MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 177/2018

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 186 (XXX) - Nr. 177         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 26 februarie 2018

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 748 din 23 noiembrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3), precum şi ale anexei nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare

 

Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

7. - Ordonanţă de urgenţă privind modificarea Legii nr. 54/2016 pentru asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

85. - Decizie pentru eliberarea domnului Nicolae Marius Sepi din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social

 

86. - Decizie pentru eliberarea domnului Ioan Bogdan Lazăr din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

17. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale afaceri europene, Schengen şi relaţii internaţionale, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2016

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 748

din 23 noiembrie 2017

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) şi (3), precum şi ale anexei nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare

 

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin, (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi ale anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Renate-Valerie Ambrosi, prin mandatar Hugo-Andrei Schneider, de Aurel Oltean, Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Maria Ioana Lazăr, precum şi de Iacob Cornel Mendl, Iuliana Mendl, Eva Hellman şi Paul Mendl, prin mandatar Viorel Ivan, în Dosarul nr. 40/191/2012* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.635D/2016.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Maria Ioana Lazăr, doamna avocat Ana-Elena Mărginean, din cadrul Baroului Alba, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din municipiul Blaj, judeţul Alba, precum şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Alba au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care vizează terenurile asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate privată al autorilor excepţiei, drept confirmat prin hotărâri judecătoreşti definitive. Se mai arată că, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la această lege sunt bunuri aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii. Prin urmare, terenurile pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod legal trebuie să fie exceptate de la includerea în domeniul public al statului. Cu toate acestea, în anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009, sunt cuprinse în domeniul public al statului şi terenuri în privinţa cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate al autorilor excepţiei, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi dispoziţiilor convenţionale privind protecţia proprietăţii. Mai mult, în cauză nu sunt întrunite condiţiile constituţionale ale exproprierii sau ale confiscării. De asemenea, în acest mod este încălcată şi autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătoreşti definitive.

5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009. În acest sens, arată că trecerea în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată se poate realiza doar în două modalităţi, respectiv expropriere sau confiscare, în conformitate cu art. 44 alin. (3), (5) şi (9) din Constituţie. Or, în speţă, textele de lege criticate nu respectă aceste exigenţe constituţionale. Prin urmare, dispoziţiile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 sunt constituţionale în măsura în care suprafeţele de teren cuprinse în această anexă nu se suprapun cu cele asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate privată prin hotărâri ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alba, confirmate prin decizii civile definitive. Invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 682 din 19 noiembrie 2014 şi Decizia nr. 541 din 12 iulie 2016.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 5 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 40/191/2012*, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, precum şi ale anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare. Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 a fost invocată de Renate-Valerie Ambrosi, prin mandatar Hugo-Andrei Schneider, şi de Aurel Oltean, Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Maria Ioana Lazăr, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 a fost ridicată de Iacob Comei Mendl, Iuliana Mendl, Eva Hellman şi Paul Mendl, prin mandatar Viorel Ivan, într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în constatarea, între altele, a nulităţii absolute a Hotărârii nr. 231 din 3 mai 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba, precum şi a hotărârilor nr. 225 şi 226 din 2 mai 2006 ale aceleiaşi comisii, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate privată în favoarea autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, acţiune formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, autoarea excepţiei Renate-Valerie Ambrosi arată că prin Hotărârea nr. 231 din 3 mai 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 40 ha aflată în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj şi s-a constatat trecerea suprafeţei de teren supuse reconstituirii din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de cercetare în domeniul privat al localităţii Crăciunelu de Jos, judeţul Alba, în vederea punerii în posesie. Hotărârea Comisiei locale Alba a fost confirmată prin Sentinţa civilă nr. 493 din 3 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Blaj în Dosarul nr. 59/191/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 978 din 3 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în acelaşi dosar. De asemenea, mai arată că, prin Sentinţa civilă nr. 1.902 din 29 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Aiud în Dosarul nr. 3.596/175/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 111 din 21 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în acelaşi dosar, s-a dispus obligarea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba la eliberarea titlului de proprietate în favoarea autoarei excepţiei, precum şi obligarea Comisiei locale de fond funciar a comunei Crăciuneiu de Jos, judeţul Alba, la punerea sa în posesie, conform Hotărârii nr. 231 din 3 mai 2006 a aceleiaşi comisii judeţene. În aceste condiţii, arată că prevederile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, care consacră apartenenţa la domeniul public a unor suprafeţe de teren asupra cărora a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate privată, confirmat prin hotărâri judecătoreşti definitive, reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată, fără să existe o cauză de utilitate publică.

8. Sunt invocate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 541 din 12 iulie 2016, paragrafele 29 şi 30. Prin această decizie, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că prevederile din anexa nr. 3.30 la Legea nr. 45/2009 sunt constituţionale în măsura în care suprafeţele de teren cuprinse în această anexă nu se suprapun cu cele asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea nr. 825 din 9 noiembrie 2007 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, confirmată prin Decizia civilă nr. 153/R/201Q, irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.980/190/2009.

9. De asemenea, în motivarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, autorii Aurel Oltean, Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Maria Ioana Lazăr arată că, prin Hotărârea nr. 225 din 2 mâi 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 14,90 ha aflată în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj şi s-a constatat trecerea suprafeţei de teren supuse reconstituirii din domeniul public al statului şi din administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj în domeniul privat al localităţii Blaj, judeţul Alba, în vederea punerii în posesie. Hotărârea Comisiei locale a fost confirmată prin Sentinţa civilă nr. 419 din 13 mai 2010, pronunţată de Judecătoria Blaj în Dosarul nr. 356/191/2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 945 din 23 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia civilă în Dosarul nr. 356/191/2010. De asemenea, mai arată că, prin Decizia civilă nr. 237 din 27 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia civilă în Dosarul nr. 2.994/107/2013, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus obligarea Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba la eliberarea titlului de proprietate în favoarea autorilor excepţiei, precum şi obligarea Comisiei locale de fond funciar a localităţii Blaj, judeţul Alba, la punerea în posesie, conform Hotărârii nr. 225 din 2 mai 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor anexei nr. 3.21 din Legea nr. 72/2011, invocă aceleaşi argumente susţinute şi de Renate-Valerie Ambrosi, autoarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate.

10. De asemenea, în motivarea aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, autorii Iacob Cornel Mendl, Iuliana Mendl, Eva Hellman şi Paul Mendl, prin mandatar Viorel Ivan, arată că sunt beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren prin aceeaşi Hotărâre nr. 225 din 2 mai 2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Alba, în temeiul căreia au fost întocmite procese-verbale de punere în posesie, însă nu a fost eliberat titlul de proprietate, în condiţiile refuzului comisiilor locale de fond funciar, care motivează că „parcelele care au făcut obiectul protocolului de predare-primire, delimitate prin proces-verbal, au fost reînscrise ca fiind în domeniul public al statului şi date în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj”. În aceste condiţii, se arată că prevederile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, precum şi prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009, care „consacră apartenenţa la domeniul public a unor suprafeţe de teren asupra cărora a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate privată, prin hotărâri judecătoreşti definitive”, reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată, fără să existe o cauză de utilitate publică.

11. Se mai susţine că, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, terenurile care nu sunt retrocedate fac parte din domeniul public al statului. Per a contrario, suprafeţele de teren retrocedate potrivit prevederilor legilor fondului funciar nu pot fi considerate bunuri aparţinând domeniului public al statului şi nu pot fi înscrise în anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 înscrierea acestor categorii de terenuri în anexa criticată creează o situaţie contradictorie, în condiţiile recunoaşterii unui drept de proprietate privată prin acte administrative definitive, pe de o parte, şi a afirmării prin lege a unui drept de proprietate publică, asupra aceleiaşi categorii de terenuri, pe de altă parte.

12. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 realizează o inventariere a bunurilor aparţinând domeniului public al statului care sunt indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu precizarea că aceste dispoziţii legale nu vizează şi suprafeţele de teren retrocedate potrivit legii. Referitor la prevederile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, consideră că şi acestea se referă tot la o inventariere a terenurilor respective, care nu poate fi contrară dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Se mai apreciază că autorii excepţiei sunt nemulţumiţi, în fapt, de modul în care legea criticată a fost aplicată şi interpretată, apreciind că aplicarea acesteia a dus la golirea de conţinut a propriilor drepturi dobândite în baza legilor fondului funciar.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) la Legea nr. 45/2008 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate â prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, apreciază că acestea sunt constituţionale în măsura în care suprafeţele de teren cuprinse în această anexă nu se suprapun cu cele asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Alba, confirmată prin decizie judecătorească definitivă.

15. În acest sens, se arată, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009, că textele de lege criticate reglementează regimul juridic al terenurilor cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la Legea nr. 45/2009, ca bunuri aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii. Or, terenurile din prezenta speţă se află exact în ipoteza acestei excepţii, fiind retrocedate potrivit procedurilor legale - prin validarea reconstituirii dreptului de proprietate privată de către comisia judeţeană, confirmată prin hotărâre judecătorească. Pe cale de consecinţă, normele legale criticate nu sunt neconstituţionale în esenţa lor, nemulţumirea autorilor excepţiei vizând, de fapt, includerea pe lista terenurilor indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, adică terenuri ce nu pot fi scoase din domeniul public, a terenurilor care le-au fost retrocedate prin procedurile administrative prevăzute de lege.

16. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011, se apreciază că acestea contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că, având în vedere faptul că adoptarea Legii nr. 72/2011 a fost ulterioară retrocedării administrative a terenurilor către persoanele îndreptăţite, cu confirmarea drepturilor acestora prin sentinţe definitive, trecerea suprafeţelor respective în proprietatea publică a statului echivalează cu o naţionalizare, interzisă prin art. 44 alin. (4) din Constituţie, ori cu o expropriere în care nu au fost respectate condiţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3).

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile orale, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor anexei nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 şi 399 bis din 7 iunie 2011. Analizând prevederile legale criticate, Curtea reţine că, potrivit art. I pct. 40 din Legea nr. 72/2011, anexa nr. 3.21 face parte integrantă din Legea nr. 45/2009, astfel încât, în temeiul art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009 şi prevederile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 31 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 45/2009: „(2) Suprafeţele de teren cu destinaţie agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, cu excepţia terenurilor retrocedate potrivit legii, iar construcţiile deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare sunt bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului şi bunuri proprii, după caz, şi se dau în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public care le deţin în prezent şi care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură, pe toată durata existenţei unităţilor, cu condiţia păstrării obiectului de activitate.

(3) Terenurile date în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public şi de utilitate publică sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile şi nu pot fi scoase din proprietatea publică şi din administrarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din agricultură şi silvicultură decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin. (3), precum şi terenurile necesare realizării programelor de investiţii de interes naţional în domeniul transporturilor, a căror dare în administrare se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Anexa nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009 este intitulată Datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj, judeţul Alba, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic şi cuprinde date referitoare la locul unde este situat terenul, tarlaua, parcela, categoria de folosinţă şi suprafaţa exprimată în hectare.

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi alin. (3) referitor la expropriere, precum şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti şi alin. (3) referitor la rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, sunt invocate art. 1 referitor la protecţia proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, actul de sesizare şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că autorii excepţiei Renate-Valerie Ambrosi, Aurel Oltean, Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Mana Ioana Lazăr au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri, prin hotărâri ale Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Alba, iar acest drept de proprietate privată a fost confirmat prin decizii definitive ale instanţelor de judecată.

22. Pe de altă parte, Curtea reţine că prevederile anexei nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009 cuprind datele de identificare a suprafeţelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Blaj, judeţul Alba, indispensabile activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare şi multiplicării materialului biologic, sub următoarele aspecte: locul unde este situat terenul şi caracteristicile tehnice ale terenului (tarlaua, parcela, categoria de folosinţă, suprafaţa-ha). Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că aceste prevederi legale consacră apartenenţa la domeniul public a aceloraşi suprafeţe de teren asupra cărora a fost reconstituit anterior dreptul de proprietate privată, confirmat prin hotărâri judecătoreşti definitive, ceea ce reprezintă o ingerinţă asupra dreptului de proprietate privată, fără să existe o cauză de utilitate publică. De asemenea, în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin (2) din Legea nr. 45/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se mai susţine că, în conformitate cu aceste prevederi legale, terenurile care nu sunt retrocedate fac parte din domeniul public al statului, astfel încât suprafeţele de teren retrocedate potrivit prevederilor legilor fondului funciar nu pot fi considerate bunuri aparţinând domeniului public al statului şi nu pot fi înscrise în anexa nr. 3.21 la Legea nr. 72/2011.

23. Analizând prevederile legale criticate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, terenurile retrocedate în mod legal sunt exceptate în mod expres din categoria terenurilor aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic, prevăzute în anexele la Legea nr. 45/2009. În acest sens, potrivit prevederilor art. 57 din Legea nr. 45/2009, anexele nr. 1, 1.1-1.4, 2, 2.1-2,12, 3, 3.1-3.50, 4,4.1-4.8, 5, 5.1-5.3, 6, 7, 7.1-7.19, 8, 8.1-8.17, 9, 9.1-9.6 fac parte integranta din lege şi cuprind datele de identificare a suprafeţelor de teren aparţinând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării şi multiplicării materialului biologic şi aflate în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare-dezvoltare de drept public, care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură.

24. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile anexelor la Legea nr. 45/2009, din care face parte şi anexa nr. 3.21, criticată în prezenta cauză, realizează o inventariere a terenurilor ce fac obiectul de reglementare a actului normativ criticat, însă, în temeiul art. 31 alin. (2) din acelaşi act normativ, în măsura în care asupra aceloraşi suprafeţe de teren cuprinse în anexe a fost reconstituit în mod legal un drept de proprietate privată, acestea sunt exceptate în mod expres de la apartenenţa la domeniul public. Astfel, Curtea nu poate reţine susţinerile autorilor excepţiei în legătură cu o pretinsă contrarietate cu protecţia constituţională a dreptului de proprietate privată, din moment ce ipoteza normativă a textului de lege criticat nu vizează, în mod expres, terenurile retrocedate potrivit legii, în privinţa cărora a fost recunoscut în mod valabil un drept de proprietate privată.

25. De altfel, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate se referă mai degrabă la o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar nu la o problemă de constituţionalitate. Din acest punct de vedere, Curtea reţine că, în temeiul textelor de lege criticate, în măsura în care în privinţa suprafeţelor de teren cuprinse în anexa nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009, a fost recunoscut în mod legal un drept de proprietate privată, aceste suprafeţe de teren sunt exceptate în mod expres din domeniul de reglementare al actului normativ criticat.

26. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu poate reţine încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale invocate, cuprinse în art. 16 şi art. 126 alin. (1) şi alin. (3).

