MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 174/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 174         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 23 februarie 2018

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

46. - Lege pentru realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferentă programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare”

 

254. - Decret privind promulgarea Legii pentru realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferentă programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare”

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 755 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 756 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

287. - Ordin al ministrului afacerilor externe pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 2399 (2018)

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferenta programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare” Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - Se aprobă realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferentă programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare”, prin:

a) atribuirea de către Guvernul României Guvernului Statelor Unite ale Americii a contractelor de stat de tip Letter of Offer and Acceptance - LOA specifice Programului Foreign Military Sales - FMS pentru achiziţionarea a 3 sisteme cu câte 18 instalaţii de lansare fiecare, incluzând, dar fără a se limita la acestea, muniţia, elemente de comandă control, senzori, suport logistic, mentenanţă, echipamente criptografice şi cu regim special, precum şi a serviciului de instruire a personalului la toate nivelurile necesare;

b) asigurarea în bugetul Ministerului Apărării Naţionale a fondurilor necesare realizării achiziţiilor prevăzute la lit. a), precum şi a celor necesare pentru implementarea în totalitate a obiectivelor aflate în responsabilitate naţională.

Art. 2. - Pentru România constituie interes esenţial de securitate realizarea capabilităţii de sprijin de foc indirect, prevăzută la art. 1 lit. a), întrucât asigură întărirea securităţii naţionale şi regionale şi contribuie în mod semnificativ atât la consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, cât şi la îndeplinirea angajamentului asumat de România în cadrul NATO.

Art. 3. - (1) Ministerul Apărării Naţionale gestionează sumele în valută aferente achiziţiilor prevăzute la art. 1 lit. a), prin cont analitic deschis pe numele acestuia, în cadrul contului de valută al Ministerului Finanţelor Publice deschis la Banca Naţională a României. Soldul contului respectiv, înregistrat la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, se reportează în anul următor şi se va utiliza în scopul finanţării costurilor aferente realizării obiectivului menţionat la art. 1.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 47 alin. (9) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea realizării achiziţiei prevăzute la art. 1 lit. a) se autorizează Ministerul Apărării Naţionale să efectueze virări de credite bugetare şi de angajament, între capitole bugetare şi între programe, cu încadrarea în limitele maxime aprobate prin bugetul Ministerului Apărării Naţionale,

(3) Prin derogare de la prevederile art. 173, 174 şi 176 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din regularizarea valorii în vamă a bunurilor importate în cadrul contractelor de stat de tip LOA atribuite de Guvernul României potrivit prevederilor art. 1 lit. a).

Art. 4. - Pentru realizarea şi menţinerea capabilităţii prevăzute la art. 1, Ministerul Apărării Naţionale trimite personal militar pentru îndeplinirea unor misiuni în afara teritoriului naţional, în conformitate cu prevederile contractelor încheiate în baza prevederilor art. 1 lit. a).

Art. 5. - Pentru misiunile prevăzute la art. 4, prin ordin al ministrului apărării naţionale, se aprobă:

a) structurile care propun personalul pentru misiune, responsabilităţile şi procedurile pentru selecţionarea acestuia;

b) prevederile de grad, studii, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, precum şi armele şi specialităţile militare ale funcţiilor din statul de organizare constituit pentru perioada misiunii;

c) asimilarea funcţiilor personalului din statul de organizare constituit pentru perioada misiunii;

d) trimiterea personalului în misiune în afara teritoriului naţional, prin detaşarea în funcţiile prevăzute de statul de organizare, constituit pentru perioada de misiune.

Art. 6. - (1) Pe întreaga perioadă a misiunilor prevăzute la art. 4, personalul participant la misiune beneficiază de drepturile salariale în ţară prevăzute la art. 71 alin. (1) cap. II secţiunea a 9-a din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite cu respectarea prevederilor art. 38 din aceeaşi lege şi a celorlalte prevederi legale care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(2) Compensaţia lunară specifică prevăzută la art. 71 alin. (1) lit. c) din cap, II secţiunea a 9-a din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă personalului participant la misiunea prevăzută la art. 4, în cuantum de 100%, aplicată la solda de funcţie.

Art. 7. - (1) Pe durata misiunilor prevăzute la art. 4, personalul beneficiază de drepturile minime de diurnă stabilite pentru fiecare categorie de personal participant la misiunile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 121/2011 privind participarea forţelor armate la misiuni şi operaţii în afara teritoriului statului român, cu completările ulterioare, majorate cu 50%.

(2) Pe durata îndeplinirii misiunilor în străinătate prevăzute la art. 4, în zilele când personalului nu i se asigură hrana, acesta beneficiază de alocaţia valorică de hrană stabilită pentru personalul participant la misiunile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 121/2011, cu completările ulterioare.

(3) Pe durata misiunilor prevăzute la art. 4, în zilele în care personalul participant este în ţară sau în concediu de odihnă, nu beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) şi (2).

Art. 8. - (1) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 4 beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport pentru o călătorie în ţară şi retur, la fiecare 3 luni de participare la misiune, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

(2) Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 4 poate opta ca soţul/soţia şi/sau copiii acestuia să beneficieze de drepturile prevăzute la alin. (1), pentru deplasarea la locul misiunii şi retur.

Art. 9. - (1) Fondurile necesare participării la misiunile prevăzute la art. 4 se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naţionale, în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie.

(2) Din fondurile prevăzute la alin. (1) se suportă şi cheltuielile determinate de pregătirea şi executarea acesteia, astfel:

a) dislocarea personalului din garnizoanele de dispunere de pe teritoriul statului român în zona de desfăşurare a misiunii, precum şi repatrierea acestuia;

b) dislocarea membrilor de familie ai personalului tehnic, care asigură funcţiile de conducere, planificare şi coordonare a programului aflaţi în misiune, din garnizoanele de dispunere de pe teritoriul statului român în zona de desfăşurare a misiunii, precum şi repatrierea acestuia;

c) achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii solicitate de specificul misiunii;

d) cheltuieli de operare şi sprijin logistic necesare bunei desfăşurări a misiunii;

e) selecţionarea, vizita medicală, testarea, pregătirea, încheierea asigurărilor de sănătate, în condiţiile stabilite de Ministerul Apărării Naţionale, precum şi în conformitate cu reglementările specifice fiecărei activităţi;

f) încheierea contractelor de asigurare pentru invaliditate şi deces ale personalului;

g) evacuarea medicală a personalului care nu poate fi tratat în unităţile sanitare din zona de executare a misiunii şi asigurarea transportului însoţitorilor acestora;

h) procurarea materialelor necesare, repatrierea, însoţirea şi înhumarea personalului decedat, precum şi îndeplinirea formalităţilor specifice;

i) suportarea altor costuri specifice, inclusiv a celor destinate activităţilor necesare dezvoltării relaţiilor cu autorităţile militare şi civile locale, precum şi cu populaţia civilă, asigurarea activităţilor de protocol, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale.

Art. 10. - (1) Participarea personalului militar de conducere, operare, mentenanţă, instrucţie şi de planificare la misiunile prevăzute la art. 4 este condiţionată de semnarea, în prealabil, a unui angajament în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, prin care se obligă ca după încheierea misiunii să îşi desfăşoare activitatea în Ministerul Apărării Naţionale timp de 5 ani, dar fără a depăşi limita de vârstă prevăzută la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, şi să nu divulge, potrivit legii şi regulamentelor interne, pe timpul cât îşi desfăşoară activitatea în Ministerul Apărării Naţionale, precum şi ulterior date sau informaţii de care a luat cunoştinţă pe perioada executării misiunilor prevăzute la art. 4.

(2) în situaţiile în care cadrele militare îşi încetează raporturile de serviciu cu Ministerul Apărării Naţionale înainte de expirarea duratei stabilite prin angajamentul prevăzut la alin. (1), acestea sunt obligate să restituie cheltuielile individuale de instruire pe timpul misiunii, proporţional cu perioada de angajament rămasă neexecutată.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului participant la misiune în situaţia încetării activităţii din motive neimputabile acestuia.

Art. 11. - Personalul participant la misiunile prevăzute la art. 4 intră sub incidenţa legislaţiei în vigoare aplicabile personalului militar în activitate, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei legi.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE-LIVIU DRAGNEA

CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 23 februarie 2018,

Nr. 46.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

privind promulgarea Legii pentru realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferentă programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare”

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru realizarea „Capabilităţii de sprijin de foc indirect”, aferentă programului de înzestrare „Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare” şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

 

Bucureşti, 23 februarie 2018.

