prezentul regulament transpune Directiva delegată (UE) 2017/593 din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 87 din 31 martie 2017.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Leonardo Badea

Mugur Constantin Isărescu

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

pentru aplicarea Ghidului Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II

 

În conformitate cu prevederile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei,

în baza art. 51, art. 81 alin. (2)-(4), art. 277 şi art. 280 din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, având în vedere prevederile capitolului III din Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi al Băncii Naţionale a României nr. 10/4/2018 privind protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare,

în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 6 alin. (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit deliberărilor din şedinţa Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 1.08.2018,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite prezenta normă.

Art. 1. - Autoritatea de Supraveghere Financiară aplică Ghidul Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta normă.

Art. 2. - Entităţile menţionate la art. 1 alin. (1) din Regulamentul Autorităţii de Supraveghere Financiară şi al Băncii Naţionale a României nr. 10/4/2018 privind protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare au obligaţia respectării prevederilor Ghidului Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II, în legătură cu activitatea de producere şi distribuire a produselor de investiţii.

Art. 3. - Nerespectarea prevederilor prezentei norme se sancţionează potrivit dispoziţiilor titlului X din Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare.

Art. 4. - Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 10 zile de la data publicării.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Ovidiu Răzvan Wlassopol

 

Bucureşti, 2 august 2018.

Nr. 14.

 

ANEXĂ

 

GHIDUL

Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) privind cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II

 

Domeniu de aplicare Cui i se aplică?

1. Prezentul ghid se aplică:

- firmelor supuse oricărora dintre următoarele cerinţe:

(i) articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE 1

(MiFID //);

(ii) articolul 16 alineatul (3) din MiFID II:

(iii) articolul 24 alineatele (1) şi (2) din MiFID II;

(iv) articolele 9 şi 10 din Directiva delegată (UE) 2017/593 a Comisiei (Directiva delegată MiFID ii)\

- autorităţilor competente cu supravegherea prudenţială a firmelor menţionate mai sus. 1 2

Ce se aplică?

2. Prezentul ghid se aplică în ceea ce priveşte cerinţele menţionate la punctul 1 din prezentul ghid; în mod special, acesta se referă la producerea sau distribuţia produselor de investiţii.

Când se aplică?

3. Prezentul ghid se aplică de la 3 ianuarie 2018.

I. Scop

4. Scopul prezentului ghid este să ofere mai multă claritate obligaţiilor de guvernanţă a produselor pentru firmele prevăzute la punctul 1.


1 Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE (JO L 173,12.6.2014, p. 349).

2 Directiva delegată (UE) 2017/593 a Comisiei din 7 aprilie 2016 de completare a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte protejarea instrumentelor financiare şi a fondurilor care aparţin clienţilor, obligaţiile de guvernanţă a produsului şi normele aplicabile la acordarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare (JO L 87,31.3.2017, p. 500-517).

 

5. ESMA preconizează că prezentul ghid va promova o mai mare convergenţă în implementarea şi aplicarea cerinţelor MiFID II asupra guvernanţei produselor. Prin respectarea prezentului ghid, ESMA anticipează sporirea corespunzătoare a protecţiei investitorilor. Anexa V cuprinde o serie de exemple ilustrative. Aceste exemple nu fac parte din ghid, ci sunt prevăzute să ajute firmele şi autorităţile competente să înţeleagă modul în care se aplică ghidul.

II. Definiţii

6. În sensul prezentului ghid, se aplică următoarele definiţii:

- „firme” înseamnă firme supuse cerinţelor stipulate la punctul 1 şi cuprind firmele de investiţii [astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din MiFID II], inclusiv instituţiile de credit atunci când prestează servicii şi activităţi de investiţii [în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul (2) din MiFID II], firmele de investiţii şi instituţiile de credit la vânzarea sau consilierea clienţilor în ceea ce priveşte depozitele structurate, societăţile de administrare a OPCVM şi administratorii de fonduri de investiţii alternative (AFIA) [astfel cum sunt definiţi la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Directiva AFIA3] atunci când prestează servicii de investiţii, cum ar fi administrarea de portofolii individuale sau servicii conexe [în sensul articolului 6 alineatul (3) literele (a) Şi (b) din Directiva OPCVM4 şi al articolului 6 alineatul (4) literele (a) şi (b) din Directiva AFIA];

- „produs de investiţii” înseamnă un instrument financiar [în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul (15) din MiFID II] sau un depozit structurat [în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul (43) din MiFID II];

- „producător” înseamnă, ţinând cont de considerentul 15 şi articolul 9 alineatul (1) din Directiva delegată MiFID II, o firmă care produce un produs de investiţii, incluzând crearea, dezvoltarea, emiterea sau conceperea acelui produs, inclusiv la consilierea societăţilor emitente cu privire la lansarea unui nou produs;

- „distribuitor” înseamnă, ţinând cont de considerentul 15 şi articolul 10 alineatul (1) din Directiva delegată MiFID II, o firmă care oferă, recomandă sau vinde un produs şi serviciu de investiţii unui client.

III. Obligaţii de conformare şi de raportare

Statutul ghidului

7. Acest document cuprinde orientări emise în temeiul articolului 16 din Regulamentul ESMA. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul ESMA, autorităţile competente şi participanţii pe pieţele financiare trebuie să depună toate eforturile pentru a respecta ghidul.

8. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să se conformeze, integrându-l în practicile lor de supraveghere, inclusiv atunci când anumite orientări se adresează în primul rând participanţilor pe pieţele financiare.

Cerinţe privind raportarea

9. Autorităţile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să notifice ESMA dacă respectă sau intenţionează să respecte ghidul, precizând motivele nerespectării în cazul în care nu se conformează sau nu intenţionează să se conformeze, în termen de două luni de la data publicării ghidului pe site-ul ESMA în toate limbile oficiale ale UE.

10. Firmele nu au obligaţia de a raporta la ESMA dacă respectă sau nu prezentul ghid.

IV. Ghid privind aplicarea articolului 16 alineatul (3) şi a articolului 24 alineatul (2) din MiFID II

Dispoziţii generale

11. Prezentul ghid trebuie, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) punctul 2 şi cu articolul 10 alineatul (1) punctul 1 din Directiva delegată MiFID II, să se aplice într-un mod adecvat şi proporţionat, având în vedere natura produsului de investiţii, serviciul de investiţii şi piaţa-ţintă a produsului.

12. Atunci când firma acţionează atât ca producător, cât şi ca distribuitor al produselor de investiţii, orientările de mai jos se aplică în funcţie de relevanţă şi câtă vreme firma îndeplineşte toate obligaţiile aplicabile producătorilor şi distribuitorilor.

Ghid pentru producători

Identificarea de către producător a pieţei-ţintă potenţiale: categoriile de luat în considerare

13. Identificarea de către producători a pieţei-ţintă potenţiale nu ar trebui să se facă exclusiv pe baza criteriilor cantitative, ci trebuie să se bazeze şi pe suficiente considerente calitative. Serviciile pentru piaţa de masă în mod special ar putea necesita automatizarea proceselor, iar această automatizare se bazează, de obicei, pe formule sau metodologii algoritmice care prelucrează criterii cantitative pentru produse şi clienţi. Aceste date numerice sunt generate de regulă prin sisteme de punctare (de exemplu, folosind caracteristici ale produselor precum volatilitatea instrumentelor financiare, ratingul emitenţilor etc. sau prin „conversia” datelor faptice în sisteme numerice). În ceea ce priveşte identificarea pieţei-ţintă, firmele trebuie nu numai să se bazeze pe aceste criterii cantitative, ci şi să le pună suficient în balanţă cu considerente calitative,

14. Producătorii trebuie să folosească lista de categorii stipulată în prezentul ghid ca bază pentru identificarea pieţei-ţintă pentru produsele lor de investiţii. Lista categoriilor este cumulativă: la evaluarea pieţei-ţintă, fiecare producător trebuie să folosească fiecare dintre acele categorii. În acest scop, un producător trebuie să analizeze relevanţa fiecărei categorii pentru un anumit produs, apoi să alinieze profunzimea identificării în proporţie cu tipul, natura şi alte caracteristici ale produsului (descrise la punctele 18-24 din ghid).

