MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 167/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 167         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 22 februarie 2018

 

SUMAR

 

ACTE ALE SENATULUI

 

19. - Hotărâre la Propunerea de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce priveşte obligaţia de respectare a cotei standard minime - COM (2017) 783

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 667 din 24 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 716 din 9 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 800 din 5 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal

 

Decizia nr. 830 din 14 decembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

11. - Decizie a preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Zeletin, judeţul Buzău

 

122. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vinţu de Jos, judeţul Alba

 

123. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Munteni-Buzău, judeţul Ialomiţa

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

35. - Ordin de aprobare a unor reguli specifice privind stabilirea tarifelor reglementate pentru serviciul de distribuţie în sectorul gazelor naturale, pentru anul 2018, şi de completare a Metodologiei de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distribuţie în sectorul gazelor naturale, începând cu a treia perioadă de reglementare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2013

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

18/437. - Hotărâre privind aprobarea publicării Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

 

ACTE ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

la Propunerea de Directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce priveşte obligaţia de respectare a cotei standard minime - COM (2017) 783

 

În temeiul dispoziţiilor art. 67 şi art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, precum şi ale Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexat Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 13/2008,

în baza raportului Comisiei pentru afaceri europene nr. LXII/63 din 15.02.2018,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Senatul României constată că Propunerea de Directivă respectă principiul subsidiarităţii deoarece Uniunea a stabilit dispoziţii armonizate privind aplicarea cotelor de TVA prin Directiva privind TVA. Aceste dispoziţii pot fi modificate, iar valabilitatea lor poate fi prelungită numai printr-un act al Uniunii, iar legislaţiile statelor membre nu se pot abate de la normele armonizate. În consecinţă, numai prin acţiuni la nivelul Uniunii se pot realiza obiectivele propunerii şi se poate asigura un tratament egal al cetăţenilor din Uniunea Europeană.

Propunerea respectă principiul proporţionalităţii deoarece menţine situaţia actuală, în care statele membre aplică o cotă standard de TVA de minimum 15%.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 februarie 2018, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IULIAN CLAUDIU MANDA

 

Bucureşti, 19 februarie 2018.

Nr. 19.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 667

din 24 octombrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniei Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Ioan Dogaru în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.393D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că este neîntemeiată critica prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală, faţă de susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora dreptul cambial ar fi un drept derogatoriu de la dreptul comun, astfel că taxarea acţiunilor în această materie ar trebui reglementată distinct, apreciază că se pune în discuţie o omisiune legislativă, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cristian Ioan Dogaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei taxe judiciare de timbru.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că a formulat opoziţie cambială prin care a invocat neregularitatea formală a unui titlu cambial reprezentat de un bilet la ordin, fără să invoce motive de fapt şi de drept referitoare la fondul dreptului, aşadar fără a pune în discuţie creanţa ce se executa. Precizează că, prin eventuala admitere a opoziţiei, instanţa va constata că titlul nu are valoare cambială, ci este un înscris sub semnătură privată, dar creanţa se va menţine, doar că nu va mai avea la bază un titlu cambial, ci va fi valorificată pe calea dreptului comun, ca înscris sub semnătură privată. Arată că prin opoziţia cambială nu se invocă excepţii sau apărări care să vizeze fondul, respectiv creanţa în sine a creditorului, ci se invocă excepţii de ordin formai care sunt specifice dreptului cambial, situaţie în care nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Mai precizează că în actul normativ menţionat nu este fixată o taxă judiciară de timbru în materie cambială, care constituie o ramură distinctă a dreptului, derogatoriu, special şi prioritar faţă de normele dreptului comun, însă practica în materie a fost consecventă în a asimila timbrajul opoziţiei cambiale cu cel aferent contestaţiei la executare. Arată că, în cauză, instanţa se substituie legiuitorului, calculând taxa judiciară de timbru la valoarea ce se execută, punând petentul în imposibilitatea efectivă de a achita această taxă oneroasă şi încălcându-i accesul la justiţie. Precizează că principiul accesului liber la justiţie implică şi adoptarea de către legiuitor de reguli de procedură clare, prin care să se prescrie cu precizie condiţiile în care justiţiabilul îşi poate exercita drepturile procesuale, inclusiv situaţia reglementării pentru fiecare materie a taxelor judiciare de timbru, pentru a evita situaţiile de echivoc ce blochează accesul petentului la valorificarea drepturilor sale. Arată, totodată, că, în opinia sa, o lege care conţine o lacună ce este interpretată de instanţe în detrimentul justiţiabilului nu întruneşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi este incompatibilă cu principiul prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

6. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că „în aparenţă art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu încalcă principiile constituţionale invocate de contestator, respectiv principiul accesului liber la justiţie sau cel al legalităţii stabilirii impozitelor, taxelor şi a oricăror alte venituri la bugetul statului”.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014.

9. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 515 din 9 octombrie 2014 şi nr. 503 din 7 octombrie 2014, în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următoarea redactare: (3) în cazul în care prin contestaţia la executare silită se invocă, în condiţiile art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, taxa de timbru se stabileşte potrivit art. 3 alin. (1)”.

13. Art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, la care face referire textul de lege criticat, prevede că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

14. Dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, la care textul de lege criticat face, de asemenea, trimitere, reglementează formulele generale de calcul al taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, care se stabilesc în funcţie de valoarea obiectului litigiului.

