MONITORUL OFICIAL AL ROMANIEI Nr. 153/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 153         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 19 februarie 2018

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

52. - Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

103. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind abrogarea unor dispoziţii cuprinse în ordine ale directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

 

212. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.018/2014 privind aprobarea Condiţiilor de autorizare a utilizării unui medicament de uz uman pentru a fi disponibil pentru folosire în tratamente de ultimă instanţă, în conformitate cu prevederile art. 83 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 24 din 6 noiembrie 2017 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, al art. 5 alin. (3) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale şi principalele funcţii şi atribuţii

 

Art. 1. - (1) Ministerul Fondurilor Europene este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, înfiinţat prin preluarea structurilor de specialitate şi activităţilor prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative.

(2) Ministerul Fondurilor Europene este autoritatea pentru: coordonarea instrumentelor structurale 2007-2013, coordonarea fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020, potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului, coordonarea Fondului European pentru Ajutorarea Persoanelor Defavorizate 2014-2020 (FEAD), coordonarea fondurilor europene structurale şi de investiţii post 2020, coordonarea fondurilor alocate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei, mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European şi Norvegian, prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român, respectiv gestionarea Facilităţii de Tranziţie 2007, Frontierelor Externe, Fondul Facilitatea Schengen, Fondul de Securitate Internă 2014-2020, programele de înfrăţire instituţională şi asistenţă tehnică, şi a fondurilor de preaderare PHARE, ISPA.

(3) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte atribuţiile aferente autorităţii de plată pentru programul Facilitatea Schengen, Facilitatea de tranziţie, Fondul Frontierelor Externe, Programul de cooperare elveţiano-român şi Fondul pentru Securitate Internă 2014-2020.

(4) Ministerul Fondurilor Europene coordonează, la nivel naţional, politica în domeniul instrumentelor structurale 2007-2013 şi a fondurilor structurale şi de investiţii 2014-2020.

Art. 2. - Ministerul Fondurilor Europene are sediul în municipiul Bucureşti, strada Mendeleev nr. 36-38, sectorul 1. Ministerul Fondurilor Europene îşi poate desfăşura activitatea şi în alte sedii deţinute sau utilizate în condiţiile legii.

Art. 3. - Ministerul Fondurilor Europene exercită în domeniile sale de activitate, următoarele funcţii:

a) de planificare strategică;

b) de reglementare şi avizare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul gestionării fondurilor europene;

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate şi în limitele stabilite prin actele normative în vigoare;

d) de coordonare;

e) de autoritate de stat în domeniile sale de activitate;

f) de administrare;

g) de implementare şi gestionare a programelor finanţate din fonduri europene, naţionale, precum şi din alte surse legal constituite;

h) de monitorizare şi control.

Art. 4. - (1) Ministerul Fondurilor Europene exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru: Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice”, Programul operaţional „Competitivitate”, Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane”, Programul operaţional „Capital uman”, Programul operaţional „Ajutorarea persoanelor defavorizate”, Programul operaţional „Infrastructura mare” 2014-2020, Programul operaţional „Iniţiativa pentru IMM-uri”, Programul operaţional sectorial „Transport” 2007-2013, Programul operaţional sectorial „Mediu” 2007-2013 şi Programul operaţional „Asistenţă tehnică” 2007-2013 şi 2014-2020, Programul ISPA.

(2) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de operator de program potrivit prevederilor anexei B la Memorandumul de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar norvegian 2009-2014 şi ale anexei B la Memorandumul de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014.

(3) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact potrivit Memorandumului de înţelegere pentru implementarea Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2004-2009, a Memorandumului de înţelegere pentru Programul de cooperare norvegian pentru creştere economică şi dezvoltare durabilă 2004-2009, potrivit Memorandumului de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014 şi a Memorandumului de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, precum şi a Memorandumului de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2014-2021 şi a Memorandumului de înţelegere privind implementarea Mecanismului financiar norvegian 2014-2021 şi pentru programele de înfrăţire instituţională şi de asistenţă tehnică cu statele care beneficiază de finanţări nerambursabile din partea Uniunii Europene, şi îndeplineşte atribuţiile aferente Punctului de contact pentru implementarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

(4) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de autoritate administrativă de înfrăţire instituţională, responsabilă cu managementul administrativ şi financiar al proiectelor de înfrăţire instituţională în care România are rol de donator de asistenţă tehnică.

(5) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de autoritate de plată pentru Programul de cooperare elveţiano-român şi organism intermediar pentru aria de concentrare tematica 6 şi pentru asistenţa prin intermediul Facilităţii de pregătire a Proiectului pentru Programul de cooperare elveţiano-român.

(6) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de autoritate delegată în vederea gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României prin Fondul frontierelor externe şi Fondul pentru Securitate Internă 2014-2020.

(7) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte funcţia de autoritate de contractare şi plată în vederea gestionării asistenţei financiare nerambursabile acordate României prin Facilitatea Schengen.

(8) în cadrul Ministerului Fondurilor Europene îşi desfăşoară activitatea agenţiile de implementare pentru programele PHARE şi Facilitatea de tranziţie conform memorandumurilor de finanţare.

(9) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte atribuţia de organism intermediar pentru implementarea programelor finanţate din instrumente structurale 2007-2013, fonduri europene structurale şi de investiţii 2014-2020, pe care le gestionează potrivit alin. (1), prin unităţile din subordine.

(10) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte atribuţia de punct naţional de contact pentru romi responsabil cu monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 18/2015, cu modificările ulterioare.

(11) Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte atribuţia de beneficiar pentru Programul operaţional „Ajutorarea persoanelor defavorizate”.

Art. 5. - Ministerul Fondurilor Europene are următoarele atribuţii:

1. realizează Programul de guvernare în domeniile sale de activitate;

2. elaborează strategii, politici, programe şi planuri pentru domeniile sale de activitate;

3. stabileşte, în condiţiile legii, împreună cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, sistemul de date, informaţii şi raportări periodice privind utilizarea fondurilor europene, pe care le supune informării şi/sau analizei Guvernului, după caz;

4. Îndeplineşte obligaţiile ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi participarea la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative europene în domeniile sale de competenţă;

5. Îndeplineşte atribuţiile prevăzute pentru Ministerul Fondurilor Europene de Hotărârea Guvernului nr. 398/2015 pentru stabilirea cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii şi pentru asigurarea continuităţii cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale 2007-2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

6. gestionează, potrivit competenţelor sale, instrumentele de preaderare PHARE şi ISPA;

7. coordonează pregătirea, dezvoltarea, armonizarea şi funcţionarea cadrului legislativ, instituţional şi procedural pentru implementarea, gestionarea şi controlul instrumentelor structurale 2007-2013 şi fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020/post 2020, instrumentelor de preaderare PHARE şi ISPA, a Fondului pentru ajutorarea persoanelor defavorizate, instrumentului financiar provizoriu Facilitatea de tranziţie, Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2004-2009, Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014, Mecanismului financiar al Spaţiului Economic European 2014-2021, Programului de cooperare norvegian pentru creştere economică şi dezvoltare durabilă 2004-2009, a Mecanismului financiar norvegian 2009-2014, a Mecanismului financiar norvegian 2014-2021 şi are atribuţii legate de Programul de cooperare elveţiano-român;

8. coordonează procesul de elaborare, negociere, modificare, monitorizare şi evaluare a implementării Acordului de parteneriat 2014-2020;

9. realizează procesul de elaborare, negociere, modificare, monitorizare şi evaluare a implementării documentelor de programare post 2020, a programelor finanţate prin fondurile europene structurale şi de investiţii 2014-2020 şi post 2020 şi prin mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European şi norvegian 2009-2014 şi 2014-2021 pentru domeniul gestionat;