15. La detalierea/descrierea fiecăreia dintre aceste categorii, producătorii trebuie să ţină cont de relaţia dintre diferitele categorii, deoarece toate contribuie la definirea pieţei-ţintă pentru un produs dat.

16. Producătorii nu trebuie să excludă vreuna dintre cele cinci categorii menţionate mai jos. Dacă, în opinia producătorilor, aceste cinci categorii sunt prea restrictive pentru a identifica o piaţă-ţintă cu sens, pot fi adăugate şi alte categorii. În luarea deciziei dacă să folosească sau nu categorii suplimentare, producătorii pot lua în considerare caracteristicile canalelor de informaţii cu distribuitorii. De exemplu, pentru a facilita schimbul de informaţii cu distribuitorii şi pentru a favoriza o arhitectură deschisă, producătorii pot limita folosirea categoriilor suplimentare la cazuri în care acestea sunt esenţiale pentru a defini o piaţă-ţintă semnificativă pentru produs.

17. Producătorii trebuie să identifice o piaţă-ţintă potenţială5. Deoarece nu au de obicei contact direct cu clientul, în conformitate cu articolul 9 alineatul (9) punctul 2 din Directiva delegată MiFID II, acest lucru înseamnă că identificarea pieţei lor ţintă se poate baza, printre altele, pe cunoştinţele lor teoretice şi pe experienţa lor în legătură cu produsul.


3 Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2003/41/CE şi 2009/65/CE şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 şi (UE) nr. 1.095/2010 (JO L 174,1.7.2011, p. 1-73).

4 Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302,17.11.2009, p. 32).

5 Ase vedea articolul 9 alineatul (9) din Directiva delegată MiFID.

 

18. Producătorii trebuie să folosească următoarea listă de cinci categorii:

a) tipul de clienţi vizaţi de produs: firma trebuie să specifice ce tip de clienţi vizează produsul. Această specificare trebuie să se facă în conformitate cu clasificarea clienţilor conform MiFID II în „client individual”, „client profesional” şi/sau „contrapartidă eligibilă”;

b) cunoştinţe şi experienţă: firma trebuie să specifice cunoştinţele pe care trebuie să le aibă clienţii vizaţi despre elemente precum: tipul de produs în cauză, caracteristicile produsului şi/sau cunoştinţe în domenii înrudite tematic, ce ajută la înţelegerea produsului. De exemplu, pentru produsele structurate cu profiluri de randament complicate, firmele ar putea preciza faptul că investitorii vizaţi trebuie să deţină cunoştinţe despre cum funcţionează acest tip de produs şi despre posibilele rezultate ce pot fi obţinute din produs. În ceea ce priveşte experienţa, firma ar putea descrie cât de multă experienţă practică trebuie să aibă clienţii vizaţi, cu elemente precum: tipul de produs în cauză, caracteristicile relevante ale produsului şi/sau experienţa în domenii înrudite tematic. Firma ar putea preciza, de exemplu, o perioadă de timp în care clienţii să fi fost activi pe pieţele financiare. Cunoştinţele şi experienţa pot depinde una de cealaltă în unele cazuri (adică un investitor cu experienţă limitată sau fără experienţă ar putea fi un client vizat valabil dacă compensează lipsa de experienţă cu cunoştinţe vaste);

c) situaţia financiară cu accent pe capacitatea de a suporta pierderile: firma trebuie să precizeze procentul de pierderi pe care clienţii vizaţi ar trebui să le poată suporta şi să fie dispuşi să le suporte (de exemplu, de la pierderi minore la pierdere totală) şi dacă există obligaţii de plată suplimentare ce ar putea depăşi suma investită (de exemplu, apelurile în marjă). Acest aspect ar putea fi exprimat şi sub forma unei proporţii maxime de active ce trebuie investite;

d) toleranţa la risc şi compatibilitatea profilului de risc/randament al produsului cu piaţa-ţintă; firma trebuie să precizeze atitudinea generală pe care trebuie să o aibă clienţii vizaţi în legătură cu riscurile de investiţie. Atitudinile de bază faţă de risc ar trebui clasificate (de exemplu, „orientată către risc sau speculativă”, „echilibrată”, „conservatoare”) şi să fie descrise cu claritate. Deoarece diferite firme din lanţ au diferite abordări în definirea riscului, firma ar trebui să fie explicită în ceea ce priveşte Criteriile ce trebuie întrunite pentru a clasifica un client în acest fel. Firmele ar trebui să folosească indicatorul de risc prevăzut de Regulamentul PRIIPs sau de Directiva OPCVM, unde este cazul, pentru a îndeplini această cerinţă;

e) obiectivele şi nevoile clienţilor: firma trebuie să specifice obiectivele şi nevoile de investiţii ale clienţilor vizaţi pe care un produs este gândit să le satisfacă, inclusiv obiectivele financiare mai largi ale clienţilor vizaţi sau strategia globală pe care o urmează în plasarea investiţiilor. De exemplu, se poate face trimitere la orizontul de investiţii preconizat (numărul de ani cât investiţia trebuie menţinută). Aceste obiective pot fi „ajustate”, precizând anumite aspecte ale investiţiei şi aşteptările clienţilor vizaţi. Obiectivele şi nevoile particulare ale clienţilor pe care un produs este gândit să le satisfacă pot varia de la cele specifice până la cele generale. De exemplu, un produs poate fi proiectat să întrunească nevoile unei pături sociale de o anumită vârstă, să obţină eficienţă fiscală în funcţie de ţara de rezidenţă fiscală a clienţilor sau să fie conceput cu caracteristici speciale astfel încât să atingă anumite obiective de investiţii cum ar fi „protecţia monedei”, „investiţie ecologică”, „investiţie etic㔠etc., în funcţie de relevanţă.

19. În funcţie de caracteristicile produsului specific, descrierea uneia sau mai multor categorii de mai sus poate duce la identificarea unui grup larg de clienţi vizaţi ce ar putea cuprinde şi un grup mai limitat. De exemplu, dacă un produs 6 este considerat compatibil cu clienţii vizaţi ce deţin cunoştinţe generale şi experienţă relevante, în mod evident va fi compatibil cu un nivel sofisticat de cunoştinţe şi experienţă.

20. Pentru a evita riscul de erori de interpretare şi neînţelegeri, producătorii trebuie să definească cu claritate conceptele şi terminologia folosite atunci când definesc piaţa-ţintă în cele cinci categorii enumerate mai sus.

Identificarea pieţei-ţintă potenţiale: diferenţiere pe baza tipului produsului

21. Identificarea pieţei-ţintă potenţiale trebuie să se facă într-o manieră adecvată şi proporţională, ţinând cont de natura produsului de investiţii. Acest lucru înseamnă că identificarea pieţei-ţintă trebuie să ia în considerare caracteristicile produsului, inclusiv complexitatea sa (inclusiv structura costurilor şi cheltuielilor), profilul de risc/randament sau lichiditate său caracterul său inovator.

