MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 154/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 154         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 19 februarie 2018

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

7. - Hotărâre la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1.094/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), a Regulamentului (UE:) nr. 1.095/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind pieţele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiţii pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1.011 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi a Regulamentului (UE) 2017/1.129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată - COM (2017) 536 final

 

8. - Hotărâre privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul - COM (2017) 647 final

 

9. - Hotărâre referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic - COM (2017) 653 final

 

10. - Hotărâre referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2009/73/CE: privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale - COM (2017) 660 final

 

11. - Hotărâre la Propunerea modificată de Regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoare adăugată - COM (2017) 706 final

 

12. - Hotărâre referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle - COM (2017) 742 final

 

13. - Hotărâre la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE)2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale şi pentru a adapta obiectivul general al acestuia - COM (2017) 825 final

 

14. - Hotărâre referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune. Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului în ceea ce priveşte sprijinul acordat reformelor structurale din statele membre - COM (2017) 826 final

 

15. - Hotărâre la Propunerea de Regulament al Consiliului privind înfiinţarea Fondului Monetar European - COM (2017) 827 final

 

16. - Hotărârea privind Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/106/CEE privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre - COM (2017) 648 final

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 762 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Decizia nr. 804 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

53. - Hotărâre pentru modificarea art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1.094/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), a Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind pieţele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiţii pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1.011 privind indicii utilizaţi ca indici de referinţă în cadrul instrumentelor financiare şi al contractelor financiare sau pentru a măsura performanţele fondurilor de investiţii şi a Regulamentului (UE) 2017/1.129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacţionare pe o piaţă reglementată - COM (2017) 536 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/8 din 26.01.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Consideră că propunerea de Regulament respectă principiul subsidiarităţii întrucât ESA sunt organe ale Uniunii, iar actele care le reglementează pot fi modificate numai de către organul legislativ al Uniunii. Mai mult, modificările contribuie la O mai mare coerenţă a funcţionării pieţei interne, un obiectiv care nu poate fi atins de către statele membre în mod individual.

De asemenea, propunerea de Regulament respectă principiul proporţionalităţii sub aspectul formei juridice, aducând modificări precis orientate care vizează consolidarea cadrului de supraveghere al UE pentru a îmbunătăţi sustenabilitatea, stabilitatea şi eficacitatea sistemului financiar în întreaga UE şi pentru a spori protecţia consumatorilor şi a investitorilor, dar există rezerve faţă de anumite aspecte din textul propunerii

2. Susţine principiile pe care se bazează acest pachet legislativ UE şi, totodată, apreciază eforturile Comisiei de a dezvolta uniunea pieţelor de capital. Un cadru de supraveghere mai eficace este un element esenţial pentru pieţe de capital bine integrate, contribuind la o punere în aplicare mai consecventă a normelor pentru sectorul financiar şi la o colaborare mai strânsă între instituţiile europene şi cele naţionale.

Susţine, de asemenea, sporirea rolului Autorităţii Europene de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA) în procesul de aprobare şi supraveghere a modelelor interne.

3. Exprimă rezerve faţă de anumite aspecte din textul propunerii:

Guvernanţa - se consideră că toate deciziile adoptate de Comitetul Executiv ar trebui aprobate de BoS (Consiliul Supraveghetorilor) şi nu ar trebui acordate Comitetului Executiv puteri suplimentare (încălcarea legislaţiei europene, rezolvarea disputelor, misiuni de peer review sau evaluarea şi implementarea planurilor de supraveghere naţionale).

Planul strategic de supraveghere - se consideră că ESAs trebuie să emită recomandări în privinţa planurilor anuale de supraveghere ale Autorităţile Naţionale Competente, fără însă a impune obligaţia de implementare a acestora, autorităţile naţionale având decizia finală asupra măsurilor ce se includ în planul de supraveghere

Exerciţiile de tip peer review - se consideră că sistemul actual de evaluare funcţionează bine şi că ar trebui menţinute evaluările de tip peer review aşa cum se desfăşoară în prezent.

Puterile de investigare ale ESAs în cazurile de încălcare ale legislaţiei comunitare - nu se apreciază ca fiind oportună propunerea ca ESAs să apeleze pentru obţinerea de informaţii în astfel de investigaţii direct la alte autorităţi/entitatea financiară relevantă, în cazul în care nu primeşte un răspuns de la autoritatea naţională competentă.

Testele de stres - se consideră că testele ar trebui să rămână în sarcina autorităţilor naţionale, pentru a nu limita marja de manevră a acestora şi a nu exista suprapuneri de roluri.

Colectarea informaţiilor - se consideră că posibilitatea ca ESA să se adreseze direct entităţii financiare relevante este binevenită, numai pentru cazurile în care informaţia nu este disponibilă sau nu primeşte un răspuns de la autoritatea naţională competentă într-un termen prestabil, şi nu se susţine aplicarea de sancţiuni direct de către ESAs în caz de netransmitere a informaţiilor solicitate, având în vedere faptul că există alte instrumente juridice care pot fi folosite pentru aceste cazuri.

Finanţarea - având în vedere faptul că nu sunt cunoscute în acest moment criteriile de stabilire a contribuţiilor propuse pentru entităţile supravegheate indirect şi, în consecinţă, nu se poate evalua impactul asupra pieţei financiare, nu se susţine propunerea de finanţare din pachetul legislativ, propunându-se astfel menţinerea mecanismului actual de finanţare (40% buget UE şi 60% buget ANC).

