MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 143/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 143         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 15 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 655 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

Decizia nr. 733 din 22 noiembrie 2017 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

30. - Ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale pentru completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 703/2014 privind stabilirea tarifelor pentru efectuarea testelor şi controlului, certificării, înregistrării, supravegherii, monitorizării şi acreditării pentru producerea, prelucrarea şi/sau comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi a tarifelor pentru efectuarea testelor de calitate a seminţelor şi a materialului săditor

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

29. - Ordin pentru aprobarea documentului „Propunerea tuturor OPEED pentru produsele care pot fi luate în considerare de OPEED-uri în procesul de cuplare intrazilnică, în conformitate cu art. 53 din Regulamentul (UE) 2015/1.222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 655

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Gheorghe Iaciu în Dosarul nr. 1.909/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.264D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 17 octombrie 2017, dată la care este pronunţată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 31 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.909/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.

4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Iaciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei Sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII l-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea sa de anulare, în totalitate, a unei decizii a Autorităţii de Supraveghere Financiară, a actelor subsecvente şi a art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) nr. 1/2006.

5 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 contravin art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu precizează actele de reglementare la care fac trimitere, nu conţin niciun fel de informaţii pe baza cărora să se poată identifica aceste acte, respectiv articolele din cuprinsul acestora a căror nerespectare sau încălcare s-ar putea constitui într-o faptă ilicită contravenţională.

6. Se consideră că dispoziţiile criticate sunt de maximă generalitate, nu permit identificarea conduitei ilicite (nici prin normele la care fac trimitere, respectiv sintagma „acte de reglementare” şi nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, ceea ce este contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, art. 50 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, principiului legalităţii incriminării şi sancţionării contravenţionale, astfel cum este prevăzut în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

7. Se precizează că descrierea contravenţiei nu se regăseşte în conţinutul art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, ci aceasta este încadrată în art. 54 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, act administrativ normativ fără forţă de incriminare contravenţională. În acest context se apreciază că normele criticate îngrădesc şi accesul direct la justiţie, întrucât, de vreme ce nu prevăd în concret în ce constă conduita ilicită contravenţională, acestea nu permit formularea unor apărări şi verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii,

8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 297/2004 reprezintă legea-cadru în domeniul pieţei de capital, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1); în ce priveşte Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară - A.S.F.), alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că aceasta este autoritatea competentă care aplică prevederile acestei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său; potrivit art. 2 şi art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere a Asigurărilor, aceasta exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control prin emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, textul vizat de excepţia de neconstituţionalitate este specific legislaţiei cadru şi face trimitere la norme speciale cuprinse în acte administrative cu caracter normativ emise în aplicarea Legii nr. 297/2004.

9. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi asigurarea accesului liber la justiţie, având în vedere faptul că instanţei de contencios administrativ i-a fost conferită competenţa de a verifica legalitatea actelor A.S.F., în cadrul unei proceduri care respectă exigenţele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părţilor şi toate celelalte garanţii procesuale oferite de lege.

10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional cu privire la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească textele de incriminare, spre exemplu Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, arată că acestea sunt aplicabile mutatis mutandis oricăror raţionamente care vizează stabilirea calităţii legii contravenţionale sau penale, astfel că revine Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra excepţiei analizate, existând premisele ca excepţia de neconstituţionalitate să fie întemeiată. În acest context a menţionat că normele criticate nu descriu fapta ce ar constitui contravenţie cu precizia necesară normelor contravenţionale şi, din acest motiv, nu au un caracter accesibil şi predictibil şi pot duce la abuzuri în aplicare; nu pot fi sancţionate, în temeiul unei legi, încălcări ale unor reglementări ale A.S.F., emise pe baza acesteia, sau încălcări ale unor acte normative sau administrative încă neemise la data intrării în vigoare a legii şi care vor fi cuprinse în norme secundare, terţiare sau în acte administrative subsecvente. În general, sancţionarea nerespectării legislaţiei urmează a fi complet prevăzută prin chiar respectivele acte normative (în condiţiile prevăzute de către Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sau de actele care reglementează competenţele autorităţii emitente).

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că textul de lege îndeplineşte cerinţele instituite de art. 1 alin. (5) din Constituţie, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare riguroasă şi previzibilă a întregului act normativ, aspect ce revine instanţei de judecată în virtutea rolului său activ. În plus, Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare, fiind înfiinţate şi organisme specifice competente care aplică prevederile actului normativ criticat, cu atribuţii de supraveghere, reglementare şi control în domeniul pieţei de capital.

13. Cât priveşte pretinsa nesocotire a dreptului la un proces echitabil apreciază că normele supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie îngrădirea dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse, precum şi a intereselor lor legitime şi de a se prevala, în tot cursul litigiului, de toate garanţiile care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Însă, obţinerea drepturilor pretinse trebuie realizată în cadrul unui litigiu ce se desfăşoară după anumite reguli instituite de legiuitor, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „(2) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora:.

17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea sunt menţionate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 7 privind legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 referitor la dreptul, în mod egal, echitabil şi public la un tribunal independent din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţia legislativă a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, textul legal asupra căruia instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat având următoarea redactare: „Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M. În aplicarea prezentei legi”; în acest sens a fost pronunţată Decizia nr. 213 din 9 mai 2013. În urma modificărilor şi completărilor aduse art. 272 din Legea nr. 297/2004, acest articol a fost reformulat, având o altă structură, cuprinzând mai multe alineate. De asemenea, asupra unor prevederi cuprinse în art. 272 din aceeaşi lege [respectiv art. 272 alin. (1) lit. g) prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004], articol din care fac parte şi prevederile criticate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunţat, în raport de critici de neconstituţionalitate similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr.473 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 7 decembrie 2016, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, din motivarea acesteia, reiese, în esenţă, că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că a fost sancţionat contravenţional ca urmare a nerespectării unor prevederi cuprinse în actele de reglementare, emise în aplicarea Legii nr. 297/2004, respectiv în art. 54 alin. (2) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, aşadar, prin acte de reglementare infralegale, şi care, în opinia sa, ar fi trebuit cuprinse în acte normative de nivelul legii. Astfel, consideră că textul criticat este neconstituţional, fiind contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece nu precizează actele de reglementare la care face trimitere, nu conţine niciun fel de informaţii pe baza cărora Să se poată identifica aceste acte, respectiv articolele din cuprinsul acestora a căror nerespectare sau încălcare s-ar putea constitui într-o faptă ilicită contravenţională, context în care apreciază că normele criticate îngrădesc şi accesul direct la justiţie, întrucât, din moment ce nu prevăd în concret în ce constă conduita ilicită contravenţională, acestea nu permit formularea unor apărări şi verificarea legalităţii constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii.

