MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 126/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 126         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 9 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 633 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 637 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 746 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

6.970/1.779/2017. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, şi al ministrului transporturilor pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald. Condiţii tehnice de proiectare, preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice”. Indicativ AND 605-2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 633

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu în Dosarul nr. 896/325/2016 al Judecătoriei Timişoara şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.875D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepţiei au depus note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Drept chestiune prealabilă depune o hotărâre judecătorească pronunţată în acest dosar, susţinând că majoritatea argumentelor formulate în susţinerea excepţiei nu au legătură cu cauza. Se susţine că au legătură cu cauza doar afirmaţiile referitoare la percheziţionarea unor sisteme informatice. Se apreciază că legea este clară şi previzibilă, textele criticate reprezentând transpunerea exactă a prevederilor din Convenţia privind criminalitatea informatică, ratificată prin Legea nr. 64/2004. Astfel, termenii de „sistem informatic1 ş\date informatice”sunt definiţi de convenţia anterior menţionată, iar ceilalţi termeni folosiţi în cuprinsul aceleiaşi legi, respectiv „automatic” „prelucrarea automată a datelor” şi „program informatic”, sunt definiţi la paragrafele 23 şi 25 din Raportul explicativ la aceeaşi convenţie, fiind reluaţi şi în Legea nr. 161/2003. Totodată, cerinţele referitoare la efectuarea unei percheziţii informatice sunt reglementate În aplicarea art. 19 din Convenţia privind criminalitatea informatică. Se conchide că dispoziţiile legale criticate sunt clare, neexistând nelămuriri cu privire la aplicarea lor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 896/325/2016, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, destinatarul legii neputând anticipa efectele faptelor sale şi neputându-şi adapta conduita la cerinţele legii penale. Se susţine că, din acest motiv, textele criticate au fost aplicate în mod eronat în cauza dedusă judecăţii. Se arată că dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, al căror conţinut a fost preluat în cuprinsul prevederilor art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, nu reglementau, în mod clar, modalităţile de efectuare a percheziţiei sistemului informatic şi nici alte elemente prin care poate fi prevenită alterarea datelor, actul normativ anterior menţionat conţinând doar, la art. 53 şi art. 58, dispoziţii referitoare la modalităţile de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor. Se mai arată că, deşi legiuitorul român a procedat la o transpunere fidelă a definiţiilor din cuprinsul Convenţiei privind criminalitatea informatică, această transpunere nu este suficientă, întrucât nici definiţiile reglementate în convenţia anterior referită nu sunt suficient de clare, precise şi previzibile, pentru asigurarea garanţiilor specifice principiului legalităţii incriminări» şi a pedepsei, ele putând fi interpretate de statele semnatare în mod diferit. Acest din urmă aspect face ca aceeaşi faptă să fie sancţionată penal într-un stat şi să nu intre sub incidenţa legii penale în alt stat. Se arată, totodată, că, în doctrină, definiţiile analizate au fost amplu criticate şi se face trimitere la Codurile penale din Arkansas şi Nevada, despre care se afirmă că prevăd definiţii ale noţiunilor de „sistem informatic” şi „date informatice” mult mai clare. Se mai susţine că, spre exemplu, potrivit textelor criticate nu se poate stabili dacă operaţiunile de navigare pe internet pot fi incluse în noţiunea de „comunicare”, întrucât acestea presupun atât o comunicare, cât şi o tranzacţie informatică şi, de asemenea, că cererile HTTP şi hyperlink-urile intră în sfera definiţiei „datelor de trafic informaţional”. Se mai arată că, drept consecinţă a lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a textelor criticate, în mod eronat, în jurisprudenţă s-a reţinut accesul fără drept la un sistem informatic în condiţiile în care agentul plasează în faţa bancomatului un skimmer, iar victima introduce ulterior un cârd ale cărui date ajung să fie copiate în memoria internă a skimmer-ului sau transmise prin WiFi sau bluetooth pe un terţ sistem informatic sau mediu de stocare. Pentru aceste considerente se apreciază ca fiind necesară modificarea jurisprudenţei mai sus menţionate, în sensul în care copierea datelor pe un sistem de plată electronic prin intermediul unui skimmer plasat în faţa bancomatului nu întruneşte per se elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 42 din Legea nr. 161/2003, reglementată, în prezent, la art. 360 din Codul penal. Sunt criticate, în acelaşi sens, deciziile penale nr. 2.094/2010 şi nr. 5.288/2006 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, despre care se susţine că prevăd soluţii greşite, ce au la bază o interpretare extensivă a noţiunii de „acces la un sistem informatic”. În continuare, autorii excepţiei fac trimitere la definiţiile date aceleiaşi noţiuni în dreptul francez şi în cel american, arătând că doar în acesta din urmă se procedează la o corectă încadrare a operaţiunilor tehnice aferente în sfera „accesului la un sistem informatic”. Se conchide, însă, că indiferent de definiţia avută în vedere, utilizarea unui skimmer nu implică şi un acces la bancomat. Se susţine, de asemenea, că faptul că, în jurisprudenţa mai sus menţionată, atunci când s-a făcut referire la „sisteme informatice”, s-a exemplificat prin mijloace de stocare a datelor precum aparatul foto digital, CD-ul şi internetul, denotă că prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 prezintă mari probleme de claritate, precizie şi previzibilitate. Se arată, totodată, că, dacă ceea ce caracterizează un sistem informatic este capacitatea acestuia de a prelucra date prin intermediul unui program informatic, orice dispozitiv care conţine un Firmware poate fi considerat sistem informatic, putând fi induse în această noţiune nu doar aparatele foto digitale, ci şi cuptoarele cu microunde, televizoarele, ceasurile digitale etc. Prin urmare, trimiterea făcută în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la aparatele foto nu este consecinţa unei interpretări gramaticale eronate a dispoziţiilor art. 35 afin (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, ci reprezintă o interpretare extensivă a noţiunii de „sistem informatic”, de natură a încălca principiul legalităţii incriminării şi al proporţionalităţii.

6. Judecătoria Timişoara opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate, în sensul că aceste dispoziţii reglementează în mod clar procedura de efectuare a percheziţiei informatice şi desemnarea organelor competente în acest sens. Referitor la definirea termenilor „sistem informatic” şi „date informatice” se arată că legiuitorul nu poate oferi o definiţie exhaustivă a noţiunilor anterior menţionate, având în vedere diversitatea situaţiilor care pot apărea în practică.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, precum şi prevederile art. 181 din Codul penal nu sunt de natură a încălca dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Se arată, de asemenea, că prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) nu au incidenţă în cauză. În acest sens se susţine că modul de reglementare a percheziţiei informatice, prin dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură penală, ce trebuie coroborate cu cele ale art. 157 din acelaşi cod, asigură garanţiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se susţine că dispoziţiile legale criticate conţin suficient de multe garanţii care să înlăture arbitrariul în dispunerea şi efectuarea măsurii, percheziţia putând fi dispusă, în acord cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, nu numai pentru apărarea ordinii publice, ci şi în scopul desfăşurării instrucţiei penale. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.454 din 4 noiembrie 2010 şi nr. 489 din 30 iunie 2016.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 din Codul penal, precum şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 181 din Codul penal: „(1) Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aliate în relaţie funcţională, dintre care unui sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

(2) Prin date informatice se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic”;

- Art. 157 din Codul de procedură penală: „(1) Percheziţia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.

(2) Prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau orice spaţiu delimitat în orice mod ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică.”;

- Art. 168 din Codul de procedură penală: „(1) Prin percheziţie în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se înţelege procedeul de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.

(2) în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia har reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la Instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune efectuarea unei percheziţii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea şi strângerea probelor este necesară cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.

(3) Procurorul înaintează cererea prin care se solicită încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi şi libertăţi.

(4) Cererea se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Judecătorul dispune prin încheiere admiterea cererii] atunci când aceasta este întemeiată, încuviinţarea efectuării percheziţiei informatice şi emite de îndată mandatul de percheziţie.

(6) încheierea instanţei trebuie să cuprindă:

a) denumirea instanţei;

b) data, ora şi locul emiterii;

c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul;

d) perioada pentru care s-a emis mandatul şi în cadrul căreia trebuie efectuată activitatea dispusă;

e) scopul pentru care a fost emis;

f) sistemul informatic sau suportul de stocare a datelor informatice care urmează a fi percheziţionat, precum şi numele suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;

g) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.

(7) încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei informatice nu este supusă căilor de atac.

(8) în cazul în care, cu ocazia efectuării percheziţiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice şi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniţial, procurorul dispune de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate şi va solicita de urgenţă completarea mandatului, dispoziţiile alin. (1)-(7) aplicându-se în mod corespunzător.

(9) în vederea executării percheziţiei dispuse, pentru asigurarea integrităţii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate, procurorul dispune efectuarea de copii.

(10) Dacă ridicarea obiectelor care conţin datele informatice prevăzute la alin. (1) ar afecta grav desfăşurarea activităţii persoanelor care deţin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de probă. Copiile se realizează cu mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.

(11) Percheziţia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori a inculpatului, dispoziţiile ari. 159 alin. (10) şi alin. (11) aplicându-se în mod corespunzător.

(12) Percheziţia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.

(13) Procesul-verbal de percheziţie informatică trebuie să cuprindă:

a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al cărei sistem informatic este cercetat;

b) numele persoanei care a efectuat percheziţia;

c) numele persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei;

d) descrierea şi enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice faţă de care s-a dispus percheziţia;

e) descrierea şi enumerarea activităţilor desfăşurate;

f) descrierea şi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziţiei;

g) semnătura sau ştampila persoanei care a efectuat percheziţia;

h) semnătura persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei.

(14) Organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri ca percheziţia informatică să fie efectuată fără ca faptele şi împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia să devină, în mod nejustificat, publice.

(15) Datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condiţiile legii.

(16) în cursul judecăţii, percheziţia informatică se dispune de către instanţă, din oficiu sau la cererea procurorului, a părţilor ori a persoanei vătămate, în cazurile prevăzute la alin. (2). Mandatul de efectuare a percheziţiei informatice dispuse de instanţă se comunică procurorului, care procedează potrivit alin. (8)-(15).”

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la legalitatea incriminării.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei critică, pe de o parte, modalitatea de aplicare, în legislaţia naţională, a dispoziţiilor Convenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta la 23 noiembrie 2001 şi ratificată prin Legea nr. 64/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 20 aprilie 2004, iar, pe de altă parte, modul în care dispoziţiile art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, dar şi alte prevederi legale, spre exemplu, dispoziţiile art. 360 din Codul penal, sunt interpretate şi aplicate de către instanţele româneşti, inclusiv prin jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt formulate argumente de ordin tehnic, referitoare la modalităţile concrete de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută la art. 360 din Codul penal.

15. Argumentele anterior arătate nu constituie, însă, veritabile critici de neconstituţionalitate, ci o modalitate indirectă de invocare a unor pretinse greşeli de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează domeniul criminalităţii informatice, în general, şi, în mod special, a unor sintagme din cuprinsul textelor criticate. Or, aceste aspecte excedează atribuţiilor instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”. Aşa fiind, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca Inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal şi ale art. 157 şi art. 168 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Cherciu şi Anişoara Gabriela Cherciu în Dosarul nr. 896/325/2016 al Judecătoriei Timişoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 637

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedura penală, excepţie ridicată de Liviu Răzvan Temeşan în Dosarul nr. 26.510/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.183D/2016.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Ioan Vladimir Olteanu, din cadrul Baroului Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. Cu titlu prealabil depune, la dosarul cauzei, încheierea din 8 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 514 din 7 iulie 2015, despre care afirmă că privea excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, însă pentru o altă ipoteză juridică. Se arată că criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză sunt circumscrise ipotezei în care se limitează posibilitatea formulării contestaţiei în anulare exclusiv de către inculpatul condamnat, nu şi de inculpatul sau suspectul faţă de care, în mod greşit, nu s-a dispus o soluţie de clasare pentru lipsa vinovăţiei. Se observă că punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului au în vedere, în mod special, diferenţa dintre situaţia juridică a inculpatului condamnat şi cea a suspectului sau inculpatului care nu a fost condamnat. Se susţine că, dintr-o regretabilă eroare, au fost avute în vedere sensurile colocviale sau populare ale noţiunii de „condamnat”, care ar presupune o pedeapsă privativă de libertate, în timp ce noţiunea de „inculpat condamnat”, conform art. 53 din Codul penal, se poate referi şi la o persoană condamnată penal şi sancţionată cu amendă. Mai mult, conform art. 80 din Codul penal, cu prilejul individualizării sancţiunii amenzii se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Prin urmare, se susţine că nu există nicio diferenţă între un inculpat condamnat la pedeapsa amenzii, cu privire la care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei şi o persoană care a fost cercetată penal, care a fost trimisă în judecată, dar, în cazul căreia, dosarul a fost restituit la parchet. Se arată că, în cazul de faţă, dosarul a fost restituit la parchet în urmă cu două decenii. Se mai susţine că, pentru un condamnat căruia i s-a aplicat sancţiunea penală a amenzii, consecinţele nu sunt nici de restrângere a libertăţii de mişcare, nici de ordin pecuniar, întrucât s-a renunţat la aplicarea amenzii, ci exclusiv de ordin moral. Însă, aceleaşi consecinţe morale, constând în oprobiul public, apar şi în cazul persoanelor urmărite penal, dar în sarcina cărora nu s-a reţinut vinovăţia pentru săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, împrejurarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale, din alte motive decât vina persoanei în cauză, duce la suportarea de către aceasta a unor repercusiuni de natură morală mult mai evidente decât cele suportate de către o persoană condamnată penal şi sancţionată cu pedeapsa amenzii. Se conchide că persoanei, în privinţa căreia se constată prescrierea răspunderii penale şi care nu poate să solicite continuarea procesului penal, îi este încălcat accesul liber la justiţie, reglementat la art. 21 din Constituţie. Pentru aceleaşi motive, se apreciază că textul criticat încalcă art. 20 din Constituţie, raportat la art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În fine, se arată că dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 514 din 7 iulie 2015, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, însă sesizarea care a condus la pronunţarea deciziei anterior menţionate pleca de la o cu totul altă ipoteză juridică. Se arată că poziţia Curţii Constituţionale, exprimată în Decizia nr. 514 din 7 iulie 2015, este susţinută de autorul excepţiei, dar că această posibilitate, de a solicita continuarea procesului penal, trebuie extinsă şi la alţi participanţi la procesul penal, care să aibă dreptul să îşi demonstreze nevinovăţia.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că o persoană condamnată nu poate solicita să i se constate nevinovăţia, în temeiul textului criticat, ci poate declara contestaţie în anulare pentru a se constata că, în cauză, exista o cauză de încetare a procesului penal. Prin urmare, o persoană în privinţa căreia a fost dispusă clasarea pentru împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea în privinţa căreia s-a dispus încetarea procesului penal pentru împlinirea prescripţiei răspunderii penale, niciuna neputând declara contestaţie în anulare,

5. În replică, reprezentantul autorului excepţiei susţine faptul că există două categorii de urmări ale răspunderii penale, unele în plan material, altele în plan moral, şi că, din punct de vedere moral, există mari diferenţe între diferite situaţii de clasare. Pentru acest motiv, se arată că situaţia concretă în care se găseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să îi permită acestuia, pentru respectarea principiului egalităţii de tratament juridic, să poată solicita dispunerea încetării urmăririi penale sau clasarea cauzei pentru constatarea nevinovăţiei, şi nu din alte motive, care ar menţine aceeaşi pată morală asupra sa.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 8 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 26.510/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Liviu Răzvan Temeşan, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, formulată de autorul excepţiei, faţă de care s-a dispus clasarea, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală creează discriminare între persoanele condamnate şi cele cu privire la care a fost dispusă clasarea, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, întrucât oferă doar celor dintâi posibilitatea de a formula contestaţie în anulare pentru motivul că există probe cu privire la lipsa vinovăţiei persoanei în cauză. Se arată că de esenţa acestui motiv de contestaţie în anulare este reţinerea, în mod greşit, a vinovăţiei unei persoane, aspect ce trebuie corectat pe cale judiciară, indiferent dacă persoana în cauză a fost condamnată sau dacă, în privinţa acesteia, a fost dispusă clasarea. Se susţine că, prin raportare la considerentele anterior arătate, legiuitorul, prin textul criticat, a creat un regim juridic favorabil persoanelor condamnate şi defavorabil celor care se află în situaţii similare persoanei condamnate, care nu are acces, în acest fel, la o instanţă pentru a-şi dovedi nevinovăţia. Pentru aceste motive, se susţine că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală sunt discriminatorii, încălcând, totodată, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Pentru aceleaşi considerente, se arată că textul criticat încalcă dreptul la un recurs efectiv. Se susţine că prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală ar fi constituţionale în următoarea formulare: „când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal ori când faţă de suspect/inculpat, în mod greşit, nu s-a dispus o soluţie de clasare pentru lipsa vinovăţiei, deşi existau probe la dosar cu privire la lipsa vinovăţiei şi inexistenţa faptei”.