27. În continuare, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi în acord cu jurisprudenţa sa constantă, atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010 sau Decizia nr. 532 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 18 februarie 2014).

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) şi (3), precum şi ale anexei nr. 3.21 la Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cerceta re-dezvolta re din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, excepţie ridicată de Renate-Valerie Ambrosi, prin mandatar Hugo-Andrei Schneider, şi de intervenienţii Aurel Oltean, Tereza Lucia Hâncu (născută Dragoş), Ileana Gabriş, Antonia Elisabeta Rusu, Maria Gabriş, Alexandra Gabriş şi Maria Ioana Lazăr, precum şi de Iacob Comei Mendl, Iuliana Mendl, Eva Hellman şi Paul Mendl, prin mandatar Viorel Ivan, în Dosarul nr. 40/191/2012* al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 22

din 18 ianuarie 2018

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală

 

Valer Dorneanu – preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Damian şi Costel Simion în Dosarul nr. 11.523/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.158 D/2016.

2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 7 noiembrie 2017, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 28 noiembrie 2017, dată la care, în baza aceluiaşi temei legal, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 ianuarie 2018, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 10 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.523/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ionuţ Damian şi Costel Simion într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă şi, respectiv, complicitate la luare de mită şi dare de mită, cauză în care este contestată valabilitatea probelor administrate de către organele de urmărire penală.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd, în mod clar, care sunt consecinţele excluderii probelor nelegal obţinute din procesul penal. Se susţine că, într-adevăr, potrivit textului criticat, astfel de probe nu pot fi folosite în soluţionarea cauzei penale, dar că, din interpretarea art. 102 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, nu se poate deduce dacă, în urma pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, probele declarate nule potrivit acestei decizii sunt considerate inexistente. Se face trimitere la situaţia în care acelaşi complet de judecată a avut în vedere anumite probe - aşa cum s-a întâmplat în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate - mai multe luni de zile, până la pronunţarea deciziei anterior menţionate, moment de la care probele în cauză au fost excluse din punct de vedere juridic, dar nu au fost îndepărtate de la probatoriul ataşat dosarului. Se face trimitere la situaţia de fapt din cauza dedusă judecăţii şi se susţine că noţiunea de „excludere” şi sintagma „nu pot fi folosite” generează situaţii ambigue, precum cea din prezentul dosar. Se arată că faptul că o probă obţinută nelegal poate fi văzută, observată sau citită de către judecătorul cauzei, de fiecare dată când deschide respectivul dosar, reprezintă o încălcare gravă a prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la un proces echitabil, efectele Deciziei nr. 51 din 16 februarie 2016 fiind, practic, anihilate.

5. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin.(3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susţine că limitarea controlului ce poate fi efectuat asupra actului de sesizare a instanţei de către camera preliminară este de natură a lipsi judecătorul de prerogativa sa esenţială, aceea de a decide cu privire la modul de gestionare a cauzei. Se arată că, în dosarul în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a intervenit după finalizarea etapei camerei preliminare, aspect ce face imposibilă trimiterea de către judecător a rechizitoriului la parchet, spre refacere, în condiţiile în care înregistrările telefonice nelegale se găsesc în totalitate redate în paginile actului de sesizare a instanţei, iar instanţa şi-a fundamentat mai multe încheieri pe respectivele convorbiri telefonice, aspect ce încalcă prezumţia de nevinovăţie a inculpatului. Se mai susţine că, în condiţiile în care procurorul ar încerca remedierea neregularităţilor actului de sesizare, aceasta ar impune efectuarea unor acte de urmărire penală ce nu mai pot fi realizate în etapa judecăţii. În fine, se susţine că, în cazul în care o probă ar fi exclusă, iar procurorul ar comunica menţinerea propunerii de trimitere în judecată, acestuia i-ar fi conferit un avantaj neconstituţional, de a-şi schimba poziţia adoptată prin rechizitoriu, prin raportare la respectiva probă, fără a comunica inculpatului care este teza probată a acuzării. În fine, se precizează că o garanţie a dreptului la un proces echitabil este principiul egalităţii armelor, care este însă încălcat prin dispoziţiile legale criticate,

6. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate întrunesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate specifice standardului de calitate a legii. Se arată, în acest sens, că excluderea probelor nelegal obţinute nu poate fi înţeleasă în sens material, aşa cum solicită autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile Codului de procedură penală nu permit acest lucru. Se susţine că o astfel de excludere ar echivala cu restituirea cauzei la parchet, pentru refacerea dosarului de urmărire penală, în sensul eliminării respectivelor probe, şi a actului de sesizare a instanţei. Se conchide că dispoziţiile art. 102 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la noţiunea de „excludere”, din cuprinsul art. 102 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, se susţine că aceasta este clară, precisă şi previzibilă, sensul său fiind acela că nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe determină ca acea probă să nu mai poată fi folosită. În ceea ce priveşte prevederile art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea nu sunt de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiei şi că, dimpotrivă, ele pun în evidenţă atribuţii specifice ale judecătorului de cameră preliminară, reglementate în sensul atingerii scopului acestei instituţii. Se mai arată că textele criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 54 din Codul de procedură penală.

9. Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere transmise şi reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 663 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 785 din 17 noiembrie 2015.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 102 alin. (2)-(4), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine însă că autorii critică, în realitate, prevederile art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 102 alin. (3): „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.;

- Art. 345 alin. (3): „În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază ne regularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.”;

- Art. 346 alin. (4): „În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.”

13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată şi art. 28 referitor la secretul corespondenţei, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că alin. (2) al art. 102 din Codul de procedură penală interzice folosirea în procesul penal a probelor obţinute în mod nelegal, prevedere legală ce urmează a fi coroborată cu dispoziţiile textului criticat, care prevăd excluderea probelor în situaţia constatării nulităţii actului prin care a fost dispusă sau autorizată administrarea respectivelor probe ori prin care acestea au fost administrate. Aceste dispoziţii legale reprezintă garanţii procesuale ale dreptului la un proces echitabil, asigurat, în acest caz, prin reglementarea în sarcina organelor judiciare a interdicţiei de a utiliza în soluţionarea cauzelor penale probe declarate nule.

15. La rândul lor, prevederile legale anterior invocate urmează a fi coroborate cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce reglementează condamnarea inculpatului doar în situaţia dovedirii acuzaţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă, obligând totodată instanţa de judecată ca, în cuprinsul motivării hotărârii de condamnare, să facă trimitere la toate probele evaluate, acest din urmă aspect constituind, în realitate, o altă garanţie a fundamentării condamnării penale doar pe probele administrate în mod valabil.

16. Aşa fiind, raportând critica formulată de autorii excepţiei cu privire la prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală la considerentele mai sus arătate, Curtea constată că îi revine sarcina de a stabili dacă garanţiile juridice prevăzute prin dispoziţiile art. 102 şi art. 103 din Codul de procedură penală sunt suficiente pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil şi a respectării prezumţiei de nevinovăţie, respectiv dacă simpla excludere juridică a probelor obţinute în mod nelegal, neînsoţită de îndepărtarea mijloacelor de probă corespunzătoare din dosarul cauzei, este de natură a garanta drepturile fundamentale prevăzute de art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţie.