22. Prin urmare, pentru produse mai complicate, cum ar fi produsele structurate cu profiluri de randament complicate, piaţa-ţintă trebuie identificată mai detaliat. Pentru produse mai simple, mai obişnuite, este foarte probabil ca piaţa-ţintă să fie identificată mai puţin detaliatź:

- Pentru unele tipuri de produse de investiţii, producătorul poate identifica categoriile de pieţe-ţintă menţionate mai sus, la care se face referire la punctul 18, în urma unei abordări obişnuite pentru instrumente financiare de un singur tip cu caracteristici ale produsului suficient de comparabile (de exemplu, datorită unui criteriu de referinţă extern sau deoarece aparţin unui segment de bursă cu anumite cerinţe).

- în funcţie de produsul de investiţie, descrierea uneia sau mai multora dintre categoriile menţionate mai sus poate fi mai generală. Cu cât un produs este mai simplu, cu atât mai puţin detaliată poate fi o categorie.

23. Totuşi, în toate situaţiile, piaţa-ţintă trebuie identificată la un nivel suficient de granular pentru a evita includerea oricăror grupuri de investitori cu ale căror nevoi, caracteristici şi obiective produsul nu este compatibil.

24. Pentru produse la comandă sau personalizate, piaţa-ţintă a produsului va fi de obicei clientul care a comandat produsul, cu excepţia cazului în care se prevede şi distribuţia produsului către alţi clienţi.

Corelarea dintre strategia de distribuţie a producătorului şi definiţia dată de acesta pieţei-ţintă

25. Conform articolului 16 alineatul (3) din MiFID II, producătorul se va asigura că strategia sa de distribuţie respectă ţinta identificată şi, conform articolului 24 alineatul (2) din MiFID II, producătorul trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că produsul financiar este distribuit pe piaţa-ţintă identificată. Producătorul trebuie să îşi definească strategia de distribuţie astfel încât această strategie să favorizeze vânzarea fiecărui produs pe piaţa-ţintă a acestui produs. Aceasta include ideea că, atunci când producătorul poate alege distribuitorii produselor sale, producătorul face toate eforturile pentru a selecta distribuitorii al căror tip de clienţi şi servicii oferite este compatibil cu piaţa-ţintă a produsului.

26. În definirea strategiei de distribuţie, un producător trebuie să determine cantitatea de informaţii despre clienţi necesară distribuitorului pentru a evalua corect piaţa-ţintă pentru produsul său. Prin urmare, producătorul trebuie să propună tipul de servicii de investiţii prin care clienţii vizaţi trebuie sau pot să achiziţioneze instrumentul financiar. Dacă produsul este considerat potrivit pentru o vânzare fără consiliere, firma ar putea preciza şi canalul de achiziţie preferat.

Ghid pentru distribuitori

Sincronizarea şi relaţia evaluării pieţei-ţintă a distribuitorului cu alte procese de guvernanţă a produselor

27. Identificarea pieţei-ţintă a distribuitorului (adică piaţa-ţint㠄efectiv㔠pentru produsul respectiv) trebuie realizată ca parte a procesului decizional general referitor la gama de servicii şi produse pe care distribuitorul urmează să le distribuie. Aşadar, identificarea pieţei-ţintă elective trebuie să aibă loc într-un stadiu incipient, când politicile comerciale şi strategiile de distribuţie ale firmei sunt definite de organul de administrare şi ex-ante (adică înainte de a începe activitatea zilnică).


6 A se vedea considerentul 19 din Directiva delegată MiFID II.

 

28. În mod special, distribuitorii trebuie să îşi asume responsabilitatea de a asigura, încă de la  început, corespondenţa generală a produselor ce urmează a fi oferite şi a serviciilor aferente ce vor fi prestate cu nevoile, caracteristicile şi obiectivele clienţilor vizaţi.

29. Procesul decizional referitor la universul de servicii şi produse în combinaţie cu procesul de identificare a pieţei-ţintă trebuie să influenţeze direct modul în care este condusă activitatea zilnică a firmei, deoarece alegerile organului de conducere sunt implementate în întreg lanţul decizional şi ierarhia firmei. Acele procese vor avea împreună un impact direct asupra compatibilităţii produselor şi serviciilor oferite şi vor influenţa toate celelalte procese relevante legate de serviciile furnizate, în special definiţia obiectivelor de bugetare şi politicile de remunerare a personalului.

30. Firmele trebuie să se axeze în special pe serviciile de investiţii prin care produsele vor fi oferite pieţelor lor-ţintă. În acest context, ESMA preconizează că natura produselor este corect luată în considerare, acordând o atenţie specială acelor produse caracterizate de complexitate/risc sau de alte trăsături relevante (cum ar fi, de exemplu, lipsa de lichiditate şi inovaţie).7 De exemplu, dacă un distribuitor deţine informaţii detaliate cu privire la anumiţi clienţi (de exemplu, printr-o relaţie existentă cu aceştia pentru furnizarea de consultanţă în investiţii), acesta ar putea hotărî că, ţinând cont de profilul deosebit de risc/randament, interesul acestui grup de clienţi ar fi servit cel mai bine dacă serviciile de executare ar fi excluse pentru aceştia. În mod similar, distribuitorul ar putea hotărî că anumite produse noncomplexe ce ar putea fi oferite în regimul de executare exclusivă vor fi oferite numai în conformitate cu cerinţele de pertinenţă sau adecvare, astfel încât să acorde un grad mai mare de protecţie clienţilor.

31. În mod specific, distribuitorii ar trebui să hotărască anume care produse vor fi recomandate (şi prin prestarea serviciului de administrare de portofolii) sau oferite sau comercializate activ anumitor grupe de clienţi (caracterizate prin trăsături comune din punctul de vedere al cunoştinţelor, experienţei, situaţiei financiare etc.). De asemenea, distribuitorii ar trebui să hotărască anume care produse vor fi puse la dispoziţia clienţilor (existenţi sau viitori) la propria iniţiativă, prin servicii de executare fără promovare activă, având în vedere că în astfel de situaţii nivelul de informaţii disponibile despre client poate fi foarte limitat.

32. În orice caz, dacă pe baza tuturor informaţiilor şi datelor care s-ar putea afla la dispoziţia distribuitorilor şi care ar putea fi colectate prin intermediul serviciilor de investiţii sau conexe sau din alte surse, inclusiv informaţiile obţinute de la producători, distribuitorul este de părere că un anumit produs nu va fi niciodată compatibil cu nevoile şi caracteristicile clienţilor săi existenţi sau viitori, acesta ar trebui să se abţină de la a include produsul în sortimentul său de produse (adică produsele ce vor fi oferite, cui vor fi oferite şi prin prestarea căror servicii de investiţii).

Relaţia dintre cerinţele de guvernanţă a produselor şi evaluarea adecvării sau pertinenţei

33. Obligaţia distribuitorului de a identifica piaţa-ţintă efectivă şi de a se asigura că un produs este distribuit în conformitate cu piaţa-ţintă efectivă nu este substituită de o evaluare a adecvării sau pertinenţei şi trebuie îndeplinită suplimentar faţă de şi înainte de o astfel de evaluare. În mod special, identificarea, pentru un produs dat, a pieţei sale ţintă şi a strategiei de distribuţie aferente trebuie să asigure faptul că produsul ajunge la acel tip de clienţi pentru ale căror nevoi, caracteristici şi obiective a fost conceput, în loc să ajungă la un alt grup de clienţi cu care produsul ar putea să nu fie compatibil.

Identificarea de către distribuitor a pieţei-ţintă: categoriile de luat în considerare

34. Distribuitorii trebuie să folosească aceeaşi listă de categorii ca cea folosită de producători (vezi punctul 18) ca bază pentru definirea pieţei-ţintă pentru produsele lor. Totuşi, distribuitorii trebuie să definească piaţa-ţintă la un nivel mai concret şi trebuie să ia în considerare tipul de clienţi cărora le prestează servicii de investiţii, natura produselor de investiţii şi tipul serviciilor de investiţii pe care le prestează.