15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, la art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie şi art. 139 alin. (1) potrivit cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Se invocă şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat se referă la modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru ce trebuie achitată în cazul contestaţiei la executarea silită formulată în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească şi face referire la art. 712 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, care prevede că, într-o asemenea ipoteză, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui. În prezent, după republicarea Codului de procedură civilă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, dispoziţiile legale menţionate se regăsesc la art. 713 alin. (2) şi instituie o regulă diferită faţă de cea privitoare la executarea silită care se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, prevăzută în art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, când debitorul nu va putea invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

17. În ipoteza avută în vedere de textul de lege supus controlului de constituţionalitate, taxa judiciară de timbru ce trebuie achitată pentru introducerea contestaţiei la executare se calculează în funcţie de valoarea obiectului litigiului, potrivit formulelor generale cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, referitoare la calculul taxei judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti.

18. Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, criticate în cauza de faţă, reprezintă o excepţie de la regula instituită prin art. 10 alin. (2) din acelaşi act normativ, potrivit căreia, în cazul contestaţiei la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite, dar taxa nu poate depăşi suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, iar în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestaţia la executare se taxează cu 100 lei. Aşadar, legiuitorul a reglementat regula generală potrivit căreia nivelul taxei judiciare de timbru aferente contestaţiei la executare este plafonat la maximum 1.000 lei, când obiectul executării este evaluabil în bani, respectiv la 100 lei, când obiectul executării silite nu este evaluabil în bani. În schimb, aşa cum a observat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 515 c(in 9 octombrie 2014 (paragraful 17), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 permit, prin formularea contestaţiei la executare, antamarea fondului dreptului cuprins în titlul executoriu, fără să se limiteze strict la modalitatea de executare a drepturilor deja stabilite, dar numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească. Curtea a reţinut că, într-o astfel de situaţie, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, interesul debitorului constând în desfiinţarea titlului executoriu.

19. În acest context, Curtea a apreciat (paragraful 18 din decizia menţionată) că este firească distincţia operată de legiuitor între situaţia reglementată la art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 şi cea corespunzătoare art. 10 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, astfel că formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) se calculează la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă. Curtea a precizat că, dacă o asemenea taxă judiciară de timbru nu ar fi fost reglementată, legiuitorul ar fi generat o discriminare negativă a justiţiabililor ce formulează contestaţia la executare pe calea acţiunii principale, în condiţiile art. 10 alin. (2), ceea ce ar fi fost contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie.

20. În cauza de faţă, autorul excepţiei arată că a formulat opoziţie cambială prin care a invocat neregularitatea formală a unui titlu cambial reprezentat de un bilet la ordin, fără să invoce motive de fapt şi de drept referitoare la fondul dreptului, fără a pune în discuţie creanţa ce se execută. Arată că prin opoziţia cambială nu se invocă excepţii sau apărări care să vizeze fondul, respectiv creanţa în sine a creditorului, ci se invocă excepţii de ordin formal care sunt specifice dreptului cambial, situaţie în care nu ar fi aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Mai precizează că în actul normativ menţionat nu este fixată o taxă judiciară de timbru în materie cambială, însă practica în materie a asimilat timbrajul opoziţiei cambiale cu cel aferent contestaţiei la executare. Arată că, în cauză, instanţa se substituie legiuitorului, calculând taxa judiciară de timbru la valoarea ce se execută, punând petentul în imposibilitatea efectivă de a achita această taxă oneroasă şi încălcându-i accesul la justiţie.

21. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin art. 16 al titlului IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a înlocuit sintagma iniţială de „opoziţie la executare” din cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu cea de „contestaţie la executare” în aceste condiţii, nu se poate susţine că există un vid legislativ, complinit doar prin voinţa arbitrară a instanţei, deoarece sintagma de „opoziţie la executarea cambiei” este asimilată cu sintagma de „contestaţie la executare”. Ca atare, textul de lege criticat întruneşte elemente suficiente care să asigure claritatea şi previzibilitatea acestuia, astfel că nu se încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Conform prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, debitorul are posibilitatea să invoce şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, ceea ce converteşte contestaţia la executare într-o nouă cale de atac cu efect devolutiv, fiind justificat ca formula de calcul al taxei judiciare de timbru aferentă unei astfel de contestaţii la executare (atipice) să se calculeze la fel ca în cazul unei noi acţiuni judiciare, deci prin raportare la art. 3 alin. (1) din ordonanţă (a se vedea Decizia nr. 515 din 9 octombrie 2014, mai sus citată).

22. Totodată, Curtea reaminteşte cele statuate în jurisprudenţa sa constantă, în sensul că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie; accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, paragraful 14, sau Decizia nr. 279 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016, paragraful 17].