17. În acest sens, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial a! României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, paragrafele 20-22, a constatat că legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noţiuni: probă, mijloc de probă şi procedeu probatoriu. Cu toate că, deşi deseori, în limbajul juridic curent noţiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât şi mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noţiuni au conţinuturi şi sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalităţi legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. A fost subliniată, de asemenea, diferenţa dintre mijloacele de probă şi procedeele probatorii, noţiuni aflate într-o relaţie etiologică. Spre exemplu, declaraţiile suspectului sau ale inculpatului, declaraţiile persoanei vătămate, ale părţii civile sau a!e părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor şi declaraţiile experţilor sunt mijloace de probă obţinute prin audierea acestor persoane sau prin procedee probatorii auxiliare, cum sunt confruntarea sau videoconferinţa; înscrisurile şi mijloacele materiale de probă, ca mijloace de probă, pot fi obţinute prin procedee probatorii ca percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, cercetarea locului faptei, reconstituirea sau reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale; rapoartele de expertiză, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin expertize, ca procedee probatorii; procesele-verbale, ca mijloace de probă, sunt obţinute prin procedee probatorii precum identificarea persoanelor şi a obiectelor, metode speciale de supraveghere sau de cercetare, amprentarea suspectului, inculpatului sau a altor persoane ori utilizarea investigatorilor sub acoperire, a celor cu identitate reală sau a colaboratorilor; iar fotografia, ca mijloc de probă, se obţine prin procedeul probatoriu al fotografierii Totodată, s-a reţinut, prin aceeaşi decizie că o probă nu poate fi obţinută nelegal decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinută sunt/este nelegale/nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei, şi că nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Aşadar, Curtea a apreciat că art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obţinute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală nu pot fi folosite în procesul penal în condiţiile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă (a se vedea şi Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 31).

18. De asemenea, prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 29, Curtea a reţinut că, din perspectiva stabilirii vinovăţiei pentru săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală şi, implicit, pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probaţiune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă, şi că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menţionat, prezumţia de nevinovăţie subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, paragraful 27).

19. Totodată, prin Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 27 aprilie 2016, paragraful 12, Curtea a definit convingerea magistratului ca fiind acea stare a unei persoane răspunzătoare de aplicarea legii, bazată pe buna-credinţă, care este împăcată cu propria conştiinţă morală care a îndrumat-o în aflarea adevărului prin utilizarea tuturor mijloacelor legale, respectiv a probelor. S-a constatat, cu această ocazie, că, la baza hotărârilor pe care un judecător le pronunţă, stă o convingere ce are drept fundament o conştiinţă juridică formată numai după epuizarea duelului judiciar. De aceea, în măsura în care judecătorul nu poate ajunge la o concluzie fermă, legiuitorul a consacrat instituţia reluării cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, prevăzută de art. 395 din Codul de procedură penală. Pentru a ajunge însă la o anumită convingere, judecătorul va face o analiză logică, ştiinţifică şi riguroasă a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor şi a aprecierii lor ca un tot unitar.

20. Analizând considerentele deciziilor mai sus invocate, Curtea reţine că procesul dovedirii acuzaţiei în materie penală, dincolo de orice îndoială rezonabilă, este unul complex, ce presupune realizarea de către instanţele de judecată a unei atente şi detaliate analize a probelor administrate în dosarul cauzei, precum şi excluderea dintre acestea 8 probelor obţinute în mod nelegal, proces care trebuie finalizat prin pronunţarea unei soluţii, bazate pe un raţionament juridic ce trebuie să facă abstracţie de informaţiile furnizate de probele declarate nule.

21. Acest proces este, prin urmare, unul cognitiv, specific psihologiei judiciare, ce presupune formarea unei convingeri intime a judecătorului, referitoare la vinovăţia inculpatului. Aşa fiind, procesul cognitiv analizat se desfăşoară după reguli psihologice proprii, ce presupun, în mod intrinsec, printre altele, o apreciere proprie, subiectivă a judecătorului cu privire la informaţiile analizate, existente în cuprinsul dosarului. Pentru acest motiv, eliminarea juridică, dintr-un dosar penal, a probelor declarate nule nu implică şi excluderea lor, într-o manieră automată, din sfera realităţii, aşa cum aceasta este percepută de către magistratul învestit cu soluţionarea cauzei. Altfel spus, excluderea probelor obţinute în mod nelegal din procesul penal, ca o consecinţă juridică a nulităţii mijloacelor de probă/procedeelor probatorii, presupune 6 simplă eliminare a posibilităţii dezvoltării unor raţionamente juridice pe baza acestora, în scopul soluţionării cauzei, fără a putea determina şi pierderea din memoria magistratului a informaţiilor cunoscute în baza acestor mijloace de probă.

22. Acest mecanism juridico-cognitiv este cel avut în vedere de legiuitor cu prilejul reglementării instituţiei nulităţii probelor, constituind o variantă ideală de aplicare a dispoziţiilor art. 103 coroborate cu cele ale art. 102 din Codul de procedură penală. Eficacitatea acestuia este însă afectată de menţinerea în dosarul cauzei a mijloacelor de probă, corespunzătoare probelor declarate nule, mijloace de probă ce constituie, de fapt, o formă de exprimare, pe un suport material, a respectivelor probe, conform celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015. Aşa fiind, accesul permanent al Judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei penale la mijloacele materiale de probă declarate nule nu poate avea ca efect decât o readucere în atenţia judecătorului, respectiv o reîmprospătare a memoriei acestuia cu informaţii care pot fi de natură a-i spori convingerile referitoare la vinovăţia/nevinovăţia inculpatului, dar pe care nu le poate folosi, în mod legal, în soluţionarea cauzei. Astfel, fiecare nouă potenţială examinare a unor probe declarate nule, de către instanţa de judecată, determină un proces psihologic caracterizat prin contradicţia Informaţiilor cunoscute de judecător cu cele pe care el este obligat să le aibă în vedere la soluţionarea raportului juridic penal de conflict ce face obiectul cauzei. În aceste condiţii, în situaţia în care probele obţinute în mod nelegal sunt de natură a demonstra vinovăţia făptuitorului, observarea lor repetată de către instanţa de judecată sporeşte şi chiar materializează riscul înlocuirii acestora, în cadrul raţionamentului judiciar, cu simpla convingere formată, prin mecanisme pur cognitive, tocmai pe baza respectivelor probe, operaţiune logică nepermisă judecătorului, având în vedere prevederile art. 102 şi art. 103 din Codul de procedură penală. Mai mult, o atare ipoteză este de natură a face imposibilă aplicarea principiului în dubio pro reo, reglementat la art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform căruia orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului/inculpatului, principiu ce constituie, de fapt, o altă garanţie juridică a prezumţiei de nevinovăţie şi, prin aceasta, a dreptului la un proces echitabil.

23. Prin urmare, cu toate că excluderea juridică a probelor obţinute în mod nelegal din procesul penai apare ca fiind o garanţie suficientă a drepturilor fundamentale anterior menţionate, această garanţie este una pur teoretică, în lipsa îndepărtării efective a mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal din dosarul cauzei. Mai mult, menţinerea acestora în dosar, pe parcursul soluţionării eventualelor căi ordinare şi extraordinare de atac, ce pot fi invocate, nu poate produce decât acelaşi efect cognitiv contradictoriu, de natură a afecta procesul formării convingerii dincolo de orice îndoială rezonabilă a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului.

24. În aceste condiţii, Curtea conchide că excluderea juridică a probelor obţinute în mod nelegal în procesul penal, în lipsa înlăturării lor fizice din dosarele penale constituite la nivelul Instanţelor, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil al acestuia.