10. Îndeplineşte rolul de organism de coordonare în procesul de desemnare pentru programele finanţate din fondurile europene structurale şi de investiţii 2014-2020 FEAD, FEPAM, IPA II, ENI şi de organism de monitorizare a desemnării entităţilor implicate în sistemul de management şi control al fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020, FEAD, FEPAM, cu excepţia organismelor din statele partenere participante în programele de cooperare teritorială europeană, şi asigură comunicarea cu Comisia Europeană în domeniul Său de activitate şi în ceea ce priveşte coordonarea şi monitorizarea activităţilor organismelor desemnate, cu excepţia organismelor din statele partenere participante în programele de cooperare teritorială europeană, cooperând în acest sens cu Autoritatea de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României în vederea asigurării permanente a conformităţii sistemelor de management şi control specifice programelor operaţionale finanţate din fonduri europene structurale şi de investiţii 2014-2020, FEAD, FEPAM, cu excepţia programele de cooperare teritorială europeană;

11. asigură coordonarea metodologică şi monitorizează participarea României la programele şi iniţiativele europene gestionate centralizat de către Comisia Europeană;

12. asigură coordonarea gestionării proiectelor finanţate prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei - Connecting Europe Facility pentru perioada 2014-2020;

13. elaborează cadrul normativ naţional şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul gestionării fondurilor europene, precum şi a obiectivelor din programele elaborate pentru domeniile sale de activitate;

14. iniţiază, elaborează şi avizează, după caz, proiecte de acte normative, proiecte de acorduri internaţionale, norme, instrucţiuni şi metodologii specifice în domeniile sale de activitate;

15. elaborează reglementări privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri europene, asistenţa financiară acordată României prin instrumentele de preaderare PHARE şi ISPA, instrumentul financiar provizoriu Facilitatea de tranziţie, instrumentele structurale 2007-2013, fondurile europene structurale şi de investiţii 2014-2020/post 2020, FEAD, Mecanismul financiar norvegian 2009-2014, Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014 şi Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi norvegian 2014-2021;

16. asigură, în numele statului român şi al Guvernului României, în condiţiile legii, reprezentarea pe plan intern şi internaţional în domeniile sale de activitate;

17. reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi cu organizaţii similare din alte state, cu instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii Europene, precum şi cu organisme internaţionale în domeniile sale de activitate;

18. colaborează/cooperează cu structurile implicate în activităţile de prevenire şi combatere a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene şi asigură comunicarea cu acestea, cu instituţiile care au atribuţii în domeniul achiziţiilor publice pentru asigurarea unui cadru adecvat de derulare a procedurilor de achiziţie publică desfăşurate în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structurale 2007-2013, fonduri europene structurale şi de investiţii 2014-2020, FEAD, în condiţiile prevăzute de lege, cu Ministerul Finanţelor Publice care asigură funcţia de autoritate de audit pentru Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi pentru Mecanismul financiar norvegian şi de autoritate de certificare şi plată şi cu Ministerul Finanţelor Publice în vederea stabilirii şi implementării măsurilor necesare realizării unui management financiar riguros şi eficient al fondurilor alocate programelor operaţionale finanţate din instrumente structurale 2007-2013, fonduri europene structurale şi de investiţii 2014-2020 şi Fondul european pentru ajutorarea persoanelor defavorizate;

19. organizează evenimente/întâlniri cu reprezentanţi ai instituţiilor publice, private, ai organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, naţionale şi internaţionale, din domeniile sale de activitate;

20. iniţiază şi negociază, în conformitate cu împuternicirea acordată de Guvern, încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propune acestuia întocmirea formelor de aderare la cele existente şi ia măsuri de aplicare a acestora, în domeniile sale de activitate;

21. asigură urmărirea aplicării şi controlul respectării reglementărilor în domeniile sale de activitate, precum şi al funcţionării organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sa;

22. asigură participarea reprezentanţilor ministerului în comisiile, comitetele şi consiliile din care face parte, la nivel naţional şi internaţional, conform legii;

23. Închiriază/concesionează sau primeşte în administrare, în condiţiile legii, în vederea desfăşurării activităţii proprii, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată a statului român;

24. elaborează priorităţile, criteriile de eligibilitate şi procedurile necesare finanţării, implementării, monitorizării şi controlului programelor şi proiectelor din domeniile sale de activitate;

25. asigură, în condiţiile legii, managementul fondurilor publice europene şi naţionale aflate În responsabilitatea sa, alocate domeniilor sale de activitate;

26. programează, coordonează, monitorizează şi controlează utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea Europeană, din domeniile de competenţă ale ministerului;

27. colaborează cu celelalte ministere şi instituţii care gestionează asistenţă financiară nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană în vederea implementării unei politici unitare la nivel naţional în domeniul fondurilor europene;

28. asigură întocmirea raportărilor către Uniunea Europeană asupra stadiului implementării programelor europene pe care le gestionează;

29. coordonează elaborarea şi implementarea Planului de comunicare cu Comisia Europeană, conform Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului;

30. asigură, după caz, preşedinţia, secretariatul sau participarea în comitetele şi în comisiile aferente programelor din domeniile sale de activitate;

31. coordonează activitatea specifică legată de închiderea programelor de pre-aderare care au beneficiat de asistenţă din partea Uniunii Europene prin PHARE, ISPA;

32. exercită activităţi de audit intern şi control la nivelul programelor pentru care îndeplineşte rolul de autoritate de management, punct naţional de contact, punct naţional;

33. efectuează controale privind gestionarea şi utilizarea fondurilor din cadrul programelor prevăzute la art. 4 în vederea implementării corecte şi eficiente a acestora;

34 solicită informaţii de la celelalte organe ale administraţiei publice centrale, de la autorităţile administraţiei publice locale, de la alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi de la societăţile la care statul este acţionar sau asociat, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate, în condiţiile legii;

35. asigură protecţia informaţiilor clasificate, implementarea prevederilor legislaţiei Uniunii Europene şi Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord în domeniile sale de competenţă, prin activităţi specifice, în condiţiile legii;

36. contractează, în condiţiile legii, servicii specializate, în vederea obţinerii documentelor, studiilor, colectării datelor şi informaţiilor necesare realizării atribuţiilor sale, precum şi servicii de consultanţă, inclusiv servicii de evaluare, prognoză şi statistică;

37. facilitează realizarea de schimburi de bune practici între structurile implicate în derularea programelor din domeniile sale de activitate;

38. asigură derularea dialogului social şi a relaţiei cu partenerii sociali şi cu societatea civilă pentru problematica ce revine în responsabilitatea sa;

39. Îndeplineşte, în condiţiile legii, atribuţiile de comunicare şi informare în domeniul instrumentelor structurale 2007-2013, şi fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020, inclusiv pentru aplicarea art. 117 alin. (1) şi (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, pentru programele gestionate;

40. colaborează cu celelalte ministere şi instituţii care gestionează asistenţă financiară nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană, în vederea comunicării şi informării în domeniul instrumentelor structurale 2007-2013 şi fondurilor europene structurale şi de investiţii 2014-2020;

41. Îndeplineşte atribuţiile aferente implementării Strategiei naţionale anticorupţie 2016-2020 la nivelul structurii proprii;

42. Îndeplineşte atribuţiile aferente Punctului naţional de contact pentru implementarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome pentru perioada 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 18/2015, cu modificările ulterioare;

43. elaborează strategia de comunicare, coordonează şi monitorizează sistemul de comunicare internă şi externă de la nivelul structurilor aflate în subordinea ministerului, potrivit competenţelor sale;

44. colaborează cu celelalte ministere şi instituţii care gestionează asistenţă financiară nerambursabilă acordată României de către Uniunea Europeană şi elaborează poziţia României cu privire la propunerile de politici şi reglementări europene în domeniul instrumentelor structurale şi fondurilor europene şi de coeziune, în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă în domeniu, în vederea participării României la procesul decizional al instituţiilor Uniunii Europene;

45. asigură reprezentarea României în cadrul Consiliului afaceri generale - format coeziune.

