MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 740         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 28 august 2018

 

SUMAR

 

DECRETE

 

 

            774. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 339 din 22 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal

 

Decizia nr. 344 din 22 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

633. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării"

 

640. - Hotărâre privind modificarea Strategiei naţionale pentru competitivitate 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2015

 

642. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 52/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.884. - Ordin al ministrului muncii şi justiţiei sociale privind avizarea spaţiilor destinate depozitării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Marius Constantin Borănescu, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Africa de Sud, se acreditează şi în calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Madagascar, cu reşedinţa la Pretoria.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNERIOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2)

din Constituţia României, republicată,

contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

 

Bucureşti, 24 august 2018.

Nr. 774.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 339

din 22 mai 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal

 

Vaier Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, excepţie ridicată de Gigi Papuc în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, referitor la dispoziţiile art. 268 alin. (2) şi (3) din Codul penal. Astfel, consideră că prevederile alin. (2) al textului de lege criticat nu au legătură cu soluţionarea cauzei, autorul excepţiei fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii reglementate de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal. De asemenea, arată că autorul excepţiei nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ceea ce ar fi constituit premisa aplicării prevederilor art. 268 alin. (3) din Codul penal, astfel că nici acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la prevederile art. 259 din Codul penal din 1969, care incriminau fapta de denunţare calomnioasă, şi anume deciziile nr. 270 din 19 decembrie 2000 şi nr. 680 din 31 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 28 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1, Tribunalul Tulcea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal.

            Excepţia a fost ridicată de Gigi Papuc cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, infracţiune prevăzută de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal.

            5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 268 din Codul penal încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare şi dreptul de proprietate, dreptul de petiţionare. Astfel, arată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal permit organelor judiciare să urmărească şi să sancţioneze penal fapte care, în realitate, nu sunt fapte ilicite, ci fapte permise de lege. Consideră edificator, în acest sens, faptul că părţile din dosar au formulat, în mod repetat, plângeri penale una împotriva celeilalte, dar numai cele provenite de la inculpat au fost socotite ca fiind făcute în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare. Autorul excepţiei menţionează că procurorul de caz a dat dovadă de părtinire, făcând o „aplicare diferenţiată a legii”, deoarece plângerile sale au fost socotite ca fiind făcute în condiţiile cunoaşterii de către inculpat a caracterului nereal al acestora, în timp ce plângerile formulate împotriva sa de către persoana vătămată au fost calificate drept „corespondenţă purtată şi primită de inculpat". De asemenea, arată că textul art. 268 alin, (2) din Codul penal dă posibilitatea organelor judiciare să constate, după bunul plac, dacă probele produse de inculpat sunt reale sau nu. în fine, susţine că prevederile art. 268 alin. (3) din Codul penal au o redactare neclară şi contradictorie în raport cu primele două alineate ale aceluiaşi text de lege, în condiţiile în care o negare a plângerii formulate „echivalează cu o mărturie mincinoasă făcută de inculpat pentru a scăpa de pedeapsă”.

            6. Tribunalul Tulcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prin dispoziţiile art 268 din Codul penal legiuitorul a urmărit să protejeze relaţiile sociale ce reglementează folosirea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale penale şi evitarea abuzului de drept procesual produs prin formularea unor sesizări penale pentru fapte nereale. Consideră că dreptul de petiţionare al contestatorului şi accesul liber la justiţie al acestuia nu sunt în niciun fel încălcate prin dispoziţiile de lege criticate, întrucât, potrivit prevederilor art, 57 din Constituţie, cetăţenii români „trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”. Or, prin exercitarea abuzivă a dreptului de acces liber la justiţie sunt încălcate drepturile şi libertăţile persoanei reclamate. în ceea ce priveşte art. 268 aţin. (2) din Codul penal, arată că acesta nu are legătură cu soluţionarea cauzei, contestatorul f ind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal.

            7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şl Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

            8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 268 din Codul penal nu sunt de natură a afecta în niciun fel exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale unei persoane, precum libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul de petiţionare, liberul acces la justiţie şi dreptul de proprietate. Totodată, arată că autorul excepţiei critică, de fapt, un posibil mod de aplicare de către organele judiciare, în anumite situaţii ipotetice, a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, iar nu textul de lege în sine. Astfel, aspectele invocate de autorul excepţiei, şi anume modul de administrare a probelor de către organele

judiciare şi felul în care este dovedită existenţa laturii subiective a infracţiunii, ţin de aplicarea legii, iar nu de constituţionalitatea acesteia. Aşadar, aplicarea legii constituie atributul exclusiv al organelor judiciare, putând face obiectul căilor de atac prevăzute de lege, iar nu al unei excepţii de neconstituţionalitate.