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, care prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, sunt constituţionale. În acest sens, se apreciază că este eronată susţinerea autorului excepţiei conform căreia, prin aceste dispoziţii legale, legiuitorul creează un tratament juridic diferenţiat în favoarea condamnatului, în comparaţie cu persoanele care au o situaţie similară condamnatului, cărora nu le este recunoscută nevinovăţia şi faţă de care, în mod greşit, se reţine săvârşirea infracţiunii, deoarece. În mod evident, persoana faţă de care se dispune o soluţie de clasare sau de încetarea procesului penal întemeiată pe intervenţia prescripţiei răspunderii penale nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu o persoană care a fost condamnată definitiv. Se arată că prescripţia răspunderii penale reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale, ceea ce înseamnă că incidenţa acesteia conduce la imposibilitatea exercitării acţiunii penale faţă de persoana cercetată pentru fapta prescrisă, raportul juridic penal de conflict stingându-se, astfel încât faţă de acea persoană nu poate fi aplicată nicio sancţiune cu caracter penal, fiind aşadar exclusă orice comparaţie cu persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă. Se susţine, de asemenea, că este eronată afirmaţia autorului excepţiei, în sensul că o soluţie de constatare a prescripţiei, după ce anterior fusese pusă în mişcare acţiunea penală, echivalează cu menţinerea acuzaţiei, în condiţiile în care persoana care se află într-o astfel de situaţie nu suferă nicio consecinţă penală, acţiunea penală fiind practic stinsă. Or, existenţa unei situaţii juridice radical diferite între persoanele condamnate definitiv şi cele faţă de care s-a dispus clasarea sau încetarea procesului penal pentru intervenţia prescripţiei răspunderii penale justifică opţiunea legiuitorului de a acorda posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, doar persoanelor condamnate definitiv.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 514 din 7 iulie 2015. În plus, se susţine că persoana faţă de care s-a dispus o soluţie de clasare sau de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea care a fost condamnată definitiv, motiv pentru care nu poate fi susţinută existenţa unei discriminări între cele două categorii de persoane anterior menţionate, sub aspectul dreptului de a promova calea de atac a contestaţiei în anulare.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 77 din 20 februarie 2003 şi nr. 623 din 8 octombrie 2015 şi se susţine că persoanele faţă de care se dispune clasarea, ca urmare a constatării împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale, se află într-o situaţie diferită de cea a persoanelor condamnate definitiv. Pentru acest motiv, se arată că reglementarea, doar în privinţa celor din urmă, a dreptului de a promova calea de atac a contestaţiei în anulare nu este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi. Se susţine, totodată, că textul criticat nu încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât oferă persoanei în privinţa căreia a fost dispusă clasarea suficiente garanţii specifice drepturilor fundamentale anterior menţionate, care, de altfel, trebuie evaluate prin raportare la întregul ansamblu al procesului penal. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală constituie opţiunea legiuitorului, exprimată potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: [...]

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

15. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Astfel, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac - cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efectele. Prin aceasta, legiuitorul nu a permis reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, paragrafele 18 şi 19).

17. Curtea reţine, de asemenea, că persoanele condamnate şi cele cu privire la care a fost dispusă clasarea se află în situaţii juridice diferite, în primul rând sub aspectul faptului că, în privinţa celor dintâi, a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, existând, prin urmare, un proces penal încheiat. Spre deosebire de această ipoteză juridică, clasarea reprezintă, conform dispoziţiilor art. 327 coroborate cu cele ale art. 315 din Codul de procedură penală, o soluţie dată în rezolvarea cauzelor aflate într-o etapă procesuală anterioară judecăţii, respectiv atunci când nu poate fi începută urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele esenţiale ale sesizării, sau, în cursul urmăririi penale, atunci când se constata existenţa unuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, situaţie în care se află şi autorul excepţiei, în favoarea căruia a fost constatată împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

18. Or, pentru persoanele aflate în această ultimă ipoteză juridică, ce au calitatea de suspect sau de inculpat, legiuitorul a reglementat, la art. 18 şi art. 319 alin. (1) din Codul de procedură penală, dreptul de a cere continuarea procesului penal, respectiv de a solicita continuarea urmăririi penale. Aceasta nu reprezintă altceva decât un alt mecanism procesual penal, diferit de cel al promovării unei contestaţii în anulare, de obţinere a unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care persoanei în privinţa căreia a intervenit amnistia, prescripţia, retragerea plângerii prealabile, existenţa unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori renunţarea la urmărirea penală, îi este recunoscută nevinovăţia. Cererea de continuare a procesului penal nu poate fi formulată însă de făptuitor, aspect analizat şi argumentat de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017.

19. Curtea constată, prin urmare, că, având în vedere situaţia juridică diferită în care se află cele două categorii de persoane invocate în susţinerea excepţiei, legiuitorul a prevăzut, în privinţa lor, soluţii juridice diferite pentru a obţine hotărâri judecătoreşti prin care să le fie constatată nevinovăţia. Acest aspect este pe deplin justificat, printre altele, de caracterul extraordinar al căii de atac a contestaţiei în anulare, ce determină posibilitatea promovării sale numai împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, nu şi împotriva actelor procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, pronunţate conform art. 314 din Codul de procedură penală.

20. Această diferenţă de regim juridic nu este însă de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituţie, întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situaţia reglementării unor soluţii juridice diferite pentru persoane aflate în situaţii similare, aspect ce nu poate fi reţinut în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, Curtea constată că persoanele în privinţa cărora a fost dispusă clasarea, ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, beneficiază, astfel cum s-a arătat mai sus, de toate mijloacele procesuale necesare dovedirii nevinovăţiei lor. Pentru acest motiv, prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală asigură accesul liber la justiţie. De altfel, cu privire la dreptul fundamental anterior menţionat, Curtea Constituţională a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta nu presupune accesul, în toate cauzele, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 572 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 19 decembrie 2005). Prin aceeaşi jurisprudenţa, s-a arătat, totodată, că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, inclusiv în privinţa căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009).

22. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, conform căreia dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţie, Curtea reţine că acesta presupune asigurarea unor garanţii precum egalitatea armelor, dreptul la apărare, accesul la un tribunal imparţial şi caracterul contradictoriu al procedurilor, drepturi procesuale de care persoanele aflate în situaţia autorului excepţiei se pot prevala în situaţia juridică invocată în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 307 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 3 mai 2010).

23. În fine, cu privire la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 13 din Convenţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, norma convenţională anterior invocată presupune asigurarea unei căi de atac interne care să trateze fondul unei „plângeri admisibile”, conform Convenţiei, şi să ofere o soluţie adecvată (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2014, pronunţată în Cauza Alisic şi alţii împotriva Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei). Or, persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate soluţii de clasare pot solicita continuarea procesului penal, conform dispoziţiilor art. 18 şi art. 319 din Codul de procedură penală.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Răzvan Temeşan în Dosarul nr. 26.510/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 746

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 3.219/226/2014/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.453D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015 şi Decizia nr. 198 din 31 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 3 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.219/226/2014/a1, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia do neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Ion Scarlat cu prilejul soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare pentru perimare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că prevederile legale criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Întrucât stabileşte un tratament discriminatoriu între apelanţi şi recurenţi.

6. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că prevederile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, instanţa de judecată învederează faptul că este atributul exclusiv al legiuitorului intervenţia asupra actelor normative şi reglementarea situaţiilor care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015. Arată, totodată, că prin reglementarea legală criticată se instituie un tratament egal între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, recurenţii, consacrând obligaţia de plată a taxelor de timbru. Prin urmare, nu se pune problema unei discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de participanţi la proces, dispoziţia legală criticată stabilind, în mod nediscriminatoriu, obligaţia de plată a taxei de timbru în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti. Situaţia apelanţilor este, însă, diferită de cea a recurenţilor, legiuitorul reglementând două căi de atac distincte, în ambele situaţii egalitatea de şanse a celor două categorii de participanţi la proces fiind respectată.

9. Avocatul Poporului menţionează că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exemplu fiind Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015. În acest context, învederează faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior, în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 lei dacă se Invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă.

(2) în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei.

(3) Recursul incident şi recursul provocat se taxează după regulile prevăzute la alin. (1) şi (2)”

13. în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin criticile formulate, autorul acesteia susţine că „taxa datorată este în cuantum de 10 lei, întrucât, potrivit art. 9 lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, cererile de perimare se timbrează cu 20 de lei, iar pentru calea de atac taxa datorată este de 50% din taxa stabilită pentru judecata în fond a cererii”. Or, „în condiţiile în care taxa de 100 de lei a fost stabilită, de către instanţa de judecată, în temeiul art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, întrucât se stabileşte un tratament discriminatoriu între apelanţi şi recurenţi”.

15. Având în vedere criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea apreciază că acestea vizează, mai degrabă, aspecte ce ţin de interpretarea legislaţiei în materie şi aplicarea acesteia, de către instanţa de judecată, în cauza concretă dedusă judecăţii.

16. Curtea observă, totodată, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă existenţa unei situaţii discriminatorii între apelanţi şi recurenţi, instituită prin reglementarea cuprinsă în art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, fără a preciza, însă, în ce anume constă pretinsa contrarietate a textului de lege criticat cu normele constituţionale invocate, limitându-se a menţiona numai unele aspecte legate de împrejurările concrete ale cauzei deduse judecăţii.

17. Din această perspectivă, Curtea apreciază că, prin modul general în care este formulată excepţia de neconstituţionalitate, nu se poate deduce care sunt, în concret, motivele pentru care autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate ar fi neconstituţionale. Simpla enumerare, în susţinerea excepţiei, a unor norme constituţionale nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, prevederi potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, deoarece, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Scarlat în Dosarul nr. 3.219/226/2014/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Nr. 6.970 din 29 noiembrie 2017

Nr. 1.779 din 12 decembrie 2017

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                      ORDIN

pentru aprobarea reglementarii tehnice „Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald. Condiţii tehnice de proiectare, preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice”.

Indicativ AND 605-2016

 

În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 2 alin. (2) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 1 din 21 martie 2016 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 9 - Construcţii din domeniul transporturilor, precum şi Procesul-verbal de avizare nr. 2 din 18 noiembrie 2016 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, ale art. 5 pct. 34 şi ale art. 14 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, şi ministrul transporturilor emit prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică „Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald. Condiţii tehnice de proiectare, preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice”. Indicativ AND 605-2016, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în 60 de zile de la data publicării.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin Decizia directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. nr. 706 din 6.06.2013, Decizia directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. nr. 401 din 28.04.2014, precum şi Decizia directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. nr. 437 din 7.05.2014 îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 4. - Contractele pentru servicii de proiectare şi execuţie încheiate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin se finalizează cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare la data semnării acestora.

*

Prezenta reglementare tehnică „Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald. Condiţii tehnice de proiectare, preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice. Indicativ AND 605-2016 a fost adoptată cu respectarea procedurii de notificare 2017/0083/RO, prevăzută de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 204 din 21 iulie 1998, modificată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iulie 1998, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria L, nr. 217 din 5 august 1998.

 

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene,

Ministrul transporturilor,

Paul Stănescu

Felix Stroe

 

ANEXĂ

 

REGLEMENTAREA TEHNICĂ

„Normativ privind mixturile asfaltice executate la cald.

Condiţii tehnice de proiectare, preparare şi punere în operă a mixturilor asfaltice”.

Indicativ AND 605-2016

 

CAPITOLUL I

Generalităţi

 

SECŢIUNEA 1

Obiect şi domeniu de aplicare

 

Art. 1. - (1) Prezentul normativ stabileşte condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească mixturile asfaltice executate la cald în etapele de proiectare a acestora, controlul calităţii materialelor componente, prepararea, transportul, punerea în operă, precum şi straturile rutiere executate din aceste mixturi.

(2) Prezentul normativ se adresează tuturor factorilor implicaţi în procesul investiţional: producători de materiale pentru construcţii, proiectanţi, executanţi de lucrări, specialişti cu activitate în domeniul construcţiilor atestaţi/autorizaţi în condicile legii, investitori, proprietari, administratori, laboratoare de încercări în construcţii autorizate/acreditate, precum şi organisme de verificare/control etc.

Art. 2. - (1) Prezentul normativ se aplică la proiectarea, construcţia, modernizarea, reabilitarea, repararea şi întreţinerea tuturor claselor tehnice ale drumurilor/categoriilor tehnice ale străzilor şi a altor zone realizate cu mixturi asfaltice la cald.

(2) Cerinţele din prezentul normativ se aplică pentru toate mixturile asfaltice care intră în componenţa structurii rutiere.

(3) Straturile de mixturi asfaltice pentru partea carosabilă a podurilor, pasajelor şi viaductelor se vor executa în conformitate cu prevederile tehnice privind execuţia la cald a îmbrăcăminţilor bituminoase pentru calea pe pod.

Art. 3. - Modul de abordare a acestor specificaţii tehnice pentru mixturile asfaltice realizate este cel menţionat în seria SREN 13108, primordială fiind realizarea performanţelor menţionate în prezentul normativ.

Art. 4. - Mixturile asfaltice utilizate la execuţia straturilor rutiere vor îndeplini condiţiile de calitate din prezentul normativ.

Tipul mixturii se va stabili în funcţie de clasele tehnice ale drumurilor/categoriile tehnice ale străzilor şi zona climatică.

Art. 5. - Compoziţia şi performanţele mixturilor asfaltice se stabilesc, se studiază, se evaluează şi se verifică în laboratoare autorizate/acreditate.

Art. 6. - La execuţia structurilor rutiere din mixturi asfaltice realizate la cald se vor utiliza mixturi asfaltice ce respectă cerinţele din prezentul normativ şi sunt în concordanţă cu cerinţele standardelor din seria SR EN 13108 în vigoare.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii şi terminologie

 

Art. 7. - Mixtura asfaltică preparată la cald este un material de construcţie realizat printr-un proces tehnologic ce presupune încălzirea agregatelor naturale şi a bitumului, malaxarea amestecului, transportul şi punerea în operă, prin compactare la cald.