Nr. 254.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 755

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a li l-a civilă în Dosarul nr. 39.514/3/2016 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.092D/2017.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus la dosar înscrisuri prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 115 din 3 martie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 7 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 39.514/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 35 alin. (1) Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale în ce priveşte efectul stabilirii competenţei exclusive a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea tuturor contestaţiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. În acest sens se arată că principiul general al stabilirii competenţei instanţelor în soluţionarea cererilor privitoare la notificările nesoluţionate în termenele legale, formulate fie în temeiul Legii nr. 10/2001, fie în temeiul Legii nr. 18/1991, este acela că instanţa care soluţionează contestaţia este instanţa în circumscripţia căreia se află unitatea notificată. Acest principiu stabileşte astfel o legătură directă între locul situării imobilului şi instanţa competentă, deoarece unitatea notificată este, de regulă, unitatea administrativ-teritorială în raza căreia se află imobilul. În acest sens sunt prevederile art. 21, 22 şi 26 din Legea nr. 10/2001, iar scopul acestora este de a asigura soluţionarea cu celeritate a notificărilor.

7. Prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au preluat principiul general al competenţei generale a unităţii care pronunţă decizia în privinţa notificărilor şi, în consecinţă, a instanţelor în circumscripţia cărora se află aceste unităţi, însă, prin efectul stabilirii unei entităţi unice la nivel naţional cu competenţă în validarea dispoziţiilor/deciziilor emise de unităţile deţinătoare s-au îndepărtat de la acest principiu, deoarece nu au circumstanţiat modul în care au stabilit această competenţă în privinţa entităţii create la nivel naţional chemate să emită decizii care să finalizeze procedura administrativă - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

8. În opinia instanţei de judecată care a invocat din oficiu excepţia, legiuitorul era ţinut ca, păstrând principiul general al soluţionării dosarelor formate prin depunerea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, să circumstanţieze modul de reglementare a competenţei instanţelor de control al deciziilor emise cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în raport cu sediile unităţilor în circumscripţia cărora se află imobilele, iar nu în raport cu sediul unic al comisiei naţionale. Principiul general al competenţei în soluţionarea notificărilor cât mai aproape de locul situării imobilelor, atât raportat Sa entitatea administrativă învestită, cât şi raportat la instanţe, se impune a fi respectat şi în privinţa dosarelor administrative formate în temeiul Legii nr. 18/1991, la care se referă art. 34 alin. (2) teza a două din Legea nr. 165/2013.

9. Se mai apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în condiţiile supraîncărcării Tribunalului Bucureşti cu soluţionarea tuturor contestaţiilor împotriva deciziilor de validare/invalidare emise de comisia naţională, indiferent de situarea imobilului vizat în dosarul administrativ. În acest sens se arată că prevederile legale criticate fac mai dificil accesul la justiţie al cetăţeanului, care trebuie să se deplaseze la sediul instanţei competente, respectiv în municipiul Bucureşti, pentru a parcurge procedura de judecată în ce priveşte contestaţia împotriva unei decizii emise de comisia naţională, iar, pe de altă parte, procedura de judecată poate cunoaşte prelungiri semnificative, datorate necesităţii efectuării unor acte procedurale la distanţă, respectiv prin comisii rogatorii. Soluţia legislativă nu este justificată nici prin scopul unificării practicii judiciare, având în vedere că singurele instrumente procedurale prin care se asigură unificarea practicii judiciare, pornind de la obligativitatea dezlegării date problemelor de drept de către instanţa supremă, sunt recursul în interesul legii şi hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

10. Se mai arată că, în vederea restabilirii principiului statuat în Legea nr. 10/2001 şi în Legea nr. 18/1991, instanţele competente să soluţioneze deciziile de validare/invalidare emise de comisia naţională trebuie să fie în continuare tribunalele în circumscripţia cărora se află entitatea care a soluţionat notificarea depusă în baza Legii nr. 10/2001 ori cererea de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991. O altă soluţie preconizată de instanţa de judecată care a invocat excepţia de neconstituţionalitate este cea prevăzută în materia contestării actelor administrative, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia persoana interesată are posibilitatea de a alege între instanţa de la domiciliu şi instanţa de la sediul autorităţii publice emitente a actului contestat.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

13. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele statuate în sensul respingerii unor critici de neconstituţionalitate similare prin deciziile nr. 833 din 3 decembrie 2015 şi nr. 115 din 3 martie 2016.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.3

17. În opinia instanţei de judecată care a invocat din oficiu excepţia, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, conformitatea acestuia cu prevederile Constituţiei invocate şi în cauza de faţă fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, apreciind că este neîntemeiată, în raport cu criticile formulate.

19. Prin decizia menţionată, paragrafele 19-27, Curtea a observat că textul de lege criticat conţine norme de procedură prin care este reglementată competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii de a soluţiona contestaţia împotriva deciziilor emise de entităţile învestite de lege. Totodată, Curtea a constatat că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Naţională pentru Compensarea imobilelor, precum şi refuzul acesteia de a soluţiona cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietăţii vor putea fi contestate numai la secţia civilă a Tribunalului Municipiului Bucureşti, fiind aşadar reglementată competenţa exclusivă a unei singure instanţe cu privire la soluţionarea acestor cauze.

20. Cu privire la modul de stabilire a competenţei instanţelor de judecată, Curtea a observat însă că aceasta nu este singura situaţie în care legiuitorul a reglementat o competenţă exclusivă a unei instanţe. Astfel, spre exemplu, potrivit art. 4 alin. (4), art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia ori contestaţia împotriva adeverinţei prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, potrivit art. 283 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, este Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Cu privire la acestea, Curtea a constatat, de exemplu, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că asemenea reglementări sunt în consonanţă cu Legea fundamentală, deoarece art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie statuează că justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. În înţelesul acestei norme constituţionale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, fără alte restricţii decât cele rezultate din celelalte prevederi ale Constituţiei sau din actele normative internaţionale prevăzute în art. 20 din Legea fundamentală. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a mai stabilit, de exemplu, prin Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.

21. În continuare, prin decizia citată, Curtea a mai reţinut că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a Hotărârii-pilot din Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care, inter alia, instanţa europeană a remarcat că prevederile legislative complexe şi modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară neconstantă şi au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce priveşte interpretarea noţiunilor esenţiale referitoare la drepturile foştilor proprietari, ale statului şi ale terţilor dobânditori ai bunurilor imobile naţionalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observaţii, Curtea Constituţională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiţiei, prin reglementarea criticată legiuitorul român a avut ca scop şi realizarea obiectivului de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.

22. Având în vedere cele anterior expuse, precum şi faptul că nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede interdicţia instituirii unei anumite instanţe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate prin decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 39.514/3/2016 şi constată că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie,

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 756

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Nicolae Jippa în Dosarul nr. 19.111/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.168D/2017.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că a obţinut despăgubiri pentru un imobil-construcţie preluat abuziv, însă au mai fost solicitate alte documente justificative în vederea acordării de despăgubiri pentru un alt imobil, teren, imobil a cărui restituire a intrat sub incidenţa Legii nr. 165/2013, act normativ pe care îl consideră neconstituţional, dat fiind perioadele de timp foarte îndelungate pentru acordarea despăgubirilor.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile şi art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 1 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.111/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civili a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Nicolae Jippa într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare prin puncte a unui imobil preluat abuziv.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit art. 6 alin. (2) din Codul civil şi art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor. În acelaşi sens, art. 6 alin. (5) din Codul civil şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevăd că legea nouă se aplică doar actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare, iar în privinţa efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute ultractivează legea în vigoare la data naşterii situaţiei juridice. Excepţiile sunt reglementate în art. 6 alin. (6) din Codul civil şi în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011. Prin urmare, în ceea ce priveşte textul de lege criticat în prezenta cauză, după trecerea unui termen rezonabil în care persoana îndreptăţită la restituirea unui imobil ar fi trebuit despăgubită, s-a născut dreptul acesteia de a apela la forţa coercitivă a statului în vederea realizării drepturilor sale, care nu poate fi înlăturat prin nicio dispoziţie legală ulterioară. Cu alte cuvinte, prin aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, persoana îndreptăţită la restituire nu se mai poate adresa instanţei decât după împlinirea termenelor instituite prin aceste dispoziţii legale. Or, în condiţiile în care este împlinit termenul rezonabil În care persoana îndreptăţită la restituire trebuia să primească despăgubiri, în temeiul legilor reparatorii anterioare, prevederile legale criticate sunt retroactive, aducând atingere unui drept câştigat.