            9. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal este inadmisibilă, deoarece aspectele evidenţiate de autorul acesteia ţin de soluţionarea fondului cauzei de către instanţa judecătorească şi nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate menite să justifice contrarietatea dintre textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate.

            10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorii l-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

           11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit, d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

           12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 268 din Codul penal, care au următorul cuprins: „(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

           (2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală Ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

           (3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul/plângerea sau probele sunt nereale”.

           13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 29 privind libertatea conştiinţei, ale art. 30 referitor la libertatea de exprimare, ale art. 44 privind dreptul de proprietate, ale art. 51 referitor la dreptul de petiţionare, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul nr. 1 ia Convenţie.

           14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal incriminează sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală. Autorul excepţiei critică faptul că, în speţă, procurorul a dat dovadă de părtinire, făcând o „aplicare diferenţiată a legii”. în acest sens, arată că plângerile penale formulate de autorul excepţiei au fost socotite ca fiind făcute în condiţiile cunoaşterii caracterului nereal al acestora, în timp ce plângerile formulate împotriva sa de către cealaltă parte au fost calificate drept „corespondenţă purtată şi primită de inculpat”. Aşadar, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare de către organele judiciare a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal. Or, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din data de 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din data de 16 august 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 16), aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Curtea a apreciat că a răspunde unor atari critici ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

           15. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal este inadmisibilă.

           16. Referitor la dispoziţiile art. 268 alin. (2} din Codul penal - care reglementează varianta agravată a infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, ce constă în producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori săvârşirea acesteia de către o anumită persoană - Curtea observă că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal.

           17. De asemenea, nu au legătură cu soluţionarea cauzei nici dispoziţiile art. 268 alin. (3) din Codul penal - care instituie o cauză de nepedepsire, potrivit căreia nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale -, având în vedere că autorul excepţiei nu a dat, în speţă, nicio declaraţie în care să fi menţionat că plângerea formulată împotriva celeilalte părţi ar fi fost nereală.

           18. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei”.

Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, „legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracta, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, şi Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13).

           19. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr, 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) şi (3) din Codul penal este inadmisibilă.

           20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 din Codul penal, excepţie ridicată de Gigi Papuc în Dosarul nr. 1.825/327/2016/a1 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 344

din 22 mai 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1)

din Codul de procedură penală

 

Valer Domeanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Mihai Ghiorghiu în Dosarul nr. 34.684/245/2016/a 1.1 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.370D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.560D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Andreea Barabaş în Dosarul nr. 22.830/303/2016/a1.1 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală,

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.370D/2016 şi nr. 3.560D/2016 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.560D/2016 la Dosarul nr. 2.370D/2016, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. în acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, care a reţinut, cu privire la excepţii de neconstituţionalitate identic formulate, că acestea pun în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 34.684/245/2016/a1.1, Judecătoria Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Andrei Mihai Ghiorghiu cu ocazia verificării de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală, a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive luate, în cursul urmăririi penale, într-o cauză în care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei competente la 10 octombrie 2016, în condiţiile în care măsura arestării preventive fusese dispusă, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe o perioadă de 30 de zile, de la 16 septembrie 2016 până la 15 octombrie 2016 inclusiv.

10. Prin încheierea din 25 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 22.830/303/2016/a1.1, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Elena Andreea Barabaş cu ocazia verificării de către judecătorul de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală, a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive luate, în cursul urmăririi penale, într-o cauză în care procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor. Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul instanţei competente la 21 octombrie 2016, în condiţiile în care măsura arestului la domiciliu fusese dispusă, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şt libertăţi, pe o perioadă de 30 de zile, de la 26 septembrie 2016 până la 25 octombrie 2016 inclusiv. Prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că nu a fost respectat termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală şi a constatat imposibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a arestului la domiciliu, precum şi nulitatea sesizării prin rechizitoriu cu privire la acest aspect

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care termenul de 5 zile este considerat un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii, iar nu un termen de recomandare. In acest sens, autorul excepţiei Andrei Mihai Ghiorghiu invocă, pentru identitate de raţiune, considerentele Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin decizia mai sus menţionată Curtea a statuat că termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală are natura juridică a unui termen peremptoriu, aceasta fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea textului de lege menţionat cu prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi cu dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. b) referitor la dreptul la apărare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, autoarea excepţiei Elena Andreea Barabaş consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Totodată, autorul excepţiei Andrei Mihai Ghiorghiu consideră că termenul de 5 zile stabilit de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală se calculează pe zile libere, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 271 din Codul de procedură penală, care reglementează calculul pe zile pline al termenelor substanţiale.