35. Deoarece producătorul trebuie să specifice piaţa-ţintă potenţială pe baza cunoştinţelor sale teoretice şi a experienţei sale cu un produs similar, acesta va determina piaţa-ţintă a produsului fără cunoştinţe specifice ale clienţilor individuali. Prin urmare, evaluarea producătorului va fi realizată cu o perspectivă mai generală asupra gradului de compatibilitate a caracteristicilor/naturii unui produs pentru anumite tipuri de investitori, pe baza cunoştinţelor acestora privind pieţele financiare şi a experienţei lor trecute cu produse similare. Astfel, se introduce o serie de limite la nivel mai abstract.

36. Distribuitorul, pe de altă parte, trebuie să specifice piaţa-ţintă efectivă, ţinând cont de limitele pieţei-ţintă potenţiale stabilite de producător. Distribuitorii trebuie să îşi întemeieze piaţa-ţintă pe informaţii şi cunoştinţe despre propriul lor client şi pe informaţiile primite de la producător (dacă există) sau pe informaţii ce au fost obţinute de distribuitorul însuşi prin cercetare documentară (în special în cazurile în care distribuitorul este o firmă nouă ce nu are încă suficiente informaţii efective despre propriii clienţi). Distribuitorii trebuie să folosească evaluarea mai generală a pieţei-ţintă a producătorului împreună cu informaţiile existente despre clienţii lor sau viitorii clienţi pentru a identifica propria lor piaţa-ţintă pentru un produs, mai exact grupul de clienţi cărora le vor oferi efectiv produsul prin prestarea serviciilor lor.

37. În acest scop, distribuitorii vor face o analiză detaliată a caracteristicilor bazei lor de clienţi, adică a clienţilor existenţi şi a clienţilor viitori (de exemplu, un distribuitor poate avea clienţi cu depozite bancare cărora intenţionează să le ofere servicii de investiţii). Distribuitorii trebuie să folosească orice informaţii şi date considerate rezonabil necesare şi disponibile în acest scop ce s-ar putea afla la dispoziţia distribuitorilor şi colectate prin servicii de investiţii sau conexe. În plus, aceştia ar putea folosi orice informaţii şi date considerate rezonabil necesare şi disponibile ce s-ar putea afla la dispoziţia distribuitorilor şi colectate prin alte surse decât prin prestarea de servicii de investiţii sau conexe.

38. La rafinarea pieţei-ţintă a producătorului, distribuitorul nu trebuie să se abată de la deciziile fundamentale adoptate la acest nivel. Totuşi, distribuitorii nu se pot baza pur şi simplu pe piaţa-ţintă a producătorului fără să ia în considerare cât de potrivită ar fi piaţa-ţintă stabilită de producător pentru baza lor de clienţi. În acest scop, distribuitorii trebuie să implementeze şi să menţină un proces dedicat, ce trebuie realizat în toate situaţiile. Acest proces se supune proporţionalităţii, adică analiza minuţioasă şi - dacă este necesar - rafinarea pieţei-ţintă a producătorilor de către distribuitor trebuie să fie mai intense pentru produsele mai complexe şi ar putea fi mai puţin intense în cazul produselor mai simple, mai obişnuite. Dacă, în urma procesului, distribuitorul ajunge la concluzia că piaţa-ţintă a producătorului nu necesită rafinare, distribuitorul poate folosi piaţa-ţintă a producătorului ca atare.


7 Acest lucru este în acord cu considerentul 18 din Directiva delegată MiFID II, care clarifică: „în lumina cerinţelor stipulate în Directiva 2014/65/UE şi în interesul protecţiei investitorilor, normele de guvernanţă a produselor ar trebui să se aplice tuturor produselor vândute pe pieţele primare şi secundare, indiferent de tipul de produs sau de serviciu furnizat şi indiferent de cerinţele aplicabile la punctul de vânzare. Aceste norme pot fi aplicate însă proporţional, în funcţie de complexitatea produsului şi de gradul în care pot fi obţinute informaţii publice, ţinându-se cont de natura instrumentului, a serviciului de investiţii şi a pieţei-ţintă. Preporţionalitatea înseamnă că aceste norme ar putea fi relativ simple pentru anumite produse simple distribuite exclusiv în vederea executării, dacă respectivele produse corespund nevoilor şi caracteristicilor pieţei de masă cu amănuntul”.

 

39. De obicei, evaluarea pieţei-ţintă a distribuitorului va avea loc după ce producătorul i-a comunicat acestuia piaţa sa ţintă. Totuşi, este posibil ca producătorul şi distribuitorul să poată defini atât piaţa-ţintă a producătorului, cât şi piaţa-ţintă a distribuitorului, inclusiv orice proces de analiză şi rafinare, în acelaşi timp. Acest lucru ar putea avea loc, de exemplu, în cazul în care producătorul şi distribuitorul dezvoltă împreună un standard comun al pieţei-ţintă pentru produsele pe care le schimbă între ei în mod uzual. Atât producătorul, cât şi distribuitorul rămân responsabili pentru obligaţiile lor de a identifica o piaţă-ţintă astfel cum este descrisă în MiFID II şi în Directiva delegată MiFID II şi precizată mai detaliat în prezentul ghid pentru identificarea unei pieţe-ţintă. Un producător mai trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că produsele sunt distribuite pe piaţa-ţintă identificată, iar un distribuitor trebuie să se asigure că produsele sunt oferite sau recomandate numai atunci când acest lucru este în interesul clienţilor.

40. Atunci când distribuitorii îşi definesc sortimentul de produse, aceştia trebuie să acorde o atenţie deosebită situaţiilor în care ar putea să nu fie capabili să facă o evaluare detaliată a pieţei-ţintă pe baza tipului de servicii pe care le prestează (în special servicii de executare în baza testului de pertinenţă sau a regimului de executare exclusivă). Acest lucru este deosebit de important pentru produse caracterizate prin trăsături de complexitate/risc (sau alte trăsături relevante cum ar fi lipsa lichidităţii sau inovaţia), precum şi pentru situaţii în care ar putea exista conflicte de interese majore (cum ar fi în legătură cu produsele eliberate de firma însăşi sau de alte entităţi din cadrul grupului). În aceste situaţii este extrem de important ca distribuitorii să ia suficient în considerare toate informaţiile relevante furnizate de producătorul produsului, atât în ceea ce priveşte piaţa-ţintă, cât şi strategia de distribuţie.

Identificarea pieţei-ţintă: diferenţiere pe baza tipului produsului distribuit

41. Identificarea evaluării pieţei-ţintă de către distribuitor trebuie să se facă şi într-un mod adecvat şi proporţional, ţinând cont de natura produsului de investiţii, conform descrierii de la punctele 21-24.

42. În cazul în care producătorul a identificat o piaţă-ţintă pentru produse mai simple, mai obişnuite, identificarea pieţei-ţintă a distribuitorului nu trebuie neapărat să ducă la o rafinare a pieţei-ţintă a producătorului.

Identificarea şi evaluarea pieţei-ţintă de către distribuitor: interacţiunea cu serviciile de investiţii

43. Aşa cum am menţionat mai sus, distribuitorii âu sarcina de a identifica şi evalua circumstanţele şi nevoile grupului de clienţi cărora le vor oferi efectiv sau recomanda un produs, astfel încât să asigure compatibilitatea dintre produsul respectiv şi clienţii vizaţi respectivi. Obligaţia trebuie să se aplice proporţional, depinzând nu numai de natura produsului (vezi punctul 41 de mai sus), ci şi de tipul serviciilor de investiţii pe care le prestează firma.