20. Legea nr. 297/2004 reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare [art. 1 alin. (1) din Legea nr. 297/2004], prevăzând şi organismele specifice competente să aplice prevederile actului normativ criticat, cu atribuţii de supraveghere, reglementare şi control în domeniul pieţei de capital,

21. Dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 fac parte din titlul X - Răspunderi şi sancţiuni - [art. 271- 2791], titlu în cuprinsul căruia se prevede că încălcarea dispoziţiilor acestei legi şi a reglementărilor adoptate în aplicarea sa atrage răspunderea în condiţiile legii [art. 271],

22. Art. 272 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prevede subiecţii asupra cărora se poate antrena răspunderea şi sancţiunile corelative. Art. 272 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, din care face parte şi textul ce formează obiectul controlului de constituţionalitate, stabileşte faptele ce constituie contravenţii, respectiv: nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de autorizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora; nerespectarea prevederilor referitoare la modul de întocmire a situaţiilor financiar-contabile şi la auditarea acestora, prevăzute la art. 258 alin. (1); utilizarea neautorizată a sintagmelor servicii şi activităţi de investiţii, societate de servicii de investiţii financiare, agent pentru servicii de investiţii financiare, piaţă reglementată şi bursă de valori, asociate cu oricare dintre instrumentele financiare definite la art. 2 alin. (1) pct. 11, sau a oricărei combinaţii între acestea; nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 2861; împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege A.S.F., precum şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. În exercitarea atribuţiilor care îi revin conform legii; nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. În domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de capital; nepunerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale pe piaţa de capital; nerespectarea reglementărilor şi măsurilor emise de A.S.F. cu privire la formarea, pregătirea şi perfecţionarea profesională, respectiv echivalarea automată a diplomelor, atestatelor şi certificatelor emise de organismele internaţionale; nerespectarea de către organul statutar competent a obligaţiilor prevăzute la art. 283 alin. (1); nerespectarea prevederilor titlului II din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

23. În acest context, Curtea reţine că autoritatea competentă să aplice prevederile Legii nr. 297/2004 este C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. În ceea ce priveşte activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în virtutea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, *Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.)/ Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, Autoritatea de Supraveghere Financiară exercită atribuţii de autorizare, reglementare, supraveghere şi control asupra tuturor entităţilor din domeniul asigurărilor, pensiilor private şi pieţei de capital.

24. În virtutea prevederilor legale care abilitează C.N.V.M (în prezent A.S.F.) să emită reglementări, cu privire la operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare, în aplicarea legii, aceasta a adoptat o serie de reglementări, cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 şi 312 bis din 6 aprilie 2006, şi Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007.

25. Art. 54 din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, ale cărui dispoziţii au fost reţinute, în coroborare cu prevederile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, ca acte de reglementare ce nu au fost respectate de către autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, cuprinde referiri la art. 193-195 din Legea nr. 297/2004 care reglementează cu privire la operaţiunile de piaţă (titlul V, respectiv ofertele publice - capitolul I). În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 155 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, „(1) La data intrării În vigoare a prezentei legi, art. 2 alin. (1) pct. 1, 4. 6. 61, 9. 91, 10. 11, 12, 13, 14. 15, 17. 18. 19. 21, 23, 25, 26, 27, 33, 34 şi 36, art. 146alin. (51), titlul V «Operaţiuni pe piaţă», cuprinzând art. 173-208, titlul VI «Emitenţii», cuprinzând art. 209-2431, titlul VII «Abuzul pe piaţă», cuprinzând art. 244-257, ari. 262 şi art. 272 alin. (1) lit. g), art. 272 alin. (2) lit. c) şi d), art. 273 alin. (1) lit. c), art. 2732 şi art. 279 lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

(2) Reglementările privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă emise de A.S.F. până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementări emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare. (3) La data prevăzută la art. 69 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătăţirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană şi privind depozitarii centrali de titluri de valoare şi de modificare a Directivelor 98/26/CE şi 2014/65/UE şi a Regulamentului (UE) nr. 236/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 257 din 28 august 2014, cu modificările ulterioare, prevederile art. 146 alin. (2), art. 148, art. 151 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă”.

26. În această procedură, potrivit art. 53 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, oferta publică de cumpărare/preluare poate fi iniţiată după cel puţin trei zile lucrătoare de la data publicării anunţului de ofertă. Termenul de valabilitate este cel stipulat în anunţ, documentul de ofertă şi decizia de aprobare. La expirarea valabilităţii sale, oferta devine caducă. Oferta este irevocabilă pe întreaga perioadă de derulare a acesteia. Însă, potrivit art. 54 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, în situaţia în care, după data iniţierii ofertei, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat cumpără valori mobiliare de tipul celor obiect al ofertei, în afara ofertei, ofertantul are obligaţia să majoreze preţul din oferta publică astfel încât acesta să fie cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant în afara ofertei. Ofertantul are obligaţia să depună la C.N.V.M. o cerere de aprobare a amendamentului privind modificarea preţului de cumpărare şi a numărului de acţiuni obiect al ofertei, cu respectarea prevederilor referitoare la modificarea, ulterior, de către ofertant a termenilor prospectului/documentului de ofertă, cu respectarea anumitor condiţii. După data iniţierii, ofertantul sau persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat pot cumpăra în afara ofertei acţiuni de tipul celor care fac obiectul ofertei, numai în situaţia în care sunt respectate cumulativ următoarele condiţii: a) cumpărarea se realizează la un preţ mai mare decât preţul de ofertă; şi b) cumpărarea se realizează cu cel puţin opt zile lucrătoare înainte de închiderea ofertei. De asemenea, ofertantul poate modifica ulterior termenii prospectului/ documentului de ofertă, cu respectarea următoarelor condiţii: a) obţinerea aprobării C.N.V.M. de modificare a prospectului/ documentului de ofertă; b) modificarea termenilor ofertei să nu conducă la condiţii mai puţin avantajoase pentru cei cărora le este adresată; c) modificarea să facă obiectul unui anunţ care Să fie adus la cunoştinţa investitorilor în aceleaşi condiţii ca şi prospectul/documentul de ofertă. Orice cerere de modificare a prospectului/documentului de ofertă aprobat este depusă la C.N.V.M. cu cel puţin o zi lucrătoare anterioară ultimei zile de derulare a ofertei. În cazul aprobării amendamentelor referitoare la preţ sau la alte elemente ale prospectului/documentului de ofertă, cu excepţia termenului de închidere a ofertei, C.N.V.M. este în drept să prelungească perioada de derulare a ofertei, astfel încât să existe cel puţin două zile lucrătoare de la publicarea amendamentului până la închiderea ofertei [art. 9 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006].

27. Faţă de cele prezentate, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textele criticate îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 16-19 şi 26-27, respectiv cerinţele de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, specifice standardului calităţii legii, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a fost avută în vedere de instanţa de contencios constituţional la pronunţarea deciziilor în această materie.

28. În acest context, Curtea reţine Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, prin care s-a statuat că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţa în exercitarea activităţilor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.

29. Ca atare, normele criticate reglementează, în mod clar şi precis, conduita pe care trebuie să o urmeze părţile aflate în ipoteza normei legale, faptul că normele de reglementare date în aplicarea Legii nr. 297/2004 trebuie respectate, în caz contrar, persoanelor care se află în ipoteza normei - persoane care sunt profesionişti În domeniul pieţei de capital li se poate atrage răspunderea contravenţională, sunt accesibile, întrucât au fost aduse la cunoştinţă publică prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar între normele legale şi cele infralegale există atât o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat, cât şi o corespondenţă sub aspectul forţei lor juridice. Destinatarii acestora, având în vedere conţinutul normativ, pot avea reprezentarea consecinţelor nerespectării acestor prevederi legale. În acest context, Curtea reţine Că normele criticate nu pot fi privite prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor ce reglementează materia redactării actelor normative, acestea fiind în consonanţă şi cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. _

30. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, se reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins viciate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia pieţei de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter, general, special, cât şi reglementări derogatorii (a se vedea art. 14 şi 15 din Legea nr. 24/2000 şi Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, precitată).

31. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, în prezent de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, iar potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. În acest context, Curtea observă că, în temeiul art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, deciziile şi orice alte acte administrative emise de A.S.F. se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, Curtea reţine că verificarea legalităţii actelor C.N.V.M./A.S.F, care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, ce se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale [a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, şi Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, precitată].

32. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că prevederile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital, astfel că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, neputându-se reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea acesteia.