Art. 6.- În îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Fondurilor Europene este autorizat:

a) să desfăşoare activităţi de informare, publicitate şi de promovare a programelor din domeniile sale de activitate, potrivit legii;

b) să contracteze, în condiţiile legii, servicii de specialitate în domeniile de activitate;

c) să încheie protocoale/acorduri de colaborare şi schimb de informaţii cu alte instituţii publice, private, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, potrivit competenţelor sale;

d) să solicite, în condiţiile legii, informaţiile şi datele necesare realizării atribuţiilor sale:

e) să efectueze acte de control conform reglementărilor naţionale şi actelor juridice ale Uniunii Europene, în domeniile sale de activitate;

f) să aplice sancţiuni prevăzute de lege în competenţa sa, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 7. - Ministerul Fondurilor Europene îndeplineşte orice alte atribuţii din domeniile sale de activitate, stabilite prin acte normative.

Art. 8. - În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Fondurilor Europene colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităţi ale administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi, precum şi, în condiţiile legii, cu orice alte persoane juridice şi persoane fizice.

 

CAPITOLUL II

Structura organizatorică, personalul şi conducerea Ministerului Fondurilor Europene

 

Art. 9. - (1) Structura organizatorică a Ministerului Fondurilor Europene este prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Numărul maxim de posturi pentru aparatul propriu al Ministerului Fondurilor Europene şi al unităţilor subordonate prevăzute în anexa nr. 2 este de 1.377, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetelor acestora.

(3) Statul de funcţii, structura posturilor pe compartimente, încadrarea personalului se aprobă, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului fondurilor europene.

(4) încadrarea personalului în numărul maxim de posturi aprobat şi în noua structură organizatorică se face în termenele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru fiecare categorie de personal.

(5) Repartizarea numărului maxim de posturi pe aparatul propriu şi pe structurile subordonate se face prin ordin al ministrului fondurilor europene, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat potrivit alin. (2), în condiţiile legii.

(6) în cadrul structurii organizatorice pot fi înfiinţate, prin ordin al ministrului fondurilor europene, direcţii în cadrul direcţiilor generale, servicii, birouri sau compartimente, cu respectarea prevederilor art. 112 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără a fi modificată anexa nr. 1.

(7) Personalul Ministerului Fondurilor Europene este compus din demnitari, funcţionari publici şi personal contractual, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 10. - (1) Ministerul Fondurilor Europene desemnează dintre specialiştii săi consilieri şi/sau experţi care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană. Numărul maxim de posturi pentru personalul detaşat în cadrul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului.

(2) Personalului Ministerului Fondurilor Europene trimis în cadrul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană îi sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare privind drepturile personalului trimis în misiune permanentă în străinătate.

Art. 11. - (1) în condiţiile legii, în cadrul Ministerului Fondurilor Europene şi/sau al unităţilor aflate în subordinea ministerului se pot organiza şi pot funcţiona unităţi de management al proiectului, denumite în continuare UMP, unităţi de coordonare a proiectului, denumite în continuare UCP, pentru implementarea/administrarea/supervizarea proiectelor finanţate din credite externe rambursabile sau nerambursabile, conduse de un director de proiect numit prin ordin al ministrului.

(2) Structura organizatorică, numărul de personal, regulamentul de organizare şi funcţionare pentru fiecare UMP/UCP şi, după caz, numărul de unităţi sunt prevăzute în documentele de programare şi actele normative aferente proiectului şi sunt preluate ca atare în ordinul ministrului fondurilor europene privind înfiinţarea UMP/UCP.

(3) Ministrul fondurilor europene numeşte personalul UMP/UCP şi stabileşte competenţele directorului acestuia.

(4) Pentru implementarea proiectelor finanţate prin fonduri nerambursabile, Ministerul Fondurilor Europene poate înfiinţa unităţi de implementare a proiectului, denumite în continuare UIP, cu personal angajat în afara organigramei, în condiţiile legii.

(5) Componenţa, numărul de persoane, regulamentul de organizare şi funcţionare ale unităţilor prevăzute la alin. (4), precum şi încadrarea şi salarizarea personalului aferent se stabilesc prin ordin al ministrului fondurilor europene, în condiţiile legii.

(6) în cadrul Ministerului Fondurilor Europene se organizează şi funcţionează Organismul intermediar cu verificarea financiară a cererilor de plată pentru implementarea ariei tematice 6 „îmbunătăţirea reglementărilor în sectorul financiar şi întărirea pieţelor financiare şi a instituţiilor” şi pentru asistenţa prin intermediul Facilităţii de pregătire a proiectului, din cadrul Programului de cooperare elveţiano-român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.

(7) Structura organizatorică, numărul de personal, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare pentru UIP se aprobă prin ordin al ministrului fondurilor europene privind înfiinţarea UIP.

(8) Ministrul fondurilor europene numeşte personalul UIP şi stabileşte competenţele conducătorului acesteia, în condiţiile legii.

Art. 12. - (1) Ministerul Fondurilor Europene are în subordine unităţile cu personalitate juridică prevăzute în anexa nr. 2.

(2) Structura organizatorică, repartizarea numărului maxim de posturi, statele de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare pentru unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Fondurilor Europene, prevăzute în anexa nr. 2, se aprobă prin ordin al ministrului fondurilor europene.

(3) Conducătorii unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 sunt numiţi şi eliberaţi în/din funcţie prin ordin al ministrului fondurilor europene, în condiţiile legii.

(4) Conducătorii unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 au calitatea de ordonator terţiar de credite.

(5) Personalul de conducere, cu excepţia celui prevăzut la alin. (3), şi personalul de execuţie din cadrul unităţilor prevăzute în anexa nr. 2 se numeşte în funcţie prin decizie a directorului executiv, în condiţiile legii.

(6) Atribuţiile şi competenţele structurilor subordonate se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al ministrului fondurilor europene, pe baza propunerilor structurilor de specialitate.

(7) Atribuţiile generale şi specifice ale personalului din cadrul structurilor subordonate se stabilesc prin fişa postului, cu respectarea regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut la alin. (6).

Art. 13. - (1) Unităţile subordonate Ministerului Fondurilor Europene îşi desfăşoară activitatea în spaţiile din cadrul sediilor organismelor intermediare regionale sau în locaţiile închiriate, în condiţiile legii.

(2) Ministrul fondurilor europene poate redistribui prin ordin, între organisme intermediare şi aparatul propriu, posturile repartizate, cu încadrarea în numărul de posturi aprobat.

(3) Structurile de specialitate din cadrul unităţilor subordonate, care au corespondent la nivelul Ministerului Fondurilor Europene, se află în coordonarea metodologică a structurilor de specialitate din cadrul aparatului propriu al ministerului, pentru îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor ministerului.

Art. 14. - (1) Conducerea Ministerului Fondurilor Europene se asigură de către ministrul fondurilor europene.

(2) Ministrul fondurilor europene reprezintă şi angajează ministerul în raporturile cu celelalte autorităţi publice, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice din ţară sau din străinătate. În acest scop poate da împuternicire de reprezentare persoanelor din subordine.

(3) în faţa autorităţilor jurisdicţionale, Ministerul Fondurilor Europene este reprezentat prin personalul de specialitate, pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare cauză în parte, conform competenţei stabilite prin ordin al ministrului fondurilor europene.

(4) Ministrul fondurilor europene este ordonator principal de credite şi îndeplineşte atribuţiile generale prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare. Ministrul fondurilor europene poate delega această calitate, în condiţiile legii.

(5) în exercitarea atribuţiilor sale, ministrul fondurilor europene emite ordine şi instrucţiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.

(6) în cazul în care ministrul fondurilor europene nu îşi poate exercita atribuţiile, prin ordin al acestuia va fi nominalizat un înlocuitor, în condiţiile legii.

Art. 15. - (1) Ministrul fondurilor europene este ajutat în activitatea sa de 3 secretari de stat numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizii ale prim-ministrului, precum şi de secretarul general şi de 2 secretari generali adjuncţi, numiţi în condiţiile legii.

(2) Secretarii de stat exercită atribuţiile delegate prin ordin al ministrului fondurilor europene.