7. Se mai arată că termenele instituite de art. 34 din Legea nr. 165/2013 au caracterul unor termene suplimentare, cu finalitatea evidentă de a acorda o perioadă de extensie instituţiilor abilitate potrivit legii cu finalizarea procedurii de despăgubire, fără însă ca prin aceasta să se suprime dreptul persoanelor îndreptăţite de a obţine soluţionarea pretenţiilor lor pe calea procedurii judiciare. Or, în condiţiile în care, la expirarea termenului rezonabil în care ar fi trebuit emis titlul de despăgubire, dreptul persoanei îndreptăţite la restituire de a obţine măsuri reparatorii în instanţă este un drept câştigat, prelungirea termenelor acordate pentru soluţionarea notificărilor contravine dreptului constituţional la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

8. Se mai arată că, deşi termenele instituite prin prevederile legale criticate au ca scop eficientizarea procedurilor administrative, totuşi, dată fiind durata lor şi momentul de la care încep să curgă, conduc la o amânare considerabilă a soluţionării cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi nu permit persoanelor îndreptăţite la restituire să se adreseze direct instanţelor de judecată în vederea realizării drepturilor lor, ceea ce contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că termenele prevăzute prin prevederile legale criticate au fost instituite în vederea eficientizării procedurii de soluţionare a notificărilor.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu sunt de natură a limita accesul la justiţie, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege. În acest sens, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi, în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Se mai apreciază că, prin Legea nr. 103/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, textul de lege criticat a fost completat în sensul urmărit de autorul excepţiei. Invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 394 din 3 iulie 2014, paragraful 22.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens cele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 20 din 21 ianuarie 2015, nr. 115 din 10 martie 2015 şi nr. 183 din 26 martie 2015.

13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

14. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia se referă la prevederile art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin, (2) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

- Art. 4 teza întâi: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).

- Art. 34 alin. (2): „(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen  de 36 de luni.

- Art. 35 alin. (2): (2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de /a expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

16. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză în care reclamantul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a solicitat instanţei de judecată obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să valideze Decizia nr. 33 din 11 martie 2015, conţinând propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru un imobil-teren, emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în calitate de entitate învestită cu soluţionarea notificării, precum şi obligarea comisiei naţionale la emiterea deciziei de compensare prin puncte.

18. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticate în prezenta cauză, dosarele care vor fi transmise secretariatului comisiei naţionale ulterior datei intrării în vigoare a acestei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor. Autorul excepţiei critică această soluţie legislativă, deoarece, dat fiind faptul că autoritatea administrativă are la dispoziţie un nou termen pentru soluţionarea propunerii de acordare de despăgubiri, eventualele acţiuni în instanţă, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care se solicită obligarea la soluţionarea dosarelor de despăgubire, vor fi respinse ca premature. Arată că, în acest mod, este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, accesul liber la justiţie şi dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dat fiind faptul că, în temeiul Legii nr. 165/2013, un drept la acţiune actual, recunoscut prin legile reparatorii anterioare, devine prematur sub imperiul legii noi.

19. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că ipoteza normativă învederată de autorul excepţiei, referitoare la instituirea, prin Legea nr. 165/2013, a unor noi termene în care entităţile învestite de lege trebuie să soluţioneze, în cadrul procedurii administrative, fie notificările depuse de persoanele îndreptăţite la restituire, fie dosarele conţinând propunerile de acordare de despăgubiri, a mai fost analizată în cadrul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cu referire la situaţia persoanelor îndreptăţite la restituire care au formulat cereri de chemare în judecată a entităţilor învestite de lege cu atribuţii în procesul de restituire, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

20. Astfel, în ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, paragrafele 20 şi 21, Curtea a statuat că instituirea, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia de a le soluţiona cererile şi după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanţei competente nu contravine accesului liber la justiţie. Invocând jurisprudenţa anterioară în materie, prin decizia menţionată s-a arătat că necesitatea împlinirii termenelor introduse prin Legea nr. 165/2013, în cadrul procedurii administrative de restituire a imobilelor preluate abuziv, reprezintă o condiţionare a accesului liber la justiţie, fără a reprezenta o încălcare a acestui drept constituţional. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a unui drept subiectiv ori procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012).

21. Prin decizia menţionată, paragrafele 22-26, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi în care s-a reţinut că termenele introduse prin Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în acelaşi timp un scop legitim şi existând un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Înalta Curte a remarcat că măsurile instituite prin Legea nr. 165/2013 au fost apreciate pozitiv şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119, a arătat că legiuitorul român a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă şi a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicţional care permite instanţelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci şi să se subroge autorităţilor administrative prin pronunţarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensaţii. Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile aferente prin instituirea unor reguli clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor (paragraful 121) şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 şi 131).

22. Ţinând cont de cele reţinute în jurisprudenţa arătată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin hotărârea prealabilă menţionată, că nu se poate susţine că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiţie şi nici că, în condiţiile neurmării procedurii prealabile - constând în cererea adresată entităţii deţinătoare pe care aceasta urmează să o soluţioneze în termenele prevăzute de art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 - partea ar avea posibilitatea de a sesiza instanţa. Aceasta, deoarece dreptul său nu este unul actual, iar procedura judiciară nu poate înlocui sau substitui procedura prealabilă, atunci când aceasta este reglementată în mod expres de lege. În cazul acţiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, partea trebuie să respecte toate condiţiile de formă, printre care şi cea referitoare la respectarea procedurii prealabile.

23. Înalta Curte a apreciat că, fiind vorba de o condiţie specială referitoare la exerciţiul dreptului la acţiune, în absenţa îndeplinirii ei, instanţa se află în situaţia unui fine de neprimire, având drept consecinţă imposibilitatea analizării fondului pretenţiilor şi, deci, respingerea acţiunii. Ca atare, nu se poate susţine că partea avea deja un drept născut de a sesiza instanţa, decurgând din nesoluţionarea notificării înăuntrul termenului (de 60 de zile) prevăzut iniţial de art. 25 din Legea nr. 10/2001, şi valorificată ca atare în prezent. Partea avea, într-adevăr, posibilitatea ca, în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a notificării formulate înăuntrul termenului prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 să sesizeze instanţa, să pretindă şi să obţină soluţionarea pe fond a pretenţiei, aşa cum s-a statuat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. XX din 19 martie 2007. Având în vedere însă că nu şi-a exercitat acest drept anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, partea va trebui să se supună condiţiilor de fond şi de formă (inclusiv urmarea procedurii prealabile) de la data la care va învesti instanţa de judecată. În acest sens, instanţa supremă a subliniat că dreptul de acces la un tribunal este, în esenţă, un drept procedural, care nu poate fi confundat cu dreptul material la acţiune şi nici cu dreptul subiectiv civil şi că este de principiu că actele procedurale (cum este şi cererea de chemare în judecată) trebuie întocmite cu respectarea cerinţelor de fond şi de formă existente la data efectuării lor. În concluzie, având în vedere şi aceste argumente, desprinse din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, anterior menţionată, Curtea Constituţională nu a reţinut criticile referitoare la încălcarea dreptului de acces liber la justiţie.

24. În ceea priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 115 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragrafele 17-19, Curtea a statuat că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea notificărilor. De asemenea, Curtea a observat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei nr. XX din 19 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, prin care se recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, art. 35 alin. (2) nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudenţială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în ceea ce priveşte critica prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituţie, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituţională a accesului liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. În sensul celor reţinute anterior s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 181 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015, paragrafele 14-17, Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015, paragrafele 12-20, şi Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, paragrafele 14-27.

25. Totodată, în ceea ce priveşte susţinerea privind pretinsa retroactivitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Aşadar, aplicarea imediată a legii noi în domeniul propriu de activitate cu privire la situaţiile pendinte nu aduce atingere principiului neretroactivităţii. Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).

26. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale privind garantarea dreptului de proprietate şi protecţia proprietăţii, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionala a reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

27. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

28. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi prin raportare la art. 34 alin. (2) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, În natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefan Nicolae Jippa în Dosarul nr. 19.111/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

pentru publicarea Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 2399 (2018)

 

În baza art. 5 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 16/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

 

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

 

Articol unic. - Se dispune publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 2399 (2018), prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Teodor-Viorel Meleşcanu

 

Bucureşti, 16 februarie 2018,

Nr. 287.