Art. 8. - Mixturile asfaltice prezentate în acest normativ se utilizează pentru stratul de uzură (rulare), stratul de legătură (binder), precum şi pentru stratul de bază.

Art. 9. - (1) îmbrăcăminţile bituminoase cilindrate sunt alcătuite, în general, din două straturi:

- stratul superior, denumit strat de uzură (rulare);

- stratul inferior, denumit strat de legătură (binder).

(2) îmbrăcăminţile bituminoase cilindrate pot fi executate într-un singur strat, respectiv stratul de uzură (rulare), în cazuri justificate tehnic.

Art. 10. - Stratul de bază din mixturi asfaltice este un strat ce intră în componenţa structurilor rutiere şi peste care se aplică îmbrăcăminţile bituminoase.

Art. 11. - Denumirea, simbolul şi notarea mixturilor asfaltice prezentate în tabelul 1 sunt în conformitate cu cerinţele seriei de standarde SR EN 13108.

 

Tabelul 1 - Sinteza mixturilor asfaltice fabricate în România

 

Nr. crt.

Denumire şi simbol

Notare*)

Notare conform seriei de standarde SR EN 13108 - versiunea engleză (franceza)*)

Utilizare

Clasa tehnică a drumului/ categoria tehnică a străzii

Tipul de mixtură în funcţie de dimensiunea maximă a granulei, Ф

0

1

2

3

4

5

6

1

Beton asfaltic cu criblură BA Ф

BA Ф rul. liant

AC (EB) Ф rul. liant

Strat de rulare/uzură

III, IV, V/

III, IV

8**)

11,2

16

2

Beton asfaltic cu pietriş concasat BAPC Ф

BAPC Ф rul. liant

AC (EB) Ф rul. liant

Strat de rulare/uzură

IV, V/IV

8**)

11,2

16

3

Mixtură asfaltică stabilizată MAS Ф

MAS Ф rul. liant

SMA Ф ml. liant

Strat de rulare/uzură

I, II, III, IV/ I, II, III, IV

11,2

16

4

Mixtură asfaltică poroasă MAP Ф

MAP Ф rul. liant

PA (ED, BBD) Ф ml. liant

Strat de rulare/uzură

I, II, III /

I, II, III

16

5

Beton asfaltic deschis cu criblură BAD Ф

BAD Ф leg. liant

AC (EB) Ф leg. liant

Strat de legătură

I, II, III, IV, V/

I, II, III, IV

22,4

6

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat BADPC Ф

BADPC Ф leg. liant

AC (EB) Ф leg. liant

Strat de legătură

III, IV, V/ II, III, IV

22,4

7

Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat BADPS Ф

BADPS Ф leg. liant

AC (EB) Ф leg. liant

Strat de legătură

V/IV

22,4

8

Anrobat bituminos cu criblură pentru strat de bază AB Ф

AB Ф bază liant

AC (EB) Ф bază liant

Strat de bază

I, II, III, IV, V/

I, II, III, IV

22.4

31.5

9

Anrobat bituminos cu pietriş concasat ABPC Ф

ABPC Ф bază liant

AC (EB) Ф bază liant

Strat de bază

III, IV, V/

II, III, IV

22.4

31.5

10

Anrobat bituminos cu pietriş sortat ABPS Ф

ABPS Ф bază liant

AC (EB) Ф bază liant

Strat de bază

V/IV

31,5


*) Notarea va fi urmată de date referitoare la eventuali aditivi.

**) BA 8 nu se utilizează ca strat de rulare/uzură în zona carosabilă a drumurilor naţionale.

 

Exemple de notare a mixturilor asfaltice:

Simbol: BADPS 22,4

Notare: BADPS 22,4 leg. 50/70 cu aditiv de adezivitate - beton asfaltic deschis cu pietriş sortat cu granula maximă de 22,4 mm, pentru strat de legătură, cu bitum 50/70 şi cu aditiv pentru adezivitate Simbol: MAS 11,2

Notare: MAS 11,2 rul. 50/70 cu aditivi de adezivitate, fibre şi granule polimer - mixtură asfaltică stabilizată cu granula maximă de 11,2, pentru strat de uzură cu bitum 50/70 şi cu aditivi pentru adezivitate, fibre şi granule polimer Simbol: MAP 16

Notare: MAP 16 rul. PMB 45/80 - mixtură asfaltică poroasă cu granula maximă de 16 pentru strat de uzură cu bitum modificat 45/80

Art. 12. - Pentru execuţia straturilor de uzură (rulare), conform tabelului 2, se vor avea în vedere următoarele tipuri de mixturi asfaltice, în funcţie de clasa tehnică a drumului/categoria tehnică a străzii:

- beton asfaltic cu criblură, beton asfaltic cu pietriş concasat, conform SR EN 13108-1;

- mixturi asfaltice stabilizate, cu schelet mineral robust, cu conţinut ridicat de bitum şi aditivi de stabilizare - conform SR EN 13108-5;

- mixturi asfaltice poroase, cu volum ridicat de goluri interconectate care permit drenarea apei şi reducerea nivelului de zgomot - conform SR EN 13108-7.

 

Tabelul 2 - Mixturi asfaltice pentru stratul de uzură (rulare)

 

Nr. crt.

Clasa tehnică a drumului

Categoria tehnica a străzii

Tipul mixturii asfaltice, cu dimensiunea maximă a granulei de cel mult 16 mm

1

I, II

I, H

Mixtură asfaltică stabilizată

Mixtură asfaltică poroasă

2

III

III

Mixtură asfaltică stabilizată

Beton asfaltic cu criblură

Mixtură asfaltică poroasă

3

IV

IV

Mixtură asfaltică stabilizată

Beton asfaltic cu criblură

Beton asfaltic cu pietriş concasat

4

V

-

Beton asfaltic cu criblură

Beton asfaltic cu pietriş concasat

 

Art. 13. - Pentru execuţia straturilor de legătură (binder) se vor avea în vedere următoarele tipuri de mixturi asfaltice, conform SR EN 13108-1, în funcţie de clasa tehnică a drumului/categoria tehnică a străzii (tabelul 3):

 

Tabelul 3 - Mixturi asfaltice pentru stratul de legătură

 

Nr. crt.

Clasa tehnică a drumului

Categoria tehnică a străzii

Tipul mixturii asfaltice, cu dimensiunea maximă a granulei de cel mult 22,4 mm

1

I, H

I

Beton asfaltic deschis cu criblură

2

III, IV

II, III

Beton asfaltic deschis cu criblură

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat

3

V

IV

Beton asfaltic deschis cu criblură

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat

Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat

 

Art. 14. - Pentru execuţia stratului de bază se vor avea în vedere următoarele tipuri de betoane asfaltice (anrobate bituminoase), conform SR EN 13108-1, în funcţie de clasa tehnică a drumului/categoria tehnică a străzii (tabelul 4).

 

Tabelul 4 - Mixturi asfaltice pentru stratul de bază

 

Nr. crt.

Clasa tehnică a drumului

Categoria tehnică a străzii

Tipul mixturii asfaltice, cu dimensiunea maximă a granulei de cel mult 31,5 mm

1

I, H

I

Anrobat bituminos cu criblură

2

III, IV

II, III

Anrobat bituminos cu criblură

Anrobat bituminos cu pietriş concasat

3

V

IV

Anrobat bituminos cu criblură

Anrobat bituminos cu pietriş concasat

Anrobat bituminos cu pietriş sortat

 

Art. 15. - (1) Mixturile asfaltice se aplică pe:

- straturi de fundaţie;

- straturi de bază;

- îmbrăcăminţi rutiere existente.

(2) în cazul îmbrăcăminţilor bituminoase cilindrate aplicate pe strat de bază din agregate naturale stabilizate cu lianţi hidraulici sau puzzolanici, pe îmbrăcămintea din beton de ciment sau pe îmbrăcămintea bituminoasă existentă, se recomandă executarea unui strat antifisură peste stratul-suport.

Art. 16. - Mixturile asfaltice poroase se aplică pe un strat-suport impermeabil (etanş).

Art. 17. - Pentru aplicarea acestui normativ se utilizează termenii şi definiţiile corespunzătoare din: SR 4032-1, SR EN 13108-1, SR EN 13108-5, SR EN 13108-7 şi SR EN 13108-20, SR EN 13043/2003+AC/2004, dintre care, în principal:

- criblura: agregat natural alcătuit din granule de formă poliedrică obţinut prin concasarea, granularea şi selecţionarea în sorturi (clase de granulozitate) a rocilor dure, de regulă magmatice, bazice şi semibazice;

- pietriş concasat: agregat natural alcătuit din granule de formă poliedrică obţinut prin concasarea, granularea şi selecţionarea în sorturi (clase de granulozitate) a agregatelor din balastieră;

- pietriş sortat: agregat natural de balastieră sortat în clase de granulozitate;

- nisip natural: agregat natural de balastieră, neprelucrat sau prelucrat prin sortare şi spălare, cu dimensiunile 0 ... 2 mm;

- nisip de concasaj: agregat natural de carieră/balastieră sfărâmat artificial cu dimensiunile 0 ... 2 mm.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Referinţe normative

 

Art. 18. - La utilizarea prezentului normativ se aplică prevederile următoarelor documente de referinţă:

 

SR EN 13043:2003

Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor, utilizate la construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic;

SR EN 13043:2003/AC;2004

Agregate pentru amestecuri bituminoase şi pentru finisarea suprafeţelor utilizate în construcţia şoselelor, a aeroporturilor şi a altor zone cu trafic;

SR EN 13808:2013

Bitum şi lianţi bituminoşi. Cadrul specificaţiilor pentru emulsiile bituminoase cationice;

SR EN 14023:2010

Bitum şi lianţi bituminoşi. Cadru pentru specificaţiile bitumurilor modificate cu polimeri;

SR EN 1428:2012

Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea conţinutului de apă din emulsiile bituminoase. Metoda distilării azeotrope;

SR 61:1997

Bitum. Determinarea ductilităţii;

SR EN 1429:2013

Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea reziduului pe sită al emulsiilor bituminoase şi determinarea stabilităţii la depozitare prin cernere;

SR EN 12607-1:2015

Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 1: Metoda RTFOT;

SR EN 12607-2:2015

Bitum şi lianţi bituminoşi. Determinarea rezistenţei la întărire sub efectul căldurii şi aerului. Partea 2: Metoda TFOT;

SR EN 12591:2009

Bitum şi lianţi bituminoşi. Specificaţii pentru bitumuri rutiere;

SR EN 13036-1:2010

Caracteristici ale suprafeţei drumurilor şi aeroporturilor. Metode de încercare. Partea 1: Măsurarea adâncimii macrotexturii suprafeţei îmbrăcămintei, prin tehnica volumetrică a petei;

SR EN 13036-4:2012

Caracteristici ale suprafeţelor drumurilor şi pistelor aeroportuare. Metode de încercare. Partea 4: Metode de măsurare a aderenţei unei suprafeţe. Încercarea cu pendul;

SR EN 13036-7:2004

Caracteristici ale suprafeţelor drumurilor şi pistelor aeroportuare. Metode de încercare. Partea 7: Măsurarea denivelărilor straturilor de rulare ale drumurilor: încercarea cu dreptar;

SR EN 13036-8:2008

Caracteristici ale suprafeţei drumurilor şi pistelor aeroporturilor. Metode de încercare. Partea 8: Determinarea indicilor de planeitate transversală;

SR EN ISO 13473-1:2004

Caracterizarea texturii îmbrăcămintei unei structuri rutiere plecând de la releveele de profil. Partea 1: Determinarea adâncimii medii a texturii;

SR EN 933-1:2012

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea granulozităţii. Analiza granulometrică prin cernere;

SR EN 933-2:1998

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 2: Analiza granulometrică. Site de control, dimensiunile nominale ale ochiurilor;

SR EN 933-3:2012

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 3: Determinarea formei granulelor. Coeficient de aplatizare;

SR EN 933-4:2008

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 4: Determinarea formei granulelor. Coeficient de formă;

SR EN 933-5:2001

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe concasate şi sfărâmate din agregate grosiere;

SR EN 933-5:2001/A1:2005

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregate;

SR EN 933-7:2001

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 7: Determinarea conţinutului de elemente cochiliere. Procent de cochilii în agregate;

SR EN 933-8+A1:2015

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 8: Evaluarea părţilor fine. Determinarea echivalentului de nisip;

SR EN 933-9 + A1:2013

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor. Partea 9 - Evaluarea părţilor fine, încercare cu albastru de metilen;

SR EN 1097-1:2011

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval);

SR EN 1097-2:2010

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 2: Metode pentru determinarea rezistenţei la sfărâmare;

SR EN 1097-5:2008

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 5: Determinarea conţinutului de apă prin uscare în etuva ventilată;

SR EN 1097-6:2013

Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor. Partea 6: Determinarea densităţii şi a absorbţiei de apă a granulelor;

SR EN 1367-1:2007

Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 1: Determinarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ;

SR EN 1367-2:2010

Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor. Partea 2: încercarea cu sulfat de magneziu;

SR EN 1744-1+A1:2013

Încercări pentru determinarea proprietăţilor chimice ale agregatelor. Partea 1: Analiza chimică;

SR 10969:2007

Lucrări de drumuri. Determinarea adezivităţii bitumurilor rutiere şi a emulsiilor cationice bituminoase faţă de agregatele naturale prin metoda spectrofotometrică;

STAS 863 1985

Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. Prescripţii de proiectară;

STAS 10144/3-1991

Elemente geometrice ale străzilor. Prescripţii de proiectare;

SR 4032-1 2001

Lucrări de drumuri. Terminologie;

SR EN 196-2:2013

Metode de încercări ale cimenturilor, Partea 2: Analiza chimică a cimentului;

SR EN 12697-1:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 1: Conţinut de liant solubil;

SR EN 12697-2:2016

Mixturi asfaltice. Metode de încercare. Partea 2: Determinarea granulozităţii;

SR EN 12697-6:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 6: Determinarea densităţii aparente a epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-8:2004

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 8: Determinarea caracteristicilor volumetrice ale epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-11:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 11: Determinarea afinităţii dintre agregate şi bitum;

SR EN 12697-12:2008

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 12: Determinarea sensibilităţii la apă a epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-12:2008/C91:2009

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 12: Determinarea sensibilităţii la apă a epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-13:2002

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 13: Măsurarea temperaturii;

SR EN 12697-17+A1:2007

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 17: Pierderea de material a epruvetelor din mixtură asfaltică drenantă;

SR EN 12697-18:004

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 18: încercarea de scurgere a liantului;

SR EN 12697-22+A1:2007

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 22: încercare de ornieraj;

SR EN 12697-23:2004

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 23: Determinarea rezistenţei la tracţiune indirectă a epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-24:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 24: Rezistenţa la oboseală;

SR EN 12697-25:2006

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 25: încercare la compresiune ciclică;

SR EN 12697-26:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 26: Rigiditate;

SR EN 12697-27:2002

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 27: Prelevarea probelor;

SR EN 12697-29:2003

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 29: Determinarea dimensiunilor epruvetelor bituminoase;

SR EN 12697-30:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 30: Confecţionarea epruvetelor cu compactorul cu impact;

SR EN 12697-31:2007

Mixturi asfaltice Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 31: Confecţionarea epruvetelor cu presa cu compactare giratorie;

SR EN 12697-33+A1:2007

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 33: Confecţionarea epruvetelor cu compactorul cu placă;

SR EN 12697-34:2012

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 34: încercarea Marshall;

SR EN 12697-36:2004

Mixturi asfaltice. Metode de încercare pentru mixturi asfaltice preparate la cald. Partea 36: Determinarea grosimilor îmbrăcăminţii asfaltice;

SR EN 13108-1:2006

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice:

SR EN 13108-1:2006/091:2014

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 1: Betoane asfaltice;

SR EN 13108-5:2006

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 5: Beton asfaltic cu conţinut ridicat de mastic;

SR EN 13108-5:2006/AC:2008

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 5: Beton asfaltic cu conţinut ridicat de mastic;

SR EN 13108-7:2006

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 7: Betoane asfaltice drenante;

SR EN 13108-7:2006/AC:2008

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 7: Betoane asfaltice drenante;

SR EN 13108-20:2006

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 20: Procedură pentru încercarea de tip;

SR EN 13108-20:2006/AC:2009

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 20: Procedură pentru încercarea de tip;

SR EN 13108-21:2006

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 21: Controlul producţiei în fabrică;

SR EN 13108-21:20Q6/AC:2009/C91:2014

Mixturi asfaltice. Specificaţii pentru materiale. Partea 21: Controlul producţiei în fabrică.

