MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 729         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 23 august 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 291 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei” din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 395 din 19 iunie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.290. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind aprobarea Ghidului solicitantului pentru măsura VIII 1 Supravegherea maritimă integrată din POPAM 2014-2020

 

5.341. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, privind modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.319/2004 pentru aprobarea Actului constitutiv al Companiei Naţionale de Investiţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 291

din 26 aprilie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei” din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei” din Codul de procedura civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Marcela Ifrim în Dosarul nr. 963/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a 1 al Curţii de Apel Craiova Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii - Constituţionale nr. 1.366D/2016, nr. 2.696D/2016 şi nr. 768D/2017.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 aprilie 2018, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.366D/2016, domnul Eugeniu Dragoş Petria, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 2.696D/2016 şi nr. 768D/2017 la Dosarul nr. 1.366D/2016, şi, având în vedere cererea formulată de partea prezentă de amânare a pronunţării pentru a depune concluzii scrise, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru 26 aprilie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 13 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.712/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Eugeniu Dragoş Petria într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei şi a cauţiunii aferente cererii de strămutare.

4. Prin încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 963/44/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) în ceea ca priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum da 1.000 lei” din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marcela Ifrim într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Adjud, formulată în cadrul unei cereri de strămutare.

5. Prin încheierea din 14 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a 1, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Marin Melinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei aferente formulării unei cereri de strămutare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin instituirea cauţiunii de 1.000 iei pentru suspendarea judecării procesului propus pentru strămutare, instituie o barieră financiară de netrecut, o îngrădire care provoacă excluderea celor săraci de la accesul liber la justiţie, care devine, astfel, un drept constituţional golit de conţinut. Se instituie o discriminare, pe criterii financiare, a persoanelor cu venituri mici, care nu pot susţine niciodată un proces, deoarece trebuie să plătească cel puţin o taxă judiciară de timbru.

7. Referitor la taxa judiciară de timbru se susţine că aceasta este una excesivă, Principiul potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime trebuie să se reflecte şi în garantarea efectivă a acestuia în condiţiile de accesibilitate. Astfel, statul este ţinut să acorde oricărei persoane toate facilităţile rezonabile de drept şi de fapt pentru a accede la instanţă. La stabilirea în sarcina justiţiabilului a taxei judiciare de timbru trebuie să se ţină seama de situaţia personală şi nevoile acestuia, compararea veniturilor cu veniturile medii sau minime lunare. Se mai arată că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă nu reprezintă o echivalenţă a serviciului taxabil din moment ce nu se varsă în bugetul prestatorului de servicii, ci primesc o altă destinaţie.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte cererea de strămutare, legiuitorul a instituit plata unei cauţiuni, într-un cuantum fix, obligaţia fiind în egală măsură aplicabilă tuturor subiectelor de drept care formulează astfel de cereri, fiind aşadar previzibilă. Această cauţiune reprezintă o condiţie prealabilă a suspendării judecării procesului de instanţa de la care se cere strămutarea, prin instituirea căreia se urmăreşte descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi este destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea măsurii suspendării. Instanţa mai apreciază că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru.

9. Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

10. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată că, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, astfel încât plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o obligaţie constituţională a acestora. Justiţia reprezintă un serviciu public, care presupune costuri ce sunt suportate de către stat de la bugetul public, statul fiind îndreptăţit să instituie taxe prin care să se acopere parte din cheltuielile suportate cu susţinerea acestui serviciu.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Având în vedere motivarea excepţiei, Curtea reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei” din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei. Pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără citarea părţilor, chiar înainte de primul termen de judecată.”;

- Art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: „Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: [...]

b) cereri de strămutare în materie civilă - 100 iei;”.

17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei” din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragraful 27, sau Decizia nr. 615 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.048 din 27 decembrie 2016, paragrafele 13-18, a constatat constituţionalitatea acestora.

19. Prin deciziile menţionate, Curtea a statuat că, prin instituirea cauţiunii, legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Instituirea acestei obligaţii de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi îndestularea părţii care a suferit eventualele pagube - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa.

20. Prin urmare, instituirea unei cauţiuni nu contravine art. 21 şi art. 44 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Distinct de cele reţinute în deciziile menţionate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, aplicându-se, în mod corespunzător, tuturor celor aflaţi în ipoteza normei.

22. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin Decizia nr. 745 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 8 februarie 2018, Curtea a reţinut că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se rea Uzează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu. De asemenea, accesul liber la justiţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.

23. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”, Curtea a arătat că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut totodată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

24. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

25. Curtea a mai subliniat că nu se poate vorbi despre un cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, acesta fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 100 lei, care nu este de natură a afecta justiţiabilul din punct de vedere financiar. Ca atare, nu pot fi reţinute criticile referitoare la restricţionarea accesului la justiţie prin instituirea acestei taxe fixe, datorată în cazul depunerii unei cereri de strămutare în materie civilă, şi nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată.

26. De altfel, în ipoteza în care ar exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea a menţionat că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri.

27. În ce priveşte critica privind destinaţia sumelor provenite din taxa judiciară de timbru, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească destinaţia impozitelor şi taxelor, precum şi a altor venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii. Totodată, prin Decizia nr. 931 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013, Curtea a reţinut că, potrivit principiului realităţii bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de provenienţă, iar cheltuielile pe acţiuni şi obiective concrete, astfel încât veniturile, odată intrate în buget, se depersonalizează şi servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesităţile practice ale execuţiei bugetare, care au demonstrat că o afectare iniţială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanţat, fie la cheltuirea întregului venit, deşi necesităţile nu o impun. Calificarea unor surse de venituri ca aparţinând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituţională numai în situaţia în care funcţionarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce în speţă nu este căzut.

28. Totodată, Curtea a constatat că independenţa financiară a justiţiei nu este dată de destinaţia taxei judiciare de timbru, ci de existenţa în sine a unor alocaţii bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcţionare a instanţelor. Taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, însă faptul că ele nu se fac venit la bugetul afectat sistemului justiţiei nu înseamnă automat că o asemenea taxă nu are un scop legitim. Statul poate să acorde o altă destinaţie sumelor de bani provenite din contraprestaţia efectuată la serviciul public prestat de instanţele judecătoreşti, respectiv ca acestea să se facă venit la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia debitorul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal.

29. Dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, nefiind constatată încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale.

30. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugeniu Dragoş Petria în Dosarul nr. 4.712/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Marcela Ifrim în Dosarul nr. 963/44/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi de Marin Melinescu în Dosarul nr. 1.798/54/2016/a1 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 143 alin. (1) în ceea ce priveşte sintagma „cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei”din Codul de procedură civilă şi ale art. 9 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 395

din 19 iunie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie i. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.218D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii acesteia. Astfel, precizează că nicio prevedere din Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate doar în condiţiile legii. Arată că în acest sens este şi jurisprudenţa constanta a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 16 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.332/263/2014, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi Justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie I. Arjocu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva deciziei prin care Tribunalul Gorj a admis apelul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Gorj împotriva sentinţei prin care Judecătoria Motru a admis acţiunea reclamanţilor autori ai excepţiei şi a obligat Comisia locală de fond funciar Padeş să întocmească documentaţia necesară eliberării, pe numele acestora, a titlului de proprietate pentru o suprafaţă cu vegetaţie forestieră.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile ari. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 şi cele ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, încălcându-se dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin limitarea competenţei în procesele ce decurg din fondul funciar numai la nivelul judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii [care, în cazul de faţă, depăşeşte limita de 200.000 lei instituită de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă] şi, în acelaşi timp, limitarea căilor de atac doar la apel [deşi limita de 500.000 lei prevăzută de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă este depăşită], reprezintă o încălcare a dreptului la o judecată echitabilă, nediscriminatorie. Autorii excepţiei arată că textul se justifica în condiţiile în care a fost instituită excepţia impusă de Legea nr. 18/1991, respectiv obiectul litigiilor funciare care nu putea să depăşească 10 ha. Însă, ulterior, obiectul retrocedărilor terenurilor preluate abuziv a fost majorat, fără ca dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 să fi fost modificate, cu atât mai mult cu cât şi dispoziţiile referitoare la competenţa instanţelor au fost modificate de-a lungul celor 25 de ani ce au urmat Legii nr. 18/1991. Susţin că interesul general privind cauzele de fond funciar, timpul foarte îndelungat scurs de la formularea cererilor de restituire, nesoluţionarea acestora de către autorităţile locale şi numărul mare de litigii justifică necesitatea modificării dispoziţiilor referitoare la competenţa instanţelor de soluţionare a căilor de atac în cazul litigiilor de fond funciar, în sensul reglementării acestora în concordanţă cu noile dispoziţii ale Codului de procedură civilă actual, prin acordarea posibilităţii de a introduce cererea de chemare în judecată la o instanţă superioară, dacă obiectul acesteia depăşeşte ca valoare suma de 200.000 lei şi posibilitatea atacării şi cu recurs a deciziei emise prin încălcarea normelor de drept material şi pentru celelalte motive de recurs enumerate de art. 488 din Codul de procedură civilă. Limitarea competenţei la nivelul judecătoriei şi a căii de atac doar la nivelul tribunalului, indiferent de valoarea obiectului cererii şi imposibilitatea formulării recursului în cazurile prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă reprezintă o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie.

6. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile supuse controlului în cauza de faţă.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece măsura impusă de legiuitor cu privire la atacarea doar cu recurs a hotărârilor promulgate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă nu este de natură a aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât acesta este îndrituit să stabilească folosirea unora sau să restrângă exerciţiul altor căi de atac.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi cele ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. În ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Curtea observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia critică doar prevederile tezei întâi din acesta, astfel că obiectul excepţiei se va limita doar la acestea. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare al Legii nr. 247/2005:

„(1) Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului

- Art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991: (2) împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare

- Art. 59 din Legea nr. 18/1991: „Sentinţa civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 [judecătoria, s.n.] este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.”.

13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, care consacră dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii, şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, din motivarea excepţiei, rezultă că autorii acesteia îşi raportează criticile de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate instituie, prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, competenţa materială a judecătoriei în ce priveşte soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârilor emise de comisiile judeţene de fond funciar, prin care acestea soluţionează contestaţiile formulate faţă de măsurile stabilite de comisiile locale şi, după caz, le validează ori invalidează. Potrivit art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, sentinţa pronunţată de judecătorie poate fi atacată doar cu recurs. În ce priveşte conţinutul normativ al acestei ultime dispoziţii legale, Curtea apreciază că trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului”, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de noua concepţie legislativă instituită prin actualul Cod de procedură civilă cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac.

15. Autorii excepţiei critică faptul că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt corelate cu prevederile din Codul de procedură civilă în prezent în vigoare, care stabilesc alte reguli de competenţă materială. Astfel, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanţă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv. Or în cauza dedusă judecăţii se susţine că obiectul litigiului valorează mai mult decât pragul stabilit de textul menţionat, ceea ce ar atrage competenţa tribunalului de a judeca procesul în primă instanţă, având în vedere că, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, deci şi cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, aşa cum rezultă din coroborarea cu art. 94 pct. 1 lit. k).

16. Faţă de aceste critici, Curtea reţine, însă, că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă „orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”, pe lângă toate tipurile de procese enumerate. Totodată observă că dispoziţiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, astfel cum se precizează expres în art. 2 alin. (1) din acesta. Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede însă că dispoziţiile codului se aplică şi în alte materii, dar numai în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. Aceasta constituie o expresie a principiului specialia generalibus derogant, în virtutea căruia pot fi instituite reguli deosebite pentru anumite domenii care necesită o viziune normativă diferită, determinată de anumite specificităţi. Or textele de lege criticate în cauza de faţă reprezintă astfel de norme derogatorii, caracteristice procedurii reconstituirii dreptului de proprietate privată în materia fondului funciar, pe care legiuitorul a înţeles să o reglementeze astfel încât să asigure judecarea cu celeritate, de natură să dea satisfacţie rapidă solicitanţilor şi să clarifice situaţia juridică a terenurilor în discuţie. De altfel, în acest sens, Curtea observă că prevederile din Legea nr. 247/2005, criticate în cauza de faţă, fac parte din titlul XIII al acestei legi, denumit Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare”, ceea ce denotă intenţia legiuitorului de a crea reguli speciale care să asigure fluidizarea soluţionării acestui tip de procese.

