MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 755         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 31 august 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 427 din 21 iunie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi a acestui act normativ în integralitatea sa, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în special a celor ale art. 3 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă

 

Decizia nr. 445 din 28 iunie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) sintagma „sau nedeclararea unor informaţii” din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

17. - Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1999 privind investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă

 

18. - Ordonanţă privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative

 

666. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 pentru Societatea „CONVERSMIN” - S.A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 427

din 21 iunie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi a acestui act normativ în integralitatea sa, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în special a celor ale art. 3 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 21.127/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.567D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.583D/2017, având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Eugenia David în Dosarul nr. 99/46/2017/a1 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se prezintă, personal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Eugenia David Pentru partea Ionuţ Cosmin Gh. David răspunde avocatul Ioana Anca Mărgărit, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, Lipseşte partea Filofteia N. David, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.567D/2017 şi nr. 1.583D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public, avocatul prezent şi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Eugenia David, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.583D/2017 la Dosarul nr. 1.567D/2017, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prezente în Dosarul nr. 1.583D/2017, Eugenia David, care expune o serie de aspecte de fapt care au generat litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În acest context, aceasta îşi exprimă nemulţumirea faţă de cuantumul taxelor judiciare de timbru şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.

9. Avocatul prezent, Ioana Anca Mărgărit, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Arata totodată faptul că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o obligaţie constituţională, iar legiuitorul a prevăzut posibilitatea acordării de către instanţele de judecată a unor reduceri, eşalonări sau amânări, ceea ce nu s-a întâmplat însă în cazul de faţă, întrucât nu a fost formulată o cerere de acordare a acestor facilităţi, taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina autoarei excepţiei nefiind una împovărătoare.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

11. Prin încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.127/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cornelia Lupu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect o contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Finanţelor Publice Gorj.

12. Prin încheierea din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 99/46/2017/a 1 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eugenia David cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect reexaminarea încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că, raportat ia prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, „adresa instanţei este abuzivă” prin faptul că se „impune solicitantului ajutorului public judiciar obligaţia de a da relaţii despre veniturile membrilor familiei”, respectiv „despre proprietăţile altor persoane, care nu au legătură cu cauza şi care nu pot fi obligate să furnizeze detalii despre averea lor”.

14. De asemenea, apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 „îngrădesc accesul la justiţie al cetăţenilor prin condiţionarea achitării unor taxe exagerate de timbru care, dacă nu sunt achitate, nu se mai trece la judecarea cererii şi, implicit, a cauzei”. În acest sens arată că, în mod evident, art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 aduce atingere substanţei dreptului de acces la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ca formă a dreptului la un proces echitabil.

15. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, pronunţându-se numai cu privire la admisibilitatea acesteia.

16. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că cele două acte normative criticate nu limitează accesul la justiţie al cetăţenilor, sens în care instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat, de altfel, prin numeroase decizii.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.567D/2017, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, învederează că „împrejurarea că instanţa judecătorească ce urmează a se pronunţa cu privire la acordarea ajutorului public judiciar poate solicita, suplimentar, orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente reprezintă o măsură firească în vederea eliminării oricărei suspiciuni cu privire la îndeplinirea cerinţelor legale pentru acordarea ajutorului public judiciar, preîntâmpinând astfel eventualele abuzuri”, situaţie ce nu poate fi considerată însă o îngrădire a accesului liber la justiţie ori a dreptului la un proces echitabil.

19. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.583D/2017, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

20. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.567D/2017, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin deciziile nr. 374 din 26 iunie 2014 şi nr. 485 din 30 iunie 2016, prin care s-a statuat că legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în vederea asigurării dreptului ia un proces echitabil şi garantării accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

21. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.583D/2017, Avocatul Poporului învederează faptul că actele normative criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care şi-a exprimat punctul de vedere, pe care îl menţine şi în prezenta cauză, şi care a fost reţinut, spre exemplu, în Decizia nr. 485 din 30 iunie 2016 şi Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, în sensul constituţionalităţii reglementării criticate.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile avocatului prezent şi ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierilor de sesizare, precum şi din criticile formulate de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale acestui act normativ în integralitatea sa, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în special cele ale art. 3 alin. (1) din acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Individual, articolele criticate din actele normative menţionate au următorul conţinut:

- Art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevede că „Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.;

- Art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că „Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse fa instanţele judecătoreşti, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 500 lei - 8%, dar nu mai puţin de 20 lei;

b) între 501 lei şi 5.000 lei - 40 lei + 7% pentru ce depăşeşte 500 lei;

c) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 355 lei + 5% pentru ce depăşeşte 5.000 lei;

d) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.355 lei + 3% pentru ce depăşeşte 25.000 lei;

e) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.105 lei +2% pentru ce depăşeşte 50.000 lei;

f) peste 250.000 lei - 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.”

25. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, în susţinerea criticilor formulate, se susţine încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi ale Rezoluţiei nr. (81)7 a Comitetului Miniştrilor către statele membre privind mijloacele de facilitare a accesului la justiţie.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Astfel, în ceea ce priveşte prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, referitor la susţinerea potrivit căreia textul criticat impune solicitantului ajutorului public judiciar obligaţia de a da relaţii despre proprietăţile altor persoane care nu au legătură cu cauza şi care nu pot fi obligate să furnizeze detalii despre averea lor, Curtea observă că, prin Decizia nr. 400 din 13 iunie 2017, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017, paragraful 18, şi Decizia nr. 187 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 16 mai 2017, paragraful 17, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, „întrucât ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, este firesc ca acesta să stabilească anumite condiţii, precum şi o procedură de urmat pentru acordarea acestui ajutor”. Aşadar, Curtea a constatat că furnizarea datelor şi a documentelor prevăzute de actul normativ a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar şi a unei transparenţe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum şi pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinaţie.

27. Curtea a precizat totodată că „soluţia legislativă potrivit căreia instanţa judecătorească poate solicita orice” lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente este firească de vreme ce statul suportă cheltuielile ocazionate de acordarea ajutorului public judiciar sub formă de scutiri sau reduceri, iar legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituţie”.

28. De asemenea, pronunţându-se asupra prevederilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (exemplu fiind Decizia nr. 665 din 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 22 februarie 2018), precum şi ale acestui act normativ în ansamblul său, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015), respectiv taxe de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011). Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

29. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări şi a statuat ca „dreptul la un tribunal” nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco împotriva României, paragraful 56, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanţă, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, precitată).

30. Curtea a mai reţinut că plata taxelor judiciare de timbru este o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, iar obligaţia la plata anticipată a acestor taxe este justificată. De altfel, contribuţia justiţiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde. Aşadar, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Potrivit dispoziţiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă faţă cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreţinere sau a familiei sale, poate beneficia de asistenţă judiciară, în condiţiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 17 noiembrie 2014).

31. În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut, exemplu fiind Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, paragraful 21, că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a fost reglementată „«acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii» (art. 1), care se adresează oricărei persoane fizice, «în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale» (art. 4), şi se concretizează în «scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită» [art. 6 lit. d)]”,

32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 21.127/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi de către Eugenia David în Dosarul nr. 99/46/2017/a 1 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 14 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale acestui act normativ în integralitatea sa, precum şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în special cele ale art. 3 alin. (1) din această ordonanţă de urgenţă, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 445

din 28 Iunie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) sintagma „sau nedeclararea unor informaţii” din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, excepţie ridicată de Simona Dana Furnea, în Dosarul nr. 6.700/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 926D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 150 din 14 martie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

4. Prin Decizia nr. 237 din 7 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.700/97/2014, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta Simona Dana Furnea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei civile a Tribunalului Hunedoara, prin care s-a respins cererea autoarei excepţiei de scutire de la restituirea sumei reprezentând indemnizaţie prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, instanţa reţinând că „reclamanta nu a declarat faptul că are calitatea de cenzor - calitate în care primea indemnizaţie” şi, astfel, nu beneficiază de scutirea de plată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, din cauza modului defectuos de redactare a normei juridice cuprinse în art. III din Legea nr. 126/2014, respectiv a impreciziei şi a imprevizibilităţii sintagmei „sau nedeclararea unor informaţii” i-a fost refuzat dreptul legal la amnistiere (anularea debitelor puse în sarcina sa), drept prevăzut de art. II din Legea nr. 126/2014. Atâta vreme cât Legea nr. 126/2014 nu defineşte în niciun fel care sunt, în mod concret, acele informaţii avute în vedere de legiuitor la redactarea normei juridice criticate, se deschide calea unor veritabile abuzuri de drept din partea autorităţilor statului îndrituite să aplice această lege, în sensul nerecunoaşterii beneficiului amnistiei, cu consecinţa vătămării grave a drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor aflaţi în situaţii juridice similare cu a sa. Se invocă în acest sens dispoziţiile art. 36 referitoare la stilul actelor normative, ale art. 37 privind unitatea terminologică şi ale art. 38 privind exprimarea conţinutului normativ din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, se susţine că principiul securităţii, care se desprinde din conţinutul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, impune tuturor statelor semnatare să ia toate măsurile necesare în vederea respectării principiilor previzibilităţii şi predictibilităţii normelor juridice naţionale, iar o eventuală nerespectare a acestor principii poate fi sancţionată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin obligarea statelor vinovate la plata de despăgubiri materiale şi morale. Se mai susţine că, odată ce, potrivit legii, s-au acordat indemnizaţii pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani pentru persoana îndreptăţită, orice eventuală obligare la restituirea acestei indemnizaţii nu se poate face decât în condiţiile legii, cu luarea în considerare şi a interesului superior al copilului, dar şi a respectării noţiunii de „bun” în sensul dreptului de proprietate al persoanei vizate de respectiva restituire, drept prevăzut şi recunoscut ca atare, inclusiv de Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală. Regulile care trebuie respectate şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a primi în mod legal indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie sunt reglementate în mod clar de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Prin urmare, orice persoană aflată în ipotezele descrise de aceste norme îşi poate contura conduita ce trebuie urmată pentru a beneficia de aceste drepturi legale. Astfel, este evident că o astfel de persoană ar trebui să se abţină de la orice acţiune sau inacţiune care împiedică stabilirea situaţiei sale reale, de către autorităţile statului, îndrituite să aplice legea.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu sunt de natură să aducă atingere principiului constituţional care prevede că tinerii şi copiii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una din măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a se aduce atingere dreptului în sine. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. În plus, scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului. Mai mult, potrivit art. 49 alin. (2) din Constituţie, statul oferă protecţia copiilor prin acordarea alocaţiilor, acesta fiind un drept constituţional.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este precizat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, autoarea acesteia critică doar sintagma „sau nedeclararea unor informaţii din cuprinsul art. III alin. (1) din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, potrivit cărora: „Debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii nu fac obiectul scutirii la plată, conform prevederilor art. II.”