           12. Judecătoria Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât se pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti. Invocă, în acest sens, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 251 din 5 mai 2016, şi anume paragraful 28.

           13. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, invocând în acest sens considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 276 din 10 mai 2016.

           14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

           15. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 145 din 17 martie 2016, nr. 251 din 5 mai 2016 şi nr. 276 din 10 mai 2016.

           16. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis Curţii în dosarele nr. 1.404D/2015, nr. 1.459D/2015 şi nr. 1.819D/2015, potrivit căruia dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de 5 zile este un termen de recomandare, iar nu unul imperativ.

            17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

           18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

           19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.”

           20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 3 lit. b) referitor la dreptul la apărare din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

           21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale-invocate şi în prezenta cauză - şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, Curtea a statuat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, fiind inadmisibilă (paragraful 19).

           22. Prin decizia mai sus menţionată Curtea a reţinut că trimiterea la instanţa competentă de către procuror a rechizitoriului, împreună cu dosarul cauzei, declanşează procedura de cameră preliminară. în cazul în care inculpatul trimis în judecată se află, la momentul sesizării instanţei, sub puterea unei măsuri preventive dispuse în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, primind dosarul, are obligaţia ca, din oficiu, fără a exista vreo cerere din partea procurorului sau a inculpatului, să procedeze la verificarea - cu respectarea procedurii reglementate de art. 207 din Codul de procedură penală - a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive căreia îi este supus inculpatul, indiferent de felul acesteia (control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu sau arestare preventivă), şi să decidă dacă se impune sau nu ca măsura preventivă să fie menţinută. în acest scop, rechizitoriul cuprinde, în mod obligatoriu, date referitoare la măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 328 alin, (1) raportate la art. 286 alin. (2) lit. e) teza finală din Codul de procedură penală. Rechizitoriul poate să cuprindă, potrivit art. 330 din Codul de procedură penală, şi propunerea de luare, menţinere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri preventive. Acest text se referă la dreptul procurorului de a formula cereri în legătură cu masurile preventive, cereri pe care le poate face fie prin rechizitoriu, odată cu sesizarea instanţei, fie ulterior, în cursul procedurii de cameră preliminară. Dreptul procurorului de a formula astfel de cereri nu trebuie însă confundat cu sesizarea din oficiu în baza căreia judecătorul de cameră preliminară verifică, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive (paragraful 14).

           23. De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când inculpatul trimis în judecată este supus unei măsuri preventive, sesizarea instanţei competente trebuie făcută de procuror, conform art. 207 alin, (1) din Codul de procedură penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive, iar judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice, din oficiu, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului şi înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. Aşadar, prin intermediul dispoziţiilor de lege menţionate, sunt stabilite termene atât pentru procuror - un termen în interiorul căruia să înainteze rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, către judecătorul de cameră preliminară, astfel încât acesta să aibă timpul necesar şi suficient pentru a face aceste verificări anterior expirării duratei măsurii preventive -, cât şi pentru judecătorul de cameră preliminară (paragraful 15).

           24. Cu privire la un termen regresiv similar celui prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care nerespectarea termenului „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive” atrage incidenţa art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin această decizie Curtea a reţinut că, potrivit art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia. Alin. (2) al art. 235 din Codul de procedură penală - în prima şi ultima teză - stabileşte că judecătorul de drepturi şi libertăţi fixează termen pentru soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea duratei măsurii, iar avocatul inculpatului este încunoştinţat şi i se acordă, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei. în ceea ce priveşte natura juridică a termenului regresiv reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală (art. 159 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968) şi consecinţele nerespectării acestuia, Curtea a observat că practica judiciară cvasiunanimă a calificat termenul de minimum 5 zile de sesizare a instanţei pentru prelungirea arestării preventive ca fiind un termen de recomandare. Ţinând cont de faptul că raţiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamentai la apărare al inculpatului arestat şi de a elimina arbitrarul în ceea ce priveşte dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea a constatat că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu, aceasta fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare şi cu dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei. Curtea a concluzionat că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive ta judecătorul de drepturi şi libertăţi „cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive" este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat, aşa încât sunt incidente normele procesual penale ale art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea procurorului din exerciţiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (paragrafele 19, 21,48 şi 49).