(3) Secretarul general şi, respectiv, secretarii generali adjuncţi ai Ministerului Fondurilor Europene au atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, cu modificările şi completările ulterioare. Aceştia pot îndeplini şi alte atribuţii prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ministerului Fondurilor Europene ori încredinţate de ministru, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi asigură stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale dintre structurile Ministerului Fondurilor Europene.

(5) Pe lângă ministrul fondurilor europene funcţionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului. Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.

(6) Atribuţiile direcţiilor, serviciilor, birourilor şi ale altor compartimente din cadrul Ministerului Fondurilor Europene se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al ministrului fondurilor europene.

Art. 16. - Ministerul Fondurilor Europene poate închiria spaţii pentru necesităţi proprii, în condiţiile legii.

Art. 17. - Ministerul Fondurilor Europene are în dotare, pentru activităţi specifice desfăşurate, un număr de 50 autoturisme.

Art. 18. - Ministrul fondurilor europene numeşte şi eliberează din funcţie personalul instituţiei alcătuit din funcţionari publici şi personal angajat cu contract individual de muncă.

Art. 19. - Patrimoniul Ministerului Fondurilor Europene se constituie prin preluarea patrimoniului aferent structurilor şi personalului preluat de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, pe baza protocolului de predare-preluare ce se va încheia în termenul prevăzut de art. 4 alin. (4 ) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2018.

Art. 20. - Aplicarea procedurilor legale prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi respectarea regimului juridic aplicabil personalului contractual cu privire la măsurile de reorganizare din cadrul structurii organizatorice a Ministerului Fondurilor Europene se realizează în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 21. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Rovana Plumb

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Paul Stănescu

p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Adrian Marius Rîndunică,

secretar de stat

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 15 februarie 2018.

Nr. 52.

 

ANEXA Nr. 1

 

Structura organizatorică a Ministerului Fondurilor Europene

 

Număr de posturi = 1377 aparatul propriu şi al unităţilor subordonate

(exclusiv demnitarii şi cabinetele acestora)

 

 

 

 

 

 

 

MINISTRU

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colegiul ministerului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unitate audit *

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Structura de securitate *

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Corp control şi implementare strategie anticorupţie *

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia de comunicare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Unitatea de control financiar preventiv propriu*

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

Secretar de stat

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

Secretar general adjunct

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia generală programare, SMIS, coordonare sistem şi cooperare europeană şi internaţională

 

Direcţia generală programe europene

Competitivitate *****

 

Direcţia generală programe europene Capital uman ****

 

Direcţia generală programe europene

Infrastructură mare ***

 

Direcţia generală asistenţă tehnică programe europene**

 

Serviciul implementare POAD

 

Direcţia generală mecanisme şi instrumente financiare europene nerambursabile ******

 

Direcţia generală juridică şi relaţia cu Parlamentul

 

Direcţia generală economică

 

Direcţia generală managementul resurselor umane

 

Direcţia generală achiziţii publice şi servicii interne

 

* Se organizează şi funcţionează la nivel de compartiment/birou/serviciu

** Îndeplineşte funcţia de Autoritate de management pentru Programul operaţional Asistenţă tehnică 2007-2013 şi 2014 2020,

*** Îndeplineşte funcţia de Autoritate de management pentru Programul operaţional Infrastructura more 2014 2020, Programul operaţional sectorial Mediu 2007 2013 şi Programul operaţional sectorial Transport2007-2013şl are ca obiect de activitate şt gestionarea Instrumentului de preaderare ISPA. De asemenea îndeplineşte funcţia de organism intermediar pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007-2013 prin cete 8 direcţii organizate la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare stabilite prin Legea nr. 315/2004privind dezvoltarea regională în România, cu modificările şi completările ulterioare.

**** Îndeplineşte funcţia de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013 şi pentru Programul operaţional Capitol uman şi Programul operaţional pentru Ajutorarea persoanelor defavorizate 2014-2020şi agenţie de implementare pentru programele PHARE.

***** Îndeplineşte funcţia de Autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice 2007-2013, pentru Programul operaţional Competitivitate 2Ol4-2O20şi pentru Programul operaţional iniţiativa pentru IMM-uri.

****** Are ca obiect de activitate coordonarea şi gestionarea fondurilor alocate prin mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European şi Norvegian, Programul de cooperare elveţiano-român, respectiv gestionarea Facilităţii de tranziţie 2007, Frontierelor externe, Fondul Facilitatea Schengen, Fondul de Securitate internă 2014-2020. Programele de înfrăţire instituţională şi Asistenţă tehnică şi a fondurilor de preaderare PHARE, ISPA

 

ANEXA Nr. 2

 

UNITĂŢI

care funcţionează în subordinea Ministerului Fondurilor Europene

 

1. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord - Est

2. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud - Est

3. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud - Muntenia

4. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Sud - Vest Oltenia

5. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Vest

6. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Nord - Vest

7. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Centru

8. Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane - Regiunea Bucureşti-Ilfov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind abrogarea unor dispoziţii cuprinse în ordine ale directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

 

În temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) poziţia nr. 3 din anexa nr. 1, precum şi anexa nr. 4 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.174/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 3 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Călăraşi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 octombrie 2016, cu modificările ulterioare;

b) poziţia nr. 2 din anexa nr. 1, precum şi anexa nr. 4 la Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 1.232/2016 privind aprobarea începerii lucrărilor de înregistrare sistematică a imobilelor, pe sectoare cadastrale, în 3 unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Călăraşi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 11 octombrie 2016, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 29 ianuarie 2018.

Nr. 103.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.018/2014 privind aprobarea Condiţiilor de autorizare a utilizării unui medicament de uz uman pentru a fi disponibil pentru folosire în tratamente de ultimă instanţă, în conformitate cu prevederile art. 83 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente

 

Văzând Referatul de aprobare nr. S.R. 452 din 9.02.2018 al Direcţiei politica medicamentului şi a dispozitivelor medicale şi Adresa Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale nr. 51.321E din 31.10.2017, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 60.101 din 1.11.2017,

având în vedere prevederile art. 24 alin. (2) şi ale art. 83 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente,

ţinând cont de prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 734/2010 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.018/2014 privind aprobarea Condiţiilor de autorizare a utilizării unui medicament de uz uman pentru a fi disponibil pentru folosire în tratamente de ultimă instanţă, în conformitate cu prevederile art. 83 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenţii Europene pentru Medicamente, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 septembrie 2014, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 8, literele j) şi k) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

j) să documenteze toate cazurile de reacţii adverse grave şi raportate de către medicul care a susţinut autorizarea utilizării şi care aplică tratamentul de ultimă instanţă sau raportate de către pacient ori aparţinători şi să le raporteze către baza de date şi reţeaua informatică menţionată la art. 24 din Regulamentul (CE) nr. 726/2004, denumită în continuare baza de date EudraVigilance, cel mai târziu într-un interval de 15 zile:

k) să documenteze toate cazurile de reacţii adverse nongrave şi raportate de către medicul care a susţinut autorizarea utilizării şi care aplică tratamentul de ultimă instanţă sau raportate de către pacient ori aparţinători şi să le raporteze către baza de date EudraVigilance, cel mai târziu într-un interval de 90 de zile;”.

2. La articolul 10, litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,f) să documenteze toate cazurile de reacţii adverse identificate sau raportate de către pacienţi ori aparţinători şi să informeze compania producătoare sau ANMDM cel mai târziu într-un interval de 15 zile pentru reacţiile adverse nongrave şi cel mai târziu într-un interval de 7 zile pentru reacţiile adverse grave;”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

 

Bucureşti, 13 februarie 2018.

