MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 721         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 21 august 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 338 din 22 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

251. - Decizie privind constatarea încetării de drept a raportului de serviciu al domnului Constantin Adrian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

252. - Decizie privind încetarea, la cerere, a exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Andi Nodiţ a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.855. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Procedurii de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ A ACTIVITĂŢII DE AUDIT STATUTAR

 

87. - Ordin pentru aprobarea Normelor privind autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 338

din 22 mai 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 83/180/2016/a 1.1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.220D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 728 din 29 octombrie 2015 şi nr. 308 din 9 mai 2017. Mai arată că, potrivit noului Cod de procedură penală, inculpatul are un acces aproape nelimitat la dosarul de urmărire penală, iar avocatul acestuia are dreptul de a participa la actele efectuate de către organele de urmărire penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 83/180/2016/a1.1, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Daniel Eugen Muha cu ocazia soluţionării unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, întrucât procurorul apreciază că urmărirea penală este completă şi emite rechizitoriul, prin care dispune trimiterea în judecată, fără a prezenta inculpatului materialul de urmărire penală, aşa cum prevedea art. 257 din Codul de procedură penală din 1968. Arată că textul de lege criticat dă naştere la abuzuri din partea organelor de urmărire penală, întrucât procurorul poate reţine caracterul complet al urmăririi numai în temeiul probelor pe care, în mod unilateral şi subiectiv, le-a considerat utile cauzei, fără a încunoştinţa inculpatul de faptul că a fost finalizată urmărirea penală şi fără a oferi acestuia posibilitatea formulării unor cereri de administrare de noi probe.

6. Tribunalul Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile art. 327 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, arată că „sesizarea instanţei, fără existenţa unei minime obligaţii procedurale din partea organului de urmărire penală de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului a priori întocmirii rechizitoriului, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil în accepţiunea naţională a acestuia, al cărui standard, în mod paradoxal, în Codul de procedură penală din 1968, era net superior celui actual”. Consideră că dispariţia instituţiei prezentării materialului de urmărire penală - de către organul de cercetare penală, respectiv de către procuror (art. 250 şi art. 257 din Codul de procedură penală din 1968) - reprezintă un regres în asigurarea dreptului la un proces echitabil conform standardului intern, chiar dacă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, posibilitatea consultării în orice moment a dosarului de urmărire penală de către acuzat - drept prevăzut, de altfel, de dispoziţiile art. 83 lit. b) din noul Cod de procedură penală - este suficientă pentru a fi respectat standardul Curţii de la Strasbourg în materia dreptului la un proces echitabil, drept statuat de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Legiuitorul naţional a ales, din motive prezentate în expunerea de motive a proiectului noului cod, să transforme o obligaţie procedurală a organului de cercetare/urmărire penală într-un drept procesual al suspectului/inculpatului. În opinia judecătorului de cameră preliminară, nu se poate pune însă semnul egal între obligaţia procedurală care ar fi trebuit să incumbe organului de urmărire penală de a prezenta materialul de urmărire penală la finalizarea acesteia şi dreptul procesual prevăzut de dispoziţiile art. 83 lit. b) din noul Cod de procedură penală. Apreciază că textul de lege criticat este constituţional doar în măsura în care „este interpretat că implică o obligaţie procedurală de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului înainte de terminarea urmăririi penale şi de sesizarea judecătorului de cameră preliminară prin rechizitoriu”.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit prevederilor art. 78 şi ale art. 83 lit. b) din Codul de procedură penală, atât suspectul, cât şi inculpatul au „dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii”. Alături de celelalte drepturi procesuale, acest drept i se aduce la cunoştinţă suspectului/inculpatului înainte de prima sa audiere şi i se comunică şi în scris, sub semnătură [art. 108 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală]. Conţinutul şi condiţiile de exercitare a acestui drept sunt expres prevăzute de dispoziţiile art. 94 din Codul de procedura penală. Astfel, consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii [alin. (2)]. Dreptul de a solicita consultarea dosarului se exercită în următoarele condiţii: pe tot parcursul procesului penal, fără a putea fi restrâns în mod abuziv [alin. (1)]; în cursul urmăririi penale, procurorul, respectiv organul de cercetare penală (dacă i-a fost delegat de procuror acest drept) stabileşte, într-un termen rezonabil, data şi durata consultării [alin. (3)]; consultarea dosarului poate fi restricţionată, motivat, doar de procuror şi numai dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale, iar după punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 1b zile [alin. (4)]; suspectul şi inculpatul au obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care au luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului [alin. (5)]; inculpatul are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi [alin. (7)]. Pe lângă consacrarea expresă a dreptului la consultarea dosarului, pentru a garanta suspectului şi inculpatului dreptul la apărare, legiuitorul a prevăzut în sarcina organelor judiciare [art. 90 lit. b) raportat la art. 91 alin. (1) din Codul de procedură penală] obligaţia de a asigura asistenţă juridică prin desemnarea unui apărător din oficiu ori de câte ori apreciază că suspectul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea. Întrucât încălcarea dispoziţiilor privitoare la asistenţa juridică obligatorie atrage sancţiunea nulităţii absolute [art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală], iar nerespectarea prevederilor referitoare la consultarea dosarului constituie motiv de nulitate relativă [art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală], rezultă că legiuitorul nu s-a limitat la consacrarea acestor drepturi procesuale, ci a şi garantat respectarea lor de către organele judiciare, prin instituirea sancţiunii nulităţii actelor îndeplinite cu nesocotirea drepturilor în cauză. Aşadar, având în vedere prevederile legale mai sus menţionate, în situaţia expusă de autorul excepţiei, judecătorul de cameră preliminară, chemat să verifice legalitatea actelor de urmărire penală, va putea să dispună anularea lor dacă va constata că, deşi se impunea asistenţa juridică obligatorie, aceasta nu a fost asigurată de procuror sau că organul de urmărire penală nu i-a adus la cunoştinţă suspectului/inculpatului dreptul de a consulta dosarul ori i-a refuzat, în mod abuziv, exercitarea acestui drept. În fine, apreciază că suspectul şi inculpatul beneficiază de acces liber la justiţie şi se bucură nu doar de recunoaşterea, ci şi de garantarea dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil.

9. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul de vedere în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 84D/2016, în sensul că dispoziţiile art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Precizează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul: a) emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal f.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 2\ alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 şi ale art. 24 din Constituţie - invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare.

15. Astfel, prin Decizia nr. 30$ din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 august 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut că, având în vedere întreg cadrul normativ al procesului penal stabilit prin noul Cod de procedură penală, dispoziţiile art. 327 lit. a) din acest cod - care reprezintă norme de procedură a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa exclusivă a legiuitorului - nu aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare. În acest sens, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu împiedică inculpatul să ia cunoştinţă de întregul probatoriu pe care se sprijină acuzaţia şi să solicite administrarea de noi probe în apărarea sa, având în vedere atât garanţiile privind accesul inculpatului la dosarul de urmărire penală, cât şi posibilitatea inculpatului de a contesta - în procedura de cameră preliminară - legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, iar-în faza de judecată - temeinicia acestora, precum şi posibilitatea inculpatului de a solicita administrarea de probe, indiferent dacă au fost sau nu administrate în faza de urmărire penală (paragraful 28).

16. Curtea reţine că dispoziţiile art. 327 din Codul de procedură penală, care cuprind reglementări cu privire la rezolvarea cauzelor de către procuror, îşi găsesc corespondent - într-o anumită măsură - în prevederile art. 262 din Codul de procedură penală din 1968. Prin Decizia nr. 82 din 18 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, reţinând că prerogativele încredinţate procurorului de către legiuitor, privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmăririi penale, reprezintă o expresie a roiului Ministerului Public stabilit de prevederile art. 131 din Constituţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că, potrivit Legii fundamentale, Ministerul Public este o parte componentă a autorităţii judecătoreşti, şi nu a puterii executive sau a administraţiei publice şi că, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să caute, să administreze şi să aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluţionare a cauzei. Analizând pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 262 din Codul de procedură penală din 1968 a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare, Curtea a constatat că nu se poate susţine că acestea aduc atingere art. 24 din Legea fundamentală, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, iar, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit prevederilor art. 278 şi ale art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz.

17. Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 327 lit. a) din noul Cod de procedură penală, care vizează rezolvarea cauzelor de către procuror şi sesizarea instanţei de judecată, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1 >-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, pe motiv că procurorul apreciază că urmărirea penală este completă şi emite rechizitoriul, prin care dispune trimiterea în judecată, fără a prezenta inculpatului materialul de urmărire penală, aşa cum prevedea art. 257 din Codul de procedură penală din 1§68.

18. Astfel, Curtea observă că, prin Decizia nr. 728 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 decembrie 2015, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321-323 din Codul de procedură penală - care reglementează terminarea urmăririi penale -, întrucât procedura instituită asigură respectarea principiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, având în vedere garanţiile care o însoţesc cu privire la accesul suspectului şi inculpatului la dosarul de urmărire penală. Curtea a reţinut cil textele de lege menţionate stabilesc procedura privind înaintarea de către organul de cercetare penală a dosarului referitor la inculpat şi verificarea de către procuror a lucrărilor urmăririi penale, acesta din urmă având posibilitatea ca - în situaţia în care constată că urmărirea penală nu este completă sau nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale - să restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii acesteia sau să trimită cauza la alt organ de cercetare penală. Curtea a constatat că, aşa cum s-a arătat în doctrină, terminarea urmăririi penale potrivit aprecierii organului de cercetare penală are un caracter prezumtiv, întrucât nu pune efectiv capăt fazei de urmărire penală. Procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acţiunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea altei soluţii, acest moment fiind cel care fixează terminarea efectivă a urmăririi penale. De altfel, chiar şi terminarea efectivă a urmăririi penale care se hotărăşte de procuror are caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat, Prin urmare, de îndată ce urmărirea penală este terminată, respectiv atunci când organul de cercetare consideră că sunt suficiente probe pentru a se dispune trimiterea în judecată - situaţie în care este obligatorie punerea în mişcare a acţiunii penale - clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat. Organul de cercetare penală nu este obligat să procedeze la o nouă ascultare a inculpatului înainte de a formula propunerea de trimitere în judecată. După întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, organul de cercetare se dezînvesteşte de cauză şi o înaintează procurorului, existând, însă, posibilitatea să fie reînvestit cu cercetarea dacă procurorul îi restituie dosarul pentru completarea sau refacerea urmăririi penale, în cazul în care procurorul a efectuat personal urmărirea penală, acesta nu va întocmi referat cu privire la terminarea cercetării, însă, în rechizitoriu sau în ordonanţa pe care o va emite la momentul terminării efective a urmăririi penale, va face menţiunea cu privire la toate datele proprii acestui act (paragrafele 13 şi 14).

19. Prin Decizia nr. 728 din 29 octombrie 2015, citată anterior, Curtea a constatat că noul Cod de procedură penală nu mai stabileşte în sarcina organului de urmărire penală obligaţia prezentării materialului de urmărire penală, fără a se aduce, în acest mod, vreo atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare - consacrate de prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie -, având în vedere garanţiile acordate suspectului, respectiv inculpatului în cursul urmăririi penale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 78 şi art. 83 lit. a1)-e) din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul, are dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii, dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu, dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, suspectul, respectiv inculpatul are dreptul de a consulta dosarul de urmărire penală, de a formula plângeri, cereri şi memorii, de a propune probe în această fază, cu posibilitatea formulării de plângeri, potrivit dispoziţiilor art. 336-339 din Codul de procedură penală, împotriva modului de soluţionare a cererilor sale. Totodată, la asigurarea apărării efective a suspectului sau a inculpatului în faza de urmărire penală contribuie, în viziunea noului cod, şi reglementarea dreptului general al avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea actelor de urmărire, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 92 din Codul de procedură penală. Alin. (1) al aceluiaşi art. 92 permite doar două excepţii de la această regulă, şi anume, pe de o parte, situaţia în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV al Codului de procedură penală, iar, pe de altă parte, percheziţia corporală sau a vehiculelor în cazul infracţiunilor flagrante. Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 89 din Codul de procedură penală, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest drept. Asistenţa juridică este asigurată atunci când cel puţin unul dintre avocaţi este prezent. Dispoziţiile art. 90 şi ale art. 91 din acelaşi cod stabilesc cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului, respectiv obligaţia organului judiciar de a lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. Potrivit prevederilor art. 94 din Codul de procedură penală, suspectul, respectiv inculpatul sau avocatul acestuia, are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informaţii din dosar, precum şi de a obţine fotocopii pe cheltuiala suspectului sau inculpatului, în cursul urmăririi penale, procurorul stabileşte data şi durata consultării într-un termen rezonabil, putând restricţiona motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfăşurări a urmăririi penale, După punerea în mişcare a acţiunii penale, restricţionarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile. În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricţionat dreptul de a consulta declaraţiile suspectului sau inculpatului pe care îl asistă ori îl reprezintă. În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. De asemenea, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a formula plângere potrivit dispoziţiilor art. 336-339 din Codul de procedură penală (paragrafele 15-17).

20. De asemenea, prin Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 6 februarie 2018, Curtea a reamintit că faza procesuală a camerei preliminare are principala menire de a pregăti cauza în vederea exercitării funcţiei de judecată, astfel încât instanţei de judecată îi rămâne să dezlege doar aspectele de fond ale acuzaţiei, examenul de legalitate a rechizitoriului şi a materialului de urmărire penală realizându-se de către judecătorul de cameră preliminară. Or, în condiţiile în care dispoziţiile art. 342 din Codul de procedură penală, care reglementează obiectul camerei preliminare, se referă, printre altele, la „legalitatea administrării probelor”. Curtea a reţinut că fac obiect al verificării în procedura camerei preliminare toate actele de urmărire penală prin care s-au administrat probele pe care se bazează acuzaţia, pentru a se asigura, în acest fel, garanţia de legalitate, independenţă şi imparţialitate. Curtea a reţinut, totodată, că verificarea legalităţii, inclusiv a loialităţii - componentă intrinsecă a legalităţii -, administrării probelor de către organele de urmărire penală implică controlul realizat de judecătorul de camera preliminară cu privire la modul/condiţiile de obţinere şi folosire/administrare a probelor. Judecătorul de cameră preliminară este competent a analiza, din oficiu sau la cerere, probele şi actele, prin prisma respectării dispoziţiilor legale, nelegalităţile constatate urmând a fi sancţionate în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege. Or, având în vedere acest obiect al procedurii de cameră preliminară, Curtea a subliniat că judecătorul de cameră preliminară trebuie să realizeze o verificare minuţioasă, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului prin care aceasta a fost administrată. Pe cale de consecinţă, Curtea a reţinut că verificarea legalităţii şi loialităţii demersului judiciar din faza de urmărire penală privind administrarea probelor exclude o cercetare judecătorească formală (paragraful 24).