17. Totodată, Curtea reţine că, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, sau Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ce constituie şi în cauza de faţă obiect al excepţiei, a constatat că prevederile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale. De asemenea, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial, în art. 129, că „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute prin lege”. Sub aspectul existenţei unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate în materia fondului funciar, Curtea a reamintit, prin deciziile mai sus menţionate, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

18. Tot astfel, prin Decizia nr. 1.232 din 6 octombrie 2009, instanţa de contencios constituţional a constatat că nicio dispoziţie din Legea fundamentală nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a statuat că procesul echitabil nu presupune în mod imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părţile din proces.

19. Prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea a apreciat că raţiunea pentru care soluţionarea plângerilor împotriva actelor administrative menţionate este lăsată în competenţa judecătoriei este aceea a asigurării celerităţii judecării proceselor în materia fondului funciar. În plus, în cauza de faţă, Curtea reţine că nu este relevantă invocarea criteriului valoric al obiectului cererii pentru stabilirea instanţei competente sub aspect material, ci normele speciale, derogatorii de la procedura comună, edictate în considerarea particularităţii proceselor în materia fondului funciar, dar cu respectarea exigenţelor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, incluzând posibilitatea de a utiliza căile de atac prevăzute de lege, aşa cum s-a arătat mai sus.

20 Cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa citată sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu şi Haralambie I. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 5 alin, (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi ale art. 53 alin. (2) şi art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind aprobarea Ghidului solicitantului pentru măsura VII11 Supravegherea maritimă integrată din POPAM 2014-2020

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale pescuit - Autoritatea de management pentru POPAM nr. 325.589 din 16.07.2018,

în baza prevederilor:

- Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1,083/2006 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;

- Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1.198/2006 şi (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr. 1.255/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului;

- Regulamentului nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului nr. 1.605/2002 al Consiliului;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene nerambursabile aferente politicii agricole comune, politicii comune de pescuit şi politicii maritime integrate la nivelul Uniunii Europene, precum şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru perioada de programare 2014-2020 şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul garantării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 56/2016, cu modificările şi completările ulterioare;

- Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 816/2016 privind aprobarea Listei detaliate a cheltuielilor eligibile pentru operaţiunile finanţate, inclusiv cheltuielile de personal ale Autorităţii de management, în cadrul Programului operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) şi (6) din Hotărârea Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 347/2016 privind stabilirea cadrului generai de implementare a operaţiunilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime prin Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime 2014-2020,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se aprobă Ghidul solicitantului pentru măsura VMM Supravegherea maritimă integrată din POPAM 2014-2020, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dănuţ Alexandru Potor,

secretar de stat

 

Bucureşti, 2 august 2018.

Nr. 1.290.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.319/2004 pentru aprobarea Actului constitutiv al Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A.

 

În temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A., aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 12 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 51/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.319/2004 pentru aprobarea Actului constitutiv al Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Adriana Mihaela Udroiu,

subsecretar de stat

 

Bucureşti, 20 iulie 2018.

Nr. 5.341.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 20319/2004)

 

ACTUL CONSTITUTIV

al Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A.

 

CAPITOLUL I

Denumirea, forma juridică, sediul, durata

 

Art. 1. - (1) Denumirea societăţii este Compania Naţională de Investiţii „C.N.I.” - S.A., denumită în continuare C.N.I.

(2) Sigla C.N.I. este prezentată în anexa care face parte integrantă din prezentul act constitutiv.

(3) în toate actele, facturile, scrisorile sau publicaţiile emanând de la C.N.I se menţionează denumirea acesteia, urmată de cuvintele „societate pe acţiuni” sau de iniţialele „S.A.”, capitalul social, din care cel efectiv vărsat potrivit ultimului bilanţ contabil aprobat, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, codul unic de înregistrare şi atributul fiscal.

Art. 2. - C.N.I. este persoană juridică română având forma juridică de societate pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul act constitutiv.

Art. 3. - (1) Sediul social al C.N.I. este în municipiul Bucureşti, sectorul 5, Piaţa Naţiunilor Unite nr. 9, parter şi mezanin, bloc 107. C.N.I. are punct de lucru în municipiul Bucureşti, sectorul 5, Piaţa Naţiunilor Unite nr. 8, parter şi mezanin, bloc 108.

(2) Sediul social al C.N.I. poate fi schimbat în aceeaşi localitate sau în altă localitate din România, pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, potrivit legii.

(3) C.N.I. poate înfiinţa filiale, sucursale, reprezentanţe, agenţii şi alte asemenea subunităţi, în ţară şi în străinătate, în condiţiile legii, cu respectarea art. 1 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001 privind înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii „C.N.I.” - S.A., aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - C.N.I. se constituie pe durată nelimitată, cu începere de la data înmatriculării ei la oficiul registrului comerţului.

 

CAPITOLUL II

Scopul şi obiectul de activitate

 

Art. 5. - (1) C.N.I. realizează programele de investiţii cuprinse în cadrul Programului naţional de construcţii de interes public sau social, prevăzut în anexa nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi programe proprii de investiţii.

(2) în calitate de agenţie de implementare, CNI derulează Proiectul „Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori”, conform Legii nr. 224/2007 privind ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la 2 februarie 2007 la Bucureşti şi la 9 februarie 2007 la Paris, pentru finanţarea primei faze a Proiectului „Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori”, cu completările ulterioare.

(3) C.N.I. poate realiza orice alte activităţi conform obiectului său de activitate.

Art. 6. - (1) Obiectul principal de activitate constă în:

4110 - Dezvoltare (promovare) imobiliară Obiectul secundar de activitate constă în:

1723 - Fabricarea articolelor de papetărie 1812 - Alte activităţi de tipărire n.c.a.

2892 - Fabricarea utilajelor pentru extracţie şi construcţii 3299 - Fabricarea altor produse manufacturiere n.c.a. 3312- Repararea maşinilor

3320 - Instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale 4120 - Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale

4211 - Lucrări de construcţii a drumurilor şi autostrăzilor

4212 - Lucrări de construcţii a căilor ferate de suprafaţă şi subterane

4213 - Construcţia de poduri şi tuneluri

4221 - Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru fluide

4222 - Lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru electricitate şi telecomunicaţii

4299 - Lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti n.c.a.