33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Iaciu în Dosarul nr. 1.909/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate,

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 733

din 22 noiembrie 2017

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România, în temeiul prevederilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

2. Cu Adresa nr. 2/10.099 din 30 octombrie 2017, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.092 din 31 octombrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.683L/2/2017.

3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal prevăzut de art. 67 din Constituţie. În fapt, proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut şi adoptat în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, preşedintele de şedinţă a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, din totalul deputaţilor şi senatorilor înregistrându-se prezenţa unui număr de 276,

4. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei Permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camere Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului. Având în vedere că, potrivit art. 102 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, dispoziţiile acestuia se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului, iar potrivit art. 15 alin. (4) teza întâi din Regulamentul Camerei Deputaţilor „unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie”, s-a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile stipulate la art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, referitoarea la solicitarea de reverificare a cvorumului.

5. Solicitarea de reverificare a cvorumului a fost determinată şi de împrejurarea că, anterior dezbaterii acestui punct de pe ordinea de zi, au fost adoptate de către Plenul Parlamentului alte trei hotărâri, cu privire la care, inclusiv din constatările preşedintelui de şedinţă consemnate şi în stenogramă, rezultă neîndeplinirea numărului de jumătate plus unu dintre parlamentari. De la momentul solicitării de reverificare prin apel nominal a întrunirii cvorumului legai de către domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi până la momentul realizării efective a procedurii au fost adoptate în şedinţa comună patru hotărâri, printre care şi Hotărârea nr. 73/2017 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune, care face obiectul prezentei sesizări.

6. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, existenţa cvorumului legal se apreciază în funcţie de momentul votului final, în acest sens fiind cele reţinute de Curte în Decizia nr. 383 din 23 martie 2011: „dispoziţiile art. 67 din Constituţie reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final. Faptul că textul constituţional amintit nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, astfel: această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează «dezbaterea şi adoptarea legii»; întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunţă atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină”. Din identitate de raţiune, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România consideră că aprecierile instanţei constituţionale cu privire la momentul în raport cu care se apreciază cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi, respectiv momentul votului final, se aplică mutatis mutandis şi pentru adoptarea hotărârilor Parlamentului. Cu privire la stabilirea cvorumului legal, Curtea a precizat, de asemenea, în mod repetat, că în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului prin apel nominal, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei îşi păstrează valabilitatea pe tot parcursul acesteia (de exemplu, Decizia nr. 96/1998, Decizia nr. 188/1998). În acelaşi sens, în Decizia Curţii nr. 383/2011, s-au reţinut următoarele: „Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia.” Or, ţinând cont că deputatul Uniunii Salvaţi România, care exercita la acel moment atribuţiile de lider de grup, a solicitat verificarea cvorumului în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, autorul sesizării apreciază că preşedintele de şedinţă nu şi-a îndeplinit la termen obligaţia de verificare a cvorumului. Prin urmare, cvorumul de 276 de deputaţi şi senatori stabilit la deschiderea şedinţei şi-a încetat valabilitatea începând cu momentul solicitării şi până la momentul îndeplinirii procedurii de verificare, prin apel nominal, timp în care a fost adoptată şi hotărârea care face obiectul prezentei sesizări. O interpretare contrară ar permite eludarea exigenţelor constituţionale care impun respectarea cvorumului legal la momentul votului final, prin simplul fapt al refuzului preşedintelui de şedinţă de a verifica existenţa acestuia, în condiţiile prescrise de art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

7. Pe cale de consecinţă, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal prevăzut la art. 67 din Constituţie.

8. În temeiul art. 27 alin, (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate.

9. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/10.751/14 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.497 din 14 noiembrie 2017, În care susţine că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care şi-a nuanţat competenţa acordată în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie, apreciind că pot fi supuse controlului de constituţionalitate acele „hotărâri ale Parlamentului care afectează valori şi principii constituţionale” (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 727/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012). Astfel, sub aspectul conţinutului prezentei sesizări, constată că autorii acesteia invocă elemente de neconstituţionalitate extrinseci Hotărârii Parlamentului nr. 73/2017, susţinând că aceasta este neconformă cu prevederile art. 67 din Constituţie, potrivit cărora „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor,”

10. Cu privire la situaţia de fapt, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că, în şedinţa din 27 septembrie 2017, în care s-a dezbătut şi adoptat Hotărârea Parlamentului pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune, preşedintele Camerei Deputaţilor a deschis şedinţa comună a celor două Camere anunţând că „din totalul de 465 de deputaţi şi senatori, şi-au înregistrat prezenţa [...] 276.” Ulterior, cu prilejul exercitării votului secret cu bile asupra listei candidaţilor propuşi pentru a fi desemnaţi membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (punctul 2 înscris pe ordinea de zi a şedinţei comune) s-a constatat, potrivit stenogramei şedinţei, că numărul deputaţilor şi al senatorilor prezenţi a fost de 321, ceea ce înseamnă mai mult decât jumătate din numărul total al acestora, de 465. Ca urmare a finalizării dezbaterilor cu privire la hotărârea contestată, preşedintele de şedinţă a anunţat adoptarea acesteia, conform stenogramei „Vot pentru proiectul de hotărâre, în ansamblul său. Cine este pentru? împotrivă? 24. Cu majoritate de voturi proiectul de hotărâre a fost adoptat.”

Astfel, potrivit stenogramei, se constată inexistenţa vreunui fundament al prezumţiei de încălcare a cvorumului legal.

11. Adiţional, cu privire la îndeplinirea condiţiei de cvorum legal, condiţie care trebuie asigurată la momentul exprimării votului de către deputaţi şi senatori, conform prevederilor constituţionale ale art. 67, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că aceasta nu poate fi apreciată exclusiv pe baza numărului de voturi exprimate (pentru, împotrivă, abţineri). Acest raţionament are în vedere realitatea că în sala de şedinţe pot fi prezenţi membri ai Parlamentului care nu îşi exercită dreptul de vot. Această realitate este validată în special în situaţia votului deschis exercitat prin ridicarea mâinii, astfel cum s-a întâmplat în şedinţa comună din 27 septembrie. Se iterează, în acest sens, prevederile art. 125 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora „Votul prin ridicarea mâinii se desfăşoară astfel: preşedintele de şedinţă explică obiectul votării şi sensul cuvintelor „pentru*, „contra*, „abţinere*; deputatul îşi exprimă una dintre cele 3 opţiuni prin ridicarea mâinii; secretarii numără voturile exprimate de deputaţi şi comunică preşedintelui de şedinţă rezultatul votului. Suma numărului deputaţilor care şi-au exprimat una dintre cele 3 opţiuni de mai sus, plus deputaţii prezenţi care nu şi-au exprimat opţiunea de vot, reprezintă prezenţa deputaţilor la şedinţa de vot”, care completează Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului (art. 102).

12. Cu privire la susţinerea autorului sesizării, potrivit căreia în sală erau prezenţi mai puţini deputaţi şi senatori decât minimul constituţional prevăzut pentru adoptarea hotărârilor, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra legilor, că „în accepţiunea dispoziţiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia” (a se vedea Decizia nr. 1.237/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). Pentru identitate de raţiune consideră că aceleaşi considerente trebuie avute în vedere în mod similar şi cu prilejul derulării procedurilor parlamentare, respectiv al exercitării votului asupra prezentei hotărâri parlamentare, act cu caracter eminamente politic.

13. Având în vedere considerentele prezentate, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel încât propune respingerea acesteia.

14 Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.

15. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 7 noiembrie 2017, Curtea Constituţională a solicitat secretarilor generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului stenograma şedinţei Plenului Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, în care a fost adoptată Hotărârea Parlamentului nr. 72 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 15/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare.

16. Cu adresele nr. 2/10.544 din 8 noiembrie 2017, respectiv nr. 5.403 din 9 noiembrie 2017, secretarii generali ai Camerei Deputaţilor şi Senatului au transmis Curţii Constituţionale documentul solicitat.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. I) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017.

18. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit Adresei nr. 2/10.099 din 30 octombrie 2017, transmisă de secretarul general al Camerei Deputaţilor, dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune, publicata în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017, hotărâre care are următorul conţinut:

„În temeiul prevederilor art. 21 alin. (3) şi ale art. 26 alin. (4) şi având în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Doamna Doina Gradea se numeşte în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Televiziune, începând cu data de 21 septembrie 2017, până la numirea de către Parlament a noului Consiliu de administraţie al Societăţii Române de Televiziune şi a preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Televiziune.

(2) Durata interimatului nu poate fi mai mare de 6 luni.

Art. 2. - Directorul general interimar al Societăţii Române de Televiziune va exercita atribuţiile prevăzute la art. 28-30 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 27 septembrie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.”

19. Autorul sesizării susţine că hotărârea Parlamentului şi dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 67 referitor la actele juridice şi cvorumul legal.

20. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. I) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cei puţin 50 de deputaţi sau de cei puţin 25 de senatori.”

21. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre, care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 14 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării.

22. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudenţa sa anterioară. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012).

23 De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014).

24. Dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Constituţie prevăd că „Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică”. Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 41/1994, Societatea Română de Televiziune este o persoană juridică înfiinţată în scopul prestării unui serviciu public autonom de interes naţional. Chiar dacă denumirea persoanei juridice nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituţiei, serviciul ca atare, precum şi activitatea pe care aceasta îl prestează sunt prevăzute în mod expres de art. 31 alin. (6) din Constituţie. Totodată, controlul parlamentar asupra acesteia, precum şi obligaţia de a fi organizată potrivit unei legi organice sunt prevăzute tot prin textul Constituţiei. Prin urmare, întrucât existenţa acestui serviciu public este prevăzută de norma constituţională, rezultă că Legea fundamentală a conferit acestuia o importanţă constituţională.

25. În privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională.

26. În aplicarea acestor considerente, a căror autoritate de lucru judecat şi obligativitate nu pot fi puse la îndoială, Curtea reţine că obiectul Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017, respectiv numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune, se situează în materia organizării şi funcţionării unei instituţii de rang constituţional. De asemenea, pentru a se raporta la noţiunile menţionate în jurisprudenţa Curţii, respectiv valori, principii sau reguli constituţionale, în speţă, critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează nemijlocit norma consacrată de art. 67 din Constituţie, care stabileşte cvorumul legal de şedinţă necesar adoptării hotărârilor Parlamentului.

27. Având în vedere cele precizate, Curtea constată că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate,

28. Analizând criticile de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017, Curtea reţine că, potrivit art. 31 alin. (5) teza a treia din Constituţie, „Organizarea acestor servicii [n.r. serviciile publice de radio şi de televiziune] şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică”. În ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a controlului parlamentar asupra activităţii Societăţii Române de Televiziune, art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie prevede că Parlamentul îşi desfăşoară lucrările în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună, în temeiul art. 13 pct. 21 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 19 ianuarie 2016, „Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe comune pentru: [...] 21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenta Parlamentului”, astfel că, potrivit art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, „Preşedintele Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, respectiv al Societăţii Române de Televiziune, se numeşte de către Parlament, în şedinţă comună, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea procedurilor de audiere şi de vot prevăzute în acest articol. [...]” Potrivit art. 18 alin. (3) din lege Preşedintele consiliului de administraţie este directorul general al societăţii”. În situaţia în care, „din diferite motive, nu există nici consiliu de administraţie, nici preşedinte legal numit, Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numeşte un director interimar, cu mandat bine definit”, în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 41/1994

29. Aflat într-o atare ipoteză, Parlamentul României a adoptat Hotărârea nr. 73/2017, prin care numeşte directorul general interimar al Societăţii Române de Televiziune, pentru un mandat care începe la data de 27 septembrie 2017 şi care nu poate fi mai mare de 6 luni.

30. Proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut şi adoptat în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, preşedintele de şedinţă, domnul deputat Petru Gabriel Vlase, a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, înregistrându-se prezenţa unui număr de 276 de deputaţi şi senatori din totalul de 465.

31. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei Permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (devenită Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017), domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului. Preşedintele de şedinţă a amânat verificarea întrunirii cvorumului legal pentru momentul votului cu bile, exercitat asupra ultimelor două puncte de pe ordinea de zi, referitoare la numirea preşedintelui Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi la numirea unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului. Viceliderul grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor reiterează cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi înaintea votului final asupra proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 15/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare (devenită Hotărârea Parlamentului României nr. 72/2017). Preşedintele de şedinţă amână din nou verificarea cvorumului legal, arătând, potrivit stenogramei de şedinţă, că „îl vom face imediat, la votul cu bile. La votul cu bile... Fac imediat... imediat, după ce termin asta, vă fac apel, la votul cu bile. Vă rog, vot asupra Proiectului de Hotărâre, în ansamblul său”.

32. După adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 72/2017, preşedintele pune în dezbatere şi supune votului proiectul de Hotărâre privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune (devenită Hotărârea Parlamentului României nr. 73/2017). Potrivit stenogramei de şedinţă, înaintea votului final, viceliderul grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor nu mai reiterează cererea sa, preşedintele de şedinţă menţionând: „Vot pentru proiectul de hotărâre, în ansamblul său. Cine este pentru? împotrivă? 24. Cu majoritate de voturi, proiectul de hotărâre a fost adoptat. Avem în continuare cele două numiri în funcţie. Facem un vot secret cu bile şi un vot secret cu buletine de vot.”

33. Ulterior, cu prilejul exercitării votului secret cu bile asupra listei candidaţilor propuşi pentru a fi desemnaţi membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, s-a constatat, potrivit stenogramei şedinţei, că numărul deputaţilor şi al senatorilor prezenţi a fost de 257, ceea ce înseamnă mai mult decât jumătate plus unu din numărul total al acestora, de 465.

34. Analizând dispoziţiile art. 67 din Constituţie, Curtea reţine că acestea reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final.

35. Pentru a analiza pretinsa încălcare a prevederilor art. 67 din Constituţie, Curtea urmează să facă aplicarea jurisprudenţei sale în materia cvorumului şi a majorităţii necesare adoptării actelor Parlamentului. În acest sens face referire la Decizia nr. 55 din 21 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, prin care Curtea a statuat că, dintre cvorumul de lucru şi cel de vot, numai acesta din urmă este reglementat prin Constituţie şi că „nimic nu împiedică instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot”. Totodată, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a stabilit că dispoziţiile constituţionale ale art. 74 alin. (2) [devenite, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 76 alin. (2)] „au în vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege în ansamblu”. De asemenea, Curtea a statuat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra legilor, că „în accepţiunea dispoziţiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia” (a se vedea Decizia nr. 1.237/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010).

36. Astfel, pe de o parte, dispoziţiile art. 67 prevăd că majoritatea parlamentarilor trebuie să fie prezentă la şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului la momentul votării hotărârii prin care se numeşte directorul general interimar al Societăţii Române de Televiziune, iar, pe de alta parte, art. 76 alin. (2) stabileşte că, pentru ca hotărârea să fie adoptată, ea trebuie să întrunească susţinerea majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Aceste două condiţii nu se suprapun, cvorumul fiind o condiţie necesară pentru legala desfăşurare a procedurii votului, ce se apreciază anterior acestui moment, în timp ce prin vot se validează o opţiune politică, ceea ce se constată ulterior exprimării acesteia prin vot.