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 7.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul - COM (2017) 647 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/34 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Senatul României constată faptul că abordarea Regulamentului este diferenţiată sub aspectul modului în care se au în vedere obiectivele Cărţii Albe a Transporturilor din 2011 privind consolidarea pieţei interne a transporturilor rutiere şi mobilitatea cu emisii scăzute. Astfel dacă în cazul transportului rutier de persoane cu autocarul şi autobuzul se propune o relaxare a regulilor privind cabotajul (astfel încât transportatorii nerezidenţi să poată presta servicii regulate naţionale în aceleaşi condiţii ca şi transportatorii rezidenţi), în cazul transportului rutier de marfă, Regulamentul nu are în vedere o abordare similară, deschisă spre liberalizare (limitarea la 5 zile a perioadei pentru efectuarea operaţiunilor de cabotaj fiind, în opinia României, în dezavantajul statelor membre periferice geografic), ori reducerea curselor goale în transportul rutier de mărfuri ar putea contribui la obiectivele privind protecţia mediului.

(2) Senatul României atrage atenţia asupra faptului că:

a) dispoziţiile propunerii care vizează organizarea şi efectuarea serviciilor regulate naţionale pot reprezenta o intervenţie substanţială în sistemele naţionale de transport, care ar putea să favorizeze operatori de transport nerezidenţi din statele membre mai dezvoltate economic, care deţin mai multe mijloace financiare şi administrative pentru accesul pe pieţele de transport, decât aceia din statele membre din estul Europei (statele periferice geografic, în special). Trebuie luat în considerare că statele membre au adoptat reguli naţionale proprii, care ţin cont de specificitatea transportului naţional de persoane, de necesităţile socio-economice, de fluxurile de pasageri, de modul în care sunt dezvoltate celelalte moduri de transport;

b) dispoziţiile din propunerea de Regulament privind accesul la terminale şi procedura de acces la terminale, inclusiv prin introducerea în acest proces a organismului de reglementare, pot determina o suprareglementare în domeniu, o întârziere în luarea deciziilor şi soluţionarea contestaţiilor; de asemenea, refuzul accesului la un terminal nu poate fi limitat, în principiu, numai la lipsa de capacitate, putând exista în practică şi alte motive întemeiate pentru un astfel de refuz (spre exemplu, încălcări grave şi repetate ale operatorului de transport rutier, raportate fie la legislaţia specifică în domeniu, fie la raporturile contractuale pe care le are cu operatorul economic care administrează terminalul). Totodată, prevederea din propunerea de Regulament, potrivit căreia operatorii care administrează terminalele sunt obligaţi, în cazul unui refuz de acces, să indice operatorului de transport rutier alternative viabile, este disproporţionată şi nerealistă din punct de vedere practic;

c) desemnarea de către statele membre a unui organism de reglementare independent de orice altă autoritate publică, printre ale cărei atribuţii s-ar afla aceea de a efectua analizele economice, necesare pentru a stabili dacă noile de servicii propuse ar compromite echilibrul economic al unui contract de serviciu public, precum şi de a soluţiona contestaţiile privind accesul la terminale, ar putea reprezenta o măsură disproporţionată, din următoarele considerente:

- analizele economice necesare pentru a stabili dacă noile servicii propuse ar compromite echilibrul economic al unui contract de serviciu public ar trebui realizate de către autorităţile competente, care să stabilească strategiile de transport rutier contra cost sau public, la nivel naţional, regional sau local, care cunosc cel mai bine necesităţile socio-economice ale utilizatorilor şi care sunt responsabile pentru dezvoltarea domeniului transporturilor rutiere;

- intervenţia în piaţă a unui nou organism ar putea să perturbe stabilirea, coordonarea şi dezvoltarea coerentă a serviciilor de transport rutier;

- ar putea determina modificarea substanţială a legislaţiei naţionale şi a abordării strategice în sector, cu costuri administrative majore şi nejustificate;

d) abordarea propusă de a diferenţia procedura de autorizare a serviciilor regulate de transport rutier internaţional de persoane, pe o distanţă mai mica de 100 km în linie dreaptă, respectiv procedura de autorizare a serviciilor regulate de transport rutier internaţional de persoane, pe o distanţă de 100 km sau mai mare, în linie dreaptă, nu este suficient şi clar justificată de Regulament, prin argumente tehnice şi juridice (inclusiv alegerea limitei de 100 km);

e) obiectivul de diminuare a sarcinilor administrative nu ar trebui să aducă atingere obiectivelor mult mai importante privind siguranţa rutieră şi concurenţa loială pe piaţă. Astfel, eliminarea documentului de control, în cazul serviciilor ocazionale, ar putea genera probleme substanţiale din perspectiva realizării unor controale eficiente, ar putea facilita efectuarea unor curse, fără a fi declarate, cu eludarea legislaţiei specifice din domeniul transporturilor rutiere şi din domeniul fiscal;

f) stabilirea procedurii şi criteriilor care trebuie respectate pentru aplicarea art. 8d (limitarea dreptului de acces la piaţa internaţională şi naţională pentru serviciile regulate, în cazul în care serviciul regulat propus transportă persoane pe distanţe mai mici de 100 km în linie dreaptă şi în cazul în care serviciul respectiv ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice) reprezintă elemente importante ce nu ar trebui să facă obiectul delegării de competenţe către Regulament, astfel cum se propune la art. 8d alin. (5).

(3) Senatul României solicită clarificarea de către Regulament a intenţiilor de reglementare, sub aspectul domeniului de aplicare, propunerea prezentând o necorelare evidentă între titlul şi temeiul său legal, pe de o parte, şi obiectul de reglementare, pe de altă parte. Mai exact, având în vedere temeiul juridic al proiectului (art. 91 TFUE), coroborat cu faptul că titlul Regulamentului nu se modifică, precum şi faptul că la art. 1 (Domeniul de aplicare) se modifică doar alin. (4), în sensul că „Prezentul regulament se aplică serviciilor naţionale de transport rutier de persoane, contra cost în numele unui terţ, prestate de un operator de transport nerezident, în conformitate cu dispoziţiile capitolului V” (s-a eliminat referirea la caracterul temporar al prestării serviciilor de către operatorii de transport nerezidenţi), s-ar putea interpreta că introducerea art. 8b („Procedura de autorizare pentru serviciile regulate naţionale*) se aplică numai în cazul operatorilor de transport nerezidenţi, care doresc să efectueze servicii naţionale de transport rutier de persoane pe teritoriul unui stat membru.