Nr. 212.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII

 

DECIZIA Nr. 24

din 6 noiembrie 2017

 

Dosar nr. 1.699/1/2017

 

Iulia Cristina Tarcea - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele delegat al Secţiei I civile

Eugenia Voicheci - preşedintele Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale

Marian Budă - judecător la Secţia a II-a civilă

Veronica Magdalena Dănăilă - judecător la Secţia a II-a civilă

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Zaharia - judecător la Secţia a II-a civilă

Mirela Poliţeanu - judecător la Secţia a II-a civilă

Roxana Popa - judecător la Secţia a II-a civilă

Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Lucia Paulina Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă

Ileana Izabela Dolache - judecător la Secţia a II-a civilă

Monica Ruxandra Duţă - judecător la Secţia a II-a civilă

Minodora Condoiu - judecător la Secţia a II-a civilă

Aurelia Rusu - judecător la Secţia I civilă

Bianca Elena Ţăndărescu - judecător la Secţia I civilă

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Cristian Daniel Oana - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Daniel Grădinaru - judecător la Secţia penală

Leontina Şerban - judecător la Secţia penală

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii este legal constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 516 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la art. 272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Diana Berlic, procuror şef birou al Secţiei judiciare.

La şedinţa de judecată participă magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru această cauză în conformitate cu dispoziţiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi de Ministerul Public cu privire la „interpretarea şi aplicarea art. 72 şi art. 15312 din Legea nr. 31/1990, în raport cu dispoziţiile art. 1552 şi 1554-1555 din Codul civil din 1864 şi ale art. 2030 din Codul civil, respectiv dacă, în societatea pe acţiuni, administratorul statutar al cărui mandat a expirat, fără ca societatea să prelungească mandatul respectiv sau să numească un alt administrator, mai deţine prerogativa reprezentării societăţii”.

Magistratul-asistent învederează legala constituire a completului competent să judece recursul în interesul legii, precum şi faptul că la dosarul cauzei a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acordat cuvântul reprezentantului procurorului general.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii, apreciind că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1552 din Codul civil din 1864 şi ale art. 2.030 din Codul civil coroborate cu art. 72 şi 15312 din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără ca o eventuală prelungire a acestuia să fie înregistrată la registrul comerţului, nu mai deţine prerogativele reprezentării, deoarece prevederile art. 15312 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 exclud ipoteza prelungirii tacite a mandatului de administrator şi sunt incompatibile cu teoria mandatului aparent, numirea în funcţia de administrator trebuind să fie acceptată expres.

Preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursurilor în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursurilor în interesul legii, a constatat următoarele:

I. Temeiul juridic al recursului în interesul legii

1. Articolul 514 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele:

„Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apei, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti”.

II. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2. Sesizarea s-a făcut de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ataşându-se celor două memorii hotărâri judecătoreşti definitive, în dovedirea practicii neunitare.

III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unui recurs în interesul legii

3. Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 31/1990:

Art.72:

„Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.”

Art. 15312;

„(1) Durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere, este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăşi 4 ani. Ei sunt reeligibili, când, prin actul constitutiv, nu se dispune altfel.

(2) Durata mandatului primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv al primilor membri ai consiliului de supraveghere, nu poate depăşi 2 ani.

(3) Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere, să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în mod expres.”

4. Codul civil de la 1864;

Art. 1552:

„Mandatul se stinge;

1. prin revocarea mandatarului;

2. prin renunţarea mandatarului la mandat;

3. prin moartea, interdicţia, nesolvabilitatea şi falimentul ori a mandantului ori a mandatarului.”

Art. 1554:

„Revocarea mandatului, notificată numai mandatarului, nu se poate opune unei alte persoane care, în neştiinţă de aceasta, a contractat cu dânsul de bună-credinţă; în acest caz mandantul are recurs contra mandatarului său.”

Art. 1555:

„Numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat.1

5. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:

Art. 2.030:

„Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri:

a) revocarea sa de către mandant;

b) renunţarea mandatarului;

c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora.”

IV. Orientările jurisprudenţiale divergente:

6. Obiectul sesizării

Problema de drept care a generat practica neunitară vizează interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 72 şi art. 15312 din Legea nr. 31/1990, în raport cu dispoziţiile art. 1552 şi 1554-1555 din Codul civil de la 1864 şi ale art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv dacă, în societatea pe acţiuni, administratorul statutar al cărui mandat a expirat, fără ca societatea să prelungească mandatul respectiv în mod expres sau să numească un alt administrator, mai deţine prerogativa reprezentării societăţii.

Astfel, prin mecanismul recursului în interesul legii se urmăreşte a se stabili măsura în care, după expirarea mandatului administratorului unei societăţi pe acţiuni, acesta mai poate reprezenta societatea în condiţiile în care mandatul său nu a fost prelungit în mod expres şi nici nu a fost numit un alt administrator din cauza neînţelegerilor dintre asociaţii semnificativi.

Orientările jurisprudenţiale diferite s-au conturat după cum urmează:

7. Într-o primă opinie, s-a apreciat că expirarea mandatului administratorului nu conduce la pierderea calităţii de a reprezenta în mod legal societatea, acesta urmând a reprezenta societatea şi după expirarea mandatului, până la numirea altui administrator.

În argumentarea acestei opinii, s-a reţinut că dacă administratorul nu este revocat în mod expres sau nu s-a dispus numirea unui alt administrator, fostul administrator va putea să conducă în continuare activitatea societăţii şi, implicit, să reprezinte societatea în justiţie.

În acest sens, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi ale art. 1554-1555 din Codul civil de la 1864.

S-a apreciat astfel că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, interesele unei bune administrări a

societăţii pe acţiuni reclamând efectuarea oricăror demersuri care necesită protejarea acestora, în condiţiile în care acţionarii nu au revocat administratorul sau nu au numit alţi administratori, se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea.

Prin invocarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care formulează o cerere de chemare în judecată, se susţine, în esenţă, că cel care şi-a atribuit o atare calitate nu reprezintă interesele societăţii şi că, în realitate, formularea cererii nu ar fi fost făcută de către reprezentanţii legali reali.

Într-o altă situaţie, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

8. În cea de-a două opinie, s-a considerat că expirarea mandatului administratorului unei societăţi şi neînregistrarea unui alt administrator nu îi conferă vechiului administrator calitatea de reprezentant legal al societăţii în lipsa acceptării exprese a numirii în funcţia de administrator.

În susţinerea acestui punct de vedere, au fost reţinute dispoziţiile art. 72 şi 15312 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, subliniindu-se că cerinţa acceptării exprese a numirii în funcţia de administrator înlătură teoria mandatului tacit, întrucât acceptarea expresă presupune un act explicit prin care mandatarul exprimă acceptarea mandatului, acceptarea sau continuarea tacită a mandatului fiind astfel exclusă.

Prin urmare, în situaţia în care, după expirarea duratei mandatului, nu se face dovada că administratorul ar fi acceptat expres un alt mandat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 15312 din Legea nr. 31/1990, nu se poate reţine calitatea acestuia de reprezentant al societăţii.

Susţinerea potrivit căreia încetarea mandatului administratorului nu poate interveni decât în caz de revocare, de numire a unor noi mandatari, prin renunţarea mandatarului la mandat şi insolvenţa mandantului/mandatarului este nefondată, deoarece acestea sunt cauze particulare de încetare a mandatului, iar, în afară de aceste cauze particulare, sunt aplicabile şi cauzele generale de stingere a obligaţiilor contractuale, printre care şi expirarea termenului stipulat, în acest sens fiind şi dispoziţiile ari. 15312 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora durata mandatului administratorului nu poate depăşi 4 ani.

Or, fixarea de către legiuitor a unei durate a mandatului ar fi lipsită de orice sens dacă s-ar aprecia că mandatul nu poate înceta decât în cazurile indicate, nu şi în situaţia expirării termenului.

V. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa

9. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa a apreciat că analiza problemei de drept identificate trebuie să pornească de la natura juridică a raporturilor existente între societate şi administrator.

Astfel, potrivit articolului 72 din Legea nr. 31/1990, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.

Prin urmare, raporturile dintre administrator şi societate sunt raporturi de mandat. Acestea sunt contractuale, deoarece administratorul este desemnat prin actul constitutiv sau hotărârea adunării generale a acţionarilor. Acceptând numirea, administratorul intră în raporturi juridice de mandat cu societatea, aşa încât conţinutul mandatului este, în primul rând, contractual. Astfel, obligaţiile sale rezultă din împuternicirile date de către societate, în calitate de mandant, a cărei voinţă se manifestă nu numai prin numirea mandatarului şi a sferei acţiunii sale, ci şi prin posibilitatea de revocare a acestuia.

