MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 147/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 147         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 15 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 706 din 9 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

 

Decizia nr. 773 din 28 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

75. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a doamnei Gabriela-Maria Podaşcă din funcţia de secretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.450. - Ordin al ministrului finanţelor publice pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.139/2017 privind aprobarea emiterii titlurilor de stat destinate populaţiei, prin intermediul unităţilor operative ale Trezoreriei Statului, în cadrul Programului Tezaur

 

REPUBLICĂRI

 

Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 706

din 9 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Varga Attila - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin, (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Iuliana Cioroiu în Dosarul nr. 9.597/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 752D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 16 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.597/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Iuliana Cioroiu într-o cauză privind soluţionarea unei contestaţii la executare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece executarea silită este o etapă a procesului civil, a cărei începere trebuie să fie sub controlul instanţei de executare, aceasta fiind singura abilitată să exercite controlul judiciar şi să supravegheze procedurile judiciare.

6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8. Guvernul arată că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 666 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. Dispoziţiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016. Prin urmare, având în vedere că normele contestate nu mai sunt în vigoare, acestea fiind amendate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, precum şi faptul că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezentul dosar a rămas fără obiect.

9. Avocatul Poporului precizează că prin punctul de vedere anterior transmis şi reţinut în Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 a apreciat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De altfel, precizează că, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 666 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.

10 Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe.

13. În realitate, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora

„Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.”, Curtea va reţine obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Ulterior, textul de lege criticat a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016.

14. Având în vedere că textul de lege criticat, în redactarea anterioară modificării prezentate, a fost incident în litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi ţinând seama de cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „În vigoare” cuprinsă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, care au următorul cuprins: „(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult 1 zile de la pronunţare.”

15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează, potrivit ari. 20 din Constituţie, şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă şi a constatat că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale. Curtea a statuat că nu este de competenţa executorului judecătoresc să dispună el însuşi executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanşate de către o instanţă judecătorească. În aceiaşi timp, Curtea a subliniat Că intervenţia instanţei judecătoreşti nu se poate realiza ex post, pe calea soluţionării unei eventuale contestaţii la executare, conform art. 712 din Codul de procedură civilă, întrucât hotărârea acesteia nu poate nici înlătura şi nici acoperi viciul de neconstituţionalitate al actului care a declanşat executarea silită ca fază a procesului civil, respectiv caracterul său extrajudiciar. Curtea a reţinut totodată că executorul judecătoresc, deşi îndeplineşte un serviciu public, îl reprezintă pe creditor în raportul execuţional care s-a născut între creditor şi debitor, fiind, practic, un agent al acestuia; de altfel, onorariul său, parte a cheltuielilor de executare, chiar dacă în final cade în sarcina debitorului, este avansat de creditor.

17. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că executorul judecătoresc nu face parte din autoritatea judecătorească, iar activitatea sa, potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, se află sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei. Mai mult, acesta nu dispune de imperium - atribut care caracterizează numai judecătorul - pentru a da o hotărâre în baza căreia se dispune declanşarea executării silite, respectiv încheierea de încuviinţare a executării silite, şi nu beneficiază de atributele de imparţialitate şi de independenţă specifice numai instanţelor judecătoreşti.

18. În consecinţă, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, Curtea a constatat că prevederile art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea criticată şi în prezenta cauză, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 din Constituţie, prin prisma faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, astfel că nu sunt respectate exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii, înfăptuirea justiţiei fiind „delegată” executorului judecătoresc, precum şi cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 3731 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 459/2006, care reglementau o soluţie legislativă similară, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta. De asemenea, Curtea a constatat că soluţia legislativă contravine şi dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti.

19. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Având în vedere că prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată anterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei de admitere mai sus citate, soluţia ce urmează să fie pronunţată în cauza de faţă este cea de respingere a excepţiei ca devenită inadmisibilă.

20. În aceste condiţii, potrivit jurisprudenţei Curţii, reprezentată, de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, în temeiul Deciziei de admitere nr. 895 din 17 decembrie 2015, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.

21. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragraful 28, a statuat cu privire la efectele pe care această decizie le produce în privinţa instanţelor de judecată şi a legiuitorului.

22. Totodată, Curtea observă că, ulterior pronunţării Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015, textul de lege criticat a fost pus de acord cu dispoziţiile Constituţiei a căror nesocotire a fost constatată prin decizia de admitere mai sus citată. Astfel, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 s-a stabilit că executorul judecătoresc înregistrează cererea de executare, dar va solicita încuviinţarea acesteia de către instanţa judecătorească de executare.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Iuliana Cioroiu în Dosarul nr. 9.597/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 773

din 28 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Jurcă Daniel Sorin în Dosarul nr. 04652/221/2008* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 12D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează totodată că, la dosar, s-a întocmit o notă referitoare la demersurile realizate în vederea asigurării unui traducător autorizat de limba sârbă pentru partea Ljubisa Mic. Faţă de aceste din urmă menţiuni, reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază cauza în stare de judecată,

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, reţinând că norma criticată stabileşte o prorogare legală de competenţă în raport cu un moment procesual, iar nu pe criteriul naturii infracţiunii sau al naturii faptei. Norma stabileşte momentul începerii cercetării judecătoreşti în funcţie de care cauzele rămân sau nu în competenţa instanţelor pe rolul cărora se află la momentul intrării în vigoare a legii procesuale noi. Reţine că acest moment procesual este definit în legea procesual penală şi arată că există prevederi suficiente care să permită autorului să înţeleagă ce înseamnă „începerea cercetării judecătoreşti” pentru a se răspunde exigenţelor de previzibilitate invocate de autor.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 23 noiembrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 04652/221/2008*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Excepţia a fost ridicată de Jurcă Daniel Sorin cu ocazia soluţionării unei cauze penale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care permit soluţionarea cauzelor, ce sunt de competenţa exclusivă a unei anumite instanţe, de către o instanţă inferioară acestora. Astfel, dispoziţiile criticate sunt lipsite de previzibilitate, „deoarece din modul de ierarhizare a cauzelor nu poate fi determinată de către o persoană, în mod rezonabil, dacă faptele care îi sunt imputate intră sub incidenţa normei”. Arată că legea de punere în aplicare a Codului penal este un act normativ cu o forţă inferioară acestuia din urmă, astfel încât norma criticată contravine principiului legalităţii incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) din Constituţie.

7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate sunt norme de drept procesual penal, supuse regulii aplicării imediate a legii noi, care guvernează aplicarea în timp a normelor de procedură. Situaţia reglementată de dispoziţiile criticate este una tranzitorie şi priveşte cauzele penale în curs de judecată în primă instanţă şi în care, la data intrării în vigoare a legii noi - 1 februarie 2014 -, s-a început cercetarea judecătorească. Instanţa de judecată apreciază că între dispoziţiile contestate şi dreptul la principiul legalităţii incriminării ocrotit de art. 23 alin. (12) din Constituţie nu poate fi reţinută nicio contradicţie, întrucât nu este înlăturată posibilitatea inculpaţilor de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. În continuare, instanţa de judecată arată că, în ceea ce priveşte domeniul de aplicare a legii procesual penale, a fost consacrat principiul activităţii acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând şi cauzele în curs de urmărire penală sau judecată. În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legiuitorul a optat pentru un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv data intrării în vigoarea noului Cod de procedură penală, şi a prevăzut, printr-o normă clară şi previzibilă, că acele cauze aflate pe rolul primei instanţe să fie soluţionate de aceeaşi instanţă. Dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii, menite tocmai să dea eficienţă aplicării în timp a noilor reglementări privind procedura penală. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc în niciun fel dreptul părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Pentru aceste motive, Guvernul apreciază că dispoziţia criticată este conformă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, care garantează dreptul la un proces echitabil.

10. Avocatul Poporului apreciază că participanţii la procesul penal beneficiază de toate garanţiile specifice dreptului fundamental prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, putându-şi apăra inclusiv drepturile şi interesele procesuale sau procedurale în cadrul unei proceduri penale contradictorii, caracterizată prin egalitatea armelor şi prin caracterul rezonabil al termenului de soluţionare a cauzelor. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 23 alin. (12) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că libertatea individuală nu are caracter absolut, fiind necesar a se exercita între coordonatele stabilite de ordinea de drept, aşa încât încălcarea regulilor care compun ordinea de drept autorizează legiuitorul să reglementeze, în funcţie de gravitatea comportamentului infracţional, norme penale care vizează direct libertatea persoanei. Totodată, susţine că reglementările criticate au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii*.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care s-a început cercetarea judecătorească anterior intrării în vigoare a legii noi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe, judecata urmând a se desfăşura potrivit legii noi. “

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor [a un proces echitabil şi art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 255/2013, prin dispoziţiile acestui act normativ sunt reglementate situaţiile tranzitorii ce rezultă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 13512010 privind Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte aplicarea legii procesual penale în timp, Curtea reţine că aceasta este guvernată de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, în situaţiile tranzitorii, legea procesual penală veche poate avea efect ultraactiv, ceea ce înseamnă că dispoziţiile ei pot rămâne aplicabile acţiunilor procesuale începute sub imperiul legii vechi, dar care se continuă sub imperiul legii noi (Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, paragraful 15).