37. Faptul că textul constituţional al art. 67 nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, astfel: „în mod indubitabil, această jurisprudenţă a Curţii plasează dispoziţiile art. 67 şi 76 la momentul votului final. Această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează «dezbaterea şi adoptarea legii», întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, Că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunţă atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină.”

38. Cu privire la numărul deputaţilor sau al senatorilor prezenţi în sala de şedinţă la momentul votului final asupra unei legi, prin Decizia nr. 74 din 16 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, Curtea a stabilit că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului după apelul nominal, „rezultatele acestuia au rămas valabile până la finele şedinţei”. De asemenea, prin Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizând o obiecţie de neconstituţionalitate care viza lipsa cvorumului de şedinţă, s-a raportat în mod exclusiv la stenograma şedinţei comune, statuând că, „întrucât cvorumul stabilit de preşedintele de şedinţă la începutul acesteia era de 245 de senatori şi deputaţi, deci peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, şi având în vedere că, în timpul şedinţei, preşedinţii grupurilor parlamentare nu au cerut preşedintelui şedinţei comune reverificarea cvorumului, aşa cum se prevede la art. 22 alin. 1 din regulament, se impune concluzia că adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masă s-a făcut cu respectarea cerinţelor privitoare la cvorum, impuse de dispoziţiile art. 64 din Constituţie şi ale art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului”.

39. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că „îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deşi prezenţi, parlamentarii să se abţină de la vot. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită” (a se vedea în acest sens Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011).

40. Mai mult, prin Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Curtea a statuat că, „în ceea ce priveşte faptul că, după părăsirea sălii de şedinţă de către grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R., preşedintele de şedinţă avea obligaţia să verifice în ce măsură condiţia constituţională de cvorum era întrunită, se reţine că şi această susţinere vizează tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constituţional. [...] Din examinarea stenogramei lucrărilor, Curtea reţine că era îndeplinit cvorumul legal prevăzut de Constituţie înainte ca grupurile parlamentare menţionate să părăsească şedinţa, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputaţilor.”

41. În fine, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 144 alin, (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, reverificarea cvorumului se dispune la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar”. Or, în cauza respectivă, „la lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor din 15 septembrie 2010 din partea a doua, în care de altfel a şi fost adoptată legea criticată, au luat parte, conform stenogramei şedinţei, 181 de deputaţi, lipsind 152. Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţă menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata că nu a existat cvorum la votul final, mai ales că, potrivit stenogramei şedinţei, chiar la votul final a rezultat o prezenţă de cel puţin 175 de deputaţi.” în acest context, Curtea a observat că „singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica cvorumul la momentul exercitării votului final este stenograma şedinţei; or, potrivit constatărilor din stenogramă, făcute atât la începutul şedinţei Camerei Deputaţilor, cât şi la momentul votului final, cvorumul constituţional era îndeplinit”,

42. Având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea constată că îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Curtea urmează să verifice îndeplinirea condiţiei constituţionale de cvorum legal având în vedere modul în care au fost aplicate dispoziţiile regulamentare în materie, aşa cum rezultă din stenograma de şedinţă, singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica îndeplinirea constituţionalităţii procedurii la momentul exercitării votului final.

43. Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, şi Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015).

44. În această lumină, relevante sub aspectul supus analizei Curţii sunt cele statuate de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care la art. 33 alin. (1) prevede că „Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari* Astfel, potrivit art. 52 alin. (1), „în toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului”. În temeiul art. 34, „Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru”, iar, conform art. 52 alin. (2), „înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de şedinţă va verifica, prin apei nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru”. Dacă în sală nu este prezentă majoritatea deputaţilor şi senatorilor, „preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal,  în temeiul art. 52 alin. (3) din Regulament.

45. Potrivit art. 102 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, dispoziţiile acestuia se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului, iar potrivit art. 15 alin. (4), teza întâi, din Regulamentul Camerei Deputaţilor „Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie”.

46. Examinând dispoziţiile regulamentare, Curtea constată că, pentru a adopta o hotărâre cu respectarea normelor regulamentare şi constituţionale, la şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului. Dacă există suspiciuni cu privire la numărul parlamentarilor prezenţi la şedinţă, înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, liderul unui grup parlamentar poate solicita preşedintelui de şedinţă verificarea, prin apel nominal, a întrunirii cvorumului legal.

47. Cu alte cuvinte, odată constatat cvorumul legal la începutul şedinţei, normele regulamentare instituie prezumţia relativă a întrunirii acestuia pe toată durata şedinţei, cu consecinţa adoptării actelor în condiţii de constituţionalitate. Prezumţia relativă încetează să opereze în momentul în care liderul unui grup parlamentar solicită preşedintelui de şedinţă verificarea cvorumului legal şi este răsturnată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mic de jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului sau este confirmată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mare.

48. Solicitarea formulată de liderul unui grup parlamentar lipseşte de efecte juridice prezumţia relativă şi, pe cale de consecinţă, actul adoptat este lipsit de premisa legalităţii sub aspectul întrunirii condiţiei cvorumului legal. Acesta este motivul pentru care dispoziţia regulamentară prevede expres în art. 52 alin. (2) obligaţia preşedintelui de şedinţă de a verifica îndeplinirea cvorumului „înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură”. Întrucât cvorumul este o condiţie necesară pentru desfăşurarea constituţională a procedurii votului, consecinţa nerespectării acestei norme atrage neconstituţionalitatea actului adoptat de Parlament.

49. Având în vedere aceste argumente şi ţinând seama de faptul că, potrivit stenogramei de şedinţă, în cadrul procedurii de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017, înaintea votului final asupra acestui act, liderul grupului parlamentar nu a solicitat preşedintelui de şedinţă verificarea cvorumului legal, rezultă că prezumţia relativă a întrunirii cvorumului de şedinţă a fost pe deplin operabilă, astfel că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 67 din Constituţie.

50. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. I) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi constată că dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 73/2017 pentru numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Televiziune sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru completarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 703/2014 privind stabilirea tarifelor pentru efectuarea testelor şi controlului, certificării, înregistrării, supravegherii, monitorizării şi acreditării pentru producerea, prelucrarea şi/sau comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi a tarifelor pentru efectuarea testelor de calitate a seminţelor şi a materialului săditor

 

Având în vedere Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, cu

modificările ulterioare,

văzând Referatul de aprobare al Direcţiei Generale Control Antifraudă şi Inspecţii nr. 225.273 din 30.01.2018,

în temeiul prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii, comercializarea seminţelor şi materialului săditor, precum şi testarea şi înregistrarea soiurilor de plante, republicată, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor, cu modificările ulterioare,

ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 703/2014 privind stabilirea tarifelor pentru efectuarea testelor şi controlului, certificării, înregistrării, supravegherii, monitorizării şi acreditării pentru producerea, prelucrarea şi/sau comercializarea seminţelor şi a materialului săditor, precum şi a tarifelor pentru efectuarea testelor de calitate a seminţelor şi a materialului săditor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 16 mai 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La capitolul IV „Alte teste”, după punctul 11 se introduc patru noi puncte, punctele 12-15, care vor avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Specificaţie

Tarif

(lei/test)

„12.

Determinarea cantitativă a evenimentului GTS 40-3-2 (MON-040- 3-2) din seminţe de soia

528,0

13.