4311 - Lucrări de demolare a construcţiilor

4312 - Lucrări de pregătire a terenului

4313 - Lucrări de foraj şi sondaj pentru construcţii

4321 - Lucrări de instalaţii electrice

4322 - Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat

4329 - Alte lucrări de instalaţii pentru construcţii

4331 - Lucrări de ipsoserie

4332 - Lucrări de tâmplărie şi dulgherie

4333 - Lucrări de pardosire şi placare a pereţilor

4334 - Lucrări de vopsitorie, zugrăveli şi montări de geamuri

4339 - Alte lucrări de finisare

4391 - Lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii 4399 - Alte lucrări speciale de construcţii n.c.a.

4613 - Intermedieri în comerţul cu material lemnos şi materiale de construcţii

4614 - Intermedieri în comerţul cu maşini, echipamente industriale, nave şi avioane

4662 - Comerţ cu ridicata al maşinilor-unelte

4663 - Comerţ cu ridicata al maşinilor pentru industria minieră şi construcţii

4669 - Comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente

4673 - Comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi al materialelor de construcţii şi echipamentelor sanitare

4674 - Comerţ cu ridicata al echipamentelor şi furniturilor de fierărie pentru instalaţii sanitare şi de încălzire

4690 - Comerţ cu ridicata nespecializat

5811 - Activităţi de editare a cărţilor

5812 - Activităţi de editare de ghiduri, compendii, liste de adrese şi similare

5814 - Activităţi de editare a revistelor şi periodicelor 5819 - Alte activităţi de editare

5920 - Activităţi de realizare a înregistrărilor audio şi activităţi de editare muzicală

6399 - Alte activităţi de servicii informaţionale n.c.a.

6810 - Cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii 6820 - închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate

6832 - Administrarea imobilelor pe bază de comision sau contract

7111 - Activităţi de arhitectură

7112 - Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea

7120 - Activităţi de testări şi analize tehnice

7311 - Activităţi ale agenţiilor de publicitate

7312 - Servicii de reprezentare media

7320 - Activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei publice

7410 - Activităţi de design specializat 7490 - Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice n.c.a. 7732 - Activităţi de închiriere şi leasing cu maşini şi echipamente pentru construcţii

7739 - Activităţi de închiriere şi leasing cu alte maşini, echipamente şi bunuri tangibile n e a.

7740 - Leasing cu bunuri intangibile (exclusiv financiare) 8020 - Activităţi de servicii privind sistemele de securizare 8110 - Activităţi de servicii suport combinate

8230 - Activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor

8291 - Activităţi ale agenţiilor de colectare şi a birourilor (oficiilor) de raportare a creditului

8299 - Alte activităţi de servicii suport pentru întreprinderi n.c.a.

(2) în scopul obţinerii de venituri pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare a societăţii, C.N.I. desfăşoară activităţi de interes public sau social, precum şi activităţi de investiţii pentru realizarea construcţiilor şi desfăşoară, în principal, activităţile prevăzute la art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Construcţiile de interes public sau social executate prin C.N.I. vor fi amplasate pe terenuri proprietate publică sau privată a statului, pe terenuri ale unităţilor administrativ-teritoriale, terenuri ale altor instituţii publice, precum şi pe terenuri proprietate privată a unor persoane fizice ori juridice, în funcţie de sursa de finanţare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Realizarea Programului naţional de construcţii de interes public sau social se face de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin C.N.I., cu aplicarea procedurilor de achiziţie publică, în condiţiile legii.

(5) în conformitate cu art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare, C.N.I. desfăşoară activităţi de supraveghere a proiectării, executării lucrărilor şi derulării Programului naţional de construcţii de interes public sau social, precum şi recepţia lucrărilor executate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(6) Sursele de finanţare pentru derularea Programului naţional de construcţii de interes public sau social sunt cele prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Finanţarea Proiectului „Sistem integrat de reabilitare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, a staţiilor de tratare a apei potabile şi staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile cu o populaţie de până la 50.000 de locuitori” este asigurată din fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, bugetul local al unităţilor administrativ-teritoriale beneficiare şi împrumutul extern acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

Art. 7. - (1) în vederea realizării obiectivelor de investiţii, altele decât cele care se pot derula în cadrul Programului naţional de construcţii de interes public sau social, C.N.I. poate deţine în închiriere sau în folosinţă gratuită bunuri proprietate privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, pe care le poate folosi în condiţiile actului prin care i-a fost dat fiecare dintre aceste bunuri.

(2) C.N.I. poate deţine în proprietate bunuri mobile şi imobile.

 

CAPITOLUL III

Capitalul social, acţiunile

 

Art. 8. - (1) Capitalul social iniţial al C.N.I., subscris şi vărsat, este de 400.000 lei, împărţit în 160.000 de acţiuni nominative, fiecare acţiune având valoarea de 2,5 lei.

(2) Capitalul social iniţial se constituie prin participarea următoarelor companii naţionale/societăţi naţionale:

a) Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa - cu sediul în municipiul Constanţa, incinta Portului Constanţa, Gara maritimă, judeţul Constanţa, naţionalitate română, număr de înregistrare în registrul comerţului: J13/2308/1998 - 100.000 lei, reprezentând 40.000 de acţiuni;

b) Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. - Marfă” - S.A. - cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Dinicu Golescu nr. 38, sectorul 1, naţionalitate română, număr de înregistrare în registrul comerţului: J40/9775/1998 - 100.000 lei, reprezentând 40.000 de acţiuni;

c) Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti” - S.A. - cu sediul în oraşul Otopeni, Calea Bucureştilor nr. 224E, judeţul Ilfov, naţionalitate română, număr de înregistrare în registrul comerţului: J23/401/2010, cod unic de înregistrare: 26490194 - 125.000 lei, reprezentând 50.000 de acţiuni;

d) Compania Naţională „Administraţia Canalelor Navigabile” - S.A. Constanţa - cu sediul în comuna Agigea, Str. Ecluzei nr. 1, judeţul Constanţa, naţionalitate română, număr de înregistrare în registrul comerţului: J13/2361/1998 - 50.000 lei, reprezentând 20.000 de acţiuni;

e) Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării Maritime” - S.A. Galaţi - cu sediul în municipiul Galaţi, Str. Portului nr. 34, judeţul Galaţi, naţionalitate română, număr de înregistrare în registrul comerţului: J17/905/1998 - 25.000 lei, reprezentând 10.000 de acţiuni.