21. Cu referire la probele obţinute în mod nelegal, Curtea a statuat, în Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, că o probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei. Or, nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Aceasta deoarece nulităţile, aşa cum sunt ele reglementate de dispoziţiile art. 280-282 din Codul de procedură penală, privesc doar actele procedurale şi procesuale, adică mijloacele de probă şi procedeele probatorii, şi nicidecum probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt. Prin urmare, este firească aplicarea regimului nulităţilor, conform prevederilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, doar actelor prin care s-a dispus sau s-a autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat aceasta. Doar aceste acte pot fi lovite de nulitate absolută sau relativă, aceasta din urmă presupunând o încălcare a drepturilor unui participant la procesul penal, ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin excluderea probei astfel obţinute din procesul penal. Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale alin. (3) al aceluiaşi text legal, ceea ce înseamnă că probele obţinute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi folosite în procesul penai în condiţiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă. Cele două alineate nu reglementează instituţii diferite, ci presupun întotdeauna aplicarea regimului nulităţilor în materia probaţiunii, aşa cum este acesta reglementat de prevederile art. 280-282 din Codul de procedură penală, iar rezultatul nulităţii actelor, respectiv a mijloacelor de probă şi a procedeelor probatorii, determină imposibilitatea folosirii probelor în proces (paragrafele 21 şi 22). În acelaşi sens este şi Decizia nr. 784 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2016, paragrafele 37 şi 38.

22. Din această perspectivă, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 840 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, că limitarea În timp a momentului până la care pot fi invocate nulităţile relative corespunde noii structuri a procesului penal, caracterizată prin introducerea de către legiuitor în cadrul acestuia, prin dispoziţiile art. 342-348 din Codul de procedură penală, a etapei camerei preliminare. Aceasta este o etapă distinctă de etapa judecăţii În fond a cauzei şi, totodată, obligatorie în cazul emiterii rechizitoriului prin care se dispune trimiterea în judecată a unei persoane. Competenţa realizării etapei procesuale a camerei preliminare este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care este un organ judiciar de sine stătător, distinct de instanţa de judecată, potrivit prevederilor art. 30 lit. d) din Codul de procedură penală, a cărui competenţă constă atât într-o verificare-filtru a actelor procedurale efectuate până în această etapă a procesului penal, cât şi în luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale, fie prin soluţii de netrimitere în judecată, fie prin soluţii de trimitere în judecată, dar fără începerea judecăţii (paragraful 22).

23. Aşadar, verificarea legalităţii probelor, realizată de judecătorul de cameră preliminară, priveşte conformarea activităţii de probaţiune anterior efectuată de organele de cercetare penală (a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a procedeelor probatorii utilizate) cu principiile legalităţii probelor, respectiv al loialităţii administrării probelor, în condiţiile în care ipotezele reglementate în dispoziţiile art. 101 din Codul de procedură penală constituie aspecte de nelegalitate a obţinerii probelor. Constatarea - în camera preliminară - â încălcării prescripţiilor procedurale de administrare a probelor, respectiv constatarea obţinerii probelor prin utilizarea unor metode nelegale - la cererea părţilor şi a persoanei vătămate, respectiv din oficiu - atrage aplicarea, de către judecătorul de cameră preliminară, a sancţiunii excluderii acestora, în condiţiile în care sancţionarea acestor nelegalităţi procedurale protejează legalitatea procesului penal, consfinţită, ca principiu, în prevederile art. 2 din Codul de procedură penală. Astfel cum Curtea a statuat în deciziile nr. 383 din 27 mai 2015 şi nr. 784 din 17 noiembrie 2015, precitate, în materia probaţiunii întotdeauna se aplică regimul nulităţilor, excluderea probelor de către judecătorul de cameră preliminară fiind condiţionată de constatarea nulităţii actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea probei ori prin care aceasta a fost administrată în cursul urmăririi penale, în cazul nulităţilor relative - ce constituie regula în această materie - fiind necesară şi dovedirea existenţei unei vătămări a drepturilor părţilor care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

24. În concluzie, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus citată reiese că dispoziţiile art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală nu împiedică inculpatul să ia cunoştinţă de întregul probatoriu pe care se sprijină acuzaţia şi să solicite administrarea de noi probe în apărarea sa, având în vedere că inculpatul are, pe de o parte, acces la dosarul de urmărire penală, iar, pe de altă parte, posibilitatea de a contesta, în procedura de cameră preliminară, legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, respectiv, în faza de judecată, temeinicia acestora, precum şi posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe.

25, Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Eugen Muha în Dosarul nr. 83/180/2016/a1.1 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 327 lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind constatarea încetării de drept a raportului de serviciu al domnului Constantin Adrian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin. (1) lit. b) şi art. 98 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Se constată încetarea de drept, la data de 19 august 2018,

a raportului de serviciu al domnului Constantin Adrian, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 21 august 2018.

Nr. 251.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea, la cerere, a exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Andi Nodiţ a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul

 

Având în vedere cererea domnului Andi Nodiţ, înregistrată la Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul cu nr. 10.271/MRP din 2.08.2018,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 19 alin, (1) lit. b), art. 89 alin, (21) şi art. 92 alin, (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii încetează, la cerere, exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare, de către domnul Andi Nodiţ a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general adjunct al Ministerului pentru Relaţia cu Parlamentul.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 21 august 2018.

Nr. 252.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea Procedurii de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate

 

În temeiul art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. IV alin. (4)-(6) şi alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare,

având în vedere Avizul conform al Ministerului Finanţelor Publice comunicat prin Adresa nr. 771.188 din 19.07.2018,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aproba Procedura de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate, prevăzuta în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă modelul Deciziei de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi organele fiscale centrale din subordinea acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I..

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Ionuţ Mişa

 

Bucureşti, 26 iulie 2018.

Nr. 1.855.

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURĂ

de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate

 

1. Prezenta procedură se aplică persoanelor fizice care, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă, datorează impozit pe venit stabilit pentru anul 2018 în temeiul Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Pentru* anularea obligaţiilor fiscale reprezentând impozit pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate, compartimentul cu atribuţii de evidenţă pe plătitori, denumit în continuare compartiment de specialitate, verifică în evidenţa fiscală sumele individualizate în deciziile de plăţi anticipate comunicate contribuabililor, care fac obiectul anulării.

2.1. În situaţia în care obligaţiile Fiscale prevăzute la pct. 2 au fost stinse, compartimentul de specialitate va reanaliza evidenţa fiscală şi va reface stingerile astfel încât obiectul anulării să îl reprezinte obligaţiile fiscale individualizate în deciziile de plăţi anticipate pentru impozitul pe venit stabilit pentru anul 2018. Compartimentul de specialitate procedează la întocmirea unui referat de aprobare a anulării obligaţiilor fiscale şi emiterea Deciziei de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate.

2.2. În situaţia în care obligaţiile fiscale prevăzute la pct. 2 nu au fost stinse, compartimentul de specialitate întocmeşte un referat de aprobare a anulării obligaţiilor fiscale şi emite Decizia de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate.

3. Decizia de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate se întocmeşte de către compartimentul de specialitate în două exemplare, se avizează de şeful compartimentului şi se aprobă de conducătorul unităţii fiscale.

4. Decizia prevăzută la pct. 3 se comunică de către organul fiscal central competent contribuabilului, potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, iar un exemplar se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

5. În cazul în care, anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, au fost emise, dar nu au fost comunicate decizii de impunere prin care s-au stabilit plăţi anticipate de impozit pe venit, compartimentul de specialitate procedează la întocmirea unui referat motivat şi a Borderoului de adăugare/scădere a obligaţiilor fiscale, care stau la baza scăderii din evidenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozitul pe venitul stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate. Aceste documente se avizează de şeful compartimentului de specialitate şi se aprobă de conducătorul unităţii fiscale.

6. Pentru obligaţiile fiscale scăzute din evidenţa fiscală conform pct. 5, compartimentul de specialitate nu emite Decizia de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plăţi anticipate.