Determinare calitativă pentru evidenţierea Cauliflower Mosaic virus 35S promotor CAMV P-35S şi Nopaline SYNTHASE T-NOS pentru porumb şi soia + determinarea cantitativă a evenimentului GTS 40-3-2 (MON-040-3-2) din seminţe de soia

797,0

14.

Determinarea purităţii varietale la Hordeum spp prin electroforeză în gel de poliacrilamidă (PAGE)

890,0

15.

Determinarea purităţii varietale la Triticum spp prin electroforeză în gel de poliacrilamidă (A-PAGE)

890,0”

 

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Petre Daea

 

Bucureşti, 31 ianuarie 2018.

Nr. 30.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea documentului „Propunerea tuturor OPEED pentru produsele care pot fi luate în considerare de OPEED-uri în procesul de cuplare intrazilnică, în conformitate cu art. 53 din Regulamentul (UE) 2015/1.222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor”

 

Având în vedere prevederile art. 9 alin. (5), alin. (6) lit. I) şi alin. (10) şi ale art. 53 din Regulamentul (UE) 2015/1.222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor şi ale art. 23 alin. (2), art. 36 alin. (7) lit. g) şi art. 43 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând seama de acordul tuturor autorităţilor de reglementare, exprimat în Forumul Reglementatorilor în Energie din data de 23 ianuarie 2018, de aprobare a propunerii tuturor operatorilor pieţei de energie electrică desemnaţi privind produsele care pot fi avute în vedere de operatorii pieţei de energie electrică desemnaţi în procesul unic de cuplare a pieţelor Intrazilnice în conformitate cu art. 53 din Regulamentul (UE) 2015/1.222 al Comisiei din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi f) şi alin. (5) şi ale art. 9 alin. (1) lit. h) şi i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă documentul „Propunerea tuturor OPEED pentru produsele care pot fi luate în considerare de OPEED-uri în procesul de cuplare intrazilnică în conformitate cu art. 53 din Regulamentul Comisiei (UE) 2015/1.222 din 24 iulie 2015 de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor”, prevăzut în anexa care face parte integrantă din ordin.

Art. 2. - Societatea Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale „Opcom” - S.A. publică pe pagina proprie de internet documentul prevăzut la art. 1.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

 

Bucureşti, 31 ianuarie 2018.

Nr. 29.

 

ANEXĂ

 

Propunerea tuturor OPEED pentru produsele care pot fi luate în considerare de OPEED-uri în procesul de cuplare intrazilnică în conformitate cu art. 53 din Regulamentul (UE) al Comisiei 2015/1.222 din 24 iulie 2015

de stabilire a unor linii directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor

 

OPEED-urile, luând în considerare următoarele: întrucât

 

Context

(1) Acest document reprezintă o propunere comună concepută de toţi operatorii pieţei de energie electrică desemnaţi („OPEED”) pentru produsele care pot fi luate în considerare în cuplarea unică intrazilnică (denumită în continuare „Propunerea privind produsele pentru IZ”) în conformitate cu art. 53 din Regulamentul Comisiei (UE) 2015/1.222 din 24 iulie 2015 care stabileşte o linie directoare privind alocarea capacităţilor şi gestionarea congestiilor (denumit în continuare „Regulamentul ACGC”).

(2) în conformitate cu art. 53 din Regulamentul ACGC: „în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, toate OPEED-urile elaborează o propunere privind produsele care pot fi luate în considerare la cuplarea unică a pieţelor intrazilnice. OPEED-urile se asigură că toate ofertele generate de aceste produse depuse pentru a permite exercitarea funcţiilor de OCP în conformitate cu articolul 7 sunt exprimate în euro şi se referă la timpul pieţei şi la unitatea de timp a pieţei. Toate OPEED-urile se asigură că ofertele generate de aceste produse sunt compatibile cu caracteristicile capacităţii interzonale, care permit corelarea simultană a acestora. Toate OPEED-urile se asigură că algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă este în măsură să gestioneze oferte care acoperă o unitate de timp a pieţei şi mai multe unităţi de timp ale pieţei.”

(3) în conformitate cu art. 53 alin. (4) din Regulamentul ACGC „în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament şi ulterior din doi în doi ani, toate OPEED-urile consultă, în conformitate cu articolul 12: (a) participanţii la piaţă, pentru a se asigura că produsele disponibile corespund nevoilor lor; (b) toate OTS-urile, pentru a se asigura că produsele ţin seama în mod corespunzător de siguranţa în funcţionare; (c) toate autorităţile de reglementare, pentru a se asigura că produsele disponibile sunt în conformitate cu obiectivele prezentului regulament.” Toate OPEED-urile modifică produsele, dacă este necesar, în conformitate cu rezultatele consultării.

(4) Toate OPEED-urile transmit propunerea pentru produse spre aprobare autorităţilor de reglementare în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului ACGC - adică 14 februarie 2017. OPEED-urile nu sunt obligate prin Regulamentul ACGC să se consulte cu privire la propunerea de produse înainte de a o transmite autorităţilor de reglementare, insă OPEED-urile apreciază răspunsul părţilor interesate privind valoarea propunerilor şi s-au decis deci să consulte.

(5) în conformitate cu paragraful (14) din Regulamentul ACGC „Din motive de eficienţă şi pentru a implementa cuplarea unică a pieţelor pentru ziua următoare şi a pieţelor intrazilnice cât mai curând posibil, cuplarea unică a pieţelor pentru ziua următoare şi a pieţelor intrazilnice ar trebui să utilizeze operatorii pieţei existenţi şi soluţii deja puse în aplicare, după caz, fără a exclude concurenţa din partea noilor operatori”, produsele propuse în propunerea produselor IZ se bazează pe soluţiile actuale de cuplare, fie implementate, fie în curs de dezvoltare şi actualizate sau modificate unde se consideră de cuviinţă.

(6) OPEED-urile vor stabili, în conformitate cu planul OCP. printr-un acord de colaborare al OPEED-urilor, încheiat de toate OPEED-urile, un comitet al OPEED-urilor conform cu Regulamentul ACGC. Deciziile comune ale OPEED-urilor şi responsabilităţile privind această propunere pentru produsele ZU vor fi luate prin Comitetul OPEED şi prin aranjamente de guvernare asociate. Deoarece introducerea unor produse noi sau modificate poate necesita o modificare a algoritmului de cuplare prin preţ, orice modificare se va supune principiilor de gestionare a schimbărilor stabilite în conformitate cu propunerea OPEED-urilor privind algoritmul de cuplare prin preţ şi privind algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă (denumită în continuare „Propunerea de algoritmi”).

Impactul asupra obiectivelor Regulamentului ACGC

(1) Propunerea de produse IZ sugerată ia în considerare obiectivele cooperării în domeniul alocării capacităţilor şi gestionării congestiilor, descrise în art. 3 din Regulamentul ACGC.

(2) Impunând disponibilitatea unei game ample de produse pe care OPEED-urile să le poată pune la dispoziţia participanţilor la piaţă ca parte din cuplarea unică intrazilnică (CUIZ), propunerea pentru produsele IZ promovează concurenţa eficientă în generarea, tranzacţionarea şi furnizarea de electricitate pentru a se asigura că propunerea pentru produsele IZ continuă să promoveze concurenţa eficientă, OPEED-urile pot consulta participanţii la piaţă cel puţin o dată la 2 ani pentru a se asigura că produsele disponibile reflectă nevoile lor.