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) fit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Ioan Dogaru în Dosarul nr. 5.190/180/2016/a1 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 716

din 9 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.465D/2016.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei. Lipseşte partea Spitalul Orăşenesc Balş. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că o parte dintre contractele individuale de muncă încheiate prevăd o perioadă de probă, dar că această posibilitate a fost utilizată, în practică, foarte rar. Instanţa de contencios constituţional urmează să aprecieze asupra efectelor folosirii perioadei de probă asupra predictibilităţii sistemului public şi asupra performanţelor acestuia.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că stabilirea unei perioade de probă se circumscrie legii şi poate fi inserată în cadrul unui contract individual de muncă, indiferent de modul de ocupare a postului - cu sau fără concurs. Această perioadă reprezintă o modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului de către angajator. De asemenea, solicită să fie avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 334 din 10 aprilie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.971/63/2016, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în cadrul unui litigiu de muncă.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 31 din Codul muncii, care instituie posibilitatea stabilirii unei perioade de probă în vederea evaluării aptitudinilor salariatului, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi medicilor care încheie un contract individual de muncă în urma promovării unui concurs. Astfel, dispoziţiile art. 2, art. 14, art. 15 şi art. 16 din Metodologia privind organizarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice, a funcţiilor de şef de secţie, şef de laborator şi şef de compartiment din unităţile sanitare publice fără paturi, respectiv a funcţiei de farmacist-şef în unităţile sanitare publice cu paturi, din 9 iulie 2015, reglementează dreptul candidatului declarat promovat al concursului pentru ocuparea postului de medic de a încheia un contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu unitatea sanitară, drept care nu poate fi îngrădit sau limitat prin reglementarea unei perioade de probă, în acest context, dispoziţiile art. 31 alin (1) şt (3) din Codul muncii golesc de conţinut drepturile salariatului medic aflat în perioada de probă, câtă vreme acesta poate fi exclus din rândul personalului salarizat al angajatorului doar ca urmare a unei înştiinţări scrise care poartă denumirea de notificare, eludându-se în integralitate dispoziţiile metodologiei amintite.

7. Totodată, autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat creează o discrepanţă între salariatul medic aflat în perioada de probă şi salariatul medic care nu se află într-o asemenea perioadă, sub aspectul încetării raporturilor de muncă. Astfel, deşi obligaţiile sunt similare, desfacerea contractului de muncă nu se bucură de aceleaşi garanţii. De asemenea, arată că art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede dispoziţii speciale cu privire la cercetarea, sancţionarea şi răspunderea medicului.

8. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

11. Avocatul Poporului, amintind aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate TI constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. [...]

(3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia”.

15. Autorul excepţiei susţine că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (2) referitor la dreptul la muncă.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 din mai multe perspective. Astfel, unul dintre aspectele invocate priveşte o pretinsă necorelare între dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 53/2003 şi cele ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 869/2015 pentru aprobarea metodologiilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist şi chimist din unităţile sanitare publice, precum şi a funcţiilor de şef de secţie, şef de laborator şi şef de compartiment din unităţile sanitare fără paturi, respectiv a funcţiei de farmacist-şef în unităţile sanitare publice cu paturi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2015. Or, Curtea, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. În acest sens, este Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013, sau Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014.

17. Un alt aspect de neconstituţionalitate invocat priveşte pretinsul caracter discriminatoriu al dispoziţiilor de lege criticate, în acest sens, autorul excepţiei compară medicii aflaţi în perioada de probă şi medicii care nu se află într-o asemenea perioadă de probă, din perspectiva modalităţilor de încetare a raporturilor de muncă. Curtea observă însă că cele două categorii de persoane comparate se află în situaţii diferite. Astfel, cu privire la regimul juridic aplicabil contractelor individuale de muncă în care s-a prevăzut o perioadă de probă, Curtea, prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, a arătat că „a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special faţă de cele pentru care nu se stabileşte o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus şi o condiţie specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, şi anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată şi care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerinţelor postului. Este o decizie discreţionară luată de angajator, acesta deţinând o poziţie care presupune inclusiv luarea unei atari decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecţionarea profesională continuă a angajaţilor, fiind convenită şi agreată de ambele părţi la încheierea contractului.”

18. De asemenea, Curtea aminteşte că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa sa, aşa cum este Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005, „egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario. când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat.”

19. Prin urmare, având în vedere situaţia diferită a celor două categorii de salariaţi comparate, pe de o parte, şi conţinutul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, de cealaltă parte, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi sunt neîntemeiate.

20. În sfârşit, analizând critica referitoare la existenţa unui regim juridic special aplicabil răspunderii disciplinare a cadrelor medicale, prevăzut de art. 450 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Curtea apreciază că această critică se referă, în realitate, la aspecte de aplicare a legii, care excedează competenţei sale.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Radu-Gheorghiţă Bazăverde în Dosarul nr. 2.971/63/2016 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi

(3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 800

din 5 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Albu în Dosarul nr. 23.147/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 723D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. l .414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi, respectiv, nr. 2.125D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 37.821/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Dorel Bisoc în Dosarul nr. 21.715/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.588/187/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Ştefan Mladin în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Octavian Vădineanu în Dosarul nr. 29.663/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, de Angelica Dorina Todea în Dosarul nr. 6.309/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.