44. În această privinţă trebuie menţionat că, pe de o parte, evaluarea ex-ante a pieţei-ţintă efective este influenţată de serviciile prestate din moment ce poate fi realizată mai mult sau mai puţin amănunţit, în funcţie de nivelul de informaţii disponibile despre client, care, la rândul său, depinde de tipul de servicii prestate şi de normele de conduită anexate la furnizarea lor (în mod special, consultanţa în investiţii şi administrarea de

portofolii permit dobândirea unui set mai larg de informaţii privind clienţii, comparativ cu celelalte servicii). Pe de altă parte, evaluarea pieţei-ţintă influenţează decizia privind tipul de servicii ce urmează a fi prestate în legătură cu natura produsului şi cu circumstanţele şi nevoile clienţilor vizaţi identificaţi, având în vedere că nivelul de protecţie a investitorilor variază pentru diferite servicii de investiţii, în funcţie de regulile care se aplică la punctul de vânzare. În mod special, serviciile de consultanţă în investiţii şi de administrare de portofolii permit un grad mâi mare de protecţie a investitorilor comparativ cu alte servicii prestate în regimul de pertinenţă sau în cel de executare exclusivă.

45. Prin urmare, se preconizează că atunci când distribuitorii îşi definesc sortimentul de produse, aceştia acordă o atenţie deosebită situaţiilor în care ar putea să nu fie capabili să facă o evaluare detaliată a pieţei-ţintă pe baza tipului de servicii pe care le prestează. În mod special, atunci când distribuitorii prestează numai servicii de executare cu evaluarea pertinenţei (de exemplu, printr-o platformă de brokeraj), aceştia trebuie să ia în considerare faptul că de obicei vor putea face o evaluare a pieţei-ţintă efective, care este limitată numai la cunoştinţele şi experienţa categoriilor de clienţi [vezi punctul 18 litera b)]; în cazul în care prestează numai servicii de executare în regimul de executare exclusivă, nici măcar evaluarea cunoştinţelor şi experienţei clienţilor nu va fi de obicei posibilă8. În acest sens, firmele trebuie să acorde o atenţie deosebită strategiei de distribuţie sugerate de producător (vezi punctele 26 şi 49-51).

46. Acest lucru este în mod deosebit relevant pentru produsele caracterizate prin trăsături de complexitate/risc (sau alte trăsături relevante, cum ar fi, de exemplu, inovaţia), precum şi pentru situaţii în care ar putea exista conflicte de interese majore (cum ar fi în legătură cu produse emise de entităţi din cadrul grupului firmei sau când distribuitorii primesc stimulente de la terţe părţi), ţinând cont şi de nivelul limitat de protecţie acordat clienţilor la punctul de vânzare prin testul de pertinentă (sau fără nicio protecţie, în caz de executare exclusivă). În aceste situaţii este extrem de important ca distribuitorii să ia suficient în considerare toate informaţiile relevante furnizate de producătorul produsului, atât în ceea ce priveşte piaţa-ţintă potenţială, cât şi strategia de distribuţie. De exemplu, în cazul în care piaţa-ţintă a producătorului descrie un produs cu caracteristici speciale ce necesită nu numai cunoştinţe detaliate şi experienţă din partea clientului, dar şi o situaţie financiară specifică, precum şi obiective/nevoi specifice, distribuitorul poate hotărî să adopte o abordare prudentă, neincluzându-l în sortimentul său de produse (chiar dacă firma s-ar afla în situaţia de a evalua ex-ante compatibilitatea produsului respectiv cu baza sa de clienţi în ceea ce priveşte cunoştinţele şi experienţa).

47. Mai mult decât atât, ţinând cont de faptul că protecţia clientului scade atunci când informaţiile disponibile nu sunt suficiente pentru a asigura o evaluare completă a pieţei-ţintă, distribuitorii pot hotărî şi să le permită clienţilor să funcţioneze fără consultanţă după ce au fost avertizaţi că firma nu se află în situaţia de a le evalua compatibilitatea deplină cu produsele respective.

48. Dimpotrivă, dacă distribuitorii intenţionează să abordeze în orice fel clienţii sau viitorii clienţi pentru a recomanda sau comercializa activ un produs sau iau în considerare acel produs pentru asigurarea administrării de portofolii, atunci ar trebui întotdeauna făcută o evaluare detaliată a pieţei-ţintă.

Strategia de distribuţie a distribuitorului

49. Distribuitorul trebuie să ia în considerare strategia de distribuţie identificată de producător şi să o analizeze cu o atitudine critică. Totuşi, în cele din urmă, inclusiv atunci când un producător nu este o entitate care nu se supune MiFID II şi, de aceea, nu este obligată să identifice o strategie de distribuţie, distribuitorul trebuie să îşi definească propria sa strategie de distribuţie în lumina informaţiilor legate de baza sa de clienţi şi de tipul de servicii prestate.


8 Aşa cum am explicat mai sus (vezi punctul 36), pentru definirea pieţei-ţintă, pe lângă informaţiile colectate prin servicii de investiţii sau conexa, distribuitorii ar putea folosi şi alte informaţii şi date considerate rezonabil necesare care s-ar putea afla la dispoziţia lor şi ar putea fi colectate prin alte surse. Aşadar, chiar şi firmele care nu prestează decât servicii de investiţii în regim de pertinenţă sau executare exclusivă s-ar putea afla în postura de a face o evaluare mai detaliată a pieţei-ţintă.

 

50. În mod special, când ia în suficientă considerare strategia de distribuţie sugerată a producătorului, distribuitorul ar putea hotărî să adopte o abordare mai prudentă, prestând servicii de investiţii ce permit un nivel mai înalt de protecţie investitorilor, cum ar fi consultanţa în investiţii. De exemplu, dacă producătorul consideră că trăsăturile unui anumit produs sunt compatibile cu o strategie de distribuţie prin servicii fără consultanţă, distribuitorul mai poate hotărî că trăsăturile clienţilor săi existenţi sau viitori (de exemplu, cunoştinţe foarte limitate şi zero experienţă în investiţii cu acel tip de produs, situaţie financiară instabilă şi obiective pe termen foarte scurt) sunt de aşa natură încât consultanţa în investiţii ar fi alegerea cea mai potrivită pentru a se asigura de interesele lor superioare.

51. Dimpotrivă, distribuitorul ar putea hotărî, în anumite circumstanţe, să adopte o abordare mai puţin prudentă în legătură cu strategia de distribuţie definită de producător. De exemplu, dacă producătorul consideră că un anumit produs, datorită caracteristicilor sale specifice, trebuie oferit prin consultanţă în investiţii, distribuitorul ar putea încă să facă produsul disponibil prin servicii de executare destinate unui anumit segment de clienţi. În aceste situaţii, ESMA preconizează Că distribuitorul va face acest lucru numai după o analiză detaliată a caracteristicilor produselor şi a clienţilor vizaţi. Mai mult decât atât, această decizie trebuie raportată producătorului ca parte a obligaţiei distribuitorului de a pune la dispoziţia producătorului informaţii despre vânzări, astfel încât producătorul să poată lua în considerare procesul de guvernantă a produselor sale şi la selectarea distribuitorilor potriviţi (conform descrierii de la punctele 21 şi 22).

Administrarea de portofolii, abordarea la nivel de portofoliu, acoperire a riscurilor şi diversificare

52. Când oferă consiliere de investiţii adoptând o abordare la nivel de portofoliu şi administrare de portofoliu clientului, distribuitorul poate folosi produse în vederea diversificării şi acoperirii riscurilor. În acest context, produsele pot fi vândute în afara pieţei-ţintă de produs, dacă portofoliul ca întreg sau combinaţia dintre un instrument financiar şi acoperirea sa este potrivită pentru client.