(3) Deoarece ofertele ce rezultă din produse sunt compatibile cu caracteristicile capacităţii interzonale, propunerea pentru produsele IZ ajută la promovarea alocării optime a capacităţii interzonale şi la asigurarea utilizării optime a infrastructurii de transport. Deoarece toate ofertele produselor disponibile vor putea accesa capacitatea interzonală disponibilă prin funcţia OCP IZ, propunerea pentru produsele IZ asigură accesul nediscriminatoriu la capacitatea interzonală.

(4) Propunerea pentru produsele IZ va asigura securitatea operaţională, deoarece OPEED-urilor li se cere să se consulte cu OTS-urile cel puţin o dată la 2 ani pentru a se asigura că produsele disponibile ţin cont de securitatea operaţională. Mai mult, dacă OTS-urile identifică orice provocare cu privire la securitatea operaţională, au dreptul să ceară OPEED-urilor să propună o modificare în propunerea pentru produsele IZ.

(5) Produsele enumerate în propunerea pentru produsele IZ vor fi disponibile OPEED-urilor pentru ca aceşti operatori să le ofere participanţilor la piaţă şi toate sunt compatibile cu CUIZ. Drept urmare, propunerea pentru produsele IZ asigură tratamentul echitabil şi nediscriminatoriu al OTS-urilor, OPEED- urilor, Agenţiei, autorităţilor de reglementare şi participanţilor la piaţă. Pentru a se asigura că propunerea pentru produsele IZ continuă să promoveze tratamentul echitabil şi nediscriminatoriu, OPEED-urile vor consulta toate părţile cel puţin o dată la 2 ani cu privire la produsele disponibile.

(6) în plus, propunem ca orice modificări în produsele disponibile să fie gestionate în conformitate cu principiile de gestionare a schimbărilor şi cu procesul descris în propunerea de algoritmi. Aceste principii:

a) asigură o manieră deschisă, transparentă, nediscriminatorie de gestionare a cererilor de schimbare, inclusiv intrările părţilor interesate, unde este cazul;

b) asigură că performanţa algoritmului va fi menţinută la niveluri acceptabile în prezent şi pentru o perioadă rezonabilă de timp în viitor, presupunând creşterea şi dezvoltarea plauzibilă a pieţei;

c) facilitează susţinerea cererilor individuale ale OPEED- urilor şi OTS-urilor atunci când aceasta nu îi afectează pe ceilalţi sau include măsurile de micşorare a daunei;

d) stabilesc un proces echitabil şi eficient care susţine dezvoltarea la timp a pieţei.

(7) Respectând principiile de monitorizare a modificărilor şi procesul descris în propunerea de algoritmi atunci când introduc modificări în produsele disponibile, OPEED-urile se vor asigura că propunerea pentru produsele IZ respectă necesitatea de a avea o piaţă echitabilă şi ordonată şi o determinare echitabilă şi ordonată a preţurilor.

(8) Algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă realizează corelarea în conformitate cu principiul de preţ-timp-prioritate pentru ofertele depuse pentru diferitele contracte. Acest lucru înseamnă că ofertele cu un preţ-limită mai bun sunt selectate primele Dacă două oferte au acelaşi preţ-limită, oferta cu cel mai vechi marcaj al datei şi timpului va fi selectată prima. Acest lucru asigură constituirea echitabilă şi corespunzătoare a preţurilor pentru toate produsele.

(9) Pentru fiecare tip de produse se vor aplica aceleaşi atribute (aşa cum sunt enumerate în articolul 2) în toate domeniile pieţei. Nu va exista nicio diferenţiere în caracteristicile ofertelor pentru a asigura o piaţă echitabilă.

(10) OPEED-urile intenţionează să acopere toate nevoile pieţei cu produsele disponibile pentru a maximiza lichiditatea pe pieţele cuplate. Pentru a îndeplini acest obiectiv, tipurile de oferte din articolul 2 sunt disponibile.

(11) Cerând OPEED-urilor să publice şi să menţină o descriere publică detaliată a produselor susţinute pentru CUIZ, propunerea pentru produsele IZ va asigura şi spori transparenţa şi fiabilitatea informaţiilor. Mai mult, OPEED-urile vor implica toate părţile interesate în orice consultaţie necesară pentru a gestiona modificările la propunerea pentru produsele IZ sau produsele disponibile.

(12) Propunerea pentru produsele IZ creează cadru nediscriminatoriu pentru OPEED-uri deoarece toate produsele enumerate în propunerea pentru produsele IZ vor fi disponibile pentru toate OPEED-urile şi orice modificare operată în produsele disponibile va fi guvernată de principiile de gestionare a schimbărilor în propunerea de algoritmi.

(13) Consultându-se cu toate părţile cel puţin o dată la 2 ani cu privire la produsele disponibile, toate OPEED-urile se vor asigura că propunerea pentru produsele IZ continuă să contribuie la operarea eficientă pe termen lung şi la dezvoltarea sistemului de transport al energiei electrice şi la sectorul de energie electrică în Uniune.

(14) Fiecare produs individual poate avea impact asupra performanţei algoritmului, care depinde de utilizarea lor efectivă şi de compoziţia efectivă a ofertelor. În mod deosebit, impactul asupra performanţei algoritmului depinde de:

(i) numărul de oferte transmise cu privire la produsul respectiv;

(ii) valorile specifice ale parametrilor precizaţi în ofertele transmise cu privire la produsul respectiv, inclusiv preţurile şi cantităţile;

(iii) utilizarea în acelaşi timp cu alte produse şi constrângerile OTS-urilor.

 

ARTICOLUL 1

Subiectul şi scopul

 

1. Produsele prezentate în CUPIZ aşa cum sunt determinate în propunerea de produse IZ reprezintă propunerea comună a tuturor OPEED-urilor în conformitate cu art. 53 din Regulamentul (UE) 2015/1222.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

În scopul acestei propuneri, termenii folosiţi au înţelesul stabilit în definiţiile incluse în art. 2 din Regulamentul 2015/1222, în celelalte articole ale legislaţiei menţionate în prezenta şi în Planul OCP. În plus, se vor aplica următoarele definiţii:

1. Cererea de schimbare: se referă la o cerere formală a uneia sau mai multor părţi pentru orice modificare ce urmează a fi operată în algoritmii de cuplare prin preţ sau de tranzacţionare prin corelare continuă sau pentru folosirea în producţie.

2. Zona de planificare: se referă la o zonă în care obligaţiile OTS-urilor cu privire la planificare se aplică datorită nevoilor operaţionale şi organizaţionale.

 

ARTICOLUL 3

Cerinţe generale

 

1. Fiecare OPEED va publica, pentru participanţii la piaţă, lista de produse disponibile în conformitate cu regulile de piaţă relevante ale OPEED-urilor.

2. Toate ofertele ce rezultă din aceste produse supuse algoritmului de cuplare prin preţ vor fi exprimate în euro şi vor face referire la timpul pieţei. OPEED-urile au dreptul să ceară ca ofertele transmise de participanţii la piaţă să fie exprimate şi decontate în valutele locale sau în euro.

3. Produsele noi sau modificate se supun cererii de schimbare. O astfel de cerere de schimbare va fi supusă principiilor de gestionare a modificărilor stabilite în propunerea de algoritmi.

 

ARTICOLUL 4

Produse de cuplare unică intrazilnică

 

1. În cadrul CUPIZ, tranzacţia are loc pe baza unei serii de caracteristici definite într-un contract. Contractul se referă la instrumentul folosit de părţile care tranzacţionează pentru a încheia un acord de vânzare/cumpărare a unei anumite cantităţi de energie cu un timp predefinit de livrare.