4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul Curţii nr. 1.438D/2017, pentru partea Societatea Delta ACM 93 - S.R.L. din Bucureşti, avocat Iulian Nedelcu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc autorii excepţiei şi celelalte părţi din dosarele conexate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar apărătorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. 1.414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi nr. 2.125D/2017 la Dosarul nr. 723D/2017, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Depune, în acest sens, concluzii scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, având în vedere Decizia Curţii nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 22 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 23.147/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Florin Albu, în soluţionarea cauzei penale în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

9. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 37.821/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în soluţionarea plângerii formulate de persoana vătămată, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror prin Ordonanţa nr. 8.769/P/2014 din 21 iulie 2016. În cauză, s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzute de art. 298 din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal. Prin actul de sesizare a instanţei de control constituţional, judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea formulată de persoana vătămată împotriva ordonanţei de clasare, a constatat legalitatea administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală, a desfiinţat ordonanţa de clasare şi a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale.

10. Prin încheierea din 23 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 21.715/197/2014, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Dorel Bisoc în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 645 din 7 aprilie 2016, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. 21.715/197/2014. În cauză, autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969, prin Rechizitoriul nr. 9.905/P/2010 din 17 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

11. Prin încheierea din 28 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.588/187/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public în soluţionarea apelului declarat de inculpatul apelant Ioan Lucian Scrofan împotriva Sentinţei penale nr. 252 din 9 decembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Beiuş, inculpatul apelant fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută de art. 298 din Codul penal.

12. Prin încheierea din 4 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ârt. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Mladin în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 557 din 8 septembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 17.742/299/2011. În cauză, autorul excepţiei a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

13. Prin încheierea din 10 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.663/215/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Octavian Vădineanu în soluţionarea apelurilor declarate, printre alţii, de autorul excepţiei, împotriva Sentinţei penale nr. 3.695 din 27 octombrie 2016, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 29.663/215/2015 având ca obiect infracţiunea de neglijenţă în serviciu.

14. Prin încheierea din 19 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.309/100/2013, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Angelica Dorina Todea, trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 din vechiul Cod penal (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor) raportat la art. 258 din vechiul Cod penal (fapte săvârşite de alţi funcţionari). În cauză, potrivit notelor scrise ale autoarei excepţiei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 din vechiul Cod penal, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 din vechiul Cod penal, urmând ca instanţa să se pronunţe şi asupra legii penale mai favorabile, respectiv asupra incidenţei dispoziţiilor art. 298 din Codul penal.

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că dispoziţiile criticate nu sunt accesibile şi previzibile din perspectiva modului de definire a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, sintagma „neîndeplinirea acesteia sau îndeplinirea ei defectuoasă”- cu referire la modul de încălcare a îndatoririi de serviciu - neputând conduce la determinarea conduitei care defineşte elementul material al infracţiunii, acelaşi argument fiind valabil şi în privinţa sintagmei „vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane”, care face referire la urmarea imediată a infracţiunii. Susţin, totodată, că formularea echivocă a textelor de lege criticate poate constitui sursa unor interpretări subiective sau a unor abuzuri ce ar putea determina incidenţa dispoziţiilor criticate în situaţii ce nu ar putea fi anticipate de persoanele acuzate, cu consecinţa emiterii unor rechizitorii abuzive şi a pronunţării unor condamnări pe criterii neobiective, arbitrare. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016.

16. Judecătoria Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Apreciază că sintagma „îndeplinire defectuoasă este generală şi constituie un element de imprevizibilitate în conduita de conformare a cetăţenilor la normele penale. Face referire la Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 şi arată că instanţa de control constituţional a constatat, în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, că orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, poate intra în sfera normei de incriminare, ca urmare a interpretării largi ce poate fi dată elementului material din norma penală, ceea ce nu poate corespunde voinţei legiuitorului de la momentul incriminării. Instanţa consideră că argumentul este aplicabil şi în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu, fiind necesară o determinare clară, neechivocă ă modului şi gradului de îndeplinire necorespunzătoare a îndatoririi de serviciu care poate determina includerea faptei în sfera ilicitului penal. Gradul de intensitate a vătămării produse trebuie să justific» aplicarea sancţiunii penale ca ultimă măsură, iar pentru evaluarea unui asemenea grad norma de incriminare trebuie să fie previzibilă şi să ofere determinări clare. Apreciază că o lipsă de previzibilitate în acest sens ar putea fi reţinută şi în privinţa sintagmei „vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane”, din cuprinsul art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969. Conduita impusă cetăţenilor şi urmările vătămătoare ale acesteia trebuie să fie stabilite în mod clar prin lege, iar nu lăsate la aprecierea judecătorului.

17. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată. Apreciază că norma de incriminare, atât în vechea reglementare, cât şi în noua reglementare, este lipsită de claritate şi previzibilitate, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 23 alin. (12) şi art. 52. Consideră că sfera noţiunii de îndeplinire defectuoasă a îndatoririlor de serviciu este mult prea largă, astfel încât destinatarul nu cunoaşte ce acţiuni îi pot atrage răspunderea penală şi care este criteriul în raport de care se apreciază îndeplinirea defectuoasă a acestora. Totodată, în vechiul Cod penal se vorbea despre o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 sau o pagubă a patrimoniului acesteia, fără a arăta în ce condiţii o tulburare este „însemnată” sau care este pragul în situaţia existenţei unei pagube în patrimoniul unui/unei organ/instituţii de stat/altei unităţi.

18. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 şi opinează că argumentele instanţei constituţionale se extind şi asupra infracţiunii de neglijenţă în serviciu, cu atât mai mult cu cât ambele infracţiuni sunt de serviciu, prima fiind comisă cu intenţie, iar a două din culpă. Instanţa apreciază că nu există niciun motiv pentru care Curtea Constituţională să se îndepărteze de argumentele arătate în decizia citată şi să pronunţe o altă soluţie în prezenta cauză, în condiţiile în care situaţia este aceeaşi, doar latura subiectivă a infracţiunii, care nu a format obiectul examinării, fiind diferită. Susţine că există o discriminare între infractorii care au comis aceeaşi infracţiune CU forme diferite de vinovăţie, în sensul că, pentru ipoteza care se încadrează în limitele statuate de Curtea Constituţională, aceştia urmează să fie achitaţi, iar cei care comit fapta în aceeaşi împrejurare, însă din culpă, urmează să răspundă penal.

19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, deoarece Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, care vizează dispoziţiile de incriminare a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” o îndatorire de serviciu nu poate fi înţeleasă decât ca o îndeplinire contrară legii, „prin încălcarea legii”. Reţine că latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu este asemănătoare cu latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, deosebirea între acestea fiind sub aspectul laturii subiective, astfel încât opinează că sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” no ar avea cum să fie interpretată în mod diferit de către instanţa de control constituţional.

20. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori constată că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” a mai constituit obiectul analizei Curţii Constituţionale, fiind pronunţată Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. În aceste codiţii, instanţă opinează că revine Curţii Constituţionale rolul de a analiza în ce măsură excepţia de neconstituţionalitate, invocată în prezenta cauză, este întemeiată.

21. Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că textul legal care se solicită a fi declarat neconstituţional este constituţional.

22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

23. Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele conexate, consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Reţine că textele de lege criticate incriminează îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu şi invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, paragrafele 60-80, apreciind că motivele expuse în cuprinsul acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel încât consideră că art. 298 din Codul penal este constituţional în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. În Dosarul Curţii nr. 2.125D/2017, Guvernul face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 518 din 6 iulie 2017 şi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 249 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal este inadmisibilă.

24. Avocatul Poporului, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele Curţii nr. 999D/2017, nr. 1.414D/2017 şi nr. 1.438D/2017, consideră că dispoziţiile art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”. În motivarea punctului său de vedere, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, ale cărei considerente le reţine mutatis mutandis. În Dosarul Curţii nr. 1.278D/2017, Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 780 din 7 noiembrie 2006 şi nr. 890 din 16 octombrie 2007, potrivit căruia textul legal este constituţional atât în raport cu art. 23 alin. (12) şi art. 20 din Constituţie, cât şi în raport cu art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În Dosarul Curţii nr. 2.125D/2017, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 518 din 6 iulie 2017.

25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, având următorul conţinut:

- Art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969: „încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.”;

- Art. 298 din Codul penal: „încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă

28. Autorii excepţiei susţin că normele penale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, respectiv principiul legalităţii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul interii, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 124 alin. (3) privind independenţa justiţiei. Totodată, susţin că textele de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 6 şi art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv principiul legalităţii incriminării. Se invocă şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York.

29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 26 septembrie 2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatatei dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplinirea ei defectuoasă” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”.

30. În consecinţă, Curtea constată că devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare a Curţii Constituţionale din dosarele nr. 723D/2017, nr. 999D/2017, nr. 1.278D/2017, nr. 1.414D/2017, nr. 1.438D/2017, nr. 1.638D/2017 şi nr. 2.125D/2017 sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

31. Totodată, Curtea reaminteşte că, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, precitată, paragrafele 28-30, a reţinut că raţiunea incriminării faptei de neglijenţă în serviciu este similară celei pentru care este incriminat abuzul în serviciu, diferenţa Intre cele două infracţiuni distingându-se la nivelul laturii subiective - intenţia în cazul abuzului în serviciu, respectiv culpa cu prevedere (uşurinţa)/culpa fără prevedere sau simplă (neglijenţa) în cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu este formată, ca şi la infracţiunea de abuz în serviciu, din elementul material, însoţit de o cerinţă esenţială, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate dintre activitatea ilicită şi rezultatul produs. Curtea a reţinut, de asemenea, că elementul material al laturii obiective al infracţiunii de neglijenţă în serviciu presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu de către un funcţionar public sau de către o altă persoană încadrată în muncă (în cazul variantei atenuate prevăzute de art. 308 din Codul penal) prin cele două modalităţi normative, respectiv „neîndeplinirea” ori „îndeplinirea defectuoasă” a acesteia.

32. Cu referire la infracţiunea de abuz în serviciu (inclusiv abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, incriminat în Codul penal din 1969), Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos* din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii* Totodată, cu privire la abuzul în serviciu contra intereselor publice, incriminat în legea penală anterioară, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 248 din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

33. În condiţiile în care, în varianta de bază, atât infracţiunea de abuz în serviciu, cât şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăd, ca o modalitate normativă identică, „îndeplinirea defectuoasă* a unei îndatoriri de serviciu, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, precitată, că atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor nr. 405 din 15 iunie 2016 şi nr. 392 din 6 iunie 2017, referitoare la modalitatea de interpretare a sintagmei „îndeplineşte în mod defectuos”, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlamentul - prin adoptarea legii, în temeiul art. 73 alin. (1) din Constituţie -, sau Guvernul - prin adoptarea de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă, în temeiul delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie (paragrafele 38 şi 39).