53. Identificarea unei pieţe-ţintă de către distribuitor nu aduce atingere evaluării adecvării. Acest lucru înseamnă că, în anumite cazuri, pot apărea abateri permise între identificarea pieţei-ţintă şi eligibilitatea individuală a clientului dacă recomandarea sau vânzarea produsului îndeplineşte cerinţele de adecvare stabilite cu privire la portofoliu, precum şi toate celelalte cerinţe legale aplicabile (inclusiv pe cele referitoare la divulgarea, identificarea şi gestionarea conflictelor de interese, remuneraţie şi stimulente).

54. Distribuitorul nu are obligaţia de a raporta vânzările în afara pieţei-ţintă pozitive către producător dacă aceste vânzări sunt făcute în scop de diversificare şi acoperire a riscurilor şi dacă aceste vânzări sunt în continuare potrivite, având în vedere portofoliul total al clientului sau riscul acoperit.

55. Vânzările de produse pe piaţa-ţintă negativă trebuie întotdeauna raportate producătorului şi divulgate clientului, chiar dacă aceste vânzări sunt efectuate în scop de diversificare sau acoperire a riscurilor. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt făcute în scop de diversificare, vânzările de pe piaţa-ţintă negativă trebuie să fie ocazionale (vezi şi punctele 67-74).

Analiza regulată de către producător şi distribuitor pentru a evalua dacă produsele şi serviciile ajung pe piaţa-ţintă

56. Articolul 16 alineatul (3) din MiFID II şi articolele 9 şi 10 din Directiva delegată MiFID II prevăd că producătorii şi distribuitorii trebuie să analizeze cu regularitate produsele pentru a evalua dacă produsul continuă să respecte nevoile, caracteristicile şi obiectivele pieţei-ţintă identificate şi dacă strategia de distribuţie proiectată rămâne adecvată.

57. Producătorii trebuie să nu piardă din vedere, în mod proporţionat, informaţiile de care au nevoie pentru a-şi efectua analiza şi modul în care să culeagă aceste informaţii. În conformitate cu considerentul 20 din Directiva delegată MiFID II, informaţiile relevante ar putea include, de exemplu, informaţii despre canalele de distribuţie utilizate, proporţia vânzărilor făcute în afara pieţei-ţintă, informaţii rezumative privind tipurile de clienţi, un rezumat al tuturor plângerilor primite şi sugestiilor făcute de producător unui eşantion de clienţi pentru a vedea reacţia. Aceste informaţii pot fi sub formă agregată şi nu trebuie să fie de tipul instrument-cu-instrument sau vânzare-cu-vânzare.

58. Pentru a sprijini analizele făcute de către producătorii MiFID, distribuitorii trebuie să le furnizeze acestora informaţii legate de vânzări şi, unde este cazul, orice alte informaţii relevante ce pot fi rezultatul analizei periodice proprii a distribuitorului. Mai mult decât atât, distribuitorii trebuie să ia în considerare datele şi informaţiile ce ar putea sugera că au identificat greşit piaţa-ţintă pentru un anumit produs sau serviciu sau că produsul sau serviciul respectiv nu mai întruneşte circumstanţele pieţei-ţintă identificate, cum ar fi în cazul în care produsul devine lipsit de lichiditate sau foarte volatil din cauza modificărilor de pe piaţă. Orice astfel de informaţii se supun principiului proporţionalităţii şi pot fi, în general, sub formă agregată şi nu trebuie în general să fie de tipul instrument-cu-instrument sau vânzare-cu-vânzare. Totuşi, informaţiile specifice instrumentului trebuie furnizate în cazuri cu relevanţă deosebită pentru anumite instrumente individuale (de exemplu, dacă distribuitorul ajunge la concluzia că o piaţă-ţintă pentru un anumit ^produs a fost greşit determinată).

59. În legătură cu raportarea informaţiilor legate de vânzări în afara pieţei-ţintă a producătorului, distribuitorii trebuie să fie capabili să raporteze orice decizii pe care le-au luat pentru a vinde în afara pieţei-ţintă sau pentru a extinde strategia de distribuţie recomandată de producător şi informaţiile legate de vânzările efectuate în afara pieţei-ţintă (inclusiv vânzările de pe piaţa-ţintă negativă), ţinând cont de excepţiile stipulate la punctul 54.

Distribuţia produselor produse de entităţi care nu se supun cerinţelor de guvernanţă a produselor MiFID II

60. Este de aşteptat ca firmele care distribuie produse ce nu au fost produse de entităţi care se supun cerinţelor de guvernanţă a produselor MiFID II să asigure dilîgenţa cuvenită necesară pentru a asigura un nivel adecvat al serviciilor şi securităţii pentru clienţii lor, comparativ cu o situaţie în care produsul a fost conceput în conformitate cu cerinţele de guvernantă a produselor MiFID II.

61. În cazul în care un produs nu a fost conceput în conformitate cu cerinţele de guvernanţă a produselor MiFID II (de exemplu, în cazul produselor de Investiţii emise de entităţi care nu se supun cerinţelor de guvernanţă a produselor MiFID II), acest lucru poate afecta procesul de culegere a informaţiilor sau identificarea pieţei-ţintă:

- definirea pieţei-ţintă: distribuitorul va determina piaţa-ţintă şi când piaţa-ţintă nu este definită de producătorź (vezi punctul 34). Aşadar, chiar şi în cazul în care firma nu primeşte o descriere a pieţei-ţintă de la producător sau informaţii legate de procesul de aprobare a produsului, trebuie să îşi defineasc㠄propria” piaţă-ţintă. Acest lucru trebuie făcut într-un mod adecvat şi proporţionat (vezi punctul 21);


9 A se vedea articolul 10 alineatul (1) din Directiva delegată MiFID II.

 

- procesul de culegere a informaţiilor: distribuitorii vor lua toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că nivelul de informaţii despre produs obţinute de la producător este la un standard fiabil şi adecvat, pentru a se asigura că produsele vor fi distribuite în conformitate cu caracteristicile, obiectivele şi nevoile pieţei-ţintă 10. În cazul în care nu toate informaţiile relevante sunt accesibile publicului (de exemplu, prin PRIIPs 11 KID sau un prospect), măsurile rezonabile trebuie să cuprindă încheierea unui contract cu producătorul sau reprezentantul său pentru a obţine toate informaţiile relevante care îi permit distribuitorului să facă evaluarea propriei sale pieţe-ţintă. Informaţiile accesibile publicului pot fi acceptate numai dacă sunt clare, fiabile şi puse la dispoziţie pentru a respecta cerinţele de reglementare^. De exemplu, informaţiile divulgate în conformitate cu cerinţele din Directiva privind prospectul, Directiva privind transparenţa, Directiva OPCVM, Directiva AFIA sau cerinţele echivalente din ţări terţe sunt acceptabile.

62. Obligaţia menţionată la punctul 61 este relevantă pentru produsele vândute pe pieţele primare şi secundare şi se va aplica în mod proporţionat, în funcţie de gradul în care sunt disponibile informaţiile puse la dispoziţia publicului şi de complexitatea produsului 13 Astfel, informaţiile despre produse mai simple, mai obişnuite, cum ar fi acţiunile ordinare, nu vor avea nevoie în mod obişnuit de un contract cu producătorul, însă pot fi extrase din multiplele surse de informaţii publicate în scop de reglementare pentru aceste produse.

63. În cazul în care distribuitorul nu se află în situaţia de a obţine în orice mod suficiente informaţii despre produsele produse de entităţi care nu se supun cerinţelor de guvernanţă a produselor MiFID II, firma ar fi incapabilă să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de MiFID II şi, prin urmare, ar trebui să nu le includă în sortimentul său de produse.