CD 155-2001

Reglementarea tehnică „Normativ privind determinarea stării tehnice a drumurilor moderne”, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 625/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 7 noiembrie 2003;

PD 162-2002

Reglementarea tehnică „Normativ privind proiectarea autostrăzilor extraurbane”, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 622/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 7 noiembrie 2003;

PCC 022-2015

Reglementarea tehnică „Procedură pentru inspecţia tehnică a echipamentelor pentru punerea în operă a mixturilor asfaltice la lucrări de drumuri şi aeroporturi”, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 821/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 19 mai 2015;

PCC 019-2015

Reglementarea tehnică „Procedură pentru inspecţia tehnică a staţiilor pentru prepararea mixturilor asfaltice pentru lucrări de drumuri şi aeroporturi”, indicativ PCC 019-2015, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 91/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 şi 485 bis din 2 iulie 2015.

 

CAPITOLUL II

Materiale. Condiţii tehnice

 

SECŢIUNEA 1

Agregate

 

Art. 19. - (1) Agregatele naturale care se utilizează la prepararea mixturilor asfaltice cuprinse în prezentul normativ sunt conform cerinţelor standardului SR EN 13043.

(2) Agregatele naturale trebuie să provină din roci omogene, fără urme de degradare, rezistente la îngheţ-dezgheţ şi să nu conţină corpuri străine.

Art. 20. - Caracteristicile fizico-mecanice ale agregatelor naturale trebuie să fie conform cerinţelor prezentate în tabelele 5, 6, 7 şi 8.

 

Tabelul 5 - Cribluri utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii do calitate

Metoda de încercare

1.

Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate:

- rest pe sita superioară (dmax),% , max.

- trecere pe sita inferioară (dmin),% , max.

1-10 (Gc 90/10)

10

SR EN 933-1

2.(0

Coeficient de aplatizare,% max.

25 (A25)

SR EN 933-3

3.0)

Indice de formă, % , max.

25 (SI25)

SR EN 933-4

4.

Conţinut de impurităţi - corpuri străine

nu se admit

vizual

5.

Conţinut în particule fine sub 0,063 mm,% , max.

1.0 (f1,0)*/0,5 (f0,5)

SR EN 933-1

6.

Rezistenţa la fragmentare, coeficient LA,% , max.

cls. th. dr. I-III

cat. th. str. I-III

20 (LA20)

SR EN 1097-2

cls. th. dr. IV-V

cat. th. str. IV

25 (LA25)

7.

Rezistenţa la uzură (coeficient micro-Deval),%, max.

cls. th. dr. I-III

cat. th. str. I-III

15(MDE15)

SR EN 1097-1

cls. th. dr. IV-V

cat. th. str. IV

20 (MDE 20)

8.(2)

Sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ la 10 cicluri de îngheţ-dezgheţ

- pierderea de masă (F),% , max.

- pierderea de rezistenţă (ΔSLA),% , max.

2 (F2)

20

SR EN 1367-1

9.(2)

Rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu,% max.

6

SR EN 1367-2

10.

Conţinut de particule total sparte,% , min. (pentru cribluri provenind din roci detritice)

95 (C95/1)

SR EN 933-5


* Agregate cu granula de maximum 8 mm.

(1) Forma agregatului grosier poate fi determinată prin metoda coeficientului de aplatizare sau a indicelui de formă.

(2) Rezistenţa la îngheţ poate fi determinată prin sensibilitate la îngheţ-dezgheţ sau prin rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu - SR EN 1367-2.

 

Tabelul 6 - Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj, utilizat la prepararea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii de calitate

Metoda de încercare

1.

Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate: - rest pe sita superioară (dmax),% , max.

10

SR EN 933-1

2.

Granulozitate

continuă

SR EN 933-1

3.

Conţinut de impurităţi: - corpuri străine

nu se admit

vizual

4.

Conţinut de particule fine sub 0,063 mm,% , max.

10(f10)

SR EN 933-1

5.

Calitatea particulelor fine (valoarea de albastru), max.*

2

SR EN 933 -9


* Determinarea valorii de albastru se va efectua numai în cazul nisipurilor sau sorturilor 0-4 a căror fracţiune 0-2 mm prezintă un conţinut de granule fine mai mare sau egal cu 3%.

 

Tabelul 7 - Pietrişuri utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Caracteristica

Pietriş sortat

Pietriş con casat

Metoda de încercare

1.

Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate:

- rest pe sita superioară (dmax),% , max.

- trecere pe sita inferioară (dmin),% , max.

1-10

10(GC 90/10)

1-10

10(GC 90/10)

SR EN 933-1

2.

Conţinut de particule sparte,%, min.

-

90 (C90/1)

SR EN 933-5

3(1)

Coeficient de aplatizare,% max.

25(A25)

25 (A25)

SR EN 933-3

4(1)

Indice de formă,% , max.

25 (SI25)

25 (SI25)

SR EN 933-4

5.

Conţinut de impurităţi - corpuri străine

nu se admit

nu se admit

SR EN 933-7 şi vizual

6.

Conţinut în particule fine, sub 0,063 mm,% , max.

1,0(f1,0)*/0,5(f0,5)

1,0(f1,0)/0,5(f0,5)

SR EN 933-1

7.

Rezistenţa la fragmentare coeficient LA,%, max.

cls. th. dr. I-III

cat. th. str. I-III

-

20(LA20)

SR EN 1097-2

cls. th. dr. IV-V

cat. th. str. IV

25(LA25)

25(LA25)

8.

Rezistenţa la uzură (coeficient micro-Deval),%, max.

cls. th. dr. I-III

cat. th. str. I-III

-

15 (MDE 15)

SR EN 1097-1

cls. th. dr. IV-V

cat. th. str. IV

20 (MDE 20)

20 (MDE 20)

9(2)

Sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ

- pierderea de masă (F),% , max.

2(F2)

2 (F2)

SR EN 1367-1

10(2)

Rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu, max., %

6

6

SR EN 1367-2


*Agregate cu granula de max. 8 mm,

(1) Forma agregatului grosier poate fi determinată prin metoda coeficientului de aplatizare sau a indicelui de formă,

(2) Rezistenţa la îngheţ poate fi determinată prin sensibilitate la îngheţ-dezgheţ sau prin rezistenţa la acţiunea sulfatului de magneziu - SR EN 1307-2.

 

Tabelul 8 - Nisip natural sau sort 0-4 natural utilizat la prepararea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii de calitate

Metoda de încercare

1.

Conţinut de granule în afara clasei de granulozitate - rest pe sita superioară (dmax),% , max.

10

SR EN 933-1

2.

Granulozitate

continuă

SR EN 933-1

3.

Coeficient de neuniformitate, min.

8

*

4.

Conţinut de impurităţi:

- corpuri străine

- conţinut de humus (culoarea soluţiei de NaHO), max.

nu se admit galben

SR EN 933-7 şi vizual

SR EN 1744

5.

Echivalent de nisip pe sort 0-2 mm,% , min.

85

SR EN 933-8

6.

Conţinut de particule fine sub 0,063 mm,% max.

10 (f10)

SR EN 933-1

7.

Calitatea particulelor fine (valoarea de albastru), max.

2

SR EN 933-9

* Coeficientul de neuniformitate se determină cu relaţia; Un = d60/d10, unde;

d60 = diametrul ochiului sitei prin care trec 60% din masa probei analizate pentru verificarea granulozităţii;

d10 = diametrul ochiului sitei prin care trec 10% din masa probei analizate pentru verificarea granulozităţii.

 

Pietrişurile concasate utilizate la execuţia stratului de uzură vor îndeplini cerinţele de calitate din tabelul 5.

Art. 21. - Fiecare tip şi sort de agregat trebuie depozitat separat în silozuri/padocuri prevăzute cu platforme betonate, având pante de scurgere a apei şi pereţi despărţitori, pentru evitarea amestecării agregatelor. Fiecare siloz va fi inscripţionat cu tipul şi sursa de material pe care îl conţine.

Art. 22. - Sitele de control utilizate pentru determinarea granulozităţii agregatelor naturale sunt conform SR EN 933-2, sitele utilizate trebuie să aparţină seriei de bază plus seria 1, conform SR EN 13043, la care se adaugă sitele 0,063 mm şi 0,125 mm.

Art. 23. - Fiecare lot de materiale aprovizionat va fi însoţit, după caz, de:

- declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi certificat de conformitate a controlului producţiei în fabrică; sau - declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi rapoarte de încercare (emise de laboratoare autorizate/ acreditate) prin care să se certifice calitatea materialului.

Art. 24. - (1) în şantier se vor efectua verificări pentru caracteristicile prevăzute în tabelele 5, 6, 7 şi 8, la fiecare lot de material aprovizionat sau pentru maximum:

- 1.0001 pentru agregate cu dimensiunea > 4 mm;

- 5001 pentru agregate cu dimensiunea < 4 mm.

(2) în cazul criblurilor, verificarea rezistenţei la îngheţ-dezgheţ se va efectua pe loturi de max. 3.0001.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Filer

 

Art. 25. - Filerul utilizat pentru prepararea mixturilor asfaltice este filerul de calcar, filerul de cretă sau filerul de var stins, conform cerinţelor standardului SR EN 13043. Este interzisă utilizarea, ca înlocuitor al filerului, a altor pulberi.

Art. 26. - Caracteristicile fizico-mecanice ale filerului trebuie să fie conform cerinţelor prezentate în tabelul 9.

 

Tabelul 9 - Filer utilizat la fabricarea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii de calitate

Metoda de încercare

1

Conţinut de carbonat de calciu

≥ 90% categorie cc90

SR EN 196-2

2

Granulometrie

sita (mm)

treceri (%)

SR EN 933-1-2

2 ..................................

100

0,125 min. ...................

85

0,063 min. ....................

70

3

Conţinut de apă

max. 1%

SR EN 1097-5

4

Particule fine nocive

valoarea vbf g/kg

categorie ≤ 10

vbf 10

SR EN 933-9

 

Art. 27. - Filerul se depozitează în silozuri cu încărcare pneumatică. Nu se admite folosirea filerului aglomerat.

Art. 28. - Fiecare lot de material aprovizionat va fi însoţit, după caz, de:

- declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi certificat de conformitate a controlului producţiei în fabrică; sau

- declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi rapoarte de încercare (emise de laboratoare autorizate/ acreditate) prin care să se certifice calitatea materialului.

Art. 29. - în şantier se vor efectua verificări privind granulometria şi conţinutul de apă la fiecare max. 100 t aprovizionate.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Lianţi

 

Art. 30. - (1) Lianţii care se utilizează la prepararea mixturilor asfaltice cuprinse în prezentul normativ sunt:

- bitum clasa de penetraţie 35/50, 50/70 sau 70/100, conform SR EN 12591 şi art. 31, respectiv art. 32 din prezentul normativ;

- bitum modificat cu polimeri: clasa 3 (penetraţie 25/55), clasa 4 (penetraţie 45/80) sau clasa 5 (penetraţie 40/100), conform SR EN 14023 şi art. 32 din prezentul normativ,

(2) Lianţii se selectează în funcţie de penetraţie, în concordanţă cu zonele climatice prevăzute în anexa A, care face parte integrantă din prezentul normativ, şi anume:

- pentru zonele calde se utilizează bitumurile clasa de penetraţie 35/50 sau clasa de penetraţie 50/70 şi bitumurile modificate clasa 3 sau clasa 4;

- pentru zonele reci se utilizează bitumurile clasa de penetraţie 50/70 sau clasa de penetraţie 70/100 şi bitumurile modificate clasa 4 sau bitumul modificat clasa 5, dar cu penetraţie mai mare de 70 (1/10 mm);

- pentru mixturile stabilizate MAS, indiferent de zonă, se utilizează bitumurile clasa de penetraţie 50/70 sau bitumuri modificate clasa 4.

Art. 31. - Faţă de cerinţele specificate în SR EN 12591 şi SR EN 14023 bitumul trebuie să prezinte condiţia suplimentară de ductilitate la 25°C (determinată conform SR 61):

- mai mare de 100 cm pentru bitumul clasa de penetraţie 50/70 şi 70/100;

- mai mare de 50 cm pentru bitumul clasa de penetraţie 35/50;

- mai mare de 50 cm pentru bitumul clasa de penetraţie 50/70 îmbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1;

- mai mare de 75 cm pentru bitumul clasa de penetraţie 70/100 îmbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1;

- mai mare de 25 cm pentru bitumul clasa de penetraţie 35/50 îmbătrânit prin metoda TFOT/RTFOT1.

Art. 32, - Bitumul şi bitumul modificat cu polimeri trebuie să prezinte o adezivitate de minimum 80% faţă de agregatele naturale utilizate la lucrarea respectivă. În caz contrar, se va aditiva cu agenţi de adezivitate,

Art. 33. - Adezivitatea se va determina prin metoda cantitativă descrisă în SR 10969 (cu spectrofotometrul) şi/sau prin una dintre metodele calitative, conform SR EN 12697-11. În etapa iniţială de stabilire a amestecului se va utiliza obligatoriu metoda cantitativă descrisă în SR 10969 (cu spectrofotometrul) şi se va adopta soluţia de ameliorare a adezivităţii atunci când este cazul (tipul şi dozajul de aditiv).

Art. 34. - Bitumul, bitumul modificat cu polimeri şi bitumul aditivat se vor depozita separat, pe tipuri de bitum, în conformitate cu specificaţiile producătorului de bitum, respectiv specificaţiile tehnice de depozitare ale staţiilor de mixturi asfaltice. Perioada şi temperatura de stocare vor fi alese în funcţie de specificaţiile producătorului, astfel încât caracteristicile iniţiale ale bitumului să nu sufere modificări până la momentul preparării mixturii.

Art. 35. - Pentru amorsare se vor utiliza emulsiile bituminoase cationice cu rupere rapidă realizate cu bitum sau bitum modificat.

Art. 36. - Fiecare lot de material aprovizionat va fi însoţit de declaraţia de performanţă sau de alte documente (marcaj de conformitate CE şi certificat de conformitate a controlului producţiei în fabrică).