Cu toate acestea, conţinutul mandatului nu poate fi exclusiv contractual, deoarece interesul de ordine publică al reglementării juridice a societăţilor impune ca unele obligaţii să fie stabilite prin lege.

Dubla reglementare a mandatului administratorului, contractuală şi legală, defineşte funcţia de administrator al societăţii şi face diferenţa dintre mandatul administratorului şi mandatul de drept comun.

Potrivit art. 8 lit. g1) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni va cuprinde puterile conferite administratorilor şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. Deci. prin voinţa acţionarilor, mandatul administratorului poate fi limitat la gestiunea internă sau poate să cuprindă şi puterea de reprezentare, caz în care administratorul este împuternicit să angajeze societatea în raporturile cu terţii, inclusiv să o reprezinte în justiţie.

Pentru a asigura cunoaşterea de către terţi a persoanei care angajează societatea se cere îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.

În ceea ce priveşte încetarea funcţiei de administrator, aceasta are loc prin încetarea contractului de mandat.

Dispoziţiile Codului civil de la 1864 prevedeau, la art. 1552, că mandatul se stinge prin revocarea mandatarului, prin renunţarea mandatarului la mandat, prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi falimentul ori a mandantului, ori a mandatarului, iar conform art. 1555, numirea unui nou mandatar pentru aceeaşi afacere cuprinde în sine revocarea mandatului dat celui dintâi, din ziua în care i s-a notificat.

Prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilesc la art. 2.030 că, pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri: revocarea sa de către mandant, renunţarea mandatarului, moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului

S-a apreciat că, deşi legea civilă anterioară nu prevedea, în mod expres, că mandatul se stinge şi prin oricare dintre modurile generale de stingere a contractelor, faţă de dispoziţiile speciale şi derogatorii ale Legii nr. 31/1990, care stabilesc o anumită durată a mandatului administratorilor unei societăţi, trebuie să se accepte că şi sub imperiul Codului civil de la 1864 expirarea duratei mandatului administratorului avea ca efect încetarea contractului de mandat.

Prin urmare, s-a arătat că fixarea de către legiuitor a unei durate a mandatului ar fi lipsită de sens dacă s-ar aprecia că mandatul nu poate înceta decât în cazurile indicate de art. 1522 din Codul civil de la 1864, nu şi în situaţia expirării termenului.

În acest context, s-a concluzionat că textele Legii nr. 287/2009 privind Codul civil nu aduc modificări de substanţă în privinţa situaţiilor în care contractul de mandat îşi încetează existenţa juridică.

În egală măsură, s-a considerat că acceptarea expresă a numirii în funcţia de administrator presupune existenţa unui act de numire din partea societăţii.

Astfel, conform art. 15312 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, durata mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăşi 4 ani; ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune altfel; durata mandatului primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv al primilor membri ai consiliului de supraveghere, nu poate depăşi 2 ani; pentru ca numirea unui administrator să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în mod expres.

Însă acceptarea expresă a mandatului de administrator reprezintă o condiţie imperativă la momentul numirii administratorului, soluţia trebuind a fi nuanţată în cazul în care este vorba de o prelungire a mandatului, care poate interveni chiar şi tacit.

Aceasta, întrucât, ca şi numirea, încetarea funcţiei de administrator sau de reprezentant al unei societăţi este supusă, pentru a produce efecte depline, unor formalităţi de publicitate, ceea ce înseamnă că terţii de bună-credinţă, care nu au cunoştinţă despre încetarea funcţiei de administrator al societăţii a celui cu care au contractat, au opţiunea de a nu ţine seama de această încetare, considerând că au contractat cu societatea [art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 - „Societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestor funcţii, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea.]1. Într-o atare situaţie devine aplicabilă teoria mandatului aparent, astfel că, deşi mandatul a încetat, fie prin ajungere la termen, fie prin revocare sau renunţare, lipsa publicităţii în conformitate cu Legea nr. 26/1990 poate avea ca efect neluarea în seamă a încetării mandatului de către terţi, astfel că toate actele încheiate de fostul administrator sunt considerate valabile din punct de vedere juridic şi angajează societatea.

Prin urmare, în situaţia în care modificările cu privire la persoana mandatarului nu sunt aduse la cunoştinţa terţilor prin formele de publicitate prevăzute de lege, se acceptă ideea că un mandat încetat ultraactivează, producând efecte valabile din punct de vedere juridic, chiar şi fără acceptarea expresă a mandatului.

O situaţie similară este aceea în care, după expirarea mandatului administratorului, societatea nu prelungeşte în mod expres mandatul şi nici nu numeşte un alt administrator din cauza neînţelegerilor existente între acţionarii semnificativi, punându-se problema dacă fostul administrator mai poate reprezenta societatea în continuare, până la desemnarea unui alt administrator.

Complexitatea situaţiei este dată, pe de o parte, de faptul că, potrivit art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, dizolvarea societăţii care nu mai are organe statutare se poate dispune de către tribunal doar la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, instanţa neputându-se pronunţa asupra acestei chestiuni fără a fi învestită, iar, pe de altă parte, de împrejurarea că neînţelegerile dintre acţionari au ca efect paralizarea activităţii societăţii.

Or, astfel cum a reţinut şi instanţa supremă în considerentele Deciziei nr. 920 din 25 martie 2015, legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, interesele unei bune administrări a unei societăţi pe acţiuni reclamând efectuarea oricăror acţiuni care necesită protejarea acestora.

În virtutea teoriei mandatului aparent, atât timp cât înregistrările din registrul comerţului nu relevă o altă voinţă socială cu privire la conferirea dreptului de administrare, respectiv nu dovedesc faptul că adunarea generală a acţionarilor a stabilit un alt administrator pentru societate, cel al cărui mandat a expirat va putea să îşi îndeplinească atribuţiile în continuare, până la desemnarea unui nou administrator, având, prin urmare, şi dreptul de a reprezenta societatea.

O astfel de interpretare este valabilă doar în cazul în care fostul administrator îşi asumă în continuare calitatea şi funcţia de administrator, fără a fi necesară o acceptare expresă în acest sens, iar nu şi în situaţia în care fostul administrator nu doreşte continuarea mandatului.

În această opinie, excepţia prevăzută de art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil este aplicabilă şi în situaţia în care mandatul încetează prin expirarea duratei pentru care a fost încheiat.

Prin urmare, deşi nu se specifică regula de la care se stabileşte o astfel de excepţie [respectiv dacă este prevăzută pentru oricare dintre cazurile de încetare a contractului de mandat ori doar pentru cazul reglementat la lit. c) - moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului], din interpretarea sistematică a legii rezultă că textul este aplicabil şi în situaţia în care mandatul administratorului unei societăţi a expirat, activitatea acestuia constituindu-se din prestaţii succesive, cu caracter de continuitate.

VI. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

10. Prin recursul în interesul legii pe care l-a promovat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că prevederile art. 15312 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, conform cărora, pentru a fi valabilă din punct de vedere juridic, numirea în funcţia de administrator trebuie să fie acceptată expres, exclud ipoteza prelungirii tacite a mandatului de administrator.

În lipsa unei numiri şi a unei acceptări exprese a mandatului, înregistrate în registrul comerţului şi/sau publicate în Monitorul Oficial al României, nu poate fi vorba despre o prelungire a mandatului administratorilor.

Desemnarea în funcţia de administrator, unită cu acceptarea expresă a funcţiei, are semnificaţia unui contract între societate şi administrator, doar din raţiuni de evitare a unei tautologii normative nemaimenţinându-se, în actuala formă a legii, cerinţa expresă a încheierii unui contract de administrare în formă scrisă, supus înregistrării, existenţa acestuia fiind subînţeleasă, întrucât o „acceptare expresă” presupune o exteriorizare, o materializare a acordului de voinţă, sub forma încheierii unui instrumentum, incompatibilă cu echivocul unei manifestări tacite.

