MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 124/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 124         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 8 februarie 2018

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

5. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 166/2016 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 692 din 7 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Decizia nr. 695 din 7 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a)--e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Decizia nr. 764 din 28 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 şi a art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social

 

Decizia nr. 765 din 28 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

60. - Decizie pentru eliberarea doamnei Andreea Păstîrnac din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

 

61. - Decizie privind numirea doamnei Andreea Păstîrnac în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 166/2016 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului

 

În temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) şi art. 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 48 şi 49 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, republicat,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Hotărârea Senatului nr. 166/2016 privind aprobarea componenţei numerice şi nominale a comisiilor permanente ale Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1043 din 23 decembrie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

- La anexa nr. 15 - Componenţa Comisiei pentru dezvoltare regională, administrarea activelor statului şi privatizare, domnul senator Caracotă Iancu - Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal - se include în componenţa comisiei, în locul domnului senator Bulacu Romulus - Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 7 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN-CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 7 februarie 2018.

Nr. 5.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr.  692

din 7 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Adrian Aristotel Căncescu în Dosarul nr. 5.495/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.169D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus un memoriu, prin care solicită admiterea acesteia.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine că legiuitorul a prevăzut mai multe situaţii în care dispunerea măsurilor asigurătorii este obligatorie, respectiv în cazul săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală, în cazul săvârşirii unor infracţiuni de spălare a banilor şi în ipoteza săvârşirii infracţiunilor de corupţie reglementate prin Legea nr. 78/2000. Se arată că obligaţia, astfel prevăzută în sarcina organelor judiciare, este justificată de importanţa deosebită a valorilor sociale ocrotite prin actul normativ analizat, precum şi de prejudiciile produse, de regulă, prin săvârşirea unor asemenea infracţiuni. Se susţine că, în ipoteza analizată, luarea măsurilor asigurătorii, se impune pentru ca statul sau persoana păgubită să îşi poată recupera prejudiciul suferit. Se mai arată că, întrucât textul criticat reglementează o măsură asigurătorie, nu se poate susţine încălcarea, prin acesta, a prezumţiei de nevinovăţie şi a celorlalte drepturi fundamentale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea penală nr. 142/UP din 11 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.495/62/2016, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocată de Adrian Aristotel Căncescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei ordonanţe prin care a fost dispusă măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor autorului excepţiei, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituţionale, întrucât impun organelor de urmărire penală să dispună măsuri asigurătorii în mod automat, în cazul în care există suspiciuni cu privire la săvârşirea unei infracţiuni dintre cele reglementate la Capitolul III din Legea nr. 78/2000. În aceste condiţii, se susţine că, întrucât măsurile asigurătorii au caracter restrictiv de drepturi, vizând dreptul de proprietate privată, aşa cum acesta este prevăzut la art. 44 alin. (2) din Constituţie, art. 20 din Legea nr. 78/2000 este de natură a contraveni prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, potrivit acestora din urmă, restrângerea exerciţiului unui drept trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele două condiţii: să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, condiţii ce nu sunt îndeplinite în cazul textului criticat. Se susţine, în acest sens, că restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate privată, în ipoteza juridică analizată, este necesară doar dacă există suspiciuni rezonabile că suspectul, inculpatul sau partea responsabilă civilmente intenţionează sau încearcă să ascundă, să distrugă, să înstrăineze sau să sustragă de la urmărire bunurile în privinţa cărora sunt dispuse măsurile asigurătorii; însă, în lipsa unei astfel de suspiciuni sau a unor probe corespunzătoare, restrângerea criticată nu este justificată. Referitor la lipsa de proporţionalitate a dispoziţiei legale criticate, se susţine că, în urma aplicării măsurilor prevăzute prin prevederile art. 20 din Legea nr. 78/2000, se cauzează un prejudiciu nejustificat titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse acestor măsuri sau terţelor persoane.

6. Tribunalul Braşov - Secţia penală susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 10 din 14 ianuarie 2016, prin care Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituţional şi arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie

13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţate, în acest sens, Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie2016, Decizia nr. 718 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, şi Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

15. Prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, paragrafele 13- 20, Curtea a reţinut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părţii civile, prin ordonanţă motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părţii civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-şi efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunţării hotărârii definitive în dosarul penal. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că măsura asigurătorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau încheiere), îndeplinirea condiţiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii şi, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul şi valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activităţi din care să rezulte ca ar intenţiona ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă.