7. În cazul în care obligaţiile fiscale prevăzute la pct. 2, care au fost anulate potrivit prezentei proceduri, au fost stinse, contribuabilii pot solicita restituirea acestora, prin depunerea unei cereri la organul fiscal central competent, prevederile art. 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, fiind aplicabile în mod corespunzător. Modelul cererii de restituire este prevăzut în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 63/2011 privind aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanţelor fiscale, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.454/2016 pentru aprobarea Procedurii de executare silită în cazul debitorilor care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Cererea de restituire prevăzută la pct. 7 se depune la organul fiscal central competent, în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, şi se soluţionează de compartimentul cu atribuţii de compensare/restituire în termenul prevăzut la art. 77 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

9. După primirea cererii de restituire, compartimentul cu atribuţii de compensare/restituire procedează la verificarea existenţei deciziei de plăţi anticipate prin care a fost stabilit impozitul care face obiectul restituirii, precum şi cuantumul sumelor încasate de unitatea Trezoreriei Statului care deserveşte organul fiscal central competent în administrarea creanţelor fiscale ale contribuabilului.

10. În vederea restituirii sumei cuvenite contribuabilului, compartimentul prevăzut la pct. 9 procedează la verificarea datelor din evidenţa analitică pe plătitori sub aspectul existenţei unor eventuale obligaţii de plată neachitate, înregistrate de către contribuabil, şi aplică în mod corespunzător dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1 899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.

11. După verificarea prevăzută la pct. 10, compartimentul cu atribuţii de compensare/restituire constată şi operează eventualele compensări cu obligaţiile fiscale restante ale contribuabilului şi întocmeşte în două exemplare următoarele documente ale căror modele sunt prevăzute în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 63/2017, cu modificările şi completările ulterioare:

a) Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale;

b) Nota privind restituirea/rambursarea unor sume;

c) Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget.

12. Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale şi/sau Nota privind restituirea/rambursarea unor sume se avizează de către şeful compartimentului prevăzut la pct. 9 şi de şeful compartimentului cu atribuţii de compensare/restituire şi se aprobă de conducătorul organului fiscal.

13. După aprobarea actelor administrativ-fiscale prevăzute la pct. 11, acestea se transmit informatic unităţii Trezoreriei Statului în vederea efectuării compensării şi/sau restituirii, după caz.

14. Suma aprobată prin Decizia de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget se compensează/restituie din contul de venit bugetar în care a fost achitată.

15. După efectuarea compensării şi/sau restituirii, compartimentul cu atribuţii de compensare/restituire îl înştiinţează pe contribuabil despre modul de soluţionare a cererii, prin comunicarea, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Codul de procedură fiscală, a unui exemplar al Deciziei de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, Deciziei privind compensarea obligaţiilor fiscale şi/sau Notei privind restituirea/rambursarea unor sume, după caz. Cel de al doilea exemplar se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

 

ANEXA Nr. 2

 

ANTET 1)

Către ......................................................... 2)

Nr. .................................... din ....................................

cod de identificare fiscală ........................................................., str. .........................................................

 

nr. .... bl. .... sc. ...., et. ...., ap. ...., sector ....,

 

localitatea ...................................., judeţul ...................................., cod poştal ....................................

 

DECIZIE

de anulare a impozitului pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii de plaţi anticipate

 

În temeiul prevederilor art. IV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, cu modificările ulterioare, vă comunicăm că se anulează suma de .................................... lei, stabilită prin titlul de creanţă comunicat dumneavoastră până în prezent, după cum urmează:

 

Nr. crt.

Denumirea creanţei  3)

Suma anulata

- lei -

Numărul şi data titlului de creanţă comunicai 4)

0

1

2

3

 

 

 

 

 

Împotriva prezentei decizii se poate formula contestaţie, potrivit prevederilor art. 268 şi 269 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în termenul prevăzut de art. 270 al aceluiaşi act normativ, sub sancţiunea decăderii. Contestaţia se depune la organul fiscal emitent al deciziei.

Prezenta decizie produce efecte de la data comunicării acesteia potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele ....................................

Semnătura ......................................................

L.S.

 

Număr de operator de date cu caracter personal ....................................


1) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal central emitent al prezentului act administrativ.

2) Se vor menţiona numele, prenumele/denumirea şi domiciliul fiscal; codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, alte date de identificare ale debitorului.

3) Se va menţiona denumirea creanţei fiscale: impozit pe venit stabilit pentru anul 2018 prin decizii da plăţi anticipate.

4) Se vor menţiona numărul şi data titlului de creanţă comunicat contribuabilului, respectiv decizia de plăţi anticipate.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ A ACTIVITĂŢII DE AUDIT STATUTAR

 

AUTORITATEA PENTRU SUPRAVEGHEREA PUBLICĂ A ACTIVITĂŢII DE AUDIT STATUTAR

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării

 

Având în vedere prevederile art. 77 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, în temeiul prevederilor art. 3,4,6,7,13, 66 şi 67 din Legea nr. 162/2017,

preşedintele Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele privind autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice alte norme emise anterior având acelaşi obiect îşi încetează aplicabilitatea.

 

Preşedintele Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar,

Cristiana Doina Tudor

 

Bucureşti, 10 august 2018.

Nr. 87.

 

ANEXĂ

 

NORME

privind autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

ARTICOLUL 1

Obiect

 

Prezentele norme reglementează autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării, în conformitate cu prevederile art. 3, 4, 6, 7,13, 66 şi 67 din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative.

 

CAPITOLUL II

Autorizarea auditorilor financiari în România

 

ARTICOLUL 2

Competenţă

 

Autoritatea competentă responsabilă pentru autorizarea auditorilor financiari şi a firmelor de audit în România, recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre, retragerea şi redobândirea autorizării este Autoritatea de Supraveghere Publică a Activităţii de Audit Statutar, denumită în continuare ASPAAS.

 

ARTICOLUL 3

Condiţii de autorizare

 

În vederea autorizării ca auditori financiari în România, persoanele fizice trebuie să îndeplinească cumulativ:

a) condiţia de bună reputaţie prevăzută la art. 5 din Legea nr. 162/2017;

b) cerinţele educaţionale prevăzute la art. 7-11 din Legea nr. 162/2017.

 

ARTICOLUL 4

Autorizarea ca auditor financiar

 

(1) în vederea autorizării, pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 se întocmeşte un dosar de autorizare.

(2) Dosarul de autorizare a persoanei fizice este constituit pe baza dosarului întocmit pentru examenul de competenţă conform normelor ASPAAS pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de competenţă, completat cu documentele prevăzute de prezentele norme.

(3) în vederea autorizării, persoanele prevăzute la art. 3 depun la ASPAAS, personal sau prin delegat cu procură - împuternicire notarială specială, în termen de maximum 30 de luni de la data afişării rezultatelor finale ale examenului de competenţă, următoarele documente în completarea dosarului întocmit pentru înscrierea la examenul de competenţă:

a) cerere de autorizare (conform anexei nr. 1 - Cererea de autorizare pentru persoane fizice);

b) declaraţie pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie;

c) cazier judiciar în termenul legal de valabilitate;

d) orice alt document solicitat de ASPAAS în procesul de analiză.

(4) Termenul rezervat analizei dosarului de autorizare, eliberării de către Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) a dovezii de înscriere ca membru şi înregistrării în Registrul public electronic al auditorilor financiari şi firmelor de audit (Registrul public electronic), după caz, este de 6 luni de la depunerea dosarului de autorizare.

(5) în cazul în care cererea de autorizare şi declaraţia pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie nu sunt depuse în termenul prevăzut la alin. (3) şi se depăşeşte termenul stabilit pentru analiza dosarului de autorizare, înscriere ca membru la organismul profesional şi înregistrare în Registrul public electronic, respectiv de 36 de luni de la afişarea rezultatelor finale ale examenului de competenţă, atunci autorizarea se va putea acorda doar în baza promovării unui interviu.

(6) Interviul prevăzut la alin. (5) constă în verificarea deţinerii unui nivel corespunzător de cunoştinţe tehnice din domeniul contabilităţii şi auditului, inclusiv ISA şi ISQC, precum şi cunoştinţe din legislaţia românească relevante pentru auditul statutar.

(7) în vederea înscrierii la interviul prevăzut la alin. (6), persoanele fizice trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 3 din prezentele norme.