Aplicarea cerinţelor de guvernanţă a produselor asupra distribuţiei produselor ce au fost produse înainte de data punerii în aplicare a MiFID II

64. Produsele produse şi distribuite înainte de 3 ianuarie 2018 nu trebuie să intre sub incidenţa cerinţelor de guvernanţă a produselor definite de MiFID II.

65. Produsele care au fost produse înainte de 3 ianuarie 2018, dar care sunt distribuite investitorilor după data de 3 ianuarie 2018 ar trebui să intre sub incidenţa cerinţelor de guvernanţă a produselor aplicabile distribuitorilor, mai ales cerinţei de identificare a unei pieţe-ţintă pentru orice produs financiar. În această situaţie, distribuitorul trebuie să procedeze ca şi cum producătorul ar fi o entitate ce nu se supune cerinţelor de guvernanţă a produselor MiFID II. Atunci când piaţa-ţintă a fost identificată de producător (în mod voluntar/pe baza contractelor comerciale cu distribuitorii) în acord cu prezentul ghid, distribuitorul, după ce a analizat-o în mod critic, ar putea să se bazeze pe această identificare a pieţei-ţintă.

66. Totuşi, o piaţă-ţintă ar trebui alocată de producător acestor produse cel mai târziu după următorul ciclu al procesului de analiză a produselor realizat în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din MiFID II după data de 3 ianuarie 2018. Apoi distribuitorul va trebui să ia în considerare această piaţă-ţintă în propriul său proces de analiză.

Ghid referitor la probleme aplicabile atât producătorilor, cât şi distribuitorilor

Identificarea pieţei-ţint㠄negative” şi a vânzărilor în afara pieţei-ţintă pozitive

67. Firma trebuie să analizeze dacă produsul ar fi incompatibil cu anumiţi clienţi vizaţi (piaţa-ţint㠄negativă”). În acest scop, firma trebuie să aplice aceleaşi categorii şi principii cu cele menţionate mai sus la punctele 13-20 şi 34-40. Conform abordării adoptate în vederea identificării pieţei-ţint㠄pozitive”, producătorul, care nu are o relaţie directă cu clienţii finali, va putea identifica piaţa-ţintă negativă la nivel teoretic, adică dintr-o perspectivă mai generală asupra modului în care caracteristicile unui produs dat nu ar fi compatibile cu anumite grupuri de investitori; distribuitorul, luând în considerare piaţa-ţintă negativă mai generală a producătorului, precum şi informaţiile legate de propria bază de clienţi, va fi în situaţia de a identifica mai concret grupul de clienţi cărora nu ar trebui să le distribuie respectivul produs. În plus, distribuitorul mai trebuie şi să identifice orice grupuri de clienţi pentru ale căror nevoi, caracteristici şi obiective un serviciu legat de distribuţia unui anumit produs nu ar fi compatibil.

68. Unele dintre caracteristicile pieţei-ţintă folosite în evaluarea de către producători şi distribuitori a pieţei-ţintă pozitive vor duce automat la caracteristici opuse pentru investitorii cu care produsul nu este compatibil (de exemplu, dacă un produs este creat cu obiectivul investiţional „speculaţie”, va fi în acelaşi timp nepotrivit pentru obiective „cu risc scăzut”), în acest caz, o firmă ar putea defini piaţa-ţintă negativă declarând că produsul sau serviciul este incompatibil pentru orice client din afara pieţei-ţintă pozitive.

69. Din nou, este important să se ia în considerare principiul proporţionalităţii. La evaluarea unei pieţe-ţintă negative potenţiale, numărul şi gradul de detaliere al factorilor şi criteriilor vor depinde de natura, în special de complexitatea produsului sau de profilul de risc/randament al produsului (adică un produs simplu este probabil să aibă un grup mai mic de investitori posibili pentru care să fie compatibil, în timp ce grupul de clienţi pentru care instrumentul financiar nu este compatibil ar putea li mare pentru un produs mai complex).

70. Ar putea exista situaţii în care produsele să poată, în anumite cazuri şi dacă toate cerinţele au fost întrunite (inclusiv cele legate de divulgare, adecvare şi pertinenţă, identificarea şi gestionarea conflictelor de interese), să fie vândute în afara pieţei-ţintă pozitive. Totuşi, aceste exemple ar trebui justificate de starea de fapt a fiecărui caz în parte, motivul abaterii ar trebui documentat în mod dar şi, acolo unde se prevede, inclus în raportul de adecvare.

71. Deoarece piaţa-ţintă negativă reprezintă un indiciu explicit al clienţilor pentru ale căror nevoi, caracteristici şi obiective produsul nu este compatibil şi cărora produsul nu ar trebui să le fie distribuit, vânzarea către investitorii din cadrul acestui grup ar trebui să fie un caz excepţional, justificarea pentru abatere ar trebui să fie prin urmare semnificativă şi se preconizează în general că va fi mai fundamentată decât justificarea unei vânzări în afara pieţei-ţintă pozitive.

72. De exemplu, vânzarea de produse în afara pieţei-ţintă ar putea avea loc ca urmare a unor vânzări realizate fără consultanţă (adică atunci când clienţii abordează o firmă pentru a cumpăra un anumit produs fără nicio promovare activă din partea firmei şi fără a fi fost influenţaţi în vreun fel de firma respectivă), când firma nu deţine toate informaţiile necesare pentru a realiza o evaluare amănunţită pentru a vedea dacă clientul se încadrează în piaţa-ţintă, lucru care ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul platformelor de executare ce funcţionează numai în regimul adecvării. Se preconizează că, în contextul acordurilor de guvernanţă a produselor, firmele vor analiza situaţii ex-ante precum cea descrisă şi vor lua o decizie responsabila privind modul în care urmează să le abordeze în cazul în care vor avea loc şi că angajaţii care iau contact cu clienţii vor fi informaţi despre abordarea stabilită la nivelul organului de conducere, astfel încât aceştia să o poată respecta. De asemenea, firmele ar trebui să ia în considerare natura produselor incluse în gama celor pe care intenţionează să le ofere clienţilor (de exemplu, din punctul de vedere al complexităţii/riscului) şi existenţa oricăror conflicte de interese cu clienţii (cum ar fi în cazul autoplasării), precum şi modelul lor de afaceri. Unele firme ar putea, de exemplu, să ia în considerare posibilitatea de a nu le permite clienţilor să tranzacţioneze dacă se încadrează în piaţa-ţintă negativă, permiţându-le în schimb altor clienţi să tranzacţioneze cu un produs financiar aflat în zona „gri”, adică între piaţa-ţintă pozitivă şi cea negativă.


10 A se vedea articolul 10 alineatul (2) punctul 3 din Directiva delegată MiFID II.

11 Regulamentul (UE) nr. 1.286/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informaţii esenţiale referitoare la produsele de investiţii individuale structurate şi bazate pe asigurări (JO 352,9.12.2014, p. 1-23).

12 A se vedea articolul 10 alineatul (2) din Directiva delegată MiFID II.

13 A se vedea articolul 10 alineatul (2) punctul 3 din Directiva delegată MiFID II.

14 A se vedea articolul 9 alineatul (9) şi articolul 10 alineatul (2) din Directiva delegată MiFID II.

 

73. Este important faptul că, dacă distribuitorul află, de exemplu, prin analiza plângerilor clienţilor sau din alte surse şi date, că vânzarea unui anumit produs în afara pieţei-ţintă identificate ex-ante s-a transformat într-un fenomen de amploare (de exemplu, ca număr de clienţi implicaţi), aceste informaţii vor fi luate în suficientă con şi de rare în cadrul analizei sale periodice a produselor şi serviciilor conexe oferite. În aceste cazuri, distribuitorul vă putea, de exemplu, să ajungă la concluzia că piaţa-ţintă identificată iniţial nu a fost corectă şi că trebuie analizată sau că strategia de distribuţie aferentă nu a fost adecvată pentru produs şi trebuie reconsiderată.