 

ANEXĂ

 

 

Organizaţia Naţiunilor Unite

S/RES/2399 (2018)

Consiliul de Securitate

 

 

Distr.: General

 

30 ianuarie 2018

 

 

REZOLUŢIA 2399(2018)

adoptată de către Consiliul de Securitate la cea de-a 8169-a reuniune, la data de 30 ianuarie 2018

 

Consiliul de Securitate,

reamintind rezoluţiile şi declaraţiile sale anterioare privind Republica Centrafricană (RCA). În special rezoluţiile 2121

(2013), 2127 (2013), 2134 (2014), 2149 (2014), 2181 (2014), 2196 (2015), 2212 (2015), 2217 (2015), 2262 (2016), 2264 (2016), 2281 (2016), 2301 (2016), 2339 (2017), 2387 (2017), precum şi Rezoluţia 2272 (2016) şi declaraţiile preşedintelui său din 18 decembrie 2014 (S/PRST/2014/28), 20 octombrie 2015 (S/PRST/2015/17), 16 noiembrie 2016 (S/PRST/2016/17), 4 aprilie 2017 (S/PRST/2017/5) şi 13 iulie 2017 (S/PRST/2017/9),

reafirmându-şi angajamentul ferm faţă de suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a RCA şi reamintind importanţa principiilor neintervenţiei, bunei vecinătăţi şi cooperării regionale,

reamintind că RCA are responsabilitatea principală de a proteja toate populaţiile de pe teritoriul său de genocid, crime de război, epurări etnice şi crime împotriva umanităţii,

exprimându-şi îngrijorarea cu privire la deteriorarea situaţiei de securitate, în special în partea de sud-est şi în partea de nord-vest a RCA, ca urmare a confruntărilor dintre grupările armate şi alţi jefuitori înarmaţi în încercarea lor de a obţine cu forţa controlul asupra teritoriului şi resurselor şi a destabiliza ţara, precum şi lipsa capacităţii forţelor naţionale de securitate, autoritatea limitată a statului asupra întregului teritoriu al RCA şi persistenţa cauzelor fundamentale ale conflictului,

subliniind că orice soluţie durabilă a crizei din RCA, inclusiv procesul politic, ar trebui să fie deţinută de RCA şi ar trebui să adreseze cu prioritate reconcilierea poporului din Africa Centrală printr-un proces incluziv care implică bărbaţi şi femei din orice mediu social, economic, politic, religios şi etnic, inclusiv persoanele strămutate de criză,

făcând apel la autorităţile din RCA să îşi continue eforturile de a pune în aplicare măsuri transparente şi cuprinzătoare care să permită stabilizarea şi reconcilierea în RCA şi să restabilească autoritatea efectivă a statului pe întreg teritoriul RCA; să combată impunitatea prin restabilirea administrării sistemului judiciar şi a sistemului de justiţie penală, inclusiv a sistemului penitenciar, pe întreg teritoriul ţării; să realizeze reforma forţelor armate ale RCA(FACA) şi a forţelor de securitate internă pentru a pune în aplicare servicii de securitate multietnice, profesionale şi republicane prin intermediul unor procese adecvate de reformă a sectorului de securitate; să efectueze dezarmarea, demobilizarea, reintegrarea şi repatrierea incluzivă şi efectivă (DDRR) a grupurilor armate, inclusiv a copiilor care au fost anterior asociaţi cu aceştia şi pentru a împiedica recrutarea acestora din urmă; şi să instituie o gestionare financiară publică funcţională pentru a realiza cheltuielile legate de funcţionarea statului, pentru a pune în aplicare planurile de redresare timpurie şi pentru a revitaliza economia,

salutând Iniţiativa africană pentru pace şi reconciliere în RCA care a condus la adoptarea foii de parcurs de către Conferinţa ministerială organizată la Libreville la 17 iulie 2017, de către autorităţile din RCA, Uniunea Africană, Comunitatea Economică a Statelor Centrale Africane (ECCAS), Conferinţa internaţională privind regiunea Marilor Lacuri (ICGLR), cu sprijinul Angolei, Ciadului, Congo şi Gabon, şi reafirmând că această iniţiativă şi această foale de parcurs constituie cadrul principal pentru o soluţie politică în cadrul RCA, convenită de autorităţile RCA şi sub conducerea lor,

încurajând autorităţile RCA, în colaborare cu Misiunea de stabilizare integrată multidimensională în Republica Centrafricană (M IN USCA) şi cu Misiunea de formare a Uniunii Europene în RCA (EUTM-RCA), să ofere şanse egale membrilor grupărilor armate, anti-Balaka sau fosta Séléka, în procesul de selectare a membrilor demobilizaţi eligibili pentru a se integra în forţele naţionale de securitate şi apărare, salutând, în acest sens, lansarea proiectului-pilot DDRR şi încurajând, în continuare, autorităţile RCA să se asigure că soldaţii FACA din toate prefecturile se bucură de acces egal la procesul de înregistrare şi de verificare simplificată,

subliniind importanţa reconstruirii unei armate naţionale multietnice, republicane şi profesioniste în RCA, recunoscând, în acest sens, activitatea desfăşurată de EUTM-RCA, salutând sprijinul altor parteneri internaţionali şi regionali pentru instruirea forţelor de securitate naţională şi apărare în sprijinul autorităţilor RCA şi încurajând o coordonare eficientă cu MINUSCA şi EUTM- RCA,

solicitând autorităţilor RCA să se asigure că autorii încălcărilor dreptului internaţional aplicabil, inclusiv cei care au comis acte împotriva copiilor şi femeilor, sunt excluşi din forţele de securitate şi armate ale RCA şi solicitând, în continuare, sprijinul guvernului RCA pentru a elabora o strategie globală privind violenţa între sexe şi violenţa bazată pe gen pentru a reduce nivelul general al violenţei sexuale,

salutând angajamentul Secretarului General de a-şi pune în aplicare cu stricteţe politica de toleranţă zero faţă de exploatarea şi abuzul sexuale (SEA), notând diferitele măsuri adoptate de MINUSCA şi ţările care contribuie cu trupe şi forţe de poliţie împotriva SEA, ceea ce a dus la o reducere în cazurile raportate, dar exprimându-şi totuşi gravele îngrijorări în ceea ce priveşte numeroasele acuzaţii ale SEA privind fapte presupus a fi fost comise de pacificatorii din RCA, precum şi de forţele care nu ţin de Organizaţia Naţiunilor Unite, subliniind necesitatea urgentă ca statele care contribuie cu trupe şi forţe de poliţie şi, după caz, MINUSCA să investigheze prompt acele cazuri, într-o manieră credibilă şi transparentă, şi să îi tragă la răspundere pe cei responsabili pentru astfel de infracţiuni sau abateri şi subliniind, în continuare, necesitatea de a preveni astfel de exploatări şi abuzuri şi de a îmbunătăţi modul în care aceste acuzaţii sunt abordate în conformitate cu Rezoluţia 2272 (2016),

salutând raportul Secretarului General din 16 octombrie 2017 (S/2017/865) depus în baza Rezoluţiei 2301 (2016) şi luând notă de scrisoarea sa din data de 10 iulie 2017 adresată preşedintelui Consiliului de Securitate (S/2017/597), în baza paragrafului 29 din Rezoluţia 2339 (2017),

salutând, în continuare, de asemenea, actualizarea la jumătate de termen şi raportul final (S/2017/1023) al Grupului de experţi privind RCA stabilit în baza Rezoluţiei 2127 (2013), extins prin Rezoluţia 2134 (2014) şi extins în baza Rezoluţiei 2339 (2017), şi luând notă de recomandările grupului de experţi,

condamnând ferm violenţa şi instabilitatea continuă din RCA şi ameninţările cu violenţa, incitarea la ură şi violenţă etnică şi religioasă, încălcările drepturilor omului şi abuzurile şi încălcările dreptului umanitar internaţional, precum şi violenţa sexuală şi de gen, în special împotriva copiilor, comise atât de elementele ex-Séléka şi anti-Balaka, cât şi de alte grupări armate; atacurile şi incitarea la violenţă împotriva trupelor de menţinere a păcii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a personalului umanitar; ciclul continuu de provocări şi represalii ale grupurilor armate, atât în interiorul, cât şi în afara Bangui, şi refuzul de a permite accesul umanitar, comise de elemente armate, care continuă să afecteze în mod negativ situaţia umanitară gravă cu care se confruntă populaţia civilă şi să împiedice accesul umanitar la populaţiile vulnerabile,