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (5), potrivit cărora „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, şi ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, din perspectiva unor critici identice cu cele aduse în prezenta cauză, prin Decizia nr. 150 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 18 mai 2017, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora.

15. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind imprecizia şi imprevizibilitatea sintagmei „nedeclararea unor informaţii”, la paragraful 17 al deciziei sus-menţionate, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, a stabilit că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii. Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate instituie o cauză de neaplicare a amnistiei fiscale pentru debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii. Or, este evident că sintagma „nedeclararea unor informaţii” se referă la acele informaţii care trebuiau declarate potrivit celor două acte normative menţionate expres în textul de lege criticat, şi anume: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului. Astfel, art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 prevede documentele care trebuie depuse pentru acordarea drepturilor reprezentând indemnizaţie şi stimulent, iar, potrivit art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, „Cererile pentru acordarea drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, reprezentând indemnizaţie sau stimulent de inserţie, şi documentele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestora se depun la primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza căreia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.” Pentru neîndeplinirea obligaţiei de a declara informaţiile prevăzute de lege, debitele constituite din culpa persoanei care nu a declarat informaţiile respective nu pot face obiectul scutirii de plată. Aşadar, Curtea a constatat că textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat, astfel încât se respectă cerinţele privind calitatea legii.

16. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice, Curtea a constatat, la paragraful 19 al Deciziei nr. 150 din 14 martie 2017, că, prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, a stabilit că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Referitor la acelaşi principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii (Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunţată în Cauza Beian împotriva României). Având în vedere aceste considerente, cât şi faptul că textul de lege criticat este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate să prevadă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat, Curtea nu a reţinut încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.

17. Cât priveşte critica referitoare la faptul că textul de lege criticat nu cuprinde informaţiile concrete la care se referă sintagma „nedeclararea unor informaţii”, Curtea a reţinut că această critică ţine de interpretarea legilor, care este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Aşadar, informaţiile concrete la care se referă sintagma „nedeclararea unor informaţii” din textul de lege criticat sunt stabilite de instanţa de judecată, în cadrul operaţiunii de interpretare şi aplicare a legii la cazul dedus judecăţii.

18. Referitor la critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 49 din Constituţie, potrivit căruia copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, iar formele de protecţie socială a copiilor se stabilesc prin lege, Curtea a constatat că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat instituie o cauză de neaplicare a amnistiei fiscale pentru debitele cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului/stimulent/stimulent de inserţie acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, constituite din culpa debitorului, materializată în folosirea cu intenţie de către acesta a unor documente despre care cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, declararea de către acesta a unor date neconforme realităţii sau nedeclararea unor informaţii. Or. formele de protecţie socială a copiilor se stabilesc în condiţiile legii şi, odată ce s-au acordat indemnizaţii pentru creşterea copilului prin folosirea cu intenţie a unor documente despre care se cunoştea că au fost eliberate cu nerespectarea legii, prin declararea unor date neconforme realităţii sau prin nedeclararea unor informaţii, obligarea la restituirea acestei indemnizaţii nu se poate face decât în condiţiile legii.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 150 din 14 martie 2017 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Dana Furnea în Dosarul nr. 6.700/97/2014 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. III alin. (1) sintagma „sau nedeclararea unor informaţii”din Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 iunie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 51/1999 privind investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. III.2 şi III.3 din Legea nr. 183/2018 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, având în vedere:

- dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea şi prevenirea accidentelor şi incidentelor survenite în aviaţia civilă şi de abrogare a Directivei 94/56/CE;

- dispoziţiile Regulamentului (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza şi acţiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviaţie civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 ai Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, şi a Regulamentelor (CE) nr. 1.321/2007 şi (CE) nr. 1.330/2007 ale Comisiei, precum şi dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/1.018 al Comisiei din 29 iunie 2015 de stabilirea unei liste de clasificare a evenimentelor de aviaţie civilă care trebuie raportate în mod obligatoriu în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

„(11) Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS), înfiinţat potrivit alin. (1), se redenumeşte Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, denumită în continuare AIAS, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, surse atrase, donaţii şi sponsorizări, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor.”

2. La articolul 2, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 2. - (1) AIAS este autoritatea unică în domeniul investigaţiilor şi analizelor privind siguranţa aviaţiei civile la nivel naţional cu atribuţii în organizarea, conducerea, coordonarea, controlul şi efectuarea investigaţiilor privind siguranţa aviaţiei civile, în conformitate cu Codul aerian al României, regulamentele europene, precum şi cu alte acte normative aplicabile domeniului de activitate al AIAS, în scopul determinării faptelor, cauzelor şi împrejurărilor care au dus la producerea evenimentelor de aviaţie civilă şi emiterea de recomandări pentru siguranţa aviaţiei civile, în scopul prevenirii producerii evenimentelor de aviaţie civilă, atunci când:

a) evenimentele de aviaţie civilă se produc pe teritoriul şi/sau în spaţiul aerian al României;

b) este implicată o aeronavă înregistrată în România, iar statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul nu efectuează investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile;

c) este implicată o aeronavă operată de un operator aerian român, iar statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul sau statul de înregistrare a aeronavei nu efectuează investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile.

(4) AIAS desfăşoară investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile independent de orice anchetă judiciară, disciplinară, administrativă sau de orice altă natură derulată de alte autorităţi şi entităţi şi nu are atribuţii în stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii juridice.”

3. La articolul 2, după alineatul (4) se introduc trei noi alineate, alineatele (5)-(7), cu următorul cuprins:

„(5) AIAS nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni de la nicio parte externă şi are autoritate absolută în ceea ce priveşte realizarea investigaţiilor privind siguranţa aviaţiei civile, conform art. 4 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea şi prevenirea accidentelor şi incidentelor survenite în aviaţia civilă şi de abrogare a Directivei 94/56/CE, personalului implicat în actul de investigaţie fiindu-i asigurată independenţa în faţa oricărei autorităţi în legătură cu modalitatea de derulare a investigaţiilor, relatarea de fapte, împrejurări sau informaţii din timpul investigaţiilor, precum şi cu măsurile luate în cursul acestora.

(6) AIAS este desemnată să efectueze în mod independent colectarea, evaluarea, prelucrarea, analizarea şi stocarea informaţiilor detaliate privind evenimentele de aviaţie civilă raportate prin sistemul naţional de raportare, obligatorie sau voluntară, a evenimentelor de aviaţie civilă sau de care ia act în urma analizelor proprii.

(7) AIAS este desemnată să desfăşoare şi alte activităţi pentru creşterea nivelului de siguranţă a aviaţiei civile, precum culegerea, prelucrarea, evaluarea, analiza şi diseminarea informaţiilor, în special în scopul prevenirii incidentelor grave sau accidentelor de aviaţie civilă, în măsura în care aceste activităţi nu aduc atingere independenţei sale şi nu implică asumarea de responsabilităţi în domeniul administrativ, al reglementărilor sau standardelor aplicabile domeniului său de activitate.”

4. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - (1) Fără a afecta activitatea organelor judiciare, în vederea efectuării investigaţiei privind siguranţa aviaţiei civile, investigatorii l-şef are drepturile enumerate la lit. (a)-(g) ale art. 11 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

(2) Investigatorul-şef extinde drepturile enumerate la lit. (a)- (g) ale art. 11 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010 la experţii şi consultanţii săi, precum şi la reprezentanţii acreditaţi şi la experţii şi consultanţii acestora, prin împuternicirea şi/sau delegarea de către investigatorul-şef a atribuţiilor respective, în măsura necesară pentru ca aceştia să poată participa efectiv la investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 996/2010. Respectivele drepturi nu aduc atingere drepturilor investigatorilor şi experţilor desemnaţi de autoritatea responsabilă de ancheta judiciară.