           25. Prin Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, citată anterior, Curtea a constatat că termenul prevăzut de dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală are aceeaşi natură juridică cu cei stabilit de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind un termen peremptoriu, dar, spre deosebire de situaţia avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 - când instanţa de contencios constituţional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime şi de durată, aparţinând inclusiv înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, practică judiciară care a dat textului valenţe neconstituţionale -, în cazul termenului stabilit de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală nu se poate vorbi de o atare interpretare a dispoziţiilor de lege criticate, interpretare care să fie, în acelaşi timp, ulterioară publicării deciziei mai sus menţionate. Prin urmare, instanţa de contencios constituţional a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, care pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, este inadmisibilă (paragraful 19).

           26. Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, îndeplinind condiţiile referitoare la calitatea legii, şi că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul acestora este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la menţinerea măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (paragraful 18).

           27. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, Decizia nr. 729 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 23 februarie 2017, şi Decizia nr. 155 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 22 mai 2017. întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

           28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Mihai Ghiorghiu în Dosarul nr. 34.684/245/2016/a1.1 al Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi de Elena Andreea Barabaş în Dosarul nr. 22.830/303/2016/a1.1 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia penală şi Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică


*) A se vedea opinia concurentă de la Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 20 decembrie 2012, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La anexa nr. 1, la articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 1. - (1) Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», denumită în continuare Administraţia Rezervaţiei, este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului."

2. La anexa nr. 1, articolul 3 va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Administraţia Rezervaţiei colaborează, din punct de vedere programatic şi funcţional, cu Garda Naţională de Mediu, Poliţia Română, Poliţia de Frontieră şi alte organisme şi unităţi cu atribuţii de control, indiferent de forma lor de organizare, în cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 12 din Legea nr. 82/1993, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Modalităţile de colaborare dintre Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» şi structurile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe bază de protocoale de colaborare, în condiţiile legii."

3. La anexa nr. 1, Ea articolul 6 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

„c) supune aprobării conducerii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului proiectul de buget pentru anul următor şi propunerile de modificare a prevederilor bugetare pentru anul în curs;".

4. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Încadrarea personalului Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” în numărul maxim de posturi aprobat şi în noua structură organizatorică se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru fiecare categorie de personal, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Laurenţiu Adrian Neculaescu,

secretar de stat

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 23 august 2018.

Nr. 633.

ANEXĂ*)

(Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.217/2012)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”

Număr maxim de posturi 171

 

 

 

* Se organizează la nivel de compartiment.


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind modificarea Strategiei naţionale pentru competitivitate 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2015

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Strategia naţională pentru competitivitate 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 775/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 9 octombrie 2015, se modifică după cum urmează:

1. La punctul 2 „Informaţii generale relevante privind contextul competitiv al României”, subpunctul 2.3 „Sectoare economice cu potenţial competitiv”, tabelul 2 - Sectoare economice cu potenţial competitiv va avea următorul cuprins:

 

„Domenii de specializare inteligentă din Strategia CDI 2014-2020

Bioeconomia

Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, spaţiu şi securitate

Energie, mediu şi schimbări climatice

Eco-nanotehnologii şi materiale avansate

Sănătate

Sectoare economice cu potenţial competitiv

Rol

economic important şi cu influenţă asupra ocupării

Turism şi ecoturism

V

 

V

 

V

Textile şi pielărie

 

 

 

V

 

Lemn şi mobilă

 

 

 

V

 

Construcţii

V

 

V

V

 

Industrii creative

 

V

 

V

V

Dinamica

competitivă

Industria auto şi componente

 

V

 

V

 

Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

 

V

 

 

 

Procesarea alimentelor şi a băuturilor

V

 

 

V

 

Inovare, dezvoltare tehnologică şi valoare adăugată

Sănătate şi produse farmaceutice

V

 