Subliniind necesitatea urgentă şi imperativă de a pune capăt impunităţii în RCA şi de a aduce în faţa justiţiei autorii acestor acte, dintre care unele pot constitui infracţiuni în conformitate cu Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (ICC), la care RCA este parte, remarcând în acest sens deschiderea de către procurorul Curţii Penale Internaţionale, la 24 septembrie 2014, a unei anchete în urma solicitării autorităţilor naţionale, privind presupuse infracţiuni comise începând cu 2012 şi salutând cooperarea continuă a autorităţilor RCA în această privinţă,

subliniind importanţa creării unui sistem judiciar naţional eficient, subliniind necesitatea de a consolida mecanismele naţionale de responsabilitate, inclusiv prin punerea în aplicare a Memorandumului de înţelegere (MoU) din 7 august 2014 privind măsurile temporare urgente, salutând, în această privinţă, operaţionalizarea progresivă a Curţii Penale Speciale (SCC) pentru investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor grave comise în RCA şi reamintind importanţa susţinerii continue a comunităţii internaţionale în acest proces urmat de autorităţile RCA,

subliniind faptul că cei implicaţi sau care oferă sprijin pentru acţiuni care subminează pacea, stabilitatea sau securitatea RCA ameninţă sau împiedică procesul de stabilizare politică şi de reconciliere, vizează civilii şi atacă trupele de menţinere a păcii pot îndeplini criteriile de desemnare în conformitate cu sancţiunile menţionate în această rezoluţie,

exprimând îngrijorarea că traficul, comerţul, exploatarea ilicite şi contrabanda cu resurse naturale, inclusiv aur, diamante şi faună sălbatică, au un impact negativ asupra economiei şi dezvoltării ţării şi că acestea continuă să ameninţe pacea şi stabilitatea în RCA,

reamintind decizia administrativă a Procesului Kimberley privind reluarea exporturilor de diamante brute din RCA, cadrul său operaţional anexat şi activitatea echipei de monitorizare a KP pentru RCA şi recunoscând necesitatea de a consolida eforturile Autorităţilor RCA şi KP, în mod responsabil şi progresiv, prin intermediul unor „zone conforme” prestabilite, să reintegreze RCA în comerţul mondial cu diamante,

luând în considerare cu îngrijorare concluziile raportului final al experţilor, că Armata de rezistenţă a Domnului (LRA) rămâne activă în partea de sud-est a RCA, ucigând şi răpind civili, inclusiv copii şi femei,

notând, în continuare, cu îngrijorare, activitatea criminală transnaţională în regiune, subliniind riscul situaţiei din RCA care oferă un mediu favorabil activităţilor criminale transnaţionale, cum ar fi cele care implică traficul de arme şi utilizarea mercenarilor, precum şi un potenţial teren fertil pentru reţelele radicale,

recunoscând, în această privinţă, contribuţia importantă pe care embargoul asupra armelor adoptat de Consiliu îl poate avea în ceea ce priveşte combaterea transferului ilicit de arme şi materiale conexe în RCA şi regiunea sa şi în sprijinirea proceselor

de construire a păcii postconflict, DDRR şi reforma sectorului de securitate (SSR), reamintind rezoluţiile sale 2117 (2013), 2127 (2013), 2220 (2015), 2262 (2016) şi 2339 (2017) şi exprimând profunda îngrijorare cu privire la ameninţarea la adresa păcii şi securităţii în RCA, care rezultă din transferul ilicit, acumularea destabilizatoare şi utilizarea abuzivă a armelor uşoare şi a armelor de calibru mic, precum şi utilizarea acestor arme împotriva civililor afectaţi de conflictul armat,

reiterând importanţa aplicării depline de către toate statele membre a tuturor măsurilor adoptate prin rezoluţiile 2127 (2013), 2134 (2014), 2196 (2015), 2262 (2016), 2339 (2017) şi această rezoluţie, inclusiv obligaţia de a pune în aplicare sancţiuni specifice împotriva persoanelor şi entităţilor desemnate de Comitetul pentru sancţiuni instituit în temeiul Rezoluţiei 2127 (2013) (Comitetul),

luând în considerare importanţa critică a punerii efective în aplicare a regimului de sancţiuni, inclusiv rolul esenţial pe care H pot juca statele vecine, precum şi organizaţiile regionale şi subregionale în acest sens, şi încurajând eforturile de consolidare a cooperării şi a punerii în aplicare â regimului de sancţiuni în toate aspectele sale,

luând notă cu îngrijorare de rapoartele conform cărora persoanele sancţionate călătoresc în regiune prin încălcarea interdicţiei de călătorie şi subliniind faptul că persoanele sau entităţile care facilitează cu bună ştiinţă călătoria unui individ sancţionat care încalcă interdicţia de călătorie pot fi indicate de Comitet ca îndeplinind criteriile de desemnare pentru sancţiuni,

de asemenea, luând notă cu îngrijorare de rapoartele potrivit cărora fondurile, activele financiare şi resursele economice ale persoanelor şi entităţilor enumerate nu au fost încă îngheţate şi subliniind obligaţia statelor membre şi a autorităţilor din RCA de a face acest lucru fără alte întârzieri,

salutând eforturile preşedintelui Comitetului şi ale preşedintelui Consiliului de Securitate de a sprijini şi consolida punerea în aplicare a măsurilor impuse în temeiul Rezoluţiei 2339 (2017) prin interacţiunea cu statele membre, în special cu statele din regiune,

stabilind că situaţia din RCA continuă să constituie o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale în regiune, acţionând în temeiul capitolului VII din Carta Naţiunilor Unite,

 

Embargoul de arme

 

1. hotărăşte că până la 31 ianuarie 2019 toate statele membre vor continua să ia măsurile necesare pentru a împiedica furnizarea, vânzarea sau transferul direct sau indirect Către RCA, din sau prin teritoriile lor sau de către resortisant» acestora sau prin utilizarea navelor sau aeronavelor lor de pavilion, de arme şi materiale conexe de toate tipurile, inclusiv arme şi muniţii, vehicule şi echipamente militare, echipamente paramilitare şi piese de schimb pentru cele menţionate mai sus şi asistenţă tehnică, formare, asistenţă financiară sau de altă natură, legate de activităţi militare sau de furnizarea, întreţinerea sau utilizarea oricăror arme şi materiale conexe, inclusiv furnizarea de personal militar armat, indiferent dacă provine sau nu de pe teritoriul lor, şi decide, în plus, că această măsură nu se aplică:

(a) livrărilor destinate exclusiv susţinerii sau utilizării de către MINUSCA şi misiunile de formare ale Uniunii Europene desfăşurate în RCA, forţele franceze desfăşurate în condiţiile prevăzute la paragraful 65 din Rezoluţia 2387 (2017), precum şi alte forţe ale statelor membre care asigură formarea şi asistenţa, notificate în prealabil în conformitate cu paragraful (1) litera (b) de mai jos;

(b) furnizării de echipamente neletale şi de asistenţă, inclusiv formării operaţionale şi neoperaţionale a forţelor de securitate ale RCA, inclusiv a instituţiilor civile de aplicare a legii, destinate exclusiv sprijinirii sau utilizării în procesul de reformă a sectorului de securitate (SSR) din CAR, în coordonare cu MINUSCA, notificată în prealabil Comitetului, şi solicită MINUSCA să prezinte rapoarte privind contribuţia la SSR a acestei derogări, în cadrul rapoartelor periodice adresate Consiliului;

(c) livrărilor introduse în RCA de către forţele din Ciad sau Sudan pentru utilizarea exclusivă în cadrul patrulelor internaţionale ale forţei tripartite instituite la Khartoum de către RCA, Ciad şi Sudan, la 23 mai 2011, în vederea consolidării securităţii în zonele comune de frontieră, în cooperare cu MINUSCA, aşa cum a fost aprobat în prealabil de Comitet;

(d) furnizării de echipamente militare neletale destinate exclusiv utilizării umanitare sau protecţiei şi de asistenţă tehnică sau formare profesională aferente, aprobate în prealabil de Comitet;

(e) îmbrăcămintei de protecţie, inclusiv vestelor de protecţie şi căştilor militare, exportate temporar în RCA de către personalul Organizaţiei Naţiunilor Unite, reprezentanţi ai mass-mediei şi lucrători umanitari şi de dezvoltare şi personalului asociat, numai pentru uz personal;

(f) furnizării de arme de calibru mic şi a altor echipamente conexe destinate exclusiv utilizării în patrulele internaţionale pentru asigurarea securităţii în zona protejată trinaţională a râului Sangha, pentru apărarea împotriva braconajului, contrabandei cu fildeş şi arme şi a altor activităţi care contravin legilor naţionale ale RCA sau obligaţiilor juridice internaţionale ale RCA, notificate în prealabil comitetului;