(3) Până la sosirea investigatorilor în domeniul siguranţei aviaţiei civile se interzice oricărei persoane modificarea situaţiei de la locul accidentului, prelevarea de probe din acesta, mişcarea, mutarea sau îndepărtarea aeronavei, a conţinutului sau resturilor acesteia ori prelevarea de probe din aeronavă, conţinutul sau resturile acesteia, cu excepţia cazurilor în care o astfel de acţiune ar fi necesară din motive de siguranţă sau pentru a acorda ajutor persoanelor rănite sau cu permisiunea explicită a autorităţilor care au controlul asupra locului accidentului şi, atunci când este posibil, în urma consultării autorităţii responsabile de investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

(4) Orice persoană implicată ia toate măsurile necesare în vederea conservării documentelor, materialelor sau înregistrărilor legate de eveniment, în special pentru a preveni ştergerea înregistrărilor conversaţiilor şi alarmelor după zbor, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

(5) Aeronava civilă care a fost implicată într-un accident sau incident grav de aviaţie care face obiectul unei investigaţii privind siguranţa în aviaţia civilă rămâne la dispoziţia AIAS, care va lua toate măsurile rezonabile pentru protejarea tuturor probelor şi pentru păstrarea în custodie sigură a aeronavei, conţinutului şi resturilor acesteia atât timp cât ar putea fi necesar pentru investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

(6) Returnarea către deţinătorul de drept a conţinutului şi resturilor unei aeronave implicate într-un accident sau incident grav de aviaţie care face obiectul unei investigaţii privind siguranţa în aviaţia civilă se face imediat ce acestea nu mai sunt necesare pentru investigaţie, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(7) În vederea respectării art. 14 din Regulamentul (UE) nr. 996/2010, informaţiile sensibile privind siguranţa aviaţiei civile, aşa cum sunt definite şi protejate în regulamentele europene şi reglementările naţionale aplicabile, nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele legate de o investigaţie privind siguranţa sau în alte scopuri care vizează îmbunătăţirea siguranţei aviaţiei, cu excepţia cazului în care justiţia sau altă autoritate competentă decide că beneficiile divulgării informaţiilor în orice alte scopuri permise de lege sunt mai mari decât impactul negativ la nivel naţional şi internaţional pe care o astfel de acţiune l-ar avea asupra respectivei investigaţii privind siguranţa sau asupra uneia viitoare.”

5. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Se desemnează AIAS ca autoritate unică în domeniul investigaţiilor şi analizelor privind siguranţa aviaţiei civile la nivel naţional, pentru reprezentarea Ministerului Transporturilor în relaţia cu organismele interne şi internaţionale similare şi conexe pentru domeniul său de activitate.”

6. La articolul 6, alineatele (1)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente, inclusiv a cheltuielilor aferente investigaţiilor privind siguranţa aviaţiei civile, precum şi a cheltuielilor de capital ale AIAS se asigură integral din venituri proprii, surse atrase, donaţii şi sponsorizări.

(2) în cazul catastrofelor aeriene, Guvernul alocă AIAS sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prin bugetul Ministerului Transporturilor, pentru investigaţii privind siguranţa, inclusiv pentru recuperarea epavelor în cazul evenimentelor de aviaţie civilă.

(3) Veniturile proprii AIAS se constituie din transferul sumei de 0,275 euro/pasager îmbarcat pe aeroporturile din România din tariful pentru supravegherea menţinerii obiectivelor necesare siguranţei pasagerilor, din surse atrase, inclusiv în baza unor tarife aferente serviciilor prestate persoanelor fizice şi juridice, române sau străine, precum şi din donaţii şi sponsorizări

(4) Tariful pentru supravegherea menţinerii obiectivelor necesare siguranţei pasagerilor prevăzut la alin. (3) se colectează de către administratorii aeroporturilor şi se virează către AIAS în conformitate cu prevederile alin. (3).”

7. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) AIAS are următoarele atribuţii principale:

a) organizează, conduce, coordonează şi execută activitatea de investigaţie privind siguranţa aviaţiei civile potrivit prevederilor legale în vigoare şi recomandă măsurile necesare pentru prevenirea producerii unor evenimente similare:

b) elaborează şi propune Ministerului Transporturilor proiecte de acte normative şi reglementări în domeniul investigaţiilor privind siguranţa aviaţiei civile, precum şi în domeniul raportării evenimentelor de aviaţie civilă, în conformitate cu anexa nr. 13 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, cu Regulamentul (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind investigarea şi prevenirea accidentelor şi incidentelor survenite în aviaţia civilă şi de abrogare a Directivei 94/56/CE, precum şi cu Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza şi acţiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviaţie civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 94/56/CE, cu modificările şi completările ulterioare, şi alte norme europene aplicabile;

c) numeşte investigatorul-şef, membrii comisiei de investigaţie privind siguranţa şi/sau reprezentantul acreditat, după caz;