16. În acest sens, în ceea ce priveşte cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă, Legea nr. 255/2013 distinge în funcţie de momentul procesual în care acestea se aflau la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală. Astfel, în cazul în care, la data intrării în vigoare a legii noi, nu se începuse cercetarea judecătorească, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă au fost trimise, potrivit ari 6 din acelaşi act normativ, judecătorului de cameră preliminară, fiind soluţionate de către instanţa competentă potrivit legii noi, în acord cu regulile prevăzute de această lege. În ceea ce priveşte cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă în care, la data intrării în vigoare a legii noi, se începuse cercetarea judecătorească, acestea rămân, potrivit art. 7 din Legea nr. 255/2013, în competenţa aceleiaşi instanţe, judecata urmând a se desfăşura potrivit legii noi.

17. În acest context, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 265 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 15 iunie 2015, paragraful 14, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013, a statuat că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituţionale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul, prin dispoziţiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni şi asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală. În această împrejurare, se poate constata că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreşti, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege”.

18. Totodată, Curtea observă că, prin aceeaşi decizie, în paragraful 15, s-a reţinut că, odată începută cercetarea judecătorească, este firesc ca aceasta să rămână în competenţa instanţei respective, iar împrejurarea că o astfel de cauză nu poate fi trimisă în procedura camerei preliminare nu are semnificaţia unei privări de drepturi a autorului câtă vreme aspectele ce ţin de această procedură au fost deja dezlegate şi câtă vreme, potrivit art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită şi funcţia de judecată în cauză.

19. În acest context, Curtea reţine că cercetarea judecătorească se circumscrie activităţii specifice desfăşurate de instanţa judecătorească, ce are ca scop stabilirea adevărului în cauza supusă judecăţii, motiv pentru care se administrează şi se verifică toate probele existente la dosar în aşa fel încât să se ajungă la soluţionarea legală şi temeinică a cauzei respective. În doctrină s-a arătat că cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rând, readministrarea probelor care au fost strânse în cursul urmăririi penale, ca cerinţă a principiului nemijlocirii şedinţei de judecată, în scopul perceperii directe, nemijlocite a probelor de către instanţa de judecată. Nu este vorba însă de o simplă reproducere a probelor, ci de o administrare a lor în noi condiţii de către instanţa de judecată, cu participarea procurorului, a părţilor şi a persoanei vătămate, sub controlul publicului asistent. Totodată, cercetarea judecătorească are ca obiect administrarea oricăror probe necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele. Atât administrarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, cât şi administrarea probelor noi se realizează prin mijloacele de probă legale, obţinute prin procedeele probatorii corespunzătoare caracterului public, oral şi contradictoriu al judecăţii.

20. Astfel, în privinţa cauzelor aflate în curs de judecată în primă instanţă, la care se referă dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2013, la data intrării în vigoare a noii reglementări fusese depăşit momentul citirii/prezentării succinte a actului de sesizare a instanţei, cauza putându-se afla în oricare dintre momentele la care art. 323-342 din Codul de procedură penală din 1968 se referă.

21. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că principiul nemijlocirii este o garanţie importantă în procesul penal în cadrul căruia observaţiile făcute de instanţă cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe importante pentru inculpat. Prin urmare, o modificare adusă compunerii instanţei de judecată ulterior audierii unui martor important ar trebui să determine în mod normai o nouă audiere a martorului respectiv (Hotărârea din 18 martie 2014, pronunţată în Cauza Beraru împotriva României, paragraful 64). Curtea a constatat că, potrivit principiului nemijlocirii, într-0 cauză penală, decizia ar trebui să fie luată de judecătorii care au fost prezenţi pe parcursul întregii proceduri şi al administrării probelor. Cu toate acestea, nu se poate considera că acest lucru constituie o interzicere a oricărei modificări în componenţa unei instanţe judecătoreşti în cursul unei cauze. Este posibil să apară factori administrativi sau procedurali foarte clari care pot face imposibilă participarea continuă a unui judecător la un caz. Pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă judecarea cauzei au o înţelegere adecvată a probelor şi a argumentelor, de exemplu, prin punerea la dispoziţie a transcrierilor, în cazul în care credibilitatea martorului în cauză nu este contestată, sau prin organizarea unei reluări a argumentelor relevante sau a unor martori importanţi în faţa instanţei nou-compuse (Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, paragraful 61).

22. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că, în principiu, pronunţarea soluţiei într-o cauză penală trebuie realizată de judecătorii care au fost prezenţi pe parcursul întregii proceduri şi al administrării probelor, schimbarea acestora pe parcursul soluţionării cauzei fiind necesar a fi însoţită de anumite garanţii (de exemplu, reaudierea unor martori etc.).

23. Raportând aceste considerente la cauza dedusă judecăţii, Curtea constată că aplicarea legii procesuale noi în toate cauzele, indiferent de momentul procesual la care acestea se aflau, ar fi determinat o modificare completă a compunerii instanţei de judecată, cu consecinţa necesităţii reluării cercetării judecătoreşti şi a tergiversării soluţionării acestora. Or, punând în balanţă toate aceste elemente, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, a optat pentru aplicarea legii procesuale noi doar pentru cauzele în care, la data intrării în vigoare a noii reglementări, nu fusese începută cercetarea judecătorească, pentru cele în care se începuse cercetarea judecătorească legiuitorul optând pentru o ultraactivitate a legii procesuale vechi. Totodată, Curtea constată că, aplicarea imediată a legii noi sau ultraactivitatea legii vechi, în temeiul art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 255/2013, are în vedere competenţa instanţei de judecată şi aplicarea sau nu a dispoziţiilor referitoare la camera preliminară, judecata urmând a se desfăşura, în toate cazurile, potrivit legii noi. Or, indiferent de instanţa competentă să judece cauza, inculpatul are la îndemână toate garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, care sunt aplicabile în egală măsură în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jurcă Daniel Sorin în Dosarul nr. 04652/221/2008* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a doamnei Gabriela-Maria Podască din funcţia de secretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului

 

Având în vedere Cererea doamnei Gabriela-Maria Podaşcă înregistrată la Cabinetul prim-ministrului cu nr. 5/857 din 14 februarie 2018r

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, doamna Gabriela-Maria Podaşcă se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 15 februarie 2018.

Nr. 75.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.139/2017 privind aprobarea emiterii titlurilor de stat destinate populaţiei, prin intermediul unităţilor operative ale Trezoreriei Statului, în cadrul Programului Tezaur

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 109/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor metodologice de aplicare â prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor pct. 4.1.a), b). 12 pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.139/2017 privind aprobarea emiterii titlurilor de stat destinate populaţiei, prin intermediul unităţilor operative ale Trezoreriei Statului, în cadrul Programului Tezaur, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 7 decembrie 2017, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) împuternicit - persoană fizică autorizată să efectueze, în numele investitorului, operaţiuni de deschidere de cont de subscriere, de depunere/retragere de numerar în/din contul de subscriere, de subscriere de titluri de stat destinate populaţiei, de virare de sume într-un cont bancar, să solicite şi să ridice extrase ale contului de subscriere, în baza unei procuri legalizate la notar, conform anexei nr. 1, şi a prezentării documentelor necesare, şi anume: buletinul de identitate/cartea de identitate al/a împuternicitului legal, în original, în vederea verificării, şi în copie, care se arhivează la unitatea Trezoreriei Statului, şi buletinul de identitate/cartea de identitate al/a investitorului, în copie, care se arhivează la unitatea Trezoreriei Statului şi specimenul de semnătură al investitorului, în original, autentificat de un notar public, care se arhivează la unitatea Trezoreriei Statului; .

2. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 3. - Prospectul de emisiune se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de web a Ministerului Finanţelor Publice, înaintea începerii perioadei de subscriere aferente emisiunii.”

3. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. - Subscrierile se realizează la sediul unităţii operative a Trezoreriei Statului din raza domiciliului fiscal al investitorului, în fiecare zi din cuprinsul perioadei de subscriere, conform programului de lucru cu clienţii.”

4. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 11. - (1) în cazul deschiderii unui cont de subscriere şi/sau subscrierii de către un investitor prin intermediul unui împuternicit, acesta trebuie să posede pentru fiecare emisiune de titluri de stat o procură notarială, conform modelului prezentat în anexa nr. 1, şi specimenul de semnătură al investitorului autentificat de un notar public. Procura notarială îi conferă împuternicitului dreptul de a efectua operaţiuni de deschidere de cont de subscriere, de depunere/retragere de numerar în/din contul de subscriere, de subscriere de titluri de stat destinate populaţiei, de virare de sume într-un cont bancar, de a solicita şi ridica extrase ale contului de subscriere. Procura notariala trebuie să conţină referinţa la numărul ordinului ministrului finanţelor publice care aprobă prospectul de emisiune al emisiunii pentru care se realizează subscrierea, codul emisiunii, volumul de titluri de stat care vor fi subscrise şi, după caz, contul bancar al investitorului în care să se efectueze viramente de sume din contul de subscriere.

(2) în cazul în care investitorul revocă procura prevăzută la alin. (1), acesta are obligaţia să completeze şi să depună personal declaraţia de revocare prevăzută în anexa nr. 5 la unitatea operativă a Trezoreriei Statului pe raza căreia îşi are domiciliul fiscal, însoţită de declaraţia notarială de revocare a procurii, în original.”