Art. 37. - La aprovizionare se vor efectua verificări ale caracteristicilor bitumului sau bitumului modificat, conform art. 30, la fiecare 500 t de liant aprovizionat. Pentru emulsiile bituminoase aprovizionate sau fabricate în şantier se vor efectua determinările din tabelul 10 la fiecare 100 t de emulsie. Verificarea adezivităţii, conform art. 33, se va efectua la fiecare lot de bitum aprovizionat după aditivare atunci când se utilizează aditiv pentru îmbunătăţirea adezivităţii.

 

Tabelul 10 - Caracteristicile fizico-mecanice ale emulsiei bituminoase

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii de calitate

Metoda de încercare

1.

Conţinutul de liant rezidual

min. 58%

SR EN 1428

2.

Omogenitate, rest pe sită de 0,5 mm

≤ 0,5%

SR EN 1429

 

SECŢIUNEA a 4-a

Aditivi

 

Art. 38. - Pentru atingerea performanţelor mixturilor asfaltice la nivelul cerinţelor din prezentul normativ se pot utiliza aditivi cu caracteristici declarate evaluaţi în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceşti aditivi pot fi adăugaţi fie direct în bitum, fie în mixtura asfaltică.

Art. 39. - (1) Conform SR EN 13108-1 paragraful 3.1.12, aditivul este „un material component care poate fi adăugat în cantităţi mici în mixtura asfaltică, de exemplu fibre minerale sau organice, polimeri, pentru a modifica caracteristicile mecanice, lucrabilitatea sau culoarea mixturii asfaltice”.

(2) în acest normativ au fost considerate aditivi şi produsele (agenţi de adezivitate) care se adaugă direct în bitum pentru îmbunătăţirea adezivităţii acestuia la agregate.

Art. 40. - Tipul şi dozajul aditivilor se stabilesc pe baza unui studiu preliminar efectuat de către un laborator autorizat/acreditat, pentru îndeplinirea cerinţelor de performanţă specificate.

Art. 41. - Fiecare lot de aditiv aprovizionat va fi însoţit de documente de conformitate potrivit legislaţiei de punere pe piaţă în vigoare.

 

CAPITOLUL III

Proiectarea mixturilor asfaltice. Condiţii tehnice

 

SECŢIUNEA 1

Compoziţia mixturilor asfaltice

 

Art. 42. - Materialele utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice sunt cele precizate la cap. II.

Art. 43. - Materialele granulare (agregate naturale şi filer) care vor fi utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice pentru drumuri sunt prezentate în tabelul 11.

 

Tabelul 11 - Materiale granulare utilizate la fabricarea mixturilor asfaltice

 

Nr. crt.

Tipul mixturii asfaltice

Materiale utilizate

1.

Mixtură asfaltică stabilizată

Criblură

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Filer

2.

Mixtură asfaltică poroasă

Criblură

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Filer

3.

Beton asfaltic cu criblură

Criblură

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

4.

Beton asfaltic cu pietriş concasat

Pietriş concasat

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

5.

Beton asfaltic deschis cu criblură

Criblură

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

6.

Beton asfaltic deschis cu pietriş concasat

Pietriş concasat

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

7.

Beton asfaltic deschis cu pietriş sortat

Pietriş sortat

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Filer

8.

Anrobat bituminos cu criblură

Criblură

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

9.

Anrobat bituminos cu pietriş concasat

Pietriş concasat

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

10.

Anrobat bituminos cu pietriş sortat

Pietriş sortat

Nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj

Nisip natural sau sort 0-4 natural

Filer

 

Art. 44. - (1) La mixturile asfaltice destinate stratului de uzură şi la mixturile asfaltice deschise destinate stratului de legătură şi de bază se foloseşte nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj sau amestec de nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj cu nisip natural sau sort 0-4 natural. Din amestecul total de nisipuri sau sorturi 0-4, nisipul natural sau sortul 0-4 natural este în proporţie de maximum:

- 25% pentru mixturile asfaltice utilizate la stratul de uzură;

- 50% pentru mixturile asfaltice utilizate la stratul de legătură şi de bază.

(2) Pentru mixturile asfaltice tip anrobat bituminos cu pietriş sortat, destinate stratului de bază, se foloseşte nisip natural sau sort 0-4 natural sau amestec de nisip natural sau sort 0-4 natural cu nisip de concasaj sau sort 0-4 de concasaj în proporţie variabilă, după caz.

Art. 45. - Limitele conţinutului de agregate naturale şi filer din cantitatea totală de agregate sunt conform:

- tabelului 12 - pentru mixturile asfaltice tip beton asfaltic destinate straturilor de uzură/rulare şi legătură şi pentru mixturile asfaltice tip anrobat bituminos destinate straturilor de bază;

- tabelului 14 - pentru mixturile asfaltice stabilizate.

 

Tabelul 12 - Limitele procentelor de agregate naturale şi filer

 

Nr. crt.

Fracţiuni de agregate naturale din amestecul total

Strat de uzură

Strat de legătură

Strat de bază

BAS

BAPC 8

BA 11,2

BAPC 11,2

BA16

BAPC 16

BAD 22,4

BADPC 22,4

BADPS 22,4

AB 22,4

ABPC22.4

AB 31,5

ABPC 31,5

ABPS31.5

1.

Filer şi fracţiuni din nisipuri sub 0,125 mm,%

9 .... 18

8 .... 16

8 .... 15

5 .... 10

3 .... 8

3 .... 12

2.

Filer şi fracţiunea (0,125 ...4 mm),%

Diferenţa până la 100

3.

Agregate naturale cu dimensiunea peste 4 mm, %

22 ...44

34...48

36...61

55...72

57..73

40...63

 

Tabelul 13 - Zona granulometrică a mixturilor asfaltice tip betoane asfaltice şi anrobate bituminoase

 

Mărimea ochiului sitei conform SR EN 933-2, mm

BA 8

BAPC 8

BA 11,2

BAPC 11.2

BA 16

BAPC 16

BAD 22.4

BADPC 22,4

BADPS 22,4

AB 22,4

ABPC 22,4

AB 31,5

ABPC 31,5

ABPS31,5

45

-

-

-

-

-

100

31,5

-

-

-

100

100

90 .100

22,4

-

-

100

90...100

90...100

82...94

16

-

100

90...100

73...90

70...86

72.88

11,2

100

90...100

-

-

-

-

8

90...100

75...85

61...82

42...61

38...58

54...74

4

56..78

52...66

39. .64

28...45

27...43

37. .60

2

38. ..55

35. ..50

27...48

20...35

19...34

22. .47

0,125

9...18

8...16

8...15

5...10

3...8

3..12

0,063

7...11

5...10

7...11

3...7

2...5

2..7

 

Art. 46. - Zonele granulometrice reprezentând limitele impuse pentru curbele granulometrice ale amestecurilor de agregate naturale şi filer sunt conform:

- tabelului 13 - pentru mixturile asfaltice tip beton asfaltic destinate straturilor de uzură/rulare şi legătură şi pentru mixturile asfaltice tip anrobat bituminos destinate straturilor de bază;

- tabelului 14 - pentru mixturile asfaltice stabilizate:

- tabelului 15 - pentru mixturile asfaltice poroase.

 

Tabelul 14 - Limitele procentuale şi zona granulometrică pentru mixturile asfaltice stabilizate

 

Nr. crt.

Caracteristica

Strat de uzură

MAS 11,2

MAS 16

1.

Fracţiuni de agregate naturale din amestecul total

1.1.

Filer şi fracţiuni din nisipuri sub 0,125 mm,%

9...13

10...14

1.2.

Filer şi fracţiunea 0,125 ...4 mm,%

Diferenţa până la 100

1.3.

Cribluri cu dimensiunea peste 4 mm,%

58... 70

63...75

2.

Granulometrie

 

Mărimea ochiului sitei

treceri,%

 

22,4

-

100

 

16

100

90...100

 

11,2

90...100

71...81

 

8

50...65

44...59

 

4

30...42

25...37

 

2

20...30

17...25

 

0,125

9...13

10...14

 

0,063

8...12

9...12

 

Tabelul 15 - Zona granulometrică a mixturilor asfaltice poroase MAPI 6 *

 

Site cu ochiuri pătrate, mm

Treceri, %

22.4

100

16

90... 100

2

8...12

0,063

2...4


* Limitele sunt orientative; se va urmări respectarea condiţiilor din tabelele 18 şi 22.

 

Art. 47. - Conţinutul optim de liant se stabileşte prin studii preliminare de laborator de către un laborator de specialitate autorizat/acreditat, ţinând cont de valorile precizate în tabelul 16.

În cazul în care din studiul de dozaj rezultă un procent optim de liant în afara limitei din tabelul 16, acesta va putea fi acceptat cu aprobarea proiectantului şi a beneficiarului.

 

Tabelul 16 - Conţinutul optim de liant

 

Tipul stratului

Tipul mixturii asfaltice

Conţinut de liant min. % în mixtură

Uzură (rulare)

MAS 11,2

6,0

MAS 16

5,9

BAS

BAPC8

6,3

BA 11,2

BAPC 11,2

6,0

BA 16

5,7

BAPC 16

5,7

MAP 16

4

Legătură (binder)

BAD 22,4

BADPC 22,4

BADPS 22,4

4,2

Bază

AB 22,4

ABPC 22,4

AB 31,5 ,

ABPC 31,5

ABPS 31,5

4,0

 

Art. 48. - (1) Valorile minime pentru conţinutul de liant prezentate în tabelul 16 au în vedere o masă volumică medie a agregatelor de 2.650 kg/m3.

(2) Pentru alte valori ale masei volumice a agregatelor, limitele conţinutului de bitum se calculează prin corecţia cu un coeficient a = 2.650/d, unde d este masa volumică reală (declarată de producător şi verificată de laboratorul antreprenorului) a agregatelor, inclusiv filerul (media ponderată conform fracţiunilor utilizate la compoziţie), în kg/m3, şi se determină conform SR EN 1097-6.

Art. 49. - În cazul mixturilor asfaltice stabilizate cu diferiţi aditivi, aceştia se utilizează conform legislaţiei şi reglementărilor tehnice în vigoare pe baza unui studiu preliminar de laborator.

Art. 50. - Studiul preliminar pentru stabilirea compoziţiei optime a mixturii asfaltice (dozaj) va include rezultatele încercărilor efectuate conform art. 51, pentru cinci conţinuturi diferite de liant.

Art. 51. - (1) Stabilirea compoziţiei mixturilor asfaltice în vederea elaborării dozajului de fabricaţie se va efectua pe baza prevederilor acestui normativ. Studiul de dozaj va cuprinde obligatoriu:

- verificarea caracteristicilor materialelor componente (prin analize de laborator, respectiv rapoarte de încercare);

- procentul de participare al fiecărui component în amestecul total;

- stabilirea dozajului de liant în funcţie de curba granulometrică aleasă;

- validarea dozajului optim pe baza testelor iniţiale de tip conform tabelului 30 nr. crt. 1.

(2) Un nou studiu de dozaj se va realiza obligatoriu de fiecare dată când apare cel puţin una dintre situaţiile următoare:

- schimbarea sursei de liant sau a tipului de liant/calităţii liantului;

- schimbarea sursei de agregate;

- schimbarea tipului mineralogic al filerului;

- schimbarea aditivilor.

Art. 52. - Validarea în producţie a mixturii asfaltice în şantier se va efectua, obligatoriu, prin transpunerea dozajului pe staţie şi verificarea cerinţelor acesteia conform tabelului 30 nr. crt. 2.

Art. 53. - Mixtura asfaltică va fi însoţită, după caz, de:

- declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi certificat de conformitate a controlului producţiei în fabrică;

- declaraţia de performanţă, marcaj de conformitate CE şi rapoarte de încercare (emise de laboratoare autorizate/ acreditate) prin care să se certifice calitatea materialului, inclusiv documentele privind dozajele şi conformitatea pentru materialele componente care vor respecta cerinţele din prezentul normativ.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice

 

Art. 54. - Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice se vor determina pe corpuri de probă confecţionate din mixturi asfaltice preparate în laborator pentru stabilirea dozajelor optime (încercări iniţiale de tip) şi pe probe prelevate de la malaxor sau de la aşternere pe parcursul execuţiei, precum şi din straturile îmbrăcăminţilor gata executate.

Art. 55. - Prelevarea probelor de mixturi asfaltice pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi din stratul gata executat se va efectua conform SR EN 12697-27.

Art. 56. - Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice de tip beton asfaltic şi anrobat bituminos şi mixtură asfaltică poroasă trebuie să se încadreze între limitele din tabelele 17, 18, 19 şi 20.

Art. 57. - (1) Caracteristicile Marshall ale mixturilor asfaltice se determină conform SR EN 12697-6 şi SR EN 12697-34 şi vor respecta condiţiile din tabelul 17.

(2) Absorbţia de apă se va determina conform metodei din anexa B, care face parte integrantă din prezentul normativ.

(3) Sensibilitatea la apă se va determina conform SR EN 12697-12, metoda A, şi SR EN 12697-23, conform condiţiilor din tabelul 17.

 

Tabelul 17 - Caracteristici fizico-mecanice determinate prin încercări pe cilindrii Marshall

 

Nr. crt.

Tipul mixturii asfaltice

Caracteristici pe epruvete cilindrice tip Marshall

Stabilitate la 60”C,

KN

Indice de curgere,

mm.

Raport S/l, min.

KN/mm

Absorbţia de apă,

% val.

Sensibilitate la apă,

%

1.

Beton asfaltic

6,5...13

1,5...4,0

1,6

1.5...5.0

min. 80

2.

Mixtură asfaltică poroasă

5.0...15

1,5...4,0

2,1

-

min. 60

3.

Beton asfaltic deschis

5.0...13

1,5...4,0

1.2

1,5...6,0

min. 80

4.

Anrobat bituminos

6,5...13

1,5...4,0

1,6

1,5...6.0

min. 80

 

Art. 58. - (1) Caracteristicile fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice, în funcţie de strat (stratul de uzură, de legătură şi de bază), se vor încadra în valorile-limită din tabelele 18,19,20,21 şi 22.

(2) încercările dinamice, care se vor efectua în vederea verificării caracteristicilor fizico-mecanice ale mixturilor asfaltice reglementate prin prezentul normativ, sunt următoarele:

a) rezistenţa la deformaţii permanente (încercarea la compresiune ciclică şi încercarea la ornieraj) reprezentată prin: - viteza de fluaj şi fluajul dinamic al mixturii asfaltice, determinate prin încercarea la compresiune ciclică triaxială pe probe cilindrice din mixtură asfaltică, conform SR EN 12697-25, metoda B;

- viteza de deformaţie şi adâncimea făgaşului, determinate prin încercarea de ornieraj, se realizează pe epruvete confecţionate în laborator conform SR EN 12697-33 sau prelevate prin tăiere din stratul realizat (carote), conform SR EN 12697-22, dispozitiv mic în aer, procedeul B;

b) rezistenţa la oboseală, determinată conform SR EN 12697-24, prin încercarea la întindere indirectă pe epruvete cilindrice - anexa E sau prin una dintre celelalte metode precizate de SR EN 12697-24;

c) modulul de rigiditate, determinat prin încercarea la rigiditate a unei probe cilindrice din mixtură asfaltică, conform anexei C la SR EN 12697-26;

d) volumul de goluri al mixturii asfaltice compactate, determinat pe epruvete confecţionate la presa de compactare giratorie, conform SR EN 12697-31.

 

Tabelul 18 - Caracteristicile mixturilor pentru stratul de uzură determinate prin încercări dinamice

 

Nr. crt.