Un produs defineşte liniile directoare care guvernează asupra generării contractelor. Produsul este un şablon folosit ca standard pentru generarea contractelor cu comportamente de natura celor definite în şablonul produselor. Relaţia dintre produse şi contracte este la fel ca aceea dintre 1 şi „n”. Adică fiecare produs va avea mai multe contracte şi fiecare contract va aparţine unuia şi aceluiaşi produs.

2. Algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă va susţine următoarele produse sau o combinaţie a acestora, care pot fi implementate în conformitate cu principiile de gestionare

a schimbărilor şi cu procesele descrise în propunerea de algoritmi:

a) pe oră: produsul susţine tranzacţionarea în 24 de contracte de energie electrică, câte unul pentru fiecare oră din zi. Sistemul generează în mod automat aceste contracte şi le pune la dispoziţie pentru tranzacţionare cu o zi înainte de ziua de livrare la o anumită oră;

b) per jumătate de oră: produsul susţine tranzacţionarea în 48 de contracte de energie electrică, câte unul pentru fiecare jumătate de oră din zi. Sistemul generează în mod automat aceste contracte şi le pune la dispoziţie pentru tranzacţionare cu o zi înainte de ziua de livrare la o anumită oră;

c) per sfert de oră: produsul susţine tranzacţionarea în 96 de contracte de energie electrică, câte unul pentru fiecare sfert de oră din zi. Sistemul generează în mod automat aceste contracte şi le pune la dispoziţie pentru tranzacţionare cu o zi înainte de ziua de livrare la o anumită oră;

d) blocuri definite de utilizatori: acestea sunt combinaţii la cerere de contracte pe oră, per jumătate de oră sau per sfert de oră definite de participantul la piaţă. Perioada de livrare a blocurilor definite de utilizatori trebuie să fie întotdeauna acoperită de mai multe contracte definite pe perioadele de piaţă ale produsului şi cu timpi de livrare consecutivi, care trebuie executate împreună, O ofertă bloc definită de utilizator nu poate fi o ofertă de tip iceberg.

3. Algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă va susţine următoarele restricţii de execuţie a ofertelor:

a) NON - o ofertă depusă cu restricţia de execuţie NON este fie executată imediat, fie, dacă oferta nu poate fi corelată imediat, este înregistrată în registrul de oferte. Se permite executarea parţială a ofertelor şi ofertele NON pot fi corelate cu ofertele existente şi pot crea mai multe tranzacţii;

b) fill or kill (FOK) - oferta este tranzacţionată integral la un moment imediat după ce oferta este depusă la cantitatea sa integrală sau ştearsă fără a fi înregistrată în registrul de oferte. Ofertele FOK pot fi corelate cu oferte multiple existente în registrul de oferte. Ofertele FOK nu pot avea o restricţie de valabilitate;

c) imediat sau anulat (IOC) - oferta este fie tranzacţionată (în orice sumă) la un moment imediat după ce oferta este depusă sau, dacă oferta nu poate fi corelată, ştearsă fără a fi înregistrată în registrul de oferte Se permite executarea parţială şi ofertele IOC pot fi executate pe baza mai multor oferte şi pot crea mai multe tranzacţii. O ofertă cu restricţia de execuţie IOC nu poate avea o restricţie de valabilitate;

d) totul sau nimic (AON) - o ofertă depusă cu restricţia de execuţie AON este fie executată exact pe baza unei alte oferte cu cantitatea sa completă, fie este înregistrată în registrul de oferte. Nu sunt permise execuţii parţiale. Restricţia de execuţie AON este permisă doar pentru ofertele de pe piaţa definită de utilizator.

4. Algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă va susţine următoarele restricţii de valabilitate a ofertelor:

a) good for session (GFS) (Bun pentru sesiune) - valabilitatea în timp a ofertei este determinată de valabilitatea sesiunii de tranzacţionare corespunzătoare a ofertei. Oferta este anulată în mod automat în momentul în care valabilitatea definită în timp a sesiunii de tranzacţionare corespunzătoare expiră;

b) good till date (GTD) (bun până la termen) - valabilitatea în timp a ofertei este determinată de dată şi oră. Oferta este anulată în mod automat în momentul în care valabilitatea definită în timp expiră.

5. Algoritmul de tranzacţionare prin corelare continuă va susţine următoarele tipuri de oferte:

a) oferte simple (cunoscute de asemenea drept oferte-limită): oferte de cumpărare sau vânzare cu o cantitate şi cu un preţ specificate, unde ofertele de cumpărare pot fi executate la acel preţ sau la un preţ mai mic şi unde ofertele de vânzare pot fi executate la acel preţ sau la un preţ mai mare. Ofertele simple pentru piaţa predefinită pot fi înregistrate cu restricţii de execuţie NON, FOK sau IOC. Ofertele simple pentru piaţa definită de utilizator au întotdeauna restricţia de execuţie AON. Toate ofertele simple pot fi înregistrate cu restricţii de valabilitate GFS şi GTD;

b) oferte corelate: în cazul depunerii de oferte corelate, fie toate ofertele pot fi executate integral, fie nicio ofertă nu va fi executată. Un grup de oferte poate fi depus cu această restricţie de depunere, dacă include oferte care au doar restricţia de execuţie FOK şi dacă toate ofertele au fost înregistrate pentru aceeaşi zonă de tranzacţionare a OPEED-urilor;

c) ofertele iceberg sunt oferte simple care pot fi vizibile cu o parte din cantitatea lor totală de pe piaţă, în timp ce cantitatea lor completă este expusă pe piaţă pentru corelare. Parte din cantitatea ascunsă va fi vizibilă pentru tranzacţionare de îndată ce partea care a fost deja vizibilă a fost executată.

6. Sistemul de tranzacţionare intrazilnică va genera în mod automat contracte tranzacţionabile bazate pe definirea produselor.

7. Timpii de schimbare a orei (23 şi 25 ore) sunt implementaţi în cazul produselor de cuplare unică intrazilnică.

8. Produsele sunt disponibile pentru tranzacţionare în funcţie de zona de planificare; aşadar, OPEED-urile vor defini setul de produse tranzacţionabile în fiecare zonă de planificare.

9. Tranzacţionarea produselor se face în EUR şi MW.

10. Utilizarea şi parametrizarea unui produs individual sunt decizia fiecărui OPEED individual, conform, în măsura în care au un impact asupra rezultatelor algoritmului de tranzacţionare prin corelare continuă, aplicării procedurii de gestionare a schimbărilor stabilite în conformitate cu propunerea de algoritmi.

 

ARTICOLUL 5

Termenul pentru implementare

 

1. În urma aprobării propunerii de produse IZ, fiecare OPEED o va publica pe internet în conformitate cu art. 9(14) din Regulamentul ACGC.

2. OPEED-urile vor implementa propunerea de produse IZ în ceea ce priveşte implementarea CUPZU, imediat după aprobarea de către ANR-uri a propunerii de produse IZ şi în ceea ce priveşte operarea CUPZU, imediat după implementarea funcţiei OCP în conformitate cu planul OCP, în acord cu articolul 7(3) din Regulamentul ACGC.

 

ARTICOLUL 6

Limba

 

1. Limba de referinţă pentru această propunere va fi limba engleză. Pentru a evita orice dubiu, în situaţia în care OPEED- urile au nevoie să traducă această propunere în limbile lor naţionale, în caz de discrepanţe între varianta în limba engleză publicată de OPEED-uri în conformitate cu art. 9 alin. (14) din Regulamentul ACGC şi orice versiune într-o altă limbă, OPEED-urile vor fi obligate să le elimine, revizuind traducerea propunerii şi trimiţând o versiune finală corectă autorităţilor naţionale de reglementare relevante.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.