MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 149/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 149         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 16 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 643 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

Decizia nr. 829 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.650/2017. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Sibiu

 

114. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea centrelor de tineret în cadrul Programului de centre de tineret

 

120. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea de proiecte proprii

 

121. - Ordin al ministrului tineretului şi sportului privind aprobarea Metodologiei pentru Concursul naţional/ local de proiecte de tineret, respectiv pentru Concursul naţional de proiecte studenţeşti

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA

 

7. - Hotărâre privind aprobarea modificărilor şi completărilor la Statutul Institutului Notarial Român, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 128/2015

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 643

din 17 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

 

 

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin, (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Simona Ciurcu şi Alin Aurel Niculae Brîncuş în Dosarul nr. 9.045/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a I l-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.836D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, dl consilier juridic Dan-Şerban Velicu, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorilor excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se susţine, în acest sens, că, contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, textul criticat nu are legătură cu cauza. Se susţine ca autorii excepţiei au statut de martor ameninţat, şi nu de martor protejat. Or, dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 se referă la modalitatea de procurare a armelor de apărare şi pază de către personale incluse într-un program de protecţie a martorilor, neavând astfel legătură cu obiectul dosarului în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele arătate, pe larg, în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Se susţine, în esenţă, că autorii fac o confuzie între cele două categorii de martori, mai sus menţionate. Se arată că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 nu putea face referire la situaţia martorilor ameninţaţi, câtă vreme art. 13 alin. (2) din legea anterior menţionată, care prevede limitativ categoriile de persoane care pot procura arme de apărare şi pază, nu o menţionează şi pe cea a martorului ameninţat. Se subliniază faptul că martorii ameninţaţi nu intră în categoria celor incluşi în programele de protecţie a martorilor. Se conchide că cele două categorii de martori invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt distincte şi se află în situaţii juridice total diferite, motiv pentru care nu se pune problema existenţei unei discriminări între acestea, determinată de textul criticat.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine, în acest sens, că dreptul de a deţine o armă nu este un drept fundamental, prevăzut în Constituţie şi că statutul martorilor ameninţaţi este diferit de cel al martorilor protejaţi. Se arată că celor dintâi le sunt aplicabile dispoziţiile art. 125 din Codul de procedură penală, care prevăd existenţa unui potenţial risc ce priveşte astfel de persoane, în timp ce martorii protejaţi sunt persoane aflate într-o stare de risc efectiv, motiv pentru care şi măsurile de protecţie prevăzute în privinţa lor sunt diferite. Mai mult, se arată că orice martor ameninţat poate dobândi statutul de martor protejat, atunci când îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în acest sens. Prin urmare, se susţine că, fiind vorba despre două categorii de persoane care se află în situaţii diferite, reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit nu este de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi

 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

5. Prin încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.045/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie invocată de Simona Ciurcu şi Alin Aurel Niculae Brîncuş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită obligarea Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase să elibereze pe numele autorilor excepţiei autorizaţii în vederea deţinerii, purtării şi folosirii de arme şi muniţii letale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată ca prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 reprezintă o ingerinţă nejustificată şi discriminatorie în drepturile fundamentale ale martorilor ameninţaţi. În acest sens, se susţine că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, activitatea de protecţie a martorilor era reglementată prin Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, care prevedea o singură categorie de martori, respectiv pe cei înscrişi în sistemul Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, şi un regim juridic uniform al măsurilor de protecţie ce puteau fi luate în privinţa acestora. Însă, prin dispoziţiile art. 125 din Codul de procedură penală în vigoare, au fost reglementate alte două categorii de martori, respectiv martorii ameninţaţi şi martorii vulnerabili, despre care nu se face vorbire în cuprinsul Legii nr. 682/2002 şi în privinţa cărora prevederile art. 125-130 din Codul de procedură penală reglementează un regim juridic diferit de cel prevăzut prin dispoziţiile Legii nr. 682/2002. Se arată, de asemenea, că prevederile Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor nu au fost corelate cu dispoziţiile codului anterior menţionat, în privinţa modalităţilor specifice de procurare a armelor de către martorii aflaţi în pericol, aspect ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se susţine că, în aceste condiţii, dispoziţiile art. 13 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 295/2004 sunt aplicabile şi categoriei martorilor ameninţaţi, reglementate la art. 125 din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, se arată că măsurile de protecţie a martorilor protejaţi sunt diferite de cele prevăzute prin Legea nr. 682/2002, motiv pentru care, în prezent, în România, există două sisteme diferite de protecţie a martorilor. În aceste condiţii, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 par să limiteze categoria martorilor care pot să îşi procure arme de apărare şi pază, conferind acest drept numai martorilor protejaţi, aflaţi în programul de protecţie a martorilor desfăşurat prin Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, care îşi pot exercita acest drept numai prin intermediul acestui oficiu. Se susţine, însă, că în cadrul programelor de protecţie a martorilor pot fi incluşi şi martorii ameninţaţi, dar în privinţa acestora dispoziţiile art. 126 alin. (8) din Codul de procedură penală prevăd comunicarea măsurilor de protecţie autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii, care este Inspectoratul General al Poliţiei Române. În aceste condiţii, se susţine că sintagma „numai prin intermediul Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor”, care condiţionează, şi în cazul martorilor ameninţaţi, dreptul de a procura arme pentru apărare şi pază, restrânge, în mod nejustificat, exercitarea acestui drept de către categoria de martori anterior menţionată, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Se arată că martorii protejaţi şi cei ameninţaţi se află În situaţii similare sub aspectul pericolului la care sunt expuşi şi al nevoii de asigurare a securităţii, motiv pentru care stabilirea unui regim diferit de procurare a armelor nu este justificată. Se mai susţine că, într-adevăr, legiuitorul poate stabili limite ale exercitării unor drepturi, dar că, atunci când aceste limite produc discriminare şi constituie ingerinţe nejustificate în drepturile fundamentale ale unor categorii de persoane, ele nu sunt legale şi echitabile.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că textul criticat nu îngrădeşte exercitarea unor drepturi fundamentale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului. Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că cele două categorii de martori invocate de autorii excepţiei se află în situaţii diferite, aspect ce justifică reglementarea, în privinţa lor, a unui regim juridic diferit, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalităţii în drepturi. Se arată că dreptul de a deţine armă nu este un drept fundamental, motiv pentru care nu se poate vorbi despre încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale invocate în prezenta cauză. Se susţine, de asemenea, ca prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 nu încalcă dispoziţie art. 53 din Constituţie, restrângerea criticată de autorii excepţiei fiind justificată de motive de apărare a ordinii publice şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale membrilor societăţii.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că autorii excepţiei nu critică, în realitate, textul analizat prin raportare la dispoziţiile Legii fundamentale, ci compară regimul juridic al protecţiei martorilor prevăzut în cuprinsul Legii nr. 682/2004 cu cel reglementat prin Codul de procedură penală. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, care au următorul cuprins: „Persoanele incluse într-un program de protecţie a martorilor pot procura arme de apărare şi pază numai prin intermediul Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 14 alin. (1).”

14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitate şi art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea f, nr. 425 din 10 iunie 2014, în urma modificării sale prin Legea nr. 319/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 15 decembrie 2015, iar Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014. Astfel, ambele acte normative, despre care autorii excepţiei afirmă că nu au fost corelate cu dispoziţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, au fost republicate la o dată ulterioară intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fără ca legiuitorul să prevadă în cuprinsul acestora dispoziţii referitoare la cele două categorii de martori, reglementate la art. 125-130 din codul anterior menţionat, respectiv martorii ameninţaţi şi martorii vulnerabili.

16. Conform art. 125 din Codul de procedură penală, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninţat, iar, potrivit art. 130 alin. (1) din Codul de procedură penală, statutul de martor vulnerabil poate fi acordat martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului şi martorului minor. În privinţa martorului ameninţat, dispoziţiile art. 126-129 din Codul de procedură penală prevăd un regim juridic specific de protecţie şi de audiere, iar, conform prevederilor art. 130 alin. (2)-(3) din Codul de procedură penală, o parte din aceste dispoziţii legale sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi martorului vulnerabil.

17. La rândul său, art. 2 lit. a) din Legea nr. 682/2002 defineşte martorul ca fiind persoana care: 1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni; 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză; 3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni. De asemenea, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 682/2002, prin „martorul protejat” se înţelege martorul, membrii familiei sale şi persoanele apropiate acestuia incluse în Programul de protecţie a martorilor, conform prevederilor prezentei legi, iar, potrivit lit. f) a aceluiaşi art. 2 din Legea nr. 682/2002, „program de protecţie a martorilor” reprezintă activităţile specifice desfăşurate de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor prevăzut la art. 3, cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul apărării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor care au dobândit calitatea de martori protejaţi, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

18. În fine, prevederile art. 13 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 295/2004 prevăd dreptul persoanelor incluse în programe de protecţie a martorilor de a-şi procura arme de apărare şi pază, pe perioada în care au această calitate.