5. Articolul 26 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 26. - Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta anexă.”

6. După anexa nr. 4 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 5, având cuprinsul prevăzut în anexa la prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 13 februarie 2018.

Nr. 1.450.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 5 la anexa la Ordinul nr. 3.139/2017)

 

DECLARAŢIE DE REVOCARE

 

Subsemnatul/Subsemnata, ................................................, cu domiciliul în ................................................, posesor/posesoare al/a CI/BI seria .............. nr. .............., valabil(ă) până la data de ................................................, emis(ă) de ................................................, CNP ................................................, declar prin prezenta că am revocat Procura autentificată cu nr. .................. la Biroul Notarial din ................................................ .

 

Semnătură

Data

................................................

................................................

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 185/2013

privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate*)

 


*) Republicată în temeiul art. VIII din Legea nr. 154/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată 1h Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 3 iulie 2017.

Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 5 iulie 2013 şi, ulterior, a mai fost modificată prin:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 108/2013 pentru prorogarea termenului prevăzut la alin. (1) al art. 56 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 17 decembrie 2013, şi aprobată prin Legea nr. 247/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 30 octombrie 2015.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege stabileşte cadrul legal care stă la baza exercitării activităţii de amplasare a mijloacelor de publicitate în localităţi, inclusiv în zona drumurilor publice din România, în vederea asigurării condiţiilor pentru un cadru construit coerent, armonios, sigur şi sănătos, pentru protecţia valorilor mediului natural şi antropic, pentru prezervarea calităţii peisajului şi a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii.

Art. 2. - Prevederile prezentei legi se aplică autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi tuturor persoanelor fizice şi juridice implicate în activitatea de publicitate.

Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) afiş - mijloc de transmitere a mesajelor publicitare, culturale, comerciale, politice, de instructaj şi altele asemenea, imprimat pe suport hârtie sau pe folie sintetică şi expus public;

b) aviz - act tehnic cu caracter obligatoriu, emis de structura de specialitate a administraţiei publice locale, în urma unei proceduri de analiză a proiectului tehnic şi a oportunităţii din punct de vedere urbanistic, pentru amplasarea mijloacelor de publicitate temporară, având structuri fără fundaţie;

c) banner - suport pentru mesajul publicitar confecţionat din folie sintetică sau din material textil, în mod obişnuit cu formă dreptunghiulară, ancorat în zone publice;

d) calcan - faţadă fără goluri a unei construcţii, situată pe limita de proprietate laterală sau posterioară, destinată de regulă să fie acoperită de zidul asemănător al unei clădiri vecine;

e) ecran publicitar - ecran cu LED-uri, LCD sau altele asemănătoare, pe care se rulează grafică, spoturi şi altele asemenea, cu conţinut dinamic şi de dimensiuni variabile;

f) Urmă - orice inscripţie, formă sau imagine ataşată unei clădiri, cu referire la un operator economic sau la o activitate care se desfăşoară în interiorul clădirii;

g) incintă - suprafaţa de teren înconjurată din toate părţile de construcţii, de amenajări sau împrejmuiri;

h) indicator publicitar direcţional (panou direcţional) - înscris, formă ori imagine care indică o direcţie, proximitatea unui obiectiv sau a unei clădiri unde se desfăşoară o anumită activitate. În aceeaşi categorie se includ bannerul vertical, caseta luminoasă, tăbliţa indicatoare, toate de mici dimensiuni, fixate prin prinderi speciale pe clădiri, stâlpi şi altele asemenea;

i) mesh - suport pentru mesajul publicitar confecţionat din material sintetic perforat, cum ar fi plasa fină, de obicei de mari dimensiuni, fixat pe clădiri;

j) mijloace de publicitate - ansamblu de elemente constructive (suporturi publicitare, mesh-uri, ecrane publicitare) folosite în scopul prezentării unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste ori a unui eveniment;

k) panou publicitar mobil - panou publicitar de dimensiuni reduse, amplasat la sol, fără fundaţie sau alt sistem de fixare, stabilizat prin propria greutate;

l) panou publicitar - structură provizorie folosită pentru afişarea unui mesaj publicitar;

m) proiect publicitar special-construcţie provizorie atipică, creată special în scopul promovării unui produs, a unui serviciu sau eveniment şi care nu are în alcătuirea sa elemente de fundaţie şi/sau structuri publicitare clasice;

n) promovare - ansamblu de activităţi şi mijloace folosite pentru a difuza un produs sau serviciu pe piaţă;

o) publicitate - totalitatea modalităţilor şi instrumentelor specifice utilizate pentru a facilita cunoaşterea şi aprecierea de către consumatori a anumitor produse, servicii sau pentru a informa publicul asupra unor evenimente, a destinaţiei unor spaţii, lansări de produse, deschideri de magazine şi altele asemenea, precum şi orice formă de prezentare a unei activităţi comerciale, industriale, artizanale sau liber-profesioniste având ca scop promovarea vânzării de bunuri şi servicii, de drepturi şi obligaţii;

p) publicitate luminoasă - publicitate realizată prin corpuri luminoase, afişe sau panouri luminate printr-o sursă de lumină amplasată astfel încât să asigure iluminarea afişului, panoului ori corpului publicitar;

q) publicitate pe vehicule - publicitate realizată prin lipirea de afişe, montarea de panouri sau vopsirea vehiculelor în scopuri publicitare;

r) publicitate stradală (outdoor) - publicitate efectuată în spaţii deschise, în exteriorul clădirilor;

s) publicitate temporară - publicitate realizată cu ocazia unor evenimente, manifestaţii culturale sau sportive, precum şi pentru acţiuni de promovare de produse sau activităţi;

ş) reclamă publicitară - activitate prin care o persoană fizică sau juridică promovează un brand, marcă, serviciu, informaţie utilă, activitate, produs, idee, folosind mijloace de promovare cunoscute în scopul de a convinge, a face cunoscut sau a atenţiona publicul larg;

t) steag publicitar - piesă de stofă, pânză sau material plastic ataşată la un suport lance, catarg sau stâlp, purtând culori, embleme, simboluri sau mesaje publicitare;

ţ) structură de publicitate autoportantă - cadru suport amplasat la sol, fără fundaţie sau alt sistem de fixare, stabilizat prin propria greutate, pe care sunt dispuse feţe realizate din materiale uşoare de tip mesh, plasă fină, pânză şi altele asemenea, pe care se află imprimate reclame şi mesaje publicitare;

u) mesh digital-suport publicitar de mari dimensiuni expus pe suprafaţa exterioară a unui imobil şi care foloseşte modul electronic de afişare a reclamei.

 

CAPITOLUL II

Aprobarea executării lucrărilor pentru amplasarea mijloacelor de publicitate

 

Art. 4. - (1) Aprobarea amplasării, executării lucrărilor, menţinerii mijloacelor de publicitate, respectiv desfiinţării acestora, pe faţadele clădirilor sau ale celor care au un sistem propriu de susţinere în raport cu pământul se poate realiza numai în condiţiile emiterii autorizaţiei de construire, respectiv de desfiinţare.

(2) în autorizaţia de construire, emitentul autorizaţiei va preciza caracterul provizoriu al construcţiei, precum şi durata de autorizare a suportului construcţiei mijlocului de publicitate.

(3) Mijloacele de publicitate amplasate pe schelele montate pe faţadele construcţiilor noi, aflate în diferite faze de execuţie, sau ale celor existente, aflate în reparaţie, ori pe elementele de împrejmuire a şantierului, inclusiv pe utilajele folosite la lucrările de construcţie, se autorizează odată cu autorizarea organizării de şantier şi este valabilă pe toată durata existenţei acesteia.

(4) Proprietarii imobilelor care şi-au dat acordul pentru amplasarea mijloacelor de publicitate sunt obligaţi, în condiţiile alin. (1), să solicite executantului construcţiei suportului publicitar autorizaţia de construire.

Art. 5. - (1) în cazul expirării termenului de autorizare provizorie a construcţiei publicitare, conform prevederilor art. 4 alin. (2), iar acest termen nu a fost prelungit, proprietarul suportului publicitar şi cel al imobilului, pe care este amplasată construcţia-suport, sunt obligaţi, sub sancţiunea legii, să desfiinţeze construcţia-suport pentru mijlocul de publicitate şi să aducă imobilul la starea iniţială, pe cheltuială proprie.

(2) Dacă până la data expirării termenului de autorizare sau a termenului de prelungire a autorizării, după caz, mijlocul de publicitate amplasat provizoriu nu este desfiinţat, în termen de cel mult 30 de zile primarul/primarul general al municipiului Bucureşti va dispune desfiinţarea construcţiei-suport pentru mijlocul de publicitate provizoriu, pe cale administrativă, indiferent de categoria de proprietate pe care aceste construcţii provizorii sunt amplasate, fără a se emite autorizaţii de desfiinţare şi fără sesizarea instanţelor de judecată.

(3) Cheltuielile rezultate ca urmare a acţiunilor prevăzute la alin. (2) sunt în sarcina proprietarului construcţiei şi vor fi recuperate ulterior de la acesta, în condiţiile legii.