(8) în vederea susţinerii interviului prevăzut la alin. (5), se depune la sediul ASPAAS, personal ori prin delegat cu procura - împuternicirea notarială specială, un dosar care cuprinde următoarele documente:

a) cerere de înscriere la interviu:

b) cazierul judiciar, aflat în termenul legal de valabilitate;

c) declaraţia pe propria răspundere privind respectarea condiţiei de bună reputaţie, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie.

(9) în cazul în care se depăşeşte termenul de 60 de luni de la data afişării rezultatelor finale ale examenului de competenţă, pentru obţinerea autorizării se susţine un nou examen de competenţă.

(10) Dosarul de autorizare este analizat de către personalul Biroului reglementare, autorizare, înregistrare şi formare continuă (BRAIFC) din cadrul ASPAAS, care, după verificare, elaborează un raport care se înaintează preşedintelui ASPAAS cu propunerea de aprobare sau respingere a autorizării auditorului financiar, după caz.

(11) Buna reputaţie trebuie să aibă în vedere un comportament adecvat, cu respectarea cerinţelor Codului etic emis de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) şi adoptat de ASPAAS.

(12) Buna reputaţie se analizează prin raportare la îndeplinirea criteriilor stabilite prin reglementările ASPAAS privind buna reputaţie şi se verifică în vederea autorizării. În acest sens, după promovarea examenului de competenţă, în vederea autorizării, persoana fizică depune o declaraţie pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie.

(13) în cazul în care, în spaţiul public sau din informaţiile oficiale primite de la alte autorităţi/instituţii/organisme, personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS identifică informaţii care aduc atingere bunei reputaţii, acestea se menţionează în raportul prevăzut la alin. (10).

(14) Respingerea cererii pentru autorizarea ca auditor financiar în România se face în următoarele situaţii:

a) dosarul de autorizare prevăzut la alin. (2) este incomplet, documentele depuse sunt neconforme, au termenul de valabilitate expirat sau completarea/conformarea documentelor nu s-a realizat în termenul de 10 zile de la solicitarea transmisă de către personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS;

b) pentru neîndeplinirea condiţiilor de autorizare a auditorilor financiari prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile şi de prevederile prezentelor norme, după caz.

(15) în cazul propunerii de respingere a autorizării auditorului financiar, ASPAAS comunică, inclusiv prin mijloace electronice, persoanei acest fapt, precum şi motivarea respingerii.

(16) în cazul aprobării cererii de autorizare, în baza raportului prevăzut la alin. (10) se emite un ordin al preşedintelui ASPAAS de autorizare ca auditor financiar, în trei exemplare, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică auditorului financiar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR, în vederea înscrierii auditorului financiar ca membru al organismului profesional în aplicarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 162/2017.

(17) Cerinţele privind înscrierea auditorului financiar autorizat ca membru al CAFR nu pot depăşi cerinţele necesare autorizării ca auditor financiar, conform dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. 3 alin. (3) din Legea nr. 162/2017, şi prezentelor norme.

(18) în termen de 30 de zile de la primirea ordinului de autorizare, CAFR are obligaţia să efectueze înscrierea auditorului financiar ca membru al său, în baza ordinului de autorizare emis de ASPAAS, şi să transmită către ASPAAS actul administrativ emis în acest sens, în scopul înregistrării în Registrul public electronic a auditorului financiar, în aplicarea prevederilor art. 3 şi ale art. 14-15 din Legea nr. 162/2017.

(19) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (18) angajează răspunderea CAFR potrivit legii.

(20) Ordinul preşedintelui ASPAAS de autorizare ca auditor financiar se emite, de regulă, în termen de 45 de zile de la data completării dosarului de autorizare.

 

CAPITOLUL III

Autorizarea persoanelor juridice ca firme de audit în România

 

ARTICOLUL 5

Condiţii de autorizare

 

ASPAAS autorizează ca firme de audit persoanele juridice care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:

a) condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (5) lit. a)-d) din Legea nr. 162/2017;

b) condiţia de bună reputaţie conform art. 3 alin. (5) lit. e)din Legea nr. 162/2017, care se analizează prin raportare la îndeplinirea criteriilor de bună reputaţie, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie:

c) au ca obiect principal de activitate exercitarea activităţii de audit financiar.

 

ARTICOLUL 6

Depunerea dosarului

 

Persoanele juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 depun la ASPAAS o cerere semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice (anexa nr. 2 - Cererea de autorizare pentru persoane juridice) însoţită de un dosar de autorizare care conţine următoarele documente:

a) actul constitutiv al societăţii, la zi, înregistrat la oficiul registrului comerţului, care atestă structura organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, precum şi repartizarea drepturilor de vot în cadrul acesteia (în copie certificată pentru conformitate cu originalul);

b) un certificat constatator, la zi, eliberat de registrul comerţului, în original;

c) certificatul de înregistrare de la registrul comerţului (în copie certificată pentru conformitate cu originalul);

d) lista persoanelor fizice care efectuează auditul statutar în numele firmei de audit autorizate ca auditori financiari în România, semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice;

e) lista firmelor de audit care sunt autorizate în orice stat membru sau de auditori financiari autorizaţi în România asociaţi/acţionari în firma de audit, semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice;

f) lista firmelor de audit autorizate în România sau în oricare dintre statele membre sau de auditori financiari autorizaţi în România membri ai organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice;

g) declaraţia pe propria răspundere semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice privind respectarea de către aceasta a criteriilor de bună reputaţie, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie;

h) orice alt document solicitat de ASPAAS  în procesul de analiză, după caz.

 

ARTICOLUL 7

Aprobarea/Respingerea autorizării firmelor de audit

 

(1) Cererea şi dosarul prevăzute la art. 6 se analizează de către personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS. După verificarea documentelor, se elaborează un raport care se înaintează preşedintelui ASPAAS cu propunerea de aprobare sau respingere a cererii de autorizare, după caz.

(2) Buna reputaţie trebuie să aibă în vedere un comportament adecvat, cu respectarea cerinţelor Codului etic emis de IFAC şi adoptat de ASPAAS.

(3) Buna reputaţie se analizează prin raportare la îndeplinirea criteriilor stabilite prin reglementările ASPAAS privind buna reputaţie şi se verifică în vederea autorizării. În acest sens, membrii organului administrativ sau de conducere al firmei de audit vor depune o declaraţie pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie.

(4) în cazul în care în spaţiul public sau din informaţii oficiale primite de la alte autorităţi/instituţii/organisme personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS identifică informaţii care aduc atingere bunei reputaţii, acestea se menţionează în raportul prevăzut la alin. (1).

(5) Cererea pentru autorizarea ca firme de audit în România se respinge în următoarele situaţii:

a) dosarul de autorizare prevăzut la art. 6 este incomplet sau documentele depuse sunt neconforme, în cazul în care completarea sau rectificarea documentelor nu s-a realizat într-un termen de 10 zile de la solicitarea transmisă de către personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS;

b) pentru neîndeplinirea condiţiilor de autorizare a firmelor de audit prevăzute de dispoziţii legale aplicabile şi de prevederile prezentelor norme.

(6) Propunerea motivată de respingere a cererii de autorizare se comunică firmei de audit.

(7) în cazul propunerii de aprobare a autorizării firmei, în baza raportului prevăzut la alin. (1), se va emite un ordin al preşedintelui ASPAAS privind autorizarea ca firmă de audit, în trei exemplare, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică firmei de audit, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR, în vederea înscrierii ca membru a firmei de audit, în aplicarea prevederilor art. 3 din Legea nr. 162/2017.

(8) Cerinţele privind înscrierea firmei de audit autorizate ca membru al CAFR nu pot depăşi cerinţele necesare acordării autorizării unei firme de audit, conform dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. 3 alin. (5) din Legea nr. 162/2017, şi prevederilor prezentelor norme.