34. Totodată, în Decizia nr. 518 din 6 iulie 2017, paragrafele 44 şi 45, precitată, Curtea a constatat că noua lege penală extinde foarte mult sfera de aplicare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu, neprevăzând condiţia ca paguba, respectiv vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice să aibă o anumită valoare, respectiv ca vătămarea să aibă o anumită intensitate, aspect de natură a face imposibilă delimitarea între abaterile disciplinare sau inerentele greşeli profesionale şi infracţiunea de neglijenţă în serviciu. Aşadar, Curtea a constatat că reglementarea în vigoare a infracţiunii de neglijenţă în serviciu permite încadrarea în conţinutul său a oricărei fapte săvârşite din culpă, dacă s-a adus o atingere minimă drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

35. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte acest aspect, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragrafele 75-80, şi ale Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, precitată, paragrafele 46-56, astfel încât, în acord cu acestea, Curtea a reţinut că sarcina aplicării principiului ultima ratio revine, pe de o parte, legiuitorului, iar, pe de altă parte, organelor judiciare chemate să aplice legea. Astfel, responsabilitatea de a reglementa şi aplica, în acord cu principiul anterior menţionat, prevederile privind neglijenţa în serviciu ţine atât de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern), cât şi de organele judiciare (Ministerul Public şi instanţele judecătoreşti). Cu alte cuvinte. Curtea a constatat necesitatea complinirii de către legiuitor a omisiunii legislative constatate, sub aspectul valorii pagubei sau intensităţii/gravităţii vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice în vederea asigurării clarităţii şi previzibilităţii normei penale examinate.

36 Cât priveşte critica referitoare la sintagma „vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane”, Curtea a constatat că sunt valabile mutatis mutandis considerentele reţinute în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată, paragrafele 84 şi 85, în condiţiile în care infracţiunea de neglijenţă în serviciu este, astfel cum s-a arătat, o infracţiune de rezultat, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de dispoziţiile art. 298 din Codul penal, şi anume cauzarea unei pagube sau vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 şi ale art. 298 din Codul penal, excepţie ridicată de Florin Albu în Dosarul nr. 23.147/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 37.821/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Dorel Bisoc în Dosarul nr. 21.715/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1.588/187/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, de Ştefan Mladin în Dosarul nr. 17.742/299/2011 (178/2016) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Octavian Vădineanu în Dosarul nr. 29.663/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, de Angelica Dorina Todea în Dosarul nr. 6.309/100/2013 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, respectiv Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 830

din 14 decembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea „Orhideea Gardens” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.240/299/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 377D/2016 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996, Şi, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din aceeaşi lege, precizând că în materie există jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional, care îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 133R/2016 din 10 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.240/299/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea „Orhideea Gardens” - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de aceasta împotriva unei încheieri pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 Bucureşti, prin care se solicita anularea acestei încheieri şi radierea înscrierii dispuse prin aceasta.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 53 din Legea nr. 7/1996, în redactarea de la data pronunţării încheierii de carte funciară contestată, nu reglementează măsuri eficace de ocrotire a dreptului de proprietate, atât timp cât, pe cale administrativă, este radiat din cartea funciară dreptul de proprietate al unui subiect de drept fără a exista o procedură judiciară în acest sens. Textul nu defineşte sintagma „erori materiale”, astfel că nu este şi nu rămâne în afara oricăror discuţii că textul se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale care să nu pună în discuţie existenţa sau întinderea dreptului însuşi, din moment ce Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a modificat Cartea funciară şi întinderea dreptului de proprietate înscris în aceasta. Arată că procedura prevăzută de art. 53 din Legea nr. 7/1996 se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ce nu pun în discuţie existenţa dreptului însuşi, dar în speţă nu există o situaţie ipotetică, ci una concretă, cu o afectare directă şi imediată a dreptului de proprietate. În acest sens arată că, în opinia funcţionarilor Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, textele criticate din Legea nr. 7/1996, precum şi cele din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară, le permit să modifice chiar şi întinderea dreptului, contrar dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate privată. Precizează că, potrivit art. 88 alin. (1) din regulamentul menţionat, erorile materiale care nu afectează fondul dreptului, săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor, se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, gratuit, cu comunicarea încheierii, persoanelor interesate. Se mai arată că legiuitorul a dedicat procedurii de înscriere în cartea funciară un întreg capitol din Legea nr. 7/1996, or, potrivit principiului simetriei juridice, procedura de rectificare a înscrierilor în cartea fundară trebuie instituită printr-o normă egală ca forţă juridică cu cea prin care s-a reglementat procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv prin lege organică, iar nu prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aşa cum prevede art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, contrar dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, referitoare la obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului general al proprietăţii şi celor ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat. Autoarea excepţiei mai arată că, în măsura în care procedurile lasă loc echivocului şi unei aplicări vădit eronate, permiţând încălcarea continuă a dreptului său de proprietate, este evident că textul de lege are o problemă de constituţionalitate.