(3) Primii administratori ai C.N.I. sunt:

a) Durleci Constantin Dan, cu cetăţenie română, născut la 1.03.1957 în Bucureşti, Aleea Platanului nr. 9, bl. A43, sc. 2, et. 1, ap. 21, sectorul 5;

b) Cadiş Eugen, cu cetăţenia română, născut la 21.05.1949 în satul Turea, Cluj, domiciliat în judeţul Cluj, localitatea Cluj-Napoca, str. Fântânele nr. 40, bl. V6, sc. 1, ap. 5;

c) Moldoveanu Gheorghe, cu cetăţenie română, născut la 6.12.1941 în comuna Seimenii Mari, Constanţa, domiciliat în judeţul Constanţa, localitatea Constanţa, str. Panait Moşoiu nr. 44;

d) Cîrstoveanu Violeta, cu cetăţenie română, născută la 16.11.1960 în Târgovişte, Dâmboviţa, domiciliată în Bucureşti, str. Maica Domnului nr. 18, bl. T50, sc. 1, ap. 47, sectorul 2;

e) Neacşa Petre, cu cetăţenie română, născut la 25.07.1964 în comuna Pleşoiu, Olt, domiciliat în judeţul Vâlcea, localitatea Râmnicu Vâlcea, Splaiul Independenţei nr. 2, bl. 4, sc. A, ap. 8;

f) Roman Gheorghe, cu cetăţenie română, născut la 20.10.1952 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Calea Moşilor nr. 298, bl. 48, sc. 2, et. 1, ap. 34, sectorul 2;

g) Nicolau Gheorghe, cu cetăţenie română, născut la 18.08.1947 în Constanţa, domiciliat în judeţul Constanţa, localitatea Constanţa, str. Mircea cel Bătrân nr. 49, bl. RM, sc. A, et. 1, ap. 1;

h) Negoiţă Marin, cu cetăţenie română, născut la 19.10.1945 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. Baba Novac nr. 22, bl. 24C, sc. A, et. 12, ap. 49, sectorul 3;

i) Rădulescu Eugen, cu cetăţenie română, născut la 16 11.1936 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Str. Spătarului nr. 1 A, sectorul 2;

j) Ciocianu Cornel, cu cetăţenie română, născut la 23.10.1967 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. Gura Ialomiţei nr. 5, bl. PC8, sc. A, et. 1, ap, 3, sectorul 3;

k) Tichileşteanu M. Dumitriţa, cu cetăţenie română, născută la 4.12.1957 în Băleni, judeţul Galaţi, domiciliată în Galaţi, localitatea Galaţi, Str. Movilei nr. 2-8, bl. D, sc. 3, ap 29.

(4) Primii cenzorii ai C.N.I. sunt:

a) Radu Bogdan Ştefan, cu cetăţenie română, născut la 27.12.1973 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, aleea Valea Florilor nr. 4, bl. P10, sc. 1, ap. 2, sectorul 6;

b) Roşioru Maria, cu cetăţenie română, născută la 20.02.1962 în comuna Negreni, Teleorman, domiciliată în Bucureşti, Str. Zefirului nr. 19, ap. 3, sectorul 2;

c) Achim Elena, cu cetăţenie română, născută la 19.09.1954 în Vâlcele, Constanţa, domiciliată în judeţul Constanţa, localitatea Constanţa, Str. Daliei nr. 16, bl. L119a4, sc. A, et. 3, ap. 9;

d) Margaritti Doina, cu cetăţenie română, născută la 15.03.1959 în Techirghiol, Constanţa, domiciliată în judeţul Constanţa, localitatea Eforie Nord, Str. Tisei nr. 13.

(5) Primii cenzorii supleanţi ai C.N.I. sunt:

a) Dobre Doina, cu cetăţenie română, născută la 1.03.1958 în Bucureşti, domiciliată în satul Chitila, str. Aurei Vlaicu nr. 8, sc. B, et. 2, ap. 18;

b) Duţulescu Augustin-Mihail, cu cetăţenie română, născut la 1.08.1974 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Str. Unităţii nr. 87, bl. B11, sc. 1, ap. 42, sectorul 3;

c) Mambet Muniser, cu cetăţenie română, născută la 14.03.1956 în comuna Topraisar, Constanţa, domiciliată în judeţul Constanţa, localitatea Constanţa, bd. Aurel Vlaicu nr. 99, bl. AV2, sc. B, ap. 13;

d) Mergiu Maria, cu cetăţenie română, născută la 9.11.1959 în comuna Nicolae Bălcescu, Tulcea, domiciliată în judeţul Constanţa, localitatea Constanţa, str. Soveja nr. 83, bl. D.R.30, sc. A, ap. 20;

e) Iordan S. Ionica, cu cetăţenie română, născută la 2.12.1956 în comuna Râmniceni, Vrancea, domiciliată în judeţul Galaţi, localitatea Galaţi, Str. Movilei nr. 8, bl. D, sc. 3, ap. 33.

(6) Eventualele modificări ale capitalului social iniţial prevăzut la alin. (1) vor fi notificate la registrul comerţului în termen de 30 de zile de la data modificării.

Art. 9. - (1) Acţiunile sunt nominative şi vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege.

(2) C.N.I. va ţine evidenţa acţionarilor şi a acţiunilor într-un registru numerotat, sigilat şi parafat de către preşedintele consiliului de administraţie. Registrul se păstrează la sediul C.N.I.

Art. 10. - Capitalul social poate fi redus sau majorat pe baza hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor, în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Art. 11. - (1) Fiecare acţiune subscrisă şi plătită, potrivit legii, conferă deţinătorului dreptul la un vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea profitului, conform dispoziţiilor legale şi prevederilor prezentului act constitutiv, precum şi alte drepturi.

(2) Deţinerea de acţiuni implică adeziunea de drept la prezentul act constitutiv.

(3) Drepturile şi obligaţiile legate de acţiuni urmează acţiunile în cazul trecerii lor în proprietatea altor persoane.