(4) Sistemele de ancoraj ale mijloacelor de publicitate amplasate pe construcţii existente sunt supuse inspecţiilor obligatorii privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor pentru care, periodic, dar nu mai puţin de o dată la 2 ani, un specialist tehnic atestat ca expert pentru cerinţa rezistenţă mecanică şi stabilitate va întocmi un raport tehnic de inspecţie care, prin grija proprietarului, va fi comunicat inspectoratului judeţean în construcţii în a cărui arie teritorială este situată construcţia, din care să rezulte faptul că menţinerea utilizării acestora nu prezintă un grad de pericol public datorat factorilor de risc naturali, fenomene meteorologice periculoase, seisme şi altele, care să poată genera consecinţe grave: pierderi de vieţi omeneşti, vătămare gravă a integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totală sau parţială a unor bunuri ori alte consecinţe deosebit de grave care, potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, pot constitui infracţiuni.

Art. 6. - În cazul amplasării mijloacelor de publicitate temporare pe pământ, care nu necesită fundaţii, în cadrul unor campanii publicitare şi/sau activităţi de promovare ce nu depăşesc 30 de zile şi care se desfăşoară pe domeniul public sau privat al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale ori pe proprietatea privată a persoanelor fizice şi/sau juridice, în condiţiile prezentei legi, autoritatea administraţiei publice locale poate aproba, la cererea solicitanţilor, amplasarea unor astfel de mijloace de publicitate temporară.

Art. 7. - (1) Aprobarea pentru construcţia mijlocului de publicitate temporară, potrivit dispoziţiilor art. 6, se poate da pentru o perioadă de cel mult 30 de zile şi poate fi prelungită doar o singură dată, la cererea solicitantului, pentru o perioadă cel mult egală cu cea aprobată iniţial.

(2) La expirarea perioadei de aprobare a mijlocului de publicitate temporară, solicitantul are obligaţia de a desfiinţa construcţia şi de a aduce amplasamentul pe care a fost montată aceasta la starea lui iniţială; în caz contrar primarul/primarul general al municipiului Bucureşti va proceda potrivit prevederilor art. 5 alin. (2).

 

CAPITOLUL III

Reguli generale privind stabilirea zonelor de publicitate

 

Art. 8. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale din municipii şi oraşe, precum şi comunele cu monumente înscrise în Lista patrimoniului mondial - UNESCO vor aproba prin hotărâre a consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, regulamentul local de publicitate, cuprinzând inclusiv delimitarea în cadrul teritoriului administrat, a zonelor de publicitate lărgită şi, respectiv, a zonelor de publicitate restrânsă, în corelare cu documentaţiile de urbanism aprobate.

(2) Prin regulamentul local de publicitate se vor stabili, pe zone, atât amplasamentele, cât şi categoriile de mijloace de publicitate admise pe zonele respective.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale din comune pot adopta regulamente locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate proprii sau pot controla această activitate în baza prevederilor prezentei legi.

Art. 9. - (1) Zonele de publicitate restrânsă sunt zone din localitate în care se impun restricţii speciale sau/şi sunt permise numai anumite categorii de mijloace de publicitate.

(2) Categoriile de mijloace de publicitate permise conform alin. (1) sunt stabilite prin regulamentul local de publicitate, astfel încât prin dimensiuni, formă sau amplasare să nu altereze caracteristicile arhitecturale şi ambientale ale zonei.

(3) Zonele de publicitate restrânsă sunt, dar fără a se limita la acestea: zonele construite protejate stabilite prin documentaţiile de urbanism aprobate în condiţiile legii, centrele istorice ale localităţilor, precum şi zonele de protecţie ale monumentelor istorice, monumentelor de for public şi/sau monumentelor naturii, zonele de protecţie ale obiectivelor cu valoare arhitecturală şi/sau ambientală deosebită.

(4) în cadrul zonelor de publicitate restrânsă pot fi delimitate spaţii în care este interzisă amplasarea mijloacelor de publicitate, cu excepţia firmelor. În aceste spaţii, forma şi dimensiunea firmelor vor fi avizate de către arhitectul-şef şi/sau persoana cu atribuţii de urbanism din cadrul unităţii administrativ-teritoriale.

Art. 10. - (1) Zonele de publicitate lărgită sunt zone în care pot fi amplasate toate categoriile de mijloace de publicitate.

(2) Pentru zonele de publicitate lărgită, potrivit regulamentelor locale de publicitate sau prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca, prin autorizaţiile de construire emise şi/sau aprobările date, să asigure coerenţa imaginii urbane.

Art. 11. - (1) în vederea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, primarul/primarul general al municipiului Bucureşti, în aria sa de competenţă, prin direcţia specializată privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, din aparatul de specialitate, are următoarele obligaţii:

a) iniţiază, în baza documentaţiilor de urbanism aprobate, delimitarea în cadrul teritoriului administrat, a zonelor de publicitate lărgită şi, respectiv, a zonelor de publicitate restrânsă, precum şi elaborarea regulamentului local de publicitate sau amendarea regulamentului local de publicitate deja aprobat;

b) identifică şi propune amplasamentele şi categoriile de mijloace de publicitate admise pentru fiecare dintre zone.

(2) în vederea realizării activităţilor prevăzute la alin. (1), se va constitui un grup de lucru ce va fi coordonat de primar/primarul general al municipiului Bucureşti.

(3) Grupul de lucru va fi constituit după cum urmează:

a) pentru municipii, oraşe şi comunele cu monumente înscrise în lista patrimoniului naţional/UNESCO:

- 3 reprezentanţi din instituţia arhitectului-şef/departamentul specializat privind amenajarea teritoriului şi urbanismul din aparatul de specialitate, direcţia tehnică, direcţia de patrimoniu sau de administrare a domeniului public;

- 3 specialişti atestaţi după cum urmează: 2 arhitecţi cu drept de semnătură acordat, conform legii, de Ordinul Arhitecţilor din România, şi un specialist atestat de Registrul Urbaniştilor din România în domeniul urbanismului şi peisajului;

- un reprezentant al direcţiei judeţene pentru cultură, respectiv a municipiului Bucureşti;

- un reprezentant al agenţiei judeţene pentru protecţia mediului;

- un reprezentant al poliţiei rutiere;

b) pentru celelalte comune:

- un reprezentant din instituţia arhitectului-şef/ departamentul specializat privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, din aparatul de specialitate, direcţia tehnică, direcţia de patrimoniu sau de administrare a domeniului public;

- un specialist atestat de Ordinul Arhitecţilor din România şi de Registrul Urbaniştilor din România în domeniul arhitecturii, urbanismului şi amenajării teritoriului şi peisajului;

- un reprezentant al direcţiei judeţene pentru cultură, respectiv a municipiului Bucureşti;

- un reprezentant al agenţiei judeţene pentru protecţia mediului;

- un reprezentant al poliţiei rutiere.

(4) Propunerile privind regulamentele locale de publicitate, a zonelor de publicitate lărgită şi, respectiv, a zonelor de publicitate restrânsă, precum şi a amplasamentelor şi categoriile de mijloace de publicitate admise pentru fiecare dintre zone, elaborate de grupul de lucru vor fi supuse consultării operatorilor economici din domeniul publicităţii.

(5) Regulamentele locale de publicitate elaborate în conformitate cu prevederile alin. (1)--(4), inclusiv delimitarea zonelor de publicitate lărgită şi, respectiv, a zonelor de publicitate restrânsă, amplasamentele şi categoriile de mijloace de publicitate admise pentru fiecare dintre zone vor fi avizate de către comisiile tehnice de amenajare a teritoriului şi de urbanism constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, aflate, după caz, în coordonarea preşedinţilor consiliilor judeţene sau a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.

(6) După obţinerea avizului menţionat la alin. (5), regulamentul local de publicitate, inclusiv stabilirea zonelor de publicitate restrânsă şi, respectiv, a zonelor de publicitate lărgită, amplasamentele şi categoriile de mijloace de publicitate admise pentru fiecare dintre zone se supune spre aprobare consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Art. 12. - (1) Concesionarea, închirierea sau asocierea în participaţie a amplasamentelor şi a mijloacelor de publicitate se va face de către autorităţile administraţiei publice locale în condiţiile legii.

(2) Unităţile administrativ-teritoriale sunt obligate să organizeze procedura privind atribuirea prin concesionare, închiriere sau asociere în participaţie a amplasamentelor şi mijloacelor de publicitate stabilite prin regulamentele locale de publicitate, pe zone de publicitate şi/sau tipuri de mijloace de publicitate, cu respectarea procedurilor legale privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

(3) Organizatorii procedurii de concesionare, închiriere sau asociere în participaţie a spaţiilor comerciale în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt obligaţi să prevadă, în caietele de sarcini, obligaţia ofertanţilor declaraţi câştigători de a asigura accesul nediscriminatoriu al tuturor operatorilor de publicitate la utilizarea amplasamentelor stabilite prin regulamentul local de publicitate.

 

CAPITOLUL IV

Reguli generale privind amplasarea mijloacelor de publicitate

 

Art. 13. - (1) Amplasarea mijloacelor de publicitate se poate face atât pe domeniul public sau privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, cât şi pe proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, cu acordul acestora şi cu respectarea prevederilor legale.

(2) Pe întreaga perioadă de valabilitate a autorizării construcţiilor-suport pentru mijloacele de publicitate, indiferent de regimul de proprietate al imobilelor sau terenurilor pe care acestea sunt amplasate, proprietarul construcţiei-suport are obligaţia afişării permanente de materiale publicitare.