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul precizează că, prin Decizia nr. 723 din 1 iunie 2010, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, astfel că, în cauza de faţă, excepţia este inadmisibilă, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a apreciat că este neîntemeiată.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, în redactarea pe care acestea le aveau la data aplicării, respectiv 12 august 2008. Este vorba despre prevederile cuprinse În Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conţinut normativ:

- Art. 33: (1) în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală. se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

(2) Prin rectificare se înţelege radierea. Îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

(3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

(5) Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor în cartea funciară pot fi îndreptate la cerere sau din oficiu.

(6) Procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale se va stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale.”]

- Art. 53: „(1) Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.

(2) în acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispoziţiile art. 36-38.”

12. În prezent, aceste prevederi de lege sunt abrogate, dar, întrucât reprezintă temeiul de drept pe care reclamanta-recurentă şi-a întemeiat acţiunea, devin incidente cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4), care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 44 privind protecţia dreptului de proprietate privată şi în art. 73 alin. (3) lit. m) care prevăd obligativitatea reglementării prin lege organică a regimului general al proprietăţii. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la criticile prin raportare la prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, în sensul că procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, a modificărilor şi cea de îndreptare a erorilor materiale nu se poate stabili prin regulament aprobat de directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin Decizia nr. 723 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Curtea observă că a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, reţinând că, potrivit principiului simetriei juridice, procedura de rectificare a înscrierilor în cartea funciară trebuie instituită printr-o normă legală egală ca forţă juridică cu cea prin care s-a reglementat procedura de înscriere în cartea funciară, respectiv prin lege organică. Faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost deja constată printr-o decizie anterioară, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (6) din Legea nr. 7/1996 apare ca inadmisibilă.

15. Cu privire la celelalte critici, Curtea observă că, prin Decizia nr. 125 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009, a reţinut că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operaţie prin care se consemnează acte şi fapte juridice extrinseci, operaţie care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte şi fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu terţii. De aceea, având în vedere importanţa acestor drepturi ce izvorăsc din acte juridice civile, posibilitatea rectificării unor asemenea înscrieri reprezintă o măsură de protecţie a dreptului de proprietate şi de asigurare a securităţii circuitului civil.

16. În ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 7/1996, Curtea a constatat conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale ce garantează dreptul de proprietate privată. Astfel, prin Decizia nr. 1.251 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut că acestea reglementează procedura de îndreptare a erorilor materiale săvârşite odată cu înscrierile sau radierile în/din cartea funciară şi care se pot îndrepta la cerere sau din oficiu de către registratorul de la biroul teritorial, prin încheiere motivată ce se comunică persoanei interesate. Curtea a constatat că această procedură se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ce nu pun în discuţie existenţa dreptului însuşi.

17. În cauza de faţă, însă, autoarea excepţiei invocă greşita aplicare de către registratorul de carte funciară a prevederilor ce formează obiectul excepţiei, care a condus la afectarea dreptului său de proprietate privată. Or, verificarea modului de aplicare intră în competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului al cărui obiect îl constituie tocmai cererea de anulare a unei încheieri prin care a fost rectificată cartea funciară pe considerentul că reclamanta nu a prezentat acte de proprietate pentru toate imobilele în discuţie. Analizarea situaţiei de fapt, a realităţii rezultate din actele dosarului, constituie atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. De altfel, în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, soluţionând recursul în timpul judecării căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, l-a admis, a admis plângerea formulată şi a anulat încheierea de rectificare contestată, constatând greşita aplicare şi interpretare a legii la speţă.

18. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, excedând competenţei Curţii Constituţionale controlul aplicării legii la cazuri individuale.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 53 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea „Orhideea Gardens” - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.240/299/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE

 

DECIZIE

privind încetarea concesiunii miniere de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Zeletin, judeţul Buzău

 

Având în vedere:

- art. 34 lit. g) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul Direcţiei generale gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale. Integrare europeană nr. 300.157 din 9.02.2018 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor legale şi propunerea de aprobare a anulării;

- art. 37 alin. (1) din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 4 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cu modificările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale emite prezenta decizie.

Art. 1. - Concesiunea minieră de exploatare a nisipului şi pietrişului din perimetrul Zeletin, judeţul Buzău, convenită prin Licenţa de concesiune nr. 2.380/2001, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială MARIAN TRANS CONSTRUCT - S.R.L., în calitate de concesionar, cu sediul în comuna Chiojdu, judeţul Bacău, încetează la data publicării prezentei decizii.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale,

Gigi Dragomir

 

Bucureşti, 9 februarie 2018.

Nr. 11.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vinţu de Jos, judeţul Alba

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în unitatea administrativ-teritorială Vinţu de Jos, judeţul Alba, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru unitatea administrativ-teritorială Vinţu de Jos, judeţul Alba, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, în unitatea administrativ-teritorială Vinţu de Jos, judeţul Alba, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 1 februarie 2018.

Nr. 122.

 

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

pentru închiderea vechilor evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Munteni-Buzău, judeţul Ialomiţa

 

Având în vedere prevederile art. 11 alin. (2) lit. p) şi art. 15 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (13) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se declară închise vechile evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară cu privire la imobilele situate în sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Munteni-Buzău, judeţul Ialomiţa, ca urmare a finalizării lucrărilor sistematice de cadastru şi deschiderii noilor cărţi funciare.