 

V

V

Energie şi management de mediu

V

V

V

 

 

Bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultura), biofarmaceutică şi biotehnologii

V

 

V

V

V

 

2. La punctul 5 „Priorităţi strategice”, „Prioritatea 4: Promovarea celor 10 sectoare de viitor” va avea următorul cuprins:

„Prioritatea 4: Promovarea sectoarelor de viitor Potenţialul de exporturi al sectoarelor româneşti de afaceri în general şi al sectoarelor cu potenţial competitiv este nevalorificat în întregime, iar rata de investiţii străine directe în aceste sectoare este redusă. în mod distinct faţă de celelalte priorităţi, obiectivele stabilite sub umbrela creşterii competitivităţii acestor sectoare au fost stabilite mai mult într-o manieră proactivă prin identificarea acelor domenii unde România poate avea o contribuţie semnificativă la nivel mondial. Aşadar, provocările nu reprezintă nişte nevoi urgente care trebuie abordate, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul problemei de suplinire a forţei de muncă sau de rata crescută de dependenţă, ci o gândire de tipul ce se poate face pentru a îmbunătăţi punctele tari pe care România le are - o mentalitate care de altfel ar trebui adoptată din ce în ce mai larg.

Sectoare identificate:

• turism şi ecoturism;

• textile şi pielărie;

• lemn şi mobilă;

• construcţii;

• industrii creative;

• industria auto şi componente;

• tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor;

• procesarea alimentelor şi a băuturilor;

• sănătate şi produse farmaceutice;

• energie şi management de mediu;

• bioeconomie (agricultură, silvicultură, pescuit şi acvacultură), biofarmaceutică şi biotehnologii.

Pe lângă sectoarele productive de viitor identificate ca fiind sectoare cu potenţial de export şi de specializare inteligentă, pentru asigurarea competitivităţii economiei româneşti pe ansamblu, este nevoie şi de un sistem de distribuţie eficient care să asigure legătura dintre produsele sectoarelor identificate ca fiind de viitor şi utilizatorii finali, în siguranţă şi cu costuri minime.”

3. În cuprinsul Strategiei naţionale pentru competitivitate 2015-2020, sintagmele „10 sectoare” şi „Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului” se înlocuiesc cu sintagmele „sectoare”, respectiv „Ministerul Economiei”.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Dănuţ Andruşcă

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

p. Viceprim-ministru, ministrul mediului,

Laurenţiu Adrian Neculaescu,

secretar de stat

Ministrul fondurilor europene,

Rovana Plumb

Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat,

Ştefan-Radu Oprea

Ministrul cercetării şi inovării,

Nicolae Burnete

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

p. Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,

Carmen Elian,

subsecretar de stat

Ministrul turismului,

Bogdan Gheorghe Trif

Ministrul apelor şi pădurilor,

Ioan Deneş

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 23 august 2018.

Nr. 640.

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 52/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 52/2018 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 19 februarie 2018, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - (1) Ministerul Fondurilor Europene exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru: Programul operaţional sectorial «Creşterea competitivităţii economice», Programul operaţional «Competitivitate», Programul operaţional sectorial «Dezvoltarea resurselor umane», Programul operaţional «Capital uman», Programul operaţional «Ajutorarea persoanelor defavorizate», Programul operaţional «Infrastructura mare» 2014-2020, Programul operaţional sectorial «Transport» 2007-2013, Programul operaţional sectorial «Mediu» 2007-2013 şi Programul operaţional «Asistenţă tehnică» 2007-2013 şi 2014-2020, Programul ISPA.”

2. La articolul 10, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 10. - (1) Ministerul Fondurilor Europene desemnează dintre specialiştii săi consilieri şi/sau experţi care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană. Numărul maxim de posturi pentru personalul detaşat în cadrul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană este de patru.”

3. Anexa nr. 1 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Aplicarea procedurilor legale prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi respectarea regimului juridic aplicabil personalului contractual cu privire la măsurile de reorganizare din cadru! structurii organizatorice a Ministerului Fondurilor Europene se realizează în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Rovana Plumb

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

 

Bucureşti, 23 august 2018.

Nr. 642.


