MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 125/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 125         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 8 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 642 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 747 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

3. - Ordonanţă de urgenţă privind unele măsuri fiscal-bugetare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 642

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Vlad în Dosarul nr. 21.928/325/2016/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.804D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibilă, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 437 din 22 iunie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 797 din 4 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.928/325/2016/a1, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Adrian Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate de acesta împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care a fost dispusă măsura arestului preventiv în privinţa sa.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, astfel cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. I din Legea nr. 75/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, sunt neconstituţionale întrucât nu permit exercitarea niciunei căi de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară se pronunţă asupra măsurilor preventive precizate prin rechizitoriu, această încheiere fiind definitivă. Se susţine că, pentru acest motiv, textul criticat creează discriminare între inculpaţii ale căror astfel de contestaţii sunt soluţionate de către instanţele de fond şi cei ale căror contestaţii sunt soluţionate direct de către instanţele învestite cu soluţionarea contestaţiei, întrucât această diferenţă de regim juridic în privinţa dreptului de a promova o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra măsurilor preventive nu este generată de criterii obiective, care să ţină de conduita părţilor, ci de operativitatea organelor judiciare. Pentru aceleaşi considerente, se susţine încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac şi la accesul liber la justiţie. Se susţine, de asemenea, că, distinct de celelalte etape procesuale, în această fază procesuală, inculpatul şi procurorul sunt privaţi de calea de atac prevăzută la art. 205 alin. (1) din Codul de procedură penală,

6. Tribunalul Timiş - Secţia penală, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Se susţine că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se arată nemulţumit de faptul că competenţa de a se pronunţa cu privire la măsurile preventive dispuse de judecătorul de cameră preliminară, care expiră în timpul soluţionării contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de acesta, a fost dată judecătorului de cameră preliminară de la instanţa superioară sau completului competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei. Or, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Se arată, de asemenea, că, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, sunt enumerate mai multe dispoziţii constituţionale, fără a se arăta în ce constă încălcarea acestora, prin textul criticat. În subsidiar, se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, nr. 241 din 9 martie 2006, nr. 27 din 15 ianuarie 2008 şi nr. 506 din 5 decembrie 2013 şi se susţine că textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul criticat este constituţional. Arată că prevederile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi că îşi menţine punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 472 din 16 iunie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, investit cu soluţionarea contestaţiei, verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207/

13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la principiul respectării Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) cu privire la accesul liber la justiţie şi art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală, precum şi prevederilor art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la libertate şi la siguranţă.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 437 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 26 septembrie 2017, în urma analizei constituţionalităţii textului criticat, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, a constatat că sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei” din cuprinsul dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală este neconstituţională.

15. Cum sesizarea Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a avut loc, prin Decizia penală nr. 797 din 4 noiembrie 2016, la o dată anterioară pronunţării şi publicării Deciziei nr. 437 din 22 iunie 2017, în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce face obiectul prezentului dosar, urmează a fi respinsă, ca devenită inadmisibilă, cu privire la sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, investit cu soluţionarea contestaţiei” din cuprinsul art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală.

16 Totodată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, Curtea reţine că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire a unei eventuale hotărâri definitive pronunţate, în cauza de faţă, pe baza textului criticat, ulterior sesizării Curţii Constituţionale.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu privire la sintagma „sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori completul competent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestit cu soluţionarea contestaţiei din cuprinsul acestora, excepţie ridicată de Adrian Vlad în Dosarul nr. 21.928/325/2016/a1 al Tribunalului Timiş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 747

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Sorin Graţianu în Dosarul nr. 17.798/301/2016/a1 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.834D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 277 din 10 mai 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 6 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.798/301 /2016/a 1, Judecătoria Sector 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Sorin Graţianu cu prilejul soluţionării unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), apreciind ca fiind „un caz de incompetenţă crasă a instanţei” pretenţia de timbrare a acţiunii sale, în condiţiile în care taxele judiciare de timbru reprezintă venituri publice, care se varsă la bugetul de stat. Având în vedere împrejurarea că litigiul este în contradictoriu cu statul, pretenţia de timbrare este ilogică, chiar neconstituţională în opinia autorului excepţiei, întrucât, în cazul în care statul ar avea calitate procesuală activă, acesta ar fi scutit de plata taxei de timbru. În acest context, susţine că art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este incomplet, deoarece „nu prevede şi acele situaţii în care statul, vinovat 100% de situaţia creată, pretinde a i se plăti taxă de timbru judiciar”.