(4) Obligaţiile C.N.I. sunt garantate cu patrimoniul social al acesteia, iar acţionarii răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

(5) Patrimoniul C.N.I. nu poate fi grevat de datorii sau de alte obligaţii personale ale acţionarilor. Un creditor al unui acţionar poate formula pretenţii asupra părţii din profitul C.N.I., care i se va repartiza de către adunarea generală a acţionarilor, sau asupra cotei-părţi cuvenite acestuia la lichidarea C.N.I., efectuată în condiţiile legii şi ale prezentului act constitutiv.

(6) în toate raporturile cu C.N.I,, aceasta recunoaşte pentru fiecare acţiune un singur proprietar.

Art. 12. - Cesiunea parţială sau totală a acţiunilor între acţionari şi/sau către terţi se face în condiţiile şi cu procedura prevăzute de lege.

Art. 13. - (1) în cazul pierderii uneia sau mai multor acţiuni, proprietarul va trebui să anunţe consiliul de administraţie şi să facă publică pierderea acestora prin presă.

(2) După 6 luni, acţionarul va putea obţine un duplicat al acţiunilor pierdute.

 

CAPITOLUL IV

Adunarea generală a acţionarilor

 

Art. 14. - (1) Adunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al C.N.I., care decide asupra politicii economice a acesteia şi asupra activităţii ei. Persoanele care exercită drepturile în baza mandatului de reprezentare a acţionarilor acţionează în conformitate şi în limitele mandatului primit de la acţionari.

(2) Adunările generale ale acţionarilor sunt ordinare şi extraordinare.

(3) în adunările generale ale acţionarilor, fiecare acţionar este reprezentat de un împuternicit mandatat. În plus, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice este reprezentat de 2 împuterniciţi mandataţi.

(4) Pentru activitatea depusă, împuterniciţii mandataţi în adunarea generală a acţionarilor au dreptul la o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii.

(5) Adunarea generală ordinară a acţionarilor are următoarele atribuţii:

a) aprobă strategia globală de dezvoltare, retehnologizare, modernizare şi politica economico-financiară a C.N.I.;

b) alege membrii consiliului de administraţie şi cenzorii, inclusiv cenzorii supleanţi, îi descarcă de activitate şi îi revocă;

c) numeşte sau demite auditorul financiar şi fixează durata minimă a contractului de audit financiar;

d) stabileşte indemnizaţia membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor;

e) stabileşte competenţele şi răspunderile consiliului de administraţie şi ale cenzorilor şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare;

f) examinează programele de activitate şi proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli ale C.N.I., propuse de consiliul de administraţie, şi îşi dă acordul asupra acestora;

g) aprobă constituirea rezervelor statutare;

h) examinează, aprobă sau modifică situaţia financiară anuală, după analizarea raportului consiliului de administraţie şi al cenzorilor, şi aprobă repartizarea profitului;

i) fixează dividendele;

j) propune înfiinţarea sau desfiinţarea filialelor;

k) hotărăşte cu privire la programul de investiţii proprii ale C.N.I. şi de reparaţii capitale şi stabileşte plafonul valoric de la care competenţa revine consiliului de administraţie;

l) aprobă delegări de competenţe pentru consiliul de administraţie al C.N.I.;

m) stabileşte nivelul garanţiei cerute administratorilor, în condiţiile legii;

n) se pronunţă asupra gestiunii administratorilor;

o) hotărăşte gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale C.N.I.

(6) Adunarea generală extraordinară a acţionarilor are următoarele atribuţii:

a) aprobă structura organizatorică a C.N.I. la nivel central şi teritorial;

b) hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare şi la acordarea de garanţii şi stabileşte plafonul valoric de la care competenţa revine consiliului de administraţie;

c) hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, agenţii şi de alte subunităţi fără personalitate juridică;

d) hotărăşte cu privire la majorarea capitalului social, la modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora;

e) hotărăşte reducerea capitalului social sau reîntregirea acestuia prin emisiune de noi acţiuni;

f) hotărăşte cu privire la mutarea sediului C.N.I.;

g) analizează şi propune spre aprobare fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea C.N.I.;

h) hotărăşte cu privire la modificarea şi completarea obiectului de activitate al C.N.I.;

i) aprobă asocierea, în vederea constituirii de noi societăţi, sau participarea cu capital la alte societăţi;

j) hotărăşte conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător;

k) hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor consiliului de administraţie, a directorului general şi a cenzorilor pentru pagubele pricinuite C.N.I.;

l) hotărăşte emisiunea de obligaţiuni şi conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;

m) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;

n) hotărăşte cu privire la orice modificare a actului constitutiv;

o) hotărăşte cumpărarea de acţiuni, cotarea la bursă, vânzarea şi tranzacţionarea pe piaţă a acţiunilor proprii;

p) stabileşte plafoane valorice şi competenţe de efectuare a cheltuielilor;

q) stabileşte adaosurile la salariu şi criteriile de acordare a acestora pentru directorul general şi pentru directorii executivi;

r) hotărăşte în orice alte probleme privind activitatea C.N.I., cu excepţia celor care revin adunării generale ordinare a acţionarilor.

Art. 15. - (1) Adunarea generală a acţionarilor se convoacă ori de câte ori va fi necesar de către preşedintele consiliului de administraţie sau de către cel desemnat să îl înlocuiască, potrivit prevederilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Adunările generale ordinare ale acţionarilor au loc cel puţin o dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului financiar.

(3) Adunările generale ordinare ale acţionarilor se convoacă la cererea acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din capitalul social sau la cererea cenzorilor.

(4) Adunarea generală a acţionarilor va fi convocată în conformitate cu prevederile prezentului act constitutiv, cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită.

(5) Convocarea poate fi făcută prin scrisoare recomandată sau prin scrisoare transmisă pe cale electronică, având încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului, înscrisă în registrul acţionarilor. Schimbarea adresei nu poate fi opusă societăţii, dacă nu i-a fost comunicată în scris de acţionar.

(6) Acţionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea, dacă niciunul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare generală şi să ia orice hotărâre de competenţa adunării, fără respectarea formalităţilor cerute de convocarea ei.

(7) Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării generale a acţionarilor, precum şi ordinea de zi.