19. Analizând definiţiile mai sus enunţate, Curtea constată că termenii definiţi de acestea nu se exclud reciproc şi nici nu se suprapun ca înţeles şi aplicabilitate, aspect ce permite interpretarea şi aplicarea coroborată a dispoziţiilor legale mai sus analizate. Aşa fiind, persoanele cărora le-a fost acordat statutul de martor ameninţat sau cel de martor vulnerabil, conform dispoziţiilor art. 125 şi, respectiv, art. 130 din Codul de procedură penală, în măsura în care întrunesc condiţiile reglementate la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, pot dobândi calitatea de martor protejat, potrivit legii anterior menţionate, fiind înscrise în programul de protecţie a martorilor. Prin urmare, aceste persoane vor beneficia de regimul juridic reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 682/2002, coroborat cu cel prevăzut la art. 126-129 din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul dreptului de a solicita şi de a obţine o armă de apărare şi pază, conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 295/2004, urmând procedura reglementată, în acest sens, prin legea anterior precizată. Per a contrario, persoanele cărora le-a fost acordat statutul de martor ameninţat sau cel de martor vulnerabil, dar nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, nu vor cumula şi statutul de martor protejat, potrivit prevederilor Legii nr. 295/2004 şi nu vor beneficia de drepturile prevăzute prin această lege, fiindu-le aplicabile însă dispoziţiile art. 125-130 din Codul de procedură penală.

20. Această diferenţă de regim juridic reprezintă însă opţiunea legiuitorului, care, în considerarea situaţiilor diferite în care se află categoriile de persoane care au calitatea de martor în procesul penal şi care sunt supuse unor grade diferite de pericol ca urmare a deţinerii acestei calităţi, a reglementat un regim juridic de protecţie diferit. Acest aspect nu este însă de natură a încălca principiul egalităţii în drepturi, întrucât, cu privire la acest principiu, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că egalitatea impusă de prevederile art. 16 din Constituţie nu înseamnă uniformitate, acest principiu neinterzicând reglementarea unor reguli specifice în cazul diferenţei de situaţii (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, şi Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).

21. Mai mult, Curtea reţine că lipsa cumulării calităţii de martor ameninţat sau de martor vulnerabil, conform prevederilor art. 125-130 din Codul de procedură penală, şi a celei de martor protejat, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 682/2002, nu este de natură a lipsi cele două categorii de martori, reglementate în Codul de procedură penală, de mijloacele juridice necesare protecţiei dreptului lor la viaţă şi la integritate fizică şi psihică sau a dreptului de proprietate privată pe care îl au asupra bunurilor lor, aliate în pericol, întrucât dispoziţiile art. 126-129 din Codul de procedură penală prevăd măsuri de protecţie eficiente în vederea asigurării drepturilor fundamentale invocate, în perioada în care persoanele în cauză au calitatea de martor în procesul penal. De asemenea, mijloacele de protecţie a martorilor, reglementate prin normele Codului de procedură penală, vor fi aplicate de către organele judiciare, în mod coroborat, în vederea folosirii lor eficiente, aşa încât neasigurarea tuturor acestor forme de protecţie în favoarea tuturor categoriilor de martori ameninţaţi sau vulnerabili nu este de natură a-i lipsi pe o parte dintre aceştia de pârghiile necesare protejării drepturilor lor fundamentale.

22. Referitor la interpretarea coroborată a sintagmei „numai prin intermediul Oficiului Naţional pentru Protecţia Martorilor”, din cuprinsul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, cu dispoziţiile art. 126 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci vizează domeniul aplicării dispoziţiilor legale analizate de către organele judiciare şi instituţiile competente,

23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât reglementează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, iar dreptul de a obţine o armă de apărare şi pază nu este un drept fundamental.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Simona Ciurcu şi Alin Aurel Niculae Brîncuş în Dosarul nr. 9,045/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 829