d) informează statele implicate, în conformitate cu prevederile anexei nr. 13 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, asupra oricărui accident şi incident grav produs pe teritoriul şi/sau spaţiul aerian al României, semnată la Chicago Ja 7 decembrie 1944, solicitând participarea, după caz, a reprezentanţilor acestora la investigaţiile privind siguranţa, în conformitate cu reglementările interne şi internaţionale;

e) cooperează cu alte organisme şi instituţii similare pentru efectuarea de analize, expertize tehnice, teste şi altele asemenea, în scopul determinării cauzelor producerii accidentelor sau incidentelor grave din aviaţia civilă;

f) întocmeşte rapoarte preliminare şi finale asupra rezultatelor investigaţiei privind siguranţa accidentelor şi incidentelor grave de aviaţie civilă şi le transmite părţilor implicate, celor cu responsabilităţi pe linia siguranţei aeriene şi celor interesaţi;

g) emite recomandări privind siguranţa aviaţiei civile, în scopul prevenirii producerii evenimentelor de aviaţie civilă similare şi urmăreşte modul de implementare a acestora;

h) face public raportul final al investigaţiei privind siguranţa aviaţiei civile, în conformitate cu regulamentele şi procedurile aplicabile la nivel european şi naţional;

i) comunică Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile, Agenţiei Europene pentru Siguranţa Aeriană şi statelor contractante datele şi informaţiile referitoare la investigaţiile privind siguranţa aviaţiei civile, conform obligaţiilor precizate de standardele internaţionale recunoscute şi asumate de România;

j) colectează, evaluează, prelucrează, analizează, stochează şi diseminează informaţiile privind evenimentele de aviaţie civilă raportate;

k) administrează baza de date naţională în care sunt stocate informaţiile primite în urma raportărilor obligatorii şi a raportărilor voluntare transmise către AIAS;

l) asigură transferul către Fişierul european centralizat - European Central Repository şi diseminarea către părţile interesate enumerate în anexa nr. 2 a Regulamentului (UE) nr. 376/2C14 a informaţiilor de siguranţă stocate în baza de date naţională;

m) asigură protecţia, confidenţialitatea şi utilizarea adecvată a informaţiilor primite cu privire la evenimentele de aviaţie civilă raportate;

n) elaborează studii, rapoarte şi analize privind siguranţa aviaţiei civile şi difuzează semestrial buletine informative privind evenimentele de aviaţie civilă;

o) constată abaterile şi aplică sancţiunile corespunzătoare în situaţia încălcării reglementărilor aplicabile în domeniul investigaţiilor privind siguranţa aviaţiei civile şi raportărilor de aviaţie civilă, potrivit prevederilor legale;

p) prestează către terţi diverse servicii în legătură cu obiectul de activitate al instituţiei pe bază de contracte sau tarife aprobate de către consiliul de conducere;

q) organizează cursuri de pregătire specifice domeniului său de activitate, conferinţe, grupuri de lucru, întâlniri periodice şi altele asemenea, în legătură cu activităţile desfăşurate de AIAS, prezentarea nivelului siguranţei aviaţiei civile din România, importanţa raportărilor obligatorii şi a raportărilor voluntare, specificul activităţilor de comunicare în cazul producerii accidentelor şi incidentelor grave de aviaţie civilă, precum şi cu privire la alte subiecte din domeniul de activitate ai AIAS;

r) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.

(2) Orice accident sau incident grav de aviaţie civilă produs în spaţiul aerian naţional sau pe teritoriul României face obiectul unei investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile de către AIAS.

(3) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), pentru accidentele şi incidentele grave în care au fost implicate paraşute, aeronave ultrauşoare nemotorizate sau aeronave fără pilot la bord cu masa maximă la decolare mai mică de 150 kg, în urma cărora nu a rezultat decesul uneia sau mai multor persoane, AIAS poate decide să nu efectueze investigaţia privind siguranţa aviaţiei.

(4) AIAS poate decide să investigheze şi alte evenimente de aviaţie civilă decât cele menţionate la alin. (2), în situaţia în care consideră că investigaţia privind siguranţa aviaţiei civile ar fi utilă pentru prevenirea producerii unor evenimente având cauze similare sau când se aşteaptă ca, în urma acestor investigaţii, să tragă învăţăminte în materie de siguranţă a aviaţiei civile, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 996/2010, prin concluziile rezultate din rapoartele de investigaţie, precum şi prin emiterea de recomandări privind siguranţa aviaţiei civile.

(5) Amploarea investigaţiilor pentru siguranţa aviaţiei civile pentru evenimentele de aviaţie civilă prevăzute la alin. (2) şi (3), procedura care trebuie urmată pentru efectuarea acestora, precum şi formatul raportului final sunt stabilite de către AIAS.