6. Judecătoria Sector 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, exemplu fiind Decizia nr. 692 din 12 iunie 2008, Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011 şi Decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012, prin care Curtea a statuat că scutirea autorităţilor publice vizate de plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective - creditori bugetari - sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, concretizată prin Decizia nr. 277 din 10 mai 2016, prin care s-a statuat că, „principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create”.

9. Avocatul Poporului menţionează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 277 din 10 mai 2016. În acest context, învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat cu acel prilej, în sensul că prevederile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 constituie cadrul legal de drept comun al scutirilor subiective de plata taxelor judiciare de timbru, beneficiarii acestor scutiri fiind numai persoanele prevăzute în mod expres de lege. Raţiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea că acţiunile şi cererile introduse de ele prezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public, şi, prin urmare, nu se poate afirma că persoanele fizice sau juridice care urmăresc realizarea unor interese proprii, părţi în litigiile cu autorităţile publice prevăzute de art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, se află în aceeaşi situaţie juridică.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele tor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.”

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici Similare, în acest sens fiind Decizia nr. 277 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 1 iulie 2016, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată este constituţională în raport cu criticile formulate.

15. Totodată, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată se regăsea, iniţial, în cuprinsul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, act normativ în prezent abrogat, reglementare asupra căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri, din perspectiva unor critici similare, statuând, de fiecare dată, că reglementarea criticată este conformă cu Legea fundamentală. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 692 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iulie 2008, Decizia nr. 1.248 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 21 decembrie 2011, sau Decizia nr. 391 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2013.

16. În esenţă, prin deciziile precitate, Curtea a stabilit că „scutirea autorităţilor publice, care intră sub incidenţa textului de lege criticat, de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională în faptul că autorităţile respective - beneficiare de alocaţii bugetare -, fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective făcându-se venit tot la bugetul de stat, ar fi absurd să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget”. De asemenea, „Curtea a statuat că principiul egalităţii, prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni, nu poate ca, prin extensie, să primească semnificaţia unei egalităţi între cetăţeni şi autorităţile publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create”.

17. Totodată, Curtea a subliniat că „existenţa calităţii de autoritate/instituţie publică nu este suficientă pentru a beneficia de scutirea prevăzută la art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aceasta nefiind aplicabilă decât în cazul special al veniturilor publice, iar nu şi în cazul în care instituţia formulează cereri ca urmare a pretenţiilor ce decurg din contracte civile sau comerciale sau alte raporturi ce excedează domeniul strict delimitat al noţiunii de venituri publice. Aşa fiind, nu toate pretenţiile pecuniare formulate de instituţiile prevăzute în art. 30 alin. (1) din actul normativ menţionat sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Competenţa de a califica obiectul cauzei deduse judecăţii, şi, implicit, modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru aferente litigiului, reprezintă, însă, atributul exclusiv al instanţei de judecată O eventuală interpretare şi aplicare greşită a normelor legale incidente cauzei de către instanţă excedează controlului Curţii Constituţionale, aceasta neputându-se substitui instanţei de judecată în stabilirea legii aplicabile litigiului”.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

19. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece „nu prevede şi acele situaţii în care Statul, vinovat 100% de situaţia creată, pretinde a i se plăti taxă de timbru judiciar”, Curtea subliniază faptul că acest aspect excedează competenţei Curţii Constituţionale, iar o eventuală omisiune de reglementare este atributul legiuitorului, care poate interveni în vederea modificării sau completării prevederilor legale criticate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Graţianu în Dosarul nr. 17.798/301/2016/a1 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 30 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sector 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

privind unele măsuri fiscal-bugetare

 