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia-Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello în Dosarul nr. 602/273/2015 al Judecătoriei Oraviţa şi care constituie obiectul Dosarului nr. 329D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că registratorul de carte funciară nu soluţionează niciun litigiu, nu stabileşte existenţa sau inexistenţa unui drept al părţilor, ci doar verifică actul respectiv, fără a rezolva vreun diferend şi fără a invalida actul juridic în cauză. Rolul acestui control preventiv de legalitate este evitarea înscrierii unor acte sau fapte juridice inexistente sau ineficace, astfel încât să creeze cadrul necesar funcţionării principiilor de carte funciară, care asigură, printre altele, securitatea circuitului civil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 602/273/2015, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care Judecătoria Oraviţa s-a pronunţat asupra plângerii introduse împotriva unei încheieri de carte funciară. Curtea Constituţională a fost sesizată de Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă, care a admis recursul formulat împotriva hotărârii prin care Judecătoria Oraviţa respinsese cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că sunt asociaţi într-o persoană juridică dizolvată, situaţie în care, potrivit ârt. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, bunurile persoanei juridice radiate intră prin efectul legii în patrimoniul asociaţilor. Or, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a respins cererea de intabulam a imobilului care s-a aflat în proprietatea societăţii ai cărei asociaţi au fost. În lumina prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei, întrucât hotărârea de radiere nu identifică bunurile, nu este posibilă înregistrarea transferului dreptului de proprietate. Pe cale de consecinţă, în acest caz, textul de lege criticat încalcă art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens precizează că, atât timp cât în cartea funciară a imobilului este înregistrată societatea care şi-a încetat existenţa, iar nu foştii asociaţi, aceştia sunt lipsiţi de dreptul de a dispune de substanţa bunului, precum şi de cel de a-l înstrăina ori greva. Este obstrucţionată, în acelaşi timp, şi folosinţa bunului, aceştia neputând nici să îl închirieze.

6. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii limitative: (...)

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;1.

13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat într-o cauză identică, în care aceiaşi reclamanţi au formulat, în aceleaşi circumstanţe de fapt, cerere de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra unui alt imobil. Prin Decizia nr. 285 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 20 iulie 2016, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de contencios constituţional a analizat situaţia de fapt concretă - identică cu cea din cauza de faţă - şi a reţinut că, prin cererea aflată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, autorii excepţiei de neconstituţionalitate au formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv de respingere, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Reşiţa în anul 2015, referitoare la intabularea dreptului de proprietate în cote-părţi asupra unui imobil (apartament), achiziţionat de aceştia în calitate de acţionari în cadrul Societăţii Vivere - S.R.L. în anul 2006, în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinţei nr. 1.502/2008 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, s-a dispus dizolvarea Societăţii Vivere - S.R.L. în baza art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin a solicitat judecătorului delegat radierea societăţii, iar, conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată şi s-a dispus radierea societăţii. Aşa fiind, astfel cum reiese din certificatul constatator emis în anul 2014 de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor art. 237 alin. (8) şi (9) din Legea societăţilor nr. 31/1990. Ca urmare a radierii societăţii, primarul municipiului Reşiţa a emis, în anul 2012, dispoziţia prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societăţii, precum şi anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamanţii au învederat faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinţei asociaţilor, sediul materiei fiind art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990, neexistând o hotărâre a asociaţilor de repartizare a activelor, iar transferul proprietăţii asupra acestora efectuându-se ape legi, conform art. 237 alin. (8)-(10) din actul normativ menţionat. Aceştia se raportează şi la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea î, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014, care reglementează tocmai situaţia în care se găseşte societatea reclamantă. Autorii excepţiei subliniază faptul că, deşi în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-şef nu a ţinut cont de ele şi, din eroare, acesta a considerat că reclamanţii au nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză. Aşa fiind, consideră că prevederile art. 237 din Legea societăţilor nr. 31/1990 şi cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 sunt în contradicţie cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, criticate în prezenta cauză.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva unor critici identice celor formulate şi în cauza de faţă, Curtea a reţinut, prin decizia mai sus menţionată, că autorii acesteia şi-au întemeiat argumentele de neconstituţionalitate pe o pretinsă necorelare între prevederile criticate din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 - care nu fac niciun fel de distincţie între cazurile de fapt care determină transferul proprietăţii - şi cele cuprinse în Legea societăţilor nr. 31/1990 şi în Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, necorelare ce a determinat, în viziunea acestora, o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.

16. Pornind de la aceste premise, Curtea a precizat că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, d numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile şi principiile constituţionale. De exemplu, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Prin urmare, o astfel de situaţie nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituţionalitatea prevederilor criticate, d o eventuală contrarietate între norme legale din acelaşi domeniu sau din domenii pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate, este de competenţa autorităţii legiuitoare.

17. Totodată, Curtea a observat că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi şi de modul de aplicare de către registratorul-şef a reglementărilor incidente în această materie. Or, eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, în consecinţă, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.