(g) furnizării de arme şi alte echipamente letale către forţele de securitate ale RCA, inclusiv instituţiile civile de aplicare a legii, destinate exclusiv sprijinirii sau utilizării în cadrul procesului SSR din RCA, aprobate în prealabil de Comitet; sau

(h) altor vânzări sau livrări de arme şi materiale conexe sau furnizării de asistenţă sau de personal, aprobate în prealabil de Comitet;

2. decide să autorizeze toate statele membre ca, după descoperirea articolelor interzise prin paragraful 1 al prezentei rezoluţii, să pună sechestru, să înregistreze şi să elimine (de exemplu, prin distrugere, nepunere în funcţiune, depozitare sau transferare către un stat, altul decât statul membru de origine sau de destinaţie, pentru eliminare) materiale a căror furnizare, vânzare, transfer sau export este interzis de paragraful 1 al prezentei rezoluţii şi decide, în continuare, că toate statele membre vor coopera în acest sens;

3. Îşi reiterează solicitarea adresată autorităţilor RCA, cu asistenţa MINUSCA şi a partenerilor internaţionali, de a combate transferul ilicit, acumularea destabilizatoare şi utilizarea abuzivă a armelor uşoare şi a armelor de calibru mic în RCA şi de a asigura colectarea şi/sau distrugerea surplusului, confiscat, nemarcat sau armelor şi muniţiilor ilicite şi subliniază, în continuare, importanţa includerii unor astfel de elemente în programele SSR şi DDRR;

4. salută, în această privinţă, crearea Comisiei naţionale de luptă contra proliferării şi circulaţiei ilicite a armelor uşoare şi de calibru mic (COMNAT-ALPC) şi solicită autorităţilor RCA să o operaţionalizeze pe deplin;

5. salută, în continuare, înfiinţarea grupului de lucru MINUSCA privind embargoul asupra armelor (AEWG), care urmăreşte să coordoneze eforturile misiunii cu privire la punerea în aplicare a embargoului asupra armelor şi să îşi consolideze rolul în combaterea traficului de arme, şi încurajează AEWG să servească drept canal de informare pentru schimbul de informaţii privind traficul de arme şi recomandări privind activităţile de control care trebuie efectuate, inclusiv, după caz, confiscarea armelor, în conformitate cu mandatul MINUSCA, astfel cum este definit la paragraful 44 din Rezoluţia 2387 (2017);

6. Încurajează ferm autorităţile RCA să continue să îşi sporească capacitatea, cu sprijinul MINUSCA, al Serviciului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mine (UNMAS) şi al altor parteneri internaţionali, de a stoca şi de a gestiona armele şi muniţiile aflate în posesia lor, inclusiv cele transferate din stocurile MINUSCA, în conformitate cu cele mai bune practici şi norme internaţionale, garantând în acelaşi timp faptul că forţele FACA şi forţele de securitate internă care primesc astfel de arme şi muniţii sunt instruite şi verificate pe deplin;

7. Încurajează statele vecine, în cooperare cu autorităţile RCA, să ia măsuri eficace pentru a contracara fluxul ilicit de arme şi muniţii în RCA şi pentru a asigura trasabilitatea armelor şi muniţiilor produse pe teritoriul lor, conform cerinţelor Convenţiei de la Kinshasa privind controlul armelor de calibru mic şi a armelor uşoare, muniţia acestora, piesele şi componentele acestora care pot fi utilizate pentru fabricarea, repararea sau asamblarea acestora;

8. Încurajează toate statele membre, În special statele vecine şi statele membre ale Comunităţii Economice a statelor din Africa Centrală (ECCAS) şi ale Comunităţii Economice şi Monetare a statelor din Africa Centrală (CEMAC), să utilizeze procedurile de notificare prealabilă şi de aplicare a excepţiilor în temeiul paragrafului 1 din această rezoluţie privind returnarea armelor şi a materialelor conexe de toate tipurile aparţinând FACA sau să pună în aplicare asistenţa tehnică, formarea sau o altă asistenţă legată de activităţile militare de către forţele naţionale de securitate şi apărare din Africa Centrală şi, în acest sens, solicită grupului de experţi acordarea asistenţei necesare în conformitate cu paragraful 32 litera (b) din prezenta rezoluţie;

 

Interdicţia de călătorie

 

9. hotărăşte că până la 31 ianuarie 2019 toate statele membre continuă să ia măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitul pe teritoriul lor a/al persoanelor desemnate de Comitet, cu condiţia ca niciuna dintre dispoziţiile acestui alineat să nu oblige un stat să refuze propriilor resortisanţi intrarea pe teritoriul său, şi solicită guvernului RCA să intensifice cooperarea şi schimbul de informaţii cu alte state în acest sens;

10. Încurajează statele membre, după caz şi în conformitate cu legislaţia lor internă şi cu instrumentele juridice internaţionale şi documentele-cadru aplicabile, să solicite ca liniile aeriene care operează pe teritoriul lor să furnizeze informaţii în avans privind pasagerii autorităţilor naţionale competente pentru a detecta plecarea de pe teritoriile lor; tentative de intrare sau de tranzit pe teritoriul lor, cu ajutorul aeronavelor civile, a/al persoanelor desemnate de Comitet;

11. Încurajează, de asemenea, statele membre să raporteze Comitetului orice astfel de plecări de pe teritoriul lor sau încercări de intrare sau de tranzit pe teritoriul lor a/al unor astfel de persoane, precum şi să împărtăşească aceste informaţii statului de reşedinţă sau naţionalitate, după caz şi în conformitate cu legea internă şi cu obligaţiile internaţionale;

12. Îndeamnă autorităţile RCA să se asigure, în punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la paragraful 9 de mai sus, că paşapoartele şi alte documente de călătorie frauduloase, contrafăcute, furate, precum şi paşapoartele diplomatice invalidate sunt scoase din circulaţie, în conformitate cu legile şi practicile interne, cât mai curând posibil şi să împărtăşească informaţii privind aceste documente altor state membre prin intermediul bazei de date INTERPOL;

13. Încurajează statele membre să prezinte, acolo unde există şi în conformitate cu legislaţia lor naţională, fotografii şi alte date biometrice ale persoanelor desemnate de Comitet pentru a fi incluse în anunţurile speciale INTERPOL - Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite;

14. hotărăşte că măsurile impuse de paragraful 9 de mai sus nu se aplică:

(a) în cazul în care Comitetul stabileşte, de la caz la caz, că această călătorie este justificată din motive de necesitate umanitară, inclusiv obligaţie religioasă;

(b) în cazul în care intrarea sau tranzitul sunt necesare pentru îndeplinirea unui proces judiciar;

(c) în cazul în care Comitetul stabileşte, de la caz la caz, că o scutire ar spori obiectivele păcii şi reconcilierii naţionale în cadrul RCA şi stabilitatea regiunii;

15. subliniază faptul că încălcările interdicţiei de călătorie pot submina pacea, stabilitatea sau securitatea RCA, observă că persoanele sau entităţile care facilitează cu bună ştiinţă călătoria unei persoane listate, prin încălcarea interdicţiei de călătorie, pot fi determinate de către Comitet ca fiind îndeplinit criteriile de desemnare prevăzute în prezenta rezoluţie şi solicită tuturor părţilor şi statelor membre să coopereze cu Comitetul, precum şi cu grupul de experţi privind punerea în aplicare a interdicţiei de călătorie;

 

Blocarea activelor

 

16. hotărăşte că până la 31 ianuarie 2019 toate statele membre continuă să blocheze fără întârziere toate fondurile, alte active financiare şi resursele economice de pe teritoriul lor, care sunt deţinute sau controlate, direct sau indirect de persoanele sau entităţile desemnate de Comitet sau de către persoane sau entităţi care acţionează în numele lor sau la indicaţia acestora sau de către entităţi deţinute sau controlate de acestea, şi decide, în continuare, că toate statele membre continuă să se asigure că orice fonduri, active financiare sau resurse economice sunt împiedicate să fie puse la dispoziţie de resortisanţii lor sau de către orice persoane sau entităţi de pe teritoriul lor, către sau în beneficiul persoanelor sau entităţilor desemnate de Comitet;

17. decide că măsurile impuse prin paragraful 16 de mai sus nu se aplică fondurilor, altor active financiare sau resurselor economice care au fost determinate de statele membre relevante:

(a) ca fiind necesare pentru cheltuielile de bază, inclusiv plata pentru alimente, chirie sau ipotecă, medicamente şi tratament medical, impozite, prime de asigurare şi tarife pentru utilităţi publice sau exclusiv pentru plata onorariilor profesionale rezonabile şi rambursarea cheltuielilor ocazionate de furnizarea de servicii juridice în conformitate cu legislaţia naţională sau taxele sau tarifele de serviciu, în conformitate cu legislaţia naţională, pentru deţinerea sau întreţinerea de rutină a fondurilor îngheţate, a altor active financiare şi a resurselor economice, după notificarea de către statul competent către Comitet cu privire la intenţia de a autoriza accesul la aceste fonduri, alte active financiare sau resurse economice şi, în absenţa unei decizii negative a Comitetului, în termen de cinci zile lucrătoare de la această notificare;

(b) ca fiind necesare pentru cheltuieli extraordinare, cu condiţia ca această determinare să fi fost notificată Comitetului de către statul sau statele membre în cauză şi aprobată de Comitet; sau

(c) ca făcând obiectul unui drept sau al unei hotărâri judecătoreşti, administrative sau arbitrale, caz în care fondurile, alte active financiare şi resursele economice pot fi utilizate pentru a satisface acea garanţie sau hotărâre, cu condiţia ca garanţia sau hotărârea să fi fost încheiată înainte de data prezentei rezoluţii, să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entităţi desemnate de Comitet şi să fi fost notificată Comitetului de către statul sau statele membre în cauză;

18. hotărăşte că statele membre pot permite adăugarea în conturile îngheţate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 16 de mai sus a dobânzilor sau a altor venituri datorate în acele conturi sau plăţi datorate în baza contractelor, acordurilor sau obligaţiilor care au apărut înainte de data la care aceste conturi au devenit obiectul dispoziţiilor prezentei rezoluţii, cu condiţia ca orice astfel de dobânzi, alte câştiguri şi plăţi să facă în continuare obiectul acestor dispoziţii şi să fie îngheţate;

19. hotărăşte că măsurile menţionate în paragraful 16 de mai sus nu împiedică o persoană sau o entitate desemnată să efectueze plăţi datorate în temeiul unui contract încheiat înainte de listarea unei astfel de persoane sau entităţi, cu condiţia ca statele relevante să fi stabilit că plata nu este direct sau indirect primită de o persoană sau entitate desemnată în conformitate cu paragraful 16 de mai sus şi după notificarea de către statele interesate Comitetului a intenţiei de a efectua sau a primi astfel de plăţi sau de a autoriza, după caz, dezgheţarea fondurilor, a altor active financiare sau resurse economice în acest scop, cu 10 zile lucrătoare înainte de această autorizaţie;

 

Criteriile de desemnare

 

20. hotărăşte că măsurile prevăzute la paragrafele 9 şi 16 se aplică persoanelor şi entităţilor desemnate de Comitet ca implicând sau sprijinind acţiuni care subminează pacea, stabilitatea sau securitatea RCA, inclusiv actele care ameninţă sau împiedică procesul de stabilizare şi reconciliere sau stimulează violenţa;

21. În continuare, decide în acest sens că măsurile prevăzute la paragrafele 9 şi 16 se aplică şi persoanelor şi entităţilor desemnate de Comitet ca:

(a) acţionând pentru încălcarea embargoului asupra armelor stabilit la paragraful 54 din Rezoluţia 2127 (2013) şi extins prin paragraful 1 al prezentei rezoluţii sau prin faptul că au furnizat, vândut sau transferat direct sau indirect grupurilor armate sau reţelelor criminale din RCA sau care au fost destinatarii armelor sau al oricărui material conex sau al oricărei consultanţe tehnice, formare sau asistenţă, inclusiv finanţare şi asistenţă financiară, legate de activităţile violente ale grupurilor armate sau ale reţelelor criminale din RCA;

(b) fiind implicate în planificarea, dirijarea sau comiterea de acte în RCA care încalcă dreptul internaţional privind drepturile omului sau dreptul internaţional umanitar, după caz, sau care constituie abuzuri sau încălcări ale drepturilor omului, inclusiv cele care implică atacuri împotriva civililor, atacuri etnice sau religioase, atacurile asupra obiectelor civile, inclusiv a centrelor administrative, a instanţelor judecătoreşti, a şcolilor şi a spitalelor, precum şi a răpirilor şi deplasării forţate;

(c) fiind implicate în planificarea, dirijarea sau comiterea de acte care implică violenţă sexuală şi de gen în RCA;

(d) recrutând sau utilizând copii în conflicte armate în RCA, încălcând dreptul internaţional aplicabil;

(e) furnizând sprijin pentru grupurile armate sau reţelele criminale prin exploatarea sau comerţul ilicit cu resurse naturale, inclusiv diamante, aur, faună sălbatică, precum şi produse din mediul sălbatic în sau dinspre RCA;

(f) obstrucţionând furnizarea de asistenţă umanitară către RCA, accesul la asistenţă umanitară sau distribuirea acesteia în RCA;

(g) fiind implicate în planificarea, conducerea, sponsorizarea sau efectuarea de atacuri împotriva misiunilor ONU sau prezenţei internaţionale în domeniul securităţii, inclusiv MINUSCA, misiunile de formare ale Uniunii Europene şi forţele franceze desfăşurate în condiţiile prevăzute la paragraful 65 din Rezoluţia 2387 (2017) şi care le susţin, precum şi împotriva personalului umanitar;

(h) fiind lideri ai unei entităţi pe care Comitetul a desemnat-o în conformitate cu paragrafele 36 sau 37 din rezoluţia 2134

(2014) , paragrafele 11 sau 12 din Rezoluţia 2196 (2015), paragrafele 12 sau 13 din Rezoluţia 2262 (2016) sau această rezoluţie sau care a furnizat sprijin sau a acţionat pentru sau în numele unei persoane sau a unei entităţi pe care Comitetul le-a desemnat în conformitate cu paragrafele 36 sau 37 din Rezoluţia 2134 (2014), paragrafele 11 sau 12 din Rezoluţia 2196

(2015) , paragrafele 12 sau 13 din Rezoluţia 2262 (2016), paragrafele 16 sau 17 ale Rezoluţiei 2339 (2()17) sau această rezoluţie sau o entitate deţinută sau controlată de o persoană fizică sau entitate desemnată;

22. condamnă toate actele de instigare la violenţă, în special pe bază etnică sau religioasă, care subminează pacea, stabilitatea sau securitatea în RCA şi decide că persoanele şi entităţile care comit astfel de acte şi apoi se angajează sau susţin acţiuni care subminează pacea, stabilitatea sau securitatea RCA ar putea îndeplini criteriile de desemnare specificate la punctul 20 de mai sus;

23. salută măsurile luate de statele membre în cadrul Conferinţei internaţionale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGLR) pentru punerea în aplicare a Iniţiativei Regionale împotriva exploatării ilegale a resurselor naturale, astfel cum a fost aprobată în Declaraţia de la Lusaka din 2010, inclusiv promovarea utilizării de către actorii economici a unor cadre de verificare a antecedenţelor, precum Orientarea OCDE privind verificarea antecedenţelor pentru lanţurile de aprovizionare a mineralelor din zonele afectate de conflicte şi cu risc ridicat şi încurajează toate statele, în special cele din regiune, să continue să sensibilizeze autorităţile şi populaţia în ceea ce priveşte orientările privind verificarea antecedentelor;

 

Comitetul pentru sancţiuni

 

24. hotărăşte că mandatul Comitetului se aplică în ceea ce priveşte măsurile impuse prin paragrafele 54 şi 55 din Rezoluţia 2127 (2013) şi paragrafele 30 şi 32 din Rezoluţia 2134 (2014), extinse prin prezenta rezoluţie;

25. subliniază importanţa consultărilor periodice cu statele membre, organizaţiile internaţionale şi regionale şi subregionale în cauză, după caz, în special cu statele vecine şi regionale, pentru a asigura punerea în aplicare integrală a măsurilor reînnoite prin prezenta rezoluţie şi, în acest sens, încurajează Comitetul să ia în considerare, atunci când este cazul, vizite în ţările selectate, efectuate de către preşedinte şi/sau membrii Comitetului;

26. solicită Comitetului să identifice posibilele cazuri de nerespectare a măsurilor în temeiul paragrafelor 1,2,9 şi 16 de mai sus şi să determine modalitatea adecvată de acţiune în fiecare caz şi solicita preşedintelui, în rapoarte periodice către Consiliu, în baza paragrafului 41 de mai jos, să prezinte rapoarte de progres privind lucrările Comitetului pe această temă;