(8) Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor.

(9) Adunarea generală a acţionarilor se întruneşte la sediul C.N.I. sau în alt loc indicat în convocare.

Art. 16, - (1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare a acţionarilor este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile trebuie să fie luate de acţionarii care deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare.

(2) Dacă adunarea generală a acţionarilor nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), adunarea ce se va întruni după a două convocare poate delibera asupra problemelor aflate pe ordinea de zi a primei adunări, oricare ar fi partea de capital social reprezentată de acţionarii prezenţi, iar hotărârile se iau cu majoritate de voturi.

(3) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare a acţionarilor sunt necesare:

a) la prima convocare, prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social;

b) la convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin o treime din capitalul social.

(4) Adunarea generală a acţionarilor va alege dintre acţionarii prezenţi unul până la trei secretari care să verifice lista de prezenţă a acţionarilor; unul dintre secretari întocmeşte procesul-verbal al şedinţei adunării generale a acţionarilor.

(5) Procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor se va ţine într-un registru sigilat şi parafat. Procesul-verbal va fi semnat de către persoana care a prezidat şedinţa şi de către secretarul care l-a întocmit.

Art. 17. - (1) Hotărârile adunării generale a acţionarilor se iau, de regulă, prin vot deschis.

(2) Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii.

(3) Hotărârile luate de adunarea generală a acţionarilor, în limitele legii sau ale actului constitutiv, sunt obligatorii chiar şi pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau care au votat împotrivă.

(4) împuterniciţii mandataţi ai ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice au doar drept de vot consultativ.

 

CAPITOLUL V

Consiliul de administraţie

 

Art. 18. - (1) C.N.I. este administrată de 11 administratori care constituie consiliul de administraţie, aleşi de adunarea generală a acţionarilor pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de a fi realeşi.

(2) Conducerea executivă a C.N.I. este asigurată de directorul general, care este şi preşedintele consiliului de administraţie. Directorul general este numit de ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care îi stabileşte şi salariul.

(3) Când se creează un loc vacant în consiliul de administraţie, adunarea generală a acţionarilor alege un nou administrator pentru completarea focului vacant. Durata pentru care este ales noul administrator pentru a ocupa locul vacant va fi egală cu perioada care a rămas până la expirarea mandatului predecesorului său.

(4) Consiliul de administraţie se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni, precum şi ori de câte ori este nevoie, la cererea motivată a cel puţin 2 dintre membrii săi sau a preşedintelui.

(5) Pentru valabilitatea deciziilor este necesară prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor consiliului de administraţie, iar deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi.

(6) Preşedintele convoacă consiliul de administraţie, cu cel puţin 5 zile înainte, stabileşte ordinea de zi, veghează asupra informării adecvate a membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi şi prezidează întrunirea. Procesul-verbal este semnat de către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt administrator.

(7) Consiliul de administraţie poate delega unele dintre atribuţiile sale conducerii executive a C.N.I. şi poate recurge la consultanţi pentru studii, analize sau expertize necesare luării unor decizii.

(8) Preşedintele consiliului de administraţie este obligat să pună la dispoziţie acţionarilor şi cenzorilor, la cererea acestora, orice documente legate de activitatea C.N.I.

(9) Administratorii răspund faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor. Administratorii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar.

(10) Sunt incompatibile cu calitatea de membru în consiliul de administraţie persoanele care, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi fondatori, precum şi cele care, personal, rudele sau afinii acestora până la gradul al doilea inclusiv, sunt în acelaşi timp patroni sau asociaţi în societăţi cu acelaşi profil cu al C.N.I. sau care sunt în relaţii comerciale cu C.N.I., în mod direct sau prin interpuşi.

Art. 19. - Consiliul de administraţie are, în principal, următoarele atribuţii:

a) elaborează proiectul bugetului anual de venituri şi cheltuieli al C.N.I.;

b) elaborează documentaţiile privind structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.I.;

c) aprobă încheierea contractelor de închiriere;

d) stabileşte tactica şi strategia de marketing;

e) supune anual adunării generale a acţionarilor. În termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, raportul cu privire la activitatea C.N.I., situaţia financiară pe anul precedent, precum şi proiectul programului de activitate şi proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli ale C.N.I. pe anul în curs;

f) aprobă proiectul contractului colectiv de muncă ce urmează să fie negociat cu reprezentanţii salariaţilor;

g) aprobă tarifele pentru prestaţiile specifice;

h) aprobă regimul de amortizare a mijloacelor fixe ale C.N.I.;

i) aprobă scoaterea din funcţiune, casarea şi valorificarea unor bunuri materiale, în condiţiile legii;

j) stabileşte drepturile de salarizare şi celelalte drepturi de personal pentru personalul de conducere al C.N.I.;

k) rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acţionarilor.

Art. 20. - (1) Directorul general reprezintă C.N.I. În raporturile cu terţii şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) aplică strategia şi politicile de dezvoltare ale C.N.I.;

b) angajează, promovează şi concediază personalul C.N.I.;

c) numeşte, suspendă sau revocă directorii executivi ai C.N.I. şi le fixează salariile;

d) negociază contractul colectiv de muncă în limita mandatului dat de consiliul de administraţie;

e) încheie acte juridice în numele şi pe seama C.N.I.;

f) aprobă operaţiunile de vânzare şi cumpărare de bunuri, potrivit competenţelor;

g) aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi, potrivit competenţelor;

h) îndeplineşte orice alte atribuţii, potrivit competenţelor acordate.

(2) Directorul general poate delega o parte din atribuţiile sale directorilor executivi.

(3) Competenţele, atribuţiile şi răspunderile directorilor executivi sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.I.

 

CAPITOLUL VI

Gestiunea

 

Art. 21. - (1) C.N.I. organizează şi exercită controlul financiar preventiv pentru documentele ce cuprind operaţiuni care se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

(2) Controlul financiar preventiv se exercită prin compartimentul de specialitate, potrivit legii.

Art. 22. - (1) Controlul financiar de gestiune se efectuează în conformitate cu prevederile legale, prin compartimentul de specialitate din cadrul C.N.I.

(2) Controlul financiar de gestiune se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport cu volumul, valoarea şi natura bunurilor, cu posibilităţile de sustrageri, condiţiile de păstrare şi gestionare, precum şi cu frecvenţa abaterilor constatate anterior.