18. Aceeaşi soluţie a fost pronunţată şi prin Decizia nr. 345 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 24 octombrie 2016, într-o speţă similară sub aspectul împrejurărilor de fapt şi identică în ce priveşte motivarea excepţiei. Ca atare, şi în cauza de faţă, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Giovanni Cimarosto şi Carlo Fantinello în Dosarul nr. 602/273/2015 al Judecătoriei Oraviţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Sibiu

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. I. - Se aprobă începerea lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, situate pe teritoriul a 4 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Sibiu, după cum urmează:

a) unitatea administrativ-teritorială Apoldu de Jos - sectoarele cadastrale nr. 25, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41,42, 43, 44, 47, 48, 49 şi 51;

b) unitatea administrativ-teritorială Arpaşu de Jos - sectoarele cadastrale nr. 49, 50, 57 şi 58;

c) unitatea administrativ-teritorială Cârţa - sectoarele cadastrale nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 33, 34, 35, 36, 37. 38, 39, 40, 41,42, 43, 45. 46, 47, 48, 49, 50, 51,52, 53, 54, 55, 57, 59, 60, 61,63, 64, 65 şi 66;

d) unitatea administrativ-teritorială Porumbacu de Jos - sectoarele cadastrale nr. 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51 şi 58.

Art. 2. - Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrările de înregistrare sistematică a imobilelor este prevăzută în anexele nr. 1-4*) la prezentul ordin.

Art. 3. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 21 decembrie 2017.

Nr. 1.650.


*) Anexele nr. 1-4 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

 

Reprezentarea grafică a sectoarelor cadastrale în care se desfăşoară lucrări de înregistrare sistematică

Judeţ: SIBIU

UAT: APOLDU DE JOS

Sectoare: 25, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 47, 48, 49, 51.

 

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea centrelor de tineret în cadrul Programului de centre de tineret

 

Având în vedere:

- Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 259/2006 privind aprobarea Normelor de cheltuieli pentru realizarea programelor Autorităţii Naţionale pentru Tineret în domeniul activităţii de tineret, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020;

- Legea nr. 333/2006 privind înfiinţarea centrelor de informare şi consiliere pentru tineri;

- Nota de fundamentare nr. 85 din 31.01.2018,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea centrelor de tineret în cadrul Programului de centre de tineret, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală politici, strategii şi activităţi în domeniul tineretului va comunica prezentul ordin direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti, care vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă dispoziţiile Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 322/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea centrelor de tineret în cadrul Programului de centre de tineret, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 şi 265 bis din 14 aprilie 2017.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

 

Bucureşti, 8 februarie 2018.

Nr. 114.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 149 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei pentru organizarea de proiecte proprii

 

Având în vedere:

- Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 259/2006 privind aprobarea Normelor de cheltuieli pentru realizarea programelor Autorităţii Naţionale pentru Tineret în domeniul activităţii de tineret, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020;

- Nota de fundamentare nr. 87 din 31.01.2018 a Direcţiei proiecte şi politici pentru tineret,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia pentru organizarea de proiecte proprii, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia proiecte şi politici pentru tineret va comunica prezentul ordin direcţiilor, compartimentelor de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, precum şi direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti, care vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă dispoziţiile Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 347/2017 pentru aprobarea Metodologiei pentru organizarea şi desfăşurarea de proiecte proprii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 şi 265 bis din 14 aprilie 2017.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 120.


*) Anexa sa publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL TINERETULUI ŞI SPORTULUI

 

ORDIN

privind aprobarea Metodologiei pentru Concursul naţional/local de proiecte de tineret, respectiv pentru Concursul naţional de proiecte studenţeşti

 

Având în vedere:

- Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 259/2006 privind aprobarea Normelor de cheltuieli pentru realizarea programelor Autorităţii Naţionale pentru Tineret în domeniul activităţii de tineret, cu modificările ulterioare;

- Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale

în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020;

- Nota de fundamentare nr. 86 din 31 ianuarie 2018 a Direcţiei proiecte şi politici pentru tineret,

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul tineretului şi sportului emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Metodologia pentru Concursul naţional/local de proiecte de tineret şi pentru Concursul naţional de proiecte studenţeşti, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală politici, strategii şi activităţi în domeniul tineretului va comunica prezentul ordin direcţiilor de specialitate din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret, respectiv Direcţiei pentru Sport şi Tineret a Municipiului Bucureşti, care vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă dispoziţiile Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 305/2017 privind aprobarea Metodologiei pentru Concursul naţional/local de proiecte de tineret, respectiv pentru Concursul naţional de proiecte studenţeşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 şi 265 bis din 14 aprilie 2017.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Ministrul tineretului şi sportului,