Încheierea unui contract de administrare, în sensul de înscris, asumat prin semnătură ca formă a „acceptării exprese” cerută de lege, se impune cu atât mai mult cu cât persoana desemnată ca administrator al societăţii exercită o activitate de administrare în mod permanent, având în vedere şi obiectul său de activitate specializat şi nu doar anumite acte comerciale în mod izolat; acestea, când nu se poate dovedi existenţa unui mandat tacit de administrare, l-ar putea obliga pe pretinsul mandant doar în condiţiile gestiunii de afaceri sau ale îmbogăţirii fără just temei.

Totodată, s-a arătat că legea nu distinge între „numire” şi „prelungire” în exercitarea mandatului de administrator, întrucât aşa-zisa prelungire a mandatului este în realitate tot o numire, doar că nu este făcută prin actul constitutiv, ca în cazul primilor administratori, ci prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, având în plus şi o durată mai mare, de 4 ani, faţă de durata de 2 ani a mandatului primilor administratori.

De fapt, condiţia „acceptării exprese” a mandatului a fost prevăzută ca o măsură de protecţie pentru administrator, în raport cu responsabilităţile şi riscurile pe care le implică o astfel de activitate, astfel încât acesta să nu poată fi numit împotriva voinţei sale.

Valabilitatea mandatului administratorilor după data expirării duratei acestuia nu poate fi susţinută nici prin recurgerea la instituţia mandatului aparent, întrucât acesta presupune o altă ipoteză, aceea în care, în evidenţele registrului public, apar menţiuni cu privire la persoane cu mandate valabile de administratori, dar care, în realitate, sunt lovite de o cauză de ineficacitate sau sunt exercitate cu depăşirea limitelor împuternicirii şi pe care terţii de bună-credinţă nu au posibilitatea să le cunoască, acţionând astfel cu convingerea că tratează cu adevăratul mandatar.

Totodată, prelungirea mandatului administratorului, după limita maximă permisă de lege, reprezintă o modificare atât a actului constitutiv, cât şi a menţiunilor existente în registrul comerţului, modificare ce trebuie la rândul ei să fie înregistrată în registrul public, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi.

În domeniul reprezentării în justiţie, pentru a-şi justifica legitimarea procesuală, art. 151 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede că reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat trebuie să depună, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor.

Or, o împuternicire care, în evidenţele publice, apare ca nemaifiind de actualitate nu poate face dovada calităţii de reprezentant al administratorului societăţii comerciale.

În egală măsură, lipsa organelor statutare ale societăţii atrage dizolvarea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, putându-se face însă aplicarea dispoziţiilor art. 1372 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 58 din Codul de procedură civilă, în funcţie de calitatea procesuală activă sau pasivă a societăţii reprezentate de administratorul al cărui mandat a expirat.

Astfel, dacă societatea are calitatea de reclamant, administratorii care o reprezintă pot fi asimilaţi celor provizorii prevăzuţi de art. 1372 din Legea nr. 31/1990, iar, în cazul în care societatea este chemată în judecată în calitate de pârât, având în vedere că mandatul administratorilor a expirat, instanţa va numi un curator special în condiţiile art. 58 din Codul de procedură civilă.

Ambele soluţii reprezintă însă remedii temporare, acestea funcţionând doar până la întrunirea adunării generale ordinare a acţionarilor care va alege un nou administrator şi care va trebui făcut public prin înscrierea acestuia în registrul comerţului.

În concluzie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1552 din Codul civil de la 1864 şi ale art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, coroborate cu art. 72 şi 15312 din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără ca o eventuală prelungire a acestuia să fie înregistrată la registrul comerţului, nu mai deţine prerogativele reprezentării.

VII. Raportul asupra recursurilor în interesul legii

11. Prin raportul întocmit de judecătorii-raportori desemnaţi, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a art. 72 şi a art. 15312 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 din Codul civil de la 1864, respectiv la art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui nou administrator şi o acceptare expresă din partea acestuia, deţine prerogativele reprezentării atât timp cât încetarea funcţiei nu a fost publicată în conformitate cu legea.

VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursurile în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi problema de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

12. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că cerinţa legală este îndeplinită în ce îi priveşte pe titularii sesizării, ambii fiind legitimaţi procesual activ să declanşeze prezentul mecanism de unificare.

13. Sunt îndeplinite şi condiţiile de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, întrucât memoriilor de recurs în interesul legii le-au fost ataşate hotărâri judecătoreşti definitive, din care rezultă că jurisprudenţa are un caracter neunitar.

14. Asupra fondului se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, «obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute de această lege”.

Aşadar, raporturile dintre administrator şi societate sunt raporturi de mandat. Cum larg împărtăşită în doctrină este dubla natură juridică a raporturilor dintre societate şi administrator, mandatul administratorului nu este unul exclusiv contractual, întrucât interesul de ordine publică al reglementării juridice a societăţilor impune ca unele obligaţii să fie stabilite prin lege.

15. Potrivit art. 8 lit. g1) din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv al societăţii pe acţiuni va cuprinde puterile conferite administratorilor şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat.

16. Aşadar, prin voinţa asociaţilor, mandatul administratorului poate fi limitat la gestiunea internă a societăţii sau poate să cuprindă şi puterea de reprezentare, caz în care administratorul este împuternicit să angajeze societatea în raporturile cu terţii, inclusiv să o reprezinte în justiţie. Această distincţie are la bază principiul potrivit căruia reprezentarea nu este de esenţa mandatului, ci de natura sa.

17. Prin urmare, puterea de a administra societatea este distinctă de puterea de a o reprezenta.

18. Prezentarea acestei distincţii este utilă, pentru că în raporturile cu terţii doar puterea de reprezentare este cea care comportă o dezbatere, atributul gestiunii manifestându-se, în schimb, în raporturile dintre administrator (mandatar) şi societate (mandant).

19. Administratorul cu puteri de reprezentare este purtătorul voinţei sociale, de vreme ce, prin intermediul său, societatea se manifestă în planul relaţiilor juridice ca subiect de drept.

În acest sens, art. 209 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

Sub imperiul Codului civil de la 1864, dispoziţii similare erau cuprinse în art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice.

20. Raporturile de mandat care guvernează relaţia dintre administrator şi societate diferă de regulile mandatului de drept comun - tocmai în considerarea dublei naturi juridice, contractuală şi legală -, Legea nr. 31/1990 impunând o reglementare mai amănunţită a acestui tip de mandat, în scopul securizării raporturilor juridice şi al protecţiei terţilor.

21. Nevoia de securitate a raporturilor juridice impune recunoaşterea de efecte juridice actelor încheiate de o persoană care, chiar învestită în funcţie cu încălcarea legii, a fost receptată - ca efect al publicităţii - ca reprezentant al societăţii. Astfel, conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „după efectuarea formalităţilor de publicitate în legătură cu persoanele care, ca organe ale societăţii, sunt autorizate să o reprezinte, societatea nu poate opune terţilor nicio neregularitate la numirea acestora, cu excepţia cazului în care societatea face dovada că terţii aveau cunoştinţă de această neregularitate”.

22. Pe de altă parte, principiul protecţiei terţilor a fost consacrat prin Prima Directivă a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării garanţiilor impuse societăţilor în statele membre; conform art. 2 alin. (1) lit. d) din aceasta, statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societăţile să vizeze, între altele, numirea, încetarea funcţiei, precum şi identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau chiar membri ai unui astfel de organ, au competenţa de a angaja societatea faţă de terţi şi a o reprezenta în justiţie.

23. Angajarea societăţii în raporturile cu terţii se subordonează ideii de ocrotire a terţilor de bună-credinţă, reflectată în legislaţia internă în dispoziţiile art. 54 şi 55 din Legea nr. 31/1990.

24. Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestor funcţii, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea”.

25. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 55 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „în raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia ori când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii”.

26. Alineatul (2) al articolului 55 din aceeaşi lege prevede că sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate, clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor prevăzute în alineatul precedent, care limitează puterile conferite de lege acestor organe.

27. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost chemată să dezlege, în interesul legii, măsura în care dispoziţiile citate anterior fac sau nu inoperabile, în raporturile cu terţii, prelungirile în funcţia de administrator realizate peste limita mandatului anterior, în lipsa unei acceptări exprese şi în lipsa îndeplinirii formelor de publicitate.

28. Încetarea funcţiei de administrator are loc prin încetarea contractului de mandat.

29. În sistemul Codului civil de la 1864, art. 1552 stabilea o serie de cazuri în care mandatul urma a se stinge: prin revocarea mandatarului, prin renunţarea mandatarului la mandat, respectiv prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi falimentul mandantului sau al mandatarului.

30. Cu toate că unele instanţe naţionale au considerat că acestea erau singurele situaţii în care opera stingerea mandatului, trebuie evidenţiată natura ipotezelor indicate în textul art. 1552 din Codul civil de la 1864, aceea de cazuri specifice în care mandatul înceta, aşa încât ele urmau să se adauge celor generale sau celor speciale, dacă existau [a se vedea, pentru un exemplu în acest sens, art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990],

31. În acord cu această opinie, de altfel constant recunoscută şi în doctrină, art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prevede expres faptul că „Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri:

a) revocarea sa de către mandant;

b) renunţarea mandatarului;

c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului”.

32. Aşadar, atât potrivit actualei reglementări civile, cât şi celei anterioare, împlinirea termenului (expirarea sa) constituie un caz de încetare a mandatului, deoarece ea reprezintă o cauză generală de încetare a obligaţiilor contractuale.

33. În materia societăţilor pe acţiuni, Legea nr. 31/1990 a instituit regimul duratei mandatului administratorului, prevăzând în art. 15312 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 că aceasta este stabilită prin actul constitutiv, fără să poată depăşi 4 ani, cu excepţia mandatului primilor membri ai consiliului de administraţie, care nu poate depăşi 2 ani.

34. Dispoziţiile art. 15312 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 31/1990 prevăd că administratorii sunt reeligibili când prin actul constitutiv nu se dispune altfel, iar cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol impun, pentru ca numirea unui administrator să fie valabilă din punct de vedere juridic, ca persoana numită să o accepte în mod expres.

35. Recursul în interesul legii de faţă este plasat pe premisa expirării duratei mandatului administratorilor unei societăţi pe acţiuni.

36. Fiind irelevantă, în acest context, prezentarea sistemului unitar şi a celui dualist de administrare, care nu au un regim juridic diferit sub aspectul supus dezlegării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, divergenţa în jurisprudenţă a pornit de la acceptarea de către unele dintre instanţele naţionale a tezei mandatului tacit al unor asemenea administratori, care ar continua să îşi exercite funcţiile încredinţate peste împlinirea termenului, respectiv de la respingerea de către alte instanţe a unei atari posibilităţi.

37. Acceptarea expresă a numirii - prelungirea mandatului presupunând, în esenţă, tot o numire -, implică o exteriorizare a acordului de voinţă.

38. De aceea, ea este incompatibilă cu o manifestare tacită, chiar şi neechivocă.

39. Recunoscând, aşadar, că după expirarea duratei, mandatul a încetat, atât timp cât lipsesc atât actul de numire a unui administrator, cât şi acceptarea expresă din partea acestuia, unele instanţe au considerat că de la această regulă se instituie, în art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, o excepţie, potrivit căreia „cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activităţi cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfăşurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora”, fiind asimilată sintagma „activităţi cu caracter de continuitate” celor desfăşurate de societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, în cadrul cărora administratorii ar încheia „acte succesive”.

40. În acest context a fost adusă în discuţie o chestiune de redactare a textului art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, arătându-se că acesta apare plasat în versiunea tipărită în ediţia oficială din 2011 a Ministerului Justiţiei ca făcând parte din cuprinsul textului aferent lit. c) a unicului alineat al articolului respectiv, în timp ce în versiunea electronică textul apare ca alineat distinct al aceluiaşi articol.

41. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că intenţia legiuitorului este clară în a plasa textul respectiv exclusiv în sfera de aplicare a situaţiilor enumerate la lit. c), iar nu într-un alineat distinct, deoarece, pe de o parte, el conţine sintagma „cu respectarea dreptului de revocare sau renunţare al părţilor ori al moştenitorilor acestora”, care ar fi expresia unui nonsens juridic, în măsura în care interpretarea ar permite ca situaţia de excepţie să vizeze şi cazurile de la lit. a) şi b).

42. Pe de altă parte, faptul că textul în discuţie nu se constituie într-un alineat distinct rezultă din dispoziţiile art. 48 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora „în cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării”, respectiv „în actele normative cu o anumită întindere, dacă un articol are două sau mai multe alineate, acestea se numerotează la începutul fiecăruia cu cifre arabe cuprinse în paranteză. Pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate”.

Or, legiuitorul nu a marcat textul art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil prin utilizarea cifrelor arabe în paranteză, în acord cu prevederile art. 48 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, aşa cum a procedat în privinţa celorlalte articole care conţin mai multe alineate, ceea ce reprezintă un argument în plus, de tehnică legislativă, în sprijinul ideii că situaţia de excepţie vizează doar lit. c) a art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.

43. De aceea, în raporturile dintre mandatar şi mandant, după expirarea duratei, mandatul a încetat, atât timp cât lipsesc atât actul de numire a unui administrator, cât şi acceptarea expresă din partea acestuia.

44. În asemenea situaţie, a lipsei unui mandat, similar celei în care limitele sale sunt depăşite, mandantul are dreptul de a ratifica actele făcute de către mandatar, potrivit art. 1.311 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil,

45. În schimb, în ceea ce priveşte puterea de reprezentare, aceasta se manifestă în raporturile societăţii cu terţii, în care prevalează principiul ocrotirii terţilor de bună-credinţă.

46. Stabilirea măsurii în care un terţ este sau nu de bună-credinţă - şi, astfel, poate fi ocrotit sau nu - este atributul exclusiv al instanţelor de judecată, care vor aprecia în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii.

47. În această ordine de idei, se cuvin reiterate dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora „societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţiile prevăzute la alin. (1) sau încetarea acestor funcţii (s.n.), daca ele nu au fost publicate în conformitate cu legea”.

48. În raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă ele depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege, în condiţiile lipsei unui mandat ori atunci când limitele acestuia sunt depăşite, terţii de bună-credinţă sunt ocrotiţi, devenind aplicabilă teoria mandatului aparent, astfel că, deşi mandatul a încetat (prin expirarea termenului), lipsa publicităţii poate avea ca efect neluarea în seamă a încetării sale de către terţi, împrejurare de natură a face ca toate actele încheiate de administrator să fie considerate valabile din punct de vedere juridic şi să angajeze societatea,

49. În sensul aceleiaşi concluzii vin şi dispoziţiile art. 1.309 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, care, ca regulă, prevăd că între reprezentat şi terţ nu produce efecte contractul încheiat de persoana care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite.

50. Cu toate acestea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „dacă, însă, prin comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta”.

51. Aplicate situaţiilor relevate de hotărârile judecătoreşti anexate memoriilor de recurs în interesul legii, dispoziţiile citate anterior sunt pe deplin incidente, căci mandantul (societatea), prin comportamentul său - constând în omisiunea, ulterior încetării mandatului, de a numi un nou administrator sau de a reînvesti în funcţie pe cel anterior, în condiţiile de validitate cerute de lege şi de publicitate, necesare pentru a fi opuse terţilor - îl determină pe terţ să creadă în mod rezonabil - în lipsa publicării încetării funcţiei de administrare, în condiţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 - că mandatarul (administratorul) are puterea de a-l reprezenta.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 72 şi a art. 15312 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 din Codul civil de la 1864, respectiv la art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui nou administrator şi o acceptare expresă din partea acestuia, deţine prerogativele reprezentării atât timp cât încetarea funcţiei nu a fost publicată în conformitate cu legea.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA

CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Ileana Peligrad

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.