25. Codul de procedură penală român reglementează instituţia excluderii probelor, la art. 102 din cuprinsul său, fără să prevadă dacă aplicarea acesteia trebuie să fie însoţită de îndepărtarea, din dosarele cauzelor penale, a mijloacelor de probă declarate nule sau dacă, dimpotrivă, aceasta presupune menţinerea respectivelor mijloace de probă, cu excluderea lor doar din cadrul raţionamentului judiciar făcut de judecător, în vederea stabilirii şi argumentării soluţiei referitoare la constatarea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului. În aceste condiţii, Curtea constată că îi revine sarcina de a clarifica aspectul procedural anterior invocat, în vederea unei garantări efective a dreptului la un proces echitabil şi a prezumţiei de nevinovăţie, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.

26. Analizând argumentele mai sus invocate, Curtea constată că menţinerea mijloacelor de probă în dosarele cauzelor penale, după excluderea probelor corespunzătoare acestora, ca urmare a constatării nulităţii lor, este de natură a influenţa percepţia judecătorilor, învestiţi cu soluţionarea acelor cauze, asupra vinovăţiei/nevinovăţiei inculpaţilor şi de a-i determina să caute să elaboreze raţionamente judiciare într-un sens sau altul, chiar în lipsa posibilităţii invocării, în mod concret, a respectivelor probe în motivarea soluţiilor, aspect de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie a persoanelor judecate.

27. Spre deosebire de soluţia juridică anterior menţionată, eliminarea fizică a mijloacelor de probă din dosarele penale, cu ocazia excluderii probelor aferente, prin declararea lor ca fiind nule, conform prevederilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, excludere ce presupune atribuirea unei duble dimensiuni sensului noţiunii de „excluderea probei”- respectiv dimensiunea juridică şi cea a eliminării fizice, - este de natură a garanta, de o manieră efectivă, drepturile fundamentale mai sus invocate, asigurând, totodată, textului criticat un nivel sporit de claritate, precizie şi previzibilitate. Prin urmare, Curtea reţine că doar în aceste condiţii instituţia excluderii probelor îşi poate atinge finalitatea, aceea de a proteja atât judecătorul, cât şi părţile de formarea unor raţionamente juridice şi de pronunţarea unor soluţii influenţate, direct sau indirect, de potenţiale informaţii sau concluzii survenite ca urmare a examinării sau reexaminării empirice, de către judecător, a probelor declarate nule.

28. Problema juridică invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate a făcut obiectul activităţii de legiferare şi al controlului de constituţionalitate şi în alte state europene. În acest sens, Curtea constată că instituţia nulităţii probelor presupune îndepărtarea fizică a mijloacelor materiale de probă din dosarele cauzelor în state precum Austria, Croaţia şi Slovenia. Astfel, conform art. 139 alin. (4) din Codul de procedură penală austriac, probele obţinute în mod nelegal trebuie distruse fizic, din oficiu sau la cererea părţii interesate. De asemenea, art. 86 din Codul de procedură penală din Croaţia, prevede că probele excluse din procesul penal, printr-o hotărâre rămasă definitivă având acest obiect, urmează să fie sigilate şi păstrate separat de restul dosarului de către secretariatul instanţei, acestea neputând fi examinate sau folosite pe parcursul soluţionării cauzei penale. Totodată, dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură penală din Slovenia obligă la îndepărtarea fizică din dosar a probelor excluse din procesul penal, iar art. 39 din acelaşi cod prevede o garanţie suplimentară, conform căreia judecătorii care au studiat probele excluse din procesul penal nu au dreptul să se pronunţe cu privire la răspunderea penală a persoanei condamnate. În acest ultim sens este şi Decizia Curţii Constituţionale a Sloveniei

nr. U-I-92/96 prin care s-a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin participarea la soluţionarea raportului penal de conflict a judecătorului care a luat cunoştinţă de probele declarate inadmisibile. Potrivit acesteia din urmă, dispoziţiile Codului de procedură penală al Sloveniei care permit judecătorului să se familiarizeze cu informaţiile pe care organele poliţiei le-au colectat în etapa anterioară judecăţii (care trebuie eliminate din dosar şi pe care nu se poate baza soluţionarea cauzei), care nu prevăd şi excluderea judecătorului care s-a familiarizat cu respectivele informaţii, nu sunt conforme cu dreptul la un proces echitabil, reglementat la art. 23 din Constituţia Sloveniei. Prin decizia anterior invocată, Curtea Constituţională a Sloveniei nu a declarat neconstituţionale anumite dispoziţii legale din cuprinsul Codului de procedură penală, ci a sancţionat ca fiind neconformă cu dreptul la un proces echitabil lipsa din legislaţia procesual penală a unei dispoziţii legale care să interzică participarea la soluţionarea fondului cauzei penale a unui judecător aflat în ipoteza juridică anterior menţionată.

29. Având în vedere aceste considerente, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea va admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală şi va constata că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.

30. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea reglementează aspecte referitoare la procedura de cameră preliminară. Or, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost invocată în faza judecăţii, motiv pentru care dispoziţiile legale criticate anterior enumerate nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Pentru acest motiv, având în vedere prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Damian şi Costel Simion în Dosarul nr. 11.523/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (3) şi art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionuţ Damian şi Costel Simion în Dosarul nr. 11.523/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind modificarea Legii nr. 54/2016 pentru asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal

 

Având în vedere contagiozitatea extrem de înaltă a tuberculozei multidrog-rezistente (1 pacient activ infectează anual în medie alte 10-15 persoane) care nu poate fi ţinută sub control în lipsa medicamentelor şi a fondurilor necesare achiziţionării lor, luând în considerare că în cadrul dialogului de ţară, care a avut loc în luna mai 2014, s-a stabilit că, în vederea asigurării durabilităţii intervenţiilor cu finanţare externă destinate controlului tuberculozei, elaborarea şi aprobarea Strategiei naţionale de control al tuberculozei cu un plan strategic comprehensiv şi buget multianual este o condiţie necesară pentru România, în vederea acordării de către Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA TBC şi Malarie a unui nou grant în cadrul noului model de finanţare, ţinând cont că acţiunea de consolidare a sistemelor comunitare şi creşterea rolului societăţii civile în timpul tratamentului ambulatoriu pentru pacienţii care aparţin grupurilor celor mai vulnerabile este, de asemenea, o direcţie importantă a programului finanţat de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, TBC şi Malarie în perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018,

având în vedere că emiterea de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale a autorizaţiilor de nevoi speciale pentru aceste medicamente a înregistrat o perioadă de timp foarte lungă, acţiune care a condus la întârzieri în emiterea autorizaţiilor de nevoi speciale pentru importul medicamentelor,

întrucât acest fapt a condus în mod implicit şi la întârzieri în procesul de achiziţie a medicamentelor, autorizarea pentru exceptare de la etichetare, controlul calităţii, şi astfel tranşele de medicamente programate a fi procurate până la finalul programului (31 martie 2018) au trebuit să fie reeşalonate,

luând în considerare că nepromovarea prezentului act normativ în regim de urgenţă poate avea consecinţe nefavorabile asupra României,

având în vedere că cheltuielile cu reconsolidarea Centrului tuberculoza multidrog rezistentă (MDR TB) de la Leamna, programate iniţial pentru 2016, au trebuit reprogramate pentru că:

- acordul de colaborare pentru Centrul MDR TB cu Consiliul Judeţean Dolj şi Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a fost semnat în august 2016;

- procedura de achiziţie a constructorului a fost reluată de două ori, iar contractul cu antreprenorul câştigător a fost semnat în luna august 2017;