Caracteristică

Mixtură asfaltică pentru stratul de uzură

Clasă tehnică drum

I-II

III-IV

Categorie tehnică stradă

I

II-III

1.

Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie

1.1.

Volum de goluri la 80 giraţii,% max.

5,0

6,0

1.2.

Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

 

 

 

- deformaţia la 50°C, 300 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m, max.

20.000

30.000

 

- viteza de deformaţie la 50°C, 300 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m/ciclu, max.

1,0

2,0

1.3.

Modulul de rigiditate la 20°C, 124 ms, MPa, min.

4.200

4.000

2.

Caracteristici pe plăci confecţionate în laborator sau pe carote din îmbrăcăminte

2.1.

Rezistenţa la deformaţii permanente, 60°C (ornieraj)

 

 

 

- viteza de deformaţie la ornieraj, mm/1.000 cicluri, max.

0,3

0,5

 

- adâncimea făgaşului,% din grosimea iniţială a probei, max.

5,0

7,0

 

Tabelul 19 - Caracteristicile mixturilor pentru stratul de legătură determinate prin încercări dinamice

 

Nr. crt.

Caracteristică

Mixtura asfaltică pentru stratul de legătură

Clasă tehnică drum

I-II

III-IV

Categorie tehnică stradă

I

II-III

1.

Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie

1.1.

Volum de goluri, la 120 giraţii,% maxim

9,5

10,5

1.2.

Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

 

 

- deformaţia la 40°C, 200 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m, max.

20.000

30.000

- viteza de deformaţie la 40°C, 200 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m/ciclu, max.

2,0

3,0

1.3.

Modulul de rigiditate la 20°C, 124 ms, MPa, min.

5.000

4.500

1.4.

Rezistenţa la oboseală, proba cilindrică solicitată la întindere indirectă: număr minim de cicluri până la fisurare la 15°C

400.000

300.000

2.

Rezistenţa la oboseală, epruvete trapezoidale sau prismatice, ε6 10-6, minim

150

100

 

Tabelul 20 - Caracteristicile mixturilor pentru stratul de bază determinate prin încercări dinamice

 

Nr. crt.

Caracteristică

Mixtură asfaltică pentru stratul de bază

Clasă tehnică drum

I-II

III-IV

Categorie tehnică stradă

I

II-III

1.

Caracteristici pe cilindrii confecţionaţi la presa giratorie

1.1.

Volum de goluri, la 120 giraţii, % maxim

9

10

1.2.

Rezistenţa la deformaţii permanente (fluaj dinamic)

 

 

- deformaţia la 40°C, 200 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m, maxim

20.000

30.000

- viteza de deformaţie la 40°C, 200 KPa şi 10.000 impulsuri, μm/m/ciclu, maxim

2,0

3,0

1.3.

Modulul de rigiditate la 20°C, 124 ms, MPa, minim

6.000

5.600

1.4.

Rezistenţa la oboseală, proba cilindrică solicitată la întindere indirectă: Număr minim de cicluri până la fisurare la 15°C

500.000

400.000

2.

Rezistenţa la oboseală, epruvete trapezoidale sau prismatice ε6 10-6, minim

150

100

 

NOTE:

1. Valorile modulilor de rigiditate determinaţi în laborator, precizaţi în tabelele 18, 19 şi 20, sunt stabilite ca nivel de performanţă minimală pentru mixturile asfaltice analizate în condiţii de laborator.

2. La proiectarea structurilor rutiere se utilizează valorile modulilor de elasticitate dinamică din reglementările tehnice în vigoare, privind dimensionarea structurilor rutiere suple şi semirigide.

Art. 59. - În cazul în care mixtura pentru stratul de uzură va fi o mixtură stabilizată, aceasta va îndeplini condiţiile din tabelele 18 şi 21, volumul de goluri se va determina prin metoda densităţilor aparente şi maxime, astfel cum sunt precizate în SR EN 12697-8.

Art. 60. - (1) Epruvetele Marshall pentru analizarea mixturilor asfaltice stabilizate se vor confecţiona conform specificaţiilor SR EN 12697-30 prin aplicarea a 75 de lovituri pe fiecare parte a epruvetei.

(2) Volumul de goluri umplut cu bitum (VFB) se va determina conform SR EN 12697-8.

(3) Sensibilitatea la apă se va determina conform SR EN 12697-12, metoda A.

(4) Testul Shellenberg se va efectua conform SR EN 12697-18.

 

Tabelul 21 - Caracteristici specifice ale mixturilor asfaltice stabilizate

 

Nr. crt.

Caracteristica

1.

Volum de goluri pe cilindri Marshall, %

3.... 4

2.

Volum de goluri umplut cu bitum, %

77.... 83

3.

Test Shellenberg, % max.

0,2

4.

Sensibilitate la apă, % min.

80

 

Art. 61. - în cazul în care mixtura pentru stratul de uzură va fi o mixtură poroasă, aceasta va îndeplini condiţiile din tabelele 17 şi 22.

 

Tabelul 22 - Caracteristici specifice ale mixturilor asfaltice poroase

 

Nr. crt.

Caracteristica

1.

Volum de goluri pe cilindri Marshall, % , min.

12-20

2.

Pierdere de material, SR EN 12697-17, %, max.

30

 

SECŢIUNEA a 3-a

Caracteristicile straturilor realizate din mixturi asfaltice

 

Art. 62. - Caracteristicile straturilor realizate din mixturi asfaltice sunt:

- gradul de compactare şi absorbţia de apă;

- rezistenţa la deformaţii permanente;

- elementele geometrice ale stratului executat;

- caracteristicile suprafeţei îmbrăcăminţilor bituminoase executate.

Gradul de compactare. Absorbţia de apă

Art. 63. - (1) Gradul de compactare reprezintă raportul procentual dintre densitatea aparentă a mixturii asfaltice compactate în strat şi densitatea aparentă determinată pe epruvete Marshall compactate în laborator din aceeaşi mixtură asfaltică prelevată de la aşternere sau din aceeaşi mixtură provenită din carate.

(2) Epruvetele Marshall se vor confecţiona conform specificaţiilor SR EN 12697-30 pentru toate tipurile de mixturi asfaltice abordate în prezentul normativ, cu excepţia mixturilor asfaltice stabilizate pentru care se vor aplica 75 de lovituri pe fiecare parte a epruvetei.

Art. 64. - Densitatea aparentă a mixturii asfaltice din strat se poate determina pe carate prelevate din stratul gata executat sau prin măsurători in situ cu echipamente de măsurare adecvate, omologate.

 

NOTĂ:

Densitatea maximă se va determina conform SR EN 12697-5, iar densitatea aparentă seva determina conform SR EN 12697-6.

Art. 65. - Încercările de laborator efectuate pentru verificarea compactării constau în determinarea densităţii aparente şi a absorbţiei de apă pe plăcuţe (100 x 100 mm) sau pe carate cilindrice cu diametrul de 100 mm, netulburate (media a trei determinări).

Art. 66. - Condiţiile tehnice pentru absorbţia de apă şi gradul de compactare al straturilor din mixturi asfaltice, cuprinse în prezentul normativ, vor fi conforme cu valorile din tabelul 23.

 

Tabelul 23 - Caracteristicile straturilor din mixturi asfaltice

 

Nr. crt.

Tipul stratului

Absorbţia de apă,

% vol.

Gradul de compactare,

%, min.

1.

Mixtură asfaltică stabilizată

2...6

97

2.

Mixtură asfaltică poroasă

-

97

3.

Beton asfaltic

2...5

97

4.

Beton asfaltic deschis

3...8

96

5.

Anrobat bituminos

2...8

97

 

Rezistenţa la deformaţii permanente a stratului executat din mixturi asfaltice

Art. 67. - Rezistenţa la deformaţii permanente a stratului de uzură executat din mixturi asfaltice se va verifica pe minimum două carote cu diametrul de 200 mm prelevate din stratul executat, la cel puţin două zile după aşternere.

Art. 68. - Rezistenţa la deformaţii permanente pe carote se va determina prin măsurarea vitezei de deformaţie la ornieraj şi adâncimii făgaşului, la temperatura de 60°C, conform SR EN 12697-22. Valorile admisibile pentru aceste caracteristici sunt prezentate în tabelul 18.

Elemente geometrice

Art. 69. - Condiţiile de admisibilitate şi abaterile-limită locale admise la elementele geometrice sunt cele prevăzute în tabelul 24.

Art. 70. - La stabilirea grosimii straturilor realizate din mixturi asfaltice se va avea în vedere asigurarea unei grosimi minime de 2,5 x dimensiunea maximă a granulei de agregat utilizată. Nu se admit abateri în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect pentru fiecare strat.

 

Tabelul 24 - Elementele geometrice şi abaterile-limită pentru straturile bituminoase executate

 

Nr. crt.

Elemente geometrice

Condiţii de admisibilitate*

Abateri-limită locale admise la elementele geometrice

1

Grosimea minimă a stratului compactat, conform SR EN 12697-36

- strat de uzură

- strat de legătură

- strat de bază 22,4

- strat de bază 31,5

4.0 cm

5.0 cm

6.0 cm

8.0 cm

Nu se admit abateri în minus faţă de grosimea prevăzută în proiect pentru fiecare strat.

2

Lăţimea părţii carosabile

Profil transversal proiectat

± 20 mm

3

Profilul transversal

- în aliniament

- în curbe şi zone aferente

- cazuri speciale

- sub formă acoperiş

- conform STAS 863

- pantă unică

± 5,0 mm faţă de cotele profilului adoptat

4

Profil longitudinal, în cazul drumurilor noi, declivitatea,% maxim

- autostrăzi

- DN

- drumuri/străzi

- conform PD 162

- conform STAS 863

- conform STAS 10144/3

± 5,0 mm faţă de cotele profilului proiectat, cu condiţia respectării pasului de proiectare adoptat


* Condiţiile de admisibilitate pentru caracteristicile straturilor străzilor se corelează conform prevederilor pct. 2.3 din Normele tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.296/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 18 septembrie 2017.

 

Art. 71. - Caracteristicile suprafeţei straturilor executate din mixturi asfaltice şi condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite sunt conform tabelului 25.

Art. 72. - (1) Determinarea caracteristicilor suprafeţei straturilor executate din mixturi asfaltice se efectuează pentru:

- strat uzură (rulare) - cu maximum 15 zile înainte de recepţia la terminarea lucrărilor şi la sfârşitul perioadei de garanţie;

- strat de legătură şi strat bază - înainte de aşternerea stratului următor (superior).

 

Tabelul 25 - Caracteristicile suprafeţei straturilor bituminoase executate

 

Nr. crt.

Caracteristica

Condiţii de admisibilitate*

Metoda de încercare

Strat

Uzură

(rulare)

Legătură,

bază

1.

Planeitatea în profil longitudinal, prin măsurarea cu echipamente omologate Indice de planeitate, IRI, m/km;

- drumuri de clasă tehnică I... II

- drumuri de clasă tehnică III

- drumuri de clasă tehnică IV

- drumuri de clasă tehnică V

≤ 1,5

≤ 2.0

≤ 2,5

≤ 3,0

≤ 2,5

Reglementări tehnice în vigoare privind măsurarea indicelui de planeitate.

Măsurătorile se vor efectua din 10 în 10 m, iar în cazul sectoarelor cu denivelări mari se vor determina punctele de maxim.

2.

Planeitatea în profil longitudinal, sub dreptarul de 3 m Denivelări admisibile, mm:

- drumuri de clasă tehnică I şi II

- drumuri de clasă tehnică IN

- drumuri de clasă tehnică IV.... V

≤ 3,0

≤ 4,0

≤ 5,0

≤ 4,0

SR EN 13036-7

3.

Planeitatea în profil transversal, mm/m

± 1,0

± 1,0

SR EN 13036-8

4.1.

Aderenţa suprafeţei - unităţi PTV

- drumuri de clasă tehnică I. .. II

- drumuri de clasă tehnică III

- drumuri de clasă tehnică IV...V

≥ 80

≥ 75

≥ 70

-

Încercarea cu pendul (SRT)

SR EN 13036-4

4.2.

Adâncimea medie a macrotexturii, adâncime textură, mm

- drumuri de clasă tehnică I.... II

- drumuri de clasă tehnică III

- drumuri de clasă tehnică IV....V

≥ 1,2

≥ 0,8

≥ 0,6

-

Metoda volumetrică

MTD

SR EN 13036-1

4.3.

Coeficient de frecare (pGT):

- drumuri de clasă tehnică I .... II

- drumuri de clasă tehnică III

- drumuri de clasă tehnică IV-V

≥ 0,67

≥ 0,62

≥ 0,57

-

AND 606

5.

Omogenitate. Aspectul suprafeţei

Vizual: Aspect fără degradări sub formă de exces de bitum, fisuri, zone poroase, deschise, şlefuite


* Condiţiile de admisibilitate pentru caracteristicile straturilor străzilor se corelează conform prevederilor pct. 2.3 din Normele tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.296/2017, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 18 septembrie 2017.

 

 (2) Planeitatea în profil longitudinal se determină fie prin măsurarea indicelui de planeitate IRI, fie prin măsurarea denivelărilor sub dreptarul de 3 m.

(3) Planeitatea în profil transversal este cea prin care se constată abateri de la profilul transversal, apariţia făgaşelor şi se va determina cu echipamente electronice omologate sau metoda şablonului,

(4) Pentru verificarea rugozităţii se vor determina atât aderenţa prin metoda cu pendulul SRT, cât şi adâncimea medie a macrotexturii.

(5) Aderenţa suprafeţei se determină cu aparatul cu pendul, alegând minimum 3 sectoare reprezentative pe km/drum. Pentru fiecare sector se aleg 5 secţiuni situate la distanţa de 5.... 10 m între ele, pentru care se determină rugozitatea, în puncte situate la un metru de marginea părţii carosabile (pe urma roţii) şi la o jumătate de metru de ax (pe urma roţii). Determinarea adâncimii macrotexturii se va efectua în aceleaşi puncte în care s-a aplicat metoda cu pendul.

 

CAPITOLUL IV

Prepararea, transportul şi punerea în operă a mixturilor asfaltice

 

SECŢIUNEA 1

Prepararea şi transportul mixturilor asfaltice

 

Art. 73. - (1) Mixturile asfaltice se prepară în instalaţii prevăzute cu dispozitive de predozare, uscare, resortare şi dozare gravimetrică a agregatelor naturale, dozare gravimetrică sau volumetrică a bitumului şi filerului, precum şi dispozitiv de malaxare forţată a agregatelor cu liantul bituminos. Verificarea funcţionării instalaţiilor de producere a mixturii asfaltice se va efectua în mod periodic de către personal de specialitate conform unui program de întreţinere specificat de producătorul echipamentelor şi programului de verificare metrologic a dispozitivelor de măsură şi control.

(2) Certificarea conformităţii instalaţiei privind calitatea fabricaţiei şi condiţiile de securitate se va efectua cu respectarea procedurii PCC 019.

(3) Controlul producţiei în fabrică se va efectua conform cerinţelor standardului SR 13108-21.

Art. 74. - (1) Temperaturile agregatelor naturale, ale bitumului şi ale mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor se stabilesc în funcţie de tipul liantului, conform tabelului 26 (sau conform specificaţiilor producătorului), cu observaţia că temperaturile maxime se aplică în toate punctele instalaţiei de preparare mixturi asfaltice şi temperaturile minime se aplică la livrare.