(3) în situaţia în care proprietarul construcţiei-suport pentru mijloace de publicitate nu are contracte de publicitate în derulare, va afişa materiale privind propria activitate sau materiale privind campanii educaţionale, umanitare, sociale, culturale de interes public.

(4) Primarul sau primarul general al municipiului Bucureşti este obligat să ceară proprietarului mijlocului de publicitate desfiinţarea construcţiei-suport pentru mijlocul de publicitate, atunci când constată lipsa afişării materialelor publicitare pe o perioadă mai mare de 60 de zile.

Art. 14. - Mijloacele de publicitate care se amplasează în zona drumurilor publice se autorizează şi se execută cu respectarea prevederilor actelor normative în vigoare privind regimul drumurilor şi circulaţia pe drumurile publice, ale normelor tehnice privind proiectarea şi amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi panourilor publicitare în zona drumurilor, pe poduri, pasaje, viaducte şi tuneluri rutiere, precum şi ale legislaţiei ce reglementează domeniul public şi regimul proprietăţii.

Art. 15. - (1) Amplasarea mijloacelor de publicitate este interzisă în următoarele situaţii:

a) în ariile naturale protejate de interes naţional şi internaţional, cu excepţia intravilanelor incluse în acestea;

b) în spaţii verzi cu caracter ornamental sau cu valoare deosebită;

c) în locurile de joacă sau locurile de odihnă situate în zona blocurilor de locuinţe colective;

d) pe clădirile reprezentând sedii ale autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi ale instituţiilor publice, cu excepţia afişajelor care anunţă activitatea ce se desfăşoară în interiorul sediilor;

e) pe arbori;

f) pe zona carosabilă a străzilor şi a drumurilor, indiferent de categoria acestora;

g) pe obiectele de artă monumentală şi monumentele de for public;

h) pe monumentele istorice, cu excepţia firmelor care anunţă activitatea ce se desfăşoară în interiorul clădirii şi a mesh-urilor amplasate pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare/ restaurare în condiţiile prezentei legi;

i) pe clădirile aflate în stare avansată de deteriorare, în situaţia în care amplasarea mijlocului de publicitate afectează structura de rezistenţă şi/sau stabilitatea şi integritatea elementelor constructive şi decorative ale anvelopei clădirii;

j) în incinta şi pe elementele de împrejmuire a cimitirelor, lăcaşurilor de cult, troiţelor, scuarurilor, parcurilor şi grădinilor publice;

k) în zonele în care a fost restricţionată sau interzisă publicitatea prin Regulamentul local  privind amplasarea mijloacelor de publicitate;

l) în interiorul intersecţiilor şi al sensurilor giratorii, în spaţiul destinat circulaţiei autovehiculelor şi semnalizării rutiere, în zone în care desfăşurarea în condiţii normale a traficului ar putea fi perturbată;

m) pe parapetele şi/sau pereţii pasajelor rutiere subterane şi supraterane ori sub poduri;

n) pe semnele de circulaţie, inclusiv pe stâlpii de susţinere a elementelor de semnalizare rutieră sau de circulaţie, pe stâlpii de alimentare cu energie electrică, pe stâlpii de iluminat public, pe stâlpii de susţinere a elementelor de transport public, pe stâlpii de telecomunicaţii sau orice alt tip de stâlpi amplasaţi în localităţi sau de-a lungul arterelor de circulaţie;

o) în zona de protecţie a autostrăzilor, pe benzile metalice de delimitare a sensurilor de circulaţie a autostrăzilor sau drumurilor naţionale expres, precum şi pe benzile laterale de protecţie a sensurilor de circulaţie;

p) pe lucrările de artă care traversează drumul, pe portale cu semnalizare rutieră sau în soluţii independente autoportante în traversarea drumului.

(2) Se interzice acoperirea cu orice mijloc de publicitate a suprafeţelor vitrate ale clădirilor.

(3) Se interzic amplasarea şi utilizarea mijloacelor de publicitate sonore care pot tulbura liniştea publică, cu excepţia vehiculelor publicitare utilizate în condiţiile prezentei legi.

(4) Se interzice amplasarea mijloacelor de publicitate care prin formă, conţinut, dimensiuni şi culori în combinaţii specifice pot fi confundate cu mijloacele de semnalizare rutieră sau împiedică vizibilitatea acestora, precum şi a indicatoarelor de orientare şi informare,

(5) Atunci când, pe faţada sau calcanul unei clădiri, pot fi amplasate mai multe mijloace de publicitate, cu excepţia firmelor, acestea vor fi realizate unitar, ca tip, dimensiune şi încadrare simetrică, pe faţada sau calcanul clădirii.

Art. 16. - Se interzice amplasarea mijloacelor de publicitate la o distanţă mai mică de 2,00 m faţă de limita de proprietate a imobilelor sau terenurilor private ale persoanelor fizice şi/sau juridice, fără acordul scris al proprietarilor, şi numai dacă, prin această amplasare, nu se afectează accesul şi utilizarea fără îngrădire a proprietăţii şi/sau nu se estompează în niciun fel vizibilitatea din şi înspre proprietate.

Art. 17. - (î) în scopul asigurării siguranţei cetăţenilor şi integrităţii bunurilor, operatorii de publicitate vor realiza mijloacele publicitare cu materiale şi sisteme constructive ce respectă prevederile legale privind calitatea în construcţii.

(2) Operatorii de publicitate au obligaţia să asigure identificarea panourilor publicitare prin inscripţionarea acestora cu informaţii privind denumirea operatorului, codul de identificare fiscală a acestuia şi numărul autorizaţiei de construire.

 

CAPITOLUL V

Reguli specifice pentru categoriile de mijloace de publicitate

 

SECŢIUNEA 1

Reguli generale privind amplasarea firmelor

 

Art. 18. - (1) Firmele se amplasează pe faţadele clădirilor sau în locuri special amenajate, după cum urmează:

a) pe clădirile de locuit având spaţii cu altă destinaţie la parter sau mezanin, se amplasează numai pe porţiunea de faţadă corespunzătoare acestor spaţii sau pe parapetul plin şi continuu al primului etaj, unde este cazul, cu acordul proprietarilor;

b) firmele în consolă se amplasează la o înălţime minimă de 2,50 m de la nivelul trotuarului. Faţă de planul vertical al faţadei, firmele vor putea ieşi în consolă maximum 1,20 m, dar păstrând o distanţă de minimum 1,00 m faţă de planul vertical ce trece prin bordura carosabilului sau faţă de limita interioară a plantaţiei de aliniament;

c) copertinele pe care se inscripţionează o firmă vor fi amplasate la minimum 2,50 m înălţime faţă de nivelul trotuarului şi vor ieşi din planul faţadei maximum 1,50 m; ele vor păstra o distanţă de minimum 1,00 m faţă de planul vertical ce trece prin bordura carosabilului sau faţă de limita interioară a plantaţiei de aliniament;

d) în cazul amplasării firmelor pe aticul clădirilor de locuinţe colective sau pe parapetul plin al etajului I, după caz, firmele nu vor depăşi dimensiunile elementelor constructive-suport;

e) în cazul apartamentelor în care se derulează activităţi cu caracter temporar situate în clădiri de locuinţe colective, firmele aferente se amplasează la parterul clădirii, cu acordul proprietarilor afectaţi.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. e), firmele se amplasează astfel:

a) în zona scării de acces corespunzătoare, dacă apartamentul este situat la alte niveluri decât la parter sau demisol;

b) fără a depăşi limita spaţiului respectiv, dacă apartamentul este amplasat la parter sau demisol.

Art. 19. - (1) Amplasarea firmelor şi copertinelor inscripţionate se autorizează în condiţiile art. 4.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autorizaţia de construire nu este necesară în cazul firmelor inscripţionate pe vitrinele şi uşile de acces, în condiţiile prezentei legi.

(3) Firmele inscripţionate pe vitrinele/uşile de acces se pot amplasa în baza avizului emis de autorităţile administraţiei publice.

(4) Amplasarea materialelor publicitare prevăzute la alin. (3) se va face după achitarea taxelor de publicitate prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 20. - (1) Pe faţada spaţiilor comerciale de la parterul imobilelor de locuit se pot amplasa, alături de firme, şi alte mijloace de publicitate, cu acordul proprietarilor şi cu respectarea prevederilor referitoare la autorizarea şi executarea firmelor.

(2) Publicitatea amplasată pe faţada unui spaţiu comercial se va diferenţia faţă de firmă prin culoare, formă sau dimensiune.

Art. 21. - (1) în cazul firmelor iluminate, reflectoarele se vor amplasa astfel încât să asigure o iluminare uniformă, care să pună în valoare clădirea şi care să nu deranjeze traficul auto şi pietonal, reflectoarele fiind mascate de elemente ale construcţiei sau firmei.

(2) Firmele iluminate vor fi amplasate la minimum 3,00 m de la nivelul solului.

(3) Firmele iluminate amplasate la mai puţin de 30 m de semnalizările rutiere nu vor folosi culorile specifice acestora şi nici lumină intermitentă.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Reguli generale privind amplasarea panourilor publicitare, a ecranelor şi publicităţii luminoase

 

Art. 22. - (1) Este interzisă amplasarea oricărui mijloc de publicitate pe stâlpii de telecomunicaţii din lemn şi/sau pe cei special destinaţi susţinerii semafoarelor.