- o serie de activităţi iniţial prevăzute pentru anul 2016 au fost reprogramate pentru anul 2017, în conformitate cu condiţiile de implementare existente în cadrul proiectelor,

ţinând cont că din aceste cauze s-au produs întârzieri care au pus fundaţia Romanian Angel Appeal în situaţia de a nu putea cheltui în totalitate sumele prevăzute pentru anii anteriori, pe de o parte, iar pe de altă parte, sumele prevăzute pentru anul 2018 nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile pe care le mai au de efectuat pentru terminarea proiectelor,

întrucât elementele prezentate constituie situaţii extraordinare şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Legea nr. 54/2016 pentru asigurarea de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, a sumelor necesare acoperirii plăţii TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în cadrul Programului privind reducerea poverii tuberculozei în România, prin reformarea sistemului de control al tuberculozei şi consolidarea gestionării tuberculozei rezistente la medicamente, prin asigurarea accesului universal la diagnostic şi tratament şi abordarea nevoilor grupurilor de populaţie cu risc, pentru perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018, implementat de Fundaţia Romanian Angel Appeal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 5 aprilie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Suma prevăzută la alin. (1) este aferentă derulării programului în perioada 1 aprilie 2015-31 martie 2018 şi este plătibilă astfel:

a) 657 mii lei, din bugetul aprobat pe anul 2016;

b) 414 mii lei, din bugetul aprobat pe anul 2017;

c) 1.978 mii lei, din bugetul aprobat pe anul 2018.”

2. La articolul 2, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Documentele justificative pentru TVA aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate în perioada iulie-decembrie 2017 se depun până la sfârşitul primului trimestru al anului 2018 şi se decontează din bugetul anului 2018.”

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Sorina Pintea

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 22 februarie 2018.

Nr. 7.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Nicolae Marius Sepi din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice

şi Dialogului Social

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Nicolae Marius Sepi se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 26 februarie 2018.

Nr. 85.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea domnului Ioan Bogdan Lazăr din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social

 

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Ioan Bogdan Lazăr se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Consultării Publice şi Dialogului Social.

 

PRIM-MINISTRU

VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ioana-Andreea Lambru

 

Bucureşti, 26 februarie 2018.

Nr. 86.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale afaceri europene, Schengen şi relaţii internaţionale, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2016

 

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale afaceri europene, Schengen şi relaţii internaţionale, aprobat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 1 noiembrie 2016, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) Direcţia procese europene orizontale şi coordonarea instituţiilor prefectului:

- Serviciul pentru relaţia cu teritoriul şi serviciile publice comunitare;

- Compartimentul reforma instituţională la nivelul UE;

- Compartimentul PREŞ RO.”

2. La articolul 6, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) la nivelul serviciilor/biroului/compartimentelor din cadrul DGAESRI, planificarea şi evaluarea activităţilor se realizează semestrial.”

3. La articolul 7, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) afaceri europene circumscrise domeniilor sectoriale în care structurile MAI au competenţe specifice, precum şi aspecte cu caracter orizontal care au impact asupra domeniilor de competenţă ale MAI;”.

4. La articolul 8, literele c), e), g) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) coordonează participarea MAI la procesul de elaborare a politicilor şi legislaţiei UE, urmărind atingerea obiectivelor stabilite în acord cu interesele naţionale şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin României în calitate de stat membru UE, pentru domeniile sale de competenţă, precum şi pentru aspectele cu caracter orizontal care au impact asupra domeniilor de competenţă ale MAI;

e) coordonează procesul de evaluare a gradului de compatibilitate a legislaţiei naţionale în vigoare cu actele normative adoptate la nivelul UE şi formulează propuneri în vederea accelerării procesului de transpunere şi implementare a acestora pentru domeniile de competenţă ale MAI;

g) participă la fundamentarea poziţiilor României în procedurile precontencioase şi contencioase în faţa instanţelor şi a instituţiilor UE, pentru domeniile de competenţă ale MÂI;

i) asigură documentaţia necesară participării conducerii MAI la reuniunile Comitetului de coordonare a Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene;”.

5. La articolul 8, după litera d) se introduc patru noi litere, literele d1)-d4), cu următorul cuprins:

„d1) elaborează şi asigură managementul unor proiecte finanţate din fonduri europene în vederea creşterii capacităţii instituţionale a MAI de a gestiona dosare europene;

d2) asigură reprezentarea României la lucrările Consiliului de administraţie al Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, denumită în continuare eu-LISA, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 1.077/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 de instituire a Agenţiei europene pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;

d3) pe perioada deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE coordonează procesul de gestionare şi conducere a activităţii grupurilor de lucru ale Consiliului UE şi a CJAI, pe componenta Afaceri interne, precum şi pe alte componente ale Consiliului UE, pe domenii aflate în competenţa MAI;

d4) evaluează impactul instituţional şi legislativ al modificărilor instituţionale intervenite la nivelul UE în contextul procesului de activare, de către un stat membru, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a procesului privind reforma UE în domeniile de competenţă ale MAI, pe baza punctelor de vedere transmise de structurile MAI şi contribuie la formularea poziţiei instituţionale asupra acestei problematici;”.

6. La articolul 10, litera c) se abrogă,

7. Articolul 13 se modifica şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - Atribuţiile generale şi specifice ale personalului din cadrul direcţiei/serviciilor/biroului/compartimentelor aflate în structura DGAESRI sunt cele prevăzute în prezentul regulament, precum şi în fişele posturilor respective, care se aprobă conform statutului propriu al fiecărei categorii de personal.”

8. La articolul 17, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

„(21) SAE gestionează, potrivit dispoziţiei directorului general, şi alte grupuri de lucru ce se înfiinţează, pe domeniile sale de competenţă, la nivelul Consiliului UE sau al Comisiei Europene.

(22) în scopul coordonării activităţilor din domeniul de competenţă şi pentru fundamentarea poziţiilor exprimate la nivelul UE, SAE iniţiază, ori de câte ori este nevoie, constituirea unui grup de lucru la care să participe reprezentanţi ai structurilor MAI cu atribuţii în domeniu şi promovează la conducerea direcţiei generale rezultatele activităţii în cadrul acestuia.”

9. La articolul 17 alineatul (4), după litera I) se introduc patru noi litere, literele m)-p), cu următorul cuprins:

,,m) contribuie la procesul de stabilire a priorităţilor Preşedinţiei României la Consiliul UE, în domeniile de competenţă ale MAI;

n) participă la sau conduce, după caz, activităţile derulate la nivelul grupurilor de lucru constituite la nivelul MAI sau al altor instituţii, în domeniul de competenţă al MAI, în contextul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE;

o) contribuie la elaborarea sau definitivarea, după caz, a materialelor necesare derulării activităţii grupurilor de lucru ale Consiliului UE şi pregătirii reuniunilor CJAI, pe componenta de politici europene în domeniul afaceri interne, în contextul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE;

p) contribuie la formularea punctelor de vedere cu privire la modificările instituţionale intervenite la nivelul UE generate de procesul de activare, de către un stat membru, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de procesul privind reforma UE, pe domeniul de competenţă.”

10. La articolul 20, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

„(21) SSCH gestionează, potrivit dispoziţiei directorului general, şi alte grupuri de lucru ce se înfiinţează, pe domeniile sale de competenţă, la nivelul Consiliului UE sau al Comisiei Europene.