Art. 2. - (1) Senatul României constată că Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. i .073/2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul respectă principiul subsidiarităţii.

(2) Senatul României constată că Propunerea de regulament respectă principiul proporţionalităţii, sub aspectul formei juridice, dar există rezerve faţă de anumite aspecte din textul propunerii.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în această hotărâre se transmite către instituţiile europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 8.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2009/33/UE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic - COM (2017) 653 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare â Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/30 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că propunerea de directivă:

1. Este întemeiată pe articolul 91 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE): „norme comune aplicabile transporturilor internaţionale, efectuate dinspre sau către teritoriul unui stat membru ori prin traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre”.

2. Respecta principiul subsidiarităţii întrucât statele membre şi UE partajează competenţe în materie de transport, mediu şi în dreptul contractelor de achiziţii publice. Cu toate acestea, armonizarea sectorială a normelor privind achiziţiile de pe piaţa internă este o competenţă a UE. Problemele legate de directivă în forma sa actuală nu pot fi abordate de statele membre acţionând în mod unilateral, întrucât jurisdicţia statului membru se opreşte la frontierele naţionale,

3. Respectă principiul proporţionalităţii întrucât propunerea nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite,

4. Vizează toate practicile relevante în domeniul achiziţiilor publice şi oferă semnale de piaţă clare şi pe termen lung, precum şi că dispoziţiile sunt simplificate şi mai eficace. Scopul este de â spori contribuţia sectorului transporturilor la reducerea emisiilor de C02 şi a emisiilor de poluanţi atmosferici şi la competitivitate şi creştere economică.

5. Sprijină o mai bună aliniere şi, aşadar, un impact de piaţă mai mare al politicilor de achiziţii publice ale statelor membre.

6. Extinde domeniul de aplicare al directivei. Aceasta stabileşte o definiţie pentru vehicule uşoare nepoluante pe baza unui prag combinat pentru emisiile de C02 şi de poluanţi atmosferici.

7. Permite, de asemenea, să se adopte un act delegat în temeiul prezentei directive pentru a adapta aceeaşi abordare pentru vehiculele grele odată cu adoptarea în UE, în viitor, a standardelor privind emisiile de C02 pentru vehiculele respective.

8. Stabileşte obiective minime în materie de achiziţii la nivel de stat membru în conformitate cu definiţia şi, în cazul vehiculelor grele, pe bază de combustibili alternativi până la adoptarea actului delegat.

9. Introduce un cadru de monitorizare şi de raportare şi renunţă la metodologia pentru monitorizarea efectelor externe.

2. Apreciază că:

1. Propunerea de modificare este binevenită deoarece evaluările ex-post efectuate în 2015 având ca obiect Directiva 2009/33/CE privind promovarea unor vehicule rutiere nepoluante, eficiente din punct de vedere energetic, cunoscută ca Directiva privind vehiculele nepoluante (sau „directiva*), au arătat că directiva are deficienţe grave.

2. Realizarea unor modalităţi de transport durabile este un obiectiv esenţial al politicii comune în domeniul transporturilor, în special, în cadrul uniunii energetice şi în domeniul creării de locuri de muncă, al creşterii economice şi al investiţiilor.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 9.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2009/73/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale - COM (2017) 660 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/28 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

- modificările introduse prin prezenta propunere de directivă vor asigura faptul că normele aplicabile conductelor de transport al gazelor naturale care leagă două sau mai multe state membre se aplică şi conductelor de transport al gazelor naturale înspre şi dinspre ţări terţe din Uniune;

- modificările propuse vor stabili coerenţa cadrului juridic în cadrul Uniunii, evitându-se în acelaşi timp denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne a energiei din Uniune;

- modificările vor spori transparenţa şi vor asigura securitatea juridică în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil participanţilor la piaţă, în special investitorilor în infrastructura de gaze şi utilizatorilor reţelelor;

- aplicabilitatea Directivei 2009/73/CE în cazul conductelor de gaze înspre şi dinspre ţări terţe rămâne mărginită la limitele teritoriale ale jurisdicţiei Uniunii.

2. Propunerea de directivă este întemeiată pe articolul 194 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care a consolidat şi a clarificat competenţele UE în domeniul energiei. Potrivit articolului 194 din TFUE, principalele scopuri ale politicii energetice a UE sunt: să asigure funcţionarea pieţei energiei; să asigure securitatea aprovizionării cu energie în Uniune; să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea unor forme de energie noi şi regenerabile; şi să promoveze interconectarea reţelelor energetice.

3. Propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii întrucât modificările propuse la Directiva privind gazele naturale sunt necesare pentru a atinge obiectivul de realizare a unei pieţe UE integrate a gazelor naturale, care nu poate fi atins la fel de eficient la nivel naţional din cauza normelor naţionale fragmentate. S-a dovedit că abordările izolate la nivel naţional au determinat întârzieri în punerea în aplicare a normelor privind piaţa internă a energiei, ducând la măsuri de reglementare incompatibile şi suboptime, la dublări inutile ale intervenţiilor şi la întârzieri în corectarea disfuncţionalităţilor pieţei.

În plus, conductele înspre şi dinspre ţări terţe au, în majoritatea cazurilor, o capacitate care este capabilă să afecteze piaţa internă a gazelor şi securitatea aprovizionării în câteva state membre.

4. Prezenta propunere respectă principiul proporţionalităţii întrucât modificările propuse vizează strict ceea  ce este indispensabil pentru realizarea progreselor necesare pentru piaţa internă, lăsând în acelaşi timp competenţe şi responsabilităţi adecvate în sarcina statelor membre, a autorităţilor naţionale de reglementare şi a actorilor de la nivel naţional. Ele includ posibilitatea unor derogări pentru infrastructura existentă (şi anume conducte înspre şi dinspre ţări terţe care sunt finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive), pentru a se lua în considerare structurile juridice complexe deja existente, care pot necesita o abordare specifică fiecărui caz, cu condiţia ca derogarea să nu fie în detrimentul concurenţei, al funcţionării eficiente a pieţei sau al securităţii aprovizionării în Uniune.