ANEXĂ1)

(Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr 52/2018)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Ministerului Fondurilor Europene

 

Număr de posturi = 1.377, aparatul propriu şi al unităţilor subordonate (exclusiv demnitarii şi cabinetele acestora)


1) Anexa este reprodusă în facsimil.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MUNCII Şl JUSTIŢIEI SOCIALE

 

ORDIN

privind avizarea spaţiilor destinate depozitării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie

 

Având în vedere prevederile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 11/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor,

în temeiul art. 17 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii şi justiţiei sociale emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare a muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie, în vederea avizării de către inspectoratul teritorial de muncă.

(2) Prezentul ordin se aplică armurierilor, intermediarilor şi persoanelor juridice prevăzute la art. 67 alin. (2)-(4) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, care deţin spaţii destinate depozitării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie.

Art. 2. - (1) În  sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au semnificaţiile următoare:

a) avizare - procedura obligatorie prin care inspectoratul teritorial de muncă atestă în scris armurierilor, intermediarilor şi persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (2) că spaţiile de depozitare a muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie deţinute de aceştia îndeplinesc condiţiile minime stabilite de reglementările în vigoare, prealabilă procedurii de autorizare de către organele competente de poliţie prevăzută de Lege:

b) siguranţă - luarea unor măsuri care să prevină utilizarea muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie contrar reglementărilor în vigoare şi ordinii publice;

c) capsă pentru muniţie - elementul de muniţie ce conţine substanţe explozive sau amestec exploziv de substanţe, care se iniţiază sub acţiunea unui factor mecanic, electric ori termic destinat aprinderii încărcăturii de azvârlire;

d) pulberi pentru muniţie - substanţele sau amestecurile de substanţe destinate să dea naştere la reacţii chimice instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură ridicată, care să nu deterioreze arma de foc, folosită ca încărcătură de azvârlire;

e) spaţiu de depozitare - suprafaţă special amenajată destinată păstrării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie şi care constă în una sau mai multe încăperi,

(2) Termenii şi expresiile definite la alin. (1) se completează cu termenii definiţi la art. 2 din Lege.

 

CAPITOLUL II

Condiţii pentru spaţiile de depozitare a muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie

 

Art. 3. - (1) Spaţiile de depozitare trebuie să asigure condiţiile optime pentru păstrarea sau depozitarea îndelungată, să asigure realizarea deplinei siguranţe şi măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor.

(2) Spaţiile de depozitare nu pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care sunt destinate.

(3) Spaţiile de depozitare trebuie astfel dimensionate încât să asigure dispunerea dulapurilor metalice, rastelelor, lăzilor sau stelajelor în conformitate cu prevederile prezentului ordin, precum şi a căilor de acces.

(4) În  situaţia în care în spaţiul de depozitare, muniţia, capsele sau pulberea pentru muniţie se păstrează în dulapuri, seifuri metalice ori lăzi metalice prevăzute cu încuietori, acestea trebuie permanent încuiate, deschizându-se numai atunci când este necesară efectuarea unor operaţiuni.

(5) Fiecare cheie etichetată cu numărul dulapului, seifului sau lăzii metalice se păstrează la persoana care are în gestiune spaţiul de depozitare.

(6) Dublurile de la cheile dulapurilor, seifurilor sau lăzilor metalice, etichetate, se păstrează în cutie metalică închisă la persoana care are în gestiune spaţiul de depozitare.

Art. 4. - (1) Spaţiile de depozitare trebuie să fie construite din materiale incombustibile, să aibă o singură uşă de acces confecţionată din metal sau din materiale rezistente la foc, prevăzută cu încuietori duble independente.

(2) Cheile de la intrare se păstrează la gestionarul spaţiului de depozitare, care, atunci când părăseşte acest loc de muncă, are obligaţia să încuie uşa de acces.

(3) Al doilea rând de chei se păstrează în cutie închisă, în altă încăpere decât cea de depozitare.

(4) În  cazul în care este asigurată pază permanentă, al doilea rând de chei se păstrează de paznic în cutie închisă şi sigilată.

Art. 5. - (1) La uşi trebuie instalate grilaje metalice, iar la ferestre grilaje metalice şi plase din sârmă, în aşa fel încât să se asigure o ventilaţie corespunzătoare în încăperi, indiferent de etajul la care sunt situate încăperile.

(2) La uşile de acces confecţionate din metal cu o grosime de cel puţin 5 mm, montarea grilajelor nu este obligatorie.

(3) Ferestrele trebuie prevăzute cu geamuri mate sau vopsite în alb, pentru protecţie împotriva razelor solare.