16. Totodată, Curtea a constatat că dispunerea măsurilor asigurătorii şi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) şi sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală şi legile speciale prevăd excepţii referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât şi la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor şi tipul bunurilor.

17. Cu privire la cea dintâi categorie de excepţii, dispoziţiile art. 249 alin. (7) din Codul de procedură penală instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal şi indiferent dacă acesta înţelege să formuleze o cerere de sechestru.

18. Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată 1h Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârşirii oricărei infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situaţia săvârşirii unei infracţiuni prevăzute de această lege; şi la art. 20 din Legea nr. 78/2000, criticat de autorul excepţiei.

19. Analizând obiectul legilor anterior enumerate, precum şi particularităţile infracţiunilor în cazul cărora este prevăzută excepţia luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, Curtea a reţinut că reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

20. Referitor la norma juridică a cărei neconstituţionalitate se invocă în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceasta obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracţiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari şi al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Aşa fiind, şi prejudiciile provocate prin săvârşirea infracţiunilor constau în sume însemnate de bani. În aceste condiţii, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parţiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

21. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin prisma particularităţilor infracţiunilor reglementate prin Legea nr. 78/2000, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată.

22. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, s-a arătat că, prin Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015 (paragraful 19), Curtea Constituţională a statuat că, până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanţa dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură Să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia din deciziile mai sus citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Aristotel Căncescu în Dosarul nr. 5.495/62/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr.  695

din 7 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Ioan Robert Zaharia în Dosarul nr. 1.442/110/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.425D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că legiuitorul a definit, în cuprinsul art. 1 din Legea nr. 143/2000, noţiunile folosite în actul normativ anterior menţionat, aspect care contribuie la claritatea şi accesibilitatea normelor. Se susţine că, la art. 1 lit. a) din Legea nr. 143/2000, se precizează că aceasta reglementează cu privire la substanţele aflate sub control naţional, destinatarul normei fiind avertizat cu privire la regimul strict al unor astfel de substanţe. Se conchide că, dacă de vreme ce substanţele anterior menţionate sunt supuse unui anumit regim de comercializare, obţinerea lor, în mod clandestin, ar trebui să dea naştere unor suspiciuni ale făptuitorilor cu privire Sa incidenţa legii penale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.442/110/2015, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie invocată de Ioan Robert Zaharia într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe penale de condamnare a autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 143/2000.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, neoferind securitate juridică destinatarilor lor, întrucât aceştia nu pot determina cu exactitate care sunt substanţele ce intră sub incidenţa actului normativ anterior menţionat. Se arată că referirile la substanţele înscrise în tabelele din cuprinsul anexelor nr. I-IV la Legea nr. 143/2000 trebuie să se facă, în mod concret, prin numirea produselor în care acestea sunt încorporate, ştiut fiind că substanţele şi formulele chimice enumerate în anexele mai sus referite ţin de domeniul ştiinţei, şi nu de domeniul cunoaşterii comune, la care fac apel normele juridice. Se arată că prevederile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 dau naştere unor confuzii, ce duc la încălcarea dreptului la apărare al inculpaţilor. Se susţine, de asemenea, că textele criticate încalcă libertatea individuală a inculpaţilor, întrucât creează confuzie între produsele, respectiv plantele ce pot fi comercializate şi substanţele înscrise în tabelele referitoare la droguri şi precursori ai acestora, din cuprinsul anexelor nr. I-IV la Legea nr. 143/2000. Se arată totodată că dispoziţiile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 creează discriminare între cetăţenii români şi cetăţenii altor state membre ale Uniunii Europene, în care consumul de plante etnobotanice constituie contravenţie. Se precizează, în acest sens, că în România o cantitate de 0,1- 1/100 grame dintr-un produs ce conţine una dintre substanţele enumerate în anexele nr. I-IV la Legea nr. 143/2000 determină încadrarea faptelor ce vizează respectivul produs drept infracţiune.

6. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate sunt clare, precise şi previzibile, dând posibilitatea persoanelor interesate să determine care sunt situaţiile în care se aplică şi consecinţele faptelor pe care le săvârşesc.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi; Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că noţiunile folosite în cuprinsul Legii nr. 143/2000 sunt definite la art. 1 din această lege, ceea ce reprezintă o aplicare a principiului legalităţii incriminării, motiv pentru care dispoziţiile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 satisfac exigenţele calităţii legii penale. Mai mult, în vederea asigurării previzibilităţii actului normativ criticat, legiuitorul a clasificat substanţele, prevăzute în cuprinsul Legii nr. 143/2000, în droguri de mare risc, droguri de risc şi precursori. Se mai susţine că textele criticate cuprind cuvinte folosite de legiuitor în sensul lor comun în limba română. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii, respectiv la deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 146 din 12 martie 2015 şi la hotărârile din 15 noiembrie 1996,25 noiembrie 1996 şi 4 mai 2000, pronunţate în cauzele Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, şi Rotaru împotriva României, paragraful 55. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000 sunt invocate considerentele şi soluţia din cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.335 din 11 octombrie 2011.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 sunt constituţionale. Se susţine că textele legale criticate sunt suficient de clare, precise şi previzibile pentru a permite destinatarilor să prevadă, într-o măsură rezonabilă, în raport cu circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Se arată că din textele legale criticate poate fi dedus cu uşurinţă faptul că sancţiunile prevăzute prin normele de incriminare se aplică doar faptelor săvârşite în una dintre modalităţile expres enumerate în ipoteza normei de incriminare. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii, fiind invocate hotărârile din 5 ianuarie 2000 şi 8 iulie 2008, pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. a)-e): „În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) substanţe aflate sub control naţional - drogurile şi precursorii înscrişi în tabelele-anexă nr. I-IV, care fac parte integrantă din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin înscrierea unei noi plante sau substanţe, prin radierea unei plante sau substanţe ori prin transferarea acestora dintr-un tabel în altul, la propunerea ministrului sănătăţii sau a ministrului afacerilor interne;

b) droguri - plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I şi II;

d) droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. Ui;

e) precursori - substanţele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV

- Art. 2: „(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.”,

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, art. 16 cu privire la principiul egalităţii în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la dreptul de acces liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi art. 8 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice cu privire la interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, precum şi art. 47 referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 48 alin. (2) referitoare la dreptul la apărare şi art. 49 în componenta sa referitoare la principiul legalităţii infracţiunilor şi pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 lit. a)-e) din Legea nr. 143/2000 prevăd sensul noţiunilor de „substanţe aflate sub control naţional”, „droguri”, „droguri de mare risc”, „droguri de risc” şi „precursori”, în vederea utilizării lor, în cuprinsul normelor de incriminare reglementate prin legea anterior menţionată. Astfel, pentru a sancţiona penal faptele enumerate în ipoteza normei de la art. 2 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a procedat la definirea noţiunilor şi a sintagmelor mai sus enumerate, arătând sensul conferit acestora, în contextul juridic analizat. Prin urmare, cu prilejul determinării conţinutului constitutiv al infracţiunii prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000, stabilirea elementului material al laturii obiective poate fi făcută doar prin raportare la prevederile art. 1 din aceeaşi lege. Această modalitate de definire a infracţiunii anterior precizate este de natură a asigura claritatea, precizia şi previzibilitatea dispoziţiei legale criticate, standarde impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

15. De asemenea, trimiterile din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e) din Legea nr. 143/2000 la anexele nr. I-IV la legea anterior referită, anexe care cuprind denumiri ale substanţelor ce intră în categoriile de droguri astfel reglementate, sunt determinate de caracterul strict tehnic al conţinutului respectivelor anexe, care face imposibilă enumerarea respectivelor substanţe în cuprinsul textului criticat. De altfel, Curtea constată că, potrivit art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, anexele sunt parte componentă a actului normativ din care fac parte şi au forţa juridică a acestuia, existenţa lor fiind impusă de raţiuni de tehnică legislativă. Această modalitate de reglementare nu este însă de natură a încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Cu privire la acestea din urmă, Curtea Constituţională a statuat, în repetate rânduri, în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 31, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, una dintre tehnicile standard de reglementare constând în recurgerea, mai degrabă, la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, s-a statuat că numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică şi că, oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal, nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare existând întotdeauna. Prin aceeaşi decizie s-a arătat că, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. S-a reţinut, de asemenea, că rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre. S-a conchis că art. 7 paragraful 1 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi să fie în mod rezonabil previzibil (hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S. W. Împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93).

16. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 corespunde exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie, neputând determina o restrângere discreţionară sau nejustificată a dreptului de proprietate privată, în situaţia dispunerii confiscării unor substanţe dintre cele care fac parte din categoriile definite la art. 1 din Legea nr. 143/2000.

17. În ceea ce priveşte comparaţia realizată de autorul excepţiei între regimul juridic al incriminării faptelor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 143/2000 în România şi modalitatea de sancţionare a acestora în alte state membre ale Uniunii Europene, Curtea reţine că astfel de diferenţe nu pot sta la baza constatării încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât norma constituţională anterior menţionată consacră principiul egalităţii în drepturi între cetăţeni, noţiunea de „cetăţean”, la care face referire alin. (1) al art. 16 anterior menţionat, având în vedere cetăţenii români. Mai mult, dreptul penal reprezintă o ramură de drept ce reglementează, printre altele, infracţiuni şi pedepse corespunzătoare acestora, potrivit nevoilor de protecţie a unor valori fundamentale, existente la nivel naţional, care pot fi diferite în rândul statelor membre, motiv pentru care, în prezent, nu se poate proceda la o implementare uniformizată, în privinţa modalităţii concrete de incriminare şi a sancţiunilor aplicate, a normelor de drept penal european, ci, mai degrabă, la implementarea acestora în legislaţiile interne, prin aplicarea principiului subsidiarităţii.

18. Cu privire la pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate au în vedere conţinutul constitutiv al unor infracţiuni, vizând, prin urmare, aplicarea unor norme de drept penal substanţial. Or, garanţiile specifice dreptului de acces liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare se asigură prin mijloace juridice specifice dreptului procesual penal.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Robert Zaharia în Dosarul nr. 1.442/110/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a)-e) şi art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr.  764

din 28 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 şi a art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, excepţie ridicată de Eugen Lucan şi Asociaţia „Anticorupţie”, în Dosarul nr. 812/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII La contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.479D/2016.

2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Lidia Marin, pentru Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, cu delegaţie la dosar, precum şi consilierul juridic Monica Gabriela Rasquin, pentru Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social, cu delegaţie la dosar. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale arată că susţine punctul de vedere depus la dosar prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că, după înfiinţarea Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale nu mai are calitate procesuală, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017.

4. Reprezentantul Ministrului Consultării Publice şi Dialogului Social solicită, în esenţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că înşişi autorii excepţiei au menţionat în faţa instanţei care a sesizat Curtea Constituţională că nu vizează o reală neconstituţionalitate a textelor criticate, ci numai faptul că aceste texte le aduc prejudicii. Mai susţine că, în momentul de faţă, excepţia de neconstituţionalitate nici nu mai prezintă interes, deoarece decizia prim-ministrului, a cărei anulare s-a cerut în faţa instanţei de judecată, şi-a produs efectele.

5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece criticile formulate sunt doar aprecieri personale, subiective, ale autorilor excepţiei, fără prezentarea unor argumente juridice, nefiind astfel în prezenţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. În subsidiar apreciază că excepţia este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentinţa civilă nr. 2.398 din 11 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 812/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Eugen Lucan şi de intervenienta Asociaţia „Anticorupţie”, în cadrul soluţionării acţiunii în contencios administrativ, formulate de Eugen Lucan, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Asociaţiei „Angel”, având ca obiect principal anularea Deciziei prim-ministrului nr. 219/2015, prin care a fost desemnat un nou membru al Consiliului Economic şi Social, şi menţinerea Deciziei prim-ministrului nr. 340/2013, prin care reclamantul Eugen Lucan a fost desemnat membru al Consiliului Economic şi Social, în calitate de reprezentant al Asociaţiei „Angel”.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 prevăd sintagma „structuri asociative”, cu „o definiţie informă, care ascunde un interes public”. În acest sens arată că societatea civilă, atât potrivit tradiţiei, cât şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, se exprimă prin asociaţii, fundaţii şi federaţii. Or, dispoziţiile de lege criticate folosesc noţiunea de „structuri asociative”, deşi organizaţiile societăţii civile nu pot fi decât asociaţiile şi fundaţiile. Astfel, lipseşte cerinţa de claritate, previzibilitate şi proporţionalitate, legea folosind o definiţie imprecisă, care contravine cadrului legal şi care nu este adecvată şi echitabilă.

8. O altă consecinţă a acestei reglementări injuste este încălcarea principiului general al legalităţii şi a principiului vieţii democratice în activitatea instituţiilor publice. Atât sindicatele, cât şi Consiliul Economic şi Social au un rol, statut şi lege proprie de organizare şi funcţionare. Nu se poate ignora cadrul constituţional şi legal pentru a se crea instituţii care încalcă rolul Consiliului Economic şi Social, de a se asigura dialogul tripartid (care devine bipartid). Se creează o inegalitate evidenta între organizaţiile societăţii civile şi sindicate şi patronate, societatea civilă fiind „din nou ignorată”. Deşi societatea civilă este, de asemenea, lipsită de o definiţie legală (ca şi democraţia, poate fi definită doar funcţional/organizaţional, existând numeroase teorii sociale, economice, politice etc. referitoare la aceste concepte), în mod categoric, sintagma „structuri asociative” este nelegală. Fără a se transforma într-un legislator pozitiv, Curtea poate aprecia dacă reglementarea este proporţională, fiind cea mai adecvată, justă şi echitabilă reglementare.

9. Cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că, „deşi excede controlului de constituţionalitate”, solicită Curţii să constate că noul plen al Consiliului Economic şi Social nu îşi poate desfăşura activitatea din cauza unui blocaj „fără nicio substanţă, legitimitate, antidemocratic al secţiunii patronale”. O asemenea reglementare nu mai există în România, cu privire la nicio instituţie reprezentativă, şi nici în Uniunea Europeană, fiind antidemocratică, întrucât permite perpetuarea unei situaţii de reprezentare nelegitimă, cauzată de încetarea mandatului, înfrângând principiul legalităţii. Reglementarea criticată este lipsită de cerinţa de claritate, previzibilitate şi proporţionalitate, întrucât nu se prevede un termen de perpetuare a situaţiei de reprezentare anterioară. Se creează inclusiv consecinţe de inegalitate în faţa legii, deoarece membrii care sunt nou desemnaţi nu îşi pot îndeplini mandatul.

10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neexistând argumente de natură a conduce la contrarietatea prevederilor legale criticate cu dispoziţiile constituţionale invocate.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, din argumentele expuse, rezultă că acestea sunt de fapt doar nişte aprecieri personale, subiective, fără a fi argumente juridice care să susţină o contrarietate între normele legale criticate şi dispoziţiile Constituţiei.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) lit. c) şi ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 2 octombrie 2015, cu următorul conţinut:

- Art. 11 alin. (2) lit. c): ,,Desemnarea membrilor Plenului Consiliului Economic şi Social se face după cum urmează: [...]

c) 15 membri, reprezentând structuri asociative ale societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Reprezentanţii societăţii civile vor fi propuşi, conform modelului Comitetului Economic şi Social European, din următoarele structuri ale societăţii civile: organizaţii ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor femeilor, tineretului şi copiilor; organizaţii centre de resurse; organizaţii din domeniul sănătăţii şi ale persoanelor cu dizabilităţi; organizaţii pentru servicii sociale şi eradicarea sărăciei; organizaţii de mediu şi probleme legate de mediul rural; asociaţii academice, profesionale, pentru protecţia consumatorului; organizaţii ale economiei sociale; organizaţii cooperatiste ale profesiunilor liberale; organizaţii ale agricultorilor; organizaţii ale pensionarilor; organizaţiile comunităţilor locale şi alte organizaţii neguvemamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social.”

- Art. 16 alin. (2): „Până la data constituirii noului plen al Consiliului Economic şi Social, plenul anterior îşi continuă activitatea.”

16. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 şi a art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 29 martie 2017, având în prezent următorul conţinut: „Desemnarea membrilor Plenului Consiliului Economic şi Social se face după cum urmează: [...]

c) 15 membri reprezentând societatea civilă, constituind partea societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social în conformitate cu prevederile art. 12, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi al altor organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social.” De asemenea, ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 au fost abrogate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 30 iunie 2016. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, cu privire la dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c), Curtea observă că, deşi nu a mai fost preluată soluţia legislativă criticată, şi anume sintagma „structuri asociative”, atât aceste dispoziţii, cât şi cele ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, abrogate, îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea erau în vigoare la momentul emiterii Deciziei prim-ministrului nr. 219/2015, decizie a cărei anulare constituie obiectul cauzei de contencios administrativ în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În concluzie, Curtea constată că obiectai excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, în forma avută anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017.

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, cu referire la art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit legii sale de organizare şi funcţionare, Consiliul Economic şi Social este organismul consultativ al Parlamentului şi al Guvernului României, în următoarele domenii de specialitate: politicile economice; politicile financiare şi fiscale; relaţiile de muncă, protecţia socială, politicile salariale şi egalitatea de şanse şi de tratament; agricultură, dezvoltare rurală, protecţia mediului şi dezvoltare durabilă; protecţia consumatorului şi concurenţă loială; cooperaţie, profesii liberale şi activităţi independente; drepturi şi libertăţi cetăţeneşti; politicile în domeniul sănătăţii; politicile în domeniul educaţiei, tineretului, cercetării, culturii şi sportului. Consiliul Economic şi Social este o instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel naţional dintre organizaţiile patronale, organizaţiile sindicale şi reprezentanţi ai asociaţiilor şi fundaţiilor neguvemamentale ai societăţii civile. Atribuţiile Consiliului Economic şi Social sunt următoarele: avizează proiectele de acte normative din domeniile de specialitate prevăzute de lege, iniţiate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor şi senatorilor, invitând iniţiatorii la dezbaterea actelor normative; elaborează, la solicitarea Guvernului, a Parlamentului sau din proprie iniţiativă, analize şi studii privind realităţile economice şi sociale; semnalează Guvernului sau Parlamentului apariţia unor fenomene economice şi sociale care impun elaborarea unor noi acte normative. Potrivit art. 11 din Legea nr. 248/2013, în forma actuală, Plenul Consiliului Economic şi Social este constituit dintr-un număr de 45 de membri, iar desemnarea acestora se face după cum urmează: 15 membri numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, constituind partea patronală, 15 membri numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, constituind partea sindicală, şi 15 membri reprezentând societatea civilă, constituind partea societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi al altor organizaţii neguvernamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social. Potrivit art. 14 din lege, mandatul de membru al Plenului Consiliului Economic şi Social este de 4 ani şi poate fi reînnoit.

19. Cu privire la dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013, în forma avută anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că sintagma „structuri asociative” este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece societatea civilă, atât potrivit tradiţiei, cât şi potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, se exprimă prin asociaţii, fundaţii şi federaţii. Curtea reţine că, ulterior modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017, noţiunea de „structuri asociative “din cuprinsul art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 a fost eliminată, textul în forma actuală prevăzând că cei 15 membri reprezentând societatea civilă, constituind partea societăţii civile, sunt numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Consultării Publice şi Dialogului Social, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi al altor organizaţii neguvemamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social.

20. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013, în forma avută anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale privind dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). Totodată, prin Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 315 din 3 mai 2017, paragrafele 22 şi 23, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penai. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor.

21. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, Plenul Consiliului Economic şi Social este compus şi din 15 membri, reprezentând structuri asociative ale societăţii civile, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Art. 11 alin. (2) lit. c) teza a două din Legea nr. 248/2013, în forma avută anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017, precizează cu claritate că reprezentanţii societăţii civile vor fi propuşi, conform modelului Comitetului Economic şi Social European, din următoarele structuri ale societăţii civile: organizaţii ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor femeilor, tineretului şi copiilor; organizaţii centre de resurse; organizaţii din domeniul sănătăţii şi ale persoanelor cu dizabilităţi; organizaţii pentru servicii sociale şi eradicarea sărăciei; organizaţii de mediu şi probleme legate de mediul rural; asociaţii academice, profesionale, pentru protecţia consumatorului; organizaţii ale economiei sociale; organizaţii cooperatiste ale profesiunilor liberale; organizaţii ale agricultorilor; organizaţii ale pensionarilor; organizaţiile comunităţilor locale şi alte organizaţii neguvemamentale cu activităţi în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social. Astfel, pentru stabilirea în concret a reprezentanţilor societăţii civile, nu este relevantă denumirea/terminologia formală folosită de legiuitor, ci posibilitatea de a identifica/defini organizaţiile ce reprezintă societatea civilă, după scopul lor. Având în vedere acestea, Curtea nu poate reţine că textul de lege criticat ar fi lipsit de claritate, previzibilitate şi proporţionalitate şi nici că legea ar folosi o definiţie imprecisă, care ar conduce la încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cu referire la art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, aşa cum susţin autorii excepţiei de neconstituţionalitate.

22. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la existenţa unei inegalităţi între organizaţiile societăţii civile şi sindicate şi patronate, societatea civilă fiind „din nou ignorată”, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, plenul Consiliului Economic şi Social este format din 45 membri, reprezentaţi în mod egal de partea patronală, de partea sindicală şi de partea societăţii civile. Prin urmare, modalitatea egală de reprezentare este clar prevăzută de lege, nefiind vorba despre un tratament juridic diferit.

23. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie şi a principiului proporţionalităţii, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale.

24. Referitor la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că, „deşi excede controlului de constituţionalitate”, solicită Curţii să constate că noul plen al Consiliului Economic şi Social nu îşi poate desfăşura activitatea din cauza unui blocaj „fără nicio substanţă, legitimitate, antidemocratic al secţiunii patronale”. Or, o asemenea solicitare nu poate fi primită, deoarece nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ti o critică privind aplicarea legii, a cărei soluţionare este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Cu privire la susţinerea potrivit căreia reglementarea criticată este lipsită de cerinţa de claritate, previzibilitate şi proporţionalitate, întrucât nu se prevede un termen de perpetuare a situaţiei de reprezentare veche, iar membrii nou desemnaţi nu îşi pot îndeplini mandatul, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din lege, organizaţiile reprezentate vor înainta Consiliului Economic şi Social lista membrilor numiţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor în activitate, şedinţa de constituire a noului plen se convoacă cu 5 zile înainte de expirarea mandatului membrilor în activitate, iar, dacă noul plen nu s-a constituit până la data expirării mandatului plenului în funcţiune, secretarul general al Consiliului Economic şi Social are obligaţia ca, după verificarea şi validarea a cel puţin 24 de membri, câte 8 membri de fiecare parte, să convoace prima şedinţă a noului plen, într-un termen care nu poate depăşi 15 zile calendaristice.

25. Aşadar, Curtea reţine că legea stabileşte termene clare pentru situaţia de înnoire a Plenului Consiliului Economic şi Social, fără a exista situaţia de perpetuare a reprezentării vechi, aşa cum, în mod greşit, susţin autorii excepţiei.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugen Lucan şi Asociaţia „Anticorupţie” în Dosarul nr. 812/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. c) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social, în forma anterioara intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2017 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 şi a art. 11 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 248/2013 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 765

din 28 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Gabriel Olteanu în Dosarul nr. 161/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.606D/2016.

2. La apelul nominal răspunde avocatul Danii Matei, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială la dosar, precum şi consilierul juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, pentru Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită,

3. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi admiterea excepţiei, întrucât textul de lege criticat este lipsit de predictibilitate şi de raţiune. De altfel, textul a şi fost modificat, ulterior invocării excepţiei, în sensul celor susţinute de autorul acesteia. Textul în forma anterioară modificării, criticat prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a creat jurisprudenţă neunitară, din cauza redactării sale. Mai arată că, în speţă, în cazul de incompatibilitate reţinut de Agenţia Naţională de Integritate, societatea nu a funcţionat, fiind declarată inactivă.

4. Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită, în esenţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţă Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 12 şi nr. 13 din 19 ianuarie 2016 şi nr. 347 din 7 mai 2015. Consideră că nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea acestei jurisprudenţe. Depune concluzii scrise în acest sens.

5. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, existând precedent constituţional şi nefiind elemente noi care să ducă la schimbarea practicii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Sentinţa nr. 178 din 17 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 161/42/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin, (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Gabriel Olteanu, în cadrul soluţionării contestaţiei formulate de autorul excepţiei împotriva raportului de evaluare întocmit la data de 10 februarie 2016 de către Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a stabilit că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 20 martie-24 noiembrie 2014, deoarece a deţinut funcţia de viceprimar şi administrator al unei societăţi, regăsindu-se în situaţia de la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, într-un stat de drept, prevederile normative trebuie să aibă raţiune şi predictibilitate. Textul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă la societăţile comerciale active, în care un primar/viceprimar este interesat, şi astfel dispare separaţia dintre exerciţiul unei funcţii de autoritate şi o funcţie de decizie într-o societate comercială, care ar putea fi favorizată sau menajată prin acest exerciţiu. A nu distinge, potrivit textului de lege criticat, între o societate declarată inactivă, prin suspendarea activităţii, pe o perioadă de 3 ani, cum este în speţă, o societate dizolvată şi lichidată în timpul exerciţiului uneia dintre funcţiile publice invocate de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, şi o societate a cărei activitate stă sub decizia acelui funcţionar public, înseamnă a-l condamna pe acesta doar în temeiul unei absenţe. În continuare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă elemente de fapt din dosar.

8. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţă Curţii Constituţionale. Mai arată că pretinsa lipsă de predictibilitate şi de raţiune a normei juridice, care nu face distincţie între o societate activă şi una inactivă, nu se verifică. Dispoziţia legală este clară, deoarece incompatibilitatea vizează cumulul de calităţi, şi nu realizarea anumitor activităţi.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 12 din 19 ianuarie 2016, nr. 167 din 17 martie 2015 şi nr. 225 din 15 februarie 2011. De asemenea, achiesează la opinia instanţei, potrivit căreia dispoziţia de lege criticată este clară, deoarece incompatibilitatea vizează cumulul de calităţi, iar nu realizarea anumitor activităţi. Prin urmare, este evident că prin stabilirea unei incompatibilităţi între funcţia de viceprimar/primar şi aceea de membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice nu se aduce atingere niciunui principiu constituţional. În consecinţă, reglementarea criticată se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale invocate.

11. Avocatul Poporului menţionează că îşi păstrează punctul de vedere astfel cum a fost exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 316D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014 şi nr. 799D/2014, în sensul că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile de lege criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi ale părţii din şedinţa publică, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. astfel cum este reţinut în actul de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste dispoziţii aveau, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar generai şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;”. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, fără să păstreze soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, iar art. 87 alin. (1) lit. d) a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 17 iunie 2017. În prezent, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie;”. Însă, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017,

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, sau prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, constatând constituţionalitatea acestora.

17. Prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, precitată, Curtea a reţinut că activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Totodată, Curtea a observat că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile, în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie.

18. Reglementarea incompatibilităţilor privind aleşii locali a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea statuând, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19, că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate, a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

19. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept

20. Prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice.

21. În final, referitor la criticile privind aspectele de fapt ale situaţiei juridice a autorului excepţiei, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017).

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,

23. În final, Curtea reţine că, prin Legea nr. 87/2017, legiuitorul a modificat substanţial soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei din prezenta cauză, în sensul că a stabilit că funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu „exercitarea” funcţiilor sau calităţilor prevăzute la lit. a)-d) ale art. 87 din Legea nr. 161/2003.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Olteanu în Dosarul nr. 161/42/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate,

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea doamnei Andreea Păstîrnac din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Andreea Păstîrnac se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 8 februarie 2018.

Nr. 60.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea doamnei Andreea Păstîrnac în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului

 

Având în vedere prevederile art. 1 alin (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 15 lit. c), art. 19 şi al art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Andreea Păstîrnac se numeşte în funcţia de consilier de stat în cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 8 februarie 2018.

Nr. 61.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.