5. Apreciază că:

- proiectele de infrastructură de gaze naturale trebuie evaluate în conformitate cu o legislaţie europeană care se bazează pe un cadru de reglementare solid, transparent, nediscriminatoriu şi funcţional în relaţia cu alte state terţe;

- în ceea ce priveşte conductele offshore, directiva ar trebui să fie aplicabilă în apele teritoriale şi în zonele economice exclusive ale statelor membre;

- pentru a se ţine seama de lipsa anterioară a unor norme specifice ale Uniunii aplicabile conductelor de gaze naturale înspre şi dinspre ţări terţe, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda derogări de la anumite dispoziţii ale Directivei 2009/73/CE unor astfel de conducte care sunt finalizate la data intrării în vigoare a prezentei directive;

- România trebuie să contribuie la obiectivele Uniunii Energetice, astfel cum sunt definite în strategia-cadru pentru o Uniune Energetică rezilientă, cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice, precum şi la cele care decurg din obligaţiile asumate în al treilea Pachet privind Energia adoptat de către Parlamentul European, context în care se doreşte dezvoltarea unui cadru legislativ coerent şi unitar, în scopul finalizării pieţei interne a energiei şi consolidării securităţii energetice a statelor membre ale Uniunii Europene.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar opinia cuprinsă în prezenta hotărâre se transmite instituţiilor europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat, în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 aţin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 10.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

la Propunerea modificata de Regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoare adăugată - COM (2017) 706 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/24 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Consideră că propunerea de Regulament respectă principiul subsidiarităţii întrucât fraudele privind TVA sunt adesea legate de tranzacţiile transfrontaliere în cadrul pieţei unice sau sunt comise de comercianţi stabiliţi în alte state membre decât cel în care este datorată taxa. Acest lucru are un impact negativ asupra funcţionării pieţei unice şi duce la pierderi semnificative la bugetul UE, drept pentru care doar luarea de acţiuni la nivel de Uniune ar oferi o valoare adăugată superioară comparativ cu acţiunile care pot fi întreprinse la nivel de stat membru.

De asemenea, propunerea de Regulament respectă principiul proporţionalităţii sub aspectul formei juridice, deoarece toate măsurile propuse sunt direcţionate în funcţie de nevoile statelor membre şi, deşi au efecte pozitive asupra nivelului fraudei privind TVA, nu presupun costuri suplimentare pentru întreprinderi şi administraţii, cu excepţia măsurilor care impun activităţi de dezvoltare informatică.

2. Susţine eforturile Planului de acţiune privind TVA care are drept scop consolidarea instrumentelor de cooperare administrativă în domeniul TVA, în special Eurofisc, ca mijloc de întărire a încrederii între autorităţile fiscale şi de limitare a fraudei transfrontaliere.

3. Consideră că:

- nu în toate situaţiile este necesară cooperarea între cele două state pentru soluţionarea unei cereri de anchetă administrativă şi trebuie lăsată la latitudinea statului membru solicitat decizia cu privire la modul de soluţionare (în contextul art. 1 (1) (b) „(4) [...] Autoritatea solicitată realizează ancheta administrativă în coordonare cu autoritatea solicitantă*);

- autorităţile fiscale ar trebui să aibă acces la datele privind toate importurile realizate în Uniunea Europeană, pentru a putea verifica îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată, în contextul în care implementarea în statele membre a procedurii de import cu amânarea plăţii TVA în vamă (plata prin ^decont) poate conduce la un fenomen extins de fraudă. În plus, considera că autorităţile fiscale ar trebui să aibă acces şi la datele privind toate exporturile realizate din Uniunea Europeană întrucât autorităţile vamale dau prea puţină importanţă verificării exporturilor (având în vedere că acestea nu reprezintă un risc direct din punctul de vedere al impozitelor şi taxelor), iar acestea sunt utilizate în fraudele carusel pentru a pierde urma bunurilor care se întorc ulterior în Uniunea Europeană;

- ultima prevedere din art. 1 (16), al doilea paragraf, este foarte dificil de aplicat, întrucât statul membru de rambursare nu are acces la informaţii privind sistemul şi procedurile judiciare din statul membru de stabilire;

- oportună realizarea unor schimburi cât mai rapide de informaţii, însă ar trebui stipulat clar şi concis modalitatea de transmitere a acestor informaţii pentru a putea asigura confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor transmise (referitor la schimburile de informaţii fără cerere prealabilă, prevăzute la art. 13). Totodată, trebuie precizată modalitatea în care se ţine evidenţa acestor cereri pentru a putea asigura transmiterea de statistici cu privire la utilizarea instrumentelor de cooperare, în conformitate cu prevederile art. 49 din regulament;

- auditurile comune sunt greu de pus în practică. În urma unui astfel de audit comun în care inspectorii din statul membru solicitant participă efectiv la control, având aceleaşi atribuţii ca şi inspectorii din statul solicitat, se analizează documentele contribuabilului şi se întocmeşte un raport de audit comun care presupune implicit modificarea legislaţiei primare (în special Codul de procedură fiscală) şi a celei secundare [acte normative ce fac referire la tipurile de controale şi documentele care trebuie întocmite - proces-verbal (PV), raport inspecţie fiscală (RIF), decizii de impunere, măsuri asigurătorii, proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor (PVCSC) etc., modalitatea de contestare a raportului de audit comun, alte acte normative];

- necesară stabilirea unor proceduri standard la nivelul Uniunii Europene în care să fie definiţi indicatorii în baza cărora se stabileşte statutul de persoană atestată;

- necesară o reevaluare periodică pentru a se depista timpuriu eventualele modificări în comportamentul persoanelor atestate fiscal.