(3) La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducătorii şi salariaţii au obligaţia:

a) să pună la dispoziţie registrele, corespondenţa, actele, piesele justificative şi alte documente necesare controlului;

b) să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenţa controlului;

c) să elibereze, potrivit legii, documentele solicitate, în original sau în copii certificate;

d) să dea informaţii şi explicaţii, verbal şi în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;

e) să semneze, cu sau fără obiecţii, actele de control;

f) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să îşi dea concursul pentru clarificarea constatărilor.

(4) Constatările organelor de control financiar de gestiune se vor consemna în actele de control, cu indicarea prevederilor legale încălcate şi cu stabilirea exactă a consecinţelor economice, financiare şi patrimoniale, a persoanelor vinovate, precum şi a măsurilor propuse. Actele de control vor fi transmise directorului general al companiei controlate.

Art. 23. - (1) Gestiunea C.N.I. este controlată de acţionari şi de cenzori.

(2) C.N.I. are 5 cenzori şi 5 cenzori supleanţi.

(3) Cenzorii sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor. Durata mandatului lor este de 3 ani, putând fi realeşi.

(4) Cenzorii îşi exercită personal mandatul.

(5) Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie contabil autorizat, în condiţiile legii, sau expert contabil.

(6) Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, stabilită de adunarea generală a acţionarilor.

(7) Cenzorii au următoarele atribuţii principale:

a) să supravegheze gestiunea C.N.I.;

b) să verifice dacă situaţia financiară anuală este legal întocmită şi dacă este în concordanţă cu registrele;

c) să verifice dacă registrele sunt ţinute regulat;

d) să verifice dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.

(8) Situaţia financiară anuală nu poate fi aprobată de adunarea generală a acţionarilor dacă nu este însoţită de raportul cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.

(9) Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunoştinţă administratorilor neregulile din administraţie şi încălcările dispoziţiilor legale şi statutare pe care le constată, iar cazurile mai importante se vor aduce la cunoştinţă adunării generale a acţionarilor.

(10) Cenzorii iau parte la şedinţele consiliului de administraţie şi ale adunării generale a acţionarilor fără drept de vot.

(11) Se interzice cenzorilor să comunice acţionarilor, în particular, sau terţilor date referitoare la operaţiunile C.N.I., constatate cu ocazia exercitării mandatului lor.

(12) Cenzorii vor consemna într-un registru special deliberările lor, precum şi constatările făcute în exerciţiul mandatului lor.

(13) Revocarea cenzorilor se poate face numai de adunarea generală a acţionarilor, cu votul cerut la adunările extraordinare ale acţionarilor.

(14) Cenzorii C.N.I. Îndeplinesc şi alte atribuţii prevăzute de lege.

 

CAPITOLUL VII

Activitatea

 

Art. 24. - Exerciţiul financiar începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie ale fiecărui an. Primul exerciţiu financiar începe la data constituirii C.N.I.

Art. 25. - (1) Personalul C.N.I. se încadrează în condiţiile legii, pe bază de concurs, examen sau interviu.

(2) Drepturile şi obligaţiile salariaţilor se stabilesc prin contractul colectiv de muncă.

Art. 26. - Consiliul de administraţie stabileşte, în condiţiile legii, modul de amortizare a mijloacelor fixe.

Art. 27. - (1) C.N.I. va ţine evidenţa contabilă şi va întocmi situaţia financiară anuală, cu respectarea normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.

(2) Anunţul prin care se confirmă depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Art. 28. - (1) Profitul C.N.I. se stabileşte pe baza situaţiei financiare anuale aprobate de adunarea generală a acţionarilor. Profitul impozabil se stabileşte în condiţiile legii.

(2) Profitul C.N.I. rămas după plata impozitului pe profit va fi repartizat în condiţiile legii.

(3) C.N.I. Îşi constituie fondul de rezervă şi alte fonduri în condiţiile legii.

(4) Plata dividendelor cuvenite acţionarilor se face de C.N.I., în condiţiile legii, după aprobarea situaţiei financiare de către adunarea generală a acţionarilor. Participarea la profit a salariaţilor C.N.I. se hotărăşte de adunarea generală a acţionarilor, în condiţiile legii.

(5) în cazul înregistrărilor de pierderi, adunarea generală a acţionarilor va analiza cauzele şi va hotărî în consecinţă.

(6) Acoperirea pierderilor se va face în condiţiile legii şi pe baza hotărârii adunării generale a acţionarilor.

Art. 29. - C.N.I. va ţine registrele prevăzute de lege, conform prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL VIII

Modificarea formei juridice, dizolvarea, lichidarea

 

Art. 30. - Adunarea generală a acţionarilor poate propune schimbarea formei juridice a C.N.I.

Art. 31. - (1) C.N.I. se dizolvă în următoarele cazuri:

a) imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

b) hotărârea adunării generale a acţionarilor;

c) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui acţionar, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre acţionari, care împiedică funcţionarea C.N.I.;

d) falimentul;

e) în cazul şi în condiţiile prevăzute la art. 15324 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

f) când capitalul social se reduce sub minimul legal;

g) când numărul acţionarilor scade sub minimul legal;

h) alte cauze prevăzute de lege sau de prezentul act constitutiv.

(2) Hotărârea tribunalului prin care s-a pronunţat dizolvarea se comunică societăţii, oficiului registrului comerţului pentru înregistrarea menţiunii de dizolvare în registrul comerţului, Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau pe portalul de servicii Online al acestuia.

Art. 32. - (1) în caz de dizolvare, C.N.I. va fi lichidată.

(2) Lichidarea C.N.I. şi repartiţia patrimoniului se fac în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Art. 33. - (1) Litigiile de orice fel, apărute între C.N.I. şi persoane fizice sau juridice, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.

(2) Pentru soluţionarea litigiilor cu alte societăţi se poate apela şi la arbitraj.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii finale

 

Art. 34. - Prevederile prezentului act constitutiv se completează cu prevederile Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu dispoziţiile legale în vigoare aplicabile activităţilor desfăşurate de C.N.I.

 

ANEXĂ*

la actul constitutiv


*) Anexa este reprodusă în facsimil.