(9) în termen de 30 de zile de la primirea ordinului de autorizare, CAFR are obligaţia de a efectua înscrierea firmei de audit ca membru, în baza ordinului de autorizare emis de preşedintele ASPAAS, şi de a transmite către ASPAAS actul administrativ emis în acest sens, în original, în scopul înregistrării firmei de audit în Registrul public electronic în aplicarea prevederilor art. 3,14 şi 16 din Legea nr. 162/2017.

(10) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (9) angajează răspunderea CAFR potrivit legii.

(11) Ordinul preşedintelui ASPAAS de autorizare ca firmă de audit se emite, de regulă, în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului de autorizare complet.

 

CAPITOLUL IV

Autorizarea în România a auditorilor financiari autorizaţi în alte state membre sau ţări terţe

 

ARTICOLUL 8

Condiţii de autorizare

 

Autorizarea auditorilor financiari autorizaţi în alt stat membru sau într-o ţară terţă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 162/2017 şi ale Ordinului preşedintelui Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar nr. 54/2018 privind autorizarea în România a auditorilor financiari autorizaţi în alte state membre şi a auditorilor autorizaţi în ţări terţe.

 

CAPITOLUL V

Recunoaşterea firmelor de audit din alte state membre

 

ARTICOLUL 9

Condiţii de recunoaştere

 

(1) Firma de audit autorizată într-un stat membru are dreptul să efectueze audit financiar în România cu condiţia ca partenerul-cheie de audit care efectuează auditul financiar în numele firmei de audit să fie autorizat ca auditor financiar în România, conform prezentelor norme.

(2) ASPAAS recunoaşte ca firmă de audit o persoană juridică autorizată într-un stat membru dacă aceasta face dovada că este înregistrată la autoritatea competentă din statul membru de origine.

(3) ASPAAS solicită ca certificatul care atestă înregistrarea firmei de audit în statul membru de origine emis de autoritatea competentă din statul respectiv să nu fie mai vechi de 3 luni.

(4) ASPAAS informează autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la înregistrarea firmei de audit în România.

 

ARTICOLUL 10

Aprobarea/Respingerea recunoaşterii firmelor de audit din alt stat membru

 

(1) Persoanele juridice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 9 depun la ASPAAS o cerere semnată de reprezentantul legal al firmei de audit (anexa nr. 3 - Cererea de recunoaştere a firmelor de audit autorizate într-un stat membru), însoţită de un dosar care conţine următoarele documente:

a) certificatul care atestă înregistrarea firmei de audit în statul membru de origine emis de autoritatea competentă din statul respectiv, tradus şi legalizat;

b) dovada autorizării ca auditor financiar în România a partenerului-cheie de audit care efectuează auditul financiar în numele firmei de audit;

c) declaraţia pe propria răspundere semnată de reprezentantul legal al firmei de audit privind respectarea criteriilor pentru bună reputaţie, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie;

d) orice alt document solicitat de ASPAAS în procesul de analiză, după caz.

(2) Cererea şi dosarul prevăzute la alin. (1) sunt analizate de către personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS. După verificarea documentelor, se elaborează un raport care se înaintează preşedintelui ASPAAS cu propunerea de aprobare sau respingere a cererii de recunoaştere, după caz.

(3) Buna reputaţie trebuie să aibă în vedere un comportament adecvat, cu respectarea cerinţelor Codului etic emis de IFAC şi adoptat de ASPAAS.

(4) Buna reputaţie se analizează prin raportare la îndeplinirea criteriilor stabilite prin reglementările ASPAAS privind buna reputaţie şi se verifică în vederea autorizării. În acest sens, membrii organului administrativ sau de conducere al firmei de audit vor depune o declaraţie pe propria răspundere cu privire la îndeplinirea condiţiei de bună reputaţie.

(5) în cazul în care în spaţiul public sau din informaţiile oficiale primite de la alte autorităţi/instituţii/organisme, personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS identifică informaţii care aduc atingere condiţiei de bună reputaţie, acestea se menţionează în raportul prevăzut la alin. (2).

(6) ASPAAS respinge cererea privind recunoaşterea în România a firmei de audit autorizate într-un stat membru, în următoarele situaţii:

a) dosarul prevăzut la alin. (1) nu este complet sau documentele depuse sunt neconforme, în cazul în care completarea sau conformarea documentelor nu s-a realizat în termen de 10 zile de la solicitarea transmisă de către personalul BRAIFC din cadrul ASPAAS:

b) se constată că solicitantul nu îndeplineşte unul dintre criteriile de bună reputaţie şi, astfel, buna reputaţie este serios compromisă, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie;

c) pentru neîndeplinirea condiţiilor de recunoaştere a firmelor de audit prevăzute la art. 9 sau a altor dispoziţii legale aplicabile, după caz.

(7) Propunerea motivată de respingere a recunoaşterii firmei de audit din alt stat membru se comunică firmei, inclusiv prin mijloace electronice

(8) în cazul aprobării cererii de recunoaştere, se va emite, în două exemplare, un ordin al preşedintelui ASPAAS privind recunoaşterea firmei de audit autorizată într-un alt stat membru, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, iar cel de-al doilea exemplar original se comunică firmei de audit.

(9) Ordinul preşedintelui ASPAAS privind recunoaşterea firmei de audit autorizată într-un alt stat membru se emite, de regulă, în termen de 60 de zile de la data depunerii dosarului complet.

 

CAPITOLUL VI

Retragerea şi redobândirea autorizării

 

ARTICOLUL 11

Retragerea autorizării auditorului financiar de către ASPAAS

 

(1) ASPAAS retrage autorizarea unui auditor financiar în cazul în care buna reputaţie a acestei persoane a fost serios compromisă.

(2) Autorizarea auditorului financiar se retrage prin ordin al preşedintelui ASPAAS care se va adăuga la dosarul de autorizare existent la nivelul ASPAAS, împreună cu documentele justificative, în următoarele situaţii:

a) în cazul în care auditorul financiar este condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru fapte penale legate de exercitarea activităţii de audit financiar sau acestuia i se aplică pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a desfăşura o asemenea activitate ori se ia măsura de siguranţă a exercitării acestei activităţi;

b) în cazul săvârşirii unor abateri administrative şi aplicării sancţiunii administrative prevăzute la art. 40 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 162/2017;

c) în cazul în care unul dintre criteriile privind buna reputaţie nu mai este îndeplinit şi, astfel, buna reputaţie este serios compromisă, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 162/2017 şi reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie.

(3) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), auditorul financiar are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii judecătoreşti să transmită ASPAAS o copie a acesteia pentru a opera retragerea autorizării şi radierea auditorului financiar din Registrul public electronic.

(4) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), auditorul financiar are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la comunicarea uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 162/2017 să comunice ASPAAS în scris fapta care i-a compromis serios buna reputaţie împreună cu documentele doveditoare.

(5) Auditorului financiar îi este interzis să mai exercite profesia din momentul comunicării uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (2).

(6) Auditorul financiar are obligaţia ca în termen de 30 de zile să comunice ASPAAS începerea acţiunilor penale îndreptate împotriva sa.

(7) ASPAAS urmăreşte stadiul derulării acţiunilor penale îndreptate împotriva auditorilor financiari.

(8) Ordinul preşedintelui ASPAAS prevăzut la alin. (2) se emite în trei exemplare, din care un exemplar se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică auditorului financiar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR,

(9) Ordinul preşedintelui ASPAAS prevăzut la alin. (2) se emite, de regulă, în termen de 30 de zile de la data comunicării către ASPAAS prevăzute la alin. (2) sau de la data luării la cunoştinţă de către ASPAAS a uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-c).

 

ARTICOLUL 12

Retragerea autorizării ca firmă de audit

 

(1) ASPAAS retrage autorizarea unei firme de audit în cazul în care buna reputaţie a acesteia a fost serios compromisă.