 

Tabelul 26 - Temperaturi la prepararea mixturii asfaltice

 

Tip bitum

Bitum

Agregate

Betoane asfaltice

Mixturi asfaltice stabilizate

Mixturi asfaltice poroase

Mixtura asfaltică la ieşirea din malaxor

Temperatura, °C

35/50

150-170

140-190

150-190

160-200

150-180

50/70

150-170

140-190

140-180

150-190

140-175

70/100

150-170

140-190

140-180

140-180

140-170

 

(2) în cazul utilizării unui bitum modificat, a unui bitum dur sau a aditivilor pot fi aplicate temperaturi diferite. În acest caz, temperatura trebuie să fie documentată şi declarată pe marcajul reglementat.

Art. 75. - Temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor trebuie reglată astfel încât în condiţiile concrete de transport (distanţă şi mijloace de transport) şi în condiţiile climatice la punerea în operă să fie asigurate temperaturile de aşternere şi compactare, conform tabelului 27.

Art. 76. - Se interzice încălzirea agregatelor naturale şi a bitumului peste valorile specificate în tabelul 26, cu scopul de a evita modificarea caracteristicilor liantului, în procesul tehnologic.

Art. 77. - Trebuie evitată încălzirea prelungită a bitumului sau reîncălzirea aceleiaşi cantităţi de bitum. Dacă totuşi din punct de vedere tehnologic nu a putut fi evitată reîncălzirea bitumului, atunci este necesară verificarea penetraţiei acestuia. Dacă penetraţia bitumului nu este corespunzătoare, se renunţă la utilizarea lui.

Art. 78. - Durata de malaxare, în funcţie de tipul instalaţiei, trebuie să fie suficientă pentru realizarea unei anrobări complete şi uniforme a agregatelor naturale şi a filerului cu liantul bituminos.

Art. 79. - Mixturile asfaltice executate la cald se transportă cu autobasculante adecvate, acoperite cu prelate, imediat după încărcare, urmărindu-se ca pierderile de temperatură pe tot timpul transportului să fie minime. Benele mijloacelor de transport vor fi curate şi uscate.

Art. 80. - Mixtura asfaltică preparată cu bitum modificat cu polimeri se transportă obligatoriu cu autobasculante cu bena acoperită cu prelată.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Lucrări pregătitoare

 

Pregătirea stratului-suport înainte de punerea în operă a mixturii asfaltice

Art. 81. - (1) înainte de aşternerea mixturii, stratul suport trebuie bine curăţat, iar dacă este cazul se remediază şi se reprofilează. Materialele neaderente, praful şi orice poate afecta legătura dintre stratul-suport şi stratul nou-executat trebuie îndepărtat.

(2) în cazul stratului-suport din macadam, acesta se curăţă şi se mătură.

(3) în cazul stratului-suport din mixturi asfaltice degradate, reparaţiile se realizează conform prevederilor reglementarilor tehnice în vigoare privind prevenirea şi remedierea defecţiunilor la îmbrăcăminţile bituminoase.

(4) Când stratul-suport este realizat din mixturi asfaltice deschise, se va evita contaminarea suprafeţei acestuia cu impurităţi datorate traficului. În cazul în care acest strat nu se protejează sau nu se acoperă imediat cu stratul următor se impune curăţarea prin periere mecanică şi spălare.

(5) După curăţare se vor verifica cotele stratului-suport, care trebuie să fie conform proiectului de execuţie,

(6) în cazul în care stratul-suport este constituit din straturi executate din mixturi asfaltice existente, aducerea acestuia la cotele prevăzute în proiectul de execuţie se realizează, după caz, fie prin aplicarea unui strat de egalizare din mixtură asfaltică, fie prin frezare, conform prevederilor din proiectul de execuţie.

(7) Stratul de reprofilare/egalizare va fi realizat din acelaşi tip de mixtură ca şi stratul superior. Grosimea acestuia va fi determinată în funcţie de preluarea denivelărilor existente.

Amorsarea

Art. 82. - (1) La realizarea straturilor executate din mixturi asfaltice se amorsează stratul-suport şi rosturile de lucru.

(2) Amorsarea se realizează uniform, cu un dispozitiv special care poarte regla cantitatea de liant.

(3) în funcţie de natura stratului-suport, cantitatea de bitum rămasă după aplicarea amorsajului trebuie să fie de 0,3...0,5 kg/m2.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Aşternerea mixturilor asfaltice

 

Art. 83. - Aşternerea mixturilor asfaltice se va executa la temperaturi ale stratului-suport şi la temperatura exterioară de minimum 10°C, pe o suprafaţă uscată.

Art. 84. - În cazul mixturilor asfaltice cu bitum modificat cu polimeri, aşternerea mixturilor asfaltice se va executa la temperaturi ale stratului-suport şi la temperatura exterioară de minimum 15°C, pe o suprafaţă uscată.

Art. 85. - Lucrările se întrerup pe vânt puternic sau ploaie şi se reiau numai după uscarea stratului-suport.

Art. 86. - (1) Aşternerea mixturilor asfaltice se efectuează numai mecanizat, cu repartizatoare-finisoare prevăzute cu sistem de nivelare încălzit care asigură o precompactare, cu excepţia lucrărilor în spaţii înguste în care repartizatoarele-finisoare nu pot efectua această operaţie. Mixtura asfaltică trebuie aşternută continuu, în grosime constantă, pe fiecare strat şi pe toată lungimea unei benzi programate a se executa în ziua respectivă.

(2) Certificarea conformităţii echipamentelor de aşternere a mixturilor asfaltice la cald se va efectua cu respectarea procedurii PCC 022.

Art. 87. - În cazul unor întreruperi accidentale care conduc la scăderea temperaturii mixturii asfaltice rămase necompactată, aceasta va fi îndepărtată. Această operaţie se va executa în afara zonelor pe care există sau urmează a se aşterne mixtura asfaltică. Capătul benzii întrerupte se va trata ca rost de lucru transversal, conform prevederilor art. 94.

Art. 88. - (1) Mixturile asfaltice trebuie să aibă la aşternere şi compactare, în funcţie de tipul liantului, temperaturile prevăzute în tabelul 27. Măsurarea temperaturii va fi efectuată în masa mixturii, în buncărul repartizatorului, cu respectarea metodologiei prezentate în SR EN 12697-13,

(2) în cazul utilizării aditivilor pentru mărirea lucrabilităţii mixturilor asfaltice la temperaturi scăzute, aceştia vor avea la bază specificaţii tehnice conform legislaţiei şi reglementărilor tehnice în vigoare.

Art. 89. - Pentru mixtura asfaltică stabilizată se vor utiliza temperaturi cu 10°C mai mari decât cele prevăzute în tabelul 27.

 

Tabelul 27 - Temperaturile mixturii asfaltice la aşternere şi compactare

 

Liant

Temperatura mixturii asfaltice la aşternere °C, min.

Temperatura mixturii asfaltice la compactare °C, min.

început

sfârşit

Bitum rutier

 

 

 

35/50

150

145

110

50/70

140

140

110

70/100

140

135

100

Bitum modificat cu polimeri

 

 

 

25/55

165

160

120

45/80

160

155

120

40/100

155

150

120

 

Art. 90. - Aşternerea se va executa pe întreaga lăţime a căii de rulare, ceea ce impune echiparea repartizatorului-finisor cu grinzi de nivelare şi precompactare de lungime corespunzătoare.

Art. 91. - Grosimea maximă a mixturii aşternute printr-o singură trecere nu poate depăşi 10 cm.

Art. 92. - (1) Viteza optimă de aşternere se va corela cu distanţa de transport şi cu capacitatea de fabricaţie a staţiei, pentru a se evita total întreruperile în timpul execuţiei stratului şi apariţia crăpăturilor/fisurilor la suprafaţa stratului proaspăt aşternut.

(2) în funcţie de performanţele finisorului, viteza la aşternere poate fi de 2,5...4 m/min.

Art. 93.- În buncărul utilajului de aşternere trebuie să existe în permanenţă suficientă mixtură, necesară pentru a se evita o răspândire neuniformă a materialului.

Art. 94. - (1) La realizarea straturilor executate din mixturi asfaltice o atenţie deosebită se va acorda realizării rosturilor de lucru, longitudinale şi transversale, care trebuie să fie foarte regulate şi etanşe.

(2) La reluarea lucrului pe aceeaşi bandă sau pe banda adiacentă, zonele aferente rostului de lucru, longitudinal şi/sau transversal, se tale pe toată grosimea stratului, astfel încât să rezulte o muchie vie verticală.

(3) în cazul rostului longitudinal, când benzile adiacente se execută în aceeaşi zi, tăierea nu mai este necesară, cu excepţia stratului de uzură (rulare).

(4) Rosturile de lucru longitudinale şi transversale ale stratului de uzură se vor decala cu minimum 10 cm faţă de cele ale stratului de legătură, cu alternarea lor.

(5) Atunci când există şi strat de bază bituminos sau din materiale tratate cu liant hidraulic, rosturile de lucru ale straturilor se vor executa întreţesut.

Art. 95. - (1) Legătura transversală dintre un strat rutier nou şi un strat rutier existent al drumului se va executa după decaparea mixturii din stratul vechi, pe o lungime variabilă în funcţie de grosimea noului strat, astfel încât să se obţină o grosime constantă a acestuia, cu panta de 0,5%.

(2) în plan, liniile de decapare se recomandă să fie în formă de V, la 45°. Completarea zonei de unire se va efectua prin amorsarea suprafeţei, urmată de aşternerea şi compactarea noii mixturi asfaltice, până la nivelul superior al ambelor straturi (nou şi existent).

 

Fig. 1 Racordarea stratului rutier nou cu stratul rutier existent*)

 


*) Fig. 1 este reprodusă în facsimil.

 

Art. 96. - Stratul de bază va fi acoperit cu straturile îmbrăcămintei bituminoase, nefiind lăsat neprotejat sub trafic.

Art. 97. - Având în vedere porozitatea mare a stratului de legătură (binder), realizat din beton asfaltic deschis, acesta nu seva lăsa neprotejat. Stratul de binder va fi acoperit înainte de sezonul rece, pentru evitarea apariţiei unor degradări structurale.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Compactarea mixturilor asfaltice

 

Art. 98. - (1) Compactarea mixturilor asfaltice se va realiza prin aplicarea unor tehnologii care să asigure caracteristicile tehnice şi gradul de compactare prevăzute pentru fiecare tip de mixtură asfaltică şi fiecare strat în parte.

(2) Operaţia de compactare a mixturilor asfaltice se va realiza cu compactoare cu rulouri netede, cu sau fără dispozitive de vibrare, şi/sau cu compactoare cu pneuri, astfel încât să se obţină gradul de compactare conform tabelului 23.

(3) Certificarea conformităţii compactoarelor se va efectua cu respectarea procedurii PCC 022.

Art. 99. - (1) Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut, se va executa un sector de probă şi se va determina numărul optim de treceri ale compactoarelor, în funcţie de performanţele acestora, tipul şi grosimea straturilor executate.

(2) Sectorul de probă se va realiza înainte de începerea aşternerii stratului în lucrare, utilizând mixturi asfaltice preparate în condiţii similare cu cele stabilite pentru producţia curentă.

Art. 100. - Alegerea numărului de treceri optim şi a atelierului de compactare are la bază rezultatele încercărilor efectuate pe stratul executat în sectorul de probă de către un laborator autorizat/acreditat, în conformitate cu prevederile prezentului normativ.

Art. 101. - Metoda de compactare propusă va fi considerată satisfăcătoare dacă pe sectorul de probă se obţine gradul de compactare minim menţionat în tabelul 23.

Art. 102. - Pentru obţinerea gradului de compactare prevăzut, numărul minim de treceri recomandat pentru compactoarele uzuale este cel menţionat în tabelul 28. La compactoarele dotate cu sisteme de măsurare a gradului de compactare în timpul lucrului se va ţine seama de valorile afişate la postul de comandă. Compactarea se va executa pe fiecare strat în parte.

 

Tabelul 28 - Compactarea mixturilor asfaltice.

Număr minim de treceri

 

Tipul stratului

Ateliere de compactare

A

B

Compactor cu pneuri de 160 kN

Compactor cu rulouri netede de 120 kN

Compactor cu rulouri netede de 120 kN

Număr de treceri minime

Uzură

10

4

12

Legătură

12

4

14

Bază

12

4

14

 

Art. 103.. - (1) Compactarea se va executa în lungul benzii, primele treceri efectuându-se în zona rostului dintre benzi, apoi de la marginea mai joasă spre cea ridicată.

(2) Pe sectoarele în rampă, prima trecere se va executa cu utilajul de compactare în urcare.

(3) Compactoarele trebuie să lucreze fără şocuri, cu o viteză mai redusă la început, pentru a evita vălurirea stratului executat din mixtură asfaltică, şi nu se vor îndepărta mai mult de 50 m în spatele repartizatorului. Locurile inaccesibile compactorului, în special în lungul bordurilor, în jurul gurilor de scurgere sau al căminelor de vizitare, se vor compacta cu compactoare mai mici, cu plăci vibrante sau cu maiul mecanic.

Art. 104. - Suprafaţa stratului se va controla în permanenţă, iar micile denivelări care apar pe suprafaţa stratului executat din mixturi asfaltice vor fi corectate după prima trecere a rulourilor compactoare pe toată lăţimea benzii.

 

CAPITOLUL V

Controlul calităţii lucrărilor executate

 

Controlul calităţii lucrărilor de execuţie a straturilor de uzură, de legătură şi de bază din mixturi asfaltice se efectuează în etapele prevăzute în secţiunile 1-4.

 

SECŢIUNEA 1

Controlul calităţii materialelor

 

Art. 105. - Controlul calităţii materialelor din care se compune mixtura asfaltică se va efectua conform prevederilor prezentului normativ, atât în etapa iniţială, cât şi pe parcursul execuţiei, conform cap. II şi art. 51, din capitolul III, şi vor fi acceptate numai acele materiale care satisfac cerinţele prevăzute în acest normativ.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Controlul procesului tehnologic de preparare a mixturii asfaltice

 

Art. 106. - Controlul procesului tehnologic de preparare a mixturii asfaltice constă în următoarele operaţii:

1. Controlul reglajului instalaţiei de preparare a mixturii asfaltice:

- funcţionarea corectă a dispozitivelor de cântărire sau de dozare volumetrică: la începutul fiecărei zile de lucru;

- funcţionarea corectă a predozatoarelor de agregate naturale: zilnic.

2. Controlul regimului termic de preparare a mixturii asfaltice:

- temperatura liantului la introducerea în malaxor: permanent;

- temperatura agregatelor naturale uscate şi încălzite la ieşirea din uscător: permanent;

- temperatura mixturii asfaltice la ieşirea din malaxor: permanent.

3. Controlul procesului tehnologic de execuţie a stratului bituminos:

- pregătirea stratului-suport: zilnic, la începerea lucrării pe sectorul respectiv;

- temperatura exterioară: zilnic, la începerea lucrării pe sectorul respectiv;

- temperatura mixturii asfaltice la aşternere şi compactare: cel puţin de două ori pe zi la compactare, cu respectarea metodologiei impuse de SR EN 12697-13;

- modul de execuţie a rosturilor: zilnic;

- tehnologia de compactare (atelier de compactare, număr de treceri): zilnic.