4. Referitor la art. 1 (1) (b) „(4) (...] Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între acele autorităţi solicitante şi autoritatea solicitată, prin care funcţionarii autorizaţi de autorităţile solicitante participă la ancheta administrativă desfăşurată pe teritoriul autorităţii solicitate [...]”, propune reformularea: „Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între autoritatea sau autorităţile solicitante şi autoritatea solicitată” sau repoziţionarea în actuală formulare ca şi paragraf nou. Motivaţia vine din faptul că din formularea actuală şi din includerea în acelaşi paragraf cu prima frază „îh cazul în care autorităţile competente din cel puţin două state membre consideră că este necesară o anchetă administrativă, autoritatea solicitată nu refuză efectuarea acestei anchete”, se înţelege că anchetele administrative comune se pot realiza doar când există mai multe state solicitante şi un singur stat solicitat, în situaţia în care există un singur stat solicitant, iar statul solicitat nu refuză ancheta, trebuie să existe posibilitatea unei anchete comune.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 11.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle - COM (2017) 742 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare â Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/27 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că:

I. Principalele prevederi ale propunerii de directivă se referă la:

a) necesitatea asigurării unui laborator de referinţă pe deplin funcţional până la data la care Regatul Unit al Marii Britanii va ieşi din UE;

b) modul de control şi eradicare a maladiei de Newcastle.

II. Propunerea de directivă este întemeiată pe articolul 175 al treilea paragraf şi articolul 177 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

III. Propunerea de directivă respectă principiul subsidiarităţii şi al proporţionalităţii întrucât propunerea oferă, cu ajutorul unui mecanism instituit la nivel european, sprijin prin intermediul politicii de coeziune acelor state membre care optează pentru utilizarea rezervei de performanţă în vederea sprijinirii reformelor structurale şi, de asemenea, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului de sprijinire a reformelor în statele membre.

2. Consideră că sunt necesare modificările aduse Directivei 92/66 CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a bolii Newcastle, care nu schimbă modul de control şi eradicare a acestei boii.

În ceea ce priveşte eliminarea anexelor VI şi VII din prezenta directivă, România va lua act de modificările menţionate şi se va conforma în respectarea termenului impus pentru transmiterea Programului de urgenţă pentru boala Newcastle către Comisia Europeană, respectiv 30 iunie 2018.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat În şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018,

Nr. 12.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

la Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/825 pentru a majora pachetul financiar aferent Programului de sprijin pentru reforme structurale şi pentru a adapta obiectivul general al acestuia - COM (2017) 825 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/29 din 1,02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României constată următoarele:

1. Prezenta propunere modifică:

a) Art. 4 din Regulamentul privind Programul de sprijin pentru reforme structurale (obiectivul general) pentru a adăuga acordarea de sprijin pentru aderarea la zona euro printre obiectivele la care contribuie programul;

b) Art. 5a propus evidenţiază contribuţia programului la un flux specific de lucru care vizează sprijinirea reformelor ce pot contribui la pregătirea statelor membre în vederea aderării la zona euro;

c) Propunerea modifică art. 10 alin. (1) din Regulamentul privind Programul de sprijin pentru reforme structurale în ceea ce priveşte pachetul financiar destinat Programului de sprijin pentru reforme structurale, pentru a majora valoarea acestuia la 222,8 milioane EUR în preţuri curente;

d) Propunerea modifică art. 10 alin. (2) din Regulamentul privind Programul de sprijin pentru reforme structurale, şi anume dispoziţia privind cheltuielile de sprijin aferente programului, prin adăugarea posibilităţii de a finanţa anumite activităţi de sprijin, cum ar fi controlul calităţii şi monitorizarea unor proiecte de sprijin concrete pe teren.

2. Propunerea de regulament este întemeiată pe art. 175 al treilea paragraf şi pe art. 197 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

3. Propunerea de regulament respectă principiul subsidiarităţii, întrucât:

a) obiectivele urmărite prin prezentul regulament (acordarea de sprijin pentru reformele structurale, în general, şi acordarea de sprijin pentru aderarea la zona euro) nu pot fi realizate într-o măsură suficientă prin acţiunea individuală a statelor membre („testul necesităţii”);

b) forma juridică aleasă - regulament - intervenţia Uniunii poate aduce o valoare adăugată suplimentară în comparaţie cu acţiunile întreprinse de statele membre pe cont propriu („testul eficacităţii”).

4. Propunerea respectă principiul proporţionalităţii deoarece nu depăşeşte nivelul minim necesar pentru realizarea la nivel european a obiectivului specificat şi ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestuia.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 13.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului în ceea ce priveşte sprijinul acordat reformelor structurale

din statele membre - COM (2017) 826 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67, art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/29 din 1.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre,

 

Art. 1. - Senatul României

1. Constată că:

a) Propunerea de regulament este întemeiată pe articolul 175 al treilea paragraf şi articolul 177 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

b) Propunerea de regulament respectă principiul subsidiarităţii şi al proporţionalităţii întrucât propunerea oferă, cu ajutorul unui mecanism instituit la nivel european, sprijin prin intermediu] politicii de coeziune acelor state membre care optează pentru utilizarea rezervei de performanţă în vederea sprijinirii reformelor structurale şi, de asemenea, nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului de sprijinire a reformelor în statele membre.

c) România a utilizat complet rezerva de performanţă, în anteriorul cadru financiar.

2. Consideră că:

a) Este pozitivă propunerea Comisiei care vizează modificarea destinaţiei rezervei de performanţă astfel încât

aceasta să poată fi utilizată pentru susţinerea implementării de reforme structurale, inclusiv măsuri care să sprijine procesul de pregătire a aderării la zona euro,

b) Angajamentele de reformă ar trebui să fie definite chiar de statele membre şi să includă o serie de măsuri de reformă cu obiective de etapă şi ţinte clare.

c) Utilizarea rezervei de performanţă în sensul implementării de reforme structurale, precum şi măsura în care aceasta poate fi folosită trebuie să rămână la latitudinea statului membru.

d) în ceea ce priveşte posibilitatea utilizării rezervei de performanţă, aceasta este şi trebuie stabilită în urma unei examinări a performanţelor programelor în fiecare stat membru şi care urmează să fie realizată în 2019 de către Comisia Europeană în cooperare cu statele membre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 14.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

la Propunerea de Regulament al Consiliului privind înfiinţarea Fondului Monetar European - COM (2017) 827 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/26 din 1.02.2018.