(2) Autorizarea ca firmă de audit se retrage, prin ordin al preşedintelui ASPAAS, care se va adăuga la dosarul de autorizare existent la nivelul ASPAAS, împreună cu documentele justificative, în oricare dintre următoarele situaţii:

a) în cazul în care oricare dintre condiţiile impuse la art. 3 alin. (5) lit. b) şi c) din Legea nr. 162/2017 nu mai este îndeplinită şi trece un termen mai mare de 3 luni de la momentul în care oricare dintre condiţiile respective a încetat să mai fie îndeplinită;

b) în cazul săvârşirii unor abateri administrative şi aplicării sancţiunii administrative prevăzute la art. 40 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 162/2017;

c) în cazul în care unul dintre criteriile privind buna reputaţie nu mai este îndeplinit şi, astfel, buna reputaţie este serios compromisă, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie.

(3) în cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), firma de audit are obligaţia ca în termen de 30 de zile de la comunicarea uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (3) din Legea nr. 162/2017 să comunice ASPAAS, în scris, fapta care i-a compromis serios buna reputaţie şi documentele doveditoare.

(4) Firmei de audit îi este interzis să mai exercite activitatea de audit din momentul comunicării oficiale a uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c).

(5) Ordinul preşedintelui ASPAAS prevăzut la alin. (2) se emite în trei exemplare, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică auditorului financiar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR.

(6) Ordinul preşedintelui ASPAAS prevăzut la alin. (2) se emite, de regulă, în termen de 30 de zile de la data comunicării către ASPAAS prevăzute la alin. (3) sau de la data luării la cunoştinţă de către ASPAAS a uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-c).

 

ARTICOLUL 13

Retragerea autorizării la cererea auditorului financiar

 

(1) Auditorii financiari pot solicita retragerea autorizării, depunând la sediul ASPAAS o cerere scrisă, semnată şi datată, însoţită de ordinul emis de preşedintele ASPAAS de autorizare, în original, care se vor adăuga la dosarul de autorizare existent la nivelul ASPAAS, împreună cu documentele justificative.

(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a auditorului financiar sau a reprezentantului legal al firmei de audit din care să reiasă că acesta/aceasta nu se află în vreuna dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) sau la care face trimitere alin. (3).

(3) Soluţionarea cererii de retragere a autorizării prevăzute la alin. (1) se prorogă în oricare dintre următoarele situaţii:

a) în cazul în care auditorul financiar sau firma de audit este supus(ă) unei proceduri disciplinare/administrative, conform legii, aflată în curs de soluţionare;

b) dacă se constată existenţa unei situaţii privind compromiterea serioasă a bunei reputaţii, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie;

c) dacă se constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 11 alin. (2) lit. a).

(4) Soluţionarea cererii de retragere a autorizării se prorogă până la soluţionarea definitivă a situaţiilor/cauzelor disciplinare/administrative prevăzute la alin, (3). Dacă soluţia este aceea de retragere a autorizării, conform prevederilor art. 11 alin. (2), aceasta se aplică cu prioritate în cazul concurenţei cu situaţia de retragere a autorizării, la cererea auditorului financiar.

(5) în cazul aprobării cererii, preşedintele ASPAAS emite, de regulă, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin, (1), un ordin cu privire la retragerea autorizării la cererea auditorilor financiari, în trei exemplare, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică auditorului financiar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR

 

ARTICOLUL 14

Comunicarea către autorităţile competente relevante atestatelor membre gazdă a faptului şi motivării retragerii autorizării unui auditor financiar sau a unei firme de audit

 

În cazul în care autorizarea unui auditor financiar sau a unei firme de audit este retrasă din orice motiv, ASPAAS comunică acest fapt, precum şi motivele retragerii autorităţilor competente relevante ale statelor membre gazdă în care auditorul financiar sau firma de audit este, de asemenea, înregistrată, în conformitate cu prevederile art. 4, art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 16 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 162/2017.

 

ARTICOLUL 15

Redobândirea autorizării la cererea persoanelor fizice

 

(1) Auditorii financiari cărora ie-a fost aprobată cererea de retragere a autorizării, conform prevederilor art. 13, pot redobândi autorizarea ca auditori financiari o singură dată, fără susţinerea examenului de competenţă profesională, pe baza unui interviu, dar nu mai târziu de 5 ani de la aprobarea cererii de retragere.

(2) în vederea înscrierii la interviul prevăzut la alin. (1), persoanele fizice trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 3 din prezentele norme.

(3) în vederea susţinerii interviului prevăzut la alin. (1), se depune la sediul ASPAAS, personal ori prin delegat cu procura-împuternicirea notarială specială, un dosar de înscriere, care cuprinde următoarele documente:

a) cerere de înscriere la interviu;

b) cazierul judiciar, aflat în termenul legal de valabilitate;

c) declaraţia pe propria răspundere privind respectarea condiţiei de bună reputaţie, conform reglementărilor ASPAAS privind buna reputaţie;

d) copie după actul de identitate;

e) 4 fotografii (tip 2/3).

(4) Interviul prevăzut la alin. (1) constă în verificarea deţinerii unui nivel corespunzător de cunoştinţe tehnice din domeniul contabilităţii şi auditului, inclusiv ISA şi ISQC, precum şi cunoştinţe din legislaţia românească relevante pentru auditul statutar.

(5) Persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 şi care au promovat interviul prevăzut la alin. (1) redobândesc autorizarea ca auditori financiari în România.

(6) în urma promovării interviului, se emite un ordin al preşedintelui ASPAAS de autorizare ca auditor financiar, în trei exemplare, din care un exemplar al ordinului se arhivează la nivelul instituţiei, conform reglementărilor legale, un exemplar se comunică auditorului financiar, iar cel de-al treilea exemplar se transmite CAFR, în vederea înscrierii ca membru a auditorului financiar, conform legii, în termen de 30 de zile de la primirea ordinului de autorizare.

(7) Ordinul preşedintelui ASPAAS de autorizare ca auditor financiar se emite, de regulă, în termen de 45 de zile de la data promovării interviului.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

ARTICOLUL 16

Comunicarea actelor administrative

 

(1) Cerinţa comunicării ordinelor, hotărârilor sau a oricăror acte administrative prevăzute de prezentele norme către auditorii financiari sau firmele de audit, după caz, este îndeplinită:

a) prin înmânarea actului, sub semnătură de primire, auditorului financiar ori împuternicitului acestuia sau, în cazul firmei de audit, reprezentantului legal ori împuternicitului persoanei juridice;

b) pentru persoanele fizice, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa auditorului financiar înregistrată în Registrul public electronic ori la adresa de corespondenţă comunicată de acesta, după caz;

c) pentru persoanele juridice, prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau la adresa firmei de audit înregistrată în Registrul public electronic ori la adresa de corespondenţă comunicată de aceasta.

(2) Cerinţa comunicării actului administrativ este îndeplinită şi în situaţia refuzului expres al primirii corespondenţei, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcţionarul poştal.

(3) în cazul în care comunicarea actului administrativ potrivit alin. (1) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate, respectiv prin afişarea actului administrativ, concomitent, la sediul emitentului actului şi pe pagina de internet a acestuia.

 

ARTICOLUL 17

Dispoziţii tranzitorii

 

(1) în aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b)-d) din Legea nr. 162/2017 se vor aplica, cu caracter tranzitoriu, următoarele:

a) ASPAAS recunoaşte cursurile de instruire/pregătire teoretică organizate de CAFR în cadrul perioadei de stagiu până la data intrării în vigoare a prezentelor norme, în condiţiile respectării cerinţelor educaţionale în vigoare la data organizării stagiului de pregătire practică;

b) ASPAAS recunoaşte examenele de competenţă profesională organizate de CAFR până la data intrării în vigoare a prezentelor norme, în condiţiile respectării cerinţelor specifice în vigoare la data organizării acestora.