74. Abaterile de la piaţa-ţintă (în afara celei pozitive sau în cadrul celei negative) ce pot fi relevante pentru procesul de guvernanţă a produselor ce ţine de producător (în special produsele recurente) trebuie raportate producătorului ţinând cont de excepţiile menţionate la punctul 54.

Aplicarea cerinţelor pieţei-ţintă în cazul firmelor active pe pieţele de gros (şi anume care au clienţi profesionali şi contrapartide eligibile)

Clienţii profesionali şi contrapartidele eligibile ca o componentă a lanţului de intermediere

75. Cerinţele stipulate la articolul 16 alineatul (3) din MiFID II se aplică indiferent de natura clientului (individual, profesional sau contrapartidă eligibilă). În acelaşi timp, articolul 16 alineatul (3) şi articolul 24 alineatul (2) din MiFID II precizează că cei ce trebuie vizaţi vor fi „clienţii finali”. Acest lucru înseamnă că o firmă nu are nevoie să specifice o piaţă-ţintă pentru alte firme (clienţi profesionali şi contrapartide eligibile) în lanţul de intermediere, ci mai degrabă trebuie să conceapă piaţa-ţintă având în minte clientul final (adică clientul final în lanţul de intermediere). Tipul specific de client final vizat trebuie precizat în categoria tipului de client la care se face referire la punctul 18 litera a).

76. În cazul în care un client profesional sau o contrapartidă eligibilă cumpără un produs cu intenţia de a-l vinde mai departe altor clienţi, având aşadar rol de legătură în lanţul de intermediere, aceştia nu ar trebui consideraţi a fi „clienţi finali”.

77. În acest caz, clientul profesional (sau contrapartida eligibilă) ar acţiona ca distribuitor şi, prin urmare, ar trebui să respecte cerinţele de guvernanţă a produselor aplicabile distribuitorilor.

7â. De exemplu, dacă o firmă vinde un produs unei contrapartide eligibile care cumpără produsul cu intenţia de a-l distribui pe scară mai largă clienţilor profesionali sau clienţilor individuali, contrapartida eligibilă trebuie să reevalueze piaţa-ţintă în conformitate cu obligaţiile sale ca distribuitor. În cazul în care contrapartida eligibilă face apoi modificări asupra produsului înainte de distribuirea lui mai departe, acest lucru ar putea cel mai probabil să însemne că trebuie să respecte prevederile de guvernanţă a produselor pentru producători, dar şi pe cele pentru distribuitori.

Clienţii profesionali şi contrapartidele eligibile ca clienţi finali.

79. 6adrul MiFID de clasificare a clienţilor calibrează protecţiile de conduită profesională în funcţie de nevoile fiecărei

categorii de clienţi (mai exact clienţi individuali, clienţi profesionali şi contrapartide eligibile). Într-un context de piaţă de gros (care cuprinde numai clienţi profesionali şi contrapartide eligibile), MiFID permite emiterea anumitor ipoteze despre cunoştinţele şi experienţa clienţilor cu privire la înţelegerea riscurilor investiţionale.

80. MiFID II le impune firmelor să se asigure că produsele pe care le produc şi/sau distribuie sunt concepute pentru a întruni nevoile unei pieţe-ţintă identificate de clienţi finali din categoria de clienţi respectivă15! Ca atare, când evaluează piaţa-ţintă adecvată pentru un anumit produs, firmele trebuie să ia în considerare categoria de clienţi adecvată şi dacă le permite să focă vreo ipoteză cu privire la cunoştinţele şi experienţa clienţilor finali.

Pentru clienţii profesionali ca clienţi finali

81. Firmele au dreptul să presupună că clienţii profesionali deţin cunoştinţele şi experienţa necesară pentru a înţelege riscurile ataşate produselor sau serviciilor pentru care au fost clasificaţi că client profesional16. Totuşi, MiFID nu face nicio distincţie între clienţii profesionali în sine şi clienţii profesionali electivi - cu condiţia ca clienţii din ultimă categorie să nu fie prezumaţi a deţine cunoştinţe şi experienţă comparabile cu clienţii profesionali în sine.

82. Prin urmare, atunci când efectuează identificarea pieţei lor ţintă, firmele ar trebui să ia în considerare diferenţele de cunoştinţe presupuse între clienţii individuali şi cei profesionali şi, în cadrul categoriei clienţilor profesionali, între clienţii profesionali electivi şi clienţii profesionali în sine17. De exemplu, contrastul în abordare trebuie să ţină cont de diferenţele la nivelul profilurilor de cunoştinţe şi experienţă ale acestor categorii diferite de clienţi.

83. Este posibil ca anumite produse (de exemplu, cele care sunt potrivite pentru distribuţie pe pieţele de masă cu amănuntul) să aibă o piaţă-ţintă definită mai larg, ce ar putea include atât clienţii individuali, cât şi clienţii profesionali. Aceste produse, de exemplu unităţi sau acţiuni la un fond OPCVM obişnuit, ar putea, în mod implicit, să fie privite ca având o piaţă-ţintă ce cuprinde clienţi profesionali. Totuşi, câteva alte produse, în special produse care au profiluri de risc complexe, vor avea o piaţă-ţintă definită mai limitat. De exemplu, piaţa-ţintă pentru o obligaţiune convertibilă contingenţă ar putea fi compusă numai din clienţi profesionali în sine sau clienţi profesionali electivi care probabil ar înţelege complexitatea asociată acestor produse.

Pentru contrapartide eligibile ca clienţi finali

84. Cadrul de reglementare MiFID recunoaşte contrapartidele eligibile ca fiind cea mai sofisticată clasă de investitori şi participanţi la piaţa de capital, prin urmare eliminând multe dintre protecţiile de conduită profesională în ceea ce îi priveşte pe aceşti clienţi. Totuşi, MiFID II urmăreşte să crească protecţiile acordate clienţilor nonindividuali, extinzând anumite informaţii şi cerinţe de raportare şi în relaţiile firmelor cu contrapartide eligibile. Deşi firmele nu sunt obligate să aplice cerinţele de la articolul 24 [cil excepţia alineatelor (4) şi (5)] din MiFID II atunci când încheie tranzacţii cu contrapartide eligibile [articolul 30 alineatul (1)din MiFID SI], acestea vor avea nevoie în continuare să se asigure că acţioneaz㠄cinstit, echitabil şi profesional” şi să comunice într-un mod „echitabil, clar şi neînşelător” în relaţiile lor cu contrapartide eligibile. Mai mult decât atât, cerinţele stipulate la articolul 16 alineatul (3) din MiFID II se aplică indiferent de natura clientului (individual, profesional sau contrapartide eligibile).

85. În cazul în care piaţa-ţintă a clienţilor finali este constituită exclusiv din contrapartide eligibile, este foarte probabil ca evaluarea generală să fie mai puţin amănunţită. Cel mai probabil contrapartidele eligibile au o înţelegere detaliată a mediului de piaţă, a viabilităţii comerciale şi a altor factori-cheie şi riscuri asociate unei anumite decizii de investiţie.


15 A se vedea articolul 16 alineatul (3) punctul 3 şi articolul 24 alineatul (2) din MiFID II.

16 A se vedea anexa II la MiFID II.

17 A se vedea punctul 2 al secţiunii 11.1 din anexa II la MiFID II.