Art. 2. - (1) De la data deschiderii cărţilor funciare din oficiu orice alte evidenţe de cadastru şi publicitate imobiliară se înlocuiesc, pentru sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Munteni-Buzău, judeţul Ialomiţa, cu planul cadastral şi noile cărţi funciare.

(2) Vechile evidenţe se păstrează în arhiva biroului teritorial şi pot fi consultate pentru istoric.

(3) Identificarea şi numerotarea imobilelor cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar sau alte acte de proprietate, planuri şi alte evidenţe cadastrale şi de publicitate imobiliară anterioare realizării cadastrului şi deschiderii noilor cărţi funciare, pe sectorul cadastral nr. 1 din unitatea administrativ-teritorială Munteni-Buzău, judeţul Ialomiţa, îşi pierd valabilitatea.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Radu-Codruţ Ştefănescu

 

Bucureşti, 1 februarie 2018.

Nr. 123.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

de aprobare a unor reguli specifice privind stabilirea tarifelor reglementate pentru serviciul de distribuţie în sectorul gazelor naturale, pentru anul 2018, şi de completare a Metodologiei de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distribuţie în sectorul gazelor naturale, începând cu a treia perioadă de reglementare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2013

 

Având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, în temeiul dispoziţiilor art. 179 alin. (4) şi (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare in Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - În vederea stabilirii şi aprobării venitului reglementat unitar, a venitului total unitar, precum şi a tarifelor reglementate aferente activităţii de distribuţie reglementată a gazelor naturale desfăşurate de operatorii economici licenţiaţi, anul 2018 face parte din perioada a treia de reglementare.

Art. 2. - Prin derogare de la prevederile art. 61 alin. (5) din Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distribuţie în sectorul gazelor naturale, începând cu a treia perioadă de reglementare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2013, cu modificările şi completările ulterioare, (Metodologie), rata de creştere a eficienţei activităţii reglementate pentru anul 2018 este zero.

Art. 3. - Pentru anul 2018, valoarea termenului „X” din formulele de ajustare anuală a veniturilor unitare reglementate prevăzute în Metodologie este zero

Art. 4. - Pentru anul 2018, valoarea ratei reglementate a rentabilităţii capitalului (RoR) este cea aprobată pentru perioada a treia de reglementare, respectiv 8,43%.

Art. 5. - Valoarea consumului tehnologic, aferentă anului 2018, se stabileşte la nivelul celei permise fiecărui titular de licenţă de distribuţie pentru anul 2017 la fundamentarea/ refundamentarea perioadei a treia de reglementare.

Art. 6. - Diferenţa dintre valoarea venitului pe care titularii de licenţă de distribuţie sunt îndreptăţiţi să îl realizeze în anul 2018 pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie într-o manieră prudentă şi valoarea venitului realizat prin aplicarea tarifelor stabilite pentru anul 2018, precum şi câştigurile de eficienţă realizate în perioada a treia de reglementare sunt luate în considerare la stabilirea tarifelor în cea de a patra perioadă de reglementare.

Art. 7. - La art. 77 din Metodologia de stabilire a tarifelor reglementate pentru serviciile de distribuţie în sectorul gazelor naturale, începând cu a treia perioadă de reglementare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 42/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 27 iunie2013, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un alineat nou, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3) în cazul în care operatorul licenţiat îşi dezvoltă activitatea de distribuţie prin preluarea de noi concesiuni şi/sau creşterea cu mai mult de 15% a cantităţilor distribuite realizate şi a numărului de clienţi faţă de estimările avute în vedere la fundamentare, care generează modificarea costurilor operaţionale (OPEX), acesta înaintează ANRE datele pentru o nouă fundamentare, conform prevederilor prezentei metodologii, până la data de 10 martie 2018.”

Art. 8. - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi titularii de licenţă de operare a sistemelor de distribuţie vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Dumitru Chiriţă

 

Bucureşti, 14 februarie 2018.

Nr. 35.

 

ACTE ALE CORPULUI EXPERŢILOR CONTABILI SI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

CORPUL EXPERŢILOR CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA CONSILIUL SUPERIOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea publicării Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România

 

În temeiul:

- art. 20 lit. b) şi c) şi al art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- pct. 3, 18, 25, 93 şi 147 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Conferinţei naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România nr. 1/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 6 din Hotărârea Consiliului superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 12/262/2012 privind modificarea şi completarea structurii pe secţiuni a Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România*),

Consiliul superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România adoptă următoarea hotărâre:

Art. 1. - Se aprobă publicarea Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, prevăzut în anexa nr. 1, cuprinzând experţii contabili, contabilii autorizaţi, precum şi persoanele juridice de profil, cu valabilitatea vizei/autorizaţiei de exercitare a profesiei pentru anul 2017 şi până la 28 februarie 2018 inclusiv.

Art. 2. - Se aprobă publicarea listei membrilor inactivi experţi contabili şi contabili autorizaţi ai Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, fără drept de exercitare a profesiei, prevăzuţi în anexa nr. 2.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 4. - Organele alese şi executive vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentei hotărâri.

Art. 5. - Anexele nr. 1 şi 2**) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,

Robert Aurelian Şova

 

Bucureşti, 10 februarie 2018.

Nr. 18/437.


*) Hotărârea Consiliului superior al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România nr. 12/262/2012 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.