(2) Se consideră stagiu de pregătire practică efectuat un stagiu de cel puţin 3 ani organizat de CAFR până la data intrării în vigoare a prezentelor norme, efectuat pe lângă un auditor financiar care îşi exercită activitatea ca liber-profesionist sau în cadrul unei firme de audit, cu respectarea reglementărilor în vigoare la data efectuării acestuia, care cuprinde, printre altele, participarea la auditarea situaţiilor financiare anuale sau a situaţiilor financiare anuale consolidate, certificată printr-un document oficial eliberat de către auditorul financiar care îşi exercită activitatea ca liber-profesionist sau firma de audit, care

să ateste efectuarea stagiului. Condiţiile în care un auditor financiar sau o firmă de audit poate oferi îndrumare în activitatea de audit al situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor financiare anuale consolidate sunt cele stabilite de CAFR conform reglementărilor în vigoare în perioada desfăşurării stagiului de pregătire practică.

 

ARTICOLUL 18

Dispoziţii finale

 

Pot susţine examenul de competenţă profesională toate persoanele fizice care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi art. 7 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 162/2017 şi ale art. 17 alin. (1) lit. a) din prezentele norme.

 

ANEXA Nr. 1

 

CEREREA

de autorizare pentru persoane fizice

 

Subsemnatul/Subsemnata, ......................................................, născut(ă) la data de ......................................................, în localitatea ......................................................, judeţul/sectorul ......................................................, cu domiciliul în localitatea ......................................................, str. ...................................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ......................................................, legitimară) cu buletinul/cartea de identitate/paşaportul seria ........................ nr. ...................................................... eliberat(ă) de ...................................................... la data de ......................................................, cod numeric personal (CNP) ......................................................, solicit autorizarea ca auditor financiar, fiind declarat admis la sesiunea examenului de competenţă profesională/test de aptitudini, organizat de Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS) în data de ...................................................... .

Anexez la prezenta cerere următoarele documente:

1. Cazierul judiciar, aflat în termenul legal de valabilitate;

2. Declaraţia pe propria răspundere privind respectarea criteriilor pentru buna reputaţie.

Declar următoarele:

Modalitatea de desfăşurare a activităţii din punct de vedere economic (PFA, PFI, etc.) ......................................................

Menţionez că sunt/nu sunt membru al următoarelor organisme profesionale de profil din ţară sau din străinătate ......................................................

Adresă de e-mail ......................................................

Telefon ......................................................

Adresa de corespondenţă: localitatea ......................................................, str. ...................................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., sectorul/judeţul ...................................................... .

Subsemnatul, ......................................................, declar că informaţiile furnizate sunt corecte şi complete şi că sunt de acord cu stocarea, utilizarea şi prelucrarea de către ASPAAS a datelor cu caracter personal în exercitarea atribuţiilor legale.

 

Data

Semnătura

......................................................

......................................................

 

ANEXA Nr. 2

 

CEREREA

de autorizare pentru persoane juridice

 

Subsemnatul/Subsemnata, ......................................................, auditor financiar, autorizat sub nr. ......................................................, în calitate de reprezentant legal al societăţii ......................................................, solicit pentru aceasta autorizarea ca firmă de audit.

Anexez la prezenta cerere următoarele documente care compun dosarul de autorizare:

a) actul constitutiv al societăţii cu codurile CAEN şi toate documentele de modificare a acestuia, care atestă structura organului administrativ sau de conducere al firmei de audit, precum şi repartizarea drepturilor de vot în cadrul acesteia (copii certificate pentru conformitate cu originalul);

b) un certificat constatator, la zi, eliberat de registrul comerţului, în original;

c) certificatul de înregistrare de la registrul comerţului (copie certificată pentru conformitate cu originalul);

d) dovezile de autorizare ca auditori financiari, cu viza valabilă, ale tuturor auditorilor financiari din firma de audit (asociaţi, administratori, angajaţi), precizându-se calitatea fiecărei persoane (copii certificate pentru conformitate cu originalul);

e) lista cu auditorii financiari sau firmele de audit autorizaţi/autorizate, care efectuează auditul financiar în numele firmei de audit;

f) declaraţia pe propria răspundere semnată de reprezentantul legal al persoanei juridice privind respectarea criteriilor pentru bună reputaţie, conform reglementărilor Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS) privind buna reputaţie;

g) lista cu toţi membrii organului administrativ sau de conducere, precizându-se numele, prenumele şi adresele profesionale sau de corespondenţă, după caz;

h) în cazul în care societatea face parte dintr-o reţea de firme, se vor indica denumirea şi adresele firmelor membre şi afiliate sau o indicare a locului unde aceste informaţii pot fi accesate de public, dacă este cazul.

Menţionez că firma de audit este/nu este membru al următoarelor organisme profesionale de profil din ţară sau din străinătate ......................................................

Datele de contact ale firmei de audit:

Telefon fix/mobil: ......................................................

Fax: ......................................................

Adresă de e-mail: ......................................................

Adresa de website (dacă este cazul): ......................................................

Adresa de corespondenţă (alta decât sediul social, dacă este cazul):

Localitatea ......................................................, str. ...................................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ...................................................... .

Persoană de contact: ......................................................

Subsemnatul, ......................................................, declar că informaţiile furnizate sunt corecte şi complete şi că sunt de acord cu stocarea, utilizarea şi prelucrarea de către ASPAAS a datelor cu caracter personal în exercitarea atribuţiilor legale.

 

Auditor financiar, reprezentant legal

Data

...................................................... .

...................................................... .

 

ANEXA Nr. 3

 

CEREREA

de recunoaştere a firmelor de audit autorizate intr-un stat membru

 

Subsemnatul/Subsemnata, ......................................................, în calitate de reprezentant legal al firmei de audit ...................................................... ., solicit pentru aceasta recunoaşterea în România a statutului de firmă de audit autorizată în alt stat membru.

Anexez la prezenta cerere următoarele documente care compun dosarul de autorizare:

a) documentul care atestă autorizarea/înregistrarea firmei de audit în statul membru de origine emis de autoritatea competentă din statul respectiv, tradus şi legalizat;

b) dovada autorizării ca auditor financiar în România a partenerului-cheie de audit care efectuează auditul financiar în numele firmei de audit (copii certificate pentru conformitate cu originalul);

c) declaraţia pe proprie răspundere semnată de reprezentantul legal al firmei de audit privind respectarea criteriilor pentru bună reputaţie, conform reglementărilor Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (ASPAAS) privind buna reputaţie;

d) lista auditorilor financiari sau firmelor de audit autorizaţi/autorizate în România, care efectuează în România auditul financiar în numele firmei de audit, altele decât partenerul-cheie indicat la lit. b) (în cazul persoanelor fizice), dacă este cazul;

e) dovezile de autorizare ale tuturor persoanelor prevăzute la lit. d), cu viza valabilă, precizându-se calitatea fiecărei persoane, dacă este cazul (copii certificate pentru conformitate cu originalul).

Menţionez că firma de audit este/nu este membru al următoarelor organisme profesionale de profil din ţară sau din străinătate ......................................................

Datele de contact ale firmei de audit:

Telefon fix/mobil: ......................................................

Fax: ......................................................

Adresă de e-mail: ......................................................

Adresa de website (dacă este cazul): ......................................................

Adresa de corespondenţă (alta decât sediul social, dacă este cazul):

Localitatea ......................................................, str. ...................................................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul ...................................................... .

Persoană de contact: ......................................................

Subsemnatul, ...................................................... ., declar că informaţiile furnizate sunt corecte şi complete şi că sunt de acord cu stocarea, utilizarea şi prelucrarea de către ASPAAS a datelor cu caracter personal în exercitarea atribuţiilor legale.

 

Reprezentant legal

Data

...................................................... .

...................................................... .