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României:

1. Constată că temeiul juridic al Propunerii de Regulament se bazează pe articolul 352 din TFUE. Pentru utilizarea articolului menţionat trebuie îndeplinite trei condiţii.

2. Alegerea formei juridice este regulamentul, deoarece creează, în cadrul Uniunii, un nou organism care va contribui la garantarea stabilităţii financiare şi deoarece acest act trebuie să aibă un caracter obligatoriu în toate elementele sale şi să se aplice direct în statele membre.

3. Consideră că Propunerea de regulament respectă principiul subsidiarităţii deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual şi, prin urmare, având în vedere amploarea acţiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din TFUE

4. Propunerea respectă şi principiul proporţionalităţii deoarece nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivul FME de a atenua riscurile la adresa stabilităţii financiare a zonei euro şi a statelor membre care fac parte din aceasta. Orice sprijin oferit de către FME membrilor săi va fi supus unor condiţii de politică menite să corecteze deficienţele existente în statui membru respectiv, în vederea restabilirii rapide a unei situaţii economice şi financiare solide şi sustenabile, precum şi în vederea refacerii sau a consolidării capacităţii statului membru de a se autofinanţa integral de pe pieţele financiare.

Propunerea urmăreşte să asigure stabilitatea financiară în zona euro şi în UE în ansamblu, în statele membre ale acesteia, precum şi în statele membre care participă la uniunea bancară. Propunerea stabileşte un cadru simplificat pentru acordarea de sprijin pentru stabilitate financiară membrilor FME şi pentru acordarea de linii de credit şi de garanţii în sprijinul Comitetului unic de rezoluţie în scopul finanţării eventualelor măsuri de rezoluţie întreprinse în statele membre care participă la uniunea bancară.

Propunerea stabileşte diferitele roluri şi responsabilităţi ale tuturor organelor de guvernanţă ale FME şi ale celorlalte instituţii ale Uniunii implicate. De asemenea, aceasta stipulează instrumentele financiare aflate la dispoziţia FME pentru realizarea obiectivelor sale

Prezenta propunere se bazează pe structura Mecanismului European de Stabilitate (ESM) prin crearea unui Fond Monetar European, ancorat în cadrul juridic al Uniunii Europene.

Fondul Monetar European (EFM) va succede Mecanismului European de Stabilitate, menţinând în esenţă structurile financiare şi instituţionale actuale. Aceasta înseamnă că Fondul Monetar European va continua să acorde sprijin pentru stabilitate financiară statelor membre care au nevoie să strângă fonduri prin emiterea de instrumente de piaţă de capital şi să se implice în tranzacţii pe piaţa monetară. Statutul de membru nu se va schimba, iar participarea statelor membre va rămâne posibilă, odată cu adoptarea monedei euro.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 15.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind Propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/106/CEE privind stabilirea de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre - COM (2017) 648 final

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza Raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/43 din 7.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Senatul României constată că prezenta propunere face parte din Pachetul privind mobilitatea.

(2) Senatul României atrage atenţia asupra faptului că:

a) Impactul negativ al transporturilor asupra poluării atmosferice, emisiilor de gaze cu efect de seră, a accidentelor, a zgomotului şi asupra congestionării traficului continuă să pună probleme pentru economia, sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor europeni.

b) Dezechilibrul dintre transportul combinat şi transportul rutier este cauzat de existenţa unor externalităţi negative care nu sunt pe deplin reflectate în preţul pentru transportul rutier de mărfuri.

Art. 2. - Senatul României constată că Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului respectă principiul subsidiarităţii şi principiul proporţionalităţii.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ADRIAN ŢUŢUIANU

 

Bucureşti, 12 februarie 2018.

Nr. 16.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 762

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Călin Dumitru Hoblea în Dosarul nr. 238/111/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.426D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 noiembrie 2017, cu participarea reprezentantului autorului excepţiei, avocat Claudia Calomfirescu, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă,

Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 2017, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 15 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 238/111/2016, Curtea de Apei Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Călin Dumitru Hoblea cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 531/LM din 12 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 238/111/2016.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, prin care se prevede suspendarea acordării pensiei în cazul în care pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010, sunt contrare art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 15 alin. (2), art. 22 alin. (1), art. 34 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 45, art. 47 şi art. 50 din Constituţie. Astfel, arată că este discriminat în raport cu alte categorii sociale, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile criticate instituie o excepţie pentru consilierii locali sau consilierii judeţeni. De asemenea susţine că, prin obligaţia de a restitui sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie, i se aduce o atingere gravă integrităţii fizice şi psihice. Totodată, consideră că îi este îngrădit dreptul la muncă şi i se anihilează dreptul de a avea un nivel de trai decent. În sfârşit, susţine că art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 încalcă în mod evident prevederile constituţionale privind protecţia persoanelor cu handicap.

5. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dreptul la muncă nu este îngrădit, întrucât beneficiarul pensiei are posibilitatea de a obţine venituri din prestarea muncii, cu condiţia ca, în perioada respectivă, dreptul la pensie să fie suspendat. De asemenea consideră că este lipsit de raţiune ca o persoană să poată cumula venituri realizate din prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut capacitatea de muncă.

6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate,

7. Guvernul considera că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, în acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014, Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014 şi Decizia nr. 178 din 19 martie 2015.

8. Avocatul Poporului, amintind, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentatului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2016 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: (1) în sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...]

e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;”.

12. Curtea observă că autorul excepţiei s-a încadrat în ipoteza art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010. Legea nr. 217/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 20 noiembrie 2017, a modificat dispoziţiile de lege criticate, impunând o nouă concepţie legislativă şi a îndepărtat soluţia legislativă aplicabilă în speţă autorului excepţiei şi criticată de acesta pentru neconstituţionalitate. Astfel, art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 prevede, în prezent, suspendarea acordării pensiei pensionarului de invaliditate de gradul I sau II doar în situaţiile în care acesta realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II din aceeaşi lege.