Art. 6. - (1) Spaţiile de depozitare trebuie prevăzute cu sisteme de protecţie şi alarmare împotriva efracţiei şi cu sisteme de supraveghere video, conform prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 11/2018,

(2) Spaţiile de depozitare trebuie să fie prevăzute cu un sistem acustic de alarmare în caz de incendiu, în construcţie antiexplozivă.

Art. 7. - Se interzice accesul în spaţiile de depozitare cu obiecte generatoare de scântei, flacără deschisă, precum şi cu accesorii pentru fumat.

Art. 8. - În spaţiile de depozitare se interzice efectuarea de lucrări care nu au legătură cu manipularea şi depozitarea muniţiei, capselor sau pulberii pentru muniţie.

Art. 9. - Clădirile în care există spaţii de depozitare trebuie să fie prevăzute cu instalaţii împotriva supratensiunilor atmosferice şi electricităţii statice.

Art. 10. - (1) Pardoseala spaţiilor de depozitare trebuie să fie confecţionată din materiale incombustibile, să fie plană şi să nu prezinte fisuri.

(2) În  clădirile care au spaţii de depozitare trebuie să existe mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor şi o reţea de apă care să poată fi utilizată în orice moment.

Art. 11. - (1) Corpurile de iluminat pentru realizarea iluminatului fix în interiorul spaţiilor de depozitare trebuie să corespundă gradului de periculozitate al mediului respectiv, montarea acestora făcându-se în exteriorul încăperilor de depozitare.

(2) În  cazul în care iluminatul nu se poate realiza în exteriorul încăperilor de depozitare, corpurile de iluminat trebuie să fie în construcţie antiexplozivă.

(3) Întrerupătoarele electrice se montează în exteriorul încăperilor de depozitare şi trebuie să corespundă gradului de periculozitate al mediului respectiv.

Art. 12. - (1) În  spaţiile de depozitare se vor menţine o temperatură şi o umiditate care nu trebuie să depăşească valorile admise de depozitare stabilite de producător.

(2) În  cazul în care prin instrucţiunile producătorului trebuie menţinută temperatura în anumite limite, spaţiile de depozitare vor fi prevăzute cu instalaţii de încălzire cu apă sau cu instalaţii de climatizare care să permită păstrarea unei temperaturi ambientale constante, astfel încât să se elimine fenomenul de apariţie a condensului.

(3) Pentru controlul temperaturii şi a! umidităţii, spaţiile de depozitare trebuie prevăzute cu termometru, care se amplasează la două treimi din înălţimea încăperii şi, respectiv, higrometru, poziţionat în funcţie de instrucţiunile producătorului.

(4) Cazanele pentru încălzirea apei sau aburului şi agentul pentru încălzirea acestora trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 10 metri faţă de spaţiul de depozitare.

Art. 13. - Cartuşele se păstrează în ambalajul original sau în unitatea cea mai mică de ambalare, în conformitate cu instrucţiunile producătorului.

Art. 14. - Capsele pentru muniţie se păstrează în ambalajul original sau în unitatea cea mai mică de ambalare a producătorului, în seifuri, dulapuri sau lăzi metalice prevăzute cu încuietoare, amplasate într-o încăpere separată de cele în care se păstrează cartuşe sau pulberi pentru muniţie.

Art. 15. - (1) Pulberea pentru muniţie se păstrează în dulapuri sau seifuri metalice prevăzute cu încuietori, amplasate într-o încăpere separată de cele în care se păstrează muniţie sau capse pentru muniţie,

(2) Pulberea pentru muniţie se depozitează în ambalajul original, iar ambalajele trebuie închise imediat după terminarea operaţiei de scoatere a cantităţii necesare de pulbere.

 

CAPITOLUL III

Procedura de avizare

 

Art. 16. - (1) Avizul se acordă armurierilor, intermediarilor şi persoanelor juridice prevăzute la art. 1 alin. (2), care îndeplinesc condiţiile prevăzute la cap. II, pentru fiecare spaţiu de depozitare.

(2) Avizul se solicită inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia se află spaţiul de depozitare, care eliberează documentul conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

(3) Valabilitatea avizului prevăzut la alin. (1) este de 1 an.