4. Verificarea respectării compoziţiei mixturii asfaltice conform amestecului prestabilit (dozajul de referinţă) se va efectua după cum urmează:

- granulozitatea amestecului de agregate naturale şi filer la ieşirea din malaxor, înainte de adăugarea liantului (şarja albă), conform SR EN 12697-2: zilnic sau ori de câte ori se observă o calitate necorespunzătoare a mixturilor asfaltice;

- conţinutul minim obligatoriu de materiale concasate: la începutul fiecărei zile de lucru;

- compoziţia mixturii asfaltice (compoziţia granulometrică - conform SR EN 12697-2 şi conţinutul de bitum - conform SR EN 12697-1) prin extracţii, pe probe de mixtură prelevate de la malaxor sau aşternere: zilnic.

5. Verificarea calităţii mixturii asfaltice se va realiza prin analize efectuate de un laborator autorizat pe probe de mixtură asfaltică, astfel:

- compoziţia mixturii asfaltice, care trebuie să corespundă compoziţiei stabilite prin studiul preliminar de laborator;

- caracteristicile fizico-mecanice care trebuie să se încadreze între limitele din prezentul normativ (vezi tabelul 30).

Volumul de goluri se va verifica pe parcursul execuţiei pe epruvete Marshall şi se va raporta la limitele din tabelele 21 şi 22, în funcţie de tipul mixturii asfaltice preparate.

Abaterile compoziţiei mixturilor asfaltice faţă de amestecul de referinţă prestabilit (dozaj) sunt indicate în tabelul 29.

 

Tabelul 29 - Abateri faţă de dozajul optim

 

Abateri admise faţă de dozajul optim, în valoare absolută

Agregate Treceri pe sita de: (mm)

31,5

+ 5

22,4

±5

16

±5

11,2

±5

8

±5

4

±4

2

±3

0,125

±1,5

0,063

±1,0

Bitum

±0,2

 

Art. 107. - Tipurile de încercări şi frecvenţa acestora, în funcţie de tipul de mixtură şi clasa tehnică a drumului, sunt prezentate în tabelul 30, în corelare cu SR EN 13108-20.

 

Tabelul 30 - Tipul şi frecvenţa încercărilor realizate pe mixturi asfaltice

 

Nr. crt.

Natura controlului/încărcării şi frecvenţa încercării

Caracteristici verificate şi limite de încadrare

Tipul mixturii asfaltice

1.

încercări iniţiale de tip

(validarea în laborator)

conform tabelului 17

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, de legătură şi de bază, cu excepţia mixturilor asfaltice stabilizate

conform tabelului 18

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, cu excepţia mixturilor poroase, pentru clasele tehnice ale drumului I, II, III, IV şi categoriile tehnice ale străzii I, II, III

conform tabelelor 19 şi 20

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de legătură şi de bază, conform prevederilor din acest normativ, pentru clasele tehnice ale drumului I, II, III, IV şi categoriile tehnice ale străzii I, II, III

conform tabelului 21

Mixturile asfaltice stabilizate, indiferent de clasa

tehnică a drumului

conform tabelului 22

Mixturile asfaltice poroase, indiferent de clasa tehnică a drumului

2.

încercări iniţiate de tip

(validarea în producţie)

idem punctul 1

La transpunerea pe staţia de asfalt a dozajelor proiectate în laborator vor fi prelevate probe pe care se vor reface toate încercările prevăzute la pct. 1 din acest tabel.

compoziţia mixturii conform art. 106 pct. 4 şi 5

La transpunerea pe staţia de asfalt a dozajelor proiectate în laborator se va verifica respectarea dozajului de referinţă.

3.

Verificarea caracteristicilor mixturii asfaltice prelevate în timpul execuţiei:

- frecvenţa 1/400 tone mixtură asfaltică fabricată sau 1/700 tone mixtură fabricată în cazul staţiilor cu productivitate mai mare de 80 tone/oră, dar cel puţin o dată pe zi

compoziţia mixturii conform art. 106 pct. 4 şi 5

Toate tipurile de mixtură asfaltică pentru stratul de uzură, de legătură şi de bază

caracteristici fizico-mecanice pe epruvete Marshall conform tabelului 17

Toate tipurile de mixturi asfaltice destinate stratului de uzură, de legătură şi de bază, cu excepţia mixturilor asfaltice stabilizate

conform tabelului 21

Mixturi asfaltice stabilizate

caracteristici fizico-mecanice pe epruvete Marshall conform tabelului 17 şi volum de goluri pe cilindri Marshall conform tabelului 22

Mixturi asfaltice poroase

4.

Verificarea calităţii stratului executat:

- o verificare pentru fiecare 10.000 m2 executaţi;

- min. 1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţă mai mică de 10.000 m2

conform tabelului 23

Toate tipurile de mixtură asfaltică pentru stratul de uzură, de legătură şi de bază

5.

Verificarea rezistenţei stratului la deformaţii permanente pentru stratul executat:

- o verificare pentru fiecare 20.000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu mai mult de două benzi pe sens;

- o verificare pentru fiecare 10.000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu cel mult două benzi pe sens;

- min. 1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţa mai mică de 10.000 m2.

conform tabelului 18 pentru rata de ornieraj şi/sau adâncime făgaş, cu respectarea art. 67 şi 68

Toate tipurile de mixtură asfaltică destinate stratului de uzură, pentru drumurile de clasele tehnice I, II şi III, IV şi categoriile tehnice ale străzii I, II, III

6.

Verificarea modulului de rigiditate:

- o verificare pentru fiecare 20.000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu mai mult de două benzi pe sens;

- o verificare pentru fiecare 10.000 m2 executaţi, în cazul drumurilor/străzilor cu cel mult două benzi pe sens;

- min. 1/lucrare, în cazul lucrărilor cu suprafaţa mai mică de 10.000 m2.

conform tabelului 20

Stratul de bază

7.

Verificarea elementelor geometrice ale stratului executat

conform tabelului 24

Toate straturile executate

8.

Verificarea caracteristicilor suprafeţei stratului executat

conform tabelului 25

Toate straturile executate

9.

Verificări suplimentare în situaţii cerute de comisia de recepţie (beneficiar):

- frecvenţa: 1 set carete pentru fiecare solicitare

conform solicitării comisiei de recepţie

 

SECŢIUNEA a 3-a

Controlul calităţii straturilor executate din mixturi asfaltico

 

Art. 108. - (1) Verificarea calităţii straturilor se efectuează prin prelevarea de epruvete, conform SR EN 12697-29, astfel:

- carote Ф200 mm pentru determinarea rezistenţei la omieraj;

- carote Ф 100 mm sau plăci de min. (400 x 400 mm) sau carote de Ф 200 mm (în suprafaţă echivalentă cu a plăcii menţionate anterior) pentru determinarea grosimii straturilor, a gradului de compactare şi absorbţiei de apă, precum şi - la cererea beneficiarului, a compoziţiei.

(2) Epruvetele se prelevă în prezenţa delegaţilor antreprenorului, beneficiarului şi consultantului/dirigintelui de şantier, la aproximativ 1 m de la marginea părţii carosabile, încheindu-se un proces-verbal în care se va nota, informativ, grosimea straturilor prin măsurarea cu o riglă gradată. Grosimea straturilor, măsurată în laborator, conform SR EN 12697-29, se va înscrie în raportul de încercare.

(3) Zonele care se stabilesc pentru prelevarea probelor sunt identificate de către delegaţii antreprenorului, beneficiarului şi consultantului/dirigintelui de şantier din sectoarele cele mai defavorabile.

Art. 109. - (1) Verificarea compactării stratului se efectuează prin determinarea gradului de compactare în situ, prin încercări nedistructive sau prin încercări de laborator pe carote.

(2) încercările de laborator efectuate pe carote pentru verificarea compactării constau în determinarea densităţii aparente şi a absorbţiei de apă, pe plăcuţe (100 x 100 mm) sau pe carote cilindrice cu diametrul de 100 sau 200 mm, netulburate.

(3) Rezultatele obţinute privind compactarea stratului trebuie să se încadreze în limitele din tabelul 23.

Art. 110. - Alte verificări, în caz de litigiu, constau în măsurarea grosimii stratului şi a compoziţiei (granulometrie SR EN 12697-2 şi conţinut de bitum solubil conform SR EN 12697-1).

Art. 111. - Controlul pe faze determinante, stabilite în proiectul tehnic, privind straturile de mixturi asfaltice realizate se va efectua conform Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 272/1994, şi conform Procedurii privind efectuarea controlului de stat în faze de execuţie determinante pentru rezistenţa mecanica şi stabilitatea construcţiilor - indicativ PCF 002, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 1.370/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Verificarea elementelor geometrice

 

Art. 112. - (1) Verificarea elementelor geometrice ale stratului şi a uniformităţii suprafeţei constă în:

- verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate pentru stratul-suport şi fundaţie, conform prevederilor STAS 6400;

- verificarea grosimii stratului, în funcţie de datele înscrise în rapoartele de încercare întocmite la încercarea probelor din stratul de bază executat, iar la aprecierea comisiei de recepţie, prin maximum două sondaje pe kilometru, efectuate la 1 m de marginea stratului asfaltic executat; verificarea se va efectua pe probe recoltate pentru verificarea calităţii îmbrăcăminţii, conform tabelului 23 şi conform tabelului 24;

- verificarea profilului transversal: se va efectua cu echipamente adecvate, omologate;

- verificarea cotelor profilului longitudinal: se va efectua în axă, cu ajutorul unui aparat topografic de nivelment sau cu o grindă rulantă de 3 m lungime, pe minimum 10% din lungimea traseului.

(2) Nu se admit abateri în minus faţă de grosimea stratului prevăzută în proiect, respectiv în profilul transversal tip, condiţie obligatorie pentru promovarea lucrărilor la recepţie. În situaţia în care grosimea proiectată nu este respectată, stratul se reface conform proiectului.

 

CAPITOLUL VI

Recepţia lucrărilor

 

SECŢIUNEA 1

Recepţia la terminarea lucrărilor

 

Art. 113. - (1) Recepţia la terminarea lucrărilor se efectuează de către beneficiar conform Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Comisia de recepţie examinează lucrările executate în conformitate cu documentaţia tehnică aprobată, proiect de execuţie, caiet de sarcini, precum şi determinări necesare în vederea realizării recepţiei la terminarea lucrării, după cum urmează:

a) verificarea elementelor geometrice - conform tabelului 24:

- grosimea;

- lăţimea părţii carosabile;

- profil transversal şi longitudinal;

b) planeitatea suprafeţei de rulare - conform tabelului 25;

c) rugozitate - conform tabelului 25;

d) capacitate portantă - conform normativului CD 155;

e) rapoarte de încercare pe carote, prelevate din straturile executate - conform tabelului 30.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Recepţia finală

 

Art. 114. - Recepţia finală se va efectua conform Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 273/1994, cu modificările şi completările ulterioare, după expirarea perioadei de garanţie.

Art. 115 - Antreprenorul are obligaţia finalizării tuturor lucrărilor cuprinse în anexa nr. 2, precum şi a remedierii neconformităţilor cuprinse în anexa nr. 3 la Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în termenele prevăzute în acestea.

Art. 116. - În perioada de garanţie, toate eventualele defecţiuni vor fi remediate corespunzător de către antreprenor.

Art. 117. - În vederea efectuării recepţiei finale, pentru lucrări de ranforsare, reabilitare, precum şi construcţii noi de drumuri, autostrăzi şi străzi, se vor prezenta măsurători de planeitate, rugozitate şi capacitate portantă efectuate la sfârşitul perioadei de garanţie.

Art. 118. - În vederea efectuării recepţiei finale, pentru lucrări de întreţinere periodică, se vor prezenta măsurători de planeitate şi rugozitate efectuate la sfârşitul perioadei de garanţie.

 

ANEXA A*

(normativă)

 

Harta cu zonele climatice

 


*) Anexa A este reprodusă în facsimil.

 

ANEXA B

(normativă)

 

Determinarea absorbţiei de apă

 

Absorbţia de apă este cantitatea de apă absorbită de golurile accesibile din exterior ale unei epruvete din mixtură asfaltică, la menţinerea în apă sub vid, şi se exprimă în procente din masa sau volumul iniţial al epruvetei.

B1 Aparatură:

a) etuvă;

b) balanţă hidrostatică cu sarcină maximă de 2 kg cu clasa de precizie III;

c) aparat pentru determinarea absorbţiei de apă, alcătuit dintr-un vas de absorbţie (exsicator de vid); pompă de vid (trompă de apă); vacuummetru cu mercur; vas de siguranţă şi tuburi de legătură din cauciuc între părţile componente. Pompa de vid trebuie să asigure evacuarea aerului în aşa fel încât să se realizeze o presiune scăzută de 15 .... 20 mm Hg după circa 30 minute.

B2 Modul de lucru

Determinarea se efectuează pe epruvete sub formă de cilindri Marshall confecţionate în laborator, precum şi pe plăcuţe sau carote prelevate din îmbrăcămintea bituminoasă. Confecţionarea epruvetelor se realizează conform SR EN 12697-30. Epruvetele din îmbrăcămintea bituminoasă se usucă în aer la temperatura de maximum 20°C până la masă constantă

NOTĂ:

Masa constantă se consideră când două cântăriri succesive la interval de minimum 4 ore diferă între ele cu mai puţin de 0,1%.

Epruvetele astfel pregătite pentru încercare se cântăresc în aer (mu), după care se menţin timp de 1 oră în apă, la temperatura de 20°C ± 1°C, se scot din apă, se şterg cu o ţesătură umedă şi se cântăresc în aer (m,) şi apoi în apă (m2).

Diferenţa dintre aceste două cântăriri raportată la densitatea apei reprezintă volumul iniţial al epruvetei:

  (cm3)

Epruvetele sunt introduse apoi în vasul de absorbţie (exsicatorul de vid) umplut cu apă la temperatura de 20°C ± 1 °C, se aşază capacul de etanşare şi se pune în funcţiune evacuarea aerului, astfel ca după circa 30 de minute să se obţină un vid între 15 .... 20 mm Hg. Vidul se întrerupe după 3 ore, dar epruvetele se menţin în continuare în apă la temperatura de 20°C ± 1°C timp de 2 ore la presiune atmosferică.

Epruvetele se scot apoi din apă, se şterg cu o ţesătură umedă şi se cântăresc în aer (m3) şi în apă (m4).

Diferenţa între aceste două cântăriri raportată la densitatea apei reprezintă volumul final al epruvetelor:

   (cm3)

B3 Calcul

Absorbţia de apă, exprimată în procente, se poate calcula în două moduri cu următoarele relaţii de calcul:

a) în cazul în care volumul iniţial (V) al epruvetelor este mai mare ca volumul final (V1):

- absorbţia de apă (Am) raportată la masa epruvetei:

   %

- absorbţia de apă (Av) raportată la volumul epruvetei:

   %

b) în cazul în care volumul final (V1) este mai mare decât volumul iniţial (V):

- absorbţia de apă (Am) raportată la masa epruvetei:

   %

- absorbţia de apă (Av) raportată la volumul epruvetei:

   %

în care:

mu - masa epruvetei după uscare, cântărită în aer, în grame; m1 - masa epruvetei după 1 oră de menţinere în apă, cântărită în aer, în grame;

m1 - masa epruvetei după 1 oră de menţinere în apă, cântărită în apă, în grame;

m3 - masa epruvetei, după 3 ore în vid şi alte 2 ore la presiune atmosferică, cântărită în aer, în grame;

m4 - masa epruvetei după 3 ore în vid şi alte 2 ore la presiune atmosferică, cântărită în apă, în grame;

ρw - densitatea apei, în grame pe centimetru cub, calculată cu formula:

 

 

unde t este temperatura apei.

Abaterea valorilor individuale faţă de medie nu trebuie să fie mai mare de ± 0,5% (procente în valoare absolută).


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.