(6) AIAS poate să delege unei autorităţi responsabile de investigaţiile privind siguranţa aviaţiei civile din alt stat, de comun acord cu aceasta, sarcina de a efectua o investigaţie a unui eveniment de aviaţie civilă şi facilitează procesul de investigare realizat de respectiva autoritate.

(7) AIAS poate accepta delegarea din partea unei autorităţi responsabile de investigaţiile privind siguranţa aviaţiei din alt stat, de comun acord cu aceasta, pentru efectuarea investigaţiei unui eveniment de aviaţiei civilă.”

8. La articolul 11, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

„(4) Atribuţiile membrilor consiliului de conducere şi ale directorului general se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al AIAS.

(5) Consiliul de conducere îndeplineşte, în conformitate cu legislaţia în vigoare, următoarele atribuţii principale:

a) aprobă regulamentul propriu de organizare şi funcţionare;

b) aprobă regulamentul intern al AIAS;

c) propune spre aprobare Ministerului Transporturilor structura organizatorică a AIAS, precum şi modificările la aceasta;

d) aprobă statul de funcţii;

e) aprobă strategia de dezvoltare şi de modernizare a AIAS;

f) numeşte şi revocă personalul cu funcţii de conducere, la propunerea directorului general al AIAS;

g) aprobă colaborarea cu specialişti din ţară şi din străinătate şi stabileşte condiţiile de încheiere a contractului cu aceştia;

h) avizează bugetul de venituri şi cheltuieli, în vederea supunerii spre aprobare, potrivit legii;

i) avizează programele de investiţii, stabileşte sursele proprii de finanţare, precum şi constituirea de alte sume pentru finanţarea investiţiilor şi prezintă spre aprobare Ministerului Transporturilor investiţiile ce urmează a se realiza de cătreAIAS;

j) aprobă modalităţile de finanţare a dotării cu echipamente, pe care le poate derula în condiţiile legii;

k) aprobă situaţiile financiare periodice ale AIAS privind activitatea desfăşurată şi stabileşte măsuri pentru continuarea activităţii în condiţii de echilibrare a bugetului;

l) analizează periodic derularea exerciţiului bugetar şi eficienţa cheltuielilor;

m) aprobă închirierea de clădiri, spaţii, terenuri şi de alte bunuri aflate în proprietatea AIAS;

n) aprobă scoaterea din funcţiune şi valorificarea, în condiţiile legii, a bunurilor din patrimoniul AIAS;

o) aprobă participarea AIAS ca partener în cadrul unor proiecte internaţionale, în cooperare cu instituţii similare din alte ţări, în special din Uniunea Europeană, ca parte a programului de integrare europeană;

p) aprobă propunerile de premiere anuale şi trimestriale pentru persoanele din conducerea AIAS;

q) avizează raportul anual de activitate, întocmit de conducerea executivă a AIAS, care se supune spre aprobare Ministerului Transporturilor.

(6) Directorul general al AIAS îndeplineşte, în conformitate cu legislaţia în vigoare, următoarele atribuţii principale:

a) conduce activitatea AIAS, având calitatea de ordonator terţiar de credite în condiţiile prevăzute de lege;

b) organizează, coordonează şi îndrumă activitatea AIAS, exercitând toate prerogativele stabilite de lege;

c) avizează strategia activităţii de investigaţie privind siguranţa aviaţiei civile, precum şi toate procedurile, instrucţiunile şi ghidurile specifice activităţii AIAS;

d) emite decizii de investigaţie pentru realizarea activităţilor de investigaţie privind siguranţa aviaţiei civile;

e) aprobă componenţa şi repartizarea echipelor de inspectori AIAS care realizează investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile;

f) coordonează elaborarea proiectelor şi programelor internaţionale în domeniul AIAS;

g) aprobă planul anual de audit intern;

h) angajează şi concediază personalul AIAS, potrivit prevederilor legale în materie;

i) aprobă promovarea şi sancţionarea personalului AIAS, cu respectarea prevederilor legale;

j) propune spre aprobare consiliului de conducere numirea şi revocarea personalului de conducere din cadrul AIAS;

k) coordonează activitatea de evaluare a performanţelor profesionale ale personalului AIAS la sfârşitul fiecărui an de activitate;

l) aprobă şi coordonează implementarea planului anual de formare profesională şi perfecţionare a personalului propriu;

m) aprobă deplasarea în ţară şi în străinătate a personalului AIAS pentru participare la sesiuni, seminare, conferinţe, şcolarizare, expoziţii din domeniul specific de activitate, precum şi pentru organizarea şi susţinerea de cursuri;

n) elaborează propuneri de îmbunătăţire a cadrului legislativ din domeniul AIAS şi le înaintează Ministerului Transporturilor pentru promovare, precum şi altor autorităţi ale administraţiei publice centrale spre informare;

o) reprezintă AIAS în raporturile cu autorităţile administraţiei publice, cu alte persoane juridice şi fizice publice sau private, cu organismele internaţionale în domeniu, pe baza şi în limitele împuternicirilor date de consiliul de conducere şi ale celor conferite de legislaţia În vigoare;

p) reprezintă AIAS în relaţiile cu mass-media şi cu societatea civilă;

q) reprezintă AIAS în relaţiile cu terţii şi semnează actele ce îl angajează faţă de aceştia;

r) exercită orice atribuţii care îi revin din regulamentul de organizare şi funcţionare, din hotărârile consiliului de conducere, precum şi din prevederile legale.”