(2) Este permisă amplasarea de mijloace publicitare pe stâlpii de iluminat, pe stâlpii special construiţi pentru susţinerea de cabluri de alimentare electrică a reţelei de transport în comun şi/sau pe alţi stâlpi ce permit amplasarea de mijloace publicitare, numai cu avizul autorităţii administraţiei publice locale şi avizul deţinătorului/proprietarului sau administratorului stâlpului.

Art. 23. - (1) Pot fi amplasate panouri publicitare şi publicitate luminoasă pe faţade, pe terase ori acoperişuri ale clădirilor, astfel încât sistemele lor de prindere să nu constituie o sursă de accidente şi să nu afecteze structura de rezistenţă şi funcţionarea optimă a clădirilor.

(2) Pot fi amplasate ecrane publicitare, care să fie dotate cu sisteme care să permită modificarea intensităţii luminilor, pe calcane, pe faţade, pe terase ori acoperişuri ale clădirilor, astfel încât sistemele lor de prindere să nu constituie o sursă de accidente şi să nu afecteze structura de rezistenţă şi funcţionarea optimă a clădirilor şi de asemenea, prin intensitatea luminii şi frecvenţa succedării imaginilor derulate, să nu existe riscul perturbării circulaţiei rutiere în zona în care sunt amplasate, în acest sens fiind obligatoriu avizul emis de poliţia rutieră.

(3) Proprietarii ecranelor publicitare amplasate potrivit alin. (2) sunt obligaţi ca, pe timp de noapte, să reducă intensitatea luminii acestor mijloace de publicitate cu 35%.

(4) Amplasarea panourilor publicitare, a ecranelor şi publicităţii luminoase pe clădiri se autorizează numai în baza unei expertize tehnice elaborate în condiţiile legii de către experţi tehnici atestaţi, precum şi a documentaţiei tehnice pentru autorizare, verificată de verificatori de proiecte atestaţi pentru cerinţele esenţiale de calitate „rezistenţă mecanică şi stabilitate”, „siguranţă în exploatare” şi „securitate la incendiu”, prevăzute de legislaţia în vigoare privind calitatea în construcţii.

(5) Verificarea construcţiei cu privire la respectarea cerinţelor esenţiale de calitate prevăzute la alin. (4) se realizează prin reexpertizare tehnică, la fiecare 10 ani de la data emiterii autorizaţiei de construire pentru amplasarea structurii publicitare, sau ca urmare a acţiunilor factorilor de risc naturali/ antropici asupra construcţiei/elementului constructiv care susţine structura publicitară.

(6) Panourile publicitare amplasate pe calcanele sau faţadele clădirilor nu vor depăşi limitele acestora.

Art. 24. - (1) Proprietarii ecranelor publicitare au obligaţia transmiterii de informaţii de interes public şi local, precum şi informaţii de interes pentru populaţie în cazul unor situaţii de urgenţă.

(2) Conţinutul şi modul de transmitere a informaţiilor vor fi stabilite prin protocol încheiat între proprietarii ecranelor publicitare şi autorităţile administraţiei publice locale, respectiv alte instituţii abilitate ale statului.

Art. 25. - În situaţia amplasării pe terasele sau acoperişurile construcţiilor, panourile publicitare, ecranele şi publicitatea luminoasă vor avea următoarele înălţimi:

a) cel mult 3,00 m, dacă faţada construcţiei-suport are înălţimea mai mică de 15,00 m;

b) cel mult 1/5 din înălţimea faţadei, dar nu mai mult de

6.00 m, dacă faţada construcţiei-suport are înălţimea mai mare de 15,00 m.

Art. 26. - (1) Pe stâlpii de iluminat public pe care nu sunt amplasate semnalizări rutiere şi indicatoare de circulaţie se pot amplasa panouri peste cota minimă de +4,00 m de la sol.

(2) Pe un stâlp se pot amplasa maximum două mijloace publicitare, obligatoriu de aceeaşi dimensiune şi simetric aşezate de o parte şi de alta a stâlpului, iar proiecţia la sol a fiecărui mijloc de publicitate se va situa în afara gabaritului carosabilului.

Art. 27. - (1) Panourile publicitare amplasate pe sol vor fi montate astfel încât să nu împiedice circulaţia rutieră şi/sau pietonală ori accesul pietonal şi/sau al autovehiculelor de intervenţie pe proprietăţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Ecranele publicitare amplasate pe sol trebuie să respecte condiţiile tehnice referitoare la luminozitate şi frecvenţa succedării imaginilor derulate pentru a nu exista riscul perturbării circulaţiei rutiere în zona în care sunt amplasate, fiind necesare un aviz de la poliţia rutieră şi respectarea condiţiilor tehnice prevăzute la art. 23 alin. (2) şi (3),

(3) Panourile publicitare, indiferent de tipul de proprietate pe care au fost montate, vor fi amplasate astfel încât proiecţia la sol a acestora să fie în totalitate în interiorul proprietăţii pe care au fost autorizate.

Art. 28. - (1) Pe străzile de categoria I, li şi III, conform clasificării prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul drumurilor, se pot amplasa panouri publicitare cu respectarea legii şi a regulamentelor locale de publicitate.

(2) Panourile de mici dimensiuni, respectiv cu suprafaţă maximă de 2,20 mp, se amplasează la o distanţă de cel puţin 25.00 m pe sens între panouri (succesiune/cascadă pe sens de panouri).

(3) Panourile de mari dimensiuni, respectiv cu suprafaţa maximă de 36,00 mp, se amplasează la o distanţă de cel puţin 40.00 m pe sens între panouri (succesiune/cascadă pe sens de panouri).

(4) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1)-(3) mijloacele de publicitate amplasate în interiorul incintelor centrelor comerciale, supermagazinelor, hipermagazinelor, parcurilor comerciale, parcurilor industriale, astfel definite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 29. - (1) Se interzice montarea pe trotuare şi spaţii pietonale cu lăţimea mai mică de 2,25 m, precum şi pe zonele verzi dintre trotuar sau spaţiu pietonal şi carosabil a panourilor publicitare cu structură proprie şi elemente de susţinere care necesită fundaţie.

(2) Realizarea elementelor de fundare/ancorare necesare asigurării stabilităţii panoului de reclamă publicitară se execută obligatoriu îngropat, respectiv sub cota suprafeţei solului/ trotuarului, până la nivelul solului.

Art. 30. - De-a lungul drumurilor de interes naţional, judeţean, precum şi a arterelor de centură, conform clasificării prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul drumurilor, în cadrul zonei de protecţie a acestora se pot amplasa panouri publicitare, în următoarele condiţii:

a) la minimum 2,50 m înălţime de la sol, pentru panourile cu suprafaţa utilă mai mare de 2,50 mp per faţă;

b) cu distanţa de minimum 30,00 m între două panouri publicitare pe sectoarele de drum din intravilan;

c) cu distanţa de minimum 50,00 m între două panouri publicitare, pe sectoarele de drum din extravilan;

d) la minimum 50,00 m faţă de intersecţiile cu drumurile laterale cu mai mult de 4 benzi de circulaţie;

e) în afara curbelor cu vizibilitate redusă;

f) la minimum 50,00 m faţă de intersecţiile semaforizate.

Art. 31. - Dispoziţiile art. 28-30 se completează cu prevederile instituite în aceeaşi materie de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 32. - (1) Panourile şi ecranele publicitare amplasate pe sol în intravilanul localităţilor vor putea avea suprafeţe diferite în funcţie de prevederile regulamentului local de publicitate.

(2) în extravilanul localităţilor pot fi amplasate panouri publicitare pe zona de protecţie a drumurilor publice, având dimensiunea de 10,00 x 4,00 m.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Reguli generale privind amplasarea panourilor publicitare mobile

 

Art. 33. - Pe trotuarele/spaţiile pietonale cu o lăţime de cel puţin 2,00 m se pot amplasa panouri publicitare mobile pliante, având ca scop promovarea comercială, comunicarea de tarife sau acţiuni promoţionale, specifice activităţii desfăşurate de beneficiarul publicităţii, în următoarele condiţii:

a) dimensiunile maxime ale panoului vor fi de 0,50 m x 0,90 m;

b) amplasarea panoului este permisă numai în dreptul spaţiului destinat activităţii care face obiectul publicităţii şi numai pe durata programului zilnic de funcţionare a acestuia.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Reguli generale privind utilizarea mobilierului urban ca suport publicitar

 

Art. 34. - (1) Pot fi utilizate ca suport publicitar următoarele tipuri de mobilier urban: adăposturile destinate publicului/staţiile de autobuz, chioşcurile de ziare şi alte chioşcuri cu activităţi comerciale, coloanele port-afiş, cabinele telefonice şi altele asemenea, cu respectarea prevederilor Regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate.

(2) Adăposturile destinate publicului şi staţiile de autobuz pot fi utilizate ca suport de publicitate pentru panourile amplasate pe acestea sau care fac parte din componenţa acestora.

(3) Sunt exceptate de la prevederile prezentei secţiuni suporturile/panourile publicitare care sunt incluse în adăposturile destinate publicului şi staţiile de autobuz şi fac parte integrantă din acestea şi care au fost autorizate împreună cu acestea, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data autorizării.