Ioana Bran

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 121.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA

 

UNIUNEA NAŢIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea modificărilor şi completărilor la Statutul Institutului Notarial Român, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 128/2015

 

Având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul şedinţei Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România din data de 19.01.2018, în urma cărora a rezultat necesitatea modificării Statutului Institutului Notarial Român,

văzând dispoziţiile Statutului Institutului Notarial Român, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 128/2015,

în temeiul dispoziţiilor art. 60 alin. (4) şi art. 164 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, aprobat prin Hotărârea Congresului Notarilor Publici din România nr. 10/2014, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă modificările şi completările la Statutul Institutului Notarial Român, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 128/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 5 septembrie 2016, astfel cum sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se comunică Institutului Notarial Român, în vederea ducerii la îndeplinire şi pentru a fi transmisă Camerelor Notarilor Publici.

Art. 4. - Serviciul registratură şi comunicare al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România va urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.

 

Preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România,

Dumitru Viorel Mănescu

 

Bucureşti, 19 ianuarie 2018.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

MODIFICĂRI ŞI COMPLETĂRI

la Statutul Institutului Notarial Român, aprobat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România nr. 128/2015

 

1. La articolul 19, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 19. - (1) Organele de conducere ale INR sunt:

a) Consiliul director;

b) preşedintele INR este şi preşedintele Consiliului director;

c) preşedintele executiv al INR, desemnat de Biroul executiv, dintre vicepreşedinţii Uniunii, la propunerea preşedintelui Uniunii;

d) directorul INR.

(2) în cadrul INR funcţionează un Consiliu ştiinţific. La propunerea preşedintelui INR, Biroul executiv desemnează un membru al Consiliului Uniunii cu experienţă şi prestigiu profesional deosebit, care să îndeplinească funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific.”

2. La articolul 21, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 21. - (1) Consiliul director este format din 9 membri. Fac parte de drept din Consiliul director preşedintele, prim-vicepreşedintele şi cei 2 vicepreşedinţi ai Uniunii. Ceilalţi 5 membri sunt desemnaţi de către Consiliul Uniunii, dintre notarii publici cu experienţă, reputaţie şi prestigiu în cadrul profesiei, care nu sunt membri ai Biroului executiv.

.......................................................................................................................................

(3) Membrii Consiliului director au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă, stabilită de Consiliul Uniunii.”

3. La articolul 24, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Pentru activitatea lor, preşedintele şi preşedintele executiv al INR primesc o indemnizaţie lunară, stabilită de Consiliul Uniunii.

(3) în absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia sunt îndeplinite de preşedintele executiv al INR.”

4. La articolul 25 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului director. Convocarea şedinţelor se face prin preşedintele executiv al INR sau, în lipsa acestuia, prin directorul INR;”.

5. La articolul 28, alineatele (1), (2) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 28. - (1) în cadrul INR se organizează şi funcţionează Consiliul ştiinţific, care are un rol consultativ, pentru activităţile de formare profesională iniţială şi continuă şi pentru activităţile ştiinţifice.

(2) Consiliul ştiinţific se compune din 7 membri, din care fac parte de drept preşedintele INR şi preşedintele Consiliului ştiinţific, precum şi 5 membri desemnaţi de Consiliul director, la propunerea preşedintelui INR, dintre notarii publici cu experienţă şi prestigiu profesional deosebit şi dintre personalităţi marcante din domeniul juridic. Preşedintele Consiliului ştiinţific este desemnat de Biroul executiv, la propunerea preşedintelui INR, dintre membrii Consiliului Uniunii. În lipsa preşedintelui INR, la şedinţele Consiliului ştiinţific participă preşedintele executiv al INR.

.......................................................................................................................................

 (4) Membrii Consiliului ştiinţific au dreptul la o indemnizaţie de şedinţă, stabilită de Biroul executiv al Consiliului Uniunii.”

6. La articolul 28, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

„(31) Preşedintele Consiliului ştiinţific are dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită de Biroul executiv al Consiliului Uniunii.”

7. După articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 291, cu următorul cuprins:

„Art. 291. - Preşedintele Consiliului ştiinţific convoacă şi conduce şedinţele Consiliului ştiinţific al INR.”


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.