9. În tot cuprinsul ordonanţei, expresiile „Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile” şi „Investigaţie tehnică” se înlocuiesc cu expresiile „Autoritatea de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile”, respectiv „Investigaţie privind siguranţa aviaţiei civile”, Iar abrevierea „CIAS” se înlocuieşte cu abrevierea „AIAS”.

Art. II. - În tot cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică definiţiile enunţate la art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 996/2010.

Art. III. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, prin hotărâre a Guvernului se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile.

Art. IV. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Ordonanţa Guvernului nr. 51/1999 privind investigaţia tehnică a accidentelor şi incidentelor din aviaţia civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 420 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 794/2001, se abrogă.

Art. V. - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 55/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. VI. - În anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, la litera D „Unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Transporturilor”, numărul curent 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„5.

Autoritatea de  Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile - AIAS

Venituri proprii, surse atrase, donaţii şi sponsorizări

Bucureşti

49”

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Lucian Şova

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

Ministrul delegat pentru afaceri europene,

Victor Negrescu

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 august 2018.

Nr. 17.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. I.6 din Legea nr. 183/2018 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - După articolul 11 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 111, cu următorul cuprins:

„Art. 111. - Controlul modului de respectare a utilizării mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale primite de beneficiarii sponsorizărilor şi mecenatelor, în scopul pentru care au fost transferate prin actele prevăzute la art. 1, se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice prin aparatul de inspecţie economico-financiară, aşa cum este definit la art. 3 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012.”

Art. II. - Controlul modului de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul pentru care au fost înfiinţaţi sau funcţionează, se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice prin aparatul de inspecţie economico-financiară, aşa cum este definit la art. 3 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012.

Art. III. - După articolul 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 481, cu următorul cuprins:

„Art. 481. - Controlul privind fundamentarea, acordarea şi justificarea sumelor primite de la bugetul general consolidat al statului în condiţiile prezentei ordonanţe se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice prin aparatul de inspecţie economico-financiară, aşa cum este definit la art. 3 alin. (1) din Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012.”

Art. IV. - În cazurile reglementate la art. 111 din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 481 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi la art. II din prezenta ordonanţă, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 8-25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare, şi Normele metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 101/2012.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 august 2018.

Nr. 18.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 pentru Societatea „CONVERSMIN” - S.A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2018 pentru Societatea „CONVERSMIN” - S A. Bucureşti, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Dănuţ Andruşcă

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Elena Solomonescu,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 29 august 2018.

Nr. 666.

 

ANEXĂ*

MINISTERUL ECONOMIEI

 

Societatea „CONVERSMIN” - S.A.

Bucureşti, str. Mendeleev nr. 36-38, et. 2, camera 34, sectorul 1 RO 14923006

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2018

 

 

INDICATORI

Nr.

rd.

Propuneri an curent 2018

- mii lei -

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

42.831

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

42.781

 

 

 

a)

subvenţii, cf prevederilor legale în vigoare - program anual de închidere şi ecologizare miniera

3

42.016

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

 

2

 

Venituri financiare

5

50

 

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

44.996

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

44.996

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

1.328

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

50

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

4.892

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială(Rd.13+Rd.14)

12

4.191

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

3.846

 

 

 

C2

bonusuri

14

345

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

 

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

600

 

 

 

C5

Cheltuieli cu contribuţiile datorate de angajator

18

101

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

38.726

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

 

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

-2.165

IV

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

 

V

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

 

 

1

 

Rezerve legale

25

 

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

 

INDICATORI

Nr.

rd.

Propuneri an curent 2018

- mii lei -

0

1

2

3

4

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat. din care:

32

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

 

VI

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

 

VII

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

 

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

 

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

 

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

 

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

 

 

 

e)

alte cheltuieli

42

 

VIII

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

85

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

!X

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

85

X

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

65

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

65

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salariată *)

50

5.174

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială, recalculat cf. Legii anuale a bugetului de stat **)

51

4.213

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

658

6

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu recalculată cf. Legii anuale a bugetului de stat

53

12

7

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/ persoană)

54

 

8

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

55

1.051

9

 

Plăţi restante

56

 

10

 

Creanţe restante

57