(4) Chioşcurile de ziare şi alte chioşcuri cu activităţi comerciale pot fi utilizate ca suport de publicitate, dacă sistemul constructiv al chioşcurilor respective permite o astfel de utilizare; dacă publicitatea se face prin colantare, suprafaţa totală de publicitate poate fi egală cu suprafaţa chioşcului.

(5) Se pot instala panouri pe acoperişul adăposturilor destinate publicului, staţiilor de autobuz şi al chioşcurilor, dacă sistemul constructiv permite susţinerea unor elemente suplimentare care să nu pună în pericol siguranţa cetăţenilor.

(6) Coloanele port-afiş vor putea fi utilizate numai pentru afişe şi/sau anunţuri de spectacole şi manifestări culturale; este interzisă suprapunerea de afişe de spectacol în cazul în care termenul la care acestea vor avea loc nu a fost depăşit.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Reguli generale privind amplasarea bannerelor şi steagurilor publicitare

 

Art. 35. - Amplasarea de bannere care conţin anunţuri privind promovarea de evenimente culturale, economice, ştiinţifice, activităţi comerciale şi altele de această natură se avizează pe baza documentaţiei privind rezistenţa elementelor de susţinere, precum şi cu acordul proprietarului elementelor de susţinere utilizate în acest scop.

Art. 36. - La amplasarea bannerelor se vor avea în vedere următoarele:

a) nu este permisă amplasarea bannerelor în intersecţii, în zone în care împiedică vizibilitatea rutieră sau perspectiva asupra monumentelor istorice ori naturale sau în locuri unde există deja amplasate panouri publicitare:

b) este interzisă amplasarea pe domeniul public a suporturilor/stâlpilor în scopul exclusiv de susţinere a bannerelor;

c) bannerele montate perpendicular pe axul drumului vor fi instalate la o înălţime minimă de 5,00 m faţă de sol, astfel încât să nu afecteze vizibilitatea rutieră şi imaginea urbană:

d) bannerele vor fi amplasate astfel încât distanţa între acestea să fie de minimum 50,00 m;

e) bannerele se vor monta numai pe artere cu maximum 2 benzi pe sensul de mers (maximum 15,00 m deschidere între stâlpi);

f) bannerele vor avea dimensiuni maxime de 7,00 m la bază, 1,5 m în înălţime şi vor avea sistem de prindere din materiale uşoare şi rezistente:

g) se interzice amplasarea a mai mult de un banner pe aceiaşi stâlpi de susţinere;

h) este permisă amplasarea bannerelor pe o durată de cel mult două luni calendaristice, după care autorizarea se poate prelungi o singură dată;

i) nu este permisă amplasarea bannerelor care obturează panourile publicitare amplasate în zonă sau vizibilitatea asupra acestora;

j) amplasarea bannerelor se face în baza unui aviz emis de autoritatea administraţiei publice locale conform regulamentului local de publicitate şi cu avizul/acordul scris al deţinătorului stâlpului;

k) la finalul perioadei prevăzute în avizul de amplasare, deţinătorul avizului este obligat, sub sancţiunea interzicerii pe viitor a folosirii acestui mijloc de publicitate, să demonteze atât bannerul respectiv, cât şi elementele de susţinere ale acestuia.

Art. 37. - (1) Steagurile publicitare montate pe catarg şi pe stâlpi, la înălţimea minimă de 2,50 m de la cota terenului amenajat, se amplasează numai în locuri în care nu împiedică vizibilitatea circulaţiei rutiere.

(2) Pe un catarg sau stâlp se pot amplasa maximum două steaguri obligatoriu la aceeaşi înălţime faţă de sol, de aceiaşi dimensiune şi montate echilibrat pe  ambele laturi ale catargului/stâlpului, în acelaşi plan.

(3) Durata de menţinere a steagurilor publicitare va fi de maximum 90 de zile calendaristice, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade cu încă o perioadă de 90 de zile.

(4) Amplasarea steagurilor publicitare se face în aceleaşi condiţii ca şi în cazul bannerelor.

(5) Suprafaţa fiecărui steag este mai mică sau egală cu

2,50 mp, iar baza acestuia nu va putea depăşi suprafaţa de 0,80 m.

(6) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1)-(5) steagurile publicitare amplasate în incintele centrelor comerciale, supermagazinelor, hipermagazinelor, parcurilor comerciale, parcurilor industriale astfel definite în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu condiţia să nu afecteze vizibilitatea circulaţiei rutiere.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Reguli generale privind amplasarea mesh-urilor

 

Art. 38. - (1) Este permisă amplasarea de mesh-uri şi mesh-uri digitale în următoarele situaţii:

a) pe construcţii, inclusiv monumente istorice şi/sau amplasate în zone în care este interzisă publicitatea, în situaţia în care acestea constituie protecţie către domeniul public pe perioada efectuării lucrărilor de consolidare/restaurare;

b) pe calcanele construcţiilor.

(2) Se pot amplasa mesh-uri şi mesh-uri digitale pe faţadele clădirilor de locuit, ale clădirilor cu funcţiuni comerciale şi de birouri, dar numai cu acordul proprietarilor clădirilor respective.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Reguli generale privind amplasarea indicatoarelor publicitare direcţionale

 

Art. 39. - (1) Este permisă amplasarea indicatoarelor publicitare direcţionale şi a casetelor pe stâlpii de iluminat public, dacă pe aceştia nu sunt montate semnalizări rutiere, în următoarele condiţii:

a) suprafaţa indicatorului publicitar direcţional sau a casetei este mai mică sau egală cu 1,50 mp;

b) înălţimea de amplasare este de minimum 3,00 m;

c) pe un stâlp se pot monta maximum două suporturi, dar obligatoriu de acelaşi tip, în acelaşi plan şi simetric amplasate pe stâlp.

(2) Amplasarea de stâlpi-suport pentru indicatoarele publicitare direcţionale şi a casetelor publicitare se va realiza în baza avizului emis de autorităţile publice locale şi în concordanţă cu regulamentul local privind amplasarea mijloacelor de publicitate.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Reguli generale privind publicitatea temporară şi proiectele publicitare speciale

 

Art. 40. - (1) Orice persoană fizică sau juridică poate beneficia de dreptul la publicitate temporară, în condiţiile prezentei legi, a regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate, a contractelor pe care administraţia publică locală le are în derulare şi a hotărârilor consiliilor locale/consiliului general al municipiului Bucureşti.

(2) Amplasarea mijloacelor de publicitate temporară se va stabili în baza avizului sau a autorizaţiei de construire emise de autorităţile publice locale, în concordanţă cu regulamentul local privind amplasarea mijloacelor de publicitate.

Art. 41. - În vederea obţinerii avizului pentru publicitate temporară, menţionat la art. 6, mijloacele de publicitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii;

a) să fie folosite ca purtător de mesaj în cadrul unor activităţi de promovare cu durată determinată şi precizată în mod explicit în cererea de emitere a avizului, depusă de solicitant;

b) să poată fi montate/demontate în/din toate amplasamentele aprobate prin avizul pentru publicitate temporară, în cel mult 72 de ore;

c) toate amplasamentele aprobate prin avizul pentru publicitate temporară să fie aduse la starea iniţială, în cel mult 48 de ore de la încheierea termenului de valabilitate a avizului pentru publicitate temporară.

Art. 42. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale vor identifica, împreună cu operatorii de publicitate care solicită avizul, amplasamentele destinate pentru mijloacele de publicitate temporară şi pentru proiectele publicitare speciale.

(2) în situaţia în care la încheierea perioadei de valabilitate a avizului pentru publicitate temporară, în conformitate cu prevederile art. 7, există mai multe solicitări de amplasare de mijloace de publicitate temporară, autoritatea administraţiei publice locale va atribui amplasamentul primei solicitări primite în ordine cronologică la registratura autorităţii administraţiei publice locale, conform regulamentului local de publicitate.

(3) în cazul solicitării schimbării locaţiilor în alte amplasamente decât cele stabilite iniţial, se va obţine avizul pentru publicitate temporară al autorităţii administraţiei publice locale.

(4) Schimbarea locaţiilor prevăzute la alin. (3) se va face numai în situaţia în care locaţiile iniţial avizate nu mai pot fi puse la dispoziţia contractantului ca urmare a executării unor lucrări de interes public, cu respectarea regulamentului local de publicitate.

Art. 43. - (1) Structurile publicitare autoportante şi proiectele publicitare speciale se avizează cu respectarea prevederilor privind publicitatea temporară prevăzute în prezenta lege.

(2) Executarea şi amplasarea structurilor publicitare autoportante şi a proiectelor publicitare speciale se face în baza unei documentaţii tehnice întocmite de un arhitect cu drept de semnătură.

 

SECŢIUNEA a 9-a

Reguli generate privind amplasarea afişelor publicitare şi a anunţurilor de mică publicitate

 

Art. 44. - (1) în vederea asigurării eficientei informări a cetăţenilor, a libertăţii de expresie şi esteticii urbane, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a instala în amplasamente cu vizibilitate, în condiţiile regulamentului local de publicitate, panouri speciale destinate afişelor publicitare pentru spectacole publice, teatre, concerte şi altele asemenea şi a anunţurilor de mică publicitate.