27. reaminteşte decizia KP conform căreia RCA poate relua comerţul cu diamante brute din „zonele conforme” stabilite conform condiţiilor enumerate de KP; observă că KP intenţionează să menţină Consiliul de Securitate, Comitetul şi Grupul de experţi al acestuia şi MINUSCA informaţi privind deciziile sale şi solicită preşedintelui Grupului de lucru KP pentru monitorizare să informeze periodic Comitetul cu privire la activitatea echipei de monitorizare KP pentru RCA, inclusiv privind orice decizii privind zonele desemnate ca „zone conforme” şi deciziile privind comerţul cu stocuri de diamante brute ţinute în RCA;

28. solicită o vigilenţă sporită din partea centrelor comerciale internaţionale şi a statelor din regiune pentru a sprijini eforturile autorităţilor RCA de a restabili comerţul legitim şi de a beneficia de resursele lor naturale; şi felicită RCA pentru luarea unor măsuri speciale pentru sporirea trasabilităţii diamantelor din zonele conforme, astfel încât diamantele să nu fie folosite în beneficiul grupurilor armate sau să destabilizeze RCA;

29. recunoaşte progresele realizate de KP în ceea ce priveşte stocurile de diamante şi încurajează KP să faciliteze rezolvarea problemei, în cooperare cu autorităţile RCA şi în consultare cu Grupul de experţi;

 

Grupul de experţi

 

30. Îşi exprimă sprijinul deplin pentru Grupul de experţi pentru Republica Centrafricană, înfiinţat în temeiul paragrafului 59 din Rezoluţia 2127 (2013);

31. decide să prelungească mandatul Grupului de experţi până la 28 februarie 2019 şi îşi exprimă intenţia de a revizui mandatul şi de a lua măsurile adecvate privind extinderea ulterioară până la cel târziu 31 ianuarie 2019 şi solicită secretarului general să ia măsurile administrative necesare în cel mai scurt timp posibil pentru a sprijini acţiunea sa;

32. hotărăşte că mandatul Grupului de experţi include următoarele sarcini:

(a) asistă comitetul în îndeplinirea mandatului său specificat în prezenta rezoluţie;

(b) strânge, examinează şi analizează informaţiile provenind de la state, organisme relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţii regionale şi alte părţi interesate cu privire la punerea în aplicare a măsurilor adoptate prin prezenta rezoluţie, în special incidentele de nerespectare, inclusiv facilitarea, la cererea statelor membre, a asistenţei pentru consolidarea capacităţilor;

(c) furnizează Consiliului de Securitate, după convorbiri cu Comitetul, un raport intermediar, până la 30 iulie 2018, şi un raport final, până la 31 decembrie 2018, privind punerea în aplicare a măsurilor impuse prin paragrafele 54 şi 55 din Rezoluţia 2127 (2013) şi paragrafele 30 şi 32 din Rezoluţia 2134 (2014), reînnoite prin paragrafele 1, 2, 9 şi 16 ale prezentei rezoluţii;

d) transmite Comitetului actualizări privind progresele înregistrate, în special în situaţii de urgenţă, sau pe care Grupul le consideră necesare;

(e) asistă Comitetul în rafinarea şi actualizarea informaţiilor din lista persoanelor şi entităţilor desemnate de Comitet în conformitate cu criteriile reînnoite prin paragrafele 20 şi 21 de mai sus, inclusiv prin furnizarea de informaţii biometrice şi informaţii suplimentare pentru expunerea publică a motivelor pentru listare;

(f) asistă Comitetul prin furnizarea de informaţii privind persoanele şi entităţile care ar putea îndeplini criteriile de desemnare de la paragrafele 20 şi 21 de mai sus, inclusiv prin raportarea acestor informaţii Comitetului, în momentul în care acestea devin disponibile, şi includerea în rapoartele sale oficiale a numelor persoanelor potenţial desemnate, a unor informaţii adecvate de identificare şi informaţii relevante privind motivul pentru care persoana sau entitatea poate îndeplini criteriile de desemnare de la paragrafele 20 şi 21 de mai sus;

(g) colectează, în cooperare cu MINUSCA, şi raportează Comitetului actele de instigare la violenţă, în special pe bază etnică sau religioasă, care subminează pacea, stabilitatea sau securitatea RCA şi identifică acei făptaşi;

(h) cooperează cu echipa de monitorizare KP pentru RCA pentru a sprijini reluarea exporturilor de diamante brute din RCA şi raportează Comitetului dacă reluarea comerţului destabilizează RCA sau este în beneficiul grupurilor armate;

33. solicită Grupului de experţi să coopereze în mod activ cu alte Paneluri sau Grupuri de experţi înfiinţate de Consiliul de

Securitate, care sunt relevante pentru punerea în aplicare a mandatului lor;

34. Îşi exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la rapoartele privind reţelele de trafic ilicit care continuă să finanţeze şi să aprovizioneze grupurile armate din RCA şi încurajează Grupul, în cursul îndeplinirii mandatului său, să acorde o atenţie deosebită analizei acestor reţele;

35. solicită Grupului de experţi să includă expertiza necesară în materie de gen, în conformitate cu paragraful 6 din Rezoluţia 2242 (2015), şi încurajează Grupul să integreze problema egalităţii de şanse între sexe în cadrul anchetelor şi rapoartelor sale;

36. Îndeamnă RCA, statele vecine şi alte state membre ale ICGLR să coopereze la nivel regional pentru a investiga şi combate reţelele criminale şi grupurile armate implicate în exploatarea ilegală şi contrabanda cu resurse naturale, inclusiv aur, diamante şi braconajul şi traficul de animale sălbatice;

37. Îndeamnă toate părţile, precum şi toate statele membre, precum şi organizaţiile internaţionale, regionale şi subregionale să asigure cooperarea cu Grupul de experţi şi siguranţa membrilor săi;

38. Îndeamnă, în continuare, toate statele membre şi toate organismele relevante ale Organizaţiei Naţiunilor Unite să asigure accesul nestingherit, în special la persoane, documente şi situri, pentru ca Grupul de experţi să îşi poată îndeplini mandatul;

39. solicită Reprezentantului special al secretarului general pentru copii şi conflicte armate şi Reprezentantului special pentru violenţă sexuală în timpul conflictelor să continue să facă schimb de informaţii relevante cu Comitetul, în conformitate cu paragraful 7 din Rezoluţia 1960 (2010) şi paragraful 9 din Rezoluţia 1998 (2011);

 

Raportarea şi revizuirea

 

40. solicită tuturor statelor, în special celor din regiune şi celor în care rezidă persoanele şi entităţile desemnate, să pună în aplicare în mod activ măsurile cuprinse în prezenta rezoluţie şi să raporteze în mod regulat Comitetului cu privire la acţiunile întreprinse în vederea punerii în aplicare a măsurilor impuse prin paragrafele 54 şi 55 din Rezoluţia 2127 (2013) şi paragrafele 30 şi 32 din Rezoluţia 2134 (2014), reînnoite prin paragrafele 1,2, 9 şi 16 din prezenta rezoluţie;

41. solicită Comitetului, prin intermediul preşedintelui său, să prezinte Consiliului, cel puţin o dată pe an, un raport pe cale orală cu privire la stadiul lucrărilor generale ale Comitetului, inclusiv alături de Reprezentantul special al secretarului general pentru RCA privind situaţia din RCA, după caz, şi încurajează preşedintele să organizeze periodic informări pentru toate statele membre interesate;

42. afirmă că va menţine situaţia din RCA sub revizuire continuă şi că va fi pregătit să revizuiască caracterul adecvat al măsurilor cuprinse în prezenta rezoluţie, inclusiv consolidarea prin măsuri suplimentare, modificarea, suspendarea sau ridicarea măsurilor, după cum va fi necesar la anumite intervale de timp, având în vedere progresele realizate în stabilizarea ţării şi respectarea acestei rezoluţii;

43. solicită, în acest sens, Secretariatului să furnizeze Consiliului de Securitate, în următoarele 6 luni, o evaluare a măsurilor privind embargoul asupra armelor, în funcţie de progresele realizate de SSR, inclusiv de forţele FACA şi de securitate internă, precum şi de necesităţile acestora, pe baza opţiunii nr. 3 din scrisoarea secretarului general adresată preşedintelui Consiliului de Securitate la 10 iulie 2017;

44. hotărăşte să rămână sesizat în mod activ cu problema.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.