13. Deşi Curtea are în vedere intervenţia acestor modificări de concepţie legislativă, urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii textului de lege în redactarea criticată de autorul excepţiei şi aplicabilă cauzei în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate.

14. Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 4 alin. (2) referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 34 alin. (1) referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (1) privind egalitatea remunerării femeilor cu a bărbaţilor, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 50 referitor la protecţia persoanelor cu handicap.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, Curtea a reţinut că justificarea suspendării plăţii pensiei în situaţia avută în vedere de dispoziţiile de lege criticate „ţine de faptul că persoana în cauză beneficiază de acest drept în considerarea faptului că şi-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind încadrată în gradul I sau II de invaliditate; în măsura în care persoana îşi redobândeşte, parţial sau total, capacitatea de muncă, va fi încadrată în gradul III de invaliditate sau chiar îşi încetează calitatea de pensionar de invaliditate, după caz. Astfel, legiuitorul a prevăzut, în mod firesc, suspendarea plăţii pensiei de invaliditate în cazul în care persoana beneficiară desfăşoară activitate, urmând ca, în funcţie de rezultatul revizuirii medicale, fie să se dispună încetarea plăţii acesteia, fie plata ei într-un alt cuantum, dacă persoana este încadrată în gradul III de invaliditate. Este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă. Cu aceiaşi prilej, Curtea a arătat că „dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea nelimitată de a presta o muncă; suspendarea plăţii pensiei de invaliditate este consecinţa recăpătării capacităţii de muncă a persoanei respective. Prin urmare, prestarea muncii nu este condiţionată în niciun fel de pensia de invaliditate primită, plata acesteia din urmă fiind însă condiţionată de pierderea în totalitate a dreptului la muncă.”

16. Analizând critica de neconstituţionalitate privind pretinsul caracter discriminatoriu al dispoziţiilor de lege criticate, Curtea, prin Decizia nr. 653 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2015, paragraful 21, prin Decizia nr. 178 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 18 mai 2015, paragraful 13, dar şi prin Decizia nr. 58 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 20 aprilie 2016, paragraful 13, a reţinut, în esenţă, că justificarea instituirii unui tratament juridic diferit pentru consilierii locali sau judeţeni se regăseşte în expunerea de motive a Legii nr. 209/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 9 iunie 2009, care a introdus această soluţie legislativă în cuprinsul art. 94 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, prevăzând că „Pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective: [...] pensionarii de invaliditate care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean.” Cu acel prilej, legiuitorul a arătat că activitatea desfăşurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfăşurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestaţia consilierilor în folosul comunităţii nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la şedinţele de consiliu şi comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore. De asemenea, o astfel de asimilare ar îngrădi, într-un anumit sens, dreptul de a fi ales, întrucât ar afecta statutul de pensionar, determinat, în general, de condiţii Obiective, independente de voinţa persoanei. Astfel, potenţialul ales este pus în situaţia de a opta între calitatea de consilier (reprezentant al comunităţii) şi calitatea de pensionar, fiind influenţat în opţiunea sa de repercusiunile pe care trebuie să le suporte.

17. Referindu-se la aceeaşi soluţie legislativă cuprinsă în legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, Curtea, prin Decizia nr. 176 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 14 mai 2015, paragraful 14, a reţinut că „lit. f) a art. 94 alin. (1) a fost introdusă prin Legea nr. 209/2009, după admiterea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 16 din 18 februarie 2008, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că «persoanele alese în funcţie de consilieri locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizaţia corespunzătoare funcţiei elective». În argumentarea acestei soluţii, instanţa supremă a reţinut că activitatea desfăşurată de consilierii locali nu este o activitate profesională în sensul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, deoarece activitatea consilierului local nu se desfăşoară în urma încheierii unui contract de muncă, a unui contract civil sau a unui contract de drept public. Între consiliul local şi consilier nu există raporturi specifice celor dintre un angajator şi salariat sau dintre o instituţie şi funcţionarul public, activitatea alesului local realizându-se în baza unui mandat rezultat din alegeri. Pe de altă parte, indemnizaţia de şedinţă la care au dreptul consilierii locali nu este decât o remuneraţie ocazională şi nepermanentă şi care prin cuantumul ei nu poate să fie asemănătoare sumelor de bani asimilabile unui venit, având o semnificaţie de natură a determina suspendarea plăţii pensiei sau cumulul acesteia.”

18. În consecinţă, Curtea a constatat că pensionarii de invaliditate de gradul II care obţin venituri din activităţi profesionale şi pensionarii de invaliditate de gradul II care exercită funcţia de consilier local sau consilier judeţean nu sunt în situaţii juridice identice, astfel că tratamentul juridic prevăzut de dispoziţiile de lege criticate - sub aspectul cumulului pensiei de invaliditate cu veniturile realizate - este diferit. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie.

19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Călin Dumitru Hoblea în Dosarul nr. 238/111/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 804

din 5 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Camelia-Maria Dindelegan şi Vasile-Marin Dindelegan în Dosarul nr. 232/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.171D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind În stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, iar încheierile pronunţate în procedura de cameră preliminară sunt supuse unor căi ordinare de atac. Subliniază că legiuitorului nu-i revine obligaţia de a reglementa căi de atac extraordinare pentru orice încheiere pronunţată în procesul penal.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea nr. 76/CCP/2017 din data de 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 232/35/2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Camelia-Maria Dindelegan şi Vasile-Marin Dindelegan în procedura de admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare formulate împotriva încheierii penale nr. 55/CCP/2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea la data de 10 mai 2017, în Dosarul nr. 3.507/111/2016/a1, prin care au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate împotriva încheierii penale nr. 8/Î/CP/2017 din 27 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.507/111/2016 de Tribunalul Bihor, prin care au fost respinse cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală formulate de inculpaţi, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că normele procesual penale criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, în măsura în care textul este interpretat în sensul în care contestaţia în anulare poate fi formulată numai împotriva unei decizii pronunţate în apel, pe fondul cauzei. Consideră că dreptul la o procedură echitabilă trebuie să permită formularea contestaţiei în anulare şi în ceea ce priveşte încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară atunci când judecata contestaţiei s-a făcut cu încălcarea unor reguli de procedură. În egală măsură, consideră că soluţia legislativă care nu permite anularea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în calea de atac, atunci când instanţa de control judiciar nu se pronunţă asupra unui motiv de contestaţie, contravine dreptului de acces liber la justiţie.

6. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorii solicită modificarea prevederilor supuse controlului de constituţionalitate, cu toate că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În subsidiar, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 623 din 8 octombrie 2015, paragrafele 17 şi 18. Reţine că reglementarea criticată urmăreşte să nu permită retractarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situaţiile excepţionale în care se descoperă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului. Arată că principiul dublului grad de jurisdicţie nu este incident în procedura camerei preliminare, în care legiuitorul a reglementat o cale de atac împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară, şi anume contestaţia prevăzută de art. 347 din Codul de procedură penală, în soluţionarea căreia inculpatul beneficiază de garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 426 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive, fiind o cale extraordinară de atac. Reţine că, în scopul asigurării celerităţii procesului penal, prin noul Cod de procedură penală, legiuitorul a sporit garanţiile procesuale asigurate în faza urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă şi a prevăzut o singură cale ordinară de atac, respectiv apelul. În acest fel, Codul de procedură penală în vigoare a redus durata soluţionării cauzelor penale, dând totodată eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, prevăzut la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 515 din 7 iulie 2015 şi nr. 667 din 15 octombrie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992. reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2). ale art. 2, 3. 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, dispoziţiile art. 426 din Codul de procedură penală. Examinând notele scrise ale autorilor excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

13. Autorii excepţiei susţin că normele procesual penale criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie, cât şi prevederilor art. 13 - „Dreptul la un recurs efectiv”, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat cu privire la normele procesual penale ce reglementează contestaţia în anulare prin Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. În decizia precitată, Curtea a reţinut că, contestaţia în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea.

15. De asemenea, Curtea a reţinut că această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor), tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că, prin aceasta, se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efecte (în acelaşi sens, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, şi Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017). Totodată, în Decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18, Curtea a reţinut că, indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

16. În ceea ce priveşte principiul respectării autorităţii de lucru judecat, în deciziile precitate, Curtea a reţinut că acesta este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naţională, cât şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe fiind necesar a fi interpretate în lumina preambulului la Convenţie, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Totodată, acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

17. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat, în Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, precitată, paragraful 18, că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală, stabilind totodată în paragraful 21 al aceleiaşi decizii că legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

18. Prin urmare, având în vedere cele reţinute în precedent, Curtea constată că formularea contestaţiei în anulare cu privire la încheierile pronunţate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă. Curtea reţine că art. 21 alin. (3) din Constituţie garantează dreptul părţilor la acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”. Această normă constituţională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părţi a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum şi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a două teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiţiile legii. Prima teză exprimă, în alţi termeni, dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, conţinând aşadar o reglementare substanţială. Cea de-a două teză se referă la reguli de procedura, care nu pot însă aduce atingere substanţei dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condiţiile restrictive stabilite în art. 53 din Constituţie. Aşa fiind, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege

19. Dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 129, nu presupun însă accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată. Dreptul la un proces echitabil, invocat în susţinerea excepţiei, reprezintă un standard constituţional a cărui îndeplinire este apreciată în funcţie de ansamblul procesului şi ţinând cont de specificul normelor procedurale aplicabile. Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă.

20. La rândul său, art. 6 din Convenţie, referitor la dreptul la un proces echitabil, obligă statele membre la asigurarea prin legislaţia naţională a unor garanţii procesuale, precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunţate, publicitatea procesului, soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumţia de nevinovăţie şi asigurarea dreptului la apărare în completare, art. 13 din Convenţie prevede dreptul la un recurs efectiv, drept cu caracter subsidiar, ce presupune epuizarea tuturor căilor interne de atac, conform art. 35 paragraful 1 din Convenţie.

21. În aceste condiţii, având în vedere caracterul contestaţiei în anulare de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiţii procedurale stricte şi ţinând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiţia respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituţională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, excepţia de neconstituţionalitate urmează fi respinsă ca neîntemeiată.

22 Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Camelia-Maria Dindelegan şi Vasile-Marin Dindelegan în Dosarul nr. 232/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 426 partea introductivă din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea art. 20 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Articolul 20 din Hotărârea Guvernului nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 3 aprilie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 20. - (1) Pentru motivarea profesională, agenţii de poliţie/maiştrii militari/subofiţerii care îndeplinesc condiţiile şi criteriile specifice de recrutare stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne se pot înscrie la concursul de admitere în Academie, la programe de studii universitare de licenţă acreditate/autorizate la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, pe locuri alocate prin cifrele de şcolarizare distinct faţă de cele destinate candidaţilor pentru forma de învăţământ cu frecvenţă. Selecţia candidaţilor se realizează în conformitate cu criteriile de selecţie stabilite de MAI şi pe baza metodologiei prevăzute la art. 14 alin. (1).

(2) Numărul locurilor pentru forma de învăţământ cu frecvenţă redusă se stabileşte între 10% şi numărul maxim de locuri alocat pentru forma de învăţământ cu frecvenţă, cu încadrarea în capacitatea de şcolarizare stabilită de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior.

(3) La absolvirea Academiei, studenţii care promovează examenul de licenţă primesc primul grad de ofiţer odată cu promoţia care finalizează studiile la forma de învăţământ cu frecvenţă.”

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 15 februarie 2018.

Nr. 53.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.