Având în vedere modificările Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în sensul plăţii contribuţiilor sociale cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată,

luând în considerare că este necesară adoptarea în regim de urgenţă a unui act normativ care să elimine unele disfuncţionalităţi apărute în aplicarea prevederilor acestor acte normative,

având în vedere necesitatea asigurării stabilităţii locurilor de muncă pentru angajaţii care beneficiază de scutire de la plata impozitului pe venit în baza art. 60 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv asigurarea condiţiilor necesare pentru ca salariile nete ale acestor categorii de angajaţi să nu fie diminuate începând cu 1 ianuarie 2018, ca urmare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017,

luând în considerare necesitatea asigurării în anul 2018 a aceluiaşi nivel al veniturilor din salarii şi asimilate salariilor realizate în anul 2017 de persoanele fizice scutite de la plata impozitului pe aceste venituri, încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, precum şi a persoanelor fizice care desfăşoară activitatea în domeniul creării de programe pentru calculator, în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării, precum şi în activităţi cu caracter sezonier,

având în vedere necesitatea adoptării de măsuri pentru reglementarea situaţiilor privind nivelul contribuţiei de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care beneficiază de concedii medicale, raportată la nivelul indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate,

în considerarea faptului că elementele mai sus menţionate vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin, (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - (1) Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă sau a actelor de detaşare, aflate în derulare la data de 31 decembrie 2017, şi care se încadrează în categoriile de persoane scutite de la plata impozitului pe venit potrivit art. 60 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, al căror salariu brut lunar este majorat cu cel puţin 20% faţă de nivelul celui din luna decembrie 2017, în perioada de aplicare a prezentului articol, precum şi persoanelor fizice prevăzute la art. 168 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă salariul brut din luna decembrie 2017, prevăzut la alin. (1), cuprinde salariul brut de încadrare şi elementele de natura veniturilor salariale care se acordă, în fiecare lună, conform contractului individual de muncă valabil în luna decembrie 2017, care constituie bază de calcul al contribuţiilor sociale obligatorii.

(3) în cazul în care contractul individual de muncă a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2017 sau este suspendat la data menţionată anterior, iar angajatul îşi reia activitatea în cursul anului 2018, salariul brut luat în considerare este cel prevăzut la alin (2).

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică:

a) personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare;

b) în situaţiile în care, potrivit acordului de voinţă al părţilor, în cadrul perioadei prevăzute la art. III alin. (1) nivelul salariului brut lunar este diminuat sub nivelul prevăzut la alin. (1), de la data modificării contractului individual de muncă;

c) pentru perioada în care contractul individual de muncă este suspendat potrivit Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prin derogare de la prevederile art. 168 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pentru angajaţii prevăzuţi la alin. (1) şi (3) angajatorii/plătitorii, după caz, stabilesc, reţin la sursă şi plătesc contribuţia de asigurări sociale de sănătate, după următoarea formulă de calcul:

 

CASSreţinută = venit brut2018 - CASdatorată în 2018 – salariu decembrie2017

 

Simbolurile utilizate au următoarele înţelesuri:

a) CASSreţinută = contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută de către angajatori/plătitori din salariul brut în lună, care nu poate fi mai mare decât contribuţia calculată şi datorată conform dispoziţiilor Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

b) venit brut2018 = venitul bază de calcul al CASS, realizat în anul 2018;

c) CASdatorată în 2018 - contribuţia de asigurări sociale, calculată şi reţinută de către angajatori/plătitori, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare;

d) salariu netdecembrie 2017 - salariul net, determinat prin deducerea din salariul brut a contribuţiilor sociale individuale obligatorii, potrivit legii, în luna decembrie 2017, corespunzător salariului brut prevăzut în contractul individual de muncă, aflat în derulare la data de 31 decembrie 2017.

(6) în cazul în care, în cursul lunii, contractul individual de muncă este suspendat, a încetat raportul de muncă sau intervine detaşarea angajatului, salariul brut de referinţă prevăzut la alin. (2) se recalculează proporţional cu numărul de zile lucrate în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.

(7) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi în cazul în care, pentru angajaţii detaşaţi, drepturile salariale sunt plătite de către entitatea la care au fost detaşaţi pe baza informaţiilor transmise de angajator referitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), respectiv majorarea cu cel puţin 20% a salariului brut de referinţă prevăzut la alin. (2).