(22) în scopul coordonării activităţilor din domeniul de competenţă şi pentru fundamentarea poziţiilor exprimate la nivelul UE, SSCH iniţiază, ori de câte ori este nevoie, constituirea unui grup de lucru la care să participe reprezentanţi ai structurilor MAI cu atribuţii în domeniu şi promovează la conducerea direcţiei generale rezultatele activităţii în cadrul acestuia.”

11. La articolul 20 alineatul (4), după litera m) se introduc patru noi litere, literele n)-q), cu următorul cuprins:

„n) contribuie la procesul de stabilire a priorităţilor Preşedinţiei României la Consiliul UE, în domeniile de competenţă ale MAI;

o) participă la sau conduce, după caz, activităţile derulate la nivelul grupurilor de lucru constituite la nivelul MAI sau al altor instituţii, pe domeniile de competenţă ale MAI, în contextul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE;

p) contribuie la elaborarea sau definitivarea, după caz, a materialelor necesare derulării activităţii grupurilor de lucru ale Consiliului UE şi pregătirii reuniunilor CJAI, pe componenta de politici europene în domeniul afaceri interne, în contextul deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE;

q) contribuie la formularea punctelor de vedere cu privire la modificările instituţionale intervenite la nivelul UE, generate de procesul de activare, de către un stat membru, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de procesul privind reforma UE, pe domeniul de competenţa,”

12. La articolul 20 alineatul (6), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins;

„a) pregăteşte sau asigură, după caz, reprezentarea României în cadrul Consiliului de administraţie al eu-LISA, denumit în continuare CA;”.

13. La capitolul V, denumirea secţiunii a 4-a se modifică şi va avea următorul cuprins:

„SECŢIUNEA a 4-a

Atribuţiile Direcţiei procese europene orizontale şi coordonarea instituţiilor prefectului (DPEOCIP)”

14. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 23. - Direcţia procese europene orizontale şi coordonarea instituţiilor prefectului, denumită în continuare DPEOCIP, este organizată şi funcţionează în cadrul DGAESRI ca structură de specialitate şi îndeplineşte atribuţiile MAI referitoare la:

a) coordonarea, monitorizarea şi evaluarea activităţilor ocazionate de organizarea şi desfăşurarea Preşedinţiei României la Consiliul UE, modificările instituţionale intervenite la nivelul UE generate de procesul de activare, de către un stat membru, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi de procesul privind reforma UE, în domeniul de competenţă al MAI;

b) afacerile europene şi relaţiile internaţionale pentru problematica aflată în competenţa instituţiilor prefectului, a structurii de poliţie rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi a serviciilor publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor.”

15. Articolul 24 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 24. - (1) DPEOCIP este condusă de un director şi are în componenţă următoarele structuri:

a) Serviciul pentru relaţia cu teritoriul şi serviciile publice comunitare (SRTSPC);

b) Compartimentul reforma instituţională la nivelul UE;

c) Compartimentul PREŞ RO.

(2) Atribuţiile DPEOCIP se exercită prin structurile prevăzute la alin. (1).”

16. La articolul 25, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) şi (22), cu următorul cuprins:

„(21) SRTSPC gestionează, potrivit dispoziţiei directorului general, şi alte grupuri de lucru ce se înfiinţează, pe domeniile sale de competenţă, la nivelul Consiliului UE sau al Comisiei Europene.

(22) în scopul coordonării activităţilor din domeniul de competenţă şi pentru fundamentarea poziţiilor exprimate la nivelul UE, SRTSPC iniţiază, ori de câte ori este nevoie, constituirea unui grup de lucru la care să participe reprezentanţi ai structurilor MAI cu atribuţii în domeniu şi promovează la conducerea direcţiei generale rezultatele activităţii în cadrul acestuia.”

17. La articolul 26 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Be) fundamentează avizarea strategiilor şi altor documente programatice ale MAI, urmărind asigurarea compatibilităţii şi coerenţei acestora cu obiectivele, politicile şi acţiunile UE;”

18. La articolul 26 alineatul (1), după litera m) se introduce o nouă literă, litera n), cu următorul cuprins:

„n) verifică activitatea de monitorizare de către prefecţi a implementării acquis-ului european, la nivel local, prin:

(i) monitorizarea permanentă a actelor normative emise de către autorităţile administraţiei publice locale şi publicate pe paginile de web ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene şi consiliilor locale, în scopul verificării conformităţii acestora cu legislaţia UE în domeniu;

(ii) vizite la nivelul instituţiilor prefectului în scopul identificării necesităţilor de îndrumare şi pentru acordare de sprijin în activitatea de verificare a legalităţii actelor normative emise de către autorităţile administraţiei publice locale, din punctul de vedere al respectării acquis-ului european.”

19. La articolul 26 alineatul (2), litera f) se modificaşi va avea următorul cuprins:

,,f) elaborează sau propune directorului general avizarea, după caz, pentru următoarele categorii de documente: contribuţia MAI pentru materialele necesare participării reprezentanţilor României la Consiliul European, COREPER şi Consiliul Afaceri Generale şi Relaţii Externe; mandatele reprezentanţilor MAI în comitetele şi grupurile de lucru organizate de instituţiile, organismele, oficiile şi agenţiile UE; poziţiile MAI în structurile Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene; materialele pentru întâlnirile bilaterale între reprezentanţii MAI şi reprezentanţi ai partenerilor săi din state membre ale UE; materialele pentru reuniunile privind problematica afacerilor europene la care participă conducerea MAI; documentele pe care MAI şi instituţiile din subordinea sa le transmit instituţiilor sau organismelor UE;”.

20. La articolul 27, litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d) propune directorului general avizarea, respectiv acordă sprijin şi/sau coordonează, după caz, acţiunile întreprinse de celelalte structuri ale MAI şi instituţiile aflate în subordinea acestuia în domeniul relaţiilor internaţionale, în scopul asigurării unităţii şi coerenţei mesajelor transmise de MAI pe plan internaţional;”.

21. La articolul 27, după litera h) se introduc trei noi litere, literele i)-k), cu următorul cuprins:

i) fundamentează/propune directorului general avizarea activităţilor de relaţii internaţionale desfăşurate de instituţiile prefectului;

j) asigură legătura MAI cu misiunile diplomatice şi cu oficiile consulare ale altor state în România, precum şi cu cele ale României în alte ţări, în conformitate cu legislaţia naţională, cu regulile şi practica internaţională, pe domeniile de competenţă;

k) efectuează formalităţile administrative prevăzute de art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 189/2001 privind unele măsuri referitoare la efectuarea deplasărilor în străinătate, în interes de serviciu, de către demnitarii şi asimilaţii acestora din administraţia publică, pentru participarea în străinătate, a prefecţilor şi subprefecţilor, la activităţi de relaţii internaţionale sau de afaceri europene.”

22. Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 28. - Compartimentul reforma instituţională la nivelul UE, denumit în continuare CRIN UE, are următoarele atribuţii:

a) monitorizează evoluţiile instituţionale la nivelul UE;

b) elaborează analize şi sinteze legate de evoluţiile instituţionale la nivelul UE;

c) coordonează fundamentarea poziţiei MAI cu privire la eventualele reforme instituţionale intervenite la nivelul UE;

d) gestionează problematica aferentă domeniului afacerilor interne în contextul procesului de activare, de către un stat membru, a art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, scop în care desfăşoară următoarele activităţi:

(i) în scopul coordonării activităţilor pe care le implică activarea art. 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană iniţiază constituirea unui grup de lucru la care participă reprezentanţi ai structurilor MAI, cu atribuţii în domeniu;

(ii) coordonează elaborarea documentelor de poziţie şi a punctelor de vedere ale MAI pe problematica aferentă domeniului afacerilor interne, realizează evaluări ale impactului instituţional şi legislativ al modificărilor instituţionale intervenite la nivelul UE şi propune înaintarea acestor documente conducerii MAI spre aprobare;

(iii) informează şi consultă structurile MAI reprezentate în grupul de  lucru constituit în cadrul MAI pe problematica aferentă domeniului afacerilor interne, în ceea ce priveşte documentele de poziţie şi alte documente elaborate de instituţiile europene în procesul de negociere;

(iv) monitorizează problematica aferentă domeniului afacerilor interne şi întocmeşte materiale pentru informarea conducerii MAI;

(v) asigură reprezentarea MAI în grupuri de lucru interinstituţionale pe problematica aferentă domeniului afacerilor interne, constituite la iniţiativa coordonatorului Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene;

(vi) pregăteşte participarea reprezentanţilor conducerii MAI la reuniuni pe problematica aferentă domeniului afacerilor interne, organizate de coordonatorul Sistemului naţional de gestionare a afacerilor europene.”

23. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 29. - (1) în contextul pregătirii şi deţinerii de către România a Preşedinţiei Consiliului UE, Compartimentul PREŞ RO, denumit în continuare CPRES, exercită următoarele atribuţii:

a) pregăteşte participarea la reuniunile comitetelor tematice constituite la nivel naţional, care sprijină activitatea Consiliului interministerial pentru pregătirea şi exercitarea Preşedinţiei României la Consiliul UE;

b) pregăteşte participarea conducerii MAI la Consiliul interministerial pentru pregătirea şi exercitarea Preşedinţiei României la Consiliul UE;

c) organizează reuniuni de lucru cu omologii din statele care alcătuiesc trio de Preşedinţii ale Consiliului UE, pentru stabilirea Programului trio şi a dosarelor europene de interes pe componenta afaceri interne, precum şi discutarea aspectelor organizatorice legate de exercitarea de către România a Preşedinţiei Consiliului UE;

d) organizează reuniuni de lucru cu reprezentanţii statelor membre şi ai Secretariatului General al Consiliului şi ai Comisiei Europene pentru consultări şi discutarea componentei de afaceri interne din cadrul Programului trio;

e) asigură secretariatul Comitetului de coordonare a procesului de pregătire a Ministerului Afacerilor Interne pentru exercitarea de către România a Preşedinţiei Consiliului UE, denumit în continuare Comitet.

(2) Pentru realizarea atribuţiei prevăzute la alin. (1) lit. e), CPRES desfăşoară următoarele activităţi:

a) informează structurile MAI cu privire la convocarea reuniunilor Comitetului;

b) elaborează agenda şi pregăteşte documentele care vor fi discutate în reuniunile Comitetului şi le transmite membrilor Comitetului înainte de fiecare reuniune;

c) realizează schimbul de date şi informaţii în cadrul procesului de elaborare a documentelor;

d) întocmeşte proiectele minutelor reuniunilor Comitetului;

e) coordonează organizarea şi desfăşurarea reuniunilor formale şi informate care vor avea loc la Bruxelles şi în ţară, pe componenta afaceri interne;

f) elaborează contribuţia MAI pentru materialele necesare participării reprezentanţilor MAI la reuniunile Comitetului de coordonare a afacerilor europene şi altor comitete şi consilii, din perspectiva pregătirii şi gestionarii Preşedinţiei României la Consiliul UE;

g) elaborează, în colaborare cu celelalte structuri cu atribuţii în domeniu ale MAI, proiectul de Program al trio, pe componenta afaceri interne;

h) reprezintă punctul de contact la nivelul MAI pe problematica pregătirii şi gestionării Preşedinţiei României la Consiliul UE şi asigură colaborarea cu MAIE, respectiv cabinetul Reprezentantului cu însărcinări speciale pentru pregătirea Preşedinţiei României la Consiliul UE;

i) primeşte, gestionează şi distribuie către structurile MAI şi instituţiile din subordinea acestuia informaţiile transmise de către coordonatorul naţional pe tema gestionării Preşedinţiei României la Consiliul UE;

j) redactează agendele CJAI, pe componenta afaceri interne, pe baza contribuţiilor structurilor competente şi în colaborare cu Secretariatul General al Consiliului şi cu Comisia Europeană;

k) coordonează procesul de pregătire a personalului careva participa la organizarea şi desfăşurarea Preşedinţiei României la Consiliul UE;

l) contribuie la elaborarea şi fundamentarea proiectului de buget necesar desfăşurării evenimentelor pe care MAI le va gestiona pe perioada Preşedinţiei României la Consiliul UE;

m) elaborează sau coordonează elaborarea, după caz, a materialelor solicitate MAI de către coordonatorul naţional pe perioada de pregătire şi, din punct de vedere organizatoric, pe perioada exercitării Preşedinţiei României la Consiliul UE;

n) întocmeşte şi propune spre aprobare conducerii MAI un raport de evaluare a activităţilor desfăşurate de structurile MAI pe perioada Preşedinţiei României la Consiliul UE,”

24. Articolul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 30. - (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, DPEOCIP cooperează cu structuri similare din alte ministere şi din alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale organizate în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.

(2) DPEOCIP iniţiază acţiuni menite să contribuie la creşterea capacităţii instituţionale a structurilor MAI şi a structurilor din subordine, în gestionarea afacerilor europene.

(3) DPEOCIP elaborează şi asigură managementul unor proiecte finanţate din fonduri europene în vederea creşterii capacităţii instituţionale a MAI de a gestiona dosare europene.

(4) DPEOCIP îndeplineşte rolul de punct de contact naţional al Sistemului de soluţionare a problemelor cauzate de încălcarea legislaţiei UE de către autorităţile administraţiei publice locale (SISOP).”

25. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2016 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Direcţiei generale afaceri europene, Schengen şi relaţii internaţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 1 noiembrie 2016, cu modificările şi completările aduse prin prezentul ordin, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

 

Bucureşti, 14 februarie 2018.

Nr. 17.

 

ANEXĂ V

(Anexa nr. 2 la regulament)

 

ORGANIGRAMA

Direcţiei generale afaceri europene, Schengen şi relaţii internaţionale

 

 

DIRECTOR GENERAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

DIRECTOR GENERAL ADJUNCT

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL AFACERI EUROPENE

 

SERVICIUL SCHENGEN

 

 

SERVICIUL

RELAŢII INTERNAŢIONALE

 

DIRECŢIA PROCESE EUROPENE ORIZONTALE ŞI COORDONAREA INSTITUŢIILOR PREFECTULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL

PENTRU RELAŢIA CU TERITORIUL ŞI SERVICIILE PUBLICE COMUNITARE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

SERVICIUL

REPREZENTARE EXTERNĂ ŞI MISIUNI INTERNAŢIONALE

 

SERVICIUL PROTOCOL EXTERN

 

BIROUL SECURITATE INFORMAŢII CLASIFICATE

 

REFORMA INSTITUŢIONALĂ LA NIVELUL UE *)

 

 

 

 

 

 

PRES RO*)

 

 

 

STRUCTURA DE

SECURITATE *)

 

 

 

 

 

 

 

 

SUBREGISTRU NATO/UE *)

 

SECRETARIAT/ INFORMAŢII CLASIFICATE*)

 

 

 

 

*) la nivel compartiment


1) Anexa este reprodusă în facsimil.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.