Art. 17. - (1) În  vederea avizării, deţinătorul spaţiului de depozitare trebuie să depună un dosar care va cuprinde următoarele documente:

a) cerere de solicitare;

b) actul constitutiv al persoanei juridice, din care să rezulte faptul că, potrivit atribuţiilor specifice, urmează să deţină sau, după caz, să folosească arme şi muniţii, pentru persoanele juridice prevăzute la art. 67 alin. (2) din Lege;

c) certificatul de înmatriculare emis de oficiul registrului comerţului şi certificatul constatator pentru activitatea desfăşurată, emis în conformitate cu prevederile legale, pentru armurieri, intermediari şi persoanele juridice prevăzute la art. 67 alin. (3) şi (4) din Lege;

d) un memoriu tehnic care conţine descrierea spaţiului de depozitare, a modului de depozitare, a cantităţilor de muniţie, capse sau pulberi pentru muniţie, pentru care se solicită avizarea şi amplasarea lor;

e) schiţa locului de amplasare a spaţiului de depozitare, cu indicarea distanţelor faţă de diverse obiective învecinate;

f) schiţa de detaliu a spaţiului de depozitare;

g) planul de prevenire şi protecţie, elaborat în baza evaluării riscurilor, în conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare;

h) instrucţiunile proprii, elaborate în conformitate cu specificul activităţii desfăşurate, conform prevederilor Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

(2) Avizul inspectoratului teritorial de muncă sau, după caz, refuzul motivat privind neavizarea spaţiului de depozitare se emite în termen de cel mult 15 zile de la data depunerii dosarului prevăzut la alin. (1).

Art. 18. - (1) În cazul în care spaţiul de depozitare avizat în condiţiile art. 17 alin. (2) este modificat, trebuie să se obţină un nou aviz al inspectoratului teritorial de muncă.

(2) Modificările se fac numai în baza unui proiect de execuţie elaborat de către un proiectant autorizat.

Art. 19. - (1) Solicitările privind reînnoirea avizului se soluţionează pe baza constatărilor efectuate de inspectoratul teritorial de muncă asupra îndeplinirii condiţiilor iniţiale pentru care a fost acordat avizul.

(2) Reînnoirea avizului se face prin aplicarea vizelor anuale, pe fila verso a avizului. Termenul de soluţionare prevăzut la art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 20. - Inspectoratul teritorial de muncă poate suspenda până la remedierea deficienţelor constatate sau poate revoca, după caz, avizul atunci când se constată că deţinătorii nu au respectat condiţiile în baza cărora a fost eliberat avizul.

Art. 21. - În situaţia în care operatorul economic îşi desfăşoară activitatea de depozitare pentru muniţii, capse sau pulberi pentru muniţii şi pe teritoriul altor judeţe, acesta este obligat să obţină avizul de la fiecare inspectorat teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea de depozitare.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

Art. 22. - Soluţiile prevăzute la art. 17 alin. (2) şi, după caz, la art. 19 alin. (2) sunt supuse controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 23. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr, 1.102/2008 privind avizarea spaţiilor destinate depozitării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţie, publicat în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2009, se abrogă.

Art. 24. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

 

Bucureşti, 5 iulie 2018.

Nr. 1.884.

ANEXĂ

 

ROMÂNIA

 

MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE

Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului ……………../Municipiului Bucureşti

 

AVIZ

Nr. ………… din …………...

 

În temeiul 1 se avizează spaţiul de depozitare a muniţiilor/capselor/pulberilor pentru muniţie2, situat în ………………………………….. (adresa completă) deţinut de ………………………………………………………………….. (denumirea persoanei fizice/juridice şi datele de identificare ale acesteia)

 

Inspector-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului ………………………………………../Municipiului Bucureşti,

…………………………………………………………………………………………….

 

- verso –

 

REÎNNOIRI ANUALE

 

Nr.

crt.

Anul

Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului /Municipiului Bucureşti

Numele şi prenumele inspectorului şi semnătura

1

 

 

 

2

 

 

 

 

3

 

 

 

 

4

 

 

 

 

5

 

 

 

 

6

 

 

 

7

 

 

 

8

 

 

 

9

 

 

 


1 Se va completa temeiul legal corespunzător, respectiv:

- art. 104 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 95 alin. (2) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 11/2018;

- art. 96 alin. (2) lit. f) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 11/2018.

2 Se vor bara (tăia) cu o linie orizontală elementele care nu fac obiectul autorizării, după caz.