(2) Panourile prevăzute la alin. (1) vor fi curăţate săptămânal prin grija compartimentelor de specialitate din cadrul administraţiei publice locale.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale vor stabili prin regulamentul local de publicitate ziua din cursul săptămânii în care panourile cu anunţuri de mică publicitate vor fi curăţate în vederea actualizării anunţurilor.

(4) Autoritatea administraţiei publice locale poate stabili şi încasa taxa de afişaj de la persoanele fizice şi/sau juridice care afişează mesaje pe aceste sisteme de afişaj public.

Art. 45. - Este interzisă amplasarea de afişe publicitare prin aplicarea lor directă pe orice suprafaţă neamenajată în scop publicitar sau care să acopere alte afişe publicitare deja existente, postate anterior, aflate în perioada de valabilitate, care fac publicitate unor evenimente/acţiuni/campanii aflate în derulare sau care urmează să se deruleze.

 

SECŢIUNEA a 10-a

Reguli generale privind publicitatea pe vehicule publicitare şi pe mijloace de transport în comun

 

Art. 46. - (1) Vehiculele special echipate în scopuri de publicitate, prin lipirea de afişe, montarea de panouri sau inscripţionarea cu texte publicitare ori altele asemenea, vor putea fi autorizate să circule pe teritoriul localităţii cu condiţia obţinerii avizului pentru publicitate temporară, pe o durată determinată şi pe un traseu stabilit de autoritatea administraţiei publice locale, conform prevederilor conţinute în avizul pentru publicitate temporară.

(2) Staţionarea vehiculelor publicitare pe drumurile publice sau în locurile vizibile dinspre acestea este interzisă.

(3) Vehiculele special echipate în scopuri de publicitate nu vor circula în convoi mai mare de două maşini şi cu o viteză mai mare decât jumătate din viteza admisibilă pe tronsonul de stradă.

(4) Circulaţia convoaielor este permisă numai cu ocazia manifestărilor speciale, în baza avizului emis de autorităţile administraţiei publice, cu durata de valabilitate de o zi.

Art. 47. - Este permisă utilizarea ca suport pentru afişe/reclame publicitare a mijloacelor de transport în comun, cum ar fi tramvaie, troleibuze, autobuze, microbuze, cu condiţia ca prin aceasta să nu fie afectată vizibilitatea călătorilor înspre exteriorul mijlocului de transport.

 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

 

Art. 48. - Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială şi contravenţională, după caz.

Art. 49. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) amplasarea mijloacelor de publicitate fără aviz pentru publicitatea temporară ori cu nerespectarea prevederilor acestuia şi a documentaţiei tehnice care a stat 5a baza eliberării avizului, precum şi montarea panourilor publicitare cu structură proprie şi elemente de susţinere care necesită fundaţie, fără autorizaţie de construire:

b) nerespectarea de către proprietarii mijloacelor de publicitate a tipurilor şi dimensiunilor mijloacelor de publicitate admise, în conformitate cu prevederile regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate;

c) folosirea mijloacelor de publicitate sonore care pot tulbura liniştea publică, a vehiculelor publicitare care nu au obţinut aviz pentru publicitate temporară sau a mijloacelor de publicitate luminoasă care pot perturba traficul auto şi pietonal;

d) nerespectarea obligaţiei de a readuce amplasamentul şi mediul înconjurător la starea iniţială, inclusiv prin înierbare sau asfaltare pentru mijloacele de publicitate amplasate la nivelul solului:

e) nerespectarea obligaţiilor privind întreţinerea mijloacelor de publicitate şi afişarea permanentă a unor mesaje în cadru;

f) amplasarea de afişe publice, a anunţurilor de mică publicitate în alte locuri decât pe panourile special destinate acestora;

g) nerespectarea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiei de a instala panouri speciale destinate afişelor publicitare pentru evenimente, spectacole şi concerte şi a anunţurilor de mică publicitate, precum şi de a identifica amplasamentele destinate pentru mijloacele de publicitate temporară şi pentru proiectele publicitare speciale.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1), săvârşite de persoanele fizice sau juridice, se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. a), b) şi f);

b) cu amendă de la 1.000 iei la 20.000 lei, cele prevăzute la lit. c), d) şi g);

c) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cea prevăzută la lit. e).

Art. 50. - Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii intră în vigoare cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 51. - (1) Controlul de stat privind respectarea aplicării prevederilor prezentei legi pentru amplasarea mijloacelor de publicitate, de către autoritatea publică locală, prin intermediul regulamentelor locale, se exercită de către Inspectoratul de Stat în Construcţii.

(2) Primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul urbanismului şi al autorizării executării lucrărilor pentru amplasarea mijloacelor de publicitate pe teritoriul localităţilor şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiunile prevăzute de prezenta lege.

(3) Constatarea contravenţiilor se face de către persoanele împuternicite din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru contravenţiile săvârşite de către autorităţile administraţiei publice locale şi de către organele de control ale autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, de către poliţiştii locali în cazul contravenţiilor săvârşite de operatorii economici.

(4) Inspectoratul de Stat în Construcţii poate dispune oprirea executării lucrărilor de amplasare a mijloacelor de publicitate, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale.

(5) Inspectoratul de Stat în Construcţii aduce la cunoştinţa autorităţii administraţiei publice locale pe teritoriul căreia s-a efectuat controlul constatările şi măsurile dispuse, iar organele de control ale autorităţii administraţiei publice locale au obligaţia să se conformeze celor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

(6) Aplicarea sancţiunilor se face după cum urmează:

a) de către agentul constatator, în cazul contravenţiilor constatate de către personalul împuternicit din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii;

b) de către şeful compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, de către primarul localităţii în care s-a săvârşit contravenţia, în cazul contravenţiilor constatate de către organele de control ale autorităţilor administraţiei publice locale sau de către poliţiştii locali.

 

NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II-VII din Legea nr. 154/2017 care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 185/2013 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator:

„Art. II. - (1) în termen de 180 de zile de la publicarea prezentei legi, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura elaborarea ori, după caz, actualizarea regulamentelor locale privind amplasarea mijloacelor de publicitate, identificarea amplasamentelor aflate pe domeniul public şi privat al statului şi al autorităţii locale pe care se pot amplasa mijloace de publicitate, precum şi aducerea acestora la cunoştinţa publicului.

(2) în situaţia în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, regulamentul local privind amplasarea mijloacelor de publicitate pe teritoriul localităţii, aflat în vigoare, conţine norme mai permisive sau contradictorii faţă de cele prevăzute în prezenta lege, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura corelarea prevederilor regulamentelor existente prin modificarea, completarea şi actualizarea acestora în termenul prevăzut la alin. (1).

Art. III. - Până la adoptarea unui regulament local privind amplasarea mijloacelor de publicitate pe teritoriul localităţii ori modificarea şi completarea regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate existent, autorizarea activităţii de amplasare a mijloacelor de publicitate se va realiza conform prevederilor prezentei legi.

Art. IV. - (1) în vederea asigurării respectării prevederilor regulamentului local privind amplasarea mijloacelor de publicitate cu situaţia de fapt din teren, autorităţile administraţiei publice locale, în termen de 90 de zile de la adoptarea acestuia, vor identifica şi vor notifica proprietarii de mijloace de publicitate a căror amplasare nu mai corespunde cu noile reglementări, astfel:

a) pentru panourile situate pe domeniul public şi privat al statului şi al autorităţilor publice locale, care nu sunt autorizate în conformitate cu prevederile legale sau care au fost amplasate fără respectarea prevederilor legale ori care nu au inscripţionate informaţiile privind denumirea operatorului şi codul de identificare fiscală a acestuia se va dispune dezafectarea;

b) pentru panourile situate pe proprietatea persoanelor fizice sau juridice, care nu au fost autorizate sau care nu au contracte de închiriere valabile ori care nu au inscripţionate informaţiile privind denumirea operatorului şi codul de identificare fiscală a acestuia, se va dispune dezafectarea.

(2) Constituie contravenţie nerespectarea obligaţiei de dezafectare şi/sau conformare stabilite la alin. (1) lit. a) şi b) şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei.

(3) Sancţiunii prevăzute la alin. (2) i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile cap. VI din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, cu modificările ulterioare.

Art. V. - În termen de 90 de zile de la încheierea procedurilor prevăzute la art. II, concomitent cu acţiunile prevăzute la art. IV, se pot demara procedurile de închiriere/concesiune/taxare pentru ocuparea temporară a domeniului public sau aducerea ca aport într-o asociere în participaţie a amplasamentelor identificate pe domeniul public sau privat al statului ori al unităţii administrativ-teritoriale.

Art. VI. - Mijloacele de publicitate autorizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi menţinute pe amplasamentele autorizate până la data expirării contractelor de ocupare a locaţiilor pe care se află mijloacele de publicitate.

Art. VII. - În termen de 30 de zile de la notificarea emisă conform art. IV alin. (1) lit. a) şi b) autorităţile administraţiei publice locale vor dispune demolarea mijloacelor de publicitate amplasate contrar prevederilor regulamentului local de publicitate pe cheltuiala proprietarului, cu emiterea autorizaţiei de desfiinţare şi fără sesizarea instanţelor judecătoreşti.”

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.