(8) Valoarea reprezentând diferenţa pozitivă dintre contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată şi calculată potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută potrivit alin. (5) se stabileşte de către angajator/plătitor şi se evidenţiază distinct ca sumă dedusă în Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, reglementată potrivit Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Organul fiscal central transmite zilnic, în sistem informatic, unităţilor Trezoreriei Statului un fişier conţinând sumele deduse potrivit alin. (8). Acest fişier cuprinde şi data plăţii reprezentată de scadenţa contribuţiei de asigurări sociale de sănătate declarată. Pe baza acestui fişier se debitează automat un cont distinct de venituri al bugetului de stat codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului şi se creditează contul de venituri al Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului. Documentul justificativ pe baza căruia se realizează fişierul îl reprezintă Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

(10) Organul fiscal central transmite zilnic, în sistem informatic, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate informaţii cu privire la contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată şi calculată potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, declarată prin Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenta nominală a persoanelor asigurate.

(11) Verificarea modului de determinare a diferenţei prevăzute la alin. (8) se realizează de organele fiscale potrivit dispoziţiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unei analize de risc specifice.

(12) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi în cazul în care sunt stabilite diferenţe în plus faţă de suma dedusă de angajator/plătitor prin declaraţia prevăzută la alin. (8), fie prin corectarea declaraţiei fiscale de către angajator/plătitor, fie prin emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal competent.

(13) în cazul în care sunt stabilite diferenţe în minus faţă de suma dedusă de angajator/plătitor prin declaraţia prevăzută la alin. (8), fie prin corectarea declaraţiei fiscale de către angajator/plătitor, fie prin emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal competent, aceasta se recuperează la bugetul de stat prin debitarea contului de venituri al Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului şi creditarea contului bugetului de stat codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului. În acest caz, angajatorul/plătitorul este obligat la plata diferenţei în minus.

Art. II. - Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 139 alineatul (1), litera o) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„o) indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate suportate de angajator sau din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, primite pe perioada în care persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor legale;”.

2. Alineatul (4) al articolului 143 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Pe perioada în care şomerii beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, cu excepţia cazurilor de accident de muncă sau boală profesională, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat este suma reprezentând indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate de care beneficiază conform prevederilor legale, iar contribuţia de asigurări sociale se suportă la nivelul cotei prevăzute la art. 138 lit. a) şi se reţine din indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate.”

3. Articolul 144 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru persoanele fizice care beneficiază de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate

„Art. 144. - Pe perioada în care persoanele fizice prevăzute la art. 1 alin. (2). art. 23 alin. (2) şi la art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concedii medicale şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat este suma reprezentând indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate de care beneficiază conform prevederilor legale, iar contribuţia de asigurări sociale se suportă la nivelul cotei prevăzute la art. 138 lit. a) şi se reţine din indemnizaţia de asigurări sociale de sănătate.”

4. După alineatul (53) al articolului 146 se introduce un nou alineat, alineatul (54), cu următorul cuprins:

(54) în cazul în care contribuţia de asigurări sociale calculată potrivit alin. (5) este mai mică decât contribuţia de asigurări sociale stabilită potrivit alin. (51), diferenţa se plăteşte de către angajator/plătitorul de venit în numele angajatului/beneficiarului de venit.”

5. Alineatul (51) al articolului 168 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(51) Prevederile art. 146 alin. (51)-(54) se aplică în mod corespunzător.”

Art. III. - (1) Dispoziţiile art. I sunt aplicabile veniturilor din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele prevăzute la art. I alin. (1) şi (3) în anul 2018.

(2) Dispoziţiile art. I alin. (12) sunt aplicabile pe perioada prevăzută la alin. (1).

(3) Dispoziţiile art. I alin. (13) sunt aplicabile şi după perioada prevăzută la alin. (1), în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţelor fiscale prevăzut de Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele prevăzute la art. I alin. (1) şi (3) în anul 2018, înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, angajatorul/plătitorul poate efectua regularizarea prin depunerea declaraţiei rectificative, până la 31 decembrie 2018.

(5) Dispoziţiile art. II se aplică începând cu obligaţiile declarative aferente lunii ianuarie 2018.

Art. IV. - În aplicarea art. I şi III, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se emit norme aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Lia-Olguţa Vasilescu

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Răzvan Teohari Vulcănescu

 

Bucureşti, 8 februarie